GENUL LIRIC.

OPERA LIRICĂ

Definiţie:
În genul liric, autorul își exprimă în mod direct sentimente, trăiri, creând
imagini artistice cu ajutorul figurilor de stil.
Vocea autorului în opera lirică este eul liric.

Trăsături ale operei lirice :

1. Prezența eului liric, care se face simţită prin:

 mărci lexico-gramaticale ale eului liric:

-verbe la persoana I, singular și plural;
-forme pronominale la persoana I, singular și plural;

 mărci ale relației eu liric-interlocutor:

-verbe la persoana a II-a, singular și plural;
-forme pronominale la persoana a II-a, singural și plural;
-construcții în cazul vocativ;
-verbe la modul imperativ;
-interjecții;
-puncte de suspensie;
-exclamații si interogații;
2. Exprimarea unor sentimente, trăiri.
3. Prezența imaginilor artistice (vizuale, auditive, olfactive etc.)
4. Prezenţa figurilor de stil(figurile de stil sunt mijloace artistice caracterizate
prin diversitate şi forţă expresivă, menite să nuanţeze stările sufleteşti şi să
contureze imaginile artistice)
5. Prezența unor moduri de expunere specifice (monologul liric, descrierea).
 ARGUMENTARE-model

În opinia mea ................... (titlul), de ................... (numele autorului),

aparține genului liric, în care autorul își exprimă în mod direct sentimente, trăiri,
creând imagini artistice cu ajutorul figurilor de stil.
În primul rând, apar mărci lexico-gramaticale ale prezenței eului liric: verbe
la persoana I: .................................................... (exemple) și forme pronominale
de persoana I: .......................................................... (exemple) ale relației eu liric-
interlocutor: ................................................................. (exemple), iar poetul își
exprimă sentimente
..................................................................................................................................
............................ (ce sentimente se degajă din text).
În al doilea rând, se remarcă imaginile artistice vizuale
..................................................................................................................................
.....................................................................(exemple),auditive..............................
..................................................................................................................................
...........................(exemple),
olfactive……....................................................................(exemple), create cu
ajutorul figurilor de stil
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………….................... (numirea a trei-patru figuri de stil
diferite, ilustrate cu ajutorul citatelor).
În concluzie, trăsăturile mai sus prezentate justifică încadrarea textului
suport în genul liric.
 GENUL EPIC. OPERA EPICĂ

Definiţie:
În genul epic, autorul se exprimă în mod indirect, prin intermediul
personajelor, care sunt antrenate în derularea unor evenimente, într-un anumit
spaţiu şi timp.

Trăsăturile operei epice:

1. Prezenţa unui narator
-dacă naraţiunea se face la persoana a III-a, naratorul este obiectiv, detaşat,
neimplicat afectiv
-dacă naraţiunea se face la persoana I, naratorul este subiectiv, implicat afectiv,
fiind personaj (daca ia parte la acţiune ) sau martor (povesteşte ceea ce vede, dar
nu ia parte la acţiune)
2. Prezenţa naraţiunii ca mod de expunere specific
3. Prezenţa personajelor
Personajele pot fi clasificate în funcţie de diferite criterii:
a) După locul ocupat în economia textului : principale, secundare şi episodice
b) După criteriul moral (aplicabil mai ales basmelor): negative, pozitive
c) Dupa numărul de indivizi implicaţi: individuale, colective
4. Derularea unor evenimente (trăsatură care poate fi ilustrată prin prezentarea pe
scurt a subiectului, prin rezumat)
5. Prezentarea în text a unor indici (cuvinte, structuri) care fac trimitere la spaţiul
şi timpul în care se desfăşoară evenimentele.
 ARGUMENTARE-model

În opinia mea, opera ..................(titlul) de ............................. (numele

autorului) aparține genului epic, în care autorul se exprimă în mod indirect, prin
intermediul personajelor, care sunt antrenate în derularea unor evenimente, într-un
anumit timp și spațiu.
În primul rând, se remarcă prezența narațiunii, ca mod de expunere
specific. Aceasta se face la persoana.............(la ce persoană se face narațiunea),
implicând prezența unui narator ..............................(obiectiv/subiectiv, personaj/
subiectiv- martor, în funcție de persoana la care se face narațiunea).
În al doilea rând, apar personaje ...........................................(ce personaje
apar în textul dat), care sunt implicate în derularea unor evenimente
.............................................................................................
.......................................................................................................................................
.......................................................................................................................................
.....................................................................(se vor prezenta pe scurt
evenimentele). Aceste acțiuni sunt plasate într-un anumit timp
.................................................................. (exemple de indici de timp din text) și
spațiul ............................................................................ (exemple de indici de
spațiu din text).
În concluzie, trăsăturile mai sus prezentate justifică încadrarea textului
suport în genul epic.
 GENUL DRAMATIC.
OPERA DRAMATICĂ

Definiţie:
În genul dramatic, autorul se exprimă în mod indirect, prin intermediul
personajelor, care sunt antrenate în derularea unor evenimente, într-un anumit timp şi
spaţiu, creaţia literară având ca mod de expunere dominant dialogul şi fiind destinată
reprezentării scenice.

Trăsăturile operei dramatice:

A. Din punctul de vedere al conţinutului, opera dramatică:
1. Are unele trăsături similare cu opera epică:
►prezenţa personajelor
►derularea unor evenimente(trăsătură care poate fi ilustrată prin prezentarea, pe scurt,
a subiectului, printr-un rezumat)
►prezenţa în text a unor indici (cuvinte/structuri) care fac trimitere la spaţiul şi timpul
în care se desfăşoară evenimentele
2. Are unele trăsături particulare:
►modurile de expunere specifice sunt: dialogul, monologul şi uneori aparteul
(replică spusă aparte cuiva, cuvintele spuse pe scenă, de un personaj, ca pentru sine).
Prezenţa acestor moduri de expunere implică apariţia elementelor de oralitate a stilului:
verbe şi forme pronominale la persoana a II-a, singular şi plural, construcţii în cazul
vocativ, verbe la modul imperativ, interjecţii, puncte de suspensie, exclamaţii şi
interogaţii, plăcerea enumeraţiei etc.
► acţiunea se dezvoltă în jurul conflictului dramatic. Acesta presupune prezenţa unor
forţe opuse. Existenţa unui obstacol între aceste forţe determină, prin ciocnirea lor,
naşterea unei crize sau a unui dezechilibru, care urmează a fi rezolvate. Efectul crizei este
tensiunea interioară, numită tensiune dramatică, care declanşează un lanţ de
evenimente, orientat către o soluţie. Situaţia dramatică presupune, aşadar, posibilitatea
unei rezolvări. Când aceasta nu există, dramaticul se transformă în tragic.

B. Din punctul de vedere al formei, se remarcă următoarele trăsături particulare ale

operei dramatice:
1. În deschiderea textului apare o listă cu numele personajelor şi cu precizări
privind ocupaţia acestora.
2. Textul dramatic este structurat în acte şi scene.
3. Înaintea fiecărei replici este indicat numele personajului care o rosteşte.
4. Intervenţia directă a autorului apare doar în indicaţiile de regie/scenice, care se
mai numesc didascalii.
 ARGUMENTARE-model

În opinia mea, opera ………….…………(titlul), de

……………………..(numele autorului), aparţine genului dramatic, în care autorul
se exprimă în mod indirect, prin intermediul personajelor, care sunt antrenate în
derularea unor evenimente, într-un anumit timp şi spaţiu, creaţia literară având ca mod
de expunere dominant dialogul şi fiind destinată reprezentării scenice.
În primul rând, în deschidere apare o listă cu numele personajelor şi cu precizări
privind ocupaţia acestora……………………………………………….(două
exemple), textul este structurat în ……..(câte acte conţine opera) acte, care conţin
……………(câte scene conţine fiecare act) scene, înaintea fiecărei replici este
indicat numele personajului care o
rosteşte……………………………………………………(citat în care se transmite o
astfel de replică) şi se remarcă prezenţa didascaliilor, ca modalităţi de intervenţie
directă a autorului …………………………………………………...……..(două
exemple).
În al doilea rând, modul de expunere specific este dialogul, iar prezenţa acestuia
impune prezenţa elementelor de oralitate a
stilului………………………………………………………………….... (prezentarea
a trei-patru elemente de oralitate, cu citate pentru fiecare).
În plus, se remarcă prezenţa
personajelor……………………………………………………………… (care sunt
personajele) şi a unui conflict
dramatic………………………………………………………………….(ce forţe sunt
antrenate în conflict şi cum evoluează, pe scurt, acestea). Evenimentele sunt plasate
într-un cadru spaţio-temporal, marcat prin indici specifici:
………………………………. (exemple de indici de spaţiu şi timp).
În concluzie, trăsăturile mai sus prezentate justifică încadrarea textului suport în
genul dramatic.