AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

Al Doilea Război Mondial a fost un război global care a durat din 1939 până în 1945,
deși unele conflicte asociate lui au început și mai devreme. El a implicat marea
majoritate a țărilor lumii—inclusiv toate marile puteri—care au format două alianțe
militare opuse: Aliații și Axa. A fost cel mai întins război din istorie, și a implicat direct
mai mult de 100 de milioane de oameni din peste 30 de țări. Cei mai importanți
participanți și-au dedicat întreaga capabilitate economică, industrială și științifică
efortului de război, într-o stare de „război total”, ștergând distincția între resursele civile
și cele militare. Marcat de moartea masivă a civililor, inclusiv de Holocaust (în care au
fost uciși aproximativ 11 milioane de oameni) și de bombardamentele strategice ale
centrelor industriale și demografice (în care au murit aproximativ un milion de oameni, și
în cadrul cărora s-au distins bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki), el a
dus la între 50 și 85 de milioane de decese, mai mult decât orice alt conflict din istoria
omenirii.

Imperiul Japonez avea ca obiectiv dominația asupra Asiei și Pacificului și era deja în
război cu Republica China în 1937, dar în general se consideră că războiul mondial a
început pe 1 septembrie 1939 cu invazia Poloniei de către Germania Nazistă și, ulterior,
cu declarațiile de război ale Germaniei, Franței și Regatului Unit. De la sfârșitul anului
1939 până la începutul anului 1941, într-o serie de campanii și tratate, Germania a
cucerit sau controlat o mare parte din Europa continentală, și a format Axa Roma-Berlin-
Tokyo împreună cu Italia și Japonia. Conform Pactului Molotov–Ribbentrop din 23 august
1939, Germania și Uniunea Sovietică au divizat anexat teritoriile vecinilor lor europeni,
Polonia, Finlanda, România și Statele Baltice. Războiul a continuat în primul rând între
puterile europene ale Axei și coaliția între Regatul Unit și Commonwealth-ul Britanic, cu
campanii inclusiv în Africa de Nord și Africa de Est, cu bătălia aeriană a Marii Britanii,
campania de bombardamente Blitz, campania din Balcani precum și cu îndelungata
bătălie a Atlanticului. În iunie 1941, puterile europene ale Axei au lansat o invazie a
Uniunii Sovietice, deschizând cel mai mare teatru de război din istorie, care a angajat cea
mai mare parte a forțelor militare ale Axei într-un război de uzură. În decembrie 1941,
Japonia a atacat Statele Unite ale Americii și coloniile europene din Oceanul Pacific, și a
cucerit rapid o mare parte a Pacificului de Vest.

Înaintarea Axei s-a oprit în 1942, când Japonia a pierdut critica bătălia de la Midway,
în apropiere de Hawaii, iar Germania a fost învinsă în Africa de Nord și apoi, în mod
decisiv, la Stalingrad, în Uniunea Sovietică. În 1943, după o serie de înfrângeri germane
pe Frontul de Est, invazia aliaților din Sicilia și invazia aliaților din Italia care au condus la
capitularea Italiei, și victorile aliate în Pacific, Axa a pierdut inițiativa și s-a angajat într-o
retragere strategică pe toate fronturile. În 1944, Aliații au invadat Franța ocupată de
Germania, în timp ce Uniunea Sovietică și-a recăpătat toate pierderile teritoriale și a
invadat Germania și aliații săi. În 1944 și 1945, japonezii au suferit pierderi majore în Asia
continentală în China Central-Sudică, și Birmania, în timp ce Aliații au schilodit Marina
Japoneză și au capturat insule-cheie din Pacificul de Vest.

Războiul din Europa s-a încheiat cu o invazie a Germaniei de către Aliații Occidentali și
Uniunea Sovietică, care a culminat cu capturarea Berlinului de către trupele sovietice și
ulterior capitularea necondiționată a Germaniei la 8 mai 1945. După Declarația de la
Potsdam dată de către Aliați la 26 iulie 1945 și după refuzul Japoniei de a capitula în
conformitate cu termenii acesteia, Statele Unite ale Americii au detonat bombe atomice
deasupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, la 6 și, respectiv, 9 august. Cum o
invazie de arhipelagului Japonez era iminentă, și erau posibile și alte bombardamente
atomice, iar Uniunea Sovietică a declarat război Japoniei și a invadat Manciuria, Japonia
a capitulat și ea la 15 august 1945. Astfel s-a încheiat războiul în Asia, cimentând o
victorie totală a Aliaților.

Al Doilea Război Mondial a modificat alinierea politică și structura socială a lumii. S-a
înființat Organizația Națiunilor Unite (ONU) pentru a promova cooperarea internațională
și a preveni conflictele viitoare. Marile puteri victorioase—Statele Unite, Uniunea
Sovietică, China, Regatul Unit și Franța—au devenit membri permanenți ai Consiliului de
Securitate al ONU. Uniunea Sovietică și Statele Unite au devenit superputeri rivale,
pregătind scena pentru Războiul Rece, care a durat următorii 46 de ani. Între timp,
influența unor mari puteri europene s-a diminuat, în timp ce a început decolonizarea
Asiei și Africii. Cele mai multe țări ale căror industrii au fost afectate s-au reorientat spre
redresarea economică. Integrarea politică, mai ales în Europa, a apărut ca efort de a
pune capăt dușmăniilor dinainte de război și de a crea o identitate comună.

Izbucnirea războiului din Pacific (1941)

În 1939, Statele Unite au renunțat la tratatul comercial cu Japonia; și, începând cu un

embargou asupra combustibilului de avioane în iulie 1940, Japonia a început să se
confrunte cu o presiune economică crescândă. În acest timp, Japonia a lansat primul
atac împotriva Changshaului, un oraș de importanță strategică din China, dar a fost
respinsă la sfârșitul lunii septembrie. În ciuda mai multor ofensive de ambele părți,
războiul dintre China și Japonia a ajuns într-un impas în 1940. Pentru a crește presiunea
asupra Chinei prin blocarea rutelor de aprovizionare și pentru a poziționa mai bine
forțele japoneze în caz de război cu puterile occidentale, Japonia a invadat și a ocupat
Indochina de nord. Ulterior, Statele Unite ale Americii au pus sub embargo comerțul cu
fier, oțel și piese mecanice în raport cu Japonia. În curând au urmat și alte sancțiuni.

În luna august a acelui an, comuniștii chinezi au lansat o ofensivă în China Centrală; ca
represalii, Japonia a instituit măsuri dure în zonele ocupate pentru a reduce resursele
umane și materiale ale comuniștilor. Antipatia persistentă între comuniștii chinezi și
forțele naționaliste au culminat cu ciocniri armate în ianuarie 1941, cele două grupări
încheindu-și efectiv cooperarea. În martie, Armata a XI-a Japoneză a atacat cartierul
genral al Armatei a XIX-a Chineze, dar a fost respinsă în bătălia de Shanggao. În
septembrie, Japonia a încercat din nou să cucerească orașul Changsha și s-a ciocnit cu
forțele naționaliste chineze.

Victime și crime de război

Estimările numărului total de victime ale războiului sunt diferite, deoarece multe
decese au rămas neînregistrate. Cele mai multe sugerează că au murit aproximativ 60 de
milioane de oameni în război, dintre care aproximativ 20 de milioane de militari și 40 de
milioane de civili. Mulți dintre civili au murit din cauza genocidelor deliberate, a
masacrelor, bombardamentelor masive, a bolilor și foametei.

Lagărele de concentrare, munca forțată și genocidele

Guvernul german condus de Adolf Hitler și de Partidul Nazist a fost responsabil pentru
Holocaust, uciderea a aproximativ 6 milioane de evrei, precum și a 2,7 milioane de etnici
polonezi, și a 4 milioane de oameni care erau considerați „nedemni de viață ” (inclusiv
persoane cu handicap și bolnavi mintal, prizonieri de război sovietici, homosexuali,
masoni, martori ai lui Iehova, si romi) ca parte dintr-un program deliberat de
exterminare. Aproximativ 12 milioane de oameni, dintre care majoritatea erau est-
europeni, au fost folosiți în economia de război germană ca sclavi.

În plus față de lagărele de concentrare naziste, gulagurile (lagărele de muncă)

sovietice a dus la moartea multor cetățeni din țările ocupate, cum ar fi Polonia, Lituania,
Letonia, și Estonia, precum și a prizonierilor de război germani și chiar a unor cetățeni
sovietici care erau suspectați a fi susținători ai naziștilor. Șaizeci la sută dintre prizonierii
de război sovietici luați de germani au murit în timpul războiului. Richard Overy dă un
număr de 5,7 milioane de prizonieri sovietici. Din aceștia, 57% au murit sau au fost uciși,
un total de 3,6 milioane. Foștii prizonieri de război și civili repatriați sovietici au fost
tratați cu mare suspiciune ca potențiali colaboratori ai naziștilor, iar unii dintre ei au fost
trimiși în Gulag după ce au fost verificați de către NKVD.

Lagărele de prizonieri de război japoneze, dintre care multe au fost folosite ca lagăre
de muncă forțată, aveau și ele o rată ridicată a mortalității. Tribunalul Militar
Internațional pentru Extremul Orient a găsit rata de decese a prizonierilor occidentali la
27,1% (pentru prizonierii de război americani, 37%), de șapte ori mai mare ca a celor
căzuți prizonieri la germani și italieni. În timp ce 37.583 prizonieri din Regatul Unit,
28.500 din Țările de Jos, și 14.473 din Statele Unite ale Americii au fost eliberați după
capitularea Japoniei, numărul chinezilor eliberați a fost de doar 56.

BOCA IOANA

XB