MĂRIMI CARACTERISTICE SUNETULUI

Iaşnicu (Stamate) Iuliana, drd.ing., Colegiul Tehnic Gh. Asachi, Bucureşti

ABSTRACT
The physical phenomenon of sound is generally characterized by the presence and the behavior of the vibrations in a
medium. Regarding the audio aspect of these vibrations, the frequency thereof be limited to the audible range to humans,
which is between 16 Hz and 16 kHz. Sound is a mechanical wave motion.
Noise means a troublesome and even harmful noise emission is related to hearing and generally higher levels of loudness.
By means changing characteristics of sound absorption and noise reduction and echo reverberations.
Sound characteristic sizes are impedance (resistance), the pressure p is the physical size creates a sense of human hearing
(noise), sound pressure and sound pressure level, sound power and sound power level, function of time and spectrum.

1.GENERALITĂŢI

Acustica studiază producerea, transmiterea, detectarea şi efectul sunetului. De asemenea, acustica

studiază interacţiunea sunetului cu substanţa, propagarea în spaţii precum şi percepţia sunetului şi
efectele asupra oamenilor şi animalelor. Acustica este un domeniu de cercetare şi aplicatie
interdisciplinar, bazat pe diferite discipiline, ca fizica, psihologia, fiziologia, tehnica transmisiei de
informaţii, ştiinţa materialelelor [1].

Sunetul este fenomenul fizic general, caracterizat de prezenţa şi comportarea vibraţiilor într-un mediu.
Legat de aspectul sonor al acestor vibraţii, frecvenţa lor se limitează la domeniul audibil pentru om,
care se găseşte între 16Hz şi 16 kHz (pentru măsurătorile tehnice se operează cu domeniul 20Hz –
20kHz). Sunetul este o mişcare ondulatorie mecanică. Deci producerea şi propagarea undelor sunt
legate de existenţa mişcării vibratorii în mediul deformant. Particulele mediului intră în vibraţie una
dupa alta în jurul poziţiei de echilibru. Deformaţia care se propagă în mediu constituie de asemenea o
undă. În ceea ce priveşte presiunea acustică, respectiv zgomotul, este necesar să facem mai întâi o
distincţie între presiunea acustică, respectiv zgomotul din aer şi presiunea acustică corespunzătoare
zgomotului care provine de la nivelul diverselor corpuri:
- Presiunea acustică, respectiv zgomotul din aer, se propagă prin aer.
- Presiunea acustică, respectiv zgomotul care provine de la nivelul diverselor corpuri se propagă
datorită diferitelor materiale solide, respectiv diverselor corpuri [2].

Zgomotul desemnează o emisie sonoră deranjantă şi chiar dăunătoare auzului şi este legată, în general,
de nivele mai ridicate ale intensităţii sonore [4]. Propagarea zgomotului dintr-o încăpere în alta, se face
prin intermediul aerului. Din acest punct de vedere, se poate lua în considerare fie şi numai zgomotul
din aer. Absorbţia zgomotului nu este acelaşi lucru cu reducerea lui. Prin absorbţie se înţelege
schimbarea caracteristicilor zgomotului şi reducerea ecoului şi a reverberaţiilor. Reducerea
înseamnă oprirea zgomotului înainte ca acesta să ajungă la ureche, mai exact, menţinerea lui în afara
peretelui sau a ferestrei [3]. Până acum, cea mai eficientă metodă de a stopa undele nemiloase ale
zgomotului este reflexia sa înapoi, prin utilizarea unor materiale cu masa şi densitate mare. Este chiar
destul de simplu: masa în cantitate apreciabilă şi aerul dintre diverse materiale opresc sunetul. O
cameră se poate izola fonic în două moduri: primul se face pentru a bloca accesul sunetului din exterior
către interior, iar cel de-al doilea este pentru a păstra sunetul produs în cameră şi a-l menţine acolo,
adică se blochează ieşirea sunetului. Cea mai simplă soluţie pentru spaţiile interioare este folosirea
pereţilor stratificaţi, tip sandviş, ce au spaţiul dintre cele două straturi exterioare, o zonă umplută cu
vată minerală. Intenţia este inlocuirea acesteia, parţial sau total cu deşeuri textile. Combaterea
zgomotului se încadrează în măsurile de protejare a mediului ambiant, în scopul înlăturării efectelor
nocive ale zgomotului asupra omului [5].

2.DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

privind limitarea nivelului emisiilor de zgomot în mediu:

- SR EN 45011:2001 - Cerinţe generale pentru organismele care aplica sisteme de certificare produse;
- Directiva 2000/14 CE - privind armonizarea legislaţiei statelor membre cu privire la zgomotul emis
de echipamentele utilizate în exterior, modificată prin Directiva 2005/88/CE şi Regulamentul
219/2009;
- HG 1756/2006 - Hotărâre privind limitarea nivelului emisiilor de zgomot în mediu produs de
echipamentele destinate utilizării în exteriorul clădirilor; publicată în Monitorul Oficial nr. 48 din 22
ianuarie 2007;
- SR EN ISO 3744:2009 "Acustică. Determinarea nivelurilor de putere acustică ale surselor de zgomot
utilizând presiunea acustică. Metodă tehnică în condiţii apropiate de cele ale unui câmp liber deasupra
unui plan reflectant".
- SR EN ISO 3746:2009 „Acustică. Determinarea nivelurilor de putere acustică emise de sursele de
zgomot utilizând presiunea acustică. Metoda de control care utilizează o suprafaţă de măsurare
înconjurătoare, deasupra unui plan reflectant”.
- SR EN ISO 3747: 2009 „Acustică. Determinarea nivelurilor de putere acustică emise de sursele de
zgomot utilizând presiunea acustică.”

3.MĂRIMI CARACTERISTICE

Pentru ca o unda elastica sa provoace senzatii auditice trebuie sa indeplineasca trei conditii:
• 1 . Sa aiba o durata de mai mare de 0 ,06 s
• 2 . Sa aiba o intensitate peste pragul audibilitate 10ˉ¹² W/m²
• 3 . Sa aiba o frecventa cuprinsa in intervalul 16 Hż ≤ v ≤ 20 kHz , cu un maxim de sensibilitate
auditiva in jurul valorii de 3500 Hz
Regiunea de spaţiu în care se propagă undele sonore poartă numele de câmp sonor. În mediile solide
elastice sunetele se propagă atât ca unde longitudinale cât şi transversale. Prin lichide şi gaze
(atmosfera) sunetele se pot propaga numai ca unde longitudinale.
Undele acustice cu frecvenţe mai mici de 16 Hz se numesc infrasunete, iar cele cu frecvenţe mai mari
de 20.000 Hz se numesc ultrasunete [1]. Propagarea vibraţiilor este legată de capacitatea de oscilaţie a
unui sistem. În cazul aerului sistemul este alcătuit din masele particulelor de aer şi din compresibilitatea
sa. Ca urmare a acestor proprietăţi, particulele de aer vor oscila cu o viteză de oscilaţie v – respectiv
viteza sunetului. Variaţiile locale de presiune se transformă într-o oscilaţie de presiune p care se va
suprapune peste presiunea statică (atmosferică) a aerului pa . Oscilaţia particulelor are loc longitudinal
– respectiv în direcţia de propagare a sunetului. Relaţia dintre viteza sunetului v şi presiunea sonoră p
este dată de relaţia:
p
Z= , (1)
v
unde Z este impedanţa (rezistenţa), ce caracterizează proprietăţile mecanice şi hidrodinamice ale
mediului respectiv. Pentru aer impedanţa este o mărime constantă, reală:
p
Z 0    0  c0  408Ns / m 2 , (2)
v
unde  0  1,2kg / m 3 este densitatea aerului şi c0  340m / s este viteza sunetului în aer.

Presiunea p este mărimea fizică ce creează omului senzaţia auditivă (de zgomot). Dacă sunetul apare
sub forma unor vibraţii în cadrul corpului solid, se vorbeşte de vibraţii sonore ale corpului. Sistemul
este alcătuit în acest caz de însuşi corpul respectiv, prin masa şi elasticitatea sa. Spre deosebire de
sunetul din aer, în cazul corpului, vibraţiile particulelor pot avea loc în diferite direcţii, astfel încât pot
apărea mai multe forme de unde [2]. Pentru ca particulele unui corp să vibreze cu viteza v este necesară
o anumită forţă F. Câtul dintre forţă şi viteză se desemnează, analog sunetului din aer drept impedanţa
mecanică Z. Adesea se utilizează şi mărimea inversă – mobilitatea h : F =1/h. Ca mărime de referinţă e
stabilit pragul de audibilitate corespunzător unei frecvenţe de 1000 Hz [4].

a). Presiunea acustică şi nivelul presiunii acustice.

Pragul de sensibilitate este dependent de frecvenţă şi are o valoare de cca 20 Pa , la o frecvenţă de
1000 Hz. Această valoare este luată ca mărime de referinţă pentru nivelul presiunii acustice L:
 p2   p
L = 10  lg 2   20 lg  , [dB] (3)
 p0   p0 
Calculul cu mărimile de nivel:
1.Însumarea nivelurilor sonore (la suprapunerea mai multor presiuni sonore incoerente)
 n pi2  n Li
Ltot  10 lg  2   10 lg 10 , prin simplificare pentru două surse Ltot  L1  L
10
(4)
 i 1 p0  i 1

2. Diferenţa nivelurilor sonore (pentru determinarea unei componente nedorite – de exemplu nivelul de
fond), calculul se face analog însumării. Procedeul simplificat pentru două surse:
  tot 1 
L L
L2  Ltot  10 lg1  10 10   Ltot  L
  (5)

3. Determinarea valorii medii a mai multor nivele (incoerente)

Li
1 n p 1 n
Lm  10 lg  2i  10 lg 1010
n i 1 p n i 1
(6)
1 n
Dacă diferenţa dintre nivelele individuale este sub 10dB, atunci formula devine: Lm   Li
n i 1 (7)
Presiunea acustică determinată într-un punct de o sursă sonoră, este determinată de distanţa de la sursă
la punctul respectiv. Indicarea nivelului sonor este deci adecvată numai pentru estimarea efectului
asupra urechii omeneşti, independent de sursa de energie. În cazul în care între două surse diferite,
diferenţa este mai mare de 5dB, nivelul de zgomot este stabilit de sursa cea mai mare iar măsurile de
reducere a nivelului de zgomot trebuie să se concentreze asupra ei [3].

b). Puterea sonoră şi nivelul puterii sonore

Puterea sonoră P este o caracteristică obiectivă şi univocă a unei surse sonore şi reprezintă indicarea
energiei sonore totale care este radiată în unitatea de timp de către sursa respectivă. Prin alegerea unei
puteri de referinţă P0  10 12 W , se defineşte nivelul puterii sonore L p  10 lg P / P0 . (8)

Relaţia dintre puterea de referinţă susmenţionată şi presiunea de referinţă a sunetului constă în faptul că
o sursă cu puterea P0 exercită asupra unei suprafeţe sferice circumscrise cu suprafaţa de 1 m 2 , o
presiune sonoră p 0  20Pa [4]. Relaţia de legătură dintre presiunea sonoră şi puterea sonoră pentru
r
surse cu o suprafaţă reflectantă este dată de relaţia: LP  L  20 lg 8 , [dB] (9)
r0
Distanţa de măsurare este considerată de la mijlocul sursei la punctual respectiv. Relaţia este valabilă
doar dacă sursa sonoră emite egal în toate direcţiile, situaţie întâlnită în majoritatea aparatelor tehnice,
astfel încât nu există o caracteristică de direcţie pronunţată.

c). Funcţia de timp şi spectrul

Majoritatea mărimilor legate de emisia sonoră (presiune sonoră, viteză, forţă) sunt mărimi ce depind de
timp, deci pentru descrierea fenomenului studiat este necesară o cantitate disproporţionat de mare de
informaţie. Pentru studiul reducerii zgomotului, informaţiile se găsesc prin reprezentarea spectrală  (f),
respectiv f(  ), adică prin indicarea amplitudinilor funcţie de frecvenţă: o oscilaţie sinisoidală
furnizează la frecvenţa respectivă o linie a cărei lungime corespunde amplitudinii; mişcările periodice
pot fi descompuse în componente cu frecvenţe şi amplitudini determinate; vibraţiile stochastice conţin
practic toate frecvenţele în cadrul unui anumit domeniu, furnizând un spectru aproape continuu.
Spectre continue furnizează şi alte fenomene; exemplu: un zgomot de şoc, unde forma fenomenelor
vibratorii este stabilită de curba spectrului de şoc. În majoritatea problemelor tehnice este vorba de
determinarea amplitudinilor, respectiv nivelelor medii pentru anumite benzi de frecvenţă – spectre de
bandă [4].

4.CONCLUZII

Înaintea oricărui studiu referitor la sunet este util să ne înarmăm cu aprofundarea tuturor noţiunilor
teoretice, de studiu, al sunetului; atât mod de calcul cât şi implicaţiile acestor mărimi în scopul utilizării
raţionale a resurselor şi a timpului de lucru. Pentru studiul reducerii zgomotului, informaţiile se găsesc
prin reprezentarea spectrală  (f), respectiv f(  ), adică prin indicarea amplitudinilor funcţie de
frecvenţă.

BIBLIOGRAFIE

[1]. Mantea, C-tin., Garabet, M., Fizica (F1) (2007), Editura All, Bucureşti.
[2]. Rusu, M., Nistor, M., Fizica (F1+F2) (2006), Editura Corint, Bucureşti.
[3]. Alexandrescu, L., Acustică aplicată (2013), Editura Orator, Bucureşti.
[4]. Demian, T., Pascu, A., Vibraţiile sonore şi zgomotul în aparatele de mecanică fină (1989), Institutul Politehnic
Bucureşti.
[5]. Koncsag, C., Materialele compozite în contextul dezvoltării durabile (2007), Universitatea „Ovidius”, Constanţa.