Referat 1 – cateii labradori

 Când sunt mici, sunt adorabili cu labele lor groase şi privirea de mutulică.
 Le place mereu să roadă chestii, de la jucării la papuci (aici e grav) şi chiar la mobilă. Eu
am aruncat la gunoi N perechi de papuci de casă şi papuci noi de afară… de fiecare dată
am fost înlăcrimată. Papucii sus, asta-i regula de aur! Şi fără covoare sau mâncare pe
masă!
 Unghiile dacă sunt tăiate scurt şi la interval regulat, se menţin sănătoase şi arată frumos.
Eu fac asta cam o dată pe sezon, pentru că domnişoara face regulat mişcare. Mi-am
cumpărat o ghilotină şi după baie, îi tai unghiile… cu puţin circ, că nu vrea să stea.
 Blana. Este dublă, rezistentă la apă şi necesită periere regulată (măcar la un 2 zile).
Prima năpârlire în cazul domnişoarei a fost chiar imediat după ce am adus-o acasă (6
luni). În cazul de faţă, cam 2 năpârliri masive pe an, de genul 3 făraşe de păr pe zi. Prima
dată mătur şi pe urmă aspir.
 Sistemul lor digestiv merge strună, pentru că au energie cu carul… aşa că aşteaptă-te la
vizite dese la toaleta de-afară. Când sunt mici au nevoie de plimbări dese, la 3-4 ore aş
zice. Acum, ieşim de 3 ori pe zi afară. Dimineaţă, prânz şi seară.
 Dinţii sunt puternici şi au nevoie de o îngrijire adecvată. Pentru o igienă orală eficientă, i-
am dat domnişoarei de când era mică măr, morcov şi câte-un os crud (oase mari de
porc, vită şi miel). Cu astea ţii tartrul şi respiraţia urât mirositoare la distanţă, plus că în
acest fel menţii şi gingiile sănătoase.
 Coada… ei bine, asta nu se opreşte niciodată. Coada asta de labrador e veselă non-stop!
 Urechile. Ar fi foarte bine să-i cureţi urechile regulat şi să fii atent la secreţii şi miros.
Labradorii iubesc apa, aşa că se vor tăvăli oriunde vor găsi un ochi de apă, fie el şi-o
baltă de la colţul străzii.
 Nasul. Foarte, foarte, foarte fin. Nazira adulmecă în zig-zag afară şi fără nicio îndoială, ar
fi un câine excelent de vânătoare sau de poliţie. Spun sincer, rămâi uimit de fineţea
simţului olfactiv pe care o are un labrador.
 Nivelul de energie. Pffff… aş spune că nu se termină niciodată! Nu ştiu de unde are atât
de multă energie un labrador! Sincer, recomand cu căldură traiul la curte sau lângă
păduri, dealuri, parcuri.
 Cam ce face un labrador. Labradorii efectiv adoră să alerge, să sape şi să exploreze, iar
vis-a-vis de aceste concluzii traiul la apartament chiar şi în cele mai bune condiţii le
limitează pofta de viaţă.
 Temperament. Blânzi, aş spune chiar prea blânzi. Nazira dă din coadă la toată lumea şi
aşteaptă să fie băgată în seama de oricine. Labradorii au o inimă uriaşă, plină cu iubire şi
sunt prietenoşi din fire.
 Protectori şi iubitori. Se comportă foarte bine alături de copii. Chiar dacă îi mai fură
câte-o bucată de lego şi Matei o dojeneşte, totul e foarte ok. Îi plac pisicile (avem două),
 cu care se joacă şi se aleargă prin casă ori de câte ori se poate. Afară, s-ar juca cu toţi
câinii.
 Simţul proprietăţii şi siguranţa. De lătrat, latră destul de mult. Ba nu-i plac vecinii care
trec pe lângă uşa noastră, ba latră la alţi câini pe-afară, ba vede pe geam pe nu ştiu cine.
Tot aici aş încadra şi lătratul cu orele în absenţa noastră (este anxioasă, probabil şi din
cauză că eu stau mai mult pe-acasă şi când lipsesc puţin latră, roade şi întoarce casa pe
dos).
 Dacă trebuie să spun ceva despre pază şi protecţie, aş zice că pentru un labrador este
aproape irezistibilă tentaţia de a mânca o bucată de ceva, de la oricine. În privinţa asta,
cred că pot fi păcăliţi relativ uşor. Dar, totuşi cred că un câine fie el şi labrador, are
simţul proprietăţii şi va alerta întotdeauna stăpânul.
 Perioada de călduri şi nebunii. Nu ştiu cum e la băieţi, dar la domnişoară primul estru a
fost cu năbădai. Este greu de stăpânit (mi s-a strecurat pe lângă picioare când am
deschis uşa de la intrare şi dusă a fost vreo jumate de oră), trage foarte tare în lesă mai
ales la vederea altor câini şi călăreşte orice (inclusiv piciorul meu). Aşadar, am hotărât ca
luna aceasta să o duc la sterilizat. Toaleta şi-o face singură, aşa că nu a fost nevoie de
chiloţei speciali.
 Loialitate. Daaa, labradorul este foarte devotat stăpânului său. Plimbările lungi,
excursiile, drumeţiile şi jocurile pe care le joci cu el, nu fac decât să consolideze relaţia
voastră de prietenie.
 Joc. Labradorii iubesc să alerge dupa beţe şi după mingi (în special cele de tenis de
câmp). Şi nu uita… s-ar juca într-una!
 Apă. Aici e serioasă treaba! Fie că-i râu, lac, mare, baltă sau chiar noroaie groase, abia o
să-ţi clinteşti labradorul de acolo! Aaa, şi să nu uităm de apa de la robinet! Nazira e
călare pe chiuveta de la baie mai tot timpul iar când îi fac baie, se tăvăleşte efectiv în
cadă şi ar bea şi apă cu şampon! Aşadar, labradorii sunt mari iubitori de apă!
 Învăţare. Eeee, mai degrabă problema e de ascultare! Sunt foarte isteţi, îţi anticipează
cu uşurinţă mişcările şi învaţă foarte repede. Dar sunt căpoşi şi neascultători, în special
când e vorba să-i iei de la joacă sau din apă.
 Hrană. Labradorii sunt foarte pofticioşi. Dacă îţi ţin de companie la masă, o să-ţi lase o
baltă de bale pe jos. Trebuie să te opui tentaţiei de a-i hrăni cu resturi de la masă, o dată
că nu-i sănătos şi încă o dată pentru că-i înveţi prost. Labradorii sunt lacomi. În privinţa
asta le poţi porţiona mâncarea pentru a nu se simţi cu burta goală atunci când te văd
mâncând şi de asemenea, astfel, le mai limitezi mâncatul pe nerăsuflate.
 Probleme de sănătate. Cea mai mare problemă este displazia de şold. Cel mai indicat
lucru atunci când achiziţionezi un labrador este să îl iei de la un crescător responsabil,
care poate să-ţi dovedească că familia din care provine nu prezintă această afecţiune.
De asemenea, controalele medicale efectuate regulat pot depista la timp orice nereguli.
 Alte probleme. Eu m-am confruntat multe luni cu o chestie care m-a obosit cumplit. Deşi
îşi făcea şi afară nevoile, Nazira îşi făcea nevoile şi în casă (mai exact în bucătarie, în
special noaptea). A fost horror. Am rezolvat problema prin limitarea accesului noaptea
(ţin uşa întredeschisă la dormitor, dar am un scăunel lipit de uşă) dar nu ştiu dacă am
eliminat problema definitv. Cu rosul… încă mai roade. Aşa că încerc să-i dau ocupaţie tot
timpul. Ar mai fi ceva de precizat… un labrador are nevoie continuă de educare şi
training.