Sunteți pe pagina 1din 126

6 piese de teatru

Redactor & Versiune pdf: Răzvan Penescu rpenescu@liternet.ro


© 2018 - Texte: Lavinia Braniște (Marele cutremur), Ovidiu Cioclov (Tragedie 2.1), Andreea Lăcătuș (Succes), Kata
Győrfi (Love me tinder), Mădălina Perjariu (La marginea impasibilului), Alexandra Voivozeanu (Detașat) și Reactor
de creație și experiment, prin programul Drama 5 - rezidențe de scriere dramatică, ediția II, 2017.
© 2018 - Fotografii: Reactor de creație și experiment din Cluj-Napoca.
Fotografii din spectacolele-lectură: Marele cutremur de Lavinia Braniște, regia: Olivia Grecea, cu: Patricia Boaru,
Cătălin Codreanu, Elena Ivanca, Miron Maxim, Paul Sebastian Popa și Alexandra Tarce (26 septembrie 2017);.
Tragedie 2.1 de Ovidiu Cioclov, regia: Diana Dragoș, cu: Alexandra Cheroiu și Cătălin Mocan (3 octombrie 2017);
Succes de Andreea Lăcătuș, regia: Diana Dragoș, cu: Denisse Moise, Paul Sebastian Popa, Doru Taloș, Alexandra
Tarce (10 octombrie 2017); Love me tinder de Kata Győrfi. regia: Diana Dragoș, cu: Carina Bunea, Cătălin Florea,
Dragoș Lupău, Alina Mișoc, Paul Sebastian Popa (17 octombrie 2017); La marginea impasibilului de Mădălina
Perjariu, cu: Corina Ciontu, Diana Ioana Licu, Oana Nemeș, Paul Sebastian Popa (24 octombrie 2017) și din
spectacolul Detașat de Alexandra Voivozeanu, regia și scenografia: Cristian Ban, cu: Alexandra Caras, Cătălin Filip,
Lucia Mărneanu, producător: Reactor de creație și experiment (premiera: 1 noiembrie 2017). Fotografii de Bogdan
Botaș, cu excepția fotografiei a doua de la Detașat, care e semnată de Bristena.
Coperta volumului este bazată pe afișul proiectului Drama 5 ‑ rezidențe de scriere dramatică, ediția a II-a, 2017,
ilustrație de George Roșu, design Dutzu.
Toate drepturile rezervate autorilor.

© 2018 Editura LiterNet pentru versiunea .pdf Acrobat Reader

Este permisă descărcarea liberă, cu titlu personal, a volumului în acest format. Distribuirea gratuită a cărții prin
intermediul altor situri, modificarea sau comercializarea acestei versiuni fără acordul prealabil, în scris, al Editurii
LiterNet sunt interzise și se pedepsesc conform legii privind drepturile de autor și drepturile conexe, în vigoare.

ISBN: 978-973-122-127-4

http://editura.liternet.ro / office@liternet.ro

Editura LiterNet, 2018 2


6 piese de teatru

6 piese de teatru *

Lavinia Braniște - Marele cutremur


Ovidiu Cioclov - Tragedie 2.1
Andreea Lăcătuș - Succes
Kata Győrfi - Love me tinder
Mădălina Perjariu - La marginea impasibilului
Alexandra Voivozeanu - Detașat

*
Drama 5 este un proiect al Reactor de creație și experiment din Cluj-Napoca, ce susține dramaturgia românească printr-un program de rezidențe de scriere
dramatică oferite unui număr de cinci autori (în mod excepţional, în 2017, au fost selectaţi şase autori). Timp de o lună, acestora li s-a creat cadrul propice pentru
a căpăta o mai bună înțelegere a ceea ce presupune un text de teatru și a finaliza o piesă proprie: ședințe săptămânale de lectură și feedback cu un mentor cu
experiență – Alina Nelega -, întâlniri cu regizori, actori, dramaturgi, producători, sprijin și încurajare pentru ducerea la bun sfârșit a ideilor lor. Cele 6 piese
prezentate în acest volum au fost rezultatul celei de-a doua ediții Drama 5.

Editura LiterNet, 2018 3


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Lavinia Braniște
Marele cutremur

Personajele:
Doamna Petreanu
Nepotul
Fata
Doctorul
Dentista
Popa
Meșterul

Spațiul: Casa doamnei Petreanu (sufrageria de la parter) și


curtea acesteia.

1.

Doamna Petreanu e îmbrăcată într-un capot lejer de casă,


își face vânt cu niște facturi. Sună la ușă. Intră doctorul cu
o trusă medicală în mână.

Doamna Petreanu: Haideți, haideți. Am crezut...


Doctorul: La ora asta e un trafic oribil...
Doamna Petreanu: ... că nu mai ajungeți.
Doctorul: Mai ales pe străzile astea prin centru.
Doamna Petreanu: Dar cabinetul e aici...
Doctorul (zâmbește): Da, cabinetul...
Doamna Petreanu: La doi pași.
Doctorul: Dar azi am avut program de la 8 la 13 la cabinet. Acum vin de-acasă, nu de la cabinet. Știți, în contractul-cadru nu scrie că avem această
obligație și trebuie să fie ceva cu adevărat grav...
Doamna Petreanu: Vai, ce rău mi s-a făcut. Și pe căldura asta...

Editura LiterNet, 2018 4


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Doctorul: Haideți să vedem tensiunea. (Își pregătește aparatul.)

Doamna Petreanu se așază pe scaun și întinde brațul.

Doamna Petreanu: M-am certat iar cu tâmpita de soră-mea. Aia de la Tulcea. Mi-a zis să-mi iau pisică.
Doctorul: Și de-asta v-ați supărat?
Doamna Petreanu: Păi da, că mi-a zis-o așa, în zeflemea. Ea știe că mie mi-a fost silă de pisici toată viața, să mă umple de păr, să le văd pe masă.
Eu nu suport mizeria. Ce, eu-s ca ea? Și fiică-sa aia e o îngălată, exact ca mă-sa. Are slina de-un deget pe pereți în bucătărie, n-am văzut eu atunci
când am fost de Crăciun? Înainte să moară bietul Nelu, Dumnezeu să-l ierte. Că-mi era silă să mănânc de la ea... Sigur era păr de pisică în mâncare.
Mi-a aruncat-o așa.... cu pisica... să-mi facă în ciudă că sunt singură și n-am pe nimeni să-mi țină de urât.
Doctorul: 16 cu 9, cred că v-a mai scăzut, dar și așa e cam mare. Cât aveați de obicei, nu mai știu, 14 parcă?
Doamna Petreanu: Da, cam așa 14.
Doctorul: Ia să mai vedem inima.

Încearcă stânjenit să-i bage stetoscopul în sân.

Doctorul: Numai un pic, dacă puteți să vă descheiați la primul nasture... Așa. Doar primul. E de ajuns... Și acum și în spate. (Îi bagă stetoscopul
pe sub capot, la spate.) Ia, inspirați adânc. Încă o dată... Ați luat ceva până să vin eu?
Doamna Petreanu: Da, am luat Distonocalm.
Doctorul: Sunteți în regulă, numai să nu vă necăjiți. Și să beți apă. Apă beți?
Doamna Petreanu: Am aici, uite! (Îi arată pe masă carafa și paharul.)
Doctorul: Doamna Petreanu... Medicul se cheamă la domiciliu doar dacă e ceva cu adevărat grav. Mie îmi permite legea să fac maxim 20 de vizite
pe lună. Dacă am venit la dumneavoastră, înseamnă o vizită mai puțin... Poate cineva chiar...
Doamna Petreanu: Eu n-am chemat salvarea niciodată, să știți. Și nici n-am stat în spital pe banii statului. Dar am muncit patruzeci de ani.
Doctorul (se străduiește să pară amabil): Da’ ia spuneți, de câți ani sunteți la pensie?
Doamna Petreanu: De douăș’cinci. Și ce dacă?
Doctorul: N-aveți pe nimeni pe-aici să vă ia tensiunea? Dimineața și seara, scrieți într-un caiețel frumos, și monitorizăm...
Doamna Petreanu: Pe cine să am? N-am pe nimeni.
Doctorul (observă casa): Sunteți singură aici? Nepoți, vecini, ceva?
Doamna Petreanu: Nimic.
Doctorul: Da’ ce casă frumoasă aveți. Se ține bine.
Doamna Petreanu: Așa și așa. E monument istoric! (Se duce și scoate niște bani pe care îi avea pregătiți sub mușama sau în altă ascunzătoare.)
Domnu’ doctor... uitați...
Doctorul: Haideți, doamnă, fiți serioasă. (Ea nu insistă.) Da’ câte camere aveți aici?

Editura LiterNet, 2018 5


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Doamna Petreanu: Am șase camere. Dar numai pe astea două de jos le folosesc.
Doctorul: E zonă foarte bună asta, stați bine...
Doamna Petreanu: Da...
Doctorul: Bine, doamna Petreanu. Bine, aveți grijă... La revedere.
Doamna Petreanu: Trebuie să mai vin pe la cabinet după rețetă.
Doctorul: Bine, v-aștept...

Doctorul pleacă.

Doamna Petreanu: Auzi, de când sunt la pensie... Eu n-am chemat salvarea niciodată, n-am stat în spital... Bietul Nelu a stat în spital. Eu nu. Doar
de doi ani iau medicamente compensate... Parcă n-am voie să fiu la pensie. Bine o mai duc eu la pensie... Și cu ditai casa... Și dacă mă fac eu
cucoană la pensie, ce?

2.

Nepotul stă la o măsuță cu laptopul, gata să scrie reclamația.

Nepotul: Vă solicităm prin prezenta...


Doamna Petreanu (îl corectează): Nu „solicităm”, nu, nu așa... „Vă rugăm”... Poți să ștergi? Așa, șterge, te rog. Deci cum să zicem... Vă rugăm să
verificați apometrul de la adresa cutare, întrucât...

Pauză.

Nepotul: Întrucât consumul înregistrat este exagerat! Aici locuiește o singură persoană...
Doamna Petreanu: Doișpe metri cubi! Pe o lună! Îți dai seama ce nenorociți?
Nepotul: Poate fură cineva...
Doamna Petreanu: Doar din stradă de la conductă, că așa apometrul e în căminul de la intrarea în curte. Eu nici nu stropesc grădina, nici nu spăl
vase... Ce să mai zic că nici nu prea am ce să mănânc...
Nepotul: Grădina e cam uscată, da. Când trăia unchiul...
Doamna Petreanu: E, când trăia unchi-tu aveam două pensii, nu luam medicamente... Acum am rămas singură...
Nepotul: Eu țin minte când am venit odată cu mamaia de la Focșani. Și cu mama, atunci într-a șasea să dau preselecție la Robingo. Mai ții minte
matale? Când am fost la televiziune toți patru...
Doamna Petreanu: Nu mai știu... Parcă ceva-ceva... Și te-au luat?

Editura LiterNet, 2018 6


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Nepotul: Nu m-au luat, c-am fost prea deștept. Prea răspundeam la toate și le-aș fi luat toate storcătoarele de la toate rundele. Că pe-atunci nu se
dădeau bani la jocurile astea, se dădeau electrocasnice: cafetiere, mixere, din astea... Dar altceva voiam să zic. Când am fost atunci cu mama și cu
mamaia era aici o boltă de vie așa frumoasă, aveați și o băncuță, acolo în față...
Doamna Petreanu: Banca aia mi-a dispărut într-o zi când nu eram acasă. Îl bănuiesc pe unul de aici de pe stradă, unul Titel. M-a văzut c-am plecat
și cred c-a sărit gardul și a descuiat pe dinăuntru și mi-a luat banca din curte, ziua în amiaza mare. (Pauză.) E greu singură, ce să mai... Fără copii.
Nepotul: Ei, dar ai nepoți!
Doamna Petreanu: Hai să terminăm cu asta (cu reclamația), că mai voiam ceva cu tine. Să te urci în pod...
Nepotul: Aici? De ce?
Doamna Petreanu: Da. Pui scara pe-afară. Are o ușiță cu zăvor. M-am urcat ieri la etaj să mă mai uit prin camere, nu prea mai urc acum, mi-e greu
cu scările. Și am urcat... M-am dus în camera unde dormeam eu cu unchi-tu înainte să moară, m-am uitat în șifonier... Am scos haina de blană,
m-am mai uitat la ea... Și cum stăteam acolo am auzit un zgomot ciudat, vrum, vrum, venea așa parcă din pereți. Măi, ce să fie, ce să fie... Și după
aia am auzit un zburătăcit și mi-am dat seama că erau porumbei în pod. Am stat acolo să văd, pleacă sau nu pleacă? Am stat toată ziua și toată
noaptea, am dormit acolo sus și ei în continuu grâm grâm, știi tu cum fac porumbeii. Iar mă sculam, iar adormeam, n-au tăcut.
Nepotul: Ei, dar de-aici de jos cred că nu-i auzi.
Doamna Petreanu: Nu, problema-i alta. Dacă mi se umple podul de găinaț? Casa asta e făcută în 1898 de bunicul lui unchi-tu. De când m-am luat
eu cu unchi-tu, o singură dată s-a făcut o reparație în pod, s-a înlocuit o bârnă, prin ’72, ’73, cam pe când s-a născut maică-ta.
Nepotul: Mama e din ’60.
Doamna Petreanu: Așa, mă rog, demult. În orice caz, trăiau părinții lui amândoi, stăteam cu ei aici. Deci problema e că dacă mie îmi pică podul
de la tot găinațul, că ce știu eu de când sunt porumbeii ăia acolo, eu n-am bani să repar nimic, o să-mi plouă în casă. Nici înainte n-aveam, dar acum
nici atât, c-au venit ăștia și mi-au pus plăcuța aia cu monument istoric, acum nu mai pot să repar nimic fără să anunț întâi la primărie, să-mi cheme
profesori, draci, laci, păi eu am bani de profesorii lor? Eu singură aici? Deci te urci în pod, îți dau o mătură și un făraș și răzui tot găinațul și le strici
cuibul și dacă au ouă sau ce au ei acolo, jos cu ele! Ai înțeles?
Nepotul: Tanti, dar nu pot să sparg ouăle... Dacă au pui mici?
Doamna Petreanu: Am bani. (Scoate de sub mușama/ascunzătoarea ei obișnuită. Îi flutură banii.)
Nepotul: Ei, lasă, nu-i vorba de asta...
Doamna Petreanu: Tare greu e fără un bărbat în casă.

Pauză.

Nepotul: Și adevărul e că mi-e și cam frică de înălțime.


Doamna Petreanu: Hai, puiule, că țin eu scara. Îți arăt în magazie de unde s-o iei, o pui acolo la pod și răzui găinațul. Hai, te rog eu frumos, că
mi-e frică.
Nepotul: Tanti, și mie mi-e frică. Și mi-e și milă...

Editura LiterNet, 2018 7


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Pauză.

Doamna Petreanu: Dacă aș avea cui să las eu casa asta... Un bărbat de nădejde dacă-aș avea...

3.

Doamna Petreanu și popa, așezat pe un fotoliu, cu o ceșcuță de cafea în mână. Tocmai au făcut o mică slujbă de pomenire, pe masă sunt merinde
pentru o pomană modestă: un platou cu brânzoaice, o colivă etc. Într-un pahar obișnuit ard trei lumânări de la biserică.

Popa (înainte să dea ceșcuța peste cap, ca pe o țuică): Dumezeu să-l ierte.
Doamna Petreanu: Dumnezeu să-l ierte. Păcat că n-a putut să vină și părintele Costache. Părintele Costache l-a cunoscut pe soțul meu. Noi ne-am
cunoscut toți trei din tinerețe, dinainte să mă mărit eu cu bietul Nelu. (Mai încet.) Părintele Costache a umblat și el după mine când era la seminar,
dar eram prea mică, nu-mi dădeam eu seama ce urmărește. Mai târziu mi-am dat seama. Într-un fel mi-a părut rău și-ntr-un fel nu mi-a părut rău,
mai ales când mă mai uitam la fata aia bleagă a lui, care stătea cu capul într-o parte.
Popa: Margareta, Dumnezeu s-o ierte.
Doamna Petreanu: Da. Nu-i mai bine de mine că n-am avut copii? Surorile lui Nelu au avut mereu boală pe mine că n-am avut bătăi de cap cu
copiii și am avut o viață ușoară. Am stat aici cu părinții lui, i-au lăsat lui casa... Foarte buni socri am avut. Am dus-o bine eu cu Nelu, rău a început
să fie după aia. Păcat că n-a venit părintele...
Popa: Nu mai iese din casă deloc, și eu îl mai chem din când în când să țină liturghia, dar nu vine. Nu mai poate.
Doamna Petreanu: Țin minte când a murit Nelu... După ce au plecat cucuvelele alea de surori ale lui... Niște ofticate, „ia uite, dragă, și ai rămas
tu singură cu casa de la bunicu’, ia uite, dragă, dar ce faci tu cu șase camere...” și Nelu nici nu se răcise bine... Așa, și după ce-au plecat idioatele
astea de surori ale lui și au plecat și idioatele de surori ale mele, mai ales aia de la Tulcea cu care nu mai vorbesc acuma, s-a făcut seară, m-am dus
în dormitorul nostru de la etaj și era așa pustiu și avea mirosul lui de când trăia... (Oftează. Popa mai toarnă în ceșcuță.) M-am pus în pat. Eram
așa obosită că nu mai puteam sta în picioare, dar nici să adorm nu puteam de toată agitația aia. Și prima dată am crezut că-mi tremură mie mâinile
și corpul. Și după câteva secunde, când am auzit și huruitul ăla, mi-am dat seama ce se întâmplă... Că era cutremur. Vai, cum scârțâia casa asta. Și
ce lung a fost. M-am dat jos din pat și n-am știut ce să fac. Unde să mă bag, unde să fug? Să mă ia Dumnezeu și pe mine! am zis, să mă duc cu
Nelu! Am stat așa în picioare și mi-am făcut la cruci până a trecut. Fix acum zece ani.
Popa: Nu cred c-aveți probleme aici, că e bună casa asta... (Face ochii roată, se uită pe tavan.)
Doamna Petreanu: E făcută de bunicul soțului meu, arhitectul Carol Petreanu, care a făcut și proiectul pentru fostul spital Regele Ferdinand. Ați
auzit de spitalul ăsta? Era pe Calea Moșilor... L-au dărâmat comuniștii.
Popa: Nu, n-am auzit.
Doamna Petreanu: Sunteți tânăr dumneavoastră.

Pauză.

Editura LiterNet, 2018 8


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Doamna Petreanu: Parcă în ’77 nu mi-a fost așa frică. Și ce cutremur a fost ăla...
Popa: Cică o să mai vină iar unul mare... Și noi am simțit cutremurul de anul trecut, din noiembrie. Nu ne-a zguduit așa tare.
Doamna Petreanu: Stați la bloc?
Popa: Nu, stau aici, în casa parohială. Suntem cam îngrămădiți, că e și băiatul cel mic al lui părintele Costache, cu familia...
Doamna Petreanu: Da’ nu e preot...
Popa: Nu e, dar lucrează la mitropolie. În fine, nu mă plâng. Dar nu mi-au găsit casă parohială separat când m-am mutat de la Bolintin și am zis că
e bine și așa, mulțumesc lui Dumnezeu că am reușit să mă transfer. Imediat merg și copiii la liceu și una e la țară și alta e aici. (Se uită la doamna
și zâmbește.) 12 și 14 ani...
Doamna Petreanu: Să vă trăiască. Eu n-am copii... N-am avut probleme, nu mi-am bătut capul cu școli...
Popa (Se gândește o secundă.): Și chiar aveți șase camere aici?
Doamna Petreanu (Vrea să schimbe vorba): Pentru spovedanie tot dvs. sunteți?
Popa: Da, că sunt singur în parohie.
Doamna Petreanu: Vreau să mă împărtășesc de Sf. Maria, că e și ziua mea, nu m-am mai împărtășit din tinerețe. O să țin și postul... Dar nu pot să
merg până la biserică, puteți veni aici? Plătesc!
Popa (Se ridică): Sigur că da, numai să mă sunați din timp.

Doamna Petreanu ia bani din ascunzătoare și-i bagă în buzunarul de la sutană.

Popa: Dumnezeu să-l ierte.


Doamna Petreanu: Dumnezeu să-l ierte!

Îl conduce spre ieșire.

Doamna Petreanu: Părinte, nu știți dvs. pe cineva să-mi ia și mie niște saci cu găinaț să mi-i ducă de-aici? Să nu-i mai țin până miercuri, când
trece gunoiul, că-i cald și miroase...
Popa: Păi să-l întrebăm pe vecinul ăsta din colț, Titel...
Doamna Petreanu: Dar altcineva, părinte?
Popa: Haideți că mă interesez.

Popa iese. Doamna Petreanu se întoarce la masă, suflă în lumânări să le stingă, apoi ia cu mâna din colivă și bagă în gură.

Editura LiterNet, 2018 9


6 piese de teatru Lavinia Branişte

4.

Doctorul, dentista, doamna Petreanu. Doctorul i-a adus doamnei cadou o cutie elegantă cu 12 eclere mici și scumpe, mostre din gama completă a
unui celebru magazin de eclere.

Doctorul (către dentistă, ca și când sunt deja la ei acasă): Găinațul? La ce să fie bun găinațul? Nu-i bun la nimic, că e acid și arde tot. Nu e ca
balega, s-o pui în grădină.
Dentista: E, bine că l-au luat.
Doamna Petreanu (Scoate un ecler mic din cutie și-l cercetează fascinată): Ia uite, dragă. Ăsta e cu bezea.
Dentista: Nu e bezea, e cremă de iaurt cu lămâie, ăsta se cheamă „Le Chevalier de Brest” (cu accent franțuzesc).
Doctorul: Soția mea e topită după eclere. Știe toate sortimentele, de la toate magazinele.
Dentista: De la toate magazinele bune. Preferatul meu e ăsta, „Don Quichotte”.
Doamna Petreanu (Se uită la doctor, amuzată. Cu gura plină de ecler) Ce-o mai fi și asta?
Dentista: Don Quichotte e Don Quijote în franceză...
Doamna Petreanu: I-auzi...
Dentista: Se cheamă așa de la bobițele astea argintii, care te duc cu gândul la armură. Luați-l și p-ăsta, să vedeți.
Doamna Petreanu: Dar bobițele alea or fi tari? Că eu n-am dinți. Ăsta mi se clatină (îi arată), aici am o lucrare care trebuie dată jos, că o am de
treizeci de ani... Mănânc numai moale.
Doctorul (Se uită la soție): Păi am putea să programăm o consultație, să vedem ce se poate face. Poate e nevoie de o nouă lucrare... Soția e medic
stomatolog. Are cabinetul vizavi de al meu.
Doamna Petreanu: Aaa, așa, că mi se părea mie că vă cunosc de undeva. Lucrați împreună.
Doctorul: Da, oarecum împreună. Dar nu se știe cât o mai ține, că ne-au mărit ăștia chiria și am înțeles că a pus ochii pe spațiul ăla o bancă. Nu
știu dacă-om putea noi să facem față la oferta lor.
Doamna Petreanu (mestecând ecler): E greu, ce să mai...

Pauză.

Doctorul: Eu de fapt am venit să vă aduc rețeta... (O scoate și i-o dă.) Aveți aici toate compensatele. Pe două luni. Și v-am mai pus și ceva pentru
reglarea tensiunii. Dacă vreți, pot să dau un telefon aici la farmacia asta de lângă noi și vine fata să vi le aducă, vă face bon, tot... Dacă nu vreți să
mai ieșiți. Deși văd că sunteți bine și puțină mișcare nu strică, dar acum e și căldura asta... deci cum vreți, poate să vi le aducă fata...
Doamna Petreanu: Da, mai bine. Că de dimineață mă luase așa o amețeală.
Doctorul: Haideți să mai luăm tensiunea, să vedem cum stăm...

Editura LiterNet, 2018 10


6 piese de teatru Lavinia Branişte

O ia de braț și o îndrumă spre scaun. Ea mai ia un ecler din cutie și se așază, el îi fixează tensiometrul în timp ce ea mestecă, el îi ridică mâneca
largă a capotului de vară, îi dezgolește umărul. Ea face pe cocheta.

Denstista: Cred că e greu singură...

Doamna Petreanu mormăie ceva, încă n-a terminat de mestecat eclerul.

Dentista: Fără copii... Noi avem un băiețel. L-am înscris acum la școala germană. Clasa 0. A trebuit să declarăm că e etnic german, ca să-l primească.
Râdeam cu soțul meu... suntem părinții unui etnic german. O să învețe româna ca limbă străină. Acum e într-o tabără de dezvoltare personală. Sora
mea are un afterschool și a organizat cu copiii de acolo. Soțul a insistat să-l trimitem.
Doctorul: Păi așa e cu copiii. Mai vrei să mai și scapi de ei (râde).
Dentista: E copil bun, nu ne face probleme. E supradotat.
Doctorul (o corectează): Cu abilități înalte.
Dentista: Da, cu abilități înalte. „Supradotat” e un termen învechit. L-am testat și apoi l-am trimis la centrul ăsta. Să-și descopere artileria grea a
potențialului personal, cum zic ei. Cred că soră-mea a inventat deviza asta.
Doctorul: E bun la public speaking.
Dentista: Îi place să povestească. Trăncănește întruna. E copil bun...
Doctorul: Dar costă o grămadă să-l dăm la centrul ăsta.
Dentista: N-am ce să fac.
Doctorul: Dacă ar fi vrut soră-ta să ni-l ia pe gratis.
Dentista: Au și ei cheltuieli.
Doctorul: Or fi având, dar unde încap 20 mai încape unul. Și e soră-ta!
Doamna Petreanu: Frate-frate, da’ brânza e pe bani! Ce, eu nu știu?

Mai ia un ecler.

Doamna Petreanu: Ăsta e ultimul.


Dentista: Dacă vă plac, vă mai aducem.
Doamna Petreanu: Eee, cum să nu-mi placă.
Doctorul: Să-ți pui bazele în familie să te ajute.
Dentista: Stai liniștit, că oricum eu plătesc afterschoolul. N-ai tu treabă...

Editura LiterNet, 2018 11


6 piese de teatru Lavinia Branişte

5.

În curtea casei, nepotul, împreună cu prietena lui.

Nepotul: Aici putem să punem o băncuță, știu eu de care, am o idee. Din lemn, din scânduri așa, înguste și groase. Și putem să facem și o boltă de
viță-de-vie.
Fata: Sau glicină!
Nepotul: Sau glicină.
Fata: Sau caprifoi. O pergolă cu caprifoi! Sau cu trandafiri cățărători.
Nepotul: Trandafirii îi putem pune oriunde, e ditai curtea...
Fata: Dar chiar că-i mare. Și casa... De unde are ea bani să întrețină toată casa?
Nepotul: Habar n-am, o fi având vreo rezervă. Faza e că nu prea o întreține. Mai are un singur butuc de vie aici lângă poartă și-i pune apă cu
lingura. Pe sus mai are puțin și se dărâmă, m-am urcat în pod săptămâna trecută...
Fata: Te-ai urcat tu în pod?
Nepotul: Îhî...
Fata: Pe scară?
Nepotul: Îhî...

Ea îl pupă mândră.

Fata: Te-ai urcat tu pe scară?

Îl pupă iar.

Fata: Măi, dar nu arată prea bine.


Nepotul: Ba cum să nu. Și are șase camere. Și e monument istoric.
Fata: Asta înseamnă că se dărâmă la cutremur? Știi că mi-e frică de cutremur!
Nepotul: Cum să se dărâme, asta e casă pe pământ!
Fata: Bănuiesc că e dinainte de ’77...
Nepotul: E dinainte de 1900!
Fata: O, Doamne. Când o să vină marele cutremur o să murim ca șobolanii striviți.
Nepotul: N-are cum să se dărâme, că doar nu e bloc. Plus că e făcută de bunicul lui unchiu’, care era arhitect și care a făcut-o special pentru familia
lui, deci știe el ce-a făcut.
Fata: Dar cu cât înainte de 1900?

Editura LiterNet, 2018 12


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Nepotul: Ei, nu știu, am zis și eu așa. Dar dacă a rezistat și-n ’40, și-n ’77...
Fata: Asta e cea mai mare prostie! Imobilele nu se antrenează la cutremur, se șubrezesc.
Nepotul: Uite, ce e... Dacă dă Dumnezeu și termin doctoratul...
Fata: Cum să nu-l termini??
Nepotul: Da, trebuie să-l termin... Dar zic așa, dacă-n septembrie susțin teza – ceea ce trebuie să fac că altfel mă linșează profa – știi prea bine că
nu mai putem sta în căminul universității. Aici sunt șase camere, șase! Din care cinci sau cel puțin patru stau degeaba. Și e în centru, nu ne mai
irosim viața în mijloacele de transport și așa mai departe. Nu mai plătim chirie...
Fata: Dar întreținem măgăoaia.
Nepotul: Dacă ne primește.
Fata: Dacă ne primește... (Pauză.) Dar mie tot mi-e frică.
Nepotul: Eu sunt din Focșani. Știi cum e la Focșani cu cutremurele? Una-două, cutremur. Te obișnuiești, îți dai seama că nu e așa periculos cum
pare la știri. Că la știri ți le spun și pe-alea de 3 grade, de 4 grade, care nici nu se simt. 5 grade, ce să spun. Un cutremur nu face pagube mai mari
decât o furtună, de exemplu. Dacă zboară un acoperiș sau un panou publicitar.
Fata: Sau dacă pică un copac pe o mașină și tu ești înăuntru.
Nepotul: Exact.

Pauză.

Nepotul: Uite. Eu cred că are o sensibilitate pentru copii. Sau n-are, nu-mi dau seama. Poate are, poate n-are, în fine. Cert e că asta e cartea noastră
și pe-asta o jucăm. Suntem tineri, suntem rude... Pe cine să accepte dacă nu pe noi. Avem grijă de ea...
Fata: Păi și întreținerea, și grija... De banii ăștia mai bine ne mutăm cu chirie într-un bloc comunist.
Nepotul: Și blocurile comuniste au patruzeci-cincizeci de ani. S-au tăiat stâlpi de susținere, s-au spart pereți, s-au pus tone de gresie... Crezi că
acolo suntem mai în siguranță?

Pauză.

Fata: Dar să mergem totuși să întrebăm și de Prima Casă...

Iese doamna Petreanu și-i strigă din ușa casei, le întrerupe conversația.

Doamna Petreanu: Ați venit?


Nepotul: Sărut-mâna, am ajuns.
Doamna Petreanu: Ați găsit caise?
Nepotul: Am găsit! De două feluri.

Editura LiterNet, 2018 13


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Doamna Petreanu: Dar de la Obor le-ați luat?


Nepotul: Da, tanti, de la Obor.
Doamna Petreanu: Acolo, în dreapta, la producători.
Nepotul: Da.
Doamna Petreanu: De la țărani.
Nepotul: De la țărani am luat!
Doamna Petreanu: Ce mi-ai mai adus?

Se uită în sacoșe.

Nepotul: Roșii din astea roz.


Doamna Petreanu (neîncrezătoare): Ce mai sunt și astea?
Fata: Niște roșii care sunt la modă acum.
Doamna Petreanu: Da’ or avea gust bun? (Ia una și mușcă din ea.)
Fata: Tanti, dar nu mâncați așa nespălat!
Doamna Petreanu: Mânca-o-ar tanti, ce grijă-mi poartă ea. (Încet.) Auzi, știi ce-aș vrea eu să facem noi două?
Fata (încet): Ce?
Doamna Petreanu: Aș vrea să mă spăl pe cap... Că parcă de la o vreme nu mai pot să mă clătesc bine și simt așa că mă mănâncă... Și aș vrea să
mă clătesc cu oțet. Într-un lighean. Mă ajuți?
Fata (se uită la nepot mirată): Da, tanti, sigur.
Doamna Petreanu (o apucă de falcă drăgăstos, dar un pic prea tare): Vai, ce bine. Cât mă costă roșiile?
Fata și nepotul: Ei, lăsați...

6.

Doamna Petreanu și popa, pregătiți de spovedanie, la ea acasă. Stau amândoi pe scaune (întrucât e de la sine înțeles că ea nu poate sta în genunchi,
cu toate că nu e o persoană cu totul și cu totul șubredă), dar există o ușoară diferență de nivel între scaune – al ei e ceva mai jos. Doamna Petreanu
are patrafirul în cap. Popa ține cu ambele mâini o cruce mare.

Popa: Când v-ați mai spovedit?


Doamna Petreanu: O singură dată...
Popa (așteptând continuarea): Așa...
Doamna Petreanu: M-a dus mămica la spovedit la paișpe ani. Noi nu eram așa credincioși să zici că țineam post sau mergeam la biserică... Nu.
Dar îmi venise chestia. Și-i spusese ei cineva să mă ducă la spovedit și după aia să-mi facă niște dezlegări. Să nu cumva să am cununiile legate. Și

Editura LiterNet, 2018 14


6 piese de teatru Lavinia Branişte

acolo era un părinte bătrân, nu mai știu cum îl chema, dar avea așa față de Dumnezeu, cu barbă albă, tot. Nu mai țin minte exact ce-am vorbit, știu
că mi-a pus multe întrebări și mi-a zis un lucru care mi-a rămas în cap toată viața: femeia e veceul bărbatului. Eu eram mică și proastă, dar ceva-ceva
tot am înțeles din ce voia să spună. Și cred că mai tare m-a șocat s-aud asta din gura lui, el care era așa pur și de pe altă lume, una foarte înaltă...
Cred că atunci m-am speriat de preoți. Sau poate doar m-am gândit că-s făcuți ca să te sperie. Nu m-am mai spovedit niciodată de-atunci... După
aia am venit la București la liceu, la o soră de-a lui tăticu’ și l-am găsit pe Ion al meu. S-a chinuit mult cu mine până m-a convins. Nelu era comunist
și nu mergea la biserică, noi n-am făcut nuntă. Mămica începuse la un moment dat să-mi spună că de-asta n-am avut copii, că n-am făcut nuntă la
biserică. Dar îi băgase și ei în cap careva, nu cred că erau de la ea gândurile astea. Eu am fost convinsă mulți ani că din cauza lui Nelu n-am putut
face copii. Că avea el ceva. Eu eram tânără, eram curată, n-avea cum să fie de la mine. Dar nu ne-am căutat la doctor, el părea mulțumit așa și nici
pe mine nu mă deranja că n-aveam copii. Aveam mașină, ne duceam în concediu, el avea relații în Minister și făcea rost de orice, nu ne lipsea nimic.
Și mă uitam la surorile mele cum se chinuie cu copiii, când se-mbolnăveau, când începeau școala și-mi ziceam: uite, ce bine de mine că n-am copii
și nu-mi bat capul. Bine că nu poate Nelu să aibă copii, c-am scăpat de-o grijă. Am avut o viață bună cu Nelu și l-am iubit și nu m-am dus niciodată
cu altul, deși aș fi putut. Și nu o dată... Și la înmormântarea lui Nelu a apărut un bărbat de vreo cincizeci de ani, care stătea pe margine și se uita fix
înspre groapă. Era înalt. Și cap tăiat Nelu. Am știut atunci că e băiatul lui. Mai auzisem vorbe, mai ales de la una din surorile lui, care tot îmi dădea
peste nas că de unde și până unde sunt eu așa sigură că Nelu nu poate să aibă copii. Că și ea e la fel de sigură că poate. Și m-am gândit că asta știe
ceva.
Popa: Deci există un moștenitor...
Doamna Petreanu: M-am speriat de el. Am visat de câteva ori că ieșeam din casă și el era la poartă, afară în stradă, și se uita prin gard înăuntru.
Popa: Dar nu v-a zis cum v-a găsit?
Doamna Petreanu: Nu, că nici n-am vorbit. A dispărut pur și simplu. Poate că ne urmărea, el sau cineva din familia lui, poate știau toate mișcările
noastre. Am fost urmăriți toată viața...
Popa: Ei, n-aveți de unde să știți...
Doamna Petreanu: Și eu n-am putut să fac copii...
Popa: Dacă asta a fost voia lui Dumnezeu...
Doamna Petreanu: Aveam unde să-i creștem, aveam situație, aveam casa asta mare...
Popa: Dar mai sunt șanse să apară?

Doamna Petreanu nu răspunde.

Popa: În fine, ați trăit în păcat toată viața că n-ați fost cununată, nici nu v-ați mai împărtășit de nu știu când, dar sunteți văduvă de zece ani, nu beți,
nu fumați, n-aveți gura spurcată, eu zic că vă puteți împărtăși, mai ales dacă ați ținut postul...
Doamna Petreanu: N-am mâncat carne... (se fâstâcește) Dar câte o prăjitură așa, tot am mâncat. Că-mi aduce băiatul ăsta...
Popa: Care băiat?
Doamna Petreanu: Doctorul Dobrescu, doctorul meu de familie. Nevastă-sa îmi aduce, o fată tare sufletistă. Mai un ecler, mai o înghețată.

Editura LiterNet, 2018 15


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Popa: Dar să vă mai întreb ceva și gata. Țineți supărare cu cineva? Să zicem că păcatele sunt vechi... Dar acum? Cu sora dumneavoastră cum mai
e?
Pauză.
Popa: Că dacă sunteți certată cu cineva, trebuie să vă împăcați înainte de a vă împărtăși, nu pot să vă dau dezlegare altfel.
Doamna Petreanu: Părinte, dar ar putea să fie asta împărtășania mea de moarte?
Popa: Cum adică?
Doamna Petreanu: Adică dacă mor, să se pună asta, să nu zică: moartă neîmpărtășită.
Popa: Ei, cum să muriți, doamna Petreanu, nu mai vorbiți prostii. Oricum, păcate nu mai faceți, c-aveți o vârstă. Acuma, la anii dumneavoastră,
important e să faceți fapte bune... Deci aveți supărare cu cineva?
Doamna Petreanu (după o pauză): Nu, părinte, cu cine să am. Că tare singură mai sunt...
Popa (încet și mormăit): Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul și cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiică Maria,
și să-ți lase ție toate păcatele. Și eu, nevrednicul preot și duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert și te dezleg de toate păcatele tale, în numele
Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Doamna Petreanu pupă crucea, dar nu și mâna. Popa se ridică de pe scaun, o ajută și pe ea să se ridice. Ea are pumnul strâns și în pumn mototolită
o bancnotă pe care vrea să i-o dea popii.

Popa: Ei, lăsați.

Doamna Petreanu nu insistă, bagă bancnota în buzunarul capotului. Popa își face vânt cu mâna.

Popa: Vai, dar ce cald e aici.


Doamna Petreanu: Da, ce să fac. De când mi-au luat lumina ăștia cu clădirea lor din față am zis că măcar o să fie umbră vara și o să fie mai
răcoare, dar uite că nu.
Popa: Bănuiesc că la etaj e și mai și... (se uită curios către scară).

(Pauză.)

Popa: Aș putea eu să vă aduc un aer condiționat.


Doamna Petreanu: Știu și eu, părinte. Că alea consumă curent...
Popa: Nu consumă, că e micuț, așa, portabil. Îl puneți unde vreți, doar trebuie băgat în priză. Ni l-a donat nouă cineva la biserică, dar nu ne trebuie,
avem aer condiționat instalat. Și oricum nu folosim, că nu e așa cald înăuntru.
Doamna Petreanu: Nu, părinte, cum să primesc...
Popa: Dar din dar se face rai! Haideți că trec mai încolo să vi-l aduc.

Editura LiterNet, 2018 16


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Dă să iasă.

Popa: Auziți... Dar de când n-ați mai făcut o sfeștanie? O sfințire a casei?
Doamna Petreanu (derutată): Nu cred c-am făcut niciodată.
Popa: Ooo, păi nu se poate. Casa trebuie sfințită măcar o dată pe an. O să mă uit în registru la biserică să văd când e liber și dascălul și venim la o
sfințire. Nu vă costă nimic!

7.

Doctorul cu soția în curte, înainte de a intra în casă. Ea are în mână o pungă sigilată, de care e capsată o notiță medicală. Sunt nervoși amândoi,
au avut o ceartă pe drum. Ea se oprește.

Dentista: Auzi, hai că n-am chef să mai intru acum, du-i-o tu.
Doctorul (se străduiește să nu vorbească tare): Ai luat-o razna complet.

Ea tace îmbufnată.

Doctorul: Credeam c-ai depășit momentul...


Dentista (îi întinde punga): Eu nu pot să mai intru.
Doctorul: E lucrarea ta, tre’ să vezi cum îi vine, cum să mă duc eu cu dinții în pungă la ea?
Dentista: Tehnicianul nostru trimite dinți și prin poștă.
Doctorul (o ia de braț, ea se smucește): Tre’ să intri! Vrea să-ți ofere haina ei de blană. De nurcă! Știi ce-nseamnă asta? Că te prețuiește. Că te
consideră o femeie distinsă! Că se uită la tine și se vede pe ea tânără!
Dentista: Și când se uită la tine ce vede? Când îi bagi mâna în sân?
Doctorul: Când îi iau tensiunea, vrei să zici?

(Pauză.)

Doctorul: Când o să ne dea ăștia afară, ce facem? Ne deschidem cabinet la noi acasă, în Popești Leordeni? Toate astea care-și albesc dinții la tine
crezi c-o să vină la cabinet în Popești Leordeni? O să vină după tine la detartraj?
Dentista: Faci mișto? Eu aduc banii în casă! Cine a luat mobila în apartament?
Doctorul: Care mobilă că dormim pe saltea.
Dentista: Deocamdată. C-a trebuit să schimb scaunul la cabinet, idiotule.
Doctorul: Uite, vezi? De-asta nu pot să fac nimic! Niciodată nu pot să fac nimic fiindcă tu ești dușmanul meu!

Editura LiterNet, 2018 17


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Dentista: Ia zi, cui i-a mai luat tu tensiunea? Ieri după-amiază?


Doctorul: Ieri după-amiază am fost la cabinet.
Dentista: Ai avut program până la unu. Asistenta a confirmat c-ai plecat la unu și un sfert.
Doctorul: Pe bune?? A confirmat asistenta? Acuma îți confirmă ție asistenta când vin și când plec? Ce-i asta?
Dentista: Cum se face miercuri și eu nu sunt acolo, cum dispari!
Doctorul: Nu-ți ajunge că lucrăm bot în bot?

Apare meșterul.

Meșterul: Bună ziua. M-așteaptă doamna pentru priza arsă...


Doctorul: Sigur, sigur.

Dentista îi pune punga în brațe doctorului și pleacă. Meșterul intră în casă, doctorul pleacă și el. Meșterul meșterește.

Meșterul: A fost tensiunea prea mare și s-a făcut un scurtcircuit aici în priză. Instalația asta cred că e de pe vremea lui Pazvante, tanti. Trebuie
înlocuită toată. Eu vă fac acuma doar priza asta...
Doamna Petreanu: Și s-a topit și ștecherul! Și doar era nou aerul condiționat. Ce-mi trebuia mie aer condiționat...
Meșterul (râde): Au vrut copiii să vă facă un bine?
Doamna Petreanu: Ce copii, că n-am copii. Popa ăsta al nostru. Ori mi-a dat vreo vechitură, ori a fost de la Dumnezeu că am luat ce era al bisericii.
Meșterul (se uită la ambalajul aerului condiționat): Vechitură nu e, tanti. E bun, am mai văzut din ăsta. Și... stați aici singură?
Doamna Petreanu (panicată, începe să-i fie teamă): Cum adică singură?
Meșterul: Adică numai dumneavoastră? Ați zis că n-aveți copii...
Doamna Petreanu: Eu nu, dar soțul meu da. Adică vreau să spun din partea surorilor lui. Și ale mele... Și eu am surori. Am mulți nepoți...
Meșterul: E, una e copiii, una e nepoții.
Doamna Petreanu: Și un băiat! Soțul meu are un băiat...

8.

Doamna Petreanu singură în casă, se uită la televizor. Întuneric, doar ecranul îi luminează fața.

Doamna Petreanu: Doamne, doamne! Numai nenorociri pe lumea asta. Toți vor să te înșele, să te păcălească, să profite. (Scoate proteza.) Aa, ce
dinți buni mi-a făcut fata asta. Da’ ce bine e fără ei. C-am început să vorbesc sâsâit. (Formează un număr de telefon.) Sor-meo, tu ești? Ori te-am
sculat din somn? Dar ce, te culci odată cu găinile? A, e doișpe? Nici nu mi-am dat seama. Sor-meo, hai, dacă tot te-am sculat... Auzi, m-am certat
cu nebuna de Tincuța. Și știi cum e ea mândră... Acuma nu-mi mai răspunde la telefon. Cred că-mi vede numărul. Și nu vrea să mai vorbim. Oare

Editura LiterNet, 2018 18


6 piese de teatru Lavinia Branişte

nu poți tu să vorbești cu ea? Să-i spui că vreau să mă împărtășesc și tre’ să ne împăcăm. Așa mi-a zis popa. Păi și eu vreau să ne împăcăm, aș fi vrut
oricum, da’ nebuna nu mai vorbește cu mine. Hai, te rog, spune-i tu. (Cealaltă spune: nu vreau să mă bag...) Dar nu să te bagi, numai așa, să-i spui
să răspundă la telefon. După ce că sunt amabilă cu nepotu-tău... Aoleu, da’ urâtă mai e fata aia cu care umblă. Așa slăbănoagă, zici că n-a mâncat
de-un an. O fi bolnavă te pomenești... Da... E, treaba lui, am zis eu ceva...? Auzi, sor-meo, ia fii atentă. Mai ții tu minte la moartea lui Nelu, erai și
tu când a venit bărbatul ăla care semăna cu el și am zis eu că e fi-su. Mai știi? Așa. Oare mai știi dacă a zis el ceva, unde stă sau cum a dat de noi
sau ceva? Păi mi-a zis popa ăsta să mă-mpac, mi-a băgat mortu’-n casă popa, da. Da. Păi nu sunt certată cu el, că doar nici n-am vorbit. Dar l-am
mai văzut după aia, o dată la cimitir și de vreo câteva ori pe stradă, aici în zonă... Îmi dădea bună-ziua, dar eu nu i-am răspuns. Am fost furioasă pe
el... Și acum sunt furioasă pe Nelu. Și cred că pe Nelu trebuia să fiu, numai că nu mi-am dat seama. E, ce să mai, acuma, nu e ca și când vreau să-l
înfiez. Da’ știi, asta-i casa lu’ taică-su și lu’ bunicu-su... Nu să i-o las, Doamne ferește, dar mă mai gândesc și eu așa, că eu stau în casa lu’ bunicu-su.
Lasă că și eu am renunțat la Focșani în favoarea voastră. Da’ nu-ți scot ochii, dragă. Mă gândesc și eu așa, ce n-am voie să mă gândesc. Bine, hai,
că văd că ești cu fundu’-n sus că te-am sculat din somn. Bine, pa. Zi-i lu’ Tincuța să mă sune!

9.

După slujba de sfințire a casei.

Doamna Petreanu: Părinte, tare frumoasă slujbă ați făcut... Eu nu știam ce-i aia sfeștanie. Dar mă mai gândeam, părinte, în timp ce citeați acolo
din carte, mă gândeam c-aș vrea să-mi schimb spovedania...
Popa: Cum adică s-o schimbați?
Doamna Petreanu: Declarația, cum ar veni.
Popa: Dar spovedania nu e o declarație, doamna Petreanu. Trebuie să fie sinceră și din suflet, că nu pentru mine vă spovediți.
Doamna Petreanu: Pentru Dumnezeu, știu.
Popa: Nu. N-ați înțeles... E în primul rând pentru dumneavoastră, ca să vă luați greutățile de pe suflet.
Doamna Petreanu: Părinte...
Popa: Că mi le puneți mie în cârcă, asta e partea a doua, numai eu știu câte aud.
Doamna Petreanu: Părinte, vă rog, am bani.
Popa: Dar nu-i vorba de asta, doamna Petreanu. Cum adică să vă schimbați spovedania, eu n-am mai auzit așa ceva! Da’ ce, suntem la anchetă?

Pauză.
Îi pune patrafirul în cap, înainte de a se așeza.

Popa (iritat): Așa, deci v-ați mai adus aminte niște păcate?
Doamna Petreanu: M-am mai gândit de când am vorbit data trecută. Părinte, mi-e greu să scot pe gură așa ceva... Dar... Îl urăsc pe Nelu. S-a
prefăcut toată viața că nu-i nicio problemă că n-avem copii, dar cum să nu fie...

Editura LiterNet, 2018 19


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Popa: Ei, eu pot să înțeleg. Adică să rămână între noi, că știți discuțiile cu familia, cu astea. Dar eu înțeleg că sunt oameni care nu simt nevoia să
se dedice copiilor și nu mai fac. Pot să înțeleg dacă cineva se simte mai bine fără copii, decât cu. Ăsta nu-i un păcat, dacă mă întrebați pe mine.
Doamna Petreanu (uimită): Ce fel de părinte sunteți?
Popa: Încerc să fiu un psiholog, să înțeleg și să domolesc natura umană...
Doamna Petreanu: Să domoliți?

La un moment dat, patrafirul alunecă de pe capul femeii, astfel încât discuția nu mai arată a spovedanie.

Popa: Să liniștesc. Dar fără să mă încarc. Asta e provocarea, la asta lucrez acum... Cum să iau distanță... Eu trebuia să dau la psihologie, dar fiind
din familie de preoți... Ce știe omul la optâșpe ani? Asta e, acum. Știți cum e, unii împlinesc, alții îndeplinesc canonul. Eu îl îndeplinesc.
Doamna Petreanu: Aș vrea să-l caut pe băiatul lui Nelu.

Pauză.

Popa: Acum așteptați să vă dau un sfat? Vă spun eu ceva, doamna Petreanu. Dacă vreți să faceți milostenii...
Doamna Petreanu: Dar altceva...
Popa: Deci dacă vreți să faceți fapte bune, o să vă spun eu pe șleau ceva ce n-am îndrăznit în ultima vreme. Doamna Petreanu, eu și soția mea și
copiii mei ne-am bucura dacă ne-ați primi să vă umplem casa.
Doamna Petreanu: Mă tem că nu înțeleg.
Popa: Noi stăm foarte înghesuiți în casa parohială și dumneavoastră aveți aici mult spațiu și poate ne e de folos tuturor dacă l-am pune în comun...
Ați zis că ați suferit toată viața că nu aveți copii...
Doamna Petreanu: Nu toată viața, numai după ce-a murit Nelu și mi-am dat seama...
Popa: C-a avut cu alta, da.
Doamna Petreanu: Da.
Popa: Putem fi noi copiii dumneavoastră. Lăsați copiii să vină la mine (gen)?

Pauză.

Popa: Sper că nu v-am luat prin surprindere.


Doamna Petreanu: Ba m-ați cam luat. Că eu... eu m-am învățat singură. Și adevărul e că nu-mi displace. Să fiu cucoană. Să-mi văd și eu de
sănătate. Moartea lui Nelu m-a făcut să mă gândesc la moarte, părinte. M-am gândit la moarte foarte mult. Am așteptat zece ani să vină să mă ia.
Popa: Adevărul e că nu scăpăm ni...
Doamna Petreanu: Și nu mai pot.
Popa: Dar poate vreți să vă aducă cineva o cană cu apă...

Editura LiterNet, 2018 20


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Rămân gânditori amândoi o vreme.


Intră doctorul încărcat de sacoșe, ține într-o mână un platou de cofetărie.

Doctorul: Gata, ați terminat?


Doamna Petreanu (se înseninează): Ce mi-ați adus?
Doctorul: Surpriză! Ia... vă las să le desfaceți...

Îl trage deoparte pe preot.

Doctorul: Părinte, cum să vă spun... De când ați început s-o vizitați așa des pe doamna, parcă e tot mai tulburată. Totul era bine înainte, doamna ne
are pe noi... Dacă-i trebuie ceva...
Popa: Care noi?
Doctorul: Eu, soția... Toți oamenii din jurul ei. Nu cred că e necesar să veniți așa des. Cred că se simte invadată.
Popa: Eu cred că dumneavoastră veniți cam des. Și-i dați să mănânce prea mult dulce, ceea ce e absolut periculos la vârsta ei.
Doctorul: Cred că o persoană bătrână are nevoie de liniște.
Popa: Iar liniștea sufletului unde se poate găsi decât alături de Dumnezeu.
Doctorul: Părinte, uitați care-i treaba. Nouă ne-a cerut bani ca să dea la biserică. Și după aia au apărut toate tablourile astea cu Maica Domnului și
cu toți sfinții care se uită la tine de pe toți pereții, cu foițe de aur, cu nu știu ce. Astea-s scumpe, am văzut și eu pe la magazinul de suveniruri
românești... Și aerul condiționat care nu merge și i-a ars priza, de i-am plătit meșterul tot noi să-i pună alta. Cât i-ați cerut pe el?
Popa: Domnul doctor, n-am crezut niciodată că puteți fi așa dușman. Cum să-i cer bani unei bătrâne neajutorate? Toate obiectele au fost donații la
sfânta biserică, pe care le țineam într-un depozit. Ea și-a exprimat pasiunea pentru obiectele de cult, și anume cruci și icoane, iar eu mi-am permis
să-i ofer mici bucurii, ca să-i umplu viața ei goală.
Doctorul: Și atunci ce-a făcut cu banii? Soția mea a făcut un efort uriaș ca să-i ofere această sumă. Unde sunt banii?
Popa: Dar de unde să știu eu, are atâția oameni în jurul ei, n-ați zis chiar dumneavoastră?
Doctorul (grav): Părinte... Dacă aș fi în locul ei, o bătrână speriată de moarte...
Popa: Nu cred că e speriată de moarte...
Doctorul: Speriată de cutremur...
Popa: Asta de unde ați mai scos-o?
Doctorul: Fiindcă stă într-o casă de o sută de ani și tocmai a primit de la primărie notificare să-și facă expertiza tehnică pentru risc seismic... Eu aș
îngheța de frică. Singur în ditai casa. Deci dacă aș fi în locul ei și mi-ar fi frică de moarte și de cutremur, sau de cutremur și de moarte...
Popa: Cred că e împăcată cu moartea, cred c-a îmbrățișat...
Doctorul: N-a îmbrățișat nimic, vă zic eu, cunosc natura umană.
Popa: Și eu cunosc natura umană și o cunosc și pe doamna Petreanu, nu cred că vă cere bani pentru că se teme de moarte.

Editura LiterNet, 2018 21


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Doctorul: Dacă aș fi în locul ei, speriată sau nu de moarte, dar cu siguranță umilită de neputințele bătrâneții, știu prea bine ce-aș simți față de o
sutană. ȘI EU V-AȘ PUPA MÂNA!

Popa oftează. Pauză.

Doctorul: Iertați-mă, părinte, am sărit calul. Am și eu multe pe cap. Am probleme și cu soția... Noi ne-am întors din Germania acum trei ani. Am
fost în Germania. Toți colegii noștri au plecat în Germania și au rămas. Ei au reușit. S-au acomodat, și-au făcut o viață acolo... Noi ne-am întors și
de când ne-am întors parcă tot mai pe dos ne merge. Nu ne mai înțelegem... Nu ne mai tolerăm...
Popa: Domnule, toată lumea vrea să se spovedească la mine. Nu pot să ascult problemele dumitale cu nevasta în afara programului. Dacă vrei să
te spovedești, vinerea după-amiază de la 4 avem program, vii frumos la biserică, stai la coadă și te spovedești. Pe bază de donație... Cât să mai dau
sfaturi? Nu mai pot să mai ascult și să mai dau sfaturi, înțelegi? Mă simt extrem de înghesuit! Vreau să respir! De-asta îmi place mie casa asta, e
mare, ai loc, ai aer, e curtea asta...
Doctorul (din nou nervos): Un lucru e sigur, domnule părinte: expertiza tehnică n-o s-o plătească nevastă-mea!

10.

Doctorul intră în curte, vorbește la telefon, mai încet, să nu se audă din casă.

Doctorul: Așa, Bogdane, ia zi, ai vorbit cu notărița? Și cum e? Nu? Vânzare-cumpărare nu? Că am înțeles că așa e cel mai sigur. Nu, așa, fictiv. Ce
sumă?! Păi nu putem să punem o sumă oarecare, așa de formă? O mie de euro? Aaa, la prețul pieței. Și cine face evaluarea? Aa, ok. (Oftează.)
Testamentul poate fi contestat, nu? Dacă sunt moștenitori de drept... Păi și ce soluții mai sunt? Donație. Cu uzufruct. Da, păi până moare... (Fata
iese din casă.) Bine, Bogdane, mersi. Hai că te mai sun eu mai încolo.
Doctorul: Ia te uită cine-i aici. Ai fost la doamna?
Fata: I-am adus fructe.
Doctorul: Ți-a zis ea să-i iei?
Fata: În fiecare zi de marți mă duc la Obor și-i iau.
Doctorul: Îți dă ea bani?
Fata (jignită): Da’ doar nu credeți că iau bani de la tanti!
Doctorul: Domnișorul ce mai face?
Fata: Care domnișor?
Doctorul: Iubitul tău. Nu mai vine cu tine? Te lasă singură? Ce-a pățit, că erați nedezlipiți. (Devine slinos.)
Fata: Are treabă...
Doctorul: Serios? Dar ce muncește el?
Fata: E la doctorat. În ultimul an, trebuie să termine de scris teza. Are o întâlnire cu profesoara lui.

Editura LiterNet, 2018 22


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Doctoul: Uu. Ce teză?


Fata: Suprastructuri identitare în romanul traumatic extrem-contemporan.
Doctorul: Romanul traumatic?
Fata: E un concept definit de el...
Doctorul (pune mâna pe ea): Auzi... și zici că doamna Petreanu nu v-a dat niciodată bani...
Fata: Nu, cum să ne dea. Noi o ajutăm cu cumpărăturile pentru că ne face plăcere...
Doctorul: Desigur... Dar... s-a plâns vreodată de moarte?
Fata: De moarte?
Doctorul: V-a zis că-i e frică de moarte? De cutremur?
Fata: De cutremur mi-e frică și mie! Căminul în care stăm are niște crăpături de nu pot să mă uit. Și noi stăm la etajul șapte... Și când merg pe
stradă mi-e frică, mereu mă uit pe sub ce balcoane trec...
Doctorul: Aha... Și de-acum vii singură? Are încredere doamna?
Fata: Nu știu. Data viitoare sigur vine și Radu.

(Pauză.)

Fata: Dar de ce m-ați întrebat de moarte?


Doctorul: De fapt trebuia să întreb de înmormântare... Dacă v-a zis ceva de înmormântare. Că se teme că nu are bani... Nouă ne-a zis că o
înmormântare costă cinci mii și că ea nu-și permite nici să se îngroape. Intrase în panică, a început să plângă, nu mai știam cum s-o liniștim. I-am
promis că-i dăm noi, când o fi. Și a zis: dați-mi acum, că stau aici singură toată ziua și înnebunesc când mă gândesc că n-am bani nici să mor. Și
noi i-am dat cinci mii, ca să aflăm după aia că se poate și mai ieftin.
Fata: Cinci mii.
Doctorul: De lei.
Fata: Avem o discuție bizară.
Doctorul: Unde sunt cei cinci mii? Cui i-a dat?
Fata: Nouă sigur nu...

Intră nepotul, ducând cu greu o bancă de lemn nouă, dar montată strâmb, o chestie de amatori. Fata se duce fuga la el.

Fata: Radu! Ce e asta?


Nepotul: Am făcut o băncuță.
Fata (mândră): Ai făcut tu?
Nepotul: Îhî.
Fata: Băncuța asta??

Editura LiterNet, 2018 23


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Nepotul: Îhî.

Îl pupă fericită. Îl ajută s-o pună într-un loc potrivit în curte. Apoi se așază amândoi. Băncuța se dezechilibrează.

Doctorul (cercetează lemnul de sub ei): Dacă ai fi făcut-o tu de la Ikea, te mai credeam.
Nepotul (crede că e un compliment, râde): Ei, haideți că nu e tocmai perfectă.
Doctorul: Ziceam de lemnul ăsta... E lemn masiv. De unde ai tu lemn masiv? Ăsta e scump. De unde ai bani de lemn masiv?
Nepotul: Ăăă, am făcut rost... De la un prieten. Are atelier de tâmplărie...
Doctorul: Da, sigur...

(Iese.)

Fata (se înghesuie afectuoasă în iubitul ei): Ce-a zis femeia?


Nepotul: N-o deranjează.
Fata: Teza ta?
Nepotul: Cum adică teza mea?
Fata: Stai, despre ce vorbim?
Nepotul: Ce femeie?
Fata: Profa.
Nepotul: Aa, credeam că tanti. Pe tanti n-o deranjează băncuța. (Oftează.) Profa... Îi slugăresc pe toți pentru beneficii... Mi-a spus că teza e în
regulă, să mai periez un pic concluzia, să nu fie chiar exact ca introducerea. Dar nu știe dacă-mi dă cu magna, că n-am fost suficient de prezent
când a fost nevoie de resurse la catedră...
Fata: Lasă, bine că se termină.
Nepotul: Da. Problema e ce fac după... Când îl apucăm și noi pe Dumnezeu de picior?
Fata: Cred că suntem prea tineri. Am auzit că pe la 50.
Nepotul: Îl apuci pe Dumnezeu?
Fata: Da. De picior.
Nepotul: Dar ce trebuie să faci mai exact?
Fata: Habar n-am. Să nu te dai bătut?
Nepotul: Vorbim tot despre Dumnezeu?
Fata: Credeam că vorbim despre un post la universitate. Asta ar fi soluția, nu?
Nepotul: Da. Pe 1.300 de lei. Cam cât dă tanti iarna pe gaze. Asta dacă se scoate postul, dar anul ăsta nu se scoate nimic.
Fata: Hai să nu ne mutăm aici, totuși.

Editura LiterNet, 2018 24


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Pauză.

Fata: Eu înțeleg că e mătușa ta și o iubești...

El pufnește. Începe și ea să râdă.

Fata: În fine... că ai o datorie față de ea...


Nepotul: Adică pe de o parte mă împinge maică-mea și pe de alta sunt disperat...
Fata: Dar eu nu te împing. Nu te împing, iubitule, mie mi-e frică de cutremur. Hai să vedem în Popești Leordeni cât costă.

Pauză.

Fata: Auzi... Nici noi n-avem bani de moarte.


Nepotul: Hă?
Fata: Dacă murim acum, n-avem bani să ne îngropăm...

11.

Doamna Petreanu și dentista în casă. Dentista a venit să-i țină companie. Toarnă limonadă în două pahare mari și aduce pe o tavă. O servește pe
doamna.

Doamna Petreanu: Tare aș mai bea o cafea acum...


Dentista: Știu și eu? Cafea, la inima dumneavoastră...?
Doamna Petreanu: Știu. Dar măcar așa, să-mi înmoi limba. De poftă.
Dentista: Aveți cafea? Vă fac, dacă vreți.
Doamna Petreanu: N-am... Nu țin în casă.

Pauză. Dentista se gândește ce să-i ofere. Se străduiește din răsputeri să găsească ceva.

Dentista: Am niște bănuți de ciocolată, vreți? (Se caută în poșetă.) Îi țin pentru fiu-meu. Vlăduț. (Îi întinde bătrânei, ea acceptă, desface ambalajul
și bagă imediat în gură un bănuț.) Îi mai dau din când în când, dar cu măsură... Doamna Petreanu, știți ce mă gândeam...
Doamna Petreanu: Ia ziceți...
Dentista: Știți că eu miercurea nu sunt la cabinet. Îmi fac programările în așa fel încât miercurea să pot să mă ocup de copil, de casă, să mai pot să
mai alerg colo-colo...

Editura LiterNet, 2018 25


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Doamna Petreanu: Așa.


Dentista: Dar voi fi nevoită să merg și miercurea. Și voiam să vă rog... Dacă aș putea să-l las pe Vlăduț aici câteva ore, de la doișpe până pe la
patru, când termin eu. Doar miercurea. Că nu pot să-l duc până-n Popești Leordeni și să mă și întorc la lucru. Aici suntem vecini... El e un copil
simpatic, vorbește mult, stați de vorbă... Și dacă îi spuneți să tacă, tace. E ascultător. Eu v-aduc mâncare pentru prânz. Îi aduc jucării, tableta...
Doamna Petreanu: Dar eu nu știu să am grijă de copii! Ce, eu am avut copii?
Dentista: Dar nu e nicio grijă, doar să-l lăsați să stea aici până ies eu.
Doamna Petreanu: Și dacă dărâmă ceva prin casă?
Dentista (se uită de jur împrejur): Ce să dărâme?... Vă rog, doamna Petreanu. (Confesiv) Uitați, eu... trebuie să stau cu ochii pe soțul meu. Că-și ia
niște libertăți, cum să zic... Dacă nu sunt acolo, își face de cap.
Doamna Petreanu: E, e bărbat, ce să mai... Parcă poți să știi pe unde umblă bărbatul. Sau pe unde a umblat înainte.
Dentista: Da, eu nu sunt de părerea asta... Cred că suntem egali și dacă eu nu umblu aiurea, nici el nu trebuie să umble aiurea. Eu nu-i dau motive
de îngrijorare. Poate de-asta nici nu aduce atâția bani, cine știe cu cine-i cheltuie.
Doamna Petreanu: Lasă, dragă, că n-o duceți rău.
Dentista: Când am ajuns în Germania și ne-am făcut actele și ne-am închiriat casa, ne-am dus și la primărie să declarăm cum să fim îngropați. În
caz de ceva. Acolo se ocupă primăria de tot, te scot din casă, te prepară, îți fac slujbe dacă vrei... Tu te duci și declari ce preferi, dai banii și stai
liniștit după aia toată viața. A fost ideea lui. (Apăsat.) „În caz de ceva”. „Tu să nu stai cu grijă și eu să nu stau cu grijă.” Asta era grija lui. Că va sta
cu grijă dacă mor eu prima. Am declarat amândoi că vrem să fim incinerați, eu să mă împrăștie pe apă, el să fie păstrat în urnă. A plătit ceva mai
mult. Oricum, ce-ți dau ei de la crematoriu e o mică parte din ce rămâne. Oasele și bucățile mai mari se aruncă la gunoi. Atunci am simțit că s-a
rupt coarda și am căzut în gol. Adică mă aruncasem și așteptam să atârn, dar tot cădeam. Când moartea a devenit o chestiune administrativă... Și
aveam copil de doi ani.
Doamna Petreanu: Apropo de copil, cred că mai bine stați tot așa... stați cu el miercurea și lăsați-l pe Dobrescu, că nu-i băiat rău. Ce bărbat ați
mai auzit să nu-i placă să umble după fuste? Ce poți să-i faci? Mai rău îți faci... Pe ăla micu’ puteți să-l mai aduceți în vizită, eu nu zic nu, Doamne
ferește, dar să fiți și voi. Că eu nu pot să alerg după el pe-aici...

12.

Fata și nepotul în curtea casei. Au venit la tanti cu o pisică în dar. Pisica e într-o cutie portabilă pentru animale. Mai au și un sac uriaș de mâncare
pentru pisici.

Fata: Crezi c-o să se bucure?


Nepotul: Să-i țină și ei cineva de urât.
Fata: Nu ți se pare ciudat că n-are nici plante de apartament? Adică nici plante nu-și asumă să îngrijească.
Nepotul: E zgârcită la apă.
Fata: Și la pisică n-o să fie? La mâncare?

Editura LiterNet, 2018 26


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Nepotul: Îi aducem noi.


Fata: Mereu?
Nepotul: Păi... cât o să fie nevoie.
Fata: Să știi că nu mai avem bonuri de masă. Ultimele le-am dat pe sacul ăsta de boabe.
Nepotul: Lasă, că dacă nu-i plac pisicii, le mâncăm noi.

Ea nu se amuză, el o pupă cu forța.

Fata: E microcipată pe numele tău. I-am zis Loredana.


Nepotul: Tâmpito.
Fata: Asta mi-a venit.

Pauză.

Fata: Cred că doctorul intră la bănuieli.


Nepotul: Cu ce?
Fata: Cu banii. I-a cerut mătușă-ta bani de moarte.
Nepotul: I-a zis că de moarte...
Fata: Da.
Nepotul: Păi altfel nu i-ar fi dat.
Fata: Dacă i-ar fi zis că vrea să vadă mai bine?
Nepotul: Deja a ajutat-o să muște mai bine.
Fata: Asta e...
Nepotul: Da, și-a cerut-o. Doctorii au așa, reputația asta...
Fata: Că sunt oameni cu bani.
Nepotul: Da.
Fata: Și-a mai declarat și copilul neamț.
Nepotul: Asta clar numai un om cu bani ar face.
Fata: Sensibil doar la moarte.
Nepotul: În mod cu totul și cu totul surprinzător.
Fata: Auzi, dacă ne lasă mătușă-ta casa...
Nepotul: Să ni-l lase și pe doctor moștenire.
Fata: Exact! Am putea să-i închiriem parterul.
Nepotul: Pe eclere!

Editura LiterNet, 2018 27


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Fata: Radu... Am emoții.


Nepotul: Stai liniștită că nu se întâmplă nimic pe-aici. Până moare tanti, ne achităm noi creditul la Prima Casă.
Fata: Nu, cu Loredana. Dacă nu-i plac pisicile?
Nepotul: Nu există așa ceva. Nu există om să nu-i placă pisicile!

13.

Doamna Petreanu și fata în curte, fata o ajută să-și limpezească părul într-un lighean. Doamna Petreanu e bandajată la un ochi.

Fata (cu o cană de tablă în mână, se pregătește să-i toarne apă): Nu așa, tanti, nu trebuie să stați aplecată, n-ați văzut ce-a zis doctorița? Invers.
Lăsați-vă un pic pe spate, așa. Numai un pic, să nu vă ud. (O clătește pe păr.) Sunteți mai bine?
Doamna Petreanu: Doamne, am crezut că mor.
Fata: E, cum să muriți. Operația de cataractă nu e o operație grea. Și mamaia și-a făcut. Acum vede mai bine decât mine. Știți cum îi sticlesc ochii?
Mai ales seara, când stă la televizor.
Doamna Petreanu: Auzi, să am ochi de sticlă...
Fata: Dar n-aveți ochi de sticlă, tanti! Doar v-a schimbat cristalinul. Peste șase luni vă faceți și la celălalt și gata, sunteți ca nouă.

Pauză.

Doamna Petreanu: Auzi, nu vrei tu să vii să dormi cu mine noaptea? Că mi-e frică. Az-noapte am auzit tot felul de zgomote, parcă umbla cineva
pe casă și pe la geam.
Fata: Poate de la vânt, a fost furtună astă-noapte.
Doamna Petreanu: Dar vii?
Fata: Numai eu?
Doamna Petreanu: Da, numai tu. Că nu pot să chem un bărbat să-l bag așa în casă.
Fata: Dar Radu nu e bărbat! Adică e un copil. E ca și când ar fi nepotul dvs.
Doamna Petreanu: Păi chiar este.
Fata: Nepotul de la copil. Ca și când ar fi și el tot un copil.
Doamna Petreanu: Da, înțeleg, dar e totuși un bărbat de treizeci de ani.
Fata: Dar treizeci de ani în zilele noastre e ca optâșpe ani pe vremea dumneavoastră.
Doamna Petreanu: Nu pot să chem în casă chiar așa, pe oricine.
Fata: Dar nu e oricine!
Doamna Petreanu: Dar e bărbat!

Editura LiterNet, 2018 28


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Fata oftează.

Doamna Petreanu: Vii? Că mi-e frică. Și cu tine tare bine mă înțeleg. Îți arăt unde țin banii!
Fata: Tanti, dar nu se reduc toate la bani.
Doamna Petreanu (îmbufnată): Dau pisica afară din casă dacă nu vii!
Fata: Haideți că mă mai gândesc.

14.

Popa singur în curte. A venit să hrănească pisica. O caută.

Popa: Pis-pis-pis.

Scoate din geantă un plic cu mâncare pentru pisici, se chinuie să-l desfacă cu dinții, apoi îl varsă în castronul pisicii.

Popa: Pis-pis-pis... Te pomenești c-o fi fugit. Miiiiți! Pis-pis-pis! Țiiiiți! Aoleu, mai bine o luam la mine acasă... Mă dezmoștenește madam. (Se
așază pe băncuță.) Mai bine n-o trimiteam să se împace cu sor-sa. Piiiiis-pis-pis-pis-piiiiis. Unde o fi lepra asta de pisică?

Sună telefonul.

Popa: Alo. Ia zi, Găbița... Așa... Păi, știu eu... Când îți trebuie? Merg toți din clasă? Păi și tre’ să dați banii înainte? Da, tată, din partea mea... Dar
știi că mai voiai și cască nouă pentru la bazin. Și labe. Bine, tu știi. Hai că vin și eu acasă mai încolo, mai am treabă... Aici, la o doamnă din
parohie... Ăăă... O slujbă de pomenire... Ce faceți acum? (Fetița spune: Mâncăm.) Ce? Bine. Dar știi că azi e vineri, da? Ei, hai, dacă-i cu pește,
bine... Bine, te pupă tata.

Închide telefonul, se ridică și se uită iar după pisică. Sună din nou telefonul.

Popa: Da, Ioana. Da, i-am zis, m-a sunat adineaori. Păi și nu trebuia s-o lăsăm? E, nu-i mai luăm labe, asta e. Da. Aoleu, iar? Nu știu, zi-le și tu s-o
mute din geamul nostru... Tomberoanele se scot luni, ce treabă au tomberoanele? Poate o fac special ca să ne sâcâie... Dar chiar așa, tre’ să le zicem
în fiecare zi să nu parcheze mașina în geamul nostru?? (Tot mai iritat, acum mai degrabă pe soție) Asta e, Ioana, ne-am mutat peste ei și i-am
îngrămădit, poate o fac special, zi-le și tu să mute mașina. Stăm la demisol, asta e. Zi-le tu. Bine, hai că închid. Zi-le tu. (Închide repede.)
Popa: (Dă cu mâna parcă să se ferească de ceva din aer. Se uită în sus.) Ăștia cu clădirea lor de birouri scrumează toți în capul meu. (Cercetează
curtea cu privirea.) Aici neapărat trebuie făcut un umbrar... Pis-pis-pissss... Unde o fi dispărut lepra asta? Cu fața aia de drac... (Dispare prin spate.)

Editura LiterNet, 2018 29


6 piese de teatru Lavinia Branişte

15.

Doamna Petreanu intră în casă, urmată de nepot, care îi cară niște sacoșe. A așteptat-o la gară.

Doamna Petreanu: Ia, pune-le aici. Și să scoatem mâncarea repede s-o punem la frigider. Mi-a dat sor-mea de toate. Ce bine-i la Tulcea, mereu
pește proaspăt. Da’ să știi că nu-i ieftin. Aoleu, știi cât e kilu’ de crap? (Desfac împreună sacoșele. Doamna Petreanu îi indică o caserolă.) Uite,
ți-a trimis și ție niște icre, că i-a zis bunică-ta că-ți plac. Și bunică-ta asta ce hapsână, atâta ce ți-a mai plâns de milă la Tincuța, că ești singur printre
străini la București. Ca să-ți dea pachet, de-aia.
Nepotul: Nu cred că umblă mamaia cu din astea, ea chiar se gândește la mine că nu mă descurc. Mereu îi zic la telefon să stea liniștită.
Doamna Petreanu: Ia-ți icrele...
Nepotul: Mda, nu cred că are rost să le iau. Că nouă ni s-a stricat frigiderul și n-avem unde să le punem, se strică. Până vedem ce facem... Dacă
reușim să-l reparăm sau luăm altul. Faza e că noi trebuie să ne mutăm din cămin la sfârșitul lui septembrie și nu prea are rost să luăm. Poate pun
într-un păhărel două linguri, așa, de poftă, să mănânc cu Andreea, și restul le las.
Doamna Petreanu: E, bine, lasă-le. Că le găsiți aici, le mâncați când mai veniți.
Nepotul: Tanti, ai mai văzut pisica aia prin curte?
Doamna Petreanu: Eu știu...? Auzi, ce voiam să vorbesc eu cu tine... Vreau să vând haina de blană. Nu știi tu pe cineva pe la facultate pe la tine?
Nepotul: Cineva?
Doamna Petreanu: Care să vrea să cumpere. O las negociabil.
Nepotul: Uff (se gândește, ușor îngrozit.)
Doamna Petreanu: Sau să dai un anunț pe calculator. Că tu te pricepi.
Nepotul: Dar ce ți-a venit cu haina?
Doamna Petreanu: Păi eu n-am mai purtat-o de treizeci de ani. E nou-nouță. Sunt bani îngropați degeaba în dulap.
Nepotul: Și mai e bună?
Doamna Petreanu (jignită): E, cum să nu fie?
Nepotul: Cât vrei pe ea?
Doamna Petreanu: Eu când am luat-o de la Vidra de la fabrică, am dat pe ea vreo șase salarii. E de nurcă. Pe vremea aia dacă voiai alendeloane,
cojoace, de-astea, făceai cerere și așteptai și șase luni... La fabrică la Orăștie. Dar eu n-am așteptat, că s-a descurcat Nelu.
Nepotul: Tanti, nu știu ce să zic, șase salarii...
Doamna Petreanu: E, nu salarii, că acuma salariile-s mari. Dar măcar șase pensii. Sau cinci.

Editura LiterNet, 2018 30


6 piese de teatru Lavinia Branişte

16.

Doamna Petreanu și meșterul. Doamna Petreanu stă pe fotoliu, ca o regină pe tron. Meșterul repară ceva: o masă, un aspirator, orice. Vorbesc în
timp ce el lucrează.

Meșterul (amuzat): Asta cu încălzirea globală n-am mai auzit-o. Adică am auzit la ăștia la televizor, dar așa de la un om n-am mai auzit-o.
Doamna Petreanu: E, spune tu. Așa mi-a zis. Că s-a încălzit clima și acum nu mai ninge iarna și ei nu-i trebuie haină de blană. Ce obraznică.
Meșterul: Poate n-a vrut s-o ia...
Doamna Petreanu: Păi n-a vrut! Da’ n-o vând? Să mor dacă n-o vând!

Intră nepotul și fata. Fata are în mână un teanc de hârtii – un anunț că s-a pierdut pisica, multiplicat.

Fata și nepotul (unul peste altul): Săru-mâna... Bună ziua.


Doamna Petreanu: Uite, el e domnul Enache de care v-am zis. Foarte priceput. Poate se uită și la frigiderul vostru.
Fata: Da, chiar vrem. Că mâncăm numai covrigei cu sana de la non-stop.
Doamna Petreanu: Ce-s alea?
Nepotul: Vrem să lipim niște anunțuri c-am pierdut-o pe Lore, poate o găsește cineva.
Doamna Petreanu: Care Lore?
Fata: Pisica.
Doamna Petreanu: Aaaa, pisica. Dă-o-n boală...
Fata: Tanti!
Doamna Petreanu: V-am zis eu să-mi aduceți pisică?
Fata: O luăm noi, numai s-o găsim.
Doamna Petreanu: Și să luați și sacul ăla de boabe din cămară, că mi-ați împuțit casa... Parcă v-a luat Dumnezeu mințile cu animalele astea. Vă
place să vă sufle în gură. Toate bolile...
Nepotul: Ce boli, c-avea carnet de sănătate... Vrem să lipim o foaie din asta și pe poartă.
Doamna Petreanu (sare): Ce poartă? Aici la mine? Nici vorbă! Să n-aud.
Fata: Dar dacă a fugit pe stradă și a luat-o cineva din zonă?
Doamna Petreanu: Nu mă fac eu de râs cu anunț în poartă. Pentru o pisică... Auzi, domnul Enache!
Meșterul: Eee... Ce pot să zic? Eu am șase!
Doamna Petreanu: Șase pisici?
Meșterul: Am una care mi-a fătat acum cinci pui, mă gândeam să vă întreb dacă nu vreți vreo doi. Dar văd că nu e cazul... Sunt bune animalele,
prevestesc cutremurul.
Fata: Cică nu-i adevărat. Tocmai am citit un dosar pe temă...

Editura LiterNet, 2018 31


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Nepotul: Hai, tanti, lasă-ne să punem și pe poartă. Uite ce anunț frumos. La persoana I, ca și când ar fi vorbit ea. Mă cheamă Lore și m-am rătăcit...
Uite, și poza asta.
Fata: Radu l-a scris.
Doamna Petreanu: Vă rog eu frumos să nu mă mai enervați. Și să luați și sacul cu boabe. Hai du-te acuma și ia-l.

Fata și nepotul ies bosumflați.


În curte.

Fata: A, am uitat să-i cerem numărul lu’ nenea pentru frigider.


Nepotul: Da, s-o băgăm pe mătușă-mea s-o congelăm. Că m-am săturat de ea.
Fata: Hai, lasă că punem pe stâlp aici la vecini. Tre’ s-apară. Oricum, dacă o găsește cineva, are cip și o recuperăm.

Pauză.
Fata începe să fredoneze, ca să-l înveselească.

Fata: „Frigidere! Toată lumea-n frigidere!” Mai știi cântecu ăla de când eram noi mici? „Până-n două mii o sută și cevaaa, aaaa”.
Nepotul: Da, să vină americanii să ne scoată din tranziție.
Fata: Să facă reforma.
Nepotul: Așa. Da.

Pauză.

Nepotul: Da’ înainte s-o congelăm, să ne facă testamentul... Am văzut că are niște somnifere pe-acolo, poate ia mai multe din greșeală într-o zi.
Fata (râde ca la o glumă, el e foarte serios): Sunt din alea cu valeriană, naturiste. Nicio șansă. (Devine gravă.) N-ai vorbit serios, nu?
Nepotul: Nu. Decât s-o omor pe ea, mai bine mă omor pe mine. E mai simplu... Și rezolv mai multe.
Fata: Băi, nu mă speria. Ce naiba ai? Să nu mai scoți pe gură așa ceva. (Îl scutură de umeri.) Ai înțeles?
Nepotul: Stai liniștită, că nu mă spânzur fără doctorat.

17.

Popa și meșterul în curte. Meșterul repară băncuța adusă de nepot.

Popa: Dar ce-are?


Meșterul: Nu erau strânse bine șuruburile astea. Zicea doamna că s-a așezat într-o zi și era să cadă, să-și rupă oasele.

Editura LiterNet, 2018 32


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Popa: Hmm. Așa am pățit și eu odată... La prima mea înmormântare. Eram undeva la țară, în județul Buzău. Eu am slujit în multe parohii, m-am
mutat mult... După înmormântare ne-am dus acasă la familia mortului și am stat la masă. Erau băncuțe din astea de jur împrejur. Și era să cad, m-am
speriat. Dar nu de căzătură, mai degrabă așa că erau toți cu ochii pe mine, îmi tot pupau mâna. Cum ar fi fost să cad?
Meșterul: O viață plină de respect...
Popa: Da, asta am vrut. Liniște și respect.
Meșterul: Și?
Popa: Păi... ce să zic...? Liniște am avut doar până la primele spovedanii. Și după primele înmormântări mi s-a strepezit sufletul... Am fost săptămâna
trecută la o înmormântare. O femeie care trăia singură într-o garsonieră la etajul șapte. Semăna un pic cu doamna Petreanu. Doar că era așa, mai...
palidă. Am așteptat în mașină până au scos sicriul pe geam cu macaraua. Mi s-a părut ceva foarte normal.
Meșterul: Păi cred că te obișnuiești...
Popa: Nu. Eu nu mai înțeleg apropierea dintre oameni. Și nici distanța. Nu mai știu cât ar trebui să fie. Și cum... Aș vrea să dau la psihologie. Știu
să ascult.
Meșterul: Nu e același lucru?
Popa: Nu chiar.
Meșterul: Sunt bani mai mulți.
Popa: Sunt mai mulți oameni cu bani, aia da. Vă zic eu cu ce m-am obișnuit. M-am obișnuit să mi se pupe mâna. De multe ori cred că întind mâna
fără să-mi dau seama și-mi dau seama c-am întins doar când e câte unul care nu vrea s-o pupe.

Pauză.

Popa: Am și eu o curiozitate: de unde ați apărut în viața doamnei Petreanu?


Meșterul: Cum adică?
Popa: De unde și până unde ați ajuns la ea?
Meșterul: Aa... Păi am un frate care stă aici, la colț. Tot pe partea asta, casa galbenă.
Popa: Cred c-a prins drag de dumneavoastră.
Meșterul: Mi-a zis că semăn cu băiatul nu știu cui. Are momente când se uită fix la mine, mă cam sperie (râde). Dar plătește bine.
Popa: Serios?
Meșterul: Da. Cred că are o familie generoasă.
Popa: Are, are.
Meșterul: Parcă înțelesesem de la frate-meu că e singură. Dar văd că vorbește de o grămadă de copii, de nepoți, vin tot felul de oameni pe aici.

Apare din spate nepotul, cu o carte în mână.

Popa: Radu! Ce faci aici?

Editura LiterNet, 2018 33


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Nepotul: Stăteam în pod să citesc ceva.


Popa: În pod?? Te-ai urcat tu?
Nepotul: Mare lucru o fi să mă urc... (Ca pentru el.) Sunt niște grinzi zdravene pe-acolo, podul e înalt...
Popa: Domnul a venit să repare băncuța.
Nepotul: Da, am auzit tot ce-ați vorbit. De-asta am coborât, că mă simțeam prost că aud ce vorbiți.

Pauză.

Nepotul: Eu zic să dați la psihologie. Are Andreea o prietenă care face tot așa, a doua facultate. Îi place. Pot să vă pun în legătură s-o mai întrebați
una-alta. Numai să nu vă fure peisajul și s-ajungeți la doctorat.
Popa: Ai terminat?
Nepotul: Mă pregătesc de susținere... Cred că mai bine iau băncuța asta, să nu cumva să moară cineva din cauza mea... Fără să vreau. O punem noi
în balcon, când om avea balcon. (Ia băncuța, dă să plece.) A, încă ceva. Vin ăia cu expertiza tehnică mâine, nu știu dacă v-a spus. Cică vrea să fie
un bărbat cu ea în casă când or veni. Sunt curios pe cine cheamă. Că mie mi-a zis de bărbat așa, parcă vorbea de altă specie...
Meșterul: Stați așa, eu cu cine mă socotesc?
Popa: Cu doamna Petreanu, cu cine?

18.

Fata, nepotul, doamna Petreanu, în casă. Nepotul butonează telefonul.

Fata: Te-am sunat eu de pe numărul Iuliei, că mi se descărcase telefonul, voiam să-ți zic că mai întârzii.
Nepotul: Aaa, am văzut apel pierdut de la un număr nou și am crezut că poate m-a sunat cineva cu pisica.
Fata: Nu, eu eram. Dar să-i păstrezi numărul, în caz de ceva. Nu e chiar în birou cu mine, e un etaj mai jos, dar în caz de ceva.
Nepotul (salvează numele): Iulia... colegă... Andreea... Nu-mi încape.
Fata: Ursu.
Nepotul: Mersi. O să uit.

Pauză.

Nepotul: De ce nu ne sună nimeni cu pisica? Doar are microcip.


Fata: Poate nu știe lumea s-o ducă la scanat.
Doamna Petreanu: Atâta ce mai plângeți după pisica asta... (Către nepot.) Deci ne-am înțeles.
Nepotul: Da, tanti. Eu pot să-ți ofer o bursă întreagă, 1.450 de lei, dar mai mult chiar nu pot.

Editura LiterNet, 2018 34


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Doamna Petreanu: E, o să accept... Doar ce pot să-ți zic... Știu eu ce faci cu ea mai departe...
Nepotul: Ți-am zis ce fac cu ea. O iau cadou pentru mamaia. Că ea n-a avut niciodată haină așa elegantă.
Doamna Petreanu: E bună să se îngroape în ea. Dacă o muri iarna.

Băiatul scoate banii, într-un plic. Îi numără în fața ei și-i dă.

Doamna Petreanu: O iei și o pui într-un cearșaf...


Nepotul: Găsesc eu o husă. O iau când vin data viitoare.
Fata: Te-ai mai gândit cu restaurantul?
Nepotul: Încă m-am gândit prea mult! Nu mă pot hotărî. Nu știu dacă ne ajung banii.
Fata (mai încet): Ți-am zis că ne mai trimite și tata ceva. I-am zis că mergem în concediu după.
Nepotul: O mie o să mă coste numai să printez șapte exemplare din teză și să le leg, plus ce trebuie să depun pe la rectorat... Toată alergătura. Cel
puțin o mie... Și protocolul de după. (Scoate un carnețel, consultă o listă.) Nu cred că duc Fornetti totuși, mi-e jenă. Poate luăm de la cofetărie
altceva.
Fata: Da. Dar atunci nu mai luăm suc.
Nepotul: Nu mai luăm suc... Și după aia la restaurant...
Fata: Lasă că eu nu vin.
Nepotul: Profa mi-a zis de-o lună că ea vine cu bărbat-su. Și apoi comisia patru persoane.
Fata: Pe Vlad l-a costat 1.500 numai masa la restaurant.
Nepotul: Da, știu. Nu poți să le zici ce să-și comande...
Fata (îl mângâie): Măi, dar și când o să scapi...
Doamna Petreanu: Să faceți și aici o masă. A adus Dobrescu grătarul ăla în curte. Trebuie să-l folosim odată și odată.
Fata: Da, îl punem pe Dobrescu să ia niște ciosvârte.
Nepotul: Și ce rămâne duc eu la susținere.
Fata: Oasele.
Nepotul: Da.
Fata: Facem grătarul înainte.
Nepotul: Poate n-o să mă ungă doctor...
Fata: Te unge, cum să nu. Și după aia numai bine te faci librar.

El se întristează dintr-odată, ea-și dă seama c-a sărit calul.

Fata: Scuze... Iartă-mă.


Nepotul: E ok. Nu e ca și când n-ar fi așa.

Editura LiterNet, 2018 35


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Doamna Petreanu: Niște mici din ăia buni tare aș mânca. De unde ați luat data trecută.
Nepotul: De la Kaufland.
Doamna Petreanu: Și niște ciuperci să punem pe grătar. Și niște dovlecei să luați.
Nepotul: Nu mai luăm nimic, tanti, să ia Dobrescu dacă vrea.
Doamna Petreanu: Dar el a luat grătarul!
Nepotul: Atunci ia matale... Dacă ți-e poftă.
Doamna Petreanu: Dar eu am bani? Câte cheltuieli am? C-au venit și ăia să-mi schimbe apometrul și l-am plătit!
Nepotul: Asta a fost luna trecută și l-a plătit Dobrescu, să știți că ne ține la curent cu cheltuielile de pe aici. Parcă-mi și pare rău de el...
Fata: Dar ce-a pățit?
Nepotul: Urmează rezultatul la expertiza tehnică. Și dacă e nasol, nu poate deschide aici nimic. Servicii medicale sau ce vrea el.
Doamna Petreanu: Cum adică ce vrea el? Nu vrea nimic!
Nepotul: Sigur. De-asta îți caută-n coarne matale.
Doamna Petreanu: Cum vorbești? Ia vezi! El m-ajută că tare mi-e greu singură.
Nepotul: Da, și pentru noi ușor o fi. Măcar matale știi o treabă, stai acasă și aștepți să mori.
Doamna Petreanu: Ieși afară, măgarule. Cum vorbești așa cu mine? Da’ ce ți-am făcut eu ca să vorbești așa? A luat-o razna lumea în ziua de azi,
nu mai aveți niciun Dumnezeu.
Fata: Tanti...
Doamna Petreanu: Ieșiți afară amândoi, să nu vă mai văd că mi-ați mâncat zilele!

19.

Doamna Petreanu și doctorul fac grătar. În curte, rezemată de peretele casei, o bulină roșie cu „Clasa I risc seismic”.

Doctorul: Mă gândesc eu așa... Că mai durează până va fi înregistrată în evidențele primăriei. Mult și bine, știți cum se mișcă lucrurile la noi. Și
expertiza puteam s-o amânăm. Dar la bulină nu mă așteptam... Am zis hai să ne scăpăm și de grija asta. Dacă știam că apare bulina... Dar putem
s-o punem în curte, mai ferită...
Doamna Petreanu: Au zis că la stradă trebuie pusă.
Doctorul: Și dacă n-o punem, ce se întâmplă?
Doamna Petreanu: Domnul Dobrescu... Vreau să vă luați hainele de pe sârmă. Nu vreau să mă vadă lumea că am în curte haine de bărbat.
Doctorul: V-am zis că dorm la cabinet în perioada asta, n-am unde să le spăl, să le usuc. Cine să le vadă?
Doamna Petreanu: E, cine le vede. Mai vin oameni, se mai uită ăștia de alături în curtea mea...

Doctorul ridică privirea spre clădirea de birouri.

Editura LiterNet, 2018 36


6 piese de teatru Lavinia Branişte

Doctorul: De unde știu eu că la cutremur nu pică asta peste noi? Poate că stăm aici frumos la un grătar și se dărâmă clădirea asta... Cutremurul e
real doar atunci când se întâmplă, nu?
Doamna Petreanu: Știu eu ce-o mai vrea Dumnezeu cu noi?

Pauză.

Doamna Petreanu: L-am visat az-noapte pe băiatul lui Nelu. Era îmbrăcat la costum. Stătea aici la un balcon (arată în sus, spre clădirea de birouri)
și se uita în curte. Se uita și aștepta. Am fost urmărită toată viața. Știu sigur. Trece pe stradă, se uită în curte. Cine știe ce vorbește și cu cine despre
casa asta. Despre mine. Că i l-am luat eu pe ta-su. Eu nu i l-am luat. Dacă-mi zicea ta-su de el, eu nu i-aș fi zis să nu-l vadă. (Pauză.) Ce facem cu
atâta carne, domnul Dobrescu? De ce ați luat atâta?
Doctorul: Am crezut c-o să fim mai mulți.
Doamna Petreanu: Nu mai e nimeni. Aici nu stă nimeni. Vă rog să nu mai veniți. Ce-o să zică băiatul meu că stați numai pe-aici? Eu, femeie
singură și bătrână... Plecați chiar acum! Luați-vă carnea și plecați!
Doctorul: Doamna Petreanu...
Doamna Petreanu: Sau mai bine lăsați carnea, că miroase frumos. Dar să nu mai veniți.
Doctorul: Dar nu mi-am dat seama că...
Doamna Petreanu: Domnu’ doctor, casa asta oricum se dărâmă. Nu vă trebuie. Eu o să mor în ea. Băiatul meu o să mă-ngroape. Dacă m-o îngropa...
Dacă nu... Gata, nu mai veniți, la revedere...

Îl împinge spre ieșire. Ia un mic de pe grătar și-l bagă în gură, îl mestecă greu, pentru că e fierbinte.

Doamna Petreanu: Așa ce m-am plictisit de toată lumea! Și singură e greu, dar și cu toți în cârcă. Așa hapsâni și apucători ce n-am putut să văd!

Continuă să mănânce de pe grătar.

Editura LiterNet, 2018 37


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

Ovidiu Cioclov
Tragedie 2.1

Personaje:
F – fata
B - băiatul

Fata ține în mână o matioșka din lemn.

ACTUL 1
Scena 1

F: Am uitat...
B: Prima pe care o întâlnesc de genul ăsta... chiar deloc?
F: Ai mai întâlnit pe cineva...?
B: Pe câte cineva...
F: Și...
B: Și ce?
F: Cum erau...?
B: Normali
F: Erau și fete...?
B: Câteva, nu multe...
F: Aș vrea și eu o fată, o prietenă vreau să zic...
B: Da, nu prea erau
F: Și ai găsit?
B: Ce?
F: Ceva
B: Nu
F: Nici fructe?

Editura LiterNet, 2018 38


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

B: Nu
F: Nici animale?
B: Nu, nimic
F: Dar oameni mari...?
B: Nicio șansă, ei au dispărut
F: Imposibil
B: Eu n-am întâlnit
F: Nu înseamnă c-au dispărut
B: Nu, nu înseamnă, doar că nu i-am văzut

Pauză

B: Și totuși...
F: Am uitat tot...

Pauză

B: Asta nu-i o chestie bună


F: Știu
B: Nu-i bine deloc... fără amintiri n-ai ce să... n-ai marfă de schimb, înțelegi? dai – primești. Tu ce dai? Dă ceva...
F: N-am...
B: Îți mai aduci aminte pozele din manual... am învățat după aceleași manuale nu?
F: Cred că da...
B: Cineva are mereu câte ceva de oferit la schimb, nu? ana are mere, gina are pere... mama spală vase, tata taie lemne, te învață din clasa întâi... te
învață economie...
F: Poate și câteva amintiri...
B: Poftim...
F: Pozele din manual poate că mi-au trezit câteva amintiri
B: Din manualul de limbă maternă...
F: Nu, nu, mai degrabă din manualul de istorie
B: Ce?
F: Îmi aduc aminte mai ales o imagine...
B: Din manualul de istorie?
F: Da, eram bună la școală, la istorie mai ales...

Editura LiterNet, 2018 39


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

B: Și asta ți-a provocat amintiri?


F: Un fel de amintiri, bine, fără legătură cu imaginea

Pauză

F: Poza asta... fotografia... era alb-negru... fermieri albi-negri, pe câmp, aruncau laptele din canistre, dedesubt scria: criza laptelui... anul 1930 a
fost anul supraproducției de lapte... chiar eram o fată bună la școală... o premiantă... așa se spune premiantă, nu?...
B: ... da, da, premiantă, dacă erai bună la școală trebuia să fii premiantă...
F: Ca să nu scadă prețul foarte mult și să intre în faliment fermierii albi–negri aruncau laptele foarte alb pe câmp... mii de tone risipite...
B: Se investise mult în vaci... o investiție proastă când o faci fără cap

Pauză

F: Dedesubtul fotografiei scria: criza laptelui


B: Ar fi fost mai bine să scrie amintirea laptelui...
F: Nu înțelegeam fotografia, mă opream mereu asupra ei, o cercetam...
B: Ce prostie! nici nu erai născută... de ce te-ar fi interesat ceva de pe vremea când nu erai născută?
F: Da, nu eram... fotografia mi-a trezit amintirea, da’ n-are legătură cu ce se întâmplă în ea, cu laptele, cu fermierii, cu pământul, poate... cu
pământul, era o fotografie la care mă uitam, mereu mă uitam, în ea erau oameni foarte vechi, oamenii foarte vechi îmi rețin privirea, oamenii foarte
vechi au ceva... ceva... un fel de atracție, nu înțelegeam de ce aruncă laptele... o fotografie care mă urmărește... ți s-a întâmplat să te urmărească o
fotografie?
B: Nu, nu chiar, dar... laptele e bun, mai ales laptele cu orez
F: Sau laptele cu fidea
B: Pe vremea când se găsea lapte beam lapte
F: Laptele cu griș era totuși cel mai bun...
B: ... până la urmă ai o amintire, ai ce să...
F: Nu chiar o amintire, doar ceva, așa, ceva, ceva ca un... dar totuși nu chiar... nu prea
B: Deci, n-ai ce să oferi la schimb
F: Doar ceva...
B: Dar nu o amintire?
F: E ceva, of, nu-mi găsesc cuvintele... am cu totul alte cuvinte în cap, inutile...
B: Asta ar fi echilibrat...
F: Dar tu trebuie să ai?
B: Ce să am?

Editura LiterNet, 2018 40


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

F: O amintire, poate că m-ar ajuta... poate că ai o amintire comună, poate... am fost în același loc...
B: Nu cred, la naiba, chiar n-ai nici una, asta te face foarte neinteresantă, aproape de respins, da’ eu am, dar va trebui să oferi ceva în schimb, e
comerț, trebuie să câștig și eu ceva, n-am ce să fac... altfel plec, te părăsesc...
F: Nu suport să mai stau singură...
B: Nu-i treaba mea...
F: Te rog...

Băiatul se uită câteva clipe la fată, cumpănește

B: Bine...

Pauză. Amintirile curg chinuit, fracturate

B: Sunt foarte mic, marea mea plăcere e să fiu învârtit într-o tiribombă roșie, tiribomba scoate un scârțâit îngrozitor, cineva ar trebui să ungă
rulmentul... (Pauză) ... e zăpușeală, ferestrele apartamentelor sunt larg deschise, sunt învârtit în tiribomba roșie, scârțâitul ei umple cartierul de
blocuri, nimeni nu iese pe fereastră să strige la noi... (Pauză) un străin amabil învârte tiribomba, zâmbește afectuos, îmi întinde o pungă cu bomboane
sticloase, îl refuz, îmi trece brusc prin minte că el ar putea fi omul care fură într-un sac copiii neascultători

B se oprește

B: Cum e?
F: Nimic
B: Păi, atunci, trebuie să plec...
F: Nu, te rog...
B: N-am ce să fac
F: O să mor singură... o să mor de plictiseală
B: Nu moare nimeni de plictiseală
F: Eu o să mor...
B: Ai păpușa
F: Te rog...

Băiatul pornește
Fata merge după el, îl prinde de mână

Editura LiterNet, 2018 41


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

F: Nu te interesează nimic din viața mea?


B: Nu
F: Păi, atunci, care-i rostul amintirilor dacă nu te interesează?
B: Rostul e pur economic
F (insistă): Dacă scotocim dăm sigur de ceva interesant

Băiatul se gândește puțin

B: De unde știi?
F: Intuiția...
B: Plec!
F: Nu pleca... îți dau la schimb păpușa...

Băiatul o ia în mână, se uită curios la ea

B: Tu ai o amintire? (imită vocea unei păpuși) Nu, nu am! Îmi pare rău, ai auzit... N-are
F: E o matrioskă...
B: Poftim?
F: Mai sunt și alte păpuși în ea, dacă prima uită, a doua își aduce aminte sau a treia... Fata desface prima matrioskă. Hai, încercă!

B ia în mână matrioska desfăcută pe jumătate.

B: Mă sperie, toate sunt la fel? Arată ca de pe altă planetă...


F: Doar sunt curioase... vor să te asculte...

Scena 2
Amintire

B: Mama îmi zicea îți dau jucăria dacă spui jucărie, (băiatul întinde mâna), vreau jucăria, mama-mi zâmbește, eu nu spun jucăria
Pauză
mi-e foame, spune papa și-ți dau tot ce-ți dorește suflețelu’, cele mai bune prăjituri, cei mai buni crenvurști, cea mai bună ciocolată, cea mai bună
și colorată vată de zahăr ars, hai, spune ceva puiule, papa, pa-pa, ma-ma pa-pa,
Pauză

Editura LiterNet, 2018 42


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

sunt într-un cabinet medical împreună cu maică-mea și cu încă o domnișoară în halat alb, mă uit la picioarele ei, are picioare frumoase, picioarele
ei sunt albe, albe ca laptele, poartă sandale și mă atrag mărgelele colorate de la sandalele ei, mă atrag și degetele de la picioarele ei,
Pauză
degetele sunt ca niște cârnăciori, niște cârnăciori drăgălași de jucat, nu de mâncat,
Pauză
domnișoara deschide o cărțulie, citește cu voce răspicată, ca să priceapă mama, copilul care nu se uită în ochii interlocutorului are o problemă
legată de atașament, uită-te puiule la domnișoara, ochii mi se opresc la gleznele ei, la mărgelele colorate, îmi bâțâi capul sus-jos, sus-jos, sus-jos,
la un moment dat mă bâțâi de dragul bâțâielii...
Pauză
domnișoara deschide din nou cartea, acțiunile repetitive sunt indicii care pot sugera o problemă comportamentală, mi-e rușine, o iubesc, o iubire
de câțiva ani, tratată ca un lucru de câțiva bani, trebuie să-i facem niște teste, semnați aici, aici și aici, ce semnez domnișoară? Că sunteți de acord?
Cu ce? Cu testele!
Pauză
sunt acasă cu mama în bucătărie, hai puiule spune papa, pa-pa, mi-e teamă să-mi descleștez buzele, dac-o spun prost...

Scena 3

F: Manualul de istorie...
B (dezamăgit): Tot el...
F: Mi-a trezit o amintire...
B (tărăgănat): Știu, poza alb-negru... cu oamenii vechi...
F: Nu, nu, o altă poză alb-negru, bărbați plini de funingine... vechi și plini de funingine, funinginea îi făcea și mai vechi, în ziua de azi nu mai e
nimeni plin de funingine, semnul meseriei, nimeni nu mai are nici o meserie...
B (brusc interesat): A, poza aia...
F: În spatele oamenilor vechi e o mină, intrarea într-o mină, ei sunt niște oameni vechi și în spate e o mină veche, au săpat la ea din epoca... uf,
nu-mi mai aduc aminte, din ce epocă?... în fine era o mina foarte veche care-i hrănea pe oamenii vechi, ei dădeau cărbune și primeau la schimb
mâncare, haine, mobilă... ai dreptate, ăsta-i schimbul... ar trebui să-ți ofer totuși ceva...
B (visător): Aș fi vrut...
F: Fața plină de funingine...?
B: ... în mină...
F: Cu dinții albi și fața plină de funingine...
B: Nu, doar să intru acolo, în mină...
F: Împreună cu oamenii vechi
B: Să cobor

Editura LiterNet, 2018 43


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

F: Să te umpli de funingine...
B: Nu, nu, doar să cobor
F: În mina?
B: Ar fi fost interesant...
F: Era o fotografie alb-negru... nu poți să cobori într-o fotografie... nimeni n-a reușit, oamenii vechi puteau pentru că nu erau în fotografie, adică
erau și acolo dar și în...
B: Adânc, adânc, căruciorul cu mine în mină, cobor pe șine, până spre centrul pământului... o călătorie până spre centrul pământului, ce zici?
F: Împreună cu ei?
B: Nu, nu cu ei.
F: Dar oamenii vechi, și aceia erau niște oameni foarte vechi, ei știau, te-ar fi ajutat, practicau o meserie foarte veche, știau să sape o galerie, știau
să construiască un cărucior și șine, nimeni nu mai știe... (pauză) dorința ta îmi aduce aminte...
B: De mină... și tu voiai să cobori? (entuziasmat) știam asta, oricine vrea, chiar și o fată, (apăsat) chiar și o fată vrea să coboare într-o mină, măcar
o dată, să vadă până unde...
F: Nu, n-are legătură cu tine... nici cu amintirea ta... și nici cu oamenii vechi...
B: O călătorie spre centrul pământului, spre magmă...
F: Nu, nu, o altă călătorie
B: În sfârșit ai o...
F: Nu, nu încă, e doar așa, ca o pulbere fină sau ca altceva dar tot fin, ce curios, înainte aveam controlul cuvintelor, poți să-mi spui ceva mai multe
despre lumea asta...
B: Cred că a fost un fel de război
F: Un război zici?
B: Un război al dracului!
F: Al dracului război dacă ne-au dispărut părinții, părinții noștri aveau și ei un sens
B: Da, dar probabil că și l-au pierdut dacă noi suntem fără ei...
F: Am fost radiată, nu-i așa? de asta nu-mi amintesc
B: Posibil, un război al dracului, cu tot arsenalul
F: Probabil că-l meritam
B: Războaiele le merităm din plin, da’ ăsta a fost ceva... (pauză) puțin nemeritat, (conspirativ) poate, puțin și-au băgat coada și alții... din alte
galaxii... s-au spus atâtea despre război că nici nu mai știu ce să cred...
F: ...Tu încă...
B: Eu? Da, da, eu încă acolo
F: În cabinet...
B: Încă...
F: În război?

Editura LiterNet, 2018 44


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

B: Nu, în cabinet e pace, și în afara cabinetului e pace, încă nu-i război, prin fereastra cabinetului privim parcul interior, priveliștea nu prevestește
nimic, dar desigur era ceva ce prevestea doar că noi nu observam, poate ploaia de limacși, poate furnicile din ce în ce mai multe, poate omizile sau
fluturii viu colorați, numai că noi eram în cabinet protejați de insecte...
F: Și vorbeai...?

Scena 4
Amintire

B: De ce să vorbesc? Mama știe tot, când mi-e somn, când mi-e foame, când am chef să mă joc, ne înțelegem din priviri și atunci de ce mai trebuie
să vorbesc? Îmi e suficient, așa, dacă aș deschide gura sigur nu ne-am înțelege, aș poci cuvintele, aș strica gândurile, ne-am contrazice, aș face
harcea parcea viața de familie, eu nu vreau să vorbesc vrute și nevrute, mai ales nevrutele
Pauză
sunt din nou în cabinetul domnișoarei, halatul ei e și mai scurt, privesc până peste genunchi, ea scoate cartea și citește copilul care nu caută
compania celorlalți are o problemă medicală, dar eu... eu caut compania ei, ea nu caută compania mea și nici pe a mamei, eu sunt un caz, iar
mama... este mama cazului
pauză
... atunci și domnișoara este un caz pentru că nu-mi caută compania, și nu caută nici compania mamei
Pauză, zâmbește de descoperirea făcută
asta mi se pare o potriveală, oarecum ne potrivim,..

Scena 5

F (descrierea este dublată de autocunoaștere prin gesturi performative): Am fața ovală, fruntea mea are lățimea a patru degete, între nas și buze
încape degetul arătător, buzele mele sunt uscate, părul e... moale, brațele... sunt subțiri, le cuprind în cercul format de degetul mic și arătător, sânii
mei sunt tari, cred că sunt rotunzi, nu foarte rotunzi, spatele meu e drept, ochii mei sunt adânciți în orbite, foarte adânciți (își pipăie orbitele), ce
culoare au ochii? culoarea ochilor depinde de lumină, kaki, verzi sau albastru închis, dar pe întuneric ce culoare au ochii mei? picioarele mele sunt
ok, genunchii puțin cam ieșiți, puțin ascuțiți. Se spune că sunt trei forme: dreptunghi, clepsidră și pară. Eu cred că sunt clepsidră... Am spus vreo
prostie până acum?
B: Nu
F: Trebuie să continui?
B: Da
F: Să pătrund în interior... E ca un exercițiu fizic, nu?
B: Da, ca o flotare sau ca o genuflexiune
F: Crezi că au umblat în capul nostru?

Editura LiterNet, 2018 45


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

B: A fost un război al dracului, ar fi putut...


F: Ar fi putut să ne lobotomizeze...?
B: Orice, ne-au avut la dispoziție...
F (repetă gesturile): Am fața ovală, fruntea mea are lățimea..., sub fruntea mea de lățimea..., sub pomeții mei..., în cutia craniană... nu, nu merge, a
fost un război al dracului
B: Au umblat în capul nostru, mintea nu mai e la locul ei, cred c-au umblat tocmai la partea cu amintiri
F: De ce?
B: Dacă au făcut-o înseamnă că a trebuit, au trebuit să scotocească și să scoată, pentru experimente poate
F: Dar de ce mai mult la mine?
B: A trebuit, aveai un cap în care trebuia scotocit mai bine...
F (cu mai multă forță): Am fața ovală, fruntea mea are lățimea a patru degete, între nas și buze încape degetul arătător, buzele mele sunt uscate (își
bagă degetul în gură, își examinează dinții, cavitatea bucală)... parcă e ceva, ceva fin...
B (încântat): N-au luat... înseamnă că n-au luat totul...
F: Ceva fin, ca un praf...
B: Cât de fin?
F: Ca o mătasea broaștei, mătasea broaștei e fină...?
B: Nu știu, nu știu mătasea broaștei
F: Mătasea e ca supa de spanac
B (puțin dezamăgit): Atunci nu-i fină
F: Oamenii vechi ar fi știut un cuvânt potrivit, aveau dicționare cu cuvinte potrivite
B: La dracu’ cu oamenii tăi vechi, de la ei ni se trage... de la dicționarele lor și de la toate chestiile alea fără sens
F: Oamenii vechi erau drăguți...
B: Nici măcar nu i-ai prins...
F (în timp ce-și pipăie fața): Îmi aduc aminte ceva... ceva încep să-mi aduc aminte... niște cuvinte... sunt ceva? Poți să faci ceva cu ele? Ți-am spus
că eram bună... la patru ani știam toate rahaturile de pe cartonașele cu cuvinte pentru copii inteligenți, motostivuitor, răzătoare, fenicul (pauză,
repetă), motostivuitor, răzătoare, fenicul (pauză), motostivuitor, răzătoare, fenicul, palimpsest, tetraedru... (F cască nedumerită)... au vreun sens?
B: Eu n-am auzit de ele, nu sunt cuvintele mele
F: Niște cuvinte tâmpite, cuvintele tâmpite sunt amintiri?
B: Nu, nu știu
F: Păi nu știi care sunt regulile jocului ce dai? ce primești?
B: Nu, nu știu
F: Dar tu mi le-ai zis, ai zis că tu...
B: Eu ce?
F: ... tu ai regulile

Editura LiterNet, 2018 46


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

B: Nu cuvintele, nu, nu cuvintele astea, nu, nu sunt amintiri, nici nu știu dacă există, dacă au fost, oricum acum nu mai sunt, nu mai există, nu, asta
sigur nu-i o amintire, e o tâmpenie
F: Uf, altceva n-am, aș vrea da’ n-am, mi-am exersat memoria să rețin nu să-mi amintesc
B: Foarte rău, memoria ta nu mai valorează nimic în zilele noastre, toate cuvintele tale nu înseamnă nimic, mi-am adus foarte bine aminte
regulamentul, cuvintele nu sunt... nu sunt... eu trebuie să plec, am treabă, am ceva de mai bun de făcut, mult, mult mai bun...
F: Mai stai puțin!
B: Plec să vânez
F: Dar nouă nu ne mai e foame, am fost radiați
B: Senzația... s-ar putea totuși... să revină senzația de foame, și atunci să te ții, dacă vine pe nepusă masa, știi foamea e anunțată întotdeauna de
senzația de foame, dar senzația de foame? înțelegi? sau nu înțelegi
F: Nu înțeleg
B: Senzația de foame nu-i anunțată de nimic
F: Uite, dacă nici de data asta...
B: Nicio șansă... nu înțelegi nimic! (B vorbește cu matrioska). Nu, nu înțelege! Cum e să ai în burtica ta atâtea păpuși? Te simți plină? Îți mai e
foame?

Scena 6
Amintire

B: Veți vedea, doamnă, e un copil la fel ca ceilalți, mama nu are curaj să o privească, cred că și ea i-a ghicit sânii, Domnișoara azi nu poartă halatul,
doar o buză transparentă, mama întoarce brusc capul spre fereastră și rămâne așa, e în stare să stea ore întregi privind spre fereastră și să comenteze
ce vede pe fereastră, ia vino puțin puiule, întinde-mi mânuța, răsfiră-ți puțin degetele, ce degete delicate ai, degete de fetiță, îmi mângâie degetele,
răsfir degetele cât de larg pot, ea îmi mângâie fiecare degețel, ce invidioase trebuie să fie pe tine fetițele, degete de mătase, ia, ia, ia, ce avem noi
aici, îți rozi unghiuțele? Domnișoara ia cartea de pe etajară, o deschide și citește:
Un copil care-și roade unghiile ascunde probleme emoționale ale căror cauze se găsesc mai ales în disfuncționalitățile din familie, roaderea
unghiilor apare frecvent asociată cu tulburări de hiperactivitate și deficit de atenție, tulburări opoziționale, anxietate și tulburare obsesiv
compulsivă
În drum spre casă mama îmi ia o înghețată și vată de zahăr. E foarte cald și înghețata mi se scurge printre degete.
Pauză
Degetele mele devin lipicioase, pline de zahăr ars, de cacao și lapte, bune de lins pe o vreme ca aia caldă, eram fericit, un omuleț de zahăr ars
anxios, obsesiv-compulsiv fericit, cine mai era ca mine...

Editura LiterNet, 2018 47


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

ACTUL 2
Scena 1

B: Cerbul cu coarne...
F: Cerbul lopătar
B: Da, de dincolo... cerbul de dincolo, nu știu dacă neapărat lopătar
F: Se uita la tine
B: De partea cealaltă...
F: Toți erau de partea cealaltă...
B: Eram singur...
F: Nu-ți era teamă?
B: În spatele lopătarului erau ciutele...
F: Nu, nu...
B: Ba da, trei ciute cu ochii negri, speriate
F: Înseamnă că...
B: Nu înseamnă...
F: Amintirile sunt diferite, amintire mea față de amintirea ta...
B: Imposibil, suntem în același loc...
F: Dar amintirea...
B: Amintirea nu este despre...
F: Ba da...
B: Nu, nu...
F: În partea dreaptă, dacă te-ai fi uitat din partea dreaptă... dacă te-ai fi uitat atent... în partea dreaptă
B: Nu, nu observam partea dreaptă...
F: Un lup...
B: Un lup?
F: O haită de lupi, săreau la gâtul lopătarului...
B: De-aia ciutele...
F: Da, da...
B: Erau speriate
F: Tu, nu te speriai...?
B: Nu,
F: Deloc...?
B: Mă speriau culoarele, erau reci... lungi și reci, și friguroase

Editura LiterNet, 2018 48


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

F: Nici leul nu te speria?


B: Nu, nu...
F: Crocodilul? poate crocodilul? el speria pe oricine
B: Nu, nu...
F: Dar arahnidele...?
B: Nici...
F: Ciudat... toată lumea se sperie de păianjeni, e o frică veche, înainte ca oamenii vechi să trăiască, frica de păianjeni și șerpi e o frică dinaintea
oamenilor vechi, moștenită genetic, știu asta din manualul de... sau poate nu din manual, poate chiar tata în timp ce le priveam... nu știu... eu simt
frica asta, tu chiar deloc...
B: Chiar deloc...
F: Ciudat...
B: La final, o familie de homo erectus...
F: Ultima...
B: Da, ultima dioramă din muzeu, o familie de homo erectus...
F: Adulții în genunchi încercau să aprindă focul...
B: Da, și copiii...
F: Se uitau...
B: Da, copiii jumătate om, jumătate maimuță, mai vechi decât oamenii vechi...
F: ... cum aprind părinții focul, cum se chinuie să aprindă focul răsucind un lemn...
B: Ei mă speriau...
F: O familie? Erau pașnici... erau aproape ca noi...
B: De partea cealaltă, eram chiar noi, de partea cealaltă a sticlei, de partea cealaltă a sticlei eram noi încercând să aprindem focul...
F: Nu, nu... eram aproape noi... nu chiar noi
B: ... la o adică și noi puteam să fim de partea cealaltă
F: Nu, nu oricine...
B: Oricine... poate că ei au luat câțiva dintre noi și i-au dus într-un muzeu de-al lor...
F: Ar fi crud...
B: ... părinții noștri, de exemplu... ar da foarte bine într-un muzeu...
F: Nu, părinții noștri, părinții mei ar lupta, mă iubesc prea mult ca să se lase împăiați...
B: Eu am auzit că toți părinții sunt morți, câțiva dintre ei, e posibil să fi devenit exponate... în muzeul lor de științe naturale cu toate rasele
universului...
F: Dar nu părinții mei
B: De ce nu? E mai bine așa... la un moment dat, când se mai liniștesc apele, vei avea posibilitatea să-i și vizitezi, sunt acolo pentru totdeauna

Editura LiterNet, 2018 49


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

Scena 2

F: Azi-noapte am visat din nou gnomi, orci, moroi și umblători albi, am visat-o pe Ema-orc, în spatele ei se adunaseră o grămadă de alți orci, m-au
împins în nămol până la genunchi, apoi până la mijloc, iar în final până la gât, mă scufundam, nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă dormeam puțin mai
mult, nu puteam să fac nimic, eram imobilizată, niciodată-n vis nu pot să alerg, doar mă afund,
B: Am continuat să merg la Domnișoara, mi-am dat seama că felul meu special mă lasă să mă apropii de ea, nu oricine se putea culcuși la pieptul
Domnișoarei, e greu să atingi pieptul Domnișoarei, trebuia să fii special, un caz...
F: O urăsc pe Ema-orc, eu în vis nu pot niciodată să rețin trăsăturile oamenilor, toți oamenii în visele mele devin orci, moroi, devin altceva, chiar
și mama și tata devin altceva, de ce nu visez frumos? De ce visez mereu că mă afund și nu pot să alerg? Ce semnifică noroiul?
B: o să reușim, doamnă, e doar speriat de lumea înconjurătoare...
nici n-a vrut să se nască, Domnișoară, am stat două zile cu el în sala de nașteri, două zile în travaliu, poate de asta... vorbele rămân suspendate,
ar fi trebuit să-l împing mai repede afară
pauză
poate era mai bine, e vina mea n-am știut cum să împing...
F: Ema-orc este avatarul Emei de la școală, eu n-o suport nici pe Ema, băieții o plac pentru că e disponibilă, și are țâțele mari... aș vrea să am sânii
mai mari și mai apropiați, dar nu-i timpul trecut, mama îi are destul de mari și ar trebui să o moștenesc genetic, sper să nu mi se lase ca ai ei, o
să-mi hrănesc copiii cu lapte praf, de la început... umblă vorba că Ema și-a pus botox în buze, chestia aia artificială îi atrage pe băieți, eu n-o să-mi
pun botox niciodată, și nici n-o să-mi fac ca mama injecții cu colagen în obraji, mama e și ea un fel de orc, nu, eu... o să fiu naturală toată viața, nu
botox, nu colagen, nu silicon, nu, nici tatuaje și nici piercing, de fapt cred că aș vrea să mă călugăresc, i-am zis mamei, mamă eu o să mă călugăresc,
ea mi-a răspuns că întâi trebuie să termin școala, de parcă are vreun sens...
B: Domnișoara mă lăsa să mă joc, să garez excavatorul între picioarele ei, nu mă bagă în seamă, gleznele ei sunt un fel de jaloane, pentru ea devin
un caz din ce în ce mai interesant, mai ales că încep să evoluez, e adevărat, puțin, dar asta mă face un caz demn de luat în seamă... întâlnirile noastre
depind de mersul meu lent...
F: Mi-e frică să adorm, mi-e teamă că aș putea să nu mă mai trezesc a doua zi sau, mă rog, că o să mă trezesc da’ undeva aiurea unde n-aș vrea, sau
că o să mă trezesc altcineva, nici asta n-aș vrea... mintea mea refuză somnul, nu vreau să fiu inconștientă nici măcar o clipă, nu vreau...
B: Nu cred că în perioada aia exista un alt bărbat în viața ei, nu exista nici măcar un bărbat caz, un pacient, aș adulmeca imediat mirosul unui străin,
de cum intru în cabinet sar la pieptul ei și o miros, dacă ar fi cineva m-aș răzvrăti, o mușc de sân sau de gât... numai să îndrăznească... sau...
F: Am aflat că mama n-a alăptat la sân niciodată, se pare că o să mi se lase și mie sânii, e o chestie genetică
B: ... sau mă lipesc de gleznele ei și mă joc cu excavatorul, suntem intimi, atât de intimi încât noaptea îi visez porii
F: Tata are obsesia somnului, vine acasă se îmbracă în pantalonii de pijama și maieul de somn, atmosferă tipică de familie deprimantă, e ora 6 după
amiaza și el e în pijamale pregătit să doarmă.
B: Mama începe să pună afecțiunea asta crescută sub semnul întrebării, să intuiască ceva, exuberanța mea animalică din cabinet o nedumerește, de
ce nu sunt așa și acasă? Doamnă, copilul se dezvoltă normal, o să vedeți... o să fie la fel ca ceilalți copii, a început să răspundă la impulsurile
afective, dacă-i zâmbești îți zâmbește, dacă-l atingi te atinge, vă mai aduceți aminte cum se retrăgea? mda, murmură mama, mdaaa...

Editura LiterNet, 2018 50


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

F: Mâine plecăm în Barcelona, vom vedea Sagrada Familia, Mediterana, Bari Gotic, eu nu pot să adorm, dacă nu mă mai trezesc? mă învârt în pat,
refuz să dorm, mie teamă că întunericul îmi răpește... frumusețea de a doua zi
B: Mdaaaul ăla al mamei...
F: De ce trebuie să închid lumina? Sunt fată mare, de-acum nu mai poți să dormi cu lumina aprinsă, nu mai poți. Nu vreau să dorm singură, nu pot
să dorm singură. Trebuie să dormi singură, ești deja mare trebuie să dormi singură, mi-e frică, nu are de ce, mama și tata sunt alături. Ei sunt doi,
ei dorm împreună, de ce eu trebuie să dorm singură, ne mai înnebunești mult la cap, vreau un frate, am nevoie de un frate, de o soră, cu care să
dorm, să o simt, să o iau în brațe, să o sărut de noapte bună

Fata se uită spre băiat, el nu spune nimic

F: ... la mama e simplu, dacă n-are somn, ia un somnifer și pe-acolo e drumul, eu nu pot să iau somnifere, sunt prea tânără și mi se refuză somnul...

Fata se uită spre băiat, băiatul nu spune nimic

F: Îmi strâng picioarele la piept, mă legăn puțin, nu pot să dorm, în casă e liniște, aproape liniște, din când în când pornește termostatul frigiderului,
din când în când trosnește mobila, afară e liniște, aproape liniște, o pisică în călduri, o pasăre de noapte...
Fata se uită spre băiat, băiatul nu spune nimic.
mă prăbușeam când au apărut ele să mă salveze: Ana, Annie, Bella, Sofie și Mia, desigur nu erau numele lor reale, așa că m-am hotărât să folosesc
și eu un nickname: Sue.

Scena 3

F: Sunt amintiri?
B: O, da, amintiri în toată regula, o grămadă de amintiri
F: Facem un concurs de amintiri?
B: Nu, asta nu-i în regulament
F: A, da? Nu-i...?
B: Nu, nu și nici nu-i eficient...
F: Dar sigur nu-i în regulament?
B: Asta-i sigur...
F: N-ai un regulament? Aș vrea să-l citesc
B: Nu, n-am, dar ne-au pus să-l învățăm
F: Oamenilor vechi le-ar fi plăcut
B: Ce să le placă?

Editura LiterNet, 2018 51


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

F: Concursurile
B: Nu cred, erau preocupați să-și câștige existența
F: Crede-mă, erau mari amatori de concursuri
B: Și de lucruri groaznice, de la ei a pornit...
F: Odată am fost om vechi
B: N-ai vârsta
F: Ba da, am o fotografie alb-negru
B: O fotografie alb-negru nu dovedește mare lucru, mulți oameni vor să pară mai vechi decât sunt...

Pauză

B: Ce-i cu păpușa asta?


F: Doar ea mi-a rămas, o perioadă am abandonat-o, de fapt am fost supărată de mai multe ori pe ea, am abandonat-o am luat-o din nou, e un joc,
odată am abandonat-o de tot sub pat, în cutia cu jucării
B: E din lemn
F: Da, o păpușă veche
B: Și de ce e la tine
F: De ce e?
B: Nu știu, tu să spui, dacă ai abandonat-o nu trebuie mai să fie cu tine...
F: Nu știu, nu-mi aduc aminte... cred că amintirea asta mi-a fost extrasă în timpul experimentelor, e ceva cu păpușa asta
B: Toți au suferit experimente, nimeni nu mai e chiar normal
F: Toți sunt scrântiți la cap?
B: Mie așa mi se pare... ești cam mare pentru o păpușă
F: Da, da, doar ea mi-a rămas, altceva nu am
B: Mie nu mi-a rămas, nu mi-a rămas nimic
F: Nici excavatorul?
B: Nici
F: Mie păpușa
B: Dacă ți-a rămas înseamnă că așa a trebuit să se întâmple, ei ți-au lăsat-o...
F: Crezi, crezi că ei au anticipat totul?
B: Gândește-te numai la păpușă
F: Păpușa... chiar...
B: Păpușa a trebuit să rămână la tine
F: N-ar fi trebuit s-o ducă la muzeul lor de jucării?

Editura LiterNet, 2018 52


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

B: Nu știu, poate că nu există ei...


F: Ei există, altfel n-am fi așa și... (privește de jur împrejur) n-ar fi așa...

Pauză

B: ... poate că războiul a fost doar al nostru, sunt atâtea variante despre război că nu știi ce să mai crezi... umblă un zvon că părinții au fost uciși de
copii
F: Ar fi prea de tot...
B: Se spune că a trebuit, pentru a fi evitată o catastrofă și mai mare, părinții îndreptau lumea spre distrugere și a trebuit să se facă ceva... un consiliu
al adolescenților sau cam așa ceva... oricum, s-a votat democratic și au câștigat cei care au decis eliminarea părinților, aveau prea multe în comun
cu oamenii vechi, oamenii vechi făcuseră o grămadă de războaie... și atunci trebuia... masacrul s-a petrecut într-o noapte... (se apropie de fată și îi
șoptește) ... se pare că mai există totuși o zonă a rebelilor pe care n-o au sub control... acolo oamenii trăiesc ca înainte... nu știu sigur, e doar un
zvon... eu într-acolo mă îndrept...
F: A, chestia cu vânătoarea e doar...
B: Doar un pretext ca să mă pot mișca și să nu creez suspiciuni

Scena 4
Amintire

F: Ana, Annie, Bella, Sofie, Mia și eu, Sue.


Pauză
e sfârșit de toamnă, mama și tata dorm, vecinii dorm, nicio lumină, numai eu rămân trează
bună, eu sunt Ana
bună, eu sunt Annie
bună, eu sunt Bella
bună, eu sunt Sofie
bună, eu sunt Mia
bună eu sunt...
cine ești, cine ești, cine ești...?
eu sunt mare, m-am făcut mare, jucăriile mele zac într-o cutie sub pat, le-am abandonat și sunt cu adevărat singură, nu mai am jucării, nu am frați,
și părinții mei dorm în camera lor... părinții mei sunt doi iar eu sunt singură, în camera mea obligată să stau cu lumina stinsă
deci cine ești?
Bună, eu sunt... mă gândesc puțin și spun... eu sunt Sue...
Ești la fel ca noi, Sue, nu poți să dormi, ești în aceeași situație

Editura LiterNet, 2018 53


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

Da, cred că da, cred că sunt în aceeași situație


Uite, Sue, poți să ni te alături
Noi suntem speciale, un grup foarte special
Astăzi mă simt tristă, mi-am abandonat ultima păpușă am aruncat-o în cutia cu jucării, am aruncat-o pentru totdeauna, mă simt vinovată, mi-am
urât păpușa, mi-am urât... o fată așa mare să doarmă încă cu o păpușă, să țină în brațe o păpușă...
Noi nu te judecăm, Sue, noi nu te judecăm, n-ai de ce să te simți vinovată
Da’ cine sunteți voi fetelor?
Suntem îngeri, Sue, ni s-au tăiat aripile și am fost izgonite pe pământ...
Ha, ha, ha, lăsați prostiile fetelor
Tu ești Sofie?
Da, eu sunt, nu vreți mai bine să ieșim în oraș?
Acum, la ora asta?
Da, acum la ora asta, mama și-a luat doza de somnifer,
și mama, și mama... și mama
Și mama...
Ce ziceți ne vedem la Mc, într-o jumătate de oră
Mc-ul e deschis?
Da, da, Mc-ul ăla e deschis non-stop...

Scena 5

F: E rândul tău
B: Ce?
F: Să spui ceva, la schimb, știi înțelegerea...
B: Ce înțelegere?
F: Înțelegerea noastră, ce dai? Ce oferi? Oferă-mi ceva
B (se scotocește prin buzunare): Păi, nu prea am ce, sunt destul de goale
F: Nu, nu asta...
B: Altceva?
F: Vreau o amintire de-a ta, ca să putem continua, altfel...
B: Altfel tu...
F: Altfel eu mă retrag, nu am de ce să mai stau, nu am de ce, îmi spui...
B: Ce să-ți spun
F: Amintirea

Editura LiterNet, 2018 54


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

B: Nu, nu, nu prea îmi mai amintesc, în timp ce tu... (își duce degetul arătător la cap) ... eu mă... scotoceam...
F: Mi-e milă de tine...

Pauză

F: Bine, eu plec atunci...


B: Nu, nu
F: N-ai ce să oferi...
B: Da
F: Prin urmare...

Pauză

F: ... ăsta-i regulamentul,


B (speriat): Sunt un om mort...
F (își duce palma la nasul lui): Nu, nu ești mort, respiri...
B: Da, dar fără, sunt ca și cum aș fi mort...
F: Da’ încă nu ești mort, respiri

Pauză

F: Nu fi prost, nu moare nimeni din asta... sau moare?


B: Nu vreau să aflu pe pielea mea

Fata îl mângâie pe creștet. El se lasă mângâiat.

F: Mi-ar părea rău să mori, mai ales acum, poate dacă nu ne-am fi întâlnit... nu mi-ar fi păsat că mori... puteai să mori de atâtea ori până acum... de
ce n-ai făcut-o până acum...

Continuă să-l mângâie

F: Puteai să mori înecat, puteai să mori în somn, puteai să fii exponat în muzeul lor... puteai să mori la naștere... puteai...

Pauză

Editura LiterNet, 2018 55


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

F: Plec.
B: Te rog, nu...
F: Oamenii vechi aveau onoare, își făceau seppuku sau se împușcau în cap, nu se temeau de moarte...
B: Eu nu sunt un om vechi
F: Nici n-ai cum
B: Nu, n-am nici o fotografie alb-negru cu mine

F pleacă, B o prinde de braț

B: Mâinile tale, mirosul...


F: Dă-mi drumul...
B: Mirosul...
F: N-am niciun miros
B: Mirosul îmi amintește de ceva
F: De ceva?
B: Mirosul mâinilor
F (se miroase): Sunt doar eu, pielea mea, miros a mine, și tu ai o piele care miroase într-un fel

B își miroase brațele

B: Nu, nu-i același lucru

F îl miroase

F: Nu, nu e... poate pentru că eu sunt fată și tu ești băiat... acum chiar trebuie să plec...

Pauză

B: Da, da, îmi amintesc


F: Super... putem să continuăm atunci?
B: Puff, cum am putut să uit, înseamnă că și-n mintea mea s-a umblat
F: A trebuit, e ceva în toate mințile, ceva ce trebuie extras
B: Cum să uit tocmai asta
F: Asta e

Editura LiterNet, 2018 56


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

B: Mâinile, mirosul mâinilor


F: A, nu iarăși, ai zis o amintire, mirosul nu-i amintire...
B (își miroase palmele): Mirosul...
F: Mirosul nu e...
B: Nu, nu e... sau e...
F: Regulamentul...
B: Dă-l naibii
F: Regulamentul trebuie respectat

Cuprinde palmele fetei în palmele lui

B: Da, exact, mirosul ăsta îmi amintește de domnișoara (începe să o miroasă intens, îi miroase mâinile, încheieturile, părul)
F (se retrage): Eu nu sunt Domnișoara
B: Nu, nu ești

Scena 6
Amintire

B: Am refuzat să mai mănânc, să mă mai spăl, să mai vorbesc. Am fost forțat să mănânc, să mă spăl, să vorbesc. Într-o zi tata m-a bătut atât de tare
că am început să fac spume la gură, mama s-a speriat, lasă-l că-l omori. Eu te-am făcut, eu te omor, futu-ți morții mă-ti, te-ai amorezat prăpăditule,
să vezi ce fac eu și cu curva aia, vrea ciocan, las’ că-i dau eu ciocan. N-am cedat. Ține-l de mâini, strigă tata, ține-l de mâini, urlă ca scos din minți,
Ține-l de mâini că îi bag în gură cu forța. Mama încercă să... Ține-l, n-auzi, ține-l strâns futu-ți... Mama îmi strânge brațele la spate. Tata îmi
împinge în gură o bucată de pui. M-am săturat să cheltuiesc banii cu tine, stârpitură, mi-a ajuns. Cad în genunchi. Încep să mestec. Ia cu pâine
fir-ai al dracului să nu-ți vină rău după aia, tata-mi înfige o bucată de pâine în gură, mestec puiul, mestec pâinea, mestec tot, apoi deschid larg
gura și urlu (Băiatul urlă din toți rărunchii).

Scena 7
Amintire

F: Ana, tu nu comanzi?
Nu, nu, eu nu mănânc de la Mc
Te deranjează puiul? Poate un cartofior auriu?
Ana se pregătește să devină înger, îmi șoptește Bella, Ana nu prea mai mănâncă, în general
Un desert Ana, o plăcintă cu mere sau una cu vișine?

Editura LiterNet, 2018 57


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

Uită-te la umerii ei cât sunt de ascuțiți, umerii ei sunt pregătiți să se transforme în aripi de înger, râde Sofie
Fetelor, eu îmi iau un meniu, mi-e al dracu’ de foame, în mine s-a declanșat o foame de lup, o foame de Mc, un meniu Royal Deluxe vă rog, sper
că nu...
Sue, aici nu te judecă nimeni, poți să faci ce vrei, noi nu suntem aici să te judecăm
Noi suntem să te înțelegem și să te susținem, îmi șoptește Annie
Oscioarele îmi trosnesc între dinți, mănânc și oscioarele... Mi-e foame, al dracu’ de foame... pe buze sunt plină de sos... nimeni nu mă judecă... aș
vrea să mă ridic în picioare... aici în Mc... pe muzica asta tâmpită și să dansez... fetelor, până acum am fost prizoniera mamei și tatălui... prizoniera
somnului... deodată, brusc, mă ridic de la masă, în Mc și încep să dansez...

Scena 8
Amintire

B: Am mai auzit-o o singură dată... în sufragerie, luam masa de duminică când a sunat, i-am recunoscut vocea din prima, la telefon a răspuns mama,
așa cum răspunde ea întotdeauna la toate telefoanele, întoarce-ți privirea, mi-a șoptit tata, de parcă aș fi văzut-o prin telefon, mi-am întors privirea,
doamnă, e foarte important să continue, putem salva mii de alți copii, cazul nu mai este al dumneavoastră, este al întregii umanități, mă înțelegeți,
al întregii umanități, taică-miu se uită ca o vită la mine: i-auzi fir-ai al dracu’ ce șarm ai, parcă n-ai fi făcut din pula mea. Mama: nu cred că mai
este posibil doamnă, cazul este închis.
(domnișoara): Nu puteți lăsa baltă umanitatea, dați-mi-l pe soțul dumneavoastră, Doamnă, vă rog dați-mi-l pe soțul dumneavoastră, vă implor
doamnă.
I-auzi, momârlane, mă vrea și pe mine gagica, ești gelos, ia zi, ești gelos? îmi dă o scatoalcă drăgăstoasă peste cap, mama se uită spre el cu
receptorul întins, dar tata e un sociopat, el nu vorbește la telefon.
Pauză
vrea pula, na, na, nțțț,
cazul este închis, spune mama în locul lui taică-miu, cazul este cu adevărat închis, am decis să-l ducem la un al terapeut.

Scena 9
Amintire

F: Sunt în living, mama și tata în fața mea. Tac. Cum ai putut să ne faci asta, strigă mama, tocmai nouă, Mucoaso, o completează tata, dă-i o batistă
să-și șteargă nasul. Când sunt stresată îmi curg mucii, e o reacție alergică, și mi se umezesc ochii, o altă reacție alergică. Nu te-ai gândit la noi,
mucoaso? Nu, răspund. Nu ai tot ce-ți trebuie? Da, răspund. Nu ai confort.? Ba da, răspund. Ai camera ta? Da. Spațiul tău personal? Da, răspund
din nou. Și atunci, ce dracu’ te-a apucat, nu avem noi o viață fericită? Da, răspund, De fapt, nu. Nu!!! se holbează amândoi la mine. Nu??!! Ce
dracu’ îți mai lipsește? Un frate sau... o soră, răspund. Tăcere. Mama și tata se uită unul la altul. Hmm, de asta ai fugit tu de-acasă? N-am fugit. De
asta ai plecat tu de-acasă? Nu... nu de asta. Vorbește mucoaso, nu-ți bate joc de noi! În clipa aia aș fi vrut ca tata să mă pocnească cu toată furia,

Editura LiterNet, 2018 58


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

să-mi bușească sângele, să mă calce în picioare, ar fi fost momentul nostru de tandrețe. Tata nu m-a atins niciodată, nu m-a pupat niciodată, nici pe
obraji. Îl văd cum își strânge pumnul. Lovește-mă tată, snopește-ți fata în bătaie, fă-mă târfă, înjură-mă tată, zi-mi pizdă proastă, nu, mucoaso,
mucoasă îmi ziceai la trei ani, nu mai am trei ani, vreau să trăiesc tată, hai, poți. Nu, nu poate. Tata își desface pumnul. Se liniștește. Ce ne facem
cu tine? Știi la câte ne-am gândit? Vezi și tu, lumea se schimbă afară, nu mai e nimic sigur. Îmi place afară. Îmi place primejdia! Hai, mucoaso
termină rebeliunea, hai să fim din nou ce-am fost, hai să fim o familie fericită. Plâng. Tata crede că e alergia, îmi dă o batistă, plâng cu muci,
înfundat. A dracu’ alergie! Îmi urăsc casa. Casa e un trup mort, urăsc canapelele, urăsc fotoliile, urăsc mobila plină de cărți, urăsc vesela de la
bucătărie, farfuria mea cu cei trei ursuleți, urăsc întunericul din casă, chipurile palide ale părinților luminate de lună, două cadavre, somnul lor
aduce atât de mult cu moartea, cu moartea! casa noastră respiră moarte.

Scena 10

B: Spre final pereții erau plini de înscrisuri...


F: Îmi aduc aminte graffiti-urile, zidurile multicolore, ca baloanele colorate de ziua copiilor... peste tot... când mergeam cu trenul în afara orașului
străbăteam kilometri de confeti...
B: Mai târziu... au dispărut vopselurile...
F: Nici spray-urile pentru graffiti... nu se mai găseau
B: Oamenii scrijeleau din nou...
F: Îi vedeam noaptea cu cuțitele de silex, descărnau pereții, apartamentul meu era chiar lângă gară, îi vedeam în lumina reflectoarelor puternice de
pe peroane... cu baticele legate peste gură și nas să nu-i recunoască nimeni... eu le recunoșteam ochii...
B: Pe un zid cineva scrisese: decât să tai pădurea mai bine te pierzi prin ea
F: Din păcate, a fost prea târziu
B: Pe un perete, cu propriul sânge: salvați natură ca să vă puteți salva
F: Târziu și pentru asta
B: Scrijeleau pe copaci
F: A plus M egal love, I plus E egal love, faceți dragoste nu război
B: Copacii au dispărut din prea multă dragoste
F: Scoarța lor arăta ca o rană
B: Și copacii s-au uscat
F: În locul copacilor au fost plantate statui ornamentale, statui ornamentale în loc de plante ornamentale
B: Multe statui...
F: Atunci a crescut temperatura în orașe cu 2 grade
B: Statui de scriitori, statui de compozitori, de politicieni, de eroi, de sfinți...
F: Nu mai era loc!
B: Am rămas fără piatră

Editura LiterNet, 2018 59


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

F: Nu, nu, piatra era în statui

Pauză

F: În cimitir statuile sunt mici, mici îngeri...

Scena 11
Amintire

F: Bella, Ana, Annie, Sofie și Mia, azi trebuie să ne despărțim. Hai, mai stai. Chiar trebuie să plec fetelor. Trebuie să pleci? Trebuie să plec. Nu
mai stai? Nu mai stau. Încă puțin, Sue. Încă puțin, Sue, Hai să mai bem puțin, Sue. O seară plăcută deasupra orașului, fără umiditate, fără noxe, e
vară și oamenii sunt plecați în vacanțe. Dinspre oraș răzbat luminile. Multe luminițe, pâlpâie ca niște suflete. Respect, Sue. Respect. Hai noroc.
Bem. E frumos orașul, noaptea, când oamenii dorm, când îngerii închid ochii. Ne vedem în curând fetelor, să aveți grijă de voi, mi-ați fost de mare
ajutor. Hai să mai dăm o dată noroc, Sue. Ce fericită trebuie să fii, Sue, ești fericită Sue, nu-i așa? Poftim? Ești fericită? Încercam din priviri să-mi
caut casa, dar e greu să o disting de aici, chiar cred că trebuie să plec fetelor, părinții mei încep să se îngrijoreze. La revedere, Sue, La revedere, pe
mâine, Sue, Scuze, la revedere pentru totdeauna. Ne vom revedea fetelor, ne vom revedea. Sunt în camera mea, singură, lumina vine de afară.
Lumina unei luni pline. Încerc să le disting pe fete pe dealul de deasupra orașului, dar n-o pot face, sunt prea departe, dealul se șterge în aburul
orașului, dar ele sunt acolo, pregătite să sărbătorească, cu zâmbetele lor cu tot. Flaconul de pastile e lângă mine și mă gândesc dacă există o metodă
mai ușoară, mai sigură, mi-e teamă de eșec, mi-e teamă să nu ratez, mi-e teamă să nu le dezamăgesc pe fete, pentru ele înseamnă enorm ceea ce fac
eu. Îmi trec prin fața ochilor rând pe rând cu zâmbetele lor pierdute: Ana – Anorexia, Annie – anxietatea, Sophie – schizofrenia, Bella – borderline
și eu, Sue – sinuciderea. Îngerii decăzuți! Nu pot să le dezamăgesc. Azi dimineață au fost toate și și-au tatuat pe braț respectforsuicideangels. Mi-e
teamă că flaconul n-o să-și facă efectul, că o să intre tata și-o să-mi bage degetele pe gât și-o să borăsc, că medicii îmi vor face spălături la stomac,
am mai citit despre asta, nu-i o sinucidere sigură, nicio sinucidere nu mai e sigură, societatea e din ce în ce mai pregătită să-i salveze pe sinucigași...

Scena 12

B (ciocănește cu degetul matrioska): Lemn!


F: Un om vechi a făcut-o, bunicul meu a cumpărat-o din Rusia pentru bunica mea, a vrut să-i aducă de acolo ceva făcut de mână, bunica mea i-a
dat-o mamei mele iar mama mi-a dat-o mie...
B: Ar fi putut să fie mai expresivă
F (i-o smulge din mână): Fetița mea bună, bunicul era convins că numai ceva ieșit din mâna unui om poate să exprime dragostea...

Pauză

Editura LiterNet, 2018 60


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

F: Mi-am adus aminte... dropsuri...


B: Ce?
F: Bomboanele sticloase pe care ți le-a dat omul care te-a învârtit în tiribombă se numesc dropsuri...
B: Nu-mi mai aduc aminte...
F: Omul ăla era un om vechi, numai oamenii vechi aveau dropsuri
B: Nu știu...
F: Nu era un om rău, tu ai zis că era un om rău... poate le făcuse chiar el, dropsurile dispăruseră de mult din magazine...
B: N-am zis că era rău, am zis doar că putea fi un om care fură copiii în sac... habar n-am, da’ dropsurile alea arătau ciudat rău... pe căldura aia se
lipiseră una de alta și se lipiseră și de punga de hârtie...

Pauză

F: E rândul tău...
B: Am obosit...
F: Regulamentul...
B: Nu există niciun regulament
F: Cum să nu existe?
B: Așa bine...
F: Ba există, mi-am adus aminte, mi l-au predate și mie... în carantină...
B: Nu există nimic...
F: Regula numărul 1...
B: Termină
F: Regula numărul 1: Întrucât vechea economie, bazată pe cererea și oferta de produse, a dispărut...
B: Ești nebună
F: Sunt perfect lucidă...
B: Amândoi suntem nebuni...
F: Regula numărul 2: Moneda de schimb etalon va fi reprezentată de o amintire, o amintire se va schimba pe o altă amintire
B: Știu când ai venit
F: Regula numărul 3: Persoana care refuză în mod conștient să-și amintească...
B: ...
F: Este considerată dușmanul existenței...
B: Suntem nebuni, suntem la nebuni...
F: Mi-am adus aminte, știu totul... n-am nevoie de tine, du-te... poți să pleci...

Editura LiterNet, 2018 61


6 piese de teatru Ovidiu Cioclov

B: Stăteam tolănit pe peluză când ai fost adusă, ai coborât dintr-o dubă albă, păreai din altă lume, aveai ochii goi, priveai spre coroanele copacilor,
două femei în robe albe te țineau de o parte și de alta să nu te prăbușești, în spate șoferul trăgea o geantă mare violetă din vinilin... ai venit singură,
ceea ce-i bizar, în mod normal suntem aduși aici de membrii familiei... ca să fie siguri că totul funcționează cum trebuie, familia vizitează parcul,
peluza, camerele, bucătăria, salonul, părinții tăi n-au trecut de poartă... asta înseamnă ori că sufereau prea mult ori că nu-i interesează...
F: Părinții mei au rămas să lupte
Pauză
în carantină ne-au avertizat că unii dintre noi nu vom face față... că vom nega lumea cea nouă, că nostalgia și dorul de lumea veche ne vor distruge...
Heblu

Scena 13

F este singură pe scenă.

F: Mama și tata îmi fac bagajul, îndeasă hainele într-o geantă mare, camera mea e răvășită, parcă ar vrea să îndese toată camera în geanta de voiaj.
Stau pierdută pe marginea patului și privesc cutia cu jucării pe care, nu știu de ce, mama a scos-o de sub pat.
Cum rămâne cu Homo Sapiens al meu? Ce ai, mucoaso, cu Homo Sapeins, de unde ai mai scos-o și pe asta?
Mama îl trage discret de umăr, las-o (șoptit).
Homo Sapiens e jucăria mea preferată tată, toate păpușile mele sunt Homo Sapiens, și ursuleții mei de pluș sunt Homo Sapiens, și hopa-mitică este
tot un Homo Sapiens, și matrioșka e tot Homo Sapiens, și celelalte matrioști din burtica ei sunt niște Homo Sapienși mai micuți, și când se iubesc
între ele se iubesc tot ca Homo Sapienși, nu cred că Dumnezeu ar avea ce căuta între jucăriile mele, le-ar strica jocul, le-ar întrista, le-ar face să
aibă remușcări, ba, poate chiar să se simtă păcătoase, nu cred că trebuie să-i încarc conștiința lui hopa-mitică, e atât de simpatic când se bălăngănește
încercând să o sărute pe matrioșka, știi, matrioșka e mereu însărcinată, în burtica ei există mereu un copil, un copil al lui hopa-mitică, unul al ursului
de pluș, un copil al roboțelului, nu crezi că ar trebui să o pedepsesc, sau măcar să o educ, face sex neprotejat și deja nu mai e o fetiță, sau, bine, e o
fetiță dar are ciclu, matrioșka nu mai e chiar o fetiță, ar avea nevoie de o mamă să-i explice sângerările alea, eu nu pot să-i fiu mamă, nu am răbdare
să-i fiu mamă, știi, e puțin prostuță matrioșka, se simte puțin vinovată, puțin păcătoasă, deși nu crede, e vinovată pentru că a crescut, are impresia
că m-a dezamăgit, că n-am să mă mai joc cu ea, că am s-o părăsesc, că o să o arunc în cutia cu jucării de sub pat, pentru totdeauna, și asta pentru o
nenorocită de sângerare, ea nu mai poate fi copil... Hai, mucoaso, hai, ce haine vrei să pui pe tine, azi te îmbraci cum vrei tu...
... da’ îmi plăcea mai mult perioada aia când năștea matrioște mici fără să sângereze și fără să se sărute cu hopa-mitică, apropo de asta, hopa-mitică
nu a fost afectat deloc, îi dai un bobârnac și produce aceleași efecte-mișcări, față-spate, sus-jos, față-spate și tot așa... (pauză) e tare agitat
hopa-mitică ăsta...
Hai, mucoaso mergem?
Tata, da’ nu e un bagaj cam mare? Și eu, am renunțat la păpușă, am renunțat pentru totdeauna...
Tata ridică păpușa la nivelul ochilor, o mângâie de parcă m-ar mângâia pe mine, mucoaso, tu iubeai păpușa asta, ia-o cu tine, să-ți țină de urât cât
sunt plecați mama și tata, matrioska o să aibă grijă să nu ți se întâmple nimic rău... nu poți să renunți la ea, nimeni nu renunță la ceva drag...

Editura LiterNet, 2018 62


6 piese de teatru Andreea Lăcătuș

Andreea Lăcătuș
Succes
sau
mici anxietăți contemporane
Niște precizări:
Piesa e gândită pentru doi actori și două actrițe.
Chiar dacă personajele poartă nume sau indicații
de tipul băiatul / bărbatul / bătrânul, fata / femeia /
copila, actorii pot avea orice vârstă. Scenele nu
au, neapărat, o legătură între ele. În principiu,
toată lumea ar trebui să stea pe scenă tot timpul,
însă e doar o sugestie. Ordinea actuală a scenelor
poate fi modificată.

PRIMA RUGĂCIUNE

tarkovski scorsese herzog daneliuc cum se


desfundă un wc
noul val francez hong sang soo hartă metrou
ce înseamnă decupaj analitic road movie aluniță
crescută
clinici dentare bucurești cum să îmi planific
bugetul
preț maxi-taxi buzău-bucurești grotowski
soluții gândaci listă admitere bibliografie concurs

Editura LiterNet, 2018 63


6 piese de teatru Andreea Lăcătuș

test inteligență dedeman bricostore ikea


magnum festivaluri bucurești
mdma effects how to take muzică gratuită
drepturi de autor case de producție românia
câștigători cnc teatral.ro ejobs listă actori români
how to get into film festivals filmfreeway deadlineuri festivaluri
huse scaun mașină preț oferte clinici dentare de ce nu am succes
how old were the best directors when they made their first features cărți gratis
cum să te impui femei regizor antropologie închirieri mașini
rezultate selecție horoscop contact reparații pc cum să nu renunți
admitere masterat iqads avion ieftin

Vă rugăm să vă închideți telefoanele mobile. Vă mulțumim.

TOATĂ LUMEA: Va veni o zi. Într-o zi, o zi va veni. Va veni o zi. Într-o zi după zi o zi va veni. Va veni o zi. O zi va veni, într-o zi. Aștept să vină
o zi. Aștept zi după zi.
O FATĂ NELALOCUL EI
O FATĂ: Am douășpatru de ani și mi-e frică să nu mă opresc. Orice ar fi să nu mă opresc. orice s-ar întâmpla să nu se termine. orice nu va începe
niciodată să nu se termine de început. mor mor mor mor mor mor mor mor mor moarte omorât murit mor mor mor mor
mor mor mor mooooooooooooooor.
eu cum fac să trăiesc cum să fac să trăiesc mi-e frică să nu mor tânără mă cac pe mine de frică să nu mor tânără ce se-ntâmplă cu mine dacă mor
nu vreau să mor ce să fac doamne să nu mor că simt așa când mă simt bine că mor un pic că nu mă mai ține pământul când sunt așa deșteaptă și așa
vie-n capul meu mi-e frică să fiu vie când sunt vie sunt moartă mi-e frică de frigider și de vasul de veceu de gândaci și de oamenii din jur sunt o
fată populară sunt o adolescentă mioapă sunt femeia dintre bărbați sunt bărbatul dintre femei și nu vreau să mor nu vreau să mor vreau să ajung
bătrână eu mă gândesc așa că fiecare are o cantitate de viață și p-aia fiecare o distribuie cum poate el și consum așa 20 de grame pe trezitul greu
120 pe statul la coadă măcar 500 pe înjurat în trafic și zeci de kilograme pe extaz ar trebui să fiu mai rar extaziată ar trebui să obosesc mai rar ar
trebui să obosesc mai des ar trebui să crească ceva mor mor mor mor cu fiecare secundă mor și mi-e frică să mor că nu-i mare lucru azi ești mâine
nu mai ești ce bine că sunt!

SCURT MOMENT CU TATA (prima scenetă)

FIICA: Bună, tatăl meu, ce mai faci?


TATĂL: Bună fiica mea uite ce să fac mai bine și mai rău.
FIICA: Tată, tu crezi că într-o zi am să mă fac mare?

Editura LiterNet, 2018 64


6 piese de teatru Andreea Lăcătuș

TATĂL: Mare de tot sau mare cât un tănculeț rusesc?


FIICA: Cât un tănculeț rusesc, să zicem.
TATĂL: Cât un tănculeț rusesc e o dimensiune bună. L-am întâlnit o dată pe unul doar cât stema țării și nimic nu s-a ales din el.
FIICA: Tu cât ești, tată? Că tu ești mare de tot.
TATĂL: Nu, nu, eu sunt mic de tot cât Neghiniță.
FIICA: Nu se poate să fii cât Neghiniță, tată, tu muți munții.
TATĂL: Îi mut, da’ nu prea departe, așa, la distanță de-un cot.
FIICA: Un cot de om sau un cot de uriaș?
TATĂL: Un cotuleț mic, e insesizabil, nici n-ar fi bine pentru relief.
FIICA: Tată, sunt obosită. Eu ce să fac?
TATĂL: Nu știu, gâsculiță, stai și tu toată ziua bună ziua și uită-te-n zare.
FIICA: Nu văd nimic.
TATĂL: Cască bine ochișorii tăi de tănculeț rusesc.
FIICA: Alunec, am s-alunec.
TATĂL: Și ce dacă? O să te-oprești.
FIICA: Și dacă mă proptesc de-un pom?
TATĂL: N-o să-ți facă față.
FIICA: Și dacă am să trec peste-un om?
TATĂL: O să se dea din calea ta, doar n-o fi nebun.
FIICA: Mi-e somn. Sunt obosită.
TATĂL: Poate-ar fi bine să te uiți în zare.
FIICA: M-am săturat să mă uit în zare. Tu mereu mă trimiți să mă uit în zare.
TATĂL: Uită-te-n zare.
FIICA: M-am săturat să mă uit în zare. Am multă treabă, tată, ar trebui să-nțelegi.
TATĂL: Ce treabă mai bună de-atâta să ai?
FIICA: N-am niciun chef să mă uit. Aș fi și penibilă să stau acolo și să mă uit aiurea.
TATĂL: Aiurea nu. Măcar din când în când.
FIICA: Tu așa ai făcut?
TATĂL: Am făcut și eu câteodată.
FIICA: Mare lucru. Asta poate să facă oricine.
TATĂL: Eu am plecat.
FIICA: Mai stai puțin.
TATĂL: Mă duc, mă duc, pentru că trebuie să mă duc.
FIICA: Măcar până adorm. Mă termină insomnia.

Editura LiterNet, 2018 65


6 piese de teatru Andreea Lăcătuș

TATĂL: Uită-te puțin. Când ai un scurt răgaz. Măcar din când în când. La revedere, fiica mea.
FIICA: La revedere, tatăl meu.

PREMIANTUL

UN BĂRBAT: premiul 1. Marius Croitoru


BĂIATUL: nu sunt bun de nimic- de nimic nu ești bun Mariusică i-ai păcălit și de data asta ce proști sunt
UN BĂRBAT: marele premiu Marius Croitoru
BĂIATUL: i-am păcălit n-am niciun talent nimic nu știu sunt un prost sunt un prost sunt un prost sunt cel mai prost din lume n-am prieteni pleacă
de lângă mine nu meriți să pui mâna pe așa ceva
UN BĂRBAT: cel mai mare premiu- Marius Croitoru
BĂIATUL: du-te dracului sunt un prost prostul dracului prostul dracului fără talent habar n-am cum mă cheamă sunt eu și sunt prostul dracului
UN BĂRBAT: singurul premiu - Marius Croitoru
BĂIATUL: nu sunt bun de nimic nu sunt bun de nimic
UN BĂRBAT: ziarul opinia revista micile genii top adolescenți studenți și elevi forbes ul materiei cenușii Marius Croitoru
BĂIATUL: sunt o lepră sunt un leneș nimic nu înseamnă nimic există ceva care să-nsemne ceva
UN BĂRBAT: felicitări felicitări felicitări nu-nteleg ce nu-ți convine
BĂIATUL: sunt mic prost și urât nu mă iubește nimeni
UN BĂRBAT: iată o diplomă
BĂIATUL: oftez noaptea în somn
UN BĂRBAT: felicitări, medalia e a ta
BĂIATUL: nici n-are rost să mai încerc oricum în excursie stau singur
UN BĂRBAT: ați câștigat un ipod 4 felicitări felicitări
BĂIATUL: sunt o lepră ordinară nu vreau nimic lasă-mă-n pace
UN BĂRBAT: felicitări! pa pa

A DOUA RUGĂCIUNE

O FATĂ: vreau
UN BĂIAT: vreau
O FATĂ: vreau
UN BĂIAT: vreau
O FATĂ: vreau
UN BĂIAT: eu o să fiu

Editura LiterNet, 2018 66


6 piese de teatru Andreea Lăcătuș

O FATĂ: eu o să devin
UN BĂIAT: eu o să exist
O FATĂ: eu
UN BĂIAT: eu
O FATĂ: EU
UN BĂIAT: EUUUUUUU
O FATĂ: cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace - Stephen R. Covey
UN BĂIAT: lasă grijile, începe să trăiești - Dale Carnegie
O FATĂ: dă sens vieții - John C. Maxwell
UN BĂIAT: cum să te bucuri de viață și de slujbă - Dale Carnegie
O FATĂ: gândește ca un milionar - Jim Stovall
UN BĂIAT: părintele eficient - Thomas Gordon
O FATĂ: ce înseamnă să fii un lider bun - Daniel Goleman
UN BĂIAT: vindecarea cu îngeri - Doreen Virtue
O FATĂ: cum să-ți dezvolți sănătatea emoțională - Oliver James
UN BĂIAT: dai voință, iei putere! catehism.
O FATĂ: am luat premiul întâi doișpe ani apoi cinci ani de burse școlare
UN BĂIAT: am ieșit pe rând angajatul lunii, angajatul anului, am condus departamentul de cercetare
O FATĂ: am cercetat în fiecare zi
UN BĂIAT: am făcut mâncare
O FATĂ: am făcut curățenie am șters geamurile am șters ochii
UN BĂIAT: n-am mers în cluburi și muncesc mult de tot
O FATĂ: muncesc zi și noapte de la douăzeci de ani
UN BĂIAT: nici nu mai țin minte cum e să stai degeaba
O FATĂ: sunt tânără și sunt perfect aptă
UN BĂIAT: când se va termina
O FATĂ: când se va termina
UN BĂIAT: când se va termina
O FATĂ: a fost totul exact cum trebuia

NIȘTE FETE OK

O FATĂ: eu am făcut dintotdeauna decât numai și doar ce trebuia. chiar și când părea că nu fac deloc ce trebuie, făceam tot ce trebuia. pe furiș și
fără să nu știe nimeni nimenea. eram geană pe ei ce vorbesc în casă le știam toate părerile mai ales mama și mamaia fiindcă le auzeai din fundul

Editura LiterNet, 2018 67


6 piese de teatru Andreea Lăcătuș

curții și băgam la cap da-n fața lor nu nu fac doar ce vreau și toată lumea îmi zicea las-o că ea oricum numai ce vrea face dar eu nu făceam nimic
ce voiam făceam numai ce trebuia și ei credeau că eu fac așa pentru că numai și doar așa vreau dar eu făceam așa că știam, în adâncul meu și
dincolo de mine știam că așa trebuia. eu de-asta i-am zis lui costică tu poți să fii iubitul meu dar n-ai voie să pui mâna pe mine nici să mă pupi nici
pe obraz în clasa a 4a (e prea devreme prieten să ai - după optișpe-ncolo) dar eu aveam prieten și prietenul meu trebuia să țină o distanță optimă de
jumătate de braț cât m-a iubit eu fac ce vreau eu am prieten dacă vreau dar eu nu aveam prieten pentru că prieten ai după optișpe și nici măcar la
șaptișpe n-am avut prieten și nici măcar la douăzeci n-am făcut sex în casă că nu poți să faci sex în casa în care-ai crescut și-n ochii lor eu făceam
sex în casă dar eu în casa mea, în care am crescut, în care am jucăriile mele și în care dorm părinții mei n-am făcut. așa am ținut și post, dar pentru
că EU am vrut să țin post câtă ambiție are fata asta doamne și nimic nu mâncam ca să n-ajung în iad țin post că așa vreau eu e încăpățânată las-o
dar eu ca să n-ajung în iad îl țineam și tot așa chiar când plecam de-acasă singură singurică noaptea-n liceu- mă lăsau să plec- las-o să plece, că face
ce vrea ea și eu tot doar și numai ce trebuie am făcut.
FEMEIA 1: mă închid la cămașă
FEMEIA 2: mă deschid la cămașă
FEMEIA 1: calc cămașa
FEMEIA 2: îmi cumpăr o cămașă albă
FEMEIA 1: întoarce privirea, de frică să nu vreau să facem sex
FEMEIA 2: de la outlet
FEMEIA 1: pantalon la dungă
FEMEIA 2: fustă la dungă
FEMEIA 1: îl chem să-mi închidă sutienul
FEMEIA 2: mă îmbrac în baie pe ascuns
FEMEIA 1: de frică să nu facem sex
FEMEIA 2: sunt femeie sunt femeie înfloresc ca femeie atât cât mai am timp
FEMEIA 1: nu se uită la mine
FEMEIA 2: mă deschid la cămașă
FEMEIA 1: întoarce capul ușor jenat
FEMEIA 2: mă închid la cămașă
FEMEIA 1: o să intru la menopauză

O AMINTIRE DIN COPILĂRIE

O ALTĂ FATĂ: mama îmi zice „să fii cuminte-acasă”, și pleacă împreună cu tatăl meu. Am șase ani, e ultima mea vacanță de vară. Monica se
pișă cu sânge în lighean, are unșpe ani, mă sperii. Ilarie astupă groapa, casa noastră cu etaj se înalță, cea mai frumoasă casă de pe stradă, suntem
fericiți. Eu sunt o fire comunicativă, deși mai mult mă rostogolesc decât merg, dar sunt o fire comunicativă și toată lumea mă știe, și la biserică
toată lumea mă știe cât vorbesc „îi taie gura-n săbii fetii ăsteia, măi, mamă, cu cine-o fi semănând, cu mă-sa-mare aialaltă, cu cine să semene, numa

Editura LiterNet, 2018 68


6 piese de teatru Andreea Lăcătuș

cu Didina de n-o semăna, că-i curvă și nu spală vasele.” Ilarie muncește la noi de ieri alaltăieri. El stă departe, dincolo de centrul orașului, dar vine
la noi în fiecare zi și mamaia-i face ciorbă de perișoare și sarmale și zice „stai cuminte, că tre’ să dăm de mâncare la om”. Ilarie se joacă cu mine,
îmi arată cum astupă groapa. În fața casei avuseserăm un atelier mecanic cu rampă, acum va deveni sufrageria bunicilor, la asta lucrează el. Stau
toată ziua bună ziua și-i aduc când bere, când apă, când covrigi, îmi zice odată: „vino să-ți arăt” eu râd și râd și ce glumeț e Ilarie, și Ilarie zice „dă
mânuța” și mânuța mea nu atinge cimentul proaspăt mânuța mea îl atinge pe Ilarie și pun mâna atunci pe un bărbat pentru prima dată și am șase ani
și înlemnesc și-l simt și-l uit, apoi, ani de zile îl uit.

PROPRIETARA SCAUNULUI (a doua scenetă)

BĂTRÂNUL: Bună ziua, îmi cer scuze, mă puteți ajuta și pe mine?


FEMEIA: Îmi pare foarte rău, dar nu mă pot ridica de pe scaun.
BĂTRÂNUL: Iertați-mă că vă-ntreb, dar de ce nu vă puteți ridica de pe scaun?
FEMEIA: Pentru că acest scaun este al meu și eu trebuie să stau pe el.
BĂTRÂNUL: Dar eu să știți sunt foarte obosit și foarte bolnav. Am nevoie să mă așez un pic.
FEMEIA: Mi-ar plăcea foarte mult să vă ajut, dar acest scaun a fost al mamei mele, și înainte de ea al mamei mamei mele, și înainte de ea al
mamei mamei mamei mele, așa că v-aș întreba, mai întâi, respectuos, de ce nu aveți scaunul dumneavoastră?
BĂTRÂNUL: Domnișoară, când am ajuns eu pe lume s-au născut mulți copii. M-am născut în aceeași zi cu cei mai mulți copii de pe pământ.
FEMEIA: Cu tot respectul, vreți să spuneți că dumneavoastră ați ajuns pe lumea asta așa, cu mâinile în buzunar.
BĂTRÂNUL: N-am avut noroc.
FEMEIA: Da, cu siguranță dumneavoastră nu ați avut noroc.
BĂTRÂNUL: Și pe deasupra, sunt foarte obosit și bolnav. Am străbătut lumea-n lung și-n lat vreme lungă și n-am găsit nimic liber. Nici măcar o
piatră. Sau o cutie de carton, să stau un pic.
FEMEIA: Dumneavoastră ați străbătut toată lumea?
BĂTRÂNUL: Pe toată toată. În lung și în lat.
FEMEIA: Și cum e lumea?
BĂTRÂNUL: Mare de tot.
FEMEIA: Și-n toată lumea asta, n-ați găsit un loc de popas?
BĂTRÂNUL: Domnișoară, sunt câmpii mii și piețe întinse și frumoase, dar pentru un om ca mine, n-am găsit niciun popas.
FEMEIA: Dacă ați fi avut un scaun, cu siguranță ați fi putut poposi pe undeva.
BĂTRÂNUL: Desigur că da, doar că tatăl meu și tatăl tatălui meu și tatăl tatăl tatălui meu au fost așa ca mine.
FEMEIA: Au stat în picioare.
BĂTRÂNUL: Au stat, da. Ba chiar stră-stră-străbunicul meu, se zice, a stat în picioare o dată lângă un scaun foarte frumos. Un scaun așa de înalt
și de bun ca al dumneavoastră.
FEMEIA: Aveau ei pe vremuri așa un scaun?

Editura LiterNet, 2018 69


6 piese de teatru Andreea Lăcătuș

BĂTRÂNUL: Nu chiar așa, dar era oricum un scaun bun. Dumneavoastră nu v-ați ridicat niciodată?
FEMEIA: Eu nu pot să mă ridic de pe scaun.
BĂTRÂNUL: Și ce faceți aici, dacă pot să vă-ntreb?
FEMEIA: Stau... mă uit...
BĂTRÂNUL: Încotro vă uitați?
FEMEIA: În stânga, în dreapta, în față, câteodată și-n spate pot să mă uit.
BĂTRÂNUL: Dar spuneți-mi, vă rog, în zare vă uitați?
FEMEIA: Rareori în zare, când mă uit în zare nu văd nimic.
BĂTRÂNUL: Și nu vă plictisiți așa, aici, singură?
FEMEIA: Câteodată, mai trec pe-aici oameni cu scaune de birou, știți, din alea pe roți.
BĂTRÂNUL: O fi foarte frumos să te odihnești așa bine.
FEMEIA: Nu-i tocmai o odihnă. Este foarte stresant. E foarte foarte foarte mult de stat pe scaun.
BĂTRÂNUL: V-ați supăra vă rog dacă aș sta și eu aici lângă scaunul dumneavoastră?
FEMEIA: Lângă, adică aproape, sau așa, mai departe?
BĂTRÂNUL: Lângă măcar la o jumătate de braț. Să mă pot sprijini de spătar.
FEMEIA: Nu cred c-ar fi o combinație nimerită. De când sunt eu pe lume, n-am văzut pe nimeni sprijinit de spătarul scaunului mamei mele,
mamei mamei mele și mamei mamei mamei mele.
BĂTRÂNUL: Aș putea să vă povestesc despre lume.
FEMEIA: Despre lumea mare?
BĂTRÂNUL: Despre tot ce-am văzut. Măcar o vreme să stau și eu aici, să mă sprijin de spătar.
FEMEIA: Ați văzut vreodată, cumva, față-n față, un chinez?
BĂTRÂNUL: Da cum să nu! Și japonezi am văzut.
FEMEIA: Și cum e la ei?
BĂTRÂNUL: La ei se stă, care mai de care, e bătaie pe scaune. Sunt puțini așa, ca dumneavoastră, să țină de el. Stau cu rândul, că sunt mulți.
FEMEIA: Vreți să spuneți că eu țin de scaun? De scaunul meu, care-a aparținut mamei mele și mamei mamei mamei mamei mamei mele?
BĂTRÂNUL: N-aș vrea să spun așa ceva.
BĂRBATUL: Bună ziua! Văd că aici e un scaun. Domnișoară, credeți că mă pot odihni și eu măcar puțin pe fututul ăsta de scaun?
FEMEIA: Domnule, acesta este scaunul meu.
BĂRBATUL: Este un scaun de odihnă. N-aș vrea să stau decât trei-patru ore, să mă întremez și eu puțin. Apoi, văd că dumneavoastră sunteți
foarte odihnită. Măcar așa, să mă sprijin puțin de spătar.
BĂTRÂNUL: Cum adică să vă sprijiniți de spătar? Eu am fost primul care a venit să se sprijine puțin de spătar.
BĂRBATUL: În economia scaunului, există două părți pe care se poate sta sprijinit. De stânga și de dreapta spătarului. Iar asta, cu siguranță, ar
crea un echilibru.

Editura LiterNet, 2018 70


6 piese de teatru Andreea Lăcătuș

BĂTRÂNUL: N-aș ști ce să vă răspund. Din experiența mea, un singur om poate sta sprijinit de spătar. Când sunt mai mulți, cel ce stă pe scaun
prinde un disconfort.
BĂRBATUL: Cine v-a zis așa ceva?
BĂTRÂNUL: Știu asta de la tatăl meu. El știe asta de la tatăl lui.
FEMEIA: Scuzați-mă că vă-ntreb, dumneavoastră ați văzut lumea?
BĂRBATUL: N-am văzut-o prea mult, fir-ar a dracului de lume. Multă vreme am avut și eu un scaun.
FEMEIA: Și ce-ați făcut cu el?
BĂRBATUL: L-am vândut, fir-ar al dracului de scaun.
FEMEIA: L-ați vândut?
BĂRBATUL: L-am vândut, am zis că vreau să văd fututa asta de lume. Dar am obosit. E greu când nu ești obișnuit, ce să-i faci...
AGENTUL: Bună ziua, este al dumneavoastră acest scaun?
FEMEIA: Da, acest scaun este al meu. El a aparținut înainte mamei mele și înainte de ea mamei mamei mele. Am aici un certificat.
AGENTUL: Îmi pare rău să vă anunț, dar acest scaun va trebui confiscat.
FEMEIA: Cum adică va trebui confiscat?
AGENTUL: El este un scaun mult prea vechi. Un scaun mult mai vechi de treizeci de ani. Va fi reciclat și transformat în doi tabureți mai mici.
FEMEIA: În doi tabureți? Asta nu poate fi posibil.
AGENTUL: Datorită oamenilor ca dumneavoastră, doamnă, sunt atâția oameni care stau în picioare.
BĂRBATUL: Da, așa este, datorită dumneaei.
FEMEIA: Cu ce sunt eu vinovată că mama mea și mama mamei mele și mama mama mamei mele au avut acest scaun și că ele mi l-au lăsat mie
și că dumnealui și-a vândut scaunul și că tatăl tatălui tatălui dumnealui a trăit în picioare, ca animalul?
AGENTUL: Îmi pare rău, acest scaun va fi confiscat.
BĂRBATUL: Chiar vă rog, domnule, să-i confiscați nemernicia asta de scaun. Stă acolo de parcă e singură pe lumea asta.
BĂTRÂNUL: Este foarte urât, într-adevăr, foarte urât, și mai sunt pe lume și alți oameni obosiți. Eu, de exemplu, sunt obosit și bătrân.
AGENTUL: Voi doi, vreți să spuneți, sunteți așa, dintr-ăia, cu mâinile în buzunar?
BĂRBATUL: Eu sunt așa cum sunt. Cum mă vedeți.
AGENTUL: O să vă rog să mă-nsoțiți.
FEMEIA: Și eu?
AGENTUL: Mai stați un pic. Mai stați cât va fi nevoie.

Ies toți trei. Femeia rămâne singură.

Editura LiterNet, 2018 71


6 piese de teatru Andreea Lăcătuș

NIȘTE GÂNDURI

UN BĂRBAT: O femeie și cu o femeie fac două femei. La câte femei sunt în lumea asta, ce contează două? Iei două femei și cu ele faci ce vrei.
Cel mai curios lucru în sondajele site-urilor porno, mi-a spus cineva, este că, de pildă, japonezii caută cel mai mult „chinese woman”. În ziua de
Crăciun sunt foarte puține căutări. însă a doua zi sunt cele mai multe servere blocate. Românii caută cel mai mult românce. Eu nu caut deloc, pentru
că nu-mi stă în caracter, dar mă gândeam la situația asta. Mie îmi plac doar statisticile. Statisticile și numărătorile. Mi-am făcut un plan pe 12 ani.
În 12 ani o să fiu cel mai bun din domeniul meu. Eu știu exact ce o să fac în ziua 593 din planul meu și în ziua 594. Știu exact ce am de făcut azi.
Știu exact ce am de făcut mâine. Nimic nu va sta în calea mea. În doisprezece ani o să număr bani, bani, bani o să număr. Am foarte mult de muncă
până atunci. Dar știu exact care e locul meu, și când o să ajung acolo, o să știu exact ce am de făcut. O să reușesc. Sunt puternic. Pot! O să număr!
Unu doi trei patru cinci șase cincisprezece douăzecișiopt șaptezecișinouă.

ULTIMA RUGĂCIUNE

o curte de beton și un atelier mecanic pe jumătate ars


o candelă în dreptul intrării arse
înăuntru, pe masă, niște ochelari intacți, plini de funingine, exact în poziția în care ajung când îi dai jos de la ochi
un ceas de perete oprit la ora 2 și 17 minute
sertare mici din fier din care curge apă cu rugină
plăci de rigips atârnând din perete
alături, scheletul unei rulote arse, din care se vede, aproape intact, un birou
câteva trabucuri ude, neatinse
o agendă deschisă, puțin atinsă de flăcări
în atelier, patru femei. o bătrână, două femei în toată puterea, seamănă bine
și o fată de douăzeci de ani
lovesc cu barosul în peretele putred
lovesc cu barosul în peretele de rigips îmbibat în apă.
lovesc cu trupurile lor mici cu barosul în rigips
pereții cad lesne un nor de praf alb
îmbibat în apă
fata forțează sertarele. scoate o insignă mică, din al doilea război mondial
o cheie de șaișpe
câteva mărunțișuri
și le pune în poală
fata poartă papuci

Editura LiterNet, 2018 72


6 piese de teatru Andreea Lăcătuș

bătrâna plânge în batic pe ascuns


plânge unde e praful cel mai gros, să n-o vadă nimeni
tălpile fetei sunt pline de praf și de șpan
pe perete bormașina e la locul ei, neatinsă
apoi în saci mari, negri, strâng împreună tot molozul
fata privește cum structura metalică deformată de explozie pică la pământ
sub rotirea flexului
apoi ia o bucată mare mare mare mai mare decât ea și se simte mică mică mică
la toți cei douăzeci de ani ai ei
și cu toată ființa ei ea cea mai puternică
fata zice haideți, curaj terminăm imediat nimeni nu înțelege nimic
și noaptea pe ascuns vine deschizând ușor ușa să n-o audă nimeni
și-n tălpile goale pășește-n rulotă pe cărbunii încă jilavi
se întinde și devine neagră neagră neagră
mică și neagră stă așa apoi vine dimineața
și-un curcubeu senin răsare în sufragerie
unde n-a mai fost niciun curcubeu până atunci.

Editura LiterNet, 2018 73


6 piese de teatru Kata Győrfi

Kata Győrfi
Love me tinder
Piese recomandate: Sting - Shape of My Heart /
Chris Isaak - Wicked Game / Tahiti 80 - All
Around / Daft Punk - Digital Love / Modjo –
Lady / Haddaway - What is Love /
Hooverphonic - Mad about You /
Björk - Venus as a Boy / Lana del Rey - Love
Piesă de încheiere: Michael Jackson, Justin
Timberlake - Love Never Felt So Good

SCENA 1.
PROLOG

Robert: Din plictiseală. (pauză) Adică...


(pauză) Da, din simplă plictiseală.
Cristi: Am văzut la un prieten.
Raluca: Am citit un articol într-o pauză de
masă. Era în newsfeed. Nu i-am acordat o
atenție specială. (pauză) În seara aia am
mai găsit câteva articole.
Ana: Și ce scriau?
Raluca: Nu mai știu, n-a avut nu știu ce
importanță. (pauză) M-am documentat, să
zic așa.
Marius: Nu știam ce e, nu auzisem
niciodată înainte despre... Într-o discuție cu
ceva cunoștințe la o terasă... vara trecută cred. Sau primăvara... Eh whatever. Dintr-o discuție. Punct.
Ana: De pe google. (toți se miră)
Robert: Cum adică de pe Google?
Editura LiterNet, 2018 74
6 piese de teatru Kata Győrfi

Ana: Ce?
Robert: Cum adică de pe Google? Google add, sau căutai ceva, sau nu înțeleg...
Ana: De pe google, omule.
Robert: Adică ai dat search pe ce? (începe să râdă) Single, se...
Ana: Eh, dar ce contează? N-ai despre ce vorbi?
Cristi (pauză): Chiar poate cel mai bun prieten al meu, mă rog, acum numai stă aici, dar, adică nici atunci nu stătea aici, era în trecere – ca să
folosesc și eu limbajul specific... (toți zâmbesc) Nu mai știu cât a stat în Cluj... 2-3 săptămâni, cam așa. Și mă rog, nu prea are el prieteni în afară
de mine. Adică noi ne știm de la școală, din Bacău, el după bac s-a mutat în Olanda și mai vorbim când suntem amândoi acasă, și i-am zis la un
moment dat să vină în Cluj dacă vrea, că zicea că s-a plictisit de jobul lui și de țara aia, și de tot, și că-i e dor de România, dar nu s-ar duce la ai
lui...
Robert: Cică dor de România (râde cinic).
Raluca: Lasă-l să vorbească...
Robert: Bine că nu ne zice și ce cățel are la el în Bacău...
Ana: Da tu câți ani ai? (spre Cristi)
Cristi: 26. (pauză) Da și – long story short – a venit ăsta în Cluj, și în alea 2-3 săptămâni n-a prea dormit la mine. Și l-am întrebat ce naiba face,
adică... Înțelegi. Deci... prietenă n-avea, că... n-avea... și nu puteam să-mi imaginez unde naiba își petrece nopțile. Adică e Cluj un oraș mișto, dar...
nu sunt atâtea partyuri...
Raluca: Așa... Și am citit articolele alea, și m-am gândit, că o viață avem, și să carpe diem, și așa... și da... (pauză) Vai am una foarte bună. Era o
duminică, și eu că stau vizavi de-ai mei, mai mănânc la ei, și era duminică dimineața, mă sună maică-mea, că ce vreau la prânz, eu nici nu știam
pe ce lume sunt, nu să aleg între piept de pui și piept de curcan... poți să-ți imaginezi... după o seară... deci da, stau pe telefon, vorbesc cu maică-mea,
adică încerc să leg două vorbe, să fie curcan că ăla e mai sănătos... și văd că mă sună ăla... și sinceră să fiu, eu nu mi-am imaginat că... înțelegi. E
duminică înainte de 11... și mă sună. Deci am avut senzația că îmi sare inima din piept. Și încercam să-i închid la maică-mea, dar ea era cu
garniturile... că mazăre sau altceva și că dacă vreau ardei în salată și eram „Hai mă mamă, poate închide ăsta”...
Ana: Păi da și-l sunai înapoi...
Raluca: Cum să-l sun eu fată? (râde) Na în fine i-am închis repede maică-mii, și i-am răspuns ăstuia așa super-lejer, de parcă ar fi cea mai normală
chestie de pe lumea asta. Și știi ce mi-a zis?
Robert: Că și-a lăsat portofelul la tine! (zâmbește de i se văd dinții)
Cristi: Că vrea să te ia de soție?
Raluca: Bravo, băieți! Felicitări! Chiar vă mulțumesc.
Robert: Hai mă că glumeam...
Ana: Zi, că pe mine mă interesează...
Cristi: Scuză-mă. N-am vrut să... Scuze.

Editura LiterNet, 2018 75


6 piese de teatru Kata Győrfi

Raluca: Poate nu e o chestie mare pentru voi, dar eu șă știți că aveam zero speranțe în căcatul ăsta, sau în toată chestia că o să-i placă cuiva de
mine sau whatever. Adică sunt obișnuită cu jocuri de nu îl sun doar după trei zile, nu-i răspund la mesaje, mă prefac că nu mă interesează și din
astea...
Ana: După atâta joc, ajungi să chiar nu te intereseze... chiar dacă ți-a plăcut așa din prima...
Raluca: Da, exact... Și eu cu tot căcatul după mine, mă rog, nu contează. Deci pentru mine simplul gest că m-a sunat să mă întrebe dacă am ajuns
acasă și cum am dormit ... a fost așa (expiră adânc)... cum să vă zic... (pauză)
Robert: Deci?
Raluca: Ce deci?
Robert: Deci cum a fost?
Raluca (se uită urât la Robert): Eh cum a fost, cum a fost. A fost bine.
Ana (spre Marius): Tu?
Marius: Eu ce?
Ana: Zi și tu ceva...
Robert: Lasă-l mă, ce tot vrei să faci pe toată lumea să vorbească. Poate nu vrea încă
Ana: Scuze n-am vrut să forțez nimic.
Cristi: Vorbește tu dacă vrei...
Ana: Acum vă luați de mine.
Robert: Bagă...
Ana: Ia bagă tu.
Raluca: Haideți vă rog, nu acum...
Cristi: Get a room! (pauză) Apropo eu nu prea mai am timp...
Ana (lui Robert): Nah vezi... de asta zic.
Cristi: Așa... și mi-a tot povestit de cum și unde și ce fel de, și ce le face și ele ce îi fac. Adică mi se părea ideal. Eu lucrez mult, adică de acasă am
fost învățat, că dacă vrei să ajungi undeva în viață, și vrei să trăiești decent, trebuie să-ți ști prioritățile...
Robert: Corect.
Raluca: Corect.
Cristi: Așa... și eu n-am pierdut prea mult timp cu facultatea. În liceu mi-am dat seama ce îmi place, m-am axat pe programare, și acum trăiesc
binișor... Adică dacă vrei un apartament mișto, undeva aproape de chestii mișto, și doamne ferește vrei o tipă mișto, pe care s-o plimbi și într-o zi
vrei și copii și alea alea...
Ana: Vrei să zici că (ironică): costă...
Cristi: Da fată... costă. Poți s-o arzi pe alternativa, dar costă...
Ana: Te costă toată viața...
Raluca: Asta nu e adevărat. Lângă un salariu bun poți să trăiești o viață mult mai plină de experiențe...

Editura LiterNet, 2018 76


6 piese de teatru Kata Győrfi

Cristi: Mă rog, fiecare cu ale lui. Dar oarecum în ritmul ăsta nu prea aveam timp să mai cunosc oameni noi, chiar aș putea zice că în afară de colegii
mei, nu prea mă întâlneam cu nimeni.
Ana: Ce nașpa...
Raluca (către Ana): Hai mă numai tot comenta. Lasă omul să termine...
Cristi: Ahh nu, că știu că e nașpa, în comparație cu viața ei perfectă, eu doar încercam să creez un context, să nu zică lumea că sunt superficial.
Raluca: Nu ești dragule, nu ești.
Cristi: Oi fi eu (râde) dar tot mișto o ard. Pe astea mai prostuțe oricum le vrăjesc... Na mă rog, și așa ușurel am ajuns să cunosc câteva și așa mai
okay...
Raluca: M-ai făcut prostuță?
Cristi: Nu mă stai chill, glumeam. Dar pe tine te-am vrăjit rău...

SCENA 2.
DESCRIERI

Ana: Să fie înalt... De ce încep mereu cu aparențele? Să fie haios, adică să mă facă să râd. Oricum, numai să râd cumva. Am 26 de ani, „freelancer
at myself”, UBB, less then 3 miles away. Travelling, nature, animals, waterperson, positive energies.
Robert: 29, Manager at Syncron Marketing, 1 mile away. 185 cm, sports, hiking, fit-life. If you`re searching for ONS
Raluca: *One night stands*
Robert: Swipe left. Im looking for nice girls, who like to be treated like real women.
Marius: 26, UBB, Științe Politice, 5 miles away. (pe poza lui apare ceva cu Roșia Montana)
Raluca: 29, Nivea Romania, less then 1 mile away.
Cristi: 32, Programmer at Electronic Star, 250 miles away.
Ana: Să fie înalt, masculin, cu păr pe piept, cu barbă, inteligent, frumos, bun în ceea ce face – orice ar fi (flirty)
Robert: Să aibă părul lung, preferabil brunet, să fie în stare să urce un munte cu mine dacă e. Omul să zicem. Poți? (la o fată din public)
Raluca: Să fie organizat, (spre Ana) bărbierit, părul scurt – bărbații cu părul lung mă dezgustă – ahh da, și să fie bărbat, nu băiat. Să se îmbrace
normal, fără zdrențe.
Robert: Da, zi-ne și tu ce înseamnă să fi bărbat? Eu de exemplu sunt bărbat pentru tine?
Raluca: La tine nu mă uit așa. El de exemplu e bărbat (arată la cineva din public) dar el e băiat (arată la altcineva).
Marius: Să fie o persoană bună. (toți râd / zâmbesc)
Cristi: Să poată să gătească binee, să fie casnică, dar nu în mod tradițional, doar să se poată descurca în casă... (pentru o fată din public) Că și eu
pot, îți fac niște salate și paste de faci pe tine. Și lângă asta să fie spontană, deschisă la lume, că eu câteodată mai... da. Mă rog. Să fie pozitivă, cea
mai pozitivă.

Editura LiterNet, 2018 77


6 piese de teatru Kata Győrfi

SCENA 3.

Raluca se uită parcă n-ar înțelege

Cristi: Wow fată...


Raluca: Da?
Cristi: Băh nu știu cum să-ți zic... dar arăți bine rău...
Raluca (zâmbește): Chiar crezi asta? Hai că nici tu nu ești rău.
Cristi: Eu zic că ne-am găsit. Jucăm în aceeași ligă.
Raluca: Habar n-am de fotbal.
Cristi: Nu e de fotbal. Înseamnă că oamenii nu au așteptări peste ce pot ei oferi, sau că nu se subestimează... (Raluca se uită parcă n-ar înțelege)
Adică tu ești super frumoasă, eu arăt bine. Asta e normal. Dar de exemplu dacă te-ai întâlni cu cineva așa mai simplu, sau cum să-ți zic... mai
papă-lapte... Ar însemna că nu joci în liga ta... Că te subestimezi și alte chestii sentimento-inteligente...
Raluca: Tu nu crezi în chestii de genul?
Cristi: Ce chestii? Gen horoscop, semne, destin? (râde) Vrei să zici că suntem făcuți unul pentru celălalt?
Raluca: La ce te referi cu sentimento-inteligente?
Cristi: Cred că tipele de astăzi pun prea mare accent pe toată chestia asta cu inteligența sentimentală...
Raluca: Vouă băieților nu vă place inteligența? Sau ce vrei să zici? Ți-ar ajunge dacă o fată e frumoasă și gata?
Cristi: Dacă e frumoasă ca tine... și mai e și inteligentă este o combinație de vis. Dar nu mă interesează aparențele...
Raluca: Nu te înțeleg: zici că sunt echipe întregi de fotbaliști dintre care unii se pot juca doar cu cei care sunt destui de buni ca ei... Asta e foarte
superficial.
Cristi (râde): Mă bucur că îți place metafora asta cu fotbalul...
Raluca: Nu îmi place deloc, mi se pare foarte superficială, asta încercam să-ți explic... Și tu nu pari un tip căruia nu-i pasă de inteligență, oricât de
tare încerci să pui accentul pe altceva, se vede că ești interesat de fete mai speciale... De fapt ce vreau să zic este că se vede că ești un om special...
Cristi: De unde știi tu asta? Cum ai ajuns tu așa repede la concluzia asta?
Raluca: Nu cred că e nevoie de foarte mult timp petrecut împreună ca să cunoști o persoană...
Cristi: Asta nu e adevărat despre oricine. Ca să te cunosc pe tine de exemplu sunt sigur că ar trebui să petrecem foarte mult timp împreună... Să ne
plimbăm des pe malul Someșului, să ne uităm la toate filmele tale preferate, să mă duci în cafenele tale preferate... Ai ochii foarte calzi...
Raluca: De unde știi, nici nu te uiți la ei...
Cristi: Cum să nu mă uit, nici nu mi-am luat ochii de pe tine de când te-am văzut...
Raluca: Pot să-ți zic ceva?
Cristi: Orice...
Raluca: Știi chestia aia cu triunghiurile? Nu? Există trei triunghiuri de atenție... Foarte mișto. Spune foarte mult despre interesele celeilalte persoane
față de tine. Prima este cea de sus. Cu vârful la frunte, până în nas, dar nu include și nasul, doar ochii. Înțelegi? Asta este atenție intelectuală... Când

Editura LiterNet, 2018 78


6 piese de teatru Kata Győrfi

privirile se concentrează în triunghiul ăsta înseamnă că discuția n-are niciun interes special, este doar un simplu schimb de gândiri, opinii, etc. Al
doilea este cel care pornește deasupra nasului dintre sprâncene și include tot nasul. Ăsta este așa-zisul: triunghi al prieteniei, dacă ne uităm în zona
asta înseamnă că deja avem încredere, există o căldură între noi, avem o conversație mai intimă. Dar nu neapărat sexuală... Și al treilea este cumva
continuarea acestei intimități... și include și buzele, gura, mă rog...
Cristi: De unde știi tu din astea?
Raluca: Tu te-ai uitat doar în acest al treilea triunghi...
Cristi: Păi da...
Raluca: Păi da, și de unde ai ști cât de frumoși sunt ochii mei, dacă nici nu te-ai uitat la ei...
Cristi: M-am uitat periferic...
Raluca: Să știi că eu niciodată n-am făcut așa ceva
Cristi: Ce, frumoaso?
Raluca: Să mă întâlnesc cu străini.
Cristi: Stai liniștită că nu-ți fac nimic din ce nu vrei să-ți fac...
Raluca: Ce vreau să-ți zic este că mi-am făcut temele de acasă... Și am făcut o mică cercetare pe două subiecte înainte să vin aici...
Cristi: Vezi, despre asta vorbeam, că supracomplicați chestii, hai mai bine la o plimbare, este un concert pe o terasă aproape, nu vrei?
Raluca: Te-am speriat? Nu vreau să te sperii, vreau doar să-mi exprim interesul special față de tine...
Cristi: Interes special, zici asta de parcă ai ști perfect ce cauți, și de parcă aș fi un candidat bun de pe listă...
Raluca (geeky): Am văzut că ai avut mai multe locuri de muncă, și că lucrezi din 2010, ceea ce înseamnă că după liceu te-ai angajat direct. N-am
văzut nicio facultate terminată, dar să știi că nu mă deranjează, eu le-am terminat că m-au obligat părinții...
Cristi: Chiar o luăm cu locurile de muncă? (puțin ironic) Mai bine facem jocul ăla cu 36 de întrebări. Dacă ai putea să inviți pe oricine din lume,
cu cine ai lua o cină?
Raluca: Romantică?
Cristi: Să zicem...
Raluca: Cu Coelho.
Cristi: Cine-i Coelho?
Raluca: Chiar vrei să facem asta acum? Tu ai mai încercat chestia asta? Crezi că funcționează?

*PLAN 2. (schimbare bruscă)

Cristi: Pe ce alt subiect ai cercetat?


Raluca: N-am văzut nicio poză cu nicio fată nicăieri. La un moment dat credeam că ești gay...
Cristi: Și ce dacă aș fi gay? Glumesc... Nu sunt gay. Nu-mi prea public viața personală pe Facebook... Și oricum nici nu prea am viață personală...
(schimbă atitudinea) Poate devii tu viața mea personală...
Raluca: Hai lasă vrăjeala...

Editura LiterNet, 2018 79


6 piese de teatru Kata Győrfi

Cristi: Sunt serios. Ai putea fi viața mea personală pentru următoarea perioadă... Fata toamnă-iarnă 2017... Eu nu cred că avem doar o șansă la
dragostea adevărată, adică nu cred că există doar o persoană potrivită pentru noi, și dacă ratăm șansa, noi să mai fim fericiți niciodată...
Raluca: Tu ai ratat vreodată vreo șansă?
Cristi: Hai să facem jocul ăsta... Ai vrea să fii celebră?
Raluca: Mi-ar fi plăcut dacă mama m-ar fi învățat să cânt la vioară... Și s-o fac bine, bine, cred că dacă aș fi cântat bine, aș fi fost celebră, dar în
rest, nu prea mă interesează, sunt mai mult genul de șoricel gri... Tu?
Cristi: Mie mi-ar fi plăcut să inventez ceva. Am fost foarte bun la mate când eram la liceu, dar m-am lăsat...
Raluca: Îmi place jocul ăsta... Cum de știi tu toate întrebările pe dinafară? Ai făcut asta cu multe fete?
Cristi: Ce curioasă ești tu... Ce vrei să știi? Dacă m-am mai întâlnit cu fete în viața mea înaintea ta? (Ralucăi i se face rușine) Da, frumoaso, m-am
mai întâlnit cu câteva, nu prea multe, că am fost într-o relație mai lungă până acum recent... Dar și înainte am mai cunoscut tot feluri de fete...
Raluca: Afemeiat... Expresia asta am auzit-o recent. Să știi că eu nu prea am experiență...
Cristi: Te descurci foarte bine și sincer pe mine nu mă interesează tehnicile pe care le dezvoltă fetele, despre cum să-și țină capul, ce să zică, cum
să se comporte, blabla
Raluca: Știu că e bine să-ți ții picioarele încrucișate și spatele drept ca să pari mai înaltă. Știu că e bine să stai vis-à-vis de partener, să-i vezi
reacțiile și să te apropii încet, încet în timpul serii...
Cristi: Vrei să mă apropii puțin?
Raluca: Dacă nu par prea ușuratică, da, mi-ar plăcea.

(pauză)

Cristi: Ce cauți tu de fapt aici? Pari o prințesă deșteaptă a lui tati, căreia i s-a oferit totul pe tăviță aurie – și cu asta nu vreau să te jignesc – dar îmi
imaginez că oamenii atât de perfecți au o pereche la fel de perfectă undeva în apropierea lor...
Raluca: Să știi că nu e așa de loc... Am așteptări foarte mari...
Cristi: Te cred...
Raluca: Față de mine... Vreau ca omul de lângă mine să se simtă cea mai fericită persoană din lume, și pentru asta sunt în stare să fac orice...
Cristi: Vrei să mă faci fericit pe mine?
Raluca: Asta întrebi pe toată lumea la prima întâlnire?
Cristi: Acum eu te-am speriat pe tine...
Raluca: Vreau să fiu fericită. Crezi că te-aș putea face fericit și pe tine?
Cristi: Închide ochii. (heblu. zice foarte încet, îi dă timp să-și imagineze) Imaginează-ți că intri în apartamentul tău, toate sunt așa cum le-ai lăsat
acum câteva ore, îți pui geaca, te descalți, aprinzi lumina din bucătărie, îți pui un pahar cu apă, te uiți dacă e ceva în cafeaua pe care ai lăsat-o acolo
dimineața, te rezemi de dulap, te liniștești... (pauză) (cu voce tare) „Iubitaa? Tu ești?”
Raluca: „Da”
Cristi: „Cum a fost astăzi?... Hai în sufragerie. Ce faci acolo?”

Editura LiterNet, 2018 80


6 piese de teatru Kata Győrfi

Raluca: „Nimic, vin acum...”

SCENA 4.
SPEED DATING

Robert (e singur, stă la 5 pași de primul rând): Deci te duci la un date, da? (spre un bărbat din public) Unde o duci? La film? La restaurant? La
un bar? Ai grijă că toate au semnificații diferite... Adică dacă o duci direct la bar... e evident...
Marius (apare brusc): Evident că ce?
Ana: Și ce-i asta cu O duci? Gen în brațe, sau pe spatele tău sau cum?
Marius: Așa zic bucureștenii...
Ana: Așa zic că ce? Că fetele nu pot să meargă singure? (Marius râde)
Robert: De ce ești așa? E un gest drăguț din partea bărbaților de a duce femeile și de a le invita la chestii... (se apropie spre o fată din public) Tu
când ai fost dusă ultima dată la o cină? (continuă flirtul cu persoana respectivă)
Ana: Ce faci? Ai înnebunit? (spre un băiat din public) Tu duci o fată undeva sau mergeți împreună? (continuă flirtul cu persoana respectivă)
Marius (spre Ana): Noi mergem împreună... (realizează că nu i se va răspunde – spre o fată din public) Să știi că eu n-o să vreau niciodată să
plătesc, o să te las să plătești tot dacă tu asta o să vrei... (continuă „flirtul" cu persoana respectivă)
Raluca: Mie îmi place să fiu dusă... La un restaurant bun de exemplu. Tata o ducea pe mama în fiecare sâmbătă la o cină... chiar și după ce s-au
căsătorit, și după ce m-am născut făceam asta odată pe lună. Dar de când m-am mutat de la ai mei, iarăși o fac în fiecare sâmbătă.

SCENA 5.
LA BOEMA

Robert: Mă bucur că ai venit...


Ana: Da... (pauză) Mersi că ai insistat... Altfel n-aș fi ieșit azi din casă. (pauză) Foarte drăguț locul. N-am mai fost aici niciodată.
Robert: Da. (pauză) Ți-e frig? Vrei să-ți cer o pătură?
Ana: ... chiar e frumos aici! M-am mai uitat așa, când mai treceam pe-aici, dar...am văzut și ceva poze - de la inaugurare cred. Pe facebook. Au
deschis recent, nu?
Robert: A, nu. Au deschis acum câteva luni... (pauză)
(Se uită în meniu.)
Ana: Mie nu mi-e foame...
Robert: Eu zic să mâncăm totuși ceva. Un aperitiv, ceva, orice. Până la urmă e un restaurant. În plus au și un bucătar foarte bun.
Ana: Da? Îl cunoști?
Robert (râde): Nu personal, nu. (pauză) Ce zici? Luăm niște bruschete cu somon?
Ana: Mie chiar nu mi-e foame. Am mâncat pe la șase. Am găsit niște cârnați super buni la o măcelărie din piață, sunt...

Editura LiterNet, 2018 81


6 piese de teatru Kata Győrfi

Robert: Cârnați...? da, nu-mi dădeam seama dacă sunt cârnați sau ceva cu ceapă...
Ana: Se simte? (își miroase părul)
Robert: A, nu contează. Suntem pe o terasă, nu e ca și cum aș sta lângă tine. Am simțit doar când mergeam lângă tine, da’ așa față-n-față nu se
mai...
Ana: Chiar nu mă gândeam că o să ies în seara asta...
Robert (se uită în meniu): Fosta mea prietenă de exemplu își prindea părul când gătea (își ridică privirea), mă rog, ea și avea părul mai lung, așa
frumos...
Ana: Îți plac fetele cu părul lung?
Robert: Nu neapărat. Îmi plac fetele îngrijite... și frumoase.
Ana: Și eu vreau să mi-l las lung...
Robert: Cred că ți-ar sta foarte bine.
Ana: Câțiva ani l-am purtat scurt de tot... adică scurt-scurt, puțin mai lung ca al tău...
Robert: Ca lesbiencele? Da, de fapt prima impresie chiar...
Ana (râde): Zici că arăt ca o lesbiancă?
Robert: Nuuuuuu, dar ai ceva masculin în tine...

Pauză.

Ana: Credeam că ieșim la o bere... nu să mâncăm...


Robert: Berea e foarte bună aici, au tot feluri de branduri artizanale.
Ana: Eu cred că mai bine o să beau un pahar de vin.
Robert: Ți-ar sta mai bine să bei o bere... (pauză) Adică dacă tot te-ai pregătit să ieși la o bere. Mie nu-mi plac terasele alea de berării, lumea se
comportă de parcă ar fi la ei acasă. Dacă te duci între oameni, unde cineva e plătit să te servească pe tine și cineva a aranjat un loc să te întâlnești
tu cu prietenii tăi și să te simți tu mai bine ca acasă, eu zic că trebuie să faci și tu un mic efort și să te îmbraci decent. Nu? Nu mă refer la tine... dar
unii, vorbesc serios, vin după alergat, transpirați, au un miros, zici că vin de la țară...
Ana (pauză, își prinde părul): Eu nu alerg...
Robert: Nu, nu, nici nu arăți ca una care aleargă... (pauză) Sigur nu vrei o pătură?
Ana: Mă gândeam că poate plecăm de aici. Știu un loc destul de drăguț unde m-aș simți și eu bine, și e și foarte aproape... oricum aici văd că nu
ne servește nimeni.
Robert: Păi e cam plin, aici vin oameni liniștiți care își permit să stea 10-15 minute fără să vină o minoră să-i întrebe dacă vor o halbă sau un țap,
ca în locurile alea... Și angajații sunt foarte de treabă, nu iau pe oricine de pe stradă. Patronului chiar îi pasă pe cine trimite la masa clienților...
Ana: Păi din câte văd eu, nu prea trimite pe nimeni.
Robert: Pot să mă duc să comand eu, dacă vrei. Mă gândeam la niște bruschete și dacă îmi permiți îți aleg eu un vin bun lângă și poate ceva desert
după? Ce zici?

Editura LiterNet, 2018 82


6 piese de teatru Kata Győrfi

Ana: Nu știu. Eu aș cam pleca...


Robert: Lasă-mă să te fac să te simți o femeie frumoasă în seara asta.
Ana: Lasă că mă simt eu destul de femeie... Nu mă gândeam că ieșim într-un local de genu, și sunt și într-o perioadă mai... delicată.
Robert (șoptind): Ești pe... stop? (ceva mai tare) Atunci înțeleg tot, și cearcănele... și părul și tot... dar să știi că îți stă bine și așa. Arăți foarte ...
natural. (pauză) Hai că mă duc să comand.
Ana (ironic): Vezi poate au cârnați bavarezi...
Robert: Nu vreau să insist, dar eu chiar așteptam întâlnirea asta. Data viitoare o să mergem unde vrei tu, bine?
Ana: Vrei să zici că vrei să ne mai întâlnim?
Robert: Păi să vedem cum merge seara asta. Ești simpatică...
Ana: Vedem acum, nu? Eu am vrut doar o bere chill, cred că ai luat-o prea în serios.
Robert: Tu mereu fugi de băieții care se comportă cu tine cum de fapt ai merita?
Ana: Ce?
Robert: Vreau să te fac să te simți bine. Scuze că nu ți-am zis unde venim, poate că te aranjai și tu puțin, și acum n-aveam nici o problemă. De
obicei nu arăt mai bine ca fata cu care sunt.
Ana: Tu de ce ai vrut să ne întâlnim de fapt?
Robert: Cum adică?
Ana: De unde ți-a venit ideea că noi doi am putea petrece o seară mișto împreună?
Robert: Păi ești simpatică... (pauză) Sincer să fiu n-am mai fost la o întâlnire de mult, dar din câte-mi amintesc fetelor le place să fie răsfățate.
(pauză) Dar dacă vrei, putem să plecăm.
Ana (pauză): Un vin poate aș bea, dacă tot am venit până aici... și dacă tu te-ai aranjat așa de drăguț... de fapt și în locul meu. Chiar ne completăm...
(râde încet)
Robert: Cum adică?
Ana: Păi cămașa mai merge, dar sacoul și toată stofa asta... poate ai exagerat și tu puțin...
Robert: Eu mă gândeam să te respect și să mă aranjez fiindcă orice femeie merită ca bărbatul cu care apare în public să... mă rog... (pauză) Mă duc
să comand, sau plecăm? Am putea să ne și plimbăm puțin, dacă vrei. Sau poți să vii la mine...
Ana: La tine!? De ce?
Robert: Să știi că pe mine nu mă deranjează...
Ana: Ce nu te deranjează?
Robert: Că... știi tu...
Ana: Că ce? Că habar n-am...
Robert: Păi punem un prosop și gata...
Ana: Unde punem un prosop? Despre ce vorbești?
Robert: Hai să plecăm de-aici! Luăm un vin în drum spre casă, pun și eu ceva lejer pe mine și mai vedem noi.
Ana: Ce vedem? Tu crezi că sunt o fată pe care o scoți și apoi i-o dai?

Editura LiterNet, 2018 83


6 piese de teatru Kata Győrfi

Robert: Vrei să mergem la tine?


Ana: Nu, omule! Eu la mine, și tu la tine.
Robert: Acum fii sinceră te rog din suflet: de ce ai venit? Nu în așteptarea unei seri drăguțe cu un posibil final și mai drăguț?
Ana: Nu știu de ce am venit, bine? Nu știu. Asta fac de luni întregi. Swipe, swipe, match, mai nou nici nu mai vorbesc cu oamenii. Și dacă vă plac
după poze și mă invitați careva să ieșim, ajung într-o situație de decizie... Ori aleg să stau acasă, să mă culc la zece, să mă uit la seriale până adorm.
Ori aleg să mă conving că nu e sănătos să zic mereu nu, pun pe mine ceva și ies. De obicei băieții mă văd bagpulistă, și dintr-un motiv de neînțeles
le place că nu mă aranjez... asta pentru că nu am timp...
Robert: (ironic) Sunt băieți și băieți...

PLAN 1.
(Robert o lasă singur se așază în public)

Ana: (închide ochii, nu realizează când Robert pleacă) Rămân mereu cu aceeași senzație. Că investesc timp și energie într-o persoană... Am senzația
că aș putea fi fericită cu... oricine. Nu pentru că sunt disperată, ci pentru că: am încercat. Mintea este un mecanism înfricoșător... Tu, băiat cu barbă,
vreau să fiu fericită cu tine. Tot ce ești tu, voi vedea ca pe o chestie specială, voi da atenție excepțională la tot ce ești... La faptul că ești un băiat
timid – o să am grijă de tine, o să te deschid, o să te fac sigur pe tine, o să-ți dau încredere. La faptul că ești un băiat încărcat cu probleme financiare,
sociale, familiale, sexuale, de droguri, cu fosta, cu pisica, cu mașina, cu apartamentul, cu orașul , cu jobul... o să am grijă de tine, o să te deschid,
o să te fac sigur pe tine, o să-ți dau încredere. Te fac gata să începi să fii fericit! Aflu ce îți place, îmi dau seama cum îți place ca fetele să se îmbrace,
mă îmbrac și colorat dacă vrei, fac curat, o să fiu dezordonată, schimb așternuturile în fiecare seară dacă vrei... O să termin în fiecare seară dacă
vrei... Și o s-o fac cu cea mai mare bucurie, și eu o să fiu fericită – chiar cea mai fericită. Și o să le zic prietenilor mei, că gata: l-am găsit... Și ei se
vor uita la mine... Și eu îi voi convinge și pe ei...Și te voi prezenta, băiat cu barbă, prietenilor mei, și vom merge la proteste, la zile de naștere, la
Tarnița, la seri de joc, la partiuri, la concerte, la teatru... Și tu vei zbura, și eu voi călători, și vom plănui... și mă voi trezi într-o zi dimineața... Și
îmi voi dea seama, că marginile amintirilor mele s-au șters, și nu mai contează. Așa îmi imaginez alcoolismul... Că după o vreme nu mai contează
ce fel de băutură, adică ce fel de gust are, la început mai recunoști diferențele, le mai analizezi... ah ăsta parcă e mai dulce, chiar poate prea dulce,
ahh ăsta e prea acid, ăsta are ceva fructe, ăsta e plăcut, din ăsta mai vrei... Dar după un timp parcă fiecare sărut are același gust, fiecare atingere e
la fel de plăcută... îți alungă singurătatea în același fel...

SCENA 6.
LOVE ME TINDER

Raluca: Este ceva foarte special, ceva ce nu faci cu oricine.


Robert: Mă relaxează...
Marius: Mă face trist, dar mă relaxează și pe mine...
Cristi: Depinde când...

Editura LiterNet, 2018 84


6 piese de teatru Kata Győrfi

Ana: Cel mai bine e atunci... când plouă afară...


Raluca: Daa... când e frig afară...
Marius: Mă face să uit că sunt de fapt singur
Robert: Da, e ceva cu căldura...
Cristi: Ca sarmalele de Crăciun...
Robert: Cu smântână... și pâine de casă
Ana: A subția smântâna...
Robert: A da în oala cu sarmale
Raluca: A da porumbul cu unt...
Marius: A se priponi în făcăleț...
Cristi: A da la savarină...
Ana: A o suge în chec
Robert: Mi se face poftă... de chec...
Raluca: A deschide viitorul...
Marius: A scăpa calul în apă
Cristi: A dresa maimuța...
Ana: A parca șobolanca.
Robert: A dezmorți meduza.
Raluca: Ce?
Robert: A dezmorți meduza.
Raluca: A ciufuli bârzoiu.
Marius: A duce bușteanu la castor.
Cristi: A mulge șarpele.
Ana: A smulge șarpele?
Cristi: A-l mulge.
Ana: A se ciocăni.
Robert: A da pedală.
(încep un fel de dans)
Raluca: A se bulăni.
Marius: A se bănăli.
Cristi: A face huța-huța.
Ana: A face jaga-jaga.
Robert: A da la nămol.
Raluca: A da la buci.

Editura LiterNet, 2018 85


6 piese de teatru Kata Győrfi

Marius: A da ca surdul în tobe.


Cristi: A sufla în drâmbă.
Robert: Ce e drâmba?
Marius: Un instrument mișto, cred că e evreiesc. Super ușor de folosit.
Ana: A o lua sub coadă.
Robert: A băga milogul în traistă.
Raluca: A băga vaporul în port.
Marius: A atenta cu smârdanu la clocitoare.
Cristi: A forța intrarea în clopotniță.

SCENA 7.
EXPERIENȚA

Marius: Chiar dacă nu înțelegeam scopul inițial al aplicației, l-am descărcat, și m-am gândit să-l folosesc pentru scopuri antropologice... (așteaptă
să râdă publicul) Mi-am uploadat poze pe care nu prea mi se vedea fața. Prima oară. L-am ținut așa câteva săptămâni. Nu aveam timp să-l deschid.
Am primit la un moment dat o notificare, ca someone superliked you... Da, că sunt prost, și o să vă deschid eu aplicația, să-mi dau un ego-boost, și
să devin dependent de ego-boosturile voastre, și să am un self-esteem de căcat, dacă nu deschid aplicația voastră de câteva ori pe zi, ca să primesc
porția de încredere, și așa să devin un dependent de ... (se agită prea tare, își scoate inhalatorul) Așa... au trecut câteva zile, și l-am deschis... și
mi-am dat seama, că sunt pe un no-chance level. Adică superlike a fost o minciună... Eu am tot dat la stânga, la dreapta dar n-a fost niciun superlike
nicăieri. Așa că m-am gândit, să-mi schimb pozele... da` ce dracu, nu pot să am și eu un match ca lumea, cu o tipă care arată și ea cumva. Să am un
date și eu așa, un (cu ironie) blind-date. Mi se pare drăguț conceptul ăsta de (face cu degetul) „blind-date”, mai ales după ce dai la dreapta și la
stânga printre poze alese cu mare grijă... Adică nu ești blind deloc când alegi să vrei să te vezi cu cineva – din potrivă, alegi exclusiv după aparențe...
Mă rog... Și mi-am pus și eu câteva poze, de la proteste, una care mi-a făcut-o fosta la mare – se zice că dacă persoana care îți face poza te vede
frumos, atunci ieși și tu mai mișto pe poză. Una de la o excursie, și un selfie cât de cât okay – alb-negru bineînțeles.
Ana: Eu am una cu părul lung, una când îl purtam scurt, una într-o rochie albă – despre care mi sa zis că arăt în ea ca Marilyn Monroe, și una...
nici nu mai știu...
Marius: Am început vineri, în pauza de prânz, să-mi aleg pozele de Facebook. Mă rog, am mai stat pe la asociație, m-am mai uitat peste un buget...
Îmi amintesc că trebuia să predăm într-o săptămâna la AFCN... A fost mare agitație, și eu nu înțelegeam, de ce nu și-a făcut toată lumea treaba din
timp, că atunci n-ar fi trebuit să alergăm ca șoriceii turbați prin birou... Eu bineînțeles îmi făcusem treaba imediat după întâlnirea cutare... (Ana își
dă ochii peste cap) și așaaa... deci – în comparație cu ceilalți – eu aveam un weekend F O A R T E liniștit. Mi-am luat deci niște paste integrale și...
Ana: Hai boss, că mor de plictiseală!
Marius: ... (foarte repede) mi-am pregătit niște legume la wok, cu sos de soya și niște semințe, și am deschis aplicația și nu l-am închis până când
s-a făcut 3 dimineața. (în ritm normal) Am avut 13 matchuri, și un superlike, am vorbit cu 5 tipe, cu 3 în paralel de la 8 până la 3 dimineața, deci

Editura LiterNet, 2018 86


6 piese de teatru Kata Győrfi

în... 7 ore. Îmi erau simpatice două. Când zic simpatice nu mă gândesc la cum arătau. Mă refer la cum să vedeau ele responsabilitatea civilă, sau
ce trebuie să faci când politicul îți fură țara de sub picioare...
Ana (plictisită): Așa...
Marius: Una chiar avea un câine de la un adăpost la care am fost voluntar când eram la liceu. Ea îmi era tare simpatică. Și parcă și arăta puțin mai
bine decât aia cu care m-am întâlnit... (râzând puțin) Dar asta n-am cum să știu, că nu m-am întâlnit cu ea... doar cu cealaltă... Aia mai puțin
frumoasă. Adică cea care nu avea cățelul de la adăpost. Adică nu avea cățel deloc.

SCENA 8.
LA ADĂPOST LA MARGINEA ORAȘULUI

Ana: Bună, scuze am vrut să fiu punctuală, dar n-am crezut că e atât de departe... maps-ul zicea 25 de minute cu troleul. Am făcut vreo 40... Traficul
de după-amiază...
Marius: Da mai nou și sâmbătă e trafic...
Ana (râde rușinată): A fost o idee foarte... ieșită din comun (se uită la el, să vadă dacă l-a jignit) De unde ți-a venit ideea să ne întâlnim chiar aici?
Marius: Ziceam dacă tot se face cald, de ce să nu ieșim din centrul orașului, dar și puțin din oraș...
Ana: Da, dar locația asta nu prea m-a lăsat să mă îmbrac de date. Îmi era frică să nu-mi fie frig când se face mai târziu.
Marius: Nu-ți face griji... eu cred că femeile, ca și bărbații... deci eu cred că oamenii nu ar trebui să se ia după modele sociale bazate pe pro-uri
tradiționaliste sau contra-uri fără minți în legătură cu tradițiile creștine pe care le-am moștenit din secolul al 16-lea...
Ana (râde): Cu geaca asta chiar m-aș încadra printre niște măicuțe...
Marius: Nu-nu, mă refeream la faptul că toată societatea europeană, și estică și vestică, se bazează pe o tradiție adânc creștină... deci totul duce
înapoi la abstinență. Adică ori ești pro, și ești discretă, tainică, silitoare, etc, ori ești o rebelă liberală care își vopsește părul, își face tatuaje cu șerpi,
sau poartă fuste cât o batistă... Și nu vreau să zic că numai categoriile astea există... ce vreau să zic este că marea majoritate a societății se împarte...
Ana: Eu în ce categorie mă încadrez?
Marius: Tu?
Ana: Da, eu...
Marius: Nu știu, nu te cunosc, nu știu ce porți sub geacă...

(Ana zâmbește)

Marius: Nu c-aș vrea să aflu.


Ana: Nu?
Marius (se preface că nu a auzit, și se preface bine, chiar îl credem, și Ana îl crede): N-am fost aici demult. Ultima dată ... în liceu... da... veneam
aici în fiecare zi timp de două luni... Făceam o oră cu bicicleta. Nu înțeleg de ce nu pun adăposturile astea în centru. Ca să le latre remușcarea în
urechi non-stop...

Editura LiterNet, 2018 87


6 piese de teatru Kata Győrfi

Ana: Chiar nu vrei să afli?


Marius: Poftim?
Ana: Nu vrei să afli ce port sub geacă?
Marius (foarte confuz și puțin enervat): De ce te pui în situația asta acum?
Ana: Ce situație?
Marius: Nu te cunosc, nu știu ce vreau după 2 minute de la o altă persoană. Nu cred că ești atât de disperată, că vrei să-mi exprim interesul sexual
direct când ne întâlnim...
Ana: Ho-ho-ho... Nu sunt disperată omule... am încercat și eu să glumesc...
Marius: Ai un sens al umorului foarte interesant...
Ana (încearcă să ușureze situația cu o glumă referitoare la subiectul pe care s-au certat puțin): Nu te face să vrei să mă dezbraci? (râde... singură)
Marius: (se preface că nu a auzit) Nu înțeleg cum a ajuns omul să-și exprime toată perversitatea estetică și emoțională prin împerecherea unor
ființe nevinovate... cum a ajuns omul să (face cu degetele) „creeze” o rasă ca.... buldogul englez...
Ana: Tu ce faci acum mai exact? Unde mergem? E aici ceva?
Marius: Da, este un adăpost de câini de (face cu degetele) „rasă”. Am uitat puțin de locul ăsta, mi-a adus aminte de el Raluca...
Ana: Raluca e fosta ta?
Marius: Ce? (parcă ar observa-o de prima dată...zâmbește la ea cald) Cum să fie fosta mea...Am cunoscut-o ieri noaptea... Măh rog, n-am
cunoscut-o, am matchuit... Și are un câine de aici... și așa...
Ana: Te-ai gândit să vii cu mine aici? De ce nu ai venit cu ea?
Marius: Ea n-a avut timp astăzi, dar eu am vrut să vin azi neapărat... și dacă tot ai vrut să ne vedem... m-am gândit că ar fi drăguț.
Ana: (ironică) Este foarte drăguț ... așa că mi-ai zis și povestea voastră frumoasă ...
Marius: Îmi cer scuze, n-am crezut că o să te afecteze...
Ana: Nu mă afectează mai mult decât că mi-ai zis că sunt o disperată... Zice tipul care își pune poze cu bustul gol și are un corp de copil de zece
ani...
Marius: Bravo!
Ana: Ce bravo?
Marius: Dacă vrei să știi poza aia e făcută de fosta mea...

PLAN 2.

Ana: Și aici ai cam omorât situația...


Marius: Eu nu te-am înțeles nici atunci, și nici de-atunci nu știu exact... crezi că dacă aș fi jucat ceva rol, sau dacă m-aș fi prefăcut că îmi placi din
prima, și sunt atras de tine...
Ana: Nu despre asta vorbesc. (spre public) Eu nu vorbesc despre foștii mei... până nu cred că este important, sau până nu ajungem la un nivel de
onestitate și la o legătură destul de profundă și stabilă la care cred că nu s-ar putea sfârși într-o gelozie fără sens...

Editura LiterNet, 2018 88


6 piese de teatru Kata Győrfi

Marius: Hai, că nici eu n-am (face cu degetele) „vorbit” despre fostele mele. Nici acum nu știi cum le cheamă...
Ana: Au fost mai multe? Îmi ziceai mereu doar fosta aici... fosta-n colo...
Marius: Astea pot fi două foste separate, nu?
Ana (zâmbește): Ba da, iubitule, dar nu mă interesează, să știi, pentru că acum știu că ești doar al meu...
Marius: N-aș zice că îți aparțin, că totuși nu sunt obiect...

PLAN 3.

Ana: Și aici credeam că o să-ți trag o palmă, de-ți zbor creierii...


Marius (parcă o introduce la știri): Războinica împotriva trecutului, Xenna relațiilor, feminista fără foste
Ana: Vezi cum ești? Și te mirai că nu ți-am răspuns după seara aia.
Marius: Să știi că îmi place pasiunea ta în legătură cu iluziile de cum ar trebui două persoane să se îndrăgostească. Noi chiar ne potriveam.
Ana: Că mâncam și eu sănătos? Nu cred, nu era nicio chimie între noi.

PLAN 1.

Marius: Duminică am ajuns acasă după alergat, și m-am gândit că de fapt chestia asta nu e făcută pentru mine și ritmul meu. Îi mulțumesc pentru
alea două nopți minunate și pentru tot ce a urmat după... că s-au întâmplat multe și cu timpul am ajuns la concluzii foarte importante... Mai aud
câteodată oameni vorbind despre asta și mă gândesc dacă oare a mai apărut cineva mișto cu care n-aș avea șansa să mă întâlnesc, dar deocamdată
e bine așa, și sunt recunoscător...

SCENA 9.
CE EȘTI TU PENTRU MINE

(zic în cor prima dată, și apoi încet șoptind)

Robert, Marius, Cristi: Ai văzut-o cumva pe Zdreanță,


Cea cu ochii de faianță?
E o cățea zdrențuroasă
E blănoasă, dar frumoasă.
Dă târcoale pe la baruri,
Ciufulită și-așa cu aburi,
Așteptând un ceas și două
Ca afară să nu mai plouă.

Editura LiterNet, 2018 89


6 piese de teatru Kata Győrfi

De când e-n joc ea știe


Multe a-nvățat să fie,
pe brânci, târâș, grăbiș,
Se strecoară pe furiș.
Pune laba, ia cu botul
Și-nghite oul cu totul.

Raluca: Frigidă.
Ana: Sexy.
Raluca: Ar trebui să fii futută de minim 100 de bărbați să arăți cumva.
Ana: Vreau să te așezi pe fața mea.
Raluca: Ce faci? Arăți de parcă n-ai fi dormit prea mult în ultima vreme. Vrei să-mi iei
pula în gură ca pe o suzetă?
Ana: Ești atât de frumoasă încât i-aș suge-o lui taică-tău doar să am rețeta.
Raluca: Chiar dacă ți-ai pierdut strălucirea din tinerețe ești interesantă.
Ana: Pe mama mea o cheamă Ana, și am un complex oedipian cumplit.
Raluca: Dacă profilul ăsta este fake, poți măcar să-mi zici numele actriței de la care ai uploadat pozele.
Ana: Vreau să te vopsesc toată verde și să te plesnesc ca pe un avocado neascultător
Raluca: Anal sau oral?
Ana: Ai asigurare pentru animăluțe? Nu. Păcat, pentru că diseară o să-ți fie mâncată păsărica...
Raluca: Mi-am aruncat toate scaunele din apartament. De ce? Ca să poți să te așezi direct pe fața mea.
Ana: Dacă piciorul tău stâng este Crăciunul și ăla drept este Paștele, îmi pregătești o cină între sărbători?
Robert: Caut să întâlnesc bărbați single, te rog uită-te pe profilul meu, și nu uita să-ți aduci portofelul.
Cristi: Mă întâlnesc doar cu bărbați cu salariu de peste 2000 de euro.
Marius: Vrei să vii pe la mine ACUM, înainte să se întoarcă iubitul meu?

SCENA 10.
SINGURĂTATEA TUTUROR

(parcă ar anunța ceva, cu vocea tare, cu intonație ciudată, ca într-un trailer de film de acțiune)
Ana: Pentru că de multe ori mi-e mai comod.
Raluca: Sunt prea pretențioasă.
Marius: Eu n-aș zice că sunt...
Cristi: Mă văd cu prietenii foarte des... se pune?

Editura LiterNet, 2018 90


6 piese de teatru Kata Győrfi

Robert: N-am de ales... poate

(normal)

Ana: Adică sunt bine cu mine, nu înțeleg de ce asta ar trebui să fie o problemă...
Raluca: Mama zice că sunt pretențioasă, și o să mor singură.
Marius: Când omul are un job ce îl pasionează, și prieteni care sunt lângă el...
Robert: Zic că sunt un brut.
Cristi: Ieșim aproape în fiecare weekend, la o bere, la Tarnița, la un concert – trec zilele...
Ana: Am văzut azi un meme pe boredpanda...
Marius: Nu știți cumva dacă site-ul ăla are niște redactori români? Adică din România?
Robert: Chiar și eu am văzut că includ țara noastră de foarte multe ori în postările lor...
Raluca: (parcă ar fi ecou) Țara noastră... țara noastră... țara noastră...
Ana: Mă lăsați să termin?
Marius: Da, scuze..
Ana: Deci era un meme, un desen de fapt, că cel mai greu cuvânt ca să spargi blestemul singurătății este...
Robert: Am pula mare? (râd toți) Imaginați-o pe Ana, ducându-se la un coleg, (îi face persoanei care stă lângă el) atingându-l la umeri (se uită la
persoana care stă pe cealaltă parte cu ochii mari) ăla se miră, săracul e îndrăgostită de ea de ani de zile, și Ana îi zice (cu voce foarte subțire) „Nu
mai vreau să fiu singură: am pula mare” (râs silențios și forțat)
Cristi: Mie mi-a dat block tipa de care sunt îndrăgostit, și mă tot combin cu tipe de toate felurile, dar mi-e dor de ea rău...
Ana: Deci ziceam...
Raluca: Eu am pretenții, să știți, și cred că e okay... adică să nu mă judecați pentru asta.
Ana: Deci cel mai greu cuvânt ca să spargi blestemul ...
Marius: Ai un foc?
Ana: Poftim?
Marius: Cel mai greu cuvânt ca să spargi blestemul singurătății este „Ai un foc?”
Ana: Nu, măh. De ce trebuie să știți voi tot mai bine... Este: hello.
Cristi (se ridică, se duce la cineva din public): Hello... (impro de maxim 2-3 minute cu persoana)
Raluca (se duce la Marius): Bună, ce mai faci?-
Robert (către Ana): Ce faci, fă? Am pula mare. (râde)

Editura LiterNet, 2018 91


6 piese de teatru Kata Győrfi

SCENA 11.
EPILOG CU MUZICĂ ȘI DANS

Ana: De când a downloadat-o, am avut 4-5 amanți, și două relații, una foarte fucked-up.
Raluca: Am ieșit cu doi tipi, al doilea este prietenul meu acum. Adică e s t e prietenul meu.
Marius: Am șters-o. Aplicația.
Cristi: Nu am amante constante dar am vreo 50 de matchuri, dintre care 4 din 5 ies cu mine și dintre care o duc acasă pe care îmi place mie.
Robert: Acum mă întâlnesc doar cu una... pe săptămână. Începea să mă coste prea mult. Este o tipă, care parcă îmi place, dar nu știu dacă vreau o
relație... serioasă.
Ana: Mai repede sau mai târziu cred că vreau să am pe cineva stabil.
Marius: Sunt bine singur, dar dacă e să fiu foarte sincer, m-am întâlnit chiar ieri cu o tipă care mi-e tare simpatică... cine știe..
Robert: Adică pot s-o duc acasă la maică-mea să nu creadă că sunt gay.
Cristi: Aștept să treacă perioada asta. Am șters deja aplicația de nenumărate ori.
Raluca: Ai mei se bucură că am în sfârșit pe cineva, mâine o să-i cunoască părinții. Oameni foarte drăguți.
Robert: Mă trezesc, mă duc la job, ajung acasă, citesc ceva, mă uit la ceva serial, seara poate ies cu prietenii, îl vizitez pe bunicul, sau nu știu, ies
la un date.
Cristi: La birou, acasă, și de vineri 2 seri cu prietenii una cu fete. Mă rog, când îmi mai vine așa, mai ies și marți-miercuri, depinde cât ține doză
de weekend.
Ana: Foarte haotic. De obicei lucrez până seara cu mici pauze de cafea sau prânz. Apoi mă duc la un film sau spectacol sau mă văd cu cineva.
Raluca: Mic dejun, la birou, prânz la ai mei sau cu el într-un restaurant, acasă, film, sau mai fac curat, mai plimb cățelu, mai cu fetele ... așa
Marius: Alerg dimineața, la asociație, mănânc cu colegii, după ieșim la o bere, și acasă, mă mai uit la un documentar, în weekend în natură. Oriunde
în natură.

(muzica se face din ce în ce mai tare și în timp ce dansează încep cât de cât să spună cu vocea tare)

Raluca: La restaurantul meu preferat, cu mâncare drăguță, bună... Toamna... Să fie toamnă, să fim înăuntru, să fim îmbrăcați frumos, să ne placem
din prima, să râdem mult, dar să se simtă atracția... să mă conducă acasă, să ne sărutăm... Să fie frumos.
Marius: La protest evident. Să țipăm împreună, să bem un vin cald, și să vorbim până dimineața următoare.
Robert: La un concert, din întâmplare. Eu să fiu cu prietenii, ea cu prietenele, și să ... nu știu... s-o văd și să știu. E ea. Și să fie chiar ea.
Ana: Pe stradă. În străinătate, când sunt într-o vacanță. Pe o stradă romantică, într-un sătuc, când vin vacile seara. Să vină și el, să fie de fapt el
păstorul dar să citească o carte. Un păstor cu doctorat. E absurd? (zâmbește)
Cristi: Pe stradă. S-o iau de mână și s-o duc acasă.

SFÂRȘIT

Editura LiterNet, 2018 92


6 piese de teatru Mădălina Perjariu

Mădălina Perjariu
La marginea impasibilului
BUNICA B1, BUNICUL B2 (mama e undeva în fundal, înghețată, cu o lumină pe ea)

B1: Ar mai trebui spălate și hainele.


B2: N-am prea mâncat. N-am avut poftă. Am lucrat toată ziua în grădină. Cine s-o sape dacă nu eu? Ginere-miu? Dacă aș avea un ginere poate că
ăla m-ar ajuta.
B1: Noi te-am pus să divorțezi?
B2: Bun pe dracu. Ăla-i tată? Cine te ține să nu-ți cauți altul?
B1: Lumea vorbește, normal că vorbește. E rușine.
B2: Fata ce face?
B1: Când vine acasă?
B2: Da’ bani mai are?
B1: Cum stă cu banii?
B2: Mai trimite-i, să nu rabde foamea. Cinci milioane îi dau din
pensia mea lună de lună!
B1: La cât vii mâine acasă? Iară nu i-ai luat la taică-to
medicamentele.
B2: Mi-am luat eu și singur, n-am așteptat după ea.

(se ia lumina de pe M, rămân doar B1 și B2)

B1: Ai văzut că tot nu ne ascultă?


B2: Am văzut.
B1: Ce i-or mai fi trebuit ei grătare la pădure când mâine are atâta de lucru pe
acasă? Nu mai știe ea ce-s alea sărbători. O prostit-o fiică-sa la cap.
B2: Îi prostită ea de mult! (pauză) Eu ce să-i fac? I-am zis de la început că nu-i de nasu’ ei.
B1: Da’ că tu tare ai știut de la început cum e el
B2: Bărbații se cunosc între ei, știi că toți îs niște pulălăi.
B1: Lasă-te că tu n-ai fost chiar așa. Și ce voiai? Să nu se mai mărite de fel?

Editura LiterNet, 2018 93


6 piese de teatru Mădălina Perjariu

B2 (pauză): Eu n-am fost chiar așa.


B1: Mie de fată mi-i. Cine știe peste ce o da...
B2: Cine-o știi și pe ea, ca pe mă-sa. (pauză) Lasă că fata ajunge departe.
B1: Și mă-sa o ajuns și degeaba... tot nefericită.
B2: Mai tacă-ți dracu gură aia spurcată.
B1: Da’ să-ți tacă ție, de ce mă pui să tac? Vrei să zici că nu-i așa?
B2: Și de ce n-ar fi fericită? E șefă de serviciu, fiică-sa-i mare, la facultate, azi mâine se mărită. Ne are pe noi, cât încă mai suntem.
B1: Cine știe după ce n-om mai fi ce s-o alege de ele? (pauză) Dac-o fost proastă și o ascultat de tine. Și nici n-o mai încercat... Că-și găsea. Crezi
că nu-și găsea pe unu’? Chiar și la vârsta aia reușea cumva, ce, crezi că alți bărbați nu divorțează și-și caută neveste?
B2: Ba își caută. Da’ tinere, nu de-aceeași vârstă. Și plus de asta, ce înflorituri îți tot ies pe gură? Eu am ținut-o să nu-și caute altu’?
B1: Ai ținut-o, n-ai ținut-o... uite-o! Să te prindă azi-mâine șaizeci de ani singur cuc...
B2: Iar cauți pete-n soare? Nu-i dracu’ așa de negru!
B1: Tu crezi că fiică-sa mai vine la ea când termină?!
B2: Da’ de ce n-ar veni? Își lasă ea casa?
B1: Eu pot să bag mâna-n foc. Așa are să fie, da’ n-om mai fi noi oricum, să vedem...
B2: Se duce mă-sa la ea.
B1: Aia poate. Dacă o primește.
B2: O primește, că și mă-sa câte o făcut pentru ea.
B1: Mai multe am făcut noi decât mă-sa.
B2: Am făcut și noi cum am putut, că o nepoată avem.
B1: Da’ și ea să aibă grijă de noi, așa mi s-ar părea normal.
B2: Ea-i cu învățatu’, are grijă mă-sa.
B1: Păi să aibă, că și noi am crescut-o bine.

MAMA (către public): Am fost născută în comuna Bulzești, județul Hunedoara. 12 octombrie 1957. Mama și tata lucrau la Direcția Ocolului Silvic.
Mama era bucătăreasă și tata ofițer silvicultor. De la vârsta de 1 an am fost crescută de mătușa mea, Emilia. Ea stătea la Arad, cu soțul și copilul.
Mergeam mult în vacanțe la Bulzești, dar apoi mă întorceam la Arad. Mătușii Emilia i-a murit copilul la 23 ani, de boală. Traian era ca un frate. Cu
4 ani mai mare decât mine. A murit în 77, la 23 de ani. La un an și tatăl lui. N-a mai fost la fel fără Traian. Eu am mai stat la ea mult după. La
Bulzești nu prea aveam la cine merge. Ai mei lucrau și nu puteau să stea cu mine, iar cu celelalte trei verișoare nu mă înțelegeam nici atunci.

(M, B1, B2, pe veranda, în grădină)

M: Ce ați făcut azi?


B1: Ce să facem? Rău. Cum tot facem.

Editura LiterNet, 2018 94


6 piese de teatru Mădălina Perjariu

M: De ce rău?
B1: C-așa-s bătrânii. Vrei să fie bine?
B2: Nu mai putem noi fi bine acuma.
M: Ați mâncat ceva?
B1: Am mâncat
M: Ce?
B1: Ce-am putut.

(V stă în fața ușii timp de cinci minute încercând să se hotărască dacă să sune sau nu la sonerie. Își șterge fruntea de transpirație, își trage fusta
până peste genunchi și își șterge rujul roșu de pe buze. Sună la interfon)

M: Vezi cine sună, tată!


B2: Cine să sune? (pauză)
M: Sună cineva la poartă.

(pauză, bunicul dă să se ridice. Apare Vicky)

B1: O, nu mai spune!!!


M: Vicky, mamă!
B2: Puiuțu’ nostru!
B1: Cum vii tu așa, fără să spui nimic?
B2: I-o fi spus ea la mă-sa.
V: Nici ea n-a știut. Am vrut să vă fac o surpriză. Cum sunteți?
B1: Cum să fim. Mai stăm în casă, mai ieșim afară...
B2: Mai cu o durere, așa-i la bătrânețe.
M: Ce faci Vicky lu’ mama? (se îmbrățișează) Cu ce ai venit? Cum ai adus atâtea bagaje?
V: E-n regulă. Le-am adus cu trenul și m-a ajutat cineva la coborârea din tren.
M: Nu mi-ai dat un telefon...
V: N-a fost nevoie, mamă. Autobuzul se ia din gară. Și... surpriza-i surpriză!
B2: Cum a venit ea de ziua lu’ mă-sa... Nu ți-i foame?
V: Ba, mi-e cam foame. Merg să mă schimb de hainele astea și vin să mâncăm.
B1 (către M): Du-te pregătește-i ceva la fată!
M: Lasă că-i pregătesc, până se schimbă ea.
B2: Hai numa’, că vine de pe drum.

Editura LiterNet, 2018 95


6 piese de teatru Mădălina Perjariu

V: Ce-i de mâncare?
M: Avem supă de tăiței și friptură de miel. Dacă știam că vii, îți făceam o supă proaspătă.
V: Nu te îngrijora. Încălzește-mi doar supă, carne nu mănânc.
B1: Las-o că doar i-am zis să mai facă azi ceva pe lângă supa aia. Acuma aveai și tu ce mânca.
B2: N-așteptăm noi să facă mâncare la doi bătrâni, dar măcar ție să-ți facă ceva bun.
M: Gust-o, Vicky. Eu zic că-i bună. (către B2) Dacă ție nu-ți place, nu înseamnă că ei n-o să-i placă.
B2: Zeama aia chioară?
V: Ba chiar îmi place foarte mult. Merg să mă schimb și vin la masă.

(M și B1 se îndreaptă spre bucătăria de vară)

B2 (merge după V să nu îl vadă M și B1): Ia stai un pic


V: Ce?
B2: Ia de aici. Să mai ai de cheltuială zilele astea.
V: Bunu, numai ce am ajuns!
B2: Lasă că bunicul îți dă când are, știi tu. Nu trebuie să le zici tu lor. Pune-i numai bine. Și du-te și mănâncă și tu ceva bun în oraș.

(V vâră banii în buzunar, îi dă o sărutare bunicului pe obraz și intră în casă)

M (spre public): Am terminat liceul tot la Arad. Stăteam tot la mătușa Emilia. Vara de după liceu m-am angajat la o firmă unde gestionam conturile
și îi ajutam cât puteam la contabilitatea afacerii. Trebuia să-mi strâng și eu ceva bani. Nu am vrut să cer prea mult din partea alor mei. Le datorez
prea multe lucruri oricum. Și apoi... dorul de ei mă slăbea.
Ai mei erau pregătiți când le-am cerut să se mute mai aproape de mine. Au vândut casa în care trăiau și au cumpărat una la douăzeci de minute de
mers pe jos de centrul Aradului.
Mi-am început studiile superioare, m-am îndrăgostit. Și eu, ca orice studentă visătoare. N-a fost de durată, oricum. Niciuna din relații n-a fost de
durată. Ba ei prea timizi și neîndemânatici, ba prea aroganți și autoritari. Începuse să-mi fie frică să-i mai duc acasă... Ai mei erau... ceva mai
pretențioși. Când în sfârșit m-am căsătorit, eram deja trecută prin viață. 39 de ani. În același an am născut-o pe fetița mea, Victoria. Fata mea, că
nu-i mai place să-i spun fetiță acum. Părinții mei s-au mutat la scurt timp în aceeași casă cu noi, ca să-mi fie mai ușor cu copilul.

(sună telefonul)

B2 (se uită către B1): Ce facem?


B1: Lasă-l să sune, că nu poate răspunde acum. Și pe lângă asta, cine o mai caută la ora asta?
B2: Are și ea de-ale ei. O fi sunând-o fiică-sa din oraș. Sau poate că încep deja urările.

Editura LiterNet, 2018 96


6 piese de teatru Mădălina Perjariu

B1 (pauză): Lasă-l numai să sune... Dacă nu mai sună, înseamnă că nu-i așa important.

(telefonul sună iar)

B2: Mă duc să o chem în casă.


B1: Las-o, mă! Tu n-auzi? Să sune cât vrea. Dacă-i urgent, insistă. Abia-și mai vede capul de treabă și tu ești tot după ea.
B2: Da’ să-și ducă și drăcia asta de telefon cu ea, nu să mi-l lase mie aici să-mi sune în cap toată ziua!

(M intră, aude telefonul sunând)

M: Alo? Da? Cum așa? Așa te-ai gândit tu? (pauză) Vin, îmi fac un duș și vin. Vin acum. Așteaptă-mă acolo.
M (către B1, B2): Voi nu mi-ați putut spune că sună?
B1: Până veneam noi cu el la tine nu ar mai fi sunat. Și oricum erai cu pregătirile tale.
B2: Data viitoare ia-ți-l cu tine, nu mai da vina pe noi!

(M se întoarce și iese grăbită din scenă)

B2: Cine-o mai fi fost acuma?


B1: Eh, cine. Cred că Vicky, n-ai auzit?
B2: Deci am avut dreptate.
B1: Ce-i trebuie oare, când mă-sa o trebăluit ca o nebună toată ziua și acum s-ar fi culcat și ea? N-o mai fi ea aptă de nimic mâine...
B2: Noaptea-i lungă, are timp de odihnă. Și, oricum, nici mâine nu-i nimic bătut în cuie. (pauză) Puteai să-i faci și tu o prăjitură, că de gură ești
bună.
B1: Fă-i tu dacă ești în stare și lasă-mă pe mine în pace. Abia îmi trag sufletul!

Victoria (către public): Ce? (pauză) La ce vă uitați? Nu-mi place să vorbesc despre mine. Mi se pare cel mai ușor și în același timp impertinent
lucru- să vorbești despre tine-. De parcă cineva ar putea observa cu precizie că spui adevărul sau o mare minciună. (pauză)
Uite, numele meu este Martha. Am douăzeci și opt de ani și sunt contabilă, la Arad. Meseria asta am preluat-o de la mama, la fel ca și culoarea
ochilor. De la tata am preluat blândețea și... pilozitatea. Am firul de păr subțire și lipsit de viață.
Da... asta ultima-i adevărată. Restul nu. Mă cheamă Victoria, nu Martha. Am douăzeci și unu de ani, deși mi-aș dori să am douăzeci și opt sau
simplu, opt. Nu sunt contabilă la Arad, (pauză) ci la Timișoara. Glumesc din nou. Nu sunt contabilă deloc. N-aș vrea să vă supărați pe mine, dar
chiar așa stau lucrurile când ești pus să vorbești despre tine. Un fel de teatru. Balivernezi până celălalt se-ntreabă dacă vrea sau nu să te mai asculte.
Da... meseria asta-i chiar mișto și nu mințeam când ziceam că aș fi preluat-o de la mama. (pauză) Mințeam... căci n-am preluat-o. Dar cu meseria
asta a început mama. De asemenea, pilozitatea... știm cu toții că nu se preia de la tată. Tot mama-i vinovată.

Editura LiterNet, 2018 97


6 piese de teatru Mădălina Perjariu

Ai mei s-au despărțit când aveam doisprezece ani. (pauză) Am avut o copilărie frumoasă. Sau ce îmi amintesc din ea. Apoi au început o serie de
probleme între ai mei, în special între tata și bunicul, tatăl mamei. Știu că nu-i frumos să vorbesc despre așa ceva în public, bunica ar zice că ne fac
familia de râs, dar... la urma urmei, cui îi pasă suficient de mult de celălalt? În fond și la urma urmei, atunci ascultăm, când povestea are ceva de
spus similar cu propria noastră experiență.

(V și M în drum spre casă, M are o cutie mică în mână)

V: Nu știu despre tine, dar eu o să-mi amintesc mult și bine seara asta.
M: A fost chiar liniștită.
V: A fost mai mult decât atât. A fost minunat din momentul în care am intrat și ne-am așezat lângă el. Fața îți lumina, așa cum demult nu te-am mai
văzut. Și el părea să fie fericit să ne vadă.
M: Crezi?
V: Mami, nu fi ridicolă. Chiar m-a surprins să-l văd cu așa flori. Și lumânările.... Da. Cu bun gust, cu foarte bun gust, dacă mă întrebi... ceea ce iar
mi se pare fantastic, din partea lui.
M: Dacă nu la șaizeci de ani, atunci când? (râde)
V: Eh, lasă mama. Nu-ți mai tot căuta scuze. Spune-mi! Ți-a plăcut seara asta sau nu?

(se aprind luminile pe B1 și B2 sau chiar pe public, vocile lui M și V se schimbă, vorbesc ca și cum știu că sunt auzite de public)

M: Mi-a plăcut, Vicky, îți mulțumesc. De multă vreme nu m-am mai simțit răsfățată. Am avut, ce-i drept, ceva ezitări când am dat ochi în ochi cu
el. Era ultimul lucru la care mă așteptam. (pauză) L-ai anunțat cu mult înainte?
V: L-am sunat ăăă... joi seara. I-am zis care-i treaba. Știa, oricum, n-a uitat. L-am rugat să aleagă un restaurant, poate ceva de care știe că ți-ar fi
plăcut, de pe vremea când ieșeați voi.
M: El a ales?
V: Nu. Tot eu am ales, până la urmă. Recunosc că mi-a fost frică să las asta pe mâna lui. N-aș fi vrut ca la desert să ne servească tiramisu cu frișcă
în loc de mascarpone și clasicul șervețel împăturit triunghi, sub recipient... (râde)
M: Și totuși, cum ți-a venit ideea asta? Bănuiesc că a fost o surpriză și pentru el să-l suni să-i zici așa ceva.
V: Uite, mama, știi care e treaba? Aveam două variante, până la urmă. Fie ieșea un dezastru, fie ieșea excelent. Asta a fost dilema în momentul în
care mi-am propus să vă adun pe amândoi și să luăm cina ca o familie civilizată. Și nu orice cină, ci una festivă, de ziua de naștere a contesei.
(chicotește, îi dă o sărutare mamei pe obraz) Și-am mai făcut și niște calcule, între timp. Șansele să iasă un dezastru ar fi fost de maxim 30%, asta
luând în calcul trei variabile: el ar fi avut o zi proastă, tu ai fi avut o zi proastă sau și mai rău, amândoi ați fi avut o zi proastă înainte. Ar mai fi fost
și alte posibilități: să te superi că nu ți-am spus, el să se enerveze pe reacția ta, tu pe reacția lui, eu pe voi că nu știți să apreciați efortul, toată lumea
nervoasă și furioasă pe toată lumea. Dar am eliminat toate posibilitățile astea pentru că, în fond și la urma urmei, suntem niște oameni civilizați, ce

Editura LiterNet, 2018 98


6 piese de teatru Mădălina Perjariu

dracu’?! Divorțul vostru în sine spune c-ați ajuns, în cele din urmă, la concluzia că civilizat e cel mai bine să-ncheiați. Plus de asta, toată întâlnirea
de azi a fost în cinstea zilei tale. Chiar nu putea să iasă prost. Spune că n-am dreptate!
M (râde): Ești o vulpiță!
V: Șireată?
M: Tacticoasă.

V: (către public) Nu... N-o să știu niciodată de ce. Sau mă rog, știu vreo cinci, șase, șapte de ce-uri, dar niciodată care-i adevăratul de ce al despărțirii
lor. Eram destul de mică, oricum. Și chiar și așa, am o groază de amintiri. Cel mai mult îmi amintesc de vacanțe - atunci reușeam să-i prind pe
amândoi împreună, rupți din viețile ocupate pe care le duceau. De când mergeam la mare: Constanța, Mangalia, Jupiter, Vama Veche, (pauză)
Techirghiol.
Amintirile cu tata din acea perioadă sunt printre cele mai vii. Mă purta mereu pe umeri și fugea cu mine și se făcea că mă scapă ca s-o sperie pe
mama. Și eu râdeam, pentru că nu mă scăpa niciodată. Și râdea și el. Mama era tot timpul cu ochii pe mine și, cred eu, se bucura în secret de acea
afecțiune dintre mine și tata.
În 2008, și pe noi, ca și pe majoritatea oamenilor, ne-a lovit criza. Acum vacanțele ni le petreceam cu bunicii din partea mamei, care se mutaseră
foarte aproape de noi. Atunci au început și micile dispute transformate în scandaluri monstru dintre tata și bunicul, unde mama era mai mereu pusă
la mijloc.
Când ai doisprezece ani și-ți vezi mama plângând aproape zilnic, ești destul de capabilă să înțelegi despărțirea dintre ai tăi. La douăzeci și unu de
ani, când faptul că nu mai sunt împreună a devenit deja o normalitate, realizezi că n-ai fost niciodată destul de capabilă să înțelegi despărțirea. Sau
motivul ei.
(pauză) Anul ăsta mama a împlinit 60 de ani. Da, m-a făcut la 39. La câteva luni după ce s-a și căsătorit. (pauză) Cu tata. Cel care m-a și sunat
zilele trecute. El, care mă sună cam o dată pe lună și conversația merge:
- Ce faci, tată?
- Bine fac, tu ce faci?
- Și eu, blablabla. Cum ești? Ești bine?
- Da, sunt bine. (Și dacă nu-s)
- Na bine tată, dacă ai nevoie de ceva, sună-mă. Ai grijă de tine.
- Bine, mersi. Te pup!
- Și eu te pup. Asta ultima o zic tot eu, după ce el închide.
Acum însă a fost diferit. M-a sunat să mă întrebe cum mi-am petrecut vara și dacă-s bronzată. Apoi a întrebat de mama. Pentru prima dată, în mult
timp. Cel puțin în discuțiile cu mine. De când s-au despărțit ai mei, pot număra pe degete întrevederile dintre noi trei: eu, mama și tata.
Pe tata îl vizitez aproape mereu când ajung în Arad. Îl invit la o cafea sau ceva. Rar merg la apartamentul în care locuiește... (în șoaptă) e mereu
dezordine acolo și balconu-i într-o sta...
(intervine B1 din fundal): Victorie!!!...
Hai, bunica! Lasă-mă să vorbesc! Ce mama naibii?! Nu-i ca și cum încă-ți fac familia de râs... În fine.

Editura LiterNet, 2018 99


6 piese de teatru Mădălina Perjariu

Cu mama am locuit de când s-au despărțit până am mers la facultate. (pauză) Contează ce facultate? Nu-mi place și nu știu să vorbesc despre mine.
(pauză) Așa. Iar mama cu tata s-au văzut mult după divorț pentru acte și semnături, poate și din întâmplare, pe la evenimente. Se salută, se întreabă
ce mai fac, vorbesc puțin de mine, - sper - și apoi fiecare-și vede de ale lui. – Sper -.
Cam de asta am fost așa surprinsă de ultimul apel din partea lui:
- Pe 12 e ziua lu’ maică-ta.
- (pauză) Da.
- Și? Pregătește ceva?
- Nu cred, nu mi-a spus nimic.
- Hai că am eu o idee.
Are el o idee... Nu-mi amintesc ca taică-miu să mai fi avut vreodată în viața asta o idee. Cel puțin în ceea ce ne privește pe mine și pe maică-mea.
Și totuși, el mă sună să-mi zică s-o scoatem undeva de ziua ei, că face șaizeci și că, vezi Doamne, la vârsta asta specială, ar merita să ne întâlnim
noi trei, de dragul meu și al mamei și poate, puțin de tot, al lui.
Două ore mai târziu mă sună iar să-mi spună că știe exact și unde și că, dacă-s de acord, face rezervare. Și să-i facem mamei surpriză, s-o chem eu
și să nu știe de el până ajunge și-l vede (în șoaptă) - cu un buchet mare de flori - da, asta chiar m-a uimit. Atitudinea mamei a fost acceptabilă, părea
recunoscătoare și chiar... fericită. Dar n-am putut s-o citesc prea bine. Nu... nu știu ce să zic. Ai mei sunt dubioși de prea multe ori ca să-mi mai
pese.

(intră M și V în casă, unde îi găsesc pe B1 și B2)

B2: Laaaa mulți ani cu săăă-năăă-taaa-te! Să îți dea Domnu’ tot ce dorești, zile senine și fericire, laa mulți aaaani, să trăăăiești!
B1: La mulți ani!

(M merge înspre ei să îi îmbrățișeze, B2 scoate un plic cu bani, B1 scotocește în buzunarele hainei cu care e îmbrăcată și o cheamă pe M aproape)

B2 (scoate o parte din banii din plic): Ăștia sunt pentru tine și ăștia... (scoate restul de bani) pentru nepoata noastră!
B1: Numără-i. Sunt de la amândoi. Și ăsta... hai numa’. (îi face semn să se apropie) Ăsta l-am primit la nunta mea de la bunica, fie iertată. Și mi-a
zis așa: Dacă o să ai o fată, să i-l dai ei, să ai grijă de el. (scoate un lănțișor de perle) Și tu să i-l dai mai departe la fiică-ta pe când s-o mărita, că
noi n-om mai fi pe atunci.

(V se simte jenată pentru gestul bunicilor și stă undeva deoparte)

B2: Hai! Hai Victoria! Ia de-aici (întinde banii)


V: Bunu... nu e ziua MEA!
B2: Da’ și ce? Dacă bunicul vrea să-ți dea și ție... doar o nepoată avem! Și ținem la ea ca la ochii din cap.

Editura LiterNet, 2018 100


6 piese de teatru Mădălina Perjariu

B1: Ca la ai tăi poate, că eu nu mai văd cu ăștia...

(M râde ușor și o îmbrățișează pe B1. V se îndreaptă și mai jenată de situație către B2, ia banii și îi dă o sărutare pe obraz)

B1: Și tu ce faci toată-n negru astăzi? Alte haine n-ai găsit?


M: M-am grăbit, mamă... Doar ai văzut și tu că m-am grăbit.

(M și V se uită una la alta. Heblu)

V (către public): Am 8 ani și sunt în clasa întâi. Îmi place la școală. Doamna învățătoare e super. Dacă suntem cuminți și ascultători, ne dă buline
roșii. Când ne certăm sau nu ne facem temele cum trebuie, primim buline negre. Cine are cele mai multe buline roșii și nicio bulină neagră toată
săptămâna, îl primește acasă pe Dino. Dino este mascota noastră și stă în fiecare weekend la alt copilaș.
Am 8 ani și îl primesc pentru prima oară pe Dino acasă. Mă bucur mult, îl apuc fericită cu ambele mâini, deși e mai mare decât mine și fug înspre
tata, la mașină. Abia mă văd de Dino. El e mare, verde și cu burtă. Un adevărat dinozaur zâmbitor și cel mai bun prieten. De vineri după masa până
duminică seara îmi petrec timpul cu Dino. Facem mâncare, ne uităm la desene și îl prezint vecinelor.
Am 8 ani și e luni dimineața. Ultimele clipe de intimitate între mine și Dino. Astăzi mama m-a făcut frumoasă. Două codițe prinse în elastice cu
flori albe și o rochiță verde cu guler. E timpul să ieșim din casă, tata ne așteaptă la mașină. Mă încalț și vreau o poză cu Dino, în flori. Apoi îmi
amintesc de jurnal. Jurnalul vine la pachet cu Dino. Fug în casă, iau jurnalul, sting lumina, deschid ușa să ies.
Am 8 ani și părinții mei se ceartă în fața mea. Urlă unul la altul și își aruncă cuvinte de oameni mari pentru care eu aș primi sute de mii de buline
negre la școală. Tăticul meu e foarte nervos că o să întârzie la lucru. Mămica îi spune că serviciul lui e de nimic și că ea aduce banii în casă și că
oricum are timp să ajungă. Eu stau în pragul ușii cu lacrimi în ochi și mă fac mică pe dinăuntru. Mică de tot. Mă ascund după Dino și plâng încet.
Am 8 ani și particip pe viu la cum tăticul se abține să n-o lovească pe mămica. El doar o scuipă în față cu ură în timp ce ea strigă la el. Apoi pleacă...
la mașină. Mămica mă așteaptă cu aparatul foto în mână. Să fac poză cu Dino.
(intervine M din fundal): Zâmbeeeește!
Am obrăjorii plânși, ochii mici, fața roșie. Nu vreau ca Dino să plece de la mine, nu vreau să fac poză cu el așa, nu vreau să mai văd ce am văzut.

(V, B1 și B2 la masă, M scoate din cutie un tort mic)

M: Ca să ne îndulcim și noi, de ziua mea.


V: Că suntem acri rău de tot (serioasă)

(B1 și B2 râd)

M: Haide, fiecare câte o felie.

Editura LiterNet, 2018 101


6 piese de teatru Mădălina Perjariu

B2: Eu nu vreau.
V: De ce nu vrei?
B1: Știi tu cum e el... nu-i trebuie nimic până îi întinzi. Și atunci ia.
B2: Dacă zic că nu-mi trebuie, nu-mi trebuie. Puteam mânca ceva făcut acasă, nu cumpărat. (către M) Măcar atât putea face de ziua ei. Un tort
pentru fată și pentru părinții ei. Cât a fost în putere, i-o făcut bunică-ta, c-a fost mare bucătăreasă. Dar acum nu mai poate. Vezi și tu că nu mai
poate...

(M îngheață)

V: Ei, și ce? Făcută în casă, cumpărată, până la urmă nu asta contează. Motivul pentru care suntem toți aici e altul...
B1: Că bine zice fata. Ia mai oprește-te, moară stricată. Ia și tu d-aici.

(M se dezgheață)

M: Da’ înghețată vreți, cu tort?


B1: Pune-mi mie aici, da’ nu multă, că-i rece și cam am cu gâtul.

(M îi pune lui B1 înghețată în farfurie)

B1: Hooo! Ho! Am zis să nu pui multă. Cine-o mănâncă acuma pe asta?

(M îngheață)

V: Mănâncă și bunicul de acolo de la tine. Măcar s-o guste să vadă cum e.


B2: Nu-mi dați mie înghețată că n-am ce să fac eu cu ea. Și așa sunt răcit...
B1: Răciți și bolnavi. De nu ne ducem toamna asta, mare mirare...
B2: E, mare mirare... Mare bucurie pe capul lor. Mai ales pe a lu’ mă-sa. Dacă și medicamente trebuie să mă rog de ea să îmi aducă...
B1: Mai tacă-ți fleanca, măcar astăzi.

(M se dezgheață)

M: Hai, Vicky, pune și tu ceva muzică, să nu stăm așa în tăcere.


B1: Ce muzică să pună? Las-o pe maică-ta, draga bunicii, că-i post. Și-n post nu se ascultă muzică.
B2: Ba cum să nu se-asculte? Muzică bisericească. (B2 scoate o casetă din colecția de casete cu muzică bisericească)

Editura LiterNet, 2018 102


6 piese de teatru Mădălina Perjariu

V (râde și se uită la M); Să pun?

(M îngheață)

B2: Pune. Ia d-aici. Ăsta o fi bun (îi întinde o casetă).

V (către public): Am 12 ani și mama cu tata m-au înscris la canto. Nu am voce, dar am (gesticulează niște ghilimele) „ureche muzicală”. Primesc
de ziua mea o jucărie nemțească- un casetofon roșu - „Kassetten rekorder” cu tot cu microfon. Am casete goale, am dorință de a cânta, am tot timpul
din lume.
Am 12 ani și merg în grădină singură, cu partiturile preferate sub braț, fără să știe nimeni. Mă așez sub cais și mă înregistrez cântând. „Odată am
ucis o vrabie. Am tras cu praștia în ea și-am... lovit-o”.
Am 12 ani și o aud pe mama plângând din nou. Tata doarme pe poteca din grădină. Bunicul e roșu la față. Bunica plânge și ea, ca de fiecare dată
când o vede pe mama plângând. (pauză)
Ai 12 ani și mama ta îți spune că tatăl tău a trebuit să plece. Departe. Pentru că nu mai suporta aici. Că-i era greu. Și că-i era greu și ei.
(V, B1, B2 și M, la masă, începe caseta- înregistrarea cu Victoria din grădină):
“Odată am ucis o vrabie.
Am tras cu praștia în ea și-am lovit-o.
Pe urmă o zi și o noapte întreagă
Am tot plâns-o și am tot jelit-o.
Pe urmă o zi și o noapte întreagă
Am tot plâns-o și am tot jelit-o.

Nu m-a bătut mama, nu m-a certat.


În mână țineam o bucată de pâine.
Degeaba, mi-a spus, degeaba mai plângi,
Ce-ai omorât, omorât rămâne.
Degeaba, mi-a spus...”
(Se aud țipetele și plânsetele mamei pe fundal, V aruncă jos casetofonul la care se înregistra cântând și aleargă înspre tatăl care stătea întins pe
potecă, se aude M pe înregistrare „Victoria, nu ai voie aici!” și melodia se încheie brusc.)

(B1, B2 și V îngheață astupându-și cu mâinile urechile)

Editura LiterNet, 2018 103


6 piese de teatru Mădălina Perjariu

M (către public, cu o mască pe față): Am dus o viață fericită. Părinții mi-au fost mereu aproape. Am avut noroc de un copil minunat și de un soț
extraordinar (pauză) el e cel care mi-a dăruit acest copil. Când soțul meu a plecat, i-am făcut o promisiune. I-am spus că eu n-o să pot face niciodată
ce-a făcut el. Să plec pur și simplu.

(M înlătură masca)

M: Deși mi-e dor. Dor să nu-mi fie dor...

(Heblu)

(B1, B2, V și M pe scenă. B1 și B2 stau fiecare pe un scaun și sunt poziționați cu spatele la M, iar M la rândul ei este pe scaun cu spatele la V,
lângă M este un scaun liber, care indică lipsa tatălui. V stă în picioare uitându-se la cele două generații moarte)

(pe fundal: Haide mamă, haide tată - Adrian Păunescu (https://www.youtube.com/watch?v=-DIge_Zfofo - 0:00-1:52)

Editura LiterNet, 2018 104


6 piese de teatru Alexandra Voivozeanu

Alexandra Voivozeanu
Detașat (Străinătatea nu e o joacă)
NARATOR
Drumul începe orbecăind în Cisnădie, lângă Sibiu,
O umbră de oraș
Mutat pe-un sfert în Germania
O să ajungi să vorbești cu tot felul de oameni
Unii n-o să mai iasă din tine
Într-o după amiază de vară
O să intri în casa unei mame
O să îți arate poze cu fiica ei
Plecată la muncă
Ca fiicele celor mai multe dintre vecine
O să îți spună despre ce a putut și ce n-a putut să-i ofere
Și-o să plângă în fața ta
Deși te vede pentru prima oară
Și o să asculți
Chiar dacă știi că poate nu o să înțelegi niciodată exact cum e
*
Afli mai multe despre ce se numește industria de migrație
Habar n-ai cum se face
O să te urci într-un tren și-n alt tren și o să o să înveți din mers
Dacă te-ai plimba cu degetul pe harta Germaniei
Dacă ai trasa o linie roșie sau neagră sau mov
Ar trece prin hamburg, sus
Și ar trece prin münchen, jos
Ar trece printr-un birou, printr-o mie de conversații eșuate la telefon
Ar trece prin baruri și cafenele și ferestre de skype
Ar trece sâmbete reci de toamnă în șantiere reci
Ar trece seri în apartamente pe care le simți goale
Ar trece o noapte în ceea ce o se devină un palat de justiție injustiție
Ar trece prin săli de conferință și birouri cu vedere frumoasă din centru

Editura LiterNet, 2018 105


6 piese de teatru Alexandra Voivozeanu

NARATOR
Un muncitor detașat e un muncitor care e angajatul unei firme dintr-o țară europeană
Să zicem românia,
Care lucrează pe teritoriul alte țări europene,
Să zicem germania.
Cât timp compania din românia al cărui angajat este, prestează un serviciu pentru o companie din germania.

Se ia o piață.
Se ia o piață, să-i spunem uniunea europeană.
Dincolo de-un steag albastru cu 12 steluțe aurii
Se ia o legislație a pieței muncii slabă, o legislație ușor de fentat,
[legislația pentru detașare],
Cu firme puternice care aleg ce-i mai convenabil între contexte legale difuze, negociabile la nivel transnațional
Și muncitori fragili ale căror drepturi sunt blocate
La linia fină dintre țara de unde au plecat și țara unde lucrează.

Se iau două sectoare hiperproductive


Se ia industria de construcții și se ia industria de producție a cărnii
Se ia o țari cu venituri salariale mari
Se ia germania
Se iau țari cu venituri salariale mici
Se ia românia
Se trasează o line fină
Se trasează o lină fină aproape invizibilă între legal și ilegal
*
O să îți rămână în minte tot felul de oameni
Întâlnirile sunt scurte, dar totuși ajunge la tine
Câte puțin din tot ce doare mai tare
Plecăm și ne despărțim, să scrieți acolo
Suntem tați prin corespondență, să scrieți acolo
Muncim și nu știm, să scrieți acolo
O să îți rămână în minte tot felul de oameni și dorințele lor:
Îmi doresc ca ceea ce eu, soția și copilul meu numim acasă
Să nu fie o bucătărie cu un pat și o sobă

Editura LiterNet, 2018 106


6 piese de teatru Alexandra Voivozeanu

Și un schelet nefuncțional de beton


Îmi doresc să arunc telefonul ăsta
Să nu mai știe nimeni de mine
Să nu mai știu nici eu de nimeni
Îmi doresc să mă trezesc dimineața într-o casă în Apuseni
Să aștept pe prispă cu o cană de cafea în mână
Să răsară soarele
Să fie a mea și să fie liniște
*
Dacă te întrebi cum e să lucrezi ca detașat
O să auzi nesiguranța
O să auzi stres
O să auzi teama.
Ca și cum ai auzi aceeași poveste la nesfârșit

1. ABATOR

ANA
Am doi copii. 15 ani, 12 ani. Salariul meu: 1.000 de lei. Minus mâncare, minus îmbrăcăminte, minus rechizite. Minus, minus, minus. Am doi copii,
îmi doresc mai mult pentru ei. Să meargă la liceu, să meargă la facultate, să se plimbe în toată Europa. Să aibă ce n-am avut eu.
Sunt serioasă, punctuală, harnică. Germanii sunt serioși, punctuali, harnici. Totul merge ceas. Vreau să plec în Germania, în inima Europei. Câteva
luni. Să mă pun pe picioare.
Optez pentru abatoare unde primesc necalificați și tot ce are putere de muncă. Am 35 de ani. Am putere de muncă. Degeaba am experiență în
domeniul meu. Degeaba am diplome peste diplome. Degeaba, dacă nu vorbesc limba germană.
Un fost coleg de școală lucrează în Germania. Găsește-mi și mie un loc. Îți găsesc, dar fă o diplomă. Curs de măcelari, 1 lună, 700 de lei, plata în
rate. Încep cursul. Termin munca la 5, nu ajung la practică. În ritmul ăsta, nu învăț prea mult. Îmi dau demisia și lucrez gratis la Billa. Termin cursul.
Nu sunt mulțumită, dar îl sun. Vreau să plec în Germania. Sună-mă la 6, să-ți dau numărul de Germania. Sun. Nu răspunde la telefon. Mi-am dat
demisia. Ce-am făcut?
Vreau să plec în Germania. Încep să caut pe internet. Găsesc o firmă din Craiova. Sun. Merg la interviu. Îmi spun că nu sunt pregătită să lucrez în
Germania.
Sun. Lăsați-mă să fac practică două săptămâni la firma dumneavoastră din România. Mă lasă. Nu au nimic de pierdut.

Am normă: 200 de piese pe zi.

Editura LiterNet, 2018 107


6 piese de teatru Alexandra Voivozeanu

În prima zi fac 60.


Mă concentrez, intru în ritm. În prima săptămână fac 100.
Mă concentrez, intru în ritm. În a doua săptămână fac 160. Vreau să plec în Germania. În a două săptămână am contractul în mână pentru a pleca
în Germania.
La început e bine. Câștig 1.200 de euro pe lună. După două luni șeful pierde licitația cu abatorul. Trebuie să mă întorc acasă.
Caut pe Internet. Sun.

*
NARATOR
Cum ajunge un muncitor roman in străinătate:
Varianta A. Se poate să sune un prieten deja plecat
Alo, ce faci, cum ești, n-ai un loc și pentru mine acolo-n Germania
Nu costă sau costă măcar o atenție
Nimic nu e gratis pe lumea asta
Varianta B. Se poate să găsească o firmă
Pe internet sau din auzite
Nu costă sau costă sau vezi mai târziu cât a costat de fapt
Nimic nu e gratis pe lumea astea
Varianta C. Se poate să găsească un intermediar sau să fie găsit(ă) de un intermediar
Cum l-a găsit george pe tipul ăsta pe internet
Cum l-a găsit pe liviu nu-mai-știe-ce-contabilă
Cum l-a găsit pe mihai un fost maistru de la firma care lucra
Un intermediar e mereu în contact cu o firmă care caută oameni pe care să-i detașeze
Nu costă sau costă sau vezi mai târziu cât a costat de fapt
Nimic nu e gratis pe lumea asta.

*
ANA
Aici suntem cu Leihfirma. Deci, firma de închiriat muncitori. L-am găsit pe tipul ăsta pe OLX. Dosarul costă 700 de euro. 350 înainte, 350 după
ce ajungi în Germania. Transportul din România costă. Totul costă. El m-a vândut unei firme din Timișoara. Firma din Timișoara m-a vândut unei
firme din Polonia. Firma din Polonia m-a vândut unei firme din Germania. Firma germană m-a vândut la Tonnies, într-un abator cu sute de oameni.
E ora 2:30 noaptea. Treci din pat în întuneric în autobuz în fabrică.
Ziduri de oțel. Camere de luat vederi.
Totul e alb și steril. Mirosul de animal proaspăt mort ți s-a impregnat în creier.

Editura LiterNet, 2018 108


6 piese de teatru Alexandra Voivozeanu

Ascuți cuțitul. O mișcare greșită și îți despici ochiul.


Îmbraci costumul de zale de două kile. Îți acoperă umerii și burta. Să nu ți le tai. Îl ascunzi sub un halat alb. Totul e alb și steril. Mirosul de animal
mort ți s-a impregnat în creier.

Te așezi la bandă. Tone de antricot de vită rulează zilnic pe banda din fața ta. Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seu. Întinzi mâna, scoți mușchiul,
scoți seul. 90% carne, 10% seu.

Hălcile astea de carne caldă care trec prin mâinile tale respirau acum câteva ore. Aveau ochi mari și blânzi și nas și gură și o inimă care bătea.
N-ai timp să îți bați prea mult capul cu asta.
Doctorul de calitate îți suflă în ceafă. Weiter, weiter. Să nu tai prea mult, să nu tai prea puțin. Mâna ta e mâna unui robot. Maxim patru secunde
pentru fiecare mișcare. Sunt doar două grade, dar transpiri. E ora trei după amiaza. Te dor încheieturile. Îți vine să îți scuipi rinichii de durere.
Nu îți vine să îți scuipi rinichii de durere. Nu ai voie să fii bolnavă mâine. Să fii bolnavă costă 100 de euro pe zi. Mai mult decât primești când nu
ești bolnavă și lucrezi.
Primești opt euro optzeci pe oră. Opt euro optzeci înmulțit cu două sute optzeci de ore.
Două mii patru sute șaizeci si patru de euro.
Minus taxe.
Minus asigurare.
Minus bocanci. Minus mânuși de zale. Minus truse.
Minus transport, de acasă, la abator. De la abator, acasă.
Minus cazare. Dacă dormi cu un coleg în pat, în schimburi, 300 de euro. Dacă dormi cu doi colegi, în schimburi, 250 de euro. Și în casa miroase a
animal mort și nici toate sprayurile din Germania nu o să îl acopere.
Minus lumină.
Minus apă.
Minus internet.

Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. 90% carne, 10% seu. 12 ore pe zi.

Germania e frumoasă, dar nu pentru români. Dacă vorbești germana, refuză să îți vorbească engleză. Doar dacă au un avantaj vorbesc engleză. O
asigurare la mașină, un cont bancar.
- Voi, românii, sunteți cum sunteți!
- Cum suntem, suntem muncitori și plecăm capul. Turcul și neamțul, scuza-mă, își freacă picioarele unul de altul și merg la țigări și la cafele. Și
cine rămâne, rămâne românul să muncească, dă-l dracu, că el poate să muncească cât patru.

Editura LiterNet, 2018 109


6 piese de teatru Alexandra Voivozeanu

Șeful e un nenorocit care abuzează femeile noaptea. Agresiv si verbal, si fizic. Nu te spală nici Dunărea. Într-o noapte s-a îmbătat, a intrat peste noi
în cameră și ne-a pus să dansăm. E înrăit pe munca asta, asta era pasiunea lui. El scoate calitate. Și atunci pe neamț, nu îl mai interesează. Ca femeie
singură, în țară străină, ai de ales, poți să suporți, sau poți să te duci acasă.

Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. 90% carne, 10% seu. 12 ore pe zi.

Toți nemții sunt imbecili, nu au un dram de cultură. În casele lor e o murdărie de nedescris. Doamne ferește să rămân eu aici. E exclus, niciodată.
Nu, nu, nu.

Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. 90% carne, 10% seu. 12 ore pe zi.

În România e frumos. Țara aia parcă te trage, parcă te captează. Bine, e și un mare cazinou. E parșivă. E ca și cum ai juca la păcănele. M-aș întoarce,
dar probabil pentru scurt timp. M-aș întoarce pentru că dorul te cheamă, dar ce să faci acolo, dacă nu ai ce.

Tone de antricot de vită rulează zilnic pe banda din fața ta. Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. 90%
carne, 10% seu. 12 ore pe zi.

*
Trec șase luni. Nu mai fac față. Mă îmbolnăvesc cu rinichii. 12 ore pe zi, la două grade. Doctorul îmi spune că trebuie să îmi schimb munca sau să
fac pauză de trei luni. Fac pauză două săptămâni. La îndemnul unor foști colegi plec în Danemarca. E mai bine, se lucrează numai 8 ore pe zi.
Trec șase luni și nu am suficienți bani să mă întorc acasă. Aflu de la o fostă colegă că s-a angajat la o fabrică de conserve în Germania. Nu-mi
găsești și mie un loc acolo?
După câteva luni se eliberează un loc. Lipim ambalajele, lipim prețurile, le dăm altă față. E o muncă frumoasă. Nu mai stau cu mâinile până la cot
în sânge, nu mai stai în frig. Programul e altfel. Oamenii sunt altfel.

*
Îmi doresc să nu mi se mai pună un nod în gât
În fiecare zi de duminică
Mai lungă decât o săptămână de muncă
Când copiii o să mă întrebe iar
Când vin acasă
Și o să răspund iar: luna viitoare
Așa ai zis și luna trecută, o să îmi spună
Să nu mi se mai pună un nod în gât

Editura LiterNet, 2018 110


6 piese de teatru Alexandra Voivozeanu

În fiecare duminică
Când mă gândesc că pentru ei sunt mama
Mai mult în discuțiile lor cu alți copii din sat
Dar ție ce ți-a trimis mama
Dar ție
Dar ție
Dar ție
Îmi doresc să nu mai fie nevoie să aleg între a-i trimite la mare
Și a-i pupa de noapte bună în fiecare seară

*
INTERMEDIARUL ANEI
1980. Lucrez în industria cărnii în Iași, la cel mai mare combinat. Un punct de lucru foarte mare, 15.000 de muncitori. O unitate deosebită,
extraordinar de bine pusă la punct. Tranșez vită. Tranșez vită 15 ani. E o meserie foarte grea, foarte frumoasă. Din mâna ta mănâncă sute de mii de
oameni. Suntem tineri, suntem încrezători. E o perioadă foarte bună. Învăț să îmi urmez interesul profesional.

1990. Combinatul se autodesființează. Încep să lucrez în comerț.

Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. 90% carne, 10% seu. 12 ore pe zi.

Aprilie 2000. Un fost coleg mă pune în legătură cu patronul unei firme din Ploiești. Un reprezentant al firmei germane vine la Ploiești. Pot să plec
în Germania, să lucrez într-un abator. Dau o probă de lucru. Trec proba de lucru. Încheiem contractul în România. Merg la consulat. Primesc viză
de lucru pentru doi ani. Mai mult nu se poate. Nu îi zice detașare, îi zice contract bilateral. Îmi urmez interesul profesional.

Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. 90% carne, 10% seu. 12 ore pe zi.

15 mai 2000. Prima oară pe pământ german. Auzisem că în Germania nu e praf pe stradă. Cobor din autocar. Primul lucru, dau cu mâna pe trotuar.
Nu e praf pe stradă.

Lucrez la cel mai mare abator din Europa. 1.500 de oameni. 32 de naționalități. Guten Morgen, Guten Tag, Czech, Dobri dann, Uwaga, filipinezi,
marocani, ucrainieni. E interesant. Nu e ușor. Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. 90% carne, 10% seu.
12 ore pe zi. Dormim într-o cameră cu patru paturi lipite una de alta, mai e spațiu doar pentru ușă să se deschidă. Îmi urmez interesul profesional.

Editura LiterNet, 2018 111


6 piese de teatru Alexandra Voivozeanu

Sunt punctual, serios, disciplinat. [Germania mi se potrivește ca o mănușă]. Îți fac un serviciu erste klasse. Șefii germani mă apreciază. M-ar chema
din nou, dar nu există formă legală. Am primit viza doar pentru doi ani. Mai mult nu se poate. Unii colegi se trec pe numele soției ca să se întoarcă
pentru doi ani în Germania.

Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. 90% carne, 10% seu. 12 ore pe zi.

2002. Mă întorc acasă. Lucrez într-o carmangerie din ORAȘ.

Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. 90% carne, 10% seu. 12 ore pe zi.

2007. Intrăm în comunitate. De ce mă primești în comunitate dacă nu îmi dai drept de lucru?

Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. 90% carne, 10% seu. 12 ore pe zi.

2010. Plec din nou în Germania, printr-o firmă de recrutare din România. Sunt harnic, punctual, disciplinat. [Germania mi se potrivește ca o
mănușă]. Îți fac un serviciu erste klasse. Șefii germani mă apreciază. Unul dintre ei mă întreabă dacă nu aș putea să mai aduc și alți oameni din
România, pentru un alt punct de lucru. Să fie ca mine harnici, punctuali, disciplinați. Am foști colegi. În branșa noastră ne anunțăm, păstrăm o
legătură. Am cunoștințe. Păstrez multe numere de telefon. Sun. Merge repede și primesc 100 de euro pentru fiecare. 30 ori 100 de euro. 3000 de
euro. Banii mei pe două luni de muncă.

Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. 90% carne, 10% seu. 12 ore pe zi.

2011. Mă întorc în România. Sunt harnic, punctual, disciplinat. Îmi deschid o firmă de producție de carne la Craiova. Îmi deschid un birou [.....].
Am curajul necesar la timpul potrivit. Îți fac un serviciu erste klasse. Lucrez cu vărul meu. El caută oameni. Fie cunoștințe, fie pe internet. Oamenii
ăștia aduc alți oameni. Oferim locuri de muncă.

E normal să plătești, ți-am găsit de muncă. Costă pentru că și pe noi ne costă. Concurența e mare. Abatoarele germane produc din ce în ce mai
ieftin. Liniile de producție se scot la licitație în fiecare an. Firma care oferă cel mai puțin câștigă.

Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. 90% carne, 10% seu. 12 ore pe zi.

2014. De la Tonnies primim 3.000 de euro pentru fiecare muncitor.


Minus salariu de bază, din România.
Minus transport.

Editura LiterNet, 2018 112


6 piese de teatru Alexandra Voivozeanu

Minus taxe.
Minus cazare.
Minus echipamente.
Mie ce îmi rămâne?

Costă pentru că și pe noi ne costă. Timp să găsim contracte. Muncă, alergătură, probleme. Concurența e mare. Percepem un mic comision de
angajare. Să fim siguri că nu pleacă. Mulți fug de muncă. Nu sunt punctuali, harnici, disciplinați. Se descurcă și fără transport, cazare, echipamente.

Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. 90% carne, 10% seu. 12 ore pe zi.

Oferim locuri de muncă. Oricum e mai bine ca în România.

Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. Întinzi mâna, scoți mușchiul, scoți seul. 90% carne, 10% seu. 12 ore pe zi.

*
NARATOR
Dacă ai trasa o linie roșie sau neagră sau mov
De la sibiu la cracovia la duisburg la nuremberg
Ar fi mai degrabă greu de înțeles de ce e nevoie de un om
Care trece prin patru firme cu un câștig mai mare sau mic
Și mai ales prin trei țări europene
Ca să zidească câteva cărămizi la un bloc la un mall la un tribunal
Dacă ai reface traseul ăsta punând una lângă alta o bancnotă de cincizeci de euro lângă o bancnotă de cincizeci de euro lângă o bancnotă de cincizeci
de euro
Sau măcar prima pagină a doua pagină a treia pagină din contractul unui muncitor detașat
Într-o zi în care vântul bate slab până la moderat
Ar deveni să zicem mai ușor de înțeles
*
De profitat toată lumea profită
Iar profitul se împarte
Dar niciodată în mod egal
Să facem o schemă. Arată ca un lanț trofic.
Mai mult profit pentru firme super mari uriașe gigant
Mai puțin profit pentru firme-intermediar

Editura LiterNet, 2018 113


6 piese de teatru Alexandra Voivozeanu

Și chiar și mai puțin sau uneori nimic pentru detașați.

SCHNITZEL MOGUL

Să nu îi exploatezi pe cei mai slabi decât tine. Asta e după mine o lege nescrisă a societății.

Când eram adolescent, tăiam cotlete, dimineață după dimineață, în măcelăria tatălui meu, din Rheda. Când fratele mele a murit, i-am moștenit
afacerea. Unii îl numesc Schnitzel Mogul. Alții îl numesc Împăratul porcilor.

Am moștenit afacerea fratelui meu și am ridicat un imperiu din producția de carne. Sunt în topul celor mai bogați cetățeni germani, am o avere
estimată la 3,1 miliarde de euro. În fabricile mele, se sacrifică 18,2 milioane de porci pe an. În fabricile mele lucrează 10.000 de oameni. Am vânzări
de 6 miliarde de euro anual. Am o echipă de fotbal.

Să nu îi exploatezi pe cei mai slabi decât tine. Asta e după mine o lege nescrisă a societății.

În fabricile mele, angajez oameni direct și angajez de două mai mulți oameni prin subcontractori, prin firme din estul Europei. Fiecare dintre firme
preia o anumită linie de producție: sacrificare, tranșare, ambalare. Fabricile noastre oferă un mediu plăcut de lucru și angajații noștri sunt mulțumiți.

În ultimii ani, nu am încasat nici o amendă pentru protecția muncii. Îi invităm de fiecare dată pe detașați să rămână la noi pentru slujbe pe termen
lung. Se poate ca subcontractorii pe care avem să nu se ridice la același nivel. Se poate, dar angajații lor sunt responsabilitatea lor juridică și umană.
Nu a noastră.

Să nu îi exploatezi pe cei mai slabi decât tine. Asta e după mine o lege nescrisă a societății.

COR
Mai sunt și momente frumoase
Seara când se întunecă și e aproape cald în casă
Pe fundal sfârâie o tigaie
Se aude un țscht! De la capacul sticlei de bere care tocmai s-a deschis
Dăm împreună o carte în bucătărie
Și camera asta ponosită și goală răsună de râsete și răsună de glume.
Și măcar pentru câteva ore
Devine un substitut mulțumitor pentru acasă.

Editura LiterNet, 2018 114


6 piese de teatru Alexandra Voivozeanu

Mai sunt și momente frumoase


Ca senzația că îmi câștig singură banii și îi folosesc [exact] cum vreau

Mai sunt și momente frumoase, sâmbetele și duminicile când facem un grătar, sau jucăm un fotbal, sau vedem un film
Sau facem împreună sarmale
Mai sunt și momente frumoase când vorbim la un suc sau la un kebab sau o pizza
Mai sunt și momente frumoase când ieșim la o cafenea sau terasă sau club

Mai sunt și momente frumoase


Când îmi aud copii trăncănind la telefon

Mai sunt și momente frumoase


Când fugi la western union
Imediat după ce ți-ai luat salariul
Și trimiți o parte mare din bani acasă
Și zâmbești mulțumit(ă)
Și luna asta ai reușit să le cumperi alor tăi o viață un pic mai bună

ANA
Trec șase luni. Nu mai fac față. Mă îmbolnăvesc cu rinichii. 12 ore pe zi, la două grade. Doctorul îmi spune că trebuie să îmi schimb munca sau să
fac o pauză de trei luni. Stop. Când am ajuns aici? Stop. Când am uitat de mine? Stop.
Caut pe internet. Sun.
Sun la sindicat. Nu e normal să îți fure din salariu. Nu e normal să muncești 12 ore pe zi. Nu e normal să dormi cu alți oameni în pat. Sun. Vin.
Cheamă presa. Îmi fac fotografii în fața firmei. Le dau împuternicire. O să înceapă un proces. Trec trei luni. Începe procesul. Trec șase luni. Nu am
nici o veste.

Am două fete. Îmi doresc mai mult pentru ele. Să meargă la liceu, să meargă la facultate, să se plimbe în toată Europa. Caut de muncă. Sun. Maria,
o fată cu care am fost la bandă, muncește la o fabrică de conserve. Nu-mi găsești și mie un loc acolo? Îmi găsește. Lipim ambalajele, lipim prețurile,
le dăm altă față. E o muncă frumoasă. Nu mai stau cu mâinile până la cot în sânge, nu mai stai în frig. Programul e altfel. Oamenii sunt altfel.
Am două fete. A trecut un an de când am plecat. Îmi doresc mai mult pentru ele. Să meargă la liceu, să meargă la facultate, să se plimbe în toată
Europa.
Am două fete. A trecut un an de când am plecat. 16 ani, 13 ani. Am două fete. Se cresc singure.

Editura LiterNet, 2018 115


6 piese de teatru Alexandra Voivozeanu

Îmi doresc să nu mi se mai pună un nod în gât


În fiecare zi de duminică
Mai lungă decât o săptămână de muncă
Când copiii o să mă întrebe iar
Când vin acasă
Și o să răspund iar: luna viitoare
Așa ai zis și luna trecută, o să îmi spună
Să nu mi se mai pună un nod în gât
În fiecare duminică
Când mă gândesc că pentru ei sunt mama
Mai mult în discuțiile lor cu alți copii din sat
Dar ție ce ți-a trimis mama
Dar ție
Dar ție
Dar ție
Îmi doresc să nu mai fie nevoie să aleg între a-i trimite la mare
Și a îi pupa de noapte bună în fiecare seară

2. TRIBUNAL

NARATOR
Cineva o să-ți deschidă o poartă înaltă
Care ascunde un fel de secret
O să fie deja întuneric, o să plouă și o să calci cu pași mici prin mocirlă.
E clar că ai prefera să nu afli secretul
O să urci niște scări la fel de fragile
Ca trupurile pe care se construiește cea mai puternică economie din europa
O să intri într-o bucătărie container
O masă mare de lemn
Șase plite și
Douăzeci de bărbați români.
O să miroasă rău a tutun, a carne prăjită și a dor de casă
De nu știi unde o să apară prăjitură de la kaufland și cola
Ca și cum te-ar fi așteptat fix pe tine

Editura LiterNet, 2018 116


6 piese de teatru Alexandra Voivozeanu

O să te așezi mai mult sau mai puțin stingher(ă) pe un scaun


Și o să asculți
Chiar dacă știi că poate nu o să înțelegi niciodată exact cum e

Am ridicat la panouri de ziceai că sunt macara. Salariu promis 1.750 de euro pe lună, 1.250 pe lună în mână, 500 pe lună garanție că rămânem
pe șantier, pe care urma să îi primim după cele trei luni. Am primit, după șase săptămâni, în total 220 de euro. Câte 20, câte 50, pe săptămână
pentru mâncare. Nu am crezut că se poate întâmpla așa ceva în Germania, în inima Europei. După șase săptămâni, vinerea la ora 12, am încetat
munca și ne-am trezit în Germania fără un cent în buzunar. De bani de întors acasă, nici nu se punea problema. Unde să te duci? Cu cine să vorbești.
Dacă nu știi limba. Un coleg de-al nostru, șef de echipă, ne-a pus în contract cu sindicatul.

Cinci bărbați stau la o masă


Și răspund la întrebări
Cine cum când v-a lăsat aici
Justiție injustiție ce înseamnă toate cuvintele astea

Poza 1: un container pentru unelte în care sunt înghesuite vreo trei paturi
O plasă de cartofi un reșou și un geam cât palma

Alți doi bărbați fac poze din prag


Nu intră
Păstrează distanța cât timp se miră
Că lumea celor cinci bărbați de la masă se desfășura chiar sub nasul lor
Justiție injustiție ce înseamnă toate cuvintele astea

Domnului schulz îi tremură un pic capul de furie


Să te pricopsești cu cinci amărâți
Plus presă
Pe șantierul tău de 27 de milioane de euro
Din bani publici germani
Nu e o criză ușor de gestionat
Domnul schulz se uită la cinci bărbați care stau la o masă
Și rostește un discurs ca și cum l-ar fi pregătit toată viața
Justiție injustiție ce înseamnă toate cuvintele astea
Eu m-am născut în anul și zice anul

Editura LiterNet, 2018 117


6 piese de teatru Alexandra Voivozeanu

Tatăl meu s-a născut în anul și zice anul


Bunicul meu s-a născut în anul și zice anul
Bunicul meu a înființat în 1900 împreună cu august bebel sozial demokratische arbeiterpartei [partidul social democrat al muncitorilor]
Sunteți co-cetățenii noștri și colegii noștri de uniune
Îmi pare rău pentru ce ați trăit astăzi aici
Justiție injustiție ce înseamnă toate cuvintele astea
Cinci bărbați români
Acceptă scuzele
Ce scuze frumoase
Justiție injustiție ce înseamnă toate cuvintele astea
Acum că bărbatul a terminat cu scuzele
Se duce acasă
Și deschide o bere
Sau poate un whisky
E târziu, aproape 12, și a fost, în definitiv, o zi grea
Cinci bărbați o să doarmă pe cinci saltele într-un birou
Justiție injustiție ce înseamnă toate cuvinte astea
Sigur ar vrea să meargă și ei acasă
Dar e cvasi imposibil să ajungi de aici din inima europei
Înapoi la periferia europei
Cu nici 50 de cenți în buzunar.

3. ACCIDENTUL

NARATOR
Aici o să fie bucătăria. O să ai în mijloc o masă mare rotundă și dulapuri doldora de aparatură electronică. Nu o să mai fie nevoie să faci nimic.
Aici o să fie baia. Încălzire prin podea. Tălpile tale adormite o să atingă gresia caldă, în pătrățele mici, albe și turcoaz. Ca și cum te-ai trezi în
fiecare dimineață pe o plajă în Grecia. Aici o să fie livingul. O să te uiți la filme, ca și cum s-ar întâmpla la tine în cameră.
Etajul trei.
Etajul doi.
Etajul unu.
Parter.
Subsol.

Editura LiterNet, 2018 118


6 piese de teatru Alexandra Voivozeanu

COR
[zgomot puternic]
Coleg: ... veniți, veniți!
Coleg: A căzut!
Coleg: Ce a căzut, mă?
Coleg: Scara! A căzut scara!

VALI
E vineri, spre sfârșit de program
Plătesc un credit
Lucrez de cine mai știe câți ani în străinătate
Soția mea stătea mereu cu grijă să nu mi se întâmple ceva
Lovesc cu barosul
Lovesc cu toată puterea mea
Lovesc cu barosul
De deasupra mea se desprinde o scară de beton
De deasupra mea se desprinde o scară de beton de 1.800 de kilograme
De deasupra mea se desprinde o scară de beton de 1.800 de kilograme şi se prăbușește peste mine
*
Protecția muncii nu e chiar o prioritate
Dintr-o eroare
Scara de la subsol n-arată chiar la fel cu scara din proiectare
Ar fi fost o soluție
Să se construiască un zid de susținere
Ar fi fost o soluție
Dar s-a întârziat și din partea română și din partea germană
S-a întârziat.
*
Respir
Sunt lipit de perete
Respir
Corpul meu e din ce în ce mai greu
Respir
Închid ochii

Editura LiterNet, 2018 119


6 piese de teatru Alexandra Voivozeanu

*
O oră jumate, o tonă optzeci, 18 mașini de pompieri
Ajung la spital
Sunt singur
*
Sunt singur
Soția mea ajunge abia peste o săptămână
Șeful meu nu îi dă un telefon
Sau îi dă, doar ca să-i spună
E în comă
Te duci peste-o săptămână
N-ai tu cum să îl ajuți acum
*
Soția mea ajunge peste o săptămâna
Leșin, ăsta e sângele soțului meu.
Nu mai face poze, a făcut poliția destule.
Vreau să am pozele mele.
*
Soția mea o să facă tot ce îi stă în putință să se facă dreptate.
Șeful meu e un om foarte bogat
*
Pe pereți sunt încă urme de sânge
Soția mea stătea mereu cu grijă să nu mi se întâmple ceva
Și uite că mi s-a întâmplat

NARATOR
Hai coboară și tu.

Pe pereți sunt încă urme de sânge.


În nici una dintre cărțile despre industria migrației pe care le cari după tine în bibliotecile hiperdigitalizate nu scrie că blocuri din cartiere germane
middle class se ridică cu sânge.
Nu scrie că se ridică cu sânge de tată.
Nu scrie că se ridică cu sânge de tată est european care a plecat la muncă.
Nu scrie că se ridică cu sânge de tată est european care a plecat la muncă să construiască o casă.

Editura LiterNet, 2018 120


6 piese de teatru Alexandra Voivozeanu

În nici una dintre cărțile despre industria migrației pe care le cari după tine în bibliotecile hiperdigitalizate nu scrie nimic.

Când o să le povestești despre accident colegilor de birou


O să închidă ochii strâns strâns
O să zică ceva de un sub-sub-subcontractant
Și fără nici o pauză o să te întrebe de unde vrei să comandați pizza
O să le spui
Și ceva din toată povestea asta o să te facă să te simți ipocrită
Ai vrea să existe undeva o explicație rezonabilă
Pentru care tu ești aici și oamenii ăia sub scară.

4. TATĂL

Număr: mai am șase duminici și plec acasă.


Număr: am plecat în străinătate în ‘99.
Nouășnouă
Douămii
Douămiiunu
Douămiidoi
Douămiitrei
Douămiișase
Douămiișapte
Douămiiopt

Număr: Ungaria, Italia, Spania.


Număr. Opt ani.
Normal că ne-am ridicat și noi situația acasă, am renovat, am făcut modificări. O baie, centrala termică, mașina care acum stă parcată în curte. De
ce să nu fie mai plăcut și mai frumos în casă, când poți. Doar că toate astea trebuie întreținute.
*
Am plecat din nou în străinătate. În Germania.
Număr: douămiipaișpe
Douămiicinșpe
Douămiișaișpe. 11 ani.

Editura LiterNet, 2018 121


6 piese de teatru Alexandra Voivozeanu

O baie, centrala termică, mașina care acum stă parcată în curte. Toate astea trec pe lângă mine, pentru că în Germania tot într-o baracă stau.
Timpul liber trece mai greu ca o zi de muncă
În timpul săptămânii, ești robot
Termini la șase
Mai treci pe la magazine, mai iei o pâine sau o sticlă de bere, ce mai ai nevoie de mâncare
Ajungi acasă, Faci un duș, pregătești ceva de mâncare, te culci
Muncă somn mâncare
Nu mai știu altceva nimic
Un telefon acasă
Alo, ce faceți, cum vă simțiți, aveți grijă de voi, papa, vă pup
Acasă, sâmbăta, mai ieșeai undeva,
Aici, aștept.
Merg cu toate hainele la spălat, suntem șapte inși, până ne vine rândul la mașina de spălat..
Fac o mâncare. Ceva mai lung, la cuptor, o varză, ne mai aducem și noi aminte. Vrem să mâncăm o ciorbă de burtă, mergem la Kaufland, că acolo
găsim burtă. Nu sub formă de laudă, dar ne pricepem.
Mai intri într-un magazin, vezi o ofertă, caști ochii, că nu ai ce să cumperi, pierdem timpul, pe la Saturn, la aparatură electronică
Sunt care mai merg pe la o discotecă, chiar și oameni mai în vârstă care sunt mai flușturatici.
La un moment dat nu mai ești același om care ar trebui să fii. Statornic, În treaba ta, Calculat.
Duminica, totul e închis.
Mă plimb de bezmetic prin oraș.
Doar ca să plec de acasă.
Unșpe luni pe an, acasă e o baracă.
Am un frigider. 60 pe 60, cu 80 înălțime.
Am un șifonier. De metal, ca la pușcărie.
O măsuță. 2 colegi de cameră. 7 colegi de apartament. O bucătărie. Unul țipă, altul bea. Unul ascultă manele, altul ascultă muzică populară, altul
vorbește cu soția.
Sunt plecat o lună, două luni, trei luni, patru luni, cinci luni, șase luni. Trei săptămâni acasă de Crăciun. Sunt plecat, o lună, două luni, trei luni,
patru luni, cinci luni, șase luni. Trei săptămâni acasă în iulie.
95, 96, 97, 98, 99, 2000, 2003, 2004, 2005... 2016. 11 ani. Ungaria, Israel, Spania, Belgia, Germania.

Timpul liber trece mai greu ca o zi de muncă.


În timpul săptămânii, ești robot
Muncă somn mâncare
Nu mai știu altceva nimic

Editura LiterNet, 2018 122


6 piese de teatru Alexandra Voivozeanu

Un telefon acasă
Alo, ce faceți, cum vă simțiți, aveți grijă de voi, papa, vă pup.
Acasă, sâmbăta, mai ieșeai undeva,
Aici, aștept. Merg cu toate hainele la spălat, suntem șapte inși, până ne vine rândul la mașină.. Fac o mâncare. Ceva mai lung, la cuptor, o varză, ne
mai aducem și noi aminte. Vrem să mâncăm o ciorbă de burtă, mergem la Kaufland, că acolo găsim burtă. Nu sub formă de laudă, dar ne pricepem.
Mai intri într-un magazin, vezi o ofertă, caști ochii, că nu ai ce să cumperi. Pierdem timpul, pe la Saturn, la aparatură electronică.
Sunt care mai merg pe la o discotecă, chiar și oameni mai în vârstă care sunt mai flușturatici. La un moment dat nu mai ești același om care ar trebui
să fii. Statornic, În treaba ta, Calculat.
Număr: mai am șase duminici și plec acasă.
*
Duminica, totul e închis.
Primul lucru pe care-l fac, după ce mă trezesc, e să sun acasă.
Suntem tați prin corespondență, pe fetită am crescut-o mai mult prin telefon. Alo, ai grija la matematică; la română ce notă ai luat? Dar spre norocul
meu și al soției, e copil bun, n-avem probleme cu el.
Soția se descurcă pentru că trebuie să se descurce
E și mamă, și tată
Știe să schimbe un robinet, o butelie, știe să taie cu flexul,
Știe, pentru că nu are altă variantă

Plec eu, tu rămâi acasă lângă copil


Eu trimit bani, vin când pot
Dacă mergem amândoi, cumpăram. Ce cumpărăm?

O bicicletă. Un telefon. O tabletă. Ciocolată. Multă ciocolată. Cumperi ca să fi acolo. Să fi acolo pentru când o doare burtica și nu ești la spital. Nu
ești.

O bicicletă. Un telefon. O tabletă. Ciocolată. Multă ciocolată. Pe moment se bucură, dar nimic nu înlocuiește când ești lângă ea. O să te judece, de
ce m-ai lăsat la vârsta de șapte ani.
O doare și pe ea, te doare și pe tine.

Număr: băiatul meu are 12 ani


Număr: am lipsit 7 ani și trei luni din viața lui.

Editura LiterNet, 2018 123


6 piese de teatru Alexandra Voivozeanu

Număr: mai am șase duminici și plec acasă


Ce-ar fi?

EPILOG

Ce-ar fi dacă pentru o zi?

Ce-ar fi dacă pentru o zi s-ar opri?

Ce-ar fi dacă pentru o zi s-ar opri șoferii de


autocamioane care lucrează 15 ore pe zi, până la
epuizare?

Ce-ar fi dacă pentru o zi s-ar opri îngrijitoarele la


domiciliu sechestrate la domiciliu?

Ce-ar fi dacă pentru o zi s-ar opri muncitorii din fabrici


pentru care o oră de lucru se bifează abia atunci când au
terminat de prelucrat 200 de piese atât de fierbinți încât li se
topesc mănușile?

Ce-ar fi?

SFÂRȘIT

Editura LiterNet, 2018 124


Citiți și alte cărți din colecția de teatru a Editurii LiterNet:

1. Petre Barbu - Tatăl nostru care ești în supermarket


2. Igor Bauersima - norway.today (traducere de Victor Scoradeț)
3. Georg Büchner - Woyzeck (traducere de Mihaela Sîrbu)
4. Lia Bugnar - Femeia din manuscris / Omul de zăpadă
5. Ștefan Caraman - Morți și vii / Santiago el campeon
6. Gianina Cărbunariu - poimâine alaltăieri / Stop the Tempo! / Tigru
7. Anton Pavlovici Cehov - Livada de vișini (traducere de Alexa Visarion) / Pescărușul (traducere de Maria Dinescu și Andrei Șerban)
8. Teodor Corban - Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte
9. Brian Dykstra - Strangerhorse (traducere de Gabriela Monica Rusu și Mircea Sorin Rusu)
10. Árpád Göncz - Gratiile (traducere de Anamaria Pop)
11. Ioana Ieronim – Cămășile
12. Mihai Ignat - Nu-nțeleg ce se-ntâmplă
13. Thomas Jonigk - Făptașii (traducere de Victor Scoradeț)
14. Rajiv Joseph – Echo Point (traducere realizată în cadrul Masteratului de Scriere Dramatică al Universității de Arte din Tîrgu-Mureș, coordonată și revizuită
de lect. univ. dr. Anda Cadariu)
15. Cristian Juncu - Ciupercutze
16. Franz Xaver Kroetz - 3 piese cu femei (traducere de Victor Scoradeț)
17. Dea Loher - Legăturile Klarei (traducere de Victor Scoradeț)
18. Olga Macrinici, Mariana Starciuc, Andreea Radu - Antologia msd - Masteratul de scriere dramatică al Universității de Arte din Tîrgu Mureș (1)
19. Rodica Mandache - Povestea Elisabetei Rizea
20. Maria Manolescu - Ca pe tine însuți
21. Roxana Marian - Mede/ea sau Despre fericirea conjugală
22. Péter Nádas - Înmormântarea (traducere de Anamaria Pop)
23. Alina Nelega - Amalia respiră adânc / Decalogul după Hess
24. Tatiana Niculescu Bran - Brâncuși contra S.U.A.
25. Ioan Peter, Mihai Ignat, Alina Nelega, Peca Ștefan - 4atru piese
26. Cosmin Perța - Să împuști iepuri e bine aici
27. Răzvan Petrescu / Dragoș Alexandru Mușoiu – Jaf armat / Spargerea
28. Tudor Popescu - 4 comedii
29. Sînziana Popescu - Domnul de Ciocolată / Teatru pentru prichindei: mari, mici și mititei / Trumpison, hoțul zăpezii, și Liga Secretă a Copiilor
30. José Rivera - Tectonica norilor (traducere realizată în cadrul Masteratului de Scriere Dramatică al Universității de Arte din Tîrgu-Mureș, coordonată și
revizuită de lect. univ. dr. Anda Cadariu)
31. Roland Schimmelpfennig - Noapte arabă (traducere de Victor Scoradeț)
32. William Shakespeare - Măsură pentru măsură (traducere de Ioana Ieronim)
33. Géza Szőcs - Busurmanii din Crîngul de Jos (traducere de Anamaria Pop)
34. Lucian Dan Teodorovici - Audiență 0

Editura LiterNet, 2018 125


35. Katalin Thuróczy - Cina zeilor (traducere de Anamaria Pop)
36. Ana Turos, Livia Stoica, Gabriel Sandu, Inna Cebotari, Alexandra Pâzgu - 5 din 5 piese de teatru
37. Radu Țuculescu - Bravul nostru Micșa
38. Andreea Vălean - Eu când vreau să fluier, fluier
39. András Visky - Julieta (traducere de Paul Drumaru)
40. Matei Vișniec - Despre sexul femeii - câmp de luptă în războiul din Bosnia / Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal / Paparazzi sau Cronica
unui răsărit de soare avortat
41. Charles Way – Crăiasa Zăpezii (traducere de Ilinca Hărnuț)
42. Frank Wedekind – Deșteptarea primăverii (traducere de Victor Scoradeț)
43. Elise Wilk – Pisica verde / Avioane de hârtie
44. Antoaneta Zaharia - Jocul

Lista completă a volumelor din colecția de teatru se află la http://editura.liternet.ro/catalog/toate/0/10/Teatru.html. Lista completă a volumelor publicate de
Editura LiterNet se află la http://editura.liternet.ro/catalog. Toate volumele pot fi descărcate gratuit de pe site-ul LiterNet pentru uz personal. Reproducerea lor
pe alte siteuri sau pe alte suporturi este interzisă.

Editura LiterNet, 2018 126