20 Termotehnica

2.PRIMUL PRINCIPIU AL TERMODINAMICII

Noţiunea de ″principiu ″ defineşte o afirmaţie care nu se poate demonstra

matematic. Principiul reprezintă rezultatul studiilor experimentale asupra
proceselor din natură. El este acceptat ca atare şi nu se cunosc situaţii care să-l
infirme.
Primul principiu al termodinamicii este o formă a legii generale a conservării
energiei, aplicată în cazul sistemelor termodinamice. El a fost formulat în 1842 de
către Julius Robert von Mayer. Enunţul general este următorul: într-un sistem
izolat, energia se conservă indiferent de transformările care au loc în interior.
Din punct de vedere cantitativ, principiul I statuează conservarea energiei: ea nu
poate fi creată, nici distrusă. Din punct de vedere calitativ, principiul I indică
posibilitatea transformării energiei dintr-o formă în alta, în cantităţi determinate.

2.1 Energia internă

Energia internă este o mărime de stare care reprezintă energia termică a unui
corp într-o stare termodinamică oarecare. Se notează cu U şi se masoară în [J]. În
calcule este util să raportăm energia internă la unitatea de masă:
u =U ,
m
Mărimea u este energia internă specifică şi se măsoară în [J/Kg].
Energia internă se defineşte conform teoriei cinetico-moleculare (Maxwell şi
Claussius) ca fiind :
U = U cin + U pot + U 0
unde: U cin -suma energiei cinetice moleculare corespunzătoare
mişcărilor de rotaţie, translaţie şi vibraţie ;
U pot -suma energiei potenţiale datorată forţelor de interacţiune
(atracţie / respingere) dintre molecule ;
U 0 - suma energiei din interiorul particulelor (la nivel
submolecular).
Trebuie subliniat că din energia internă U nu face parte energia cinetică
datorată mişcării sistemului în ansamblu şi nici energia potenţială a sistemului
aflat în câmp de forţe externe. Ambele tipuri de energie sunt externe.
Energia internă este o mărime de stare, deci depinde de parametrii de stare ai
sistemului. In calculele tehnice nu interesează valoarea absolută a energiei interne,
ci numai variaţia ei atunci cand sistemul trece dintr-o stare în alta.
∆U = U f − U i
unde U f -energia internă a sistemului în stare finală;
U i -energia internă a sistemului în stare iniţială.
Pentru un anumit sistem termodinamic, componeneta U 0 a energiei
conţinute în interiorul particulelor este constantă în timpul oricărui proces
temodinamic. Proprietăţile particulelor, privite ca solide rigide, se consideră
neschimbate în timpul unui proces termodinamic. Astfel, variaţita energiei interne
este:
∆U = ∆U cin + ∆U pot
Termotehnica 21

Energia internă depinde de viteza de agitaţie a moleculelor, de masa şi

numărul lor. Ea se manifestă, la nivel macroscopic, prin gradul de încălzire a
gazului, care se măsoară, la rândul său, prin temperatură. Deci, energia internă a
unui gaz perfect depinde numai de temperatură, nu şi de volum . Ea reprezintă
suma energiei particulelor (moleculelor) înseşi. Dacă numărul de molecule este
acelaşi, indferent de volumul ocupat, energia internă rămane aceeaşi .

2.2 Lucrul mecanic

Lucrul mecanic reprezintă energia schimbată între sistem şi mediul

exterior în cursul unei interacţiuni mecanice.
Lucrul mecanic, L, se exprimă prin produsul dintre componenta forţei,
F, pe direcţia de deplasare şi distanţa x pe care se deplasează punctul de aplicaţie
al forţei.
Pentru o deplasare elementară, dx , lucrul mecanic elementar schimbat
cu mediul va fi:
δL = F ⋅ dx

∆u>0

∆l<0 a) ∆l>0 b)

Fig.2.1 Variaţia energiei interne şi lucrul mecanic în cazul proceselor de:

a)compresiune; b)destindere

Datorită interacţiunii mecanice între sistem şi mediu, energia internă a

sistemului se modifică. Considerând ca sistem gazul cuprins în cilindrul din fig
2.1, variaţia energiei interne ∆U este pozitivă sau negativă în funcţie de variaţia
lucrului mecanic.
Atât în cazul compresiunii, cât şi în cel al destinderii, considerând procesul
(mişcarea pistonului ) suficient de lent, astfel încât presiunea să fie constantă pe
piston, lucrul mecanic elementar poate fi scris:

δL = p ⋅ A ⋅ dx

unde A- aria secţiunii transversale a pistonului;

p- presiunea pe piston , egală cu presiunea gazului.
Dar dV = A ⋅ dx reprezintă variaţia elementară a volumului de gaz. Astfel:

(2.1) δL = p ⋅ dV [J]
Lucrul mecanic specific reprezină lucrul mecanic raportat la unitatea de masă
de gaz. O cantitate elementară de lucru mecanic specific este dată de relaţia:
22 Termotehnica

(2.2) δl = p ⋅ dv [J/Kg]

În termodinamică, s-a stabilit convenţional că lucrul mecanic primit de către

sistem din exterior este negativ (L<0) – cazul compresiunii, iar lucrul mecanic
cedat de sistem în exterior este pozitiv (L>0) – cazul destinderii.
In cazul compresiei, sau în cel al destinderii, procesul poate fi considerat
reversibl dacă se neglijează frecarea între piston şi gaz. În această situaţie,
inversarea sensului de mişcare a pistonului conduce la revenirea sistemului în
starea iniţială.

∆u>0

∆l<0

Fig.2.2.Lucrul mecanic efectuat de elice se transformă ireversibil în căldură

Să urmărim sistemul din fig.2.2. Acest sistem (gazul din interiorul

cilindrului) primeşte energie sub formă de lucru mecanic din exterior, datorită
interacţiunii mecanice dintre gaz şi paletele care se rotesc. Se observă că presiunea
pe paletele elicii este diferită de cea a gazului. Lucrul mecanic nu se poate
exprima prin relaţiile de mai sus. In acest caz, lucrul mecanic primit de sistem este
de frecare şi se transformă ireversibil în căldură.
Prin inversarea sensului procesului, adică prin inversarea sensului de rotire
a paletelor, sistemul nu mai poate fi adus în starea iniţială.

2.3 Lucrul mecanic în transformările de stare reversibile

Se consideră gaz închis într-un cilindru cu ajutorul unui piston mobil. El

trece dintr-o stare termodinamică iniţială 1, într-o stare finală, 2. La un moment
dat, într-o stare intermediară a acestei transformari, gazul are presiunea p şi ocupă
un volum V.
Pentru o deplasare infinitezimală a pistonului, pe distanţa dx, în cursul
căreia se poate neglija variaţia presiunii, volumul se măreşte cu dV. Lucrul
mecanic elementar efectuat de gaz prin deplasarea pistonului pe distanţa dx se
exprimă astfel:
δL = p ⋅ dV
Se notează δL şi nu dL deoarece nu este vorba despre variaţia infinit mică a
mărimii L. Lucrul mecanic nu este o mărime de stare care să sufere variaţii la
trecerea sistemului dintr-o stare în alta, ci o mărime de proces. Deci δL
reprezintă o cantitate elementară de lucru mecanic şi nu o diferenţială totală
exactă.
Termotehnica 23

Lucrul mecanic efectuat de gaz prin deplasarea sistemului pe distanţa x la

trecerea dintr-o stare iniţială 1 într-o stare finală 2 este:
2
(2.3) L1−2 = ∫ p ⋅ dV [J]
1

2
l 12 = ∫ pdv
p1 1
1

δl=p.dv

2
p2

1’ 2’ v
v1 v2
∆v

1 2

Fig.2.3 Diagrama lucrului mecanic într-o transformare de stare reversibilă

În figura 2.3 s-a reprezentat grafic variaţia presiunii gazului din cilindru în
funcţie de volumul ocupat, într-o diagramă având în ordonată presiunea, iar în
abscisă volumul. Se poate observa că lucrul mecanic efectuat de 1 kg gaz, l12 , este
reprezentat de aria cuprinsă sub curba 1-2, adică aria haşurată 1'122 ' .
Această diagramă, care permite reprezentarea grafică a lucrului mecanic se
numeşte diagrama mecanică. Lucrul mecanic pecific va fi:
2
(2.4) l1− 2 = ∫ p ⋅ dv [J/Kg]
1

2.4 Lucrul mecanic de dislocare (deplasare)

In cazul sistemelor deschise, pe langă interacţiunea mecanică de tipul piston

(piesă mobilă) – gaz , mai apare o interactiune mecanică de tipul gaz – gaz. Astfel,
dacă în cilindrul unei maşini cu piston intră gaz la presiune constantă, printr-o
conductă care face legătura între sistem şi mediul ambiant (fig.2.4), pentru
introducerea fiecarui kilogram de gaz în sistem, se consumă din exterior un lucru
mecanic egal cu:

(2.5) Ld = F ⋅ x = p ⋅ A ⋅ x = p ⋅ V [J]
24 Termotehnica

Acest lucru mecanic cedat fiecărei tranşe de gaz de către masa de gaz aflată în
spatele său (care actioneaza ca un piston), se numeşte lucru mecanic de deplasare
(de dislocare). În fig.2.4 , tranşele de gaz cu masa de 1 kg sunt reprezentate prin
pătrate mici care se succed pe conducta de admisie.
Lucrul mecanic de deplasare reprezintă măsura energetică a interacţiunii prin
transfer de masă între sistem şi mediul exterior, la intrarea şi respectiv ieşirea
fluidului din sistem.
În timpul admisiei, fluidul intră în sistem, deci sistemul primeşte lucru
mecanic din exterior. În timpul evacuării, fluidul iese din sistem, deci sistemul
cedează mediului lucru mecanic.
1 kg gaz
p

Fig. 2.4 Interacţiunea gaz – gaz la un sistem termodinamic deschis;

cantitatea de gaz cu masa de 1 kg este reprezentată prin simbolul:

2.5.Lucrul mecanic tehnic

Din cauza lucrului mecanic de dislocare, lucrul mecanic schimbat de sistem cu

mediul nu reprezintă lucrul mecanic utilizabil, în cazul unui motor termic, sau
lucrul mecanic consumat, în cazul compresoarelor. Astfel, se introduce noţiunea
de lucru mecanic tehnic.
Se consideră o maşină termică producătoare de lucru mecanic. Masa de agent
termic care trece prin maşină în intervalul τde timp este m. Parametrii la intrarea
în maşină sunt p1 ,V1 ,T1 . După admisie, agentul termic suferă o transformare
termodinamică în urma căreia ajunge din starea 1, în starea 2. La evacuarea din
maşină, agentul termic are parametrii p2 ,V2 ,T2 .
Lucrul mecanic total pe care îl dezvoltă agentul termic în maşină (care include
atât lucrul mecanic produs la trecerea de la starea 1 la 2, cât şi lucrul mecanic de
admisie şi de evacuare a agentului termic) poartă numele de lucru mecanic tehnic
sau lucru mecanic util exterior .
Lucrul mecanic de admisie (dislocare) este pozitiv , L a = p1 ,V1 , iar cel de
evacuare este negativ Le = − p 2 ,V 2 .
Lucrul mecanic tehnic se exprimă sub forma:

(2.6) Lt 1− 2 = L a + L1− 2 + Le = p 1 ⋅ V1 + L1− 2 − p 2 ⋅ V2

Lt 1− 2 = L1− 2 − ( p 2 ⋅ V2 − p1 ⋅ V1 )
sau
2 2 2
(2.7) Lt 1− 2 = ∫ p ⋅ dV − ∫ d ( p ⋅ V ) = − ∫ V ⋅ dp
1 1 1

2
(2.8) lt 1 − 2 = − ∫ v ⋅ dp pentru m = 1 Kg
1
Termotehnica 25

Lucrul mecanic tehnic se poate calcula grafic cu ajutorul ariilor delimitate în

diagrama mecanică reprezetată în figura 2.5

lt 1− 2 = aria 11’22’+ aria 11”22”- aria 22′2″0 = aria 1' 122'

1′

la
l12 2
2′
1
le v
0
1″ 2″
Fig.2.5. Diagrama mecanică pentru deducerea grafică
a lucrului mecanic tehnic, ca sumă de arii,unde:
11′1″0 aria proporţională cu lucrul de admisie, la>0
11″22″aria proporţională cu lucrul efectuat, l1-2>0
22′2″0 aria proporţională cu lucrul de evacuare, le<0

Aria rezultată din însumarea de mai sus este haşurată în fig.2.6; ea este
proporţională cu lucrul mecanic tehnic corespunzător procesului 1 → 2 .

2′
p1

lt12
2
p2

v1 v2 v

Fig.2.6 Lucrul mecanic tehnic rezultat grafic din diagrama reprezentată în fig.2.5

2.6 Căldura

Căldura este o formă de energie.

Intre un sistem termodinamic şi mediul exterior se poate realiza, independent
de interacţiunile de natură mecanică, un schimb de energie, pus în evidenţă prin
26 Termotehnica

modificarea temperaturii sistemului. Schimbul energetic încetează dacă

temperatura mediului şi a sistemului devin egale [7]. Energia transmisă în acest
mod se numeşte căldură.
Experimental s-a constatat că energia schimbată pe această cale este
proporţională cu masa sistemului şi cu variaţia temperaturii sale.
Căldura schimbată de un sistem (corp) cu mediul exterior, într-un proces
termodinamic elementar, în cursul căruia temperatura sistemului suferă o variaţie
infinit mică, se exprimă astfel :
(2.9) δQ = m ⋅ c ⋅ dT [J]
unde : m - masa corpului, [Kg];
dT - variaţia elementară a temperaturii, [K];
c - căldura specifică (căldura masică ), [ J ].
kg ⋅ K
Ecuaţia (2.9) reprezintă ecuaţia calorică. Conform acestei relaţii, căldura
specifică depinde de natura corpului şi de starea sa termodinamică.
Căldura elementară, δQ , nu reprezintă variaţia infinit mică a unei mărimi de
stare şi, deci, expresia δQ nu este o diferenţială totală, ci o cantitate infinit mică
de căldură.
Căldura Q1−2 primită sau cedată de un sistem într-un proces termodinamic 1-2,
în cursul căruia temperatura sistemului variază de la T1 la T2 va fi:
2
(2.10) Q1− 2 = ∫ m ⋅ c ⋅ dT [J]
1
Schimbul de energie între corpuri , sub formă de căldură, depinde de natura
procesului termodinamic.
Pentru masă unitară, m = 1 kg, rezultă:
(2.11) δq = c ⋅ dT
2
(2.12) q1− 2 = ∫ c ⋅ dT [J/Kg]
1

Prin convenţie, căldura primită de un corp, în cursul unui proces

termodinamic, este considerată pozitivă (conduce la creşterea temperaturii
sistemului, dT > 0), iar căldura cedată este considerată negativă.

2.6 Entalpia

Entalpia este o mărime de stare, ce caractercterizează nivelul energetic al unui

sistem termodinamic. Se notează cu H şi se măsoară în [J] sau, dacă se raportează
la unitatea de masă, entalpia specifică se notează cu h şi se măsoară în [J/kg].
Relaţia de definiţie :
H = U + p ⋅V
(2.13)
h = u + p⋅v
Entalpia este, din punct de vedere analitic, suma dintre energia internă şi
lucrul mecanic de deplasare.
Relaţia de legătură între entalpie şi entalpia specifică:
H = m⋅h
Entalpia, sau conţinutul total de căldură, este greu de definit practic,
deoarece nu este direct măsurabilă. Se consideră următoarea experienţă imaginară:
ţinem gazul sub presiune constantă şi reducem temperatura până la zero absolut.
Termotehnica 27

Din acel moment, păstrând presiunea constantă, introducem o cantitate de căldură

până atingem o anumită temperatură T. Cantitatea totală de căldură a sistemului,
astfel introdusă, este egală cu variaţia entalpiei.

2.8 Exprimarea matematică a primului principiu al termodinamicii

a.Sisteme închise
Să considerăm un sistem termodinamic închis, care primeşte de la mediul
exterior căldura q1− 2 şi efectuează (cedează) lucrul mecanic, l1−2 . Ţinând cont
de convenţiile de semne, în acest caz avem: q1−2 > 0 şi l1−2 > 0 .
Dacă energia internă iniţială a sistemului este u1 , datorită schimbului de
energie cu mediul exterior, sistemul va avea în final energia internă u 2 .
Primul principiu al termodinamicii spune că variaţia energiei interne va fi :
(2.14) u 2 − u 1 = q 1−2 − l 1−2 [J/Kg]
sau, într-un proces termodinamic elementar suferit de o unitate de masă (m=1 kg):

(2.15) du = δq − p ⋅ dv
Enunţ : cantitatea de căldură, introdusă din exterior într-un gaz oarecare, se
regăseşte în variaţia energiei interne şi în lucrul mecanic efectuat de acest gaz în
exterior.

δq

δl

Sistem
du termodinamic
închis, gaz ideal

Fig.2.7 Ilustrarea primului principiu al termodinamicii aplicat unui sistem închis

b.Sisteme deschise

Se consideră o maşină termică în care, de exemplu, agentul termic primeşte

căldură şi produce lucru mecanic (fig.2.8). Sistemul este deschis deoarece prin
maşină trece în permanenţă un fluid de lucru.
Conform legii generale a conservarii energiei, agentul are energia E1 la
intrarea în sistem şi E 2 la ieşire. Suma energiilor schimbate cu mediul exterior
( E S ), se poate scrie pentru masa m de agent:
(2.16) E S =Q 1− 2 − L1− 2 = Q1− 2 − Lt 1− 2 + ( p1 ⋅V1 − p 2 ⋅ V2 )

unde Lt 1− 2 = p1 ⋅ V1 + L1− 2 − p 2 ⋅ V2 => L1− 2 = Lt 1− 2 − ( p1 ⋅ V1 − p 2 ⋅ V2 )

28 Termotehnica

Energia totală a agentului într-un punct oarecare este compusă din energia
cinetică, energia potenţială de poziţie şi energia internă. Aceasta este semnificaţia
termenilor din relaţia:
m ⋅ w2
(2.17) E= + m⋅ g ⋅ z +U [J]
2

p2,T2,V2
Maşina
p1,T1,V1 termică

z2
z1

Fig.2.8 Maşină termică privită ca un sistem deschis. Parametrii termici ai secţiunii

de intrare sunt notaţi cu indice 1, iar cei ai secţiunii de ieşire, cu indice 2

Inlocuind în ecuaţia de bilanţ energetic:

(2.18) E2 − E1 = E S
rezultă expresia matematică a primului principiu pentru sisteme deschise :
(2.19a) m ⋅  w2 + g ⋅ z2 + u2 + p2 ⋅ v2  − m ⋅  w1 + g ⋅ z1 + u1 + p1 ⋅ v1  = Q1− 2 − Lt1−2
2 2
 2   2 
   
Pentru o masă unitară de agent termic relaţia devine:
w22 − w12
(2.19b) (u 2 − u 1 ) + ( p 2 ⋅ v 2 − p1 ⋅ v1 ) + + g ⋅ (z 2 − z 1 ) = q1− 2 − l t 1− 2
2
sau, ţinând cont de relaţia de definiţie a entalpiei, (2.13):
w22 − w12
(2.19c) (h2 − h1 ) + + g ⋅ (z 2 − z1 ) = q1−2 − lt 1−2
2

2.9 Formulări ale primului principiu al termodinamicii

Primul principiu al termodinamicii, care exprimă legea generală a

conservarii şi transformării energiei în procesele termice, cunoaşte mai multe
formulări, printre care [4]:

a) Căldura poate fi produsă din lucru mecanic şi se poate transforma în lucru

mecanic, totdeauna în baza aceluiaşi raport de echivalenţă. In sistemul
tehnic, echivalenţa dintre căldură şi lucru mecanic :
1kcal = 427 kgf ⋅ m ≅ 427 ⋅ 9 ,81Nm
b) Energia unui sistem termodinamic izolat se menţine constantă.
c) Nu se poate realiza o maşină termică cu funcţionare continuă, care să
producă lucru mecanic fără să consume o cantitate echivalentă de caldură
(perpetuum mobile de ordinul/speţa I) .
Termotehnica 29

2.10 Căldura specifică

Considerând o masă unitară de agent termic, care suferă o transformare

elementară la volum constant (într-un recipient nedeformabil), din expresia
matematică a primului principiu pentru sisteme închise se obţine :
(2.20) (du )v = (δq )v
(2.21) unde : (δq )v = c v ⋅ dT
Rezultă :
 ∂u 
(2.22) (du )v = c v ⋅ dT şi cv =   , [J/kg·K]
 ∂T  v
Similar :
 ∂h 
(2.23) (dh ) p = c p ⋅ dT şi c p =   , [J/kg·K]
 ∂T  p
Căldura specifică la volum constant, cv , este egală cu variaţia energiei
interne a unităţii de masă pentru o variaţie a temperaturii egală cu unitatea, într-o
transformare la volum constant .
Căldura specifică la presiune constantă, c p , este egală cu variaţia
entalpiei unităţii de masă, într-o transformare la presiune constantă pentru o
creştere a temperaturii egală cu unitatea.
Pornind de la relaţia (2.15) se poate scrie:

(2.24) δq = du + p ⋅ dv
în care introducem : (du )v = cv ⋅ dT , rezultă:
δq = c v ⋅ dT + d ( p ⋅ v ) − v ⋅ dp
Din ecuaţia de stare rezultă:
d ( p ⋅ v ) = R ⋅ dT , deci :
(2.25) δq = c v ⋅ dT + R ⋅ dT − v ⋅ dp
Pentru o transformare sub presiune constantă, avem :
 ∂q 
(2.26)   = cv + R = c p (Relaţia lui Robert Mayer)
 ∂T  p
Raportul dintre căldura specifică la presiune constantă şi cea la volum
constant, raport notat cu k, se numeşte exponent adiabatic .
cp
(2.27) k=
cv
Din relaţiile de mai sus rezultă:
cv 1 cp k
(2.28) = ; =
R k −1 R k −1
Pentru gazele biatomice , cum ar fi aerul , se poate considera :
cv cp
= 2 ,5 ; = 3 ,5 ; k = 1,4
R R
Proprietăţi şi constante specifice unor gaze mai des utilizate sunt prezentate în
tabelul 3 din anexa1.
30 Termotehnica

Întrebări test
1.Energia internă este:
a) mărime de stare care se manifestă prin gradul de încălzire a sistemului;...........
b) mărime de proces care se manifestă prin gradul de încălzire a sistemului; a) b) c)
c) mărime de stare care depinde de volumul gazului perfect.

2.Lucrul mecanic total pe care îl dezvoltă agentul termic în maşină se numeşte:

a) lucru mecanic de evacuare;.................................................................................
b) lucru mecanic de dislocare; a) b) c)
c)lucru mecanic de deplasare.

3. Entalpia este o mărime de stare care exprimă:

a)nivelul energetic al unui sistem termodinamic;....................................................
b)conţinutul total de căldură al unui sistem termodinamic; a) b) c)
c)fluxul de căldură evacuat de un corp.

4.Principiul I al termodinamicii, aplicat unui sistem închis, spune: cantitatea de căldură introdusă
din exterior într-un gaz oarecare se regăseşte în :
a)variaţia entalpiei şi în lucrul mecanic efectuat de gaz în exterior;........................
b)variaţia entropiei şi în lucrul mecanic efectuat de acest gaz în exterior a) b) c)
c)variaţia energiei interne şi în lucrul mecanic efectuat de acest gaz în exterior.

5.Energia totală a unui agent termic într-un punct oarecare al unui sistem termodinamic deschis
este alcătuită din:
a)energia internă, energia potenţială de presiune, energia cinetică;.........................
b) energia cinetică, energia internă, energia potenţială de poziţie; a) b) c)
c)energia cinetică şi energia potenţială.

6.Lucrul mecanic elementar , δl , efectuat din exterior asupra unui gaz aflat în interiorul unui
cilindru cu piston este:
a) δl > 0 ;..................................................................................................................
b) δl < 0 ; a) b) c)
c) δl = p ⋅ dv .

7.Principiul I al termodinamicii constituie o formă a:

a) legii conservării masei;…………………………………………………….…
b) legii gravitaţiei; a) b) c)
c) legii conservării energiei.

8.Expresia matematică a primului principiu al termodinamicii,

pentru sisteme închise este:
a) dq = du + p ⋅ dv ……………………………………………………….…..….
b) δq = du + v ⋅ dp a) b) c)
c) δq = du + p ⋅ dv

Problema 2.1
Să se calculeze variaţia energiei interne a unui kilogram de aer uscat, care se
răceşte, dacă entalpia sa scade cu valoarea ∆h = −30 kJ . Pentru aerul uscat, se
kg
cunosc: căldura specifică la volum constant, cv = 0 ,7174 kJ şi căldura
kg ⋅ K
specifică la presiune constantă, c p = 1,01 kJ .
kg ⋅ K
Termotehnica 31

Rezolvare
Relaţia matematică a principiului I al termodinamicii, scrisă în cazul unei
transformări la volum constant ( dv = 0 ) ia forma du = δq , deoarece lucrul
mecanic este nul δl = p ⋅ dv = 0 . Rezultă:
(du )v = (δq )v = cv ⋅ dT
Relaţia de definiţie a entalpiei, scrisă sub formă diferenţială este:
(dh ) p = c p ⋅ dT
Făcând raportul între cele două relaţii de mai sus, rezultă:
dh c p
= =k
du cv ,
1
du = dh
Deci, k , unde k este coeficientul adiabatic al aerului.
Integrând relaţia obţinută, între cele două stări ale aerului, se obţine:
1
∆u = u 2 − u1 = ∆h
k
⋅ (− 30 ) = −
0 ,7174 30
∆u = u 2 − u1 = = −21,27 kJ
1,01 1,41 kg
Se observă că energia internă este mai mică în starea finală, 2, decât în starea
iniţială, 1.

Probleme propuse
2.2.In figura 2.3 este reprezentat un ansamblu de două butelii cu aer
comprimat, legate între ele printr-o conductă prevăzută cu robinet. Ansamblul se
consideră izolat adiabat. Starea aerului din butelia A este dată de parametrii
p A = 2bar , V A = 1m 3 , t A = 21o C , iar starea aerului din butelia B este dată de
parametrii p B = 6 bar , VB = 40litri , TB = 300 K . Se deschide robinetul
conductei de legătură. Să se calculeze temperatura şi presiunea aerului din cele
două butelii după atingerea echilibrului termic. Se consideră aceeaşi căldură
specifică sub presiune constantă, cp, atât pentru butelia A, cât şi pentru butelia B.
Volumul conductei de legătură se neglijează.

pA, pB, p,
TB p,
TA T
T

a) b)
Fig.2.3a) ansamblul cu robinetul închis; b)ansamblul cu robinetul deschis, după
atingerea echilibrului
32 Termotehnica

2.3.Ce căldură a absorbit unitatea de masă de amestec gazos, dacă temperatura sa

a crescut cu ∆t = 35 o C , fără ca presiunea să se modifice? Se cunoaşte căldura
specifică la presiune constantă c p = 1,22 kJ . Care este entalpia amestecului
kg ⋅ K
gazos în stare finală, dacă temperatura este t 2 = 72 o C ?

RĂSPUNSURI ŞI REZOLVĂRI

Întrebări test
1.a; 2.-; 3.a,b; 4.c; 5.b; 6.b,c; 7.c; 8.c.

Probleme
2.2. Rezolvare
Ansamblul celor două butelii formează un sistem
- închis, deci masa gazului, în ansamblu, rămâne aceeaşi după deschiderea
robinetului,
-izolat, deci energia lui se conservă.
Ca urmare, cantitatea de căldură cedată de gazul cu temperatură mai
ridicată, B, va fi egală cu cantitatea de căldură primită de gazul cu
temperatură mai scazută, A. Căldura cedată este negativă:

Qcedat + Q primit = 0

m A c p ( T A − T ) + m B c p ( TB − T ) = 0
unde am notat cu T temperatura finală, de echilibru pentru gazul din
sistem.

Masa gazului din fiecare butelie se calculează cu ecuaţia de stare:

p ⋅V 2 ⋅ 10 5 ⋅ 1
mA = A A = = 2 ,368 kg
RT A 287 ,13 ⋅ (273 ,15 + 21)
p B ⋅ VB 6 ⋅ 10 5 ⋅ 40 ⋅ 10 −3
mB = = = 0 ,278 kg
RTB 287 ,13 ⋅ 300

Temperatura la echilibru rezultă:

m T + m B TB 2 ,368 (273,15 + 21) + 0 ,278 ⋅ 300
T= A A = = 294 ,76 K
m A + mB (2 ,368 + 0278 )
Valoarea presiunii se determină aplicând ecuaţia de stare pentru ansamblul celor
două butelii cu robinetul deschis:
p(V A + V B ) = (m A + m B ) ⋅ R ⋅ T
(m A + m B )RT
p= =
V A + VB

=
(2 ,368 + 0 ,278 )⋅ 287.13 ⋅ 294 ,74 = 2 ,15 ⋅ 10 − 5 N = 2 ,15bar
1 + 40 ⋅ 10 − 3 m2
Termotehnica 33

2.3. Rezolvare

Din ecuaţia calorică de stare, scrisă pentru unitatea de masă a amesecului gazos,
rezultă căldura absorbită la presiune constantă:
q = c p ⋅ ∆T
Dar, ∆T = ∆t , rezultă:
q = 1,22 ⋅ 35 = 42 ,7 kJ
kg
Entalpia amestecului gazos de masă unitară, în starea finală 2, este dată de relaţia:
h2 = c p ⋅ T2 = 1,22 ⋅ (72 + 273,15 ) = 421,083 kJ .
kg
Observaţie
În general, entalpia, fiind o funcţie de stare, interesează ca variaţie între două stări
şi nu ca valoare absolută, aşa cum s-a cerut în această problemă.