UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea Urbanism şi Arhitectură

Departament Design Interior

Refetat
La Istoria Mobilierului
Tema : Stilul antic roman

A efectuat St. gr. DIN-151

Guşovschi Valeria

A verificat Lector superior

Platon Liliana

Chişinau 2016
 CUPRINS
I.Introducere………………………………………………………………………………………………..2
II.Mobila stilului antic roman……………………………………………………………………….3

III.Ornamentația mobilierului roman……………………………………………………………5

IV.Obiectele de mobilă specifice stilului roman……………………………..……..……..7

V.Concluzie…………………………………………………………………………………………...……12

1
 I.Introducere

Mobila, ca obiect cu destinaţie strict legată de necesităţile utilitare şi

esteticea existat în viaţa omului încă din perioada.
Dezvoltarea sa artistică și funcțională a fost influiență de dezvoltarea
principalelor stiluri ale artelor plastice , de perfecționarea uneltelor de lucru , a
materialelor și a condițiilor sociale.
Studiul organizat și decumentat aș dezvoltării mobilei ca obiect utilitar și
decorativ cunoaște următoarele perioade istorice importante: Stilurile
popoarelor vechi,stilurile antice Greco-romane, stilurile evului mediu și stilurile
epocii moderne. Pe lingă aceste stiluri ,au apărut și unele influiențe specifice
unor perioade istorice mai scurte , întrepătrunderii de la un stil la altul
,dispariții și reveniri periodice ale unor elemente contructive și decorative în
condiții materiale și sociale noi.

2
 II.Mobila stilului antic roman
Arta romană s-a dezvoltat și a evoluat în Roma antică și Imperiul Roman în perioada
secolului IV î.e.n.

La romani prelucrarea materialelor a cunoscut o mare perfecționare in raport cu

ceea ce s-a realizat pînă atunci în acea vreme , fapt care a permis realizarea unor sortimente
mai largi de obiecte de mobilier, folosind în acest scop pe lîngă lemn ,marmura și bronzul.

Uneltele perfectionate și procedeele constructive au facut posibilă realizarea unor

obiecte de mobilier mai valoroase din punct de vedere constructiv și estetic .Forma mobilei
romane a fost influiențată în bună măsura de arhitectură, pe lîngă elementele prelucrate de
greci.

Romanii au acordat mobilierului o deosebită importanță pentru ca acesta să confere

maximă comoditate și un aspect estetic valoros, fapt care a determinat realizarea unor
obiecte cu dimensiuni mai bine cupinzătoare a spatiului de locuit și confort la întrebuințare.
Folosirea marmurei pentru mobilier a impus prelucrari și dimensiuni deosebite de cele
pentru obiecte din lemn și bronz .

Structura mobilei romane a fost determinată de perfectionarea uneltelor și

materialelor folosite.

În același timp romanii au dezvoltat mult meșteșugurile și au realizat unelte de lucru

ca nici o altă epocă istorică pînă atunci, in prelucrarea lemnului. Ei au cunoscut și
folosit:diferite feluri de ferăstraie,rindele și burghie , strungul pentru lemn ,dălți etc. În
același timp s-a perfecționat tehnica de lucru cunoscută la greci, realizînd multe elemente
noi, cum au fost:tăierea lemnului în furnire, strunjirea , furniruirea, placarea și chiar
colorarea și lustruirea lemnului.

Îmbinările au fost precis executate și mai variate, folosind cepul și scobitura în

diferite forme, ,lamba și ulucul pentru îmbinări în lățime etc.

Ca și grecii , romanii au folosit mult obiectele de mobilier pentru odihna și șezut

,mesele și lăzile. Elementele constructive au fost adaptate cerințelor construcției,celor de
confort și estetică. Astfel picioarele erau stunjite cu profile repetate,curbate sau în forma
de X , dreptunghiulare sau in trunchi de piramidă cu baza mică în jos unde se terminau cu
un boboc de floare deschisa, sau executate în scînduri conturate în forme decorative ,
picioare subțiri de căprioară sau cu labă de leusculptată. Cele din marmură erau sculptate cu
un picior de leu avînd la partea superioară chiar un cap de leu, sculptat, sau aveau forma
unor plăci bogat sculptate (două plăci la un scaun sau fotoliu).

3
 Adesea sub picioare la unele obiecte era montat un soclu profilat în formă de placă.
Spătarele scaunelor și fotoliilor , ori canapelelor din lemn , erau construite cu aceeași
tendință pentru confort , puțin curbate și înclinate în spate. Cele lucrate în marmură erau
rigide și drepte, fără înclinație, de multe ori prelungite, ca doua brațe de fotolii.Aceste brațe
erau în alte cazuri lucrate separat, ca niște plăci bogat sculptate și montate pe șezut și
spătar.La obiectele din lemn aceste brațe au fost frumos tăiate în linii curbe și întoarse la
partea din față, cu volute sculptate. Cele din marmură puteau fi sculptate cu cap de leu sau
volute mari.

Șezutul era simplu sau tapițat, iar cel al obiectelor din bronz sau
marmură,întotdeauna acoperit cu perne sau blănuri de animale. Pe paturi se foloseau
saltele confortabile. La obiectele din lemn, șezutul era construit ca un cadru în care se fixau
picioarele și placa sau tapițeria șezutului.

Placile meselor erau de obicei din marmură de formă pătrată sau rotundă, profilată
pe canturi. Legăturile între picioare au fost mai puțin folosite.

4
 III.Ornamentația mobilierului roman
Ornamentația mobilierului roman a preluat multe elemente decorative de la greci si
etrusci pe care le-a dezvoltat si îmbogățit după simțul loe estetic și tehnica de lucru folosită.
Mai frecvent intrebuințată în mobilier a fost ornamentația sculptată și cea cea realizată prin
încrustații .

Pictura decorativă și mozaicurile lucrate cu un deosebit simț artistic în marmură

coloratăau fost mai mult folosite în arhitectura interioarelor.

În mobila artistică au realizat profile decorative prin strunjire sau cu rindele profilate,
iar ornamentele cele mai cunostute și întrebuințate au fost :

-frunza de acant -palmetele -cornuri de abundență

-ovurile -meandrele -ghirlande

-felurite rozete -console sculptate -arcade

-volute -motive geometrice -picior de leu

-forme de vase din care ies lujeri si frunze de acant -ghiara de flutur

-picior de căprioara -sfincși -vulturi

-frunza de viță și de laur -feronerie decorativa

Exemple de ornamente: (g) frunza de acant stilizată

(h) Ornament ovuri

(i) ornament acanturi în voluri

5
6
 IV.Obiectele de mobilă specifice stilului
roman
Taburetul lucrat din lemn și bronz cu șezutul tapițat sau acoperit cu blanuri ,picioare
simple sau în forma de X, strunjite și sculptate , pliante sau fixe,cadrul ornamentat cu
încrustații prețioase. Acest obiect a fost mult folosit de romani. (d)

Fotoliul-era mai deosebit,lucrat ca un tron cu brațe în forma de panou, iar picioarele

formate din doua plăci masive , bugat ornamentate și sprijinite pe un soclu profilat . Aceste
tronuri au fost folosite în temple, cludiri oficiale ,teatre etc., fiind în general lucrate din
marmură.(e)

Banca simplă- sau cu spătar era construită cu patru picioare ori cu doua picioare în
forma de de panou.De obicei era fixată pe un postament scund. Unele banci mai mici de
doua persoane aveau un scop special ca loc de onoare in locuința romana.În general banca a
avut o largă întrebuințare lucrată de obicei din marmură.(a)

7
Patul și sofele- au fost obiecte pentru odihna și pentru luat masa. Cele lucrate din lemn
aveau picioare strunjite fixate într-o ramă dreptunghiulară prevazută cu traverse sau un
suport mai elastic din piele,pe care se așeaza salteaua , un capat fiind mai ridicat și înclinat
puțin în afară, servea pentru sprijinirea pernelor. Au fost create doua forme de pat și
anume: 1. Patul pentru dormit

2. patul pentru odihna in timpul zilei și pentru servirea mincării.

Cele exacutate din marmura sau bronz erau fixe , mai grele, iar cele folosite de populația
săracă erau foarte simple, adesea zidite din cărămidă.
Ca și la greci , paturile romanilor erau înalte, linga ele fiind eșezate niște taburete
foarte scunde,pentru a ușura urcarea în pat. Picioarele, cadrul și capul patului au fost
întotdeauna ornamentate cu elemente geometrice incrustate sau pictate ,și ornamentate și
ornamente sculptate din domeniul vegetal și animal, ori figuri omenești.(c) ,(f),(j)

8
(c) canapea pentru odihna

(f) pat roman

9
(j) canapea cu perna de șezut.

Lăzile sau cuferele- erau executate din lemn și conslidate prin feronezie decorativă

10
Sipetul- a avut o întrebuințare, fiind executat în forme artistice variate ,cu ornamentație
bogată ,lucrată și pe feroneria cu care cu care erau legate fiind folosit pentru păstrarea
îmbrăcămintei și a obiectelor prețioase.

Mesele romane-au avut diferite întrebuințări și anume: unele pentru servirea mesei ,
altele pentru scris, pe lingă acestea fiind realizate și unele mese console pentru păstrarea
unor vase decorative, bibelouri etc. Se executau din lemn și marmură,pentru plăci folosindu-
se și bronzul sau arama în special la cele cu dimensiuni mici. S-au mai executat și mese mai
mici în esențe lemnoase cu fibre și culori frumoase. Forma meselor era obișnuită rotunda și
pătrată , unele avind picioare pliante , fiind folosite mai mult mese cu trei picioare , sau cu
un picior masiv central.(b)

(b) masă romană cu picioare și cap de leu.

Dulapul- apare pentru prima oară în construcția mobilei fără să aibă însă o dezvoltare
valoroasă din punct de vedere artistic, deoarece a fost folosit mai mult de către meșteșugari
pentru păstrarea uneltelor de lucru,sau a obiectelor de uz casnic și mai puțin pentru
păstrarea hainelor .

Era executat în rame late cu tăblii, consolidate cu feronerie decorativă prinsă prin
cuie scurte și groase cu cap rotund. Pentru protejarea lemnului ,obiectele se vopseau.

11
 V.Concluzie

În concluzie pot menționa cu certitudine că datorită perfecţionării

prelucrării materialelor screşte gama obiectelor de mobilier.

Forma mobilierului a fost influenţată în bună măsură de arhitectură.

Au acordat maximă importanţă comodităţii şi aspectului estetic valoros

ale mobilierului.
Pe lângă lemn au folosit bronzul şi marmura, au realizat furniruirea,
lustruirea şi colorarea lemnului, au folosit cel mai des ornamentaţia sculptată şi
încrustaţiile.
Apar ca elemente decorative: cornuri de abundenţă, ghirlande, rozete,
gheara de vultur, copita de căprioară.

12