1.

Joseph Louis Gay-Lussac

Joseph Louis Gay-Lussac (1778-1850)

Louis Joseph Gay-Lussac a fost chimst si fizician francez. S-a nascut la 16 dec 1778 si
moare la 72 de ani la 9 mai 1850 la Paris. A ramas in istorie pentru cercetari privind
proprietăților gazelor.

La 16 ani este trimis la Paris sa studieze. La 21 de ani intra la Scoala Politehnica de unde
va iesi inginer de drumuri si poduri. Primeste si grad de colonel. In paralel da meditatii de
matematica pentru a castiga un venit suplimentar.

În timpul cursurile de chimie practică și aplicată în arte, Gay-Lussac a fost remarcat de

către Claude Louis Berthollet. Ramane alaturi de Berthollet ca si preparator al lui. Va
descoperi aici legea dilatarii gazelor.

El aduce mai multe îmbunătățiri barometrului cu mercur. Lucreaza la prepararea potasiului

si sodiului (impreuna cu chimistul francez Louis Jacques Thénard). Descopera elementul
chimic bor.

Cu ajutorul pilei voltaice demonstreaza ca clorul este un element chimic si nu acid. Va

descoperi si acidul cianhidric si cianogenul cu formula chimică C2N2.

Imbunătățește procedeele de fabricare ale acidului sulfuric și ale acidului oxalic și pune la
punct metodele de control prin dozare. El da denumirea de iod desi nu el l-a descoperit.

A fost primul cadru didactic titular al catedrei de fizică a Facultății de științe din Paris. Va
lucra si la departamentul de chimie al Muzeului de istorie naturală si apoi la compania de
inghetata din Saint-Gobain. A ajutat la prevenirea emanarii in atmosfera a oxidului de azot
prin construirea unui turn care ii poarta numele la fabrica de acid sulfuric din Chauny.

A facut parte din conducerea revistei Analele de chimie și fizică si a prezidat Academia de
științe.
2.Robert Boyle
Robert Boyle a fost fizician, chimist și inventator irlandez nascut la 25
ianuarie 1627 si decedat la 30 decembrie 1691 la Londra.

Biografie
Robert Boyle a fost al șaptelea băiat și al 14-lea copil al contelui de Cork,
născut la castelul Lismore, în Irlanda, la 25 ianuarie 1627. A fost un copil-
minune, învățând încă de la o vârstă foarte fragedă limba latină și franceză, și
a fost trimis la Colegiul Eton la numai 8 ani. La numai 11 ani a întereprins
multe călătorii în străinătate alături de un tutore francez, iar în anul 1641 se afla în Florența pentru a
studia scrierile lui Galileo.

S-a întors în Anglia în anul 1644 și a hotărât să se dedice cercetărilor științifice, alăturându-se unui grup
de oameni cu aceleași aspirații și idealuri numit "Colegiul Invizibil", care mai târziu este recunoscut și
legalizat de Carol al II-lea sub numele de Societatea Regală din Londra pentru Îmbunătățirea
Cunoștințelor naturale.

În anul 1654, Boyle s-a mutat în Oxford pentru că acolo se țineau cele mai multe ședințe de la Colegiu,
acolo l-a cunoscut pe Robert Hooke care era student la Oxford.

Boyle află de experimental lui Otto von Guericke (Germania) și cu ajutorul lui Hooke (care era un
mecanic ingenios), construiește un model îmbunătățit al pompei de aer și se apucă de măsurare a aerului.
El a sugerat că greutatea corpurilor se modifică în funcție de portanța atmosferei – comparând straturile
inferioare ale atmosferei cu arcuri mici care sunt comprimate de greutatea straturilor de aer de deasupra
lor.

În anul 1660 Boyle își publică descoperirile despre proprietățiile aerului sub titlul "Noi experimente
fizico-mecanice privind arcul aerului și efectele sale". Boyle a emis pentru prima dată o lege numită
"Legea lui Boyle" conform căreia volumul unui gaz variază invers proporțional cu presiunea, la o
temperatură constantă:

unde:
 p= presiunea;
 v= volumul;
 t= temperatura;
 R= constantă ce depinde de natura gazului.

Boyle se mută înapoi în Londra în anul 1668.

Cea mai cunoscută carte a sa este "Chimistul sceptic" și a fost publicată în anul 1661. El a făcut distincția
între amestecuri și compuși, și a subliniat că un compus poate să aibă proprietăți foarte diferite de cele ale
constituenților săi. El a folosit pentru prima dată cuvântul "analiză" și a avut o influență puternică în
dezvoltarea acestei științe de la originile sale alchimice. A fost propus președinte al Societății Regale în
anul 1680, dar a refuzat postul.
A murit, la 30 decembrie 1691, în casa surorii sale din Londra, unde locuise timp de 23 de ani.
3.Edme Mariotte

Edme Mariotte – fizician francez si preot catolic.

S-a nascut in 1620 la Til-Châtel si a murit la 12 mai 1684 la Paris.

A fost cel tanar fiu al lui Simon Mariotte, administrator al districtului in care s-a nascut. Mama lui
se numea Catherine Denisot. Mama ii moare la 16 ani. A mai avut inca 4 frati: Jean, Denise, Claude, and
Catharine.
Nu se cunosc detalii ale copilariei lui. A avut un titlu de noblete ("Sieur de Chazeuil") mostenit de
la fratele lui mai mare care si el l-a mostenit de la tata. Se pare ca a trait la Dijon si la St Martin sous
Beaune.
In 1668 este invitat de prim ministrul Colbert sa participe la Academia de Stiinte (echivalentul in
Anglia era Societatea Regala). A fost unul dintre primii membrii ai Academiei care fusese fondata in
1666. In aceasta perioada el a publicat mai mult articole.
In 1670 se muta la Paris. Se pare ca a trait in apropierea (strazi apropiate) fratilor sai.

Opera
Este cunoscut ca descoperitorul legii gazelor care ii poarta numele alaturi de Robert Boyle. Si
anume ca presiunea este in relatie de inversa proportionalitate cu volumul .
Este cel care a descoperit pata oarba pe retina.
Are articole despre miscarea fluidelor, natura culorilor, note despre trompete si barometre, caderea
corpurilor, fenomenul de inghet al apei.
Cele mai importante opere sunt 4 “Eseuri de Fizica” publicate intre 1676 si 1679. Acestea
impreuna cu Tratatul despre percutia corpurilor alcatuiesc primul volum al operelor lui.
In al doilea eseu a publicat legea gazelor pe care a descoperit-o independet de Robert Boyle.

In aceste eseuri mai are discutii despre curcubeu, halouri, difratia si alte fenomene fiziologice
legate de culori.

A avut contributii importante la teoria aerodinamica

4.Jacques Charles
Jacques Alexandre César Charles, 1820

Jacques Alexandre César Charles se naste la 12 noiembrie 1746 la

Beaugency, Loiret in Franta si moare la 7 aprilie 1823 la Paris.

S-a remarcat ca inventator, om de știință și matematician francez. S-a

ocupat și de domeniul zborului cu balonul.

De numele său este legată legea lui Charles, care descrie variația
presiunii gazelor în funcție de temperatură.

O perioadă a fost funcționar, dar sub influența lucrărilor lui Benjamin

Franklin, se dedică studiului matematicii și fizicii.

A devenit secretar permanent al Academiei Franceze de Științe.

Activitate stiintifica
Cea mai mare parte din scrierile sale aparțin domeniului matematicii. În 1786 s-a ocupat de analiza
ecuației funcționale:

În 1788 a cercetat soluțiile singulare ale ecuațiilor cu diferențe finite.

După experiențele lui Montgolfier din 1782, s-a dedicat studiului condițiilor de zbor cu balonul și în acest
scop a studiat utilizarea hidrogenului la aerostate.

La 27 august 1783 a lansat un balon, de 4 metri diametru, umplut cu hidrogen pe câmpia Mars. Prima
călătorie cu un astfel de balon a efectuat-o la 1 decembrie 1783.
5.Benoît Paul Émile Clapeyron

Benoît Paul Émile Clapeyron inginer si fizician francez, fondatorul termodinamicii. Nascut la 26 febr
1799 la Paris moare la 28 ianuarie 1864 tot la Paris.

Studiaza la Scoala Politehnica si Scoala de Mine. In 1820 pleaca la Saint Petersburg pentru a
preda la Scoala de Afaceri Publice. Intors la Paris dupa Revolutia din 1830 va superviza constructia
primei cai ferate ce va lega Parisul de Versailles si Saint-Germain.

Se casatoreste cu fiica unui matematician si inginer de poduri si sora a unui inginer ceferist.

Opera

Prima contributie la crearea termodinamii moderne are loc in 1834 prin publicarea “Memorii
asupra puterii motice a caldurii”. In aceasta prima opera a dezvoltat lucrarile incepute de Nicolas Léonard
Sadi Carnot care murise de curand. Carnot facuse o analiza asupra motorul propulsat de caldura dar avea
o teorie incalcita.
Clapeyron i-a redat opera in forma accesibila, analitica si grafica aratand ciclul Carnot ca o curba
inchisa, cu diagrame si grafic de presiune si volum.

In 1843 dezvolta ideea de proces reversibil deja sugerata de Carnot si definitiveaza principiul lui
Carnot cunoscut ca Legea a II-a a Termodinamicii.

E cunoscut si pentru formula Clausius-Clapeyron in care arata tranzitia intre doua stari materiale.

A avut contributii la legea gazelor, echilibrul solidelor omogene, calcularea staticii unei raze
continue, teorema celor trei momente.
6.Dimitri Mendeleev
Dmitri Ivanovici Mendeleev, n. 27 ianuarie 1834 , Tobolsk,
Imperiul Rus – d. 20 ianuarie 1907 , Sankt Petersburg, Imperiul
Rus) a fost un chimist rus, recunoscut a fi unul din cei doi
chimiști ce au creat independent unul de altul prima varianta a
tabelului periodic al elementelor. Pe de o parte, tabloul lui
Mendeleev era o reprezentare mai completă a relației complexe
dintre elementele chimice, și, pe de altă parte, cu ajutorul acelui
tabel, Mendeleev a fost capabil să prezică atât existența altor
elemente (pe care le-a numit eka-elemente) nici măcar bănuite a
exista pe vremea sa, precum și a proprietăților generale ale lor.
Aproape toate previziunile sale au fost confirmate în proporții
covărșitor de apropiate de 100% de descoperirile ulterioare din
chimie.

Biografie
Dimitri Mendeleev s-a născut în Tobolsk, Siberia, ultimul dintre cei 14 copii ai lui Ivan Pavlovici
Mendeleev și al Mariei Mendeleeva.La 14 ani, după moartea tatălui său, Mendeleev a urmat gimnaziul în
Tobolsk.
În 1849, familia Mendeleev, al cărui statut social și situație materială decăzuseră considerabil din cauza
morții tatălui, se mută la Sankt Petersburg unde tânărul de numai 16 ani intră la Institutul Pedagogic din
Sankt Petersburg. După terminarea acestuia, în 1855, este diagnosticat cu tuberculoză, ceea ce determină
mutarea sa în Peninsula Crimeea, într-o zonă recunoscută pentru valențele terapeutice ale aerului său
sărat, esențial în tratamentul tuberculozei. Acolo, predă științe la gimnaziul local pentru un an. După
completa sa însănătoșire, se reîntoarce total refăcut la Sankt Petersburg (în 1856).
Între 1859 și 1861 a făcut cercetări asupra densității gazelor la Paris, și, mai apoi, a lucrat cu chimistul și
fizicianul german Gustav Robert Kirchhoff în Heidelberg, făcând cercetări. În 1863, după întoarcerea în
Rusia, a devenit profesor de chimie la "Istitutul Tehnologic" și la "Universitatea de Stat" din Sankt
Petersburg.
În ciuda faptului că Mendeleev a fost o personalitate marcantă științifică a timpului său, onorat de foarte
multe organizații științifice din întreaga Europă, acasă, în Rusia, a fost privit cu îngrijorare, ceea ce a dus
la demisia sa de la catedra Universității din Sankt Petersburg în ziua de 17 august 1890.
În ultimii săi ani de activitate profesională, a creat patentul clasic al vodcăi rusești, 40% procent alcool.
Dar printre contribuțiile sale târzii mult mai importante se numără și studierea câmpurile petrolifere din
Rusia și contribuția sa semnificativă la crearea primelor rafinării rusești.
A murit de gripă, la 73 de ani, la Sankt Petersburg.
Elementul chimic numărul 101 îi poartă numele: mendeleeviu. Un crater de pe luna ii poarta numele.
Tabelul periodic al elementelor
Pe 6 martie 1869, Mendeleev a prezentat Societății Ruse de Chimie o lucrare denumită Dependența între
proprietățile masei atomice a elementelor, care propunea folosirea masei și a valenței pentru a descrie
elementele.

 Mendeleev a descoperit lucruri importante ,fara de care lumea moderna nu ar fi fost asa cum o
stim , lucruri care au o foarte mare importanta in vietile noastre, dar de care nu ne dam seama .
7.William Thomson

William Thomson, Lord Kelvin

Sir William Thomson, din 1892 Lord Kelvin (n. 26 iunie 1824 la Belfast, Irlanda; d. 17
decembrie 1907 la Netherhall lângă Largs, Scoția) a fost un fizician britanic.

-imediat dupa absolvire a plecat la Paris, unde a castigat o importanta experienta practica
lucrand intr-un laborator;

-in 1846 cand s-a intors in Anglia, la varsta de numai 22 de ani a fost numit profesor de
filozofie in cadrul aceleeasi Universitati din Glasgow, functie pe care si-o va pastra pana la
pensionare, in 1889;

Realizări

 Pe lângă teoria temperaturii absolute pentru care a devenit faimos, Kelvin a formulat
și alte idei precum calcularea vechimii Pământului, care la mijlocul anilor 1800 era
o problemă foarte dezbătută și controversată;
 A conceput primul telegraf care traversa Atlanticul;

Titlu nobiliar si distinctii

-1866| a fost numit cavaler de către regina VICTORIA (Sir William Thomson);

-1883| a primit medalia de aur de către Royal Society of London;

-1882| a devenit baron de gradul I ,fiind numit tot de către regina VICTORIA.
8.Rudolf Julius Emanuel Clausius

Rudolf Clausius

Rudolf Julius Emanuel Clausius (n. 2 ianuarie 1822 – d. 24 august 1888) a fost un
fizician și matematician german care este considerat fondatorul termodinamicii.[1]

Prin reformularea concluziilor lui Sadi Carnot cu privire la ciclul Carnot, Clausius a pus
bazele teoriei căldurii. Cea mai importantă lucrare a sa, publicată în 1850 în Annalen der
Physik, descrie cum teoria cinetică a gazelor ar putea explica fenomenele termice, lucrare
care a stat la baza enunțului celui de al doilea principiu al termodinamicii. În 1865 a
introdus noțiunea de entropie[2] iar in 1870 teorema virialului.
 2 January 1822
Köslin, Province of Pomerania,
Born Prussia (present-day Koszalin, Poland)
24 August 1888 (aged 66)
Died
Bonn, Rhine Province, Prussia
Nationality German
Fields Physics
Second law of thermodynamics
Known for
Originator of the concept of entropy
Notable
Copley Medal (1879)
awards
Signature

Rudolf Julius Emanuel Clausius (born Rudolf Gottlieb;[1] 2 January 1822 – 24 August 1888), was a
German physicist and mathematician and is considered one of the central founders of the science of
thermodynamics.[2] By his restatement of Sadi Carnot's principle known as the Carnot cycle, he put the
theory of heat on a truer and sounder basis. His most important paper, On the Moving Force of Heat,[3]
published in 1850, first stated the basic ideas of the second law of thermodynamics. In 1865 he introduced
the concept of entropy. In 1870 he introduced the virial theorem which applied to heat.[4]

Contents
 1 Life
 2 Work
o 2.1 Entropy
 3 Tributes
 4 Publications
 5 See also
 6 References
 7 External links

Life
Clausius was born in Köslin (now Koszalin in Poland) in the Province of Pomerania in Prussia. His father
was a Protestant pastor and school inspector,[5] and Rudolf studied in the school of his father. After a few
years, he went to the Gymnasium in Stettin (now Szczecin). Clausius graduated from the University of
Berlin in 1844 where he studied mathematics and physics with, among others, Gustav Magnus, Peter
Gustav Lejeune Dirichlet and Jakob Steiner. He also studied history with Leopold von Ranke. During
1847, he got his doctorate from the University of Halle on optical effects in the Earth's atmosphere. He
then became professor of physics at the Royal Artillery and Engineering School in Berlin and
Privatdozent at the Berlin University. In 1855 he became professor at the ETH Zürich, the Swiss Federal
Institute of Technology in Zürich, where he stayed until 1867. During that year, he moved to Würzburg
and two years later, in 1869 to Bonn.

In 1870 Clausius organized an ambulance corps in the Franco-Prussian War. He was wounded in battle,
leaving him with a lasting disability. He was awarded the Iron Cross for his services.

His wife, Adelheid Rimpham, died in childbirth in 1875, leaving him to raise their six children. He
continued to teach, but had less time for research thereafter.

In 1886 he remarried Sophie Sack, and then had another child.

Two years later, on 24 August 1888, he died in Bonn, Germany.[6]

Work
Clausius's PhD thesis concerning the refraction of light proposed that we see a blue sky during the day,
and various shades of red at sunrise and sunset (among other phenomena) due to reflection and refraction
of light. Later, Lord Rayleigh would show that it was in fact due to the scattering of light, but regardless,
Clausius used a far more mathematical approach than some have used.

His most famous paper, "Über die bewegende Kraft der Wärme" ("On the Moving Force of Heat and the
Laws of Heat which may be Deduced Therefrom")[7] was published in 1850, and dealt with the mechanical
theory of heat. In this paper, he showed that there was a contradiction between Carnot's principle and the
concept of conservation of energy. Clausius restated the two laws of thermodynamics to overcome this
contradiction (the third law was developed by Walther Nernst, during the years 1906–1912). This paper
made him famous among scientists.

Clausius' most famous statement of the second law of thermodynamics was published in German in 1854,
[8]
and in English in 1856.[9]

Heat can never pass from a colder to a warmer body without some other change, connected therewith,
occurring at the same time.

During 1857, Clausius contributed to the field of kinetic theory after refining August Krönig's very simple
gas-kinetic model to include translational, rotational and vibrational molecular motions. In this same work
he introduced the concept of 'Mean free path' of a particle.[10][11][12]

Clausius deduced the Clausius–Clapeyron relation from thermodynamics. This relation, which is a way of
characterizing the phase transition between two states of matter such as solid and liquid, had originally
been developed in 1834 by Émile Clapeyron.

Entropy
Main article: History of entropy
In 1865, Clausius gave the first mathematical version of the concept of entropy, and also gave it its name.
[6]
He used the now abandoned unit 'Clausius' (symbol: Cl) for entropy. Clausius chose the word "entropy"
because the meaning, from Greek, en+tropein, is "content transformative" or "transformation content"
("Verwandlungsinhalt").[3][13]

1 Clausius (Cl) = 1 calorie/degree Celsius (cal/°C) = 4.1868 joules per kelvin (J/K)

The landmark 1865 paper in which he introduced the concept of entropy ends with the following
summary of the first and second laws of thermodynamics:[3]

The energy of the universe is constant.

The entropy of the universe tends to a maximum.

Tributes
 Honorary Membership of the Institution of Engineers and Shipbuilders in Scotland in 1859.[1]
 Iron Cross of 1870
 Fellow of the Royal Society of London in 1868 and received its Copley Medal in 1879.
 Member of the Royal Swedish Academy of Sciences in 1878.
 Huygens Medal in 1870.
 Foreign Member of the Accademia Nazionale dei Lincei in Rome in 1880
 Member of the German Academy of Sciences Leopoldina in 1880
 Poncelet Prize in 1883.
 Honorary doctorate from the University of Würzburg in 1882.
 Pour le Mérite for Arts and Sciences in 1888
 The lunar crater Clausius named in his honor.
 A memorial in his home town of Koszalin in 2009

Publications

Edme Mariotte
a discussion of the rainbow, halos, parhelia, diffraction, and the more purely physiological phenomena of
colour. He also made a significant contribution to the development of aerodynamic theory with the
statement that aerodynamic resistance varies as the square of the velocity. The discovery of the blind spot
is noted in a short paper in the second volume of his collected works.
Contents

 1 Biography
 2 Work
 3 Publications
 4 See also
 5 Notes
 6 References

Biography

Edme Mariotte was the youngest son of Simon Mariotte, administrator at the district Til-Châtel (†16 Augustus 1652), and Catherine Denisot (†26 September
1636 due to plague). His parents lived in Til-Châtel and had 4 other children: Jean, Denise, Claude, and Catharine. Jean was administrator in the Parlement of
Paris from 1630 till his death in 1682. Denise and Claude, both married, stayed in the Dijon region, where as Catharine married Blaise de Beaubrieul, advisor
of king Louis de XIV. Catherine and Blaise lived in the same street, perhaps on the same address, where Jean lived. [2] The early life of Edme Mariotte is
unknown. His title "Sieur de Chazeuil" was probably inherited from his brother Jean in 1682. It refers to the estate of his father, which was first given to Jean.
This estate was in the region Chazeuil.[3][4] It is not clear whether Mariotte spent most of his early life at Dijon, and whether he was prior of St Martin sous
Beaune. There are no references to confirm this. In 1668 Colbert invited Mariotte to participate in the "l'Académie des Sciences", the French equivalence of the
Royal Society. From that time on he published several articles.

Établissement de l'Académie des sciences et foundation de l'observatoire 1666- Henri Testelin (detail). Mariotte probably 6th from right. Right of him Huygens
en Cassini.[5]

In 1670 Mariotte moved to Paris. The address on a letter found in the Leibniz archive shows that Edme lived in the rue de Bertin-Poirree, near the chapel of the
guild of the goldsmiths in the rue des Orfevres in 1677. Perhaps he lived together with Jean and the couple Catherine and Blaise de Beaubreuil. Leibniz wrote
that Edme stayed at Mr. Beaubrun's address, but probably he meant Beaubreuil, which sounds quite similar. Edme quit the Academy in 1681 and died on the
12th of May 1684.

Work

Mariotte is best known for his recognition in 1676 of Boyle's Law about the inverse relationship of volume and pressures in gases. In 1660 he had discovered
the eye's blind spot.[6] A small coin placed in the blind spot disappears from vision, a seemingly magical event that amazed the French royal court when first
presented by Mariotte. He was one of the first members of the French Academy of Sciences founded at Paris in 1666.

The first volume of the Histoire et mémoires de l'Académie (1733) contains many original papers by him upon a great variety of physical subjects, such as the
motion of fluids, the nature of colour, the notes of the trumpet, the barometer, the fall of bodies, the recoil of guns, the freezing of water etc. His Essais de
physique, four in number, of which the first three were published at Paris between 1676 and 1679, are his most important works, and form, together with a
The second of these essays (De la
Traité de la percussion des corps, the first volume of the Œuvres de Mariotte (2 vols., Leiden, 1717).
nature de l'air) contains the statement of the law that the volume of a gas varies inversely as the pressure,
[7]
which, though very generally called by the name of Mariotte[citation needed], had been discovered in 1660 by
Robert Boyle. The fourth essay is a systematic treatment of the nature of colour, with a description of
many curious experiments and a discussion of the rainbow, halos, parhelia, diffraction, and the more
purely physiological phenomena of colour. He also made a significant contribution to the development of
aerodynamic theory with the statement that aerodynamic resistance varies as the square of the velocity.
The discovery of the blind spot is noted in a short paper in the second volume of his collected works.

Publications
Œuvres de M. Mariotte (1717)
 Nouvelle découverte touchant la veue (1668)
 Traitté du nivellement, avec la description de quelques niveaux nouvellement inventez (1672)
 Traitté de la percussion ou chocq des corps, dans lequel les principales règles du mouvement,
contraires à celles que Mr. Descartes et quelques autres modernes ont voulu établir, sont
démonstrées par leurs véritables causes (1673)
 Lettres écrites par MM. Mariotte, Pecquet, et Perrault, sur le sujet d'une nouvelle découverte
touchant la veüe faite par M. Mariotte (1676)
 Essay de logique, contenant les principes des sciences et la manière de s'en servir pour faire de
bons raisonnemens (1678). Texte en ligne Réédition sous le titre : Essai de logique. Suivi de : Les
principes du devoir et des connaissances humaines, Fayard, Paris, 1992.
 Essays de phisique, ou Mémoires pour servir à la science des choses naturelles (1679–1681)

Posthumous publications
 Traité du mouvement des eaux et des autres corps fluides, divisé en V parties, par feu M. Mariotte,
mis en lumière par les soins de M. de La Hire (1686)
 Œuvres de Mariotte (2 volumes, 1717). Réédition : J. Peyroux, Bordeaux, 2001. Texte en ligne
 Discours de la nature de l'air, de la végétation des plantes. Nouvelle découverte touchant la vue,
Gauthier-Villars, Paris, 1923.

Benoît Paul Émile Clapeyron

Benoît Paul Émile Clapeyron inginer si fizician francez, fondatorul termodinamicii. Nascut la 26 febr
Life
Born in Paris, Clapeyron studied at the École polytechnique and the École des mines, before leaving for Saint Petersburg in 1820 to teach at the École des
Travaux Publics. He returned to Paris only after the Revolution of July 1830, supervising the construction of the first railway line connecting Paris to Versailles
and Saint-Germain. He married Mélanie Bazaine, daughter of Pierre-Dominique Bazaine (mathematician and ingénieur des ponts), and older sister of Pierre-
Dominique (Adolphe) Bazaine (railway engineer) and Francois Achille Bazaine (Marshal of France).
Work
In 1834, he made his first contribution to the creation of modern thermodynamics by publishing a report entitled Mémoire sur la puissance motrice de la
chaleur (Memoir on the Motive Power of Heat), in which he developed the work of the physicist Nicolas Léonard Sadi Carnot, deceased two years before.
Though Carnot had developed a compelling analysis of a generalised heat engine, he had employed the clumsy and already unfashionable caloric theory.
Clapeyron, in his memoire, presented Carnot's work in a more accessible and analytic graphical form, showing the Carnot cycle as a closed curve on an
indicator diagram, a chart of pressure against volume (named in his honor Clapeyron's graph).
In 1843, Clapeyron further developed the idea of a reversible process, already suggested by Carnot and made a definitive statement of Carnot's principle, what
is now known as the second law of thermodynamics.
These foundations enabled him to make substantive extensions of Clausius' work, including the formula, now known as the Clausius–Clapeyron relation,
which characterises the phase transition between two phases of matter. He further considered questions of phase transitions in what later became known as
Stefan problems.

Other work
Clapeyron also worked on the characterisation of perfect gases, the equilibrium of homogeneous solids,
and calculations of the statics of continuous beams, notably the theorem of three moments[1] (Clapeyron's
theorem).

Publications
 Clapeyron, E. (1834). "Mémoire sur la Puissance Motrice de la Chaleur". "Journal de l'Ecole
Royale Polytechnique" (in French). Vingt-troisième cahier, Tome XIV. Paris: De l'Imprimerie
Royale. pp. 153–190.
 Clapeyron, E. (1837). " Memoir on the Motive Power of Heat". In Taylor, Richard. Scientific
Memoirs. 1. Wikisource. 347. [scan]

Honors
 Member of the Académie des Sciences, (1858).
 The Rue Clapeyron in Paris' 8th arrondissement (here) is named for him.
 His name is one of the 72 names inscribed on the Eiffel Tower.

See also
 Clapeyron's theorem (elasticity)
 Ideal gas law
 Clausius–Clapeyron relation

Émile Clapeyron was educated at the École Polytechnique from which he graduated in 1818. He then
went to the École des Mines where he trained as an engineer along with his friend Gabriel Lamé.
Clapeyron and Lamé went together to Russia in 1820. Alexander I of Russia had set up a team of
engineers to improve the roads and bridges of Russia and he turned to France to provide the expertise in
teaching and leading the newly formed teams. Clapeyron and Lamé went to St Petersburg where the École
des Travaux Publics had been set up and these they taught both pure and applied mathematics. They both
also engaged in leading the construction work as well as lecturing.

Both Clapeyron and Lamé remained in Russia for 10 years. During that time they published joint
mathematical and engineering work in a number of journals. They left following the revolution of 1830
when their political views made them feel unwelcome. They returned to France at a time when railways
were just beginning to be constructed but the early ventures had been economic failures. They had the
vision to see the great future in railways and money began to go into a study of engineering problems
associated with their development.

Clapeyron proposed a railway line from Paris to St Germain and sought funding for the project. However,
before funding was obtained he was offered a chair at the École des Mineurs in St Étienne. In 1835 the
construction of the line from Paris to St Germain was authorised and Clapeyron and Lamé were put in
charge of the project. Lamé was offered the chair of physics at the École Polytechnique shortly after they
began their work and Clapeyron was left to head the venture.

In 1836 Clapeyron, who specialised in designing steam locomotives, went to England to arrange for the
building of some specialist locomotives. Clapeyron approached Stevenson, the most famous of the
builders of locomotives, but Stevenson found Clapeyron's designs too difficult and declined the contract.
Clapeyron then approached Sharp, Roberts, and Company, a firm which made railway locomotives in one
of the earliest applications of the use of interchangeable parts. Continuing with his project on his return to
France, Clapeyron extended his activities to the design of metal bridges.

In 1844 Clapeyron was appointed professor at the École des Ponts et Chaussées then, in 1848, he was
elected to the Paris Academy of Sciences. He served the Academy on many committees, in particular
serving on the committee which awarded the mechanics prize. He also served on a committee
investigating the construction of the Suez Canal and on a committee which considered how steam engines
could be used in the navy.

Clapeyron expressed Sadi Carnot's ideas on heat analytically, with the help of graphical representations, in
1834. Sadi Carnot's work was virtually unknown before Clapeyron's paper in which the Carnot cycle is
given in mathematical formulation. This work of Clapeyron had important influences on Thomson and
Clausius when its importance for the second law of thermodynamics became apparent. The Clapeyron
relation, a differential equation which determines the heat of vaporisation of a liquid, is named after him.

Article by: J J O'Connor and E F Roberts

6.Dimitri Mendeleev
Dmitri Ivanovici Mendeleev, n. 27 ianuarie 1834 , Tobolsk,
Imperiul Rus – d. 20 ianuarie 1907 , Sankt Petersburg, Imperiul
Rus) a fost un chimist rus, recunoscut a fi unul din cei doi
chimiști ce au creat independent unul de altul prima varianta a
tabelului periodic al elementelor. Pe de o parte, tabloul lui
Mendeleev era o reprezentare mai completă a relației complexe
dintre elementele chimice, și, pe de altă parte, cu ajutorul acelui
tabel, Mendeleev a fost capabil să prezică atât existența altor
elemente (pe care le-a numit eka-elemente) nici măcar bănuite a exista pe vremea sa, precum și a
proprietăților generale ale lor. Aproape toate previziunile sale au fost confirmate în proporții covărșitor de
apropiate de 100% de descoperirile ulterioare din chimie.

Biografie
Dimitri Mendeleev s-a născut în Tobolsk, Siberia, ultimul dintre cei 14 copii ai lui Ivan Pavlovici
Mendeleev și al Mariei Mendeleeva.La 14 ani, după moartea tatălui său, Mendeleev a urmat gimnaziul în
Tobolsk.
În 1849, familia Mendeleev, al cărui statut social și situație materială decăzuseră considerabil din cauza
morții tatălui, se mută la Sankt Petersburg unde tânărul de numai 16 ani intră la Institutul Pedagogic din
Sankt Petersburg. După terminarea acestuia, în 1855, este diagnosticat cu tuberculoză, ceea ce determină
mutarea sa în Peninsula Crimeea, într-o zonă recunoscută pentru valențele terapeutice ale aerului său
sărat, esențial în tratamentul tuberculozei. Acolo, predă științe la gimnaziul local pentru un an. După
completa sa însănătoșire, se reîntoarce total refăcut la Sankt Petersburg (în 1856).
Între 1859 și 1861 a făcut cercetări asupra densității gazelor la Paris, și, mai apoi, a lucrat cu chimistul și
fizicianul german Gustav Robert Kirchhoff în Heidelberg, făcând cercetări. În 1863, după întoarcerea în
Rusia, a devenit profesor de chimie la "Istitutul Tehnologic" și la "Universitatea de Stat" din Sankt
Petersburg.
În ciuda faptului că Mendeleev a fost o personalitate marcantă științifică a timpului său, onorat de foarte
multe organizații științifice din întreaga Europă, acasă, în Rusia, a fost privit cu îngrijorare, ceea ce a dus
la demisia sa de la catedra Universității din Sankt Petersburg în ziua de 17 august 1890.
În ultimii săi ani de activitate profesională, a creat patentul clasic al vodcăi rusești, 40% procent alcool.
Dar printre contribuțiile sale târzii mult mai importante se numără și studierea câmpurile petrolifere din
Rusia și contribuția sa semnificativă la crearea primelor rafinării rusești.
A murit de gripă, la 73 de ani, la Sankt Petersburg.
Elementul chimic numărul 101 îi poartă numele: mendeleeviu. Un crater de pe luna ii poarta numele.
Tabelul periodic al elementelor
Pe 6 martie 1869, Mendeleev a prezentat Societății Ruse de Chimie o lucrare denumită Dependența între
proprietățile masei atomice a elementelor, care propunea folosirea masei și a valenței pentru a descrie
elementele.

 Mendeleev a descoperit lucruri importante ,fara de care lumea moderna nu ar fi fost asa cum o
stim , lucruri care au o foarte mare importanta in vietile noastre, dar de care nu ne dam seama .

7.William Thomson
William Thomson, Lord Kelvin

Sir William Thomson, din 1892 Lord Kelvin (n. 26 iunie 1824 la Belfast, Irlanda; d. 17
decembrie 1907 la Netherhall lângă Largs, Scoția) a fost un fizician britanic.

-imediat dupa absolvire a plecat la Paris, unde a castigat o importanta experienta practica
lucrand intr-un laborator;

-in 1846 cand s-a intors in Anglia, la varsta de numai 22 de ani a fost numit profesor de
filozofie in cadrul aceleeasi Universitati din Glasgow, functie pe care si-o va pastra pana la
pensionare, in 1889;

Realizări

 Pe lângă teoria temperaturii absolute pentru care a devenit faimos, Kelvin a formulat
și alte idei precum calcularea vechimii Pământului, care la mijlocul anilor 1800 era
o problemă foarte dezbătută și controversată;
 A conceput primul telegraf care traversa Atlanticul;

Titlu nobiliar si distinctii

-1866| a fost numit cavaler de către regina VICTORIA (Sir William Thomson);

-1883| a primit medalia de aur de către Royal Society of London;

-1882| a devenit baron de gradul I ,fiind numit tot de către regina VICTORIA.
8.Rudolf Julius Emanuel Clausius

Rudolf Clausius

Rudolf Julius Emanuel Clausius (n. 2 ianuarie 1822 – d. 24 august 1888) a fost un
fizician și matematician german care este considerat fondatorul termodinamicii.[1]

Prin reformularea concluziilor lui Sadi Carnot cu privire la ciclul Carnot, Clausius a pus
bazele teoriei căldurii. Cea mai importantă lucrare a sa, publicată în 1850 în Annalen der
Physik, descrie cum teoria cinetică a gazelor ar putea explica fenomenele termice, lucrare
care a stat la baza enunțului celui de al doilea principiu al termodinamicii. În 1865 a
introdus noțiunea de entropie[2] iar in 1870 teorema virialului.
 2 January 1822
Köslin, Province of Pomerania,
Born Prussia (present-day Koszalin, Poland)
24 August 1888 (aged 66)
Died
Bonn, Rhine Province, Prussia
Nationality German
Fields Physics
Second law of thermodynamics
Known for
Originator of the concept of entropy
Notable
Copley Medal (1879)
awards
Signature

Rudolf Julius Emanuel Clausius (born Rudolf Gottlieb;[1] 2 January 1822 – 24 August 1888), was a
German physicist and mathematician and is considered one of the central founders of the science of
thermodynamics.[2] By his restatement of Sadi Carnot's principle known as the Carnot cycle, he put the
theory of heat on a truer and sounder basis. His most important paper, On the Moving Force of Heat,[3]
published in 1850, first stated the basic ideas of the second law of thermodynamics. In 1865 he introduced
the concept of entropy. In 1870 he introduced the virial theorem which applied to heat.[4]

Contents
 1 Life
 2 Work
o 2.1 Entropy
 3 Tributes
 4 Publications
 5 See also
 6 References
 7 External links

Life
Clausius was born in Köslin (now Koszalin in Poland) in the Province of Pomerania in Prussia. His father
was a Protestant pastor and school inspector,[5] and Rudolf studied in the school of his father. After a few
years, he went to the Gymnasium in Stettin (now Szczecin). Clausius graduated from the University of
Berlin in 1844 where he studied mathematics and physics with, among others, Gustav Magnus, Peter
Gustav Lejeune Dirichlet and Jakob Steiner. He also studied history with Leopold von Ranke. During
1847, he got his doctorate from the University of Halle on optical effects in the Earth's atmosphere. He
then became professor of physics at the Royal Artillery and Engineering School in Berlin and
Privatdozent at the Berlin University. In 1855 he became professor at the ETH Zürich, the Swiss Federal
Institute of Technology in Zürich, where he stayed until 1867. During that year, he moved to Würzburg
and two years later, in 1869 to Bonn.

In 1870 Clausius organized an ambulance corps in the Franco-Prussian War. He was wounded in battle,
leaving him with a lasting disability. He was awarded the Iron Cross for his services.

His wife, Adelheid Rimpham, died in childbirth in 1875, leaving him to raise their six children. He
continued to teach, but had less time for research thereafter.

In 1886 he remarried Sophie Sack, and then had another child.

Two years later, on 24 August 1888, he died in Bonn, Germany.[6]

Work
Clausius's PhD thesis concerning the refraction of light proposed that we see a blue sky during the day,
and various shades of red at sunrise and sunset (among other phenomena) due to reflection and refraction
of light. Later, Lord Rayleigh would show that it was in fact due to the scattering of light, but regardless,
Clausius used a far more mathematical approach than some have used.

His most famous paper, "Über die bewegende Kraft der Wärme" ("On the Moving Force of Heat and the
Laws of Heat which may be Deduced Therefrom")[7] was published in 1850, and dealt with the mechanical
theory of heat. In this paper, he showed that there was a contradiction between Carnot's principle and the
concept of conservation of energy. Clausius restated the two laws of thermodynamics to overcome this
contradiction (the third law was developed by Walther Nernst, during the years 1906–1912). This paper
made him famous among scientists.

Clausius' most famous statement of the second law of thermodynamics was published in German in 1854,
[8]
and in English in 1856.[9]

Heat can never pass from a colder to a warmer body without some other change, connected therewith,
occurring at the same time.

During 1857, Clausius contributed to the field of kinetic theory after refining August Krönig's very simple
gas-kinetic model to include translational, rotational and vibrational molecular motions. In this same work
he introduced the concept of 'Mean free path' of a particle.[10][11][12]

Clausius deduced the Clausius–Clapeyron relation from thermodynamics. This relation, which is a way of
characterizing the phase transition between two states of matter such as solid and liquid, had originally
been developed in 1834 by Émile Clapeyron.

Entropy
Main article: History of entropy
In 1865, Clausius gave the first mathematical version of the concept of entropy, and also gave it its name.
[6]
He used the now abandoned unit 'Clausius' (symbol: Cl) for entropy. Clausius chose the word "entropy"
because the meaning, from Greek, en+tropein, is "content transformative" or "transformation content"
("Verwandlungsinhalt").[3][13]

1 Clausius (Cl) = 1 calorie/degree Celsius (cal/°C) = 4.1868 joules per kelvin (J/K)

The landmark 1865 paper in which he introduced the concept of entropy ends with the following
summary of the first and second laws of thermodynamics:[3]

The energy of the universe is constant.

The entropy of the universe tends to a maximum.

Tributes
 Honorary Membership of the Institution of Engineers and Shipbuilders in Scotland in 1859.[1]
 Iron Cross of 1870
 Fellow of the Royal Society of London in 1868 and received its Copley Medal in 1879.
 Member of the Royal Swedish Academy of Sciences in 1878.
 Huygens Medal in 1870.
 Foreign Member of the Accademia Nazionale dei Lincei in Rome in 1880
 Member of the German Academy of Sciences Leopoldina in 1880
 Poncelet Prize in 1883.
 Honorary doctorate from the University of Würzburg in 1882.
 Pour le Mérite for Arts and Sciences in 1888
 The lunar crater Clausius named in his honor.
 A memorial in his home town of Koszalin in 2009

Publications