Poezia ,,Sfatul degetelor” de Elena Farago, face parte din colecția poeziilor scrise de autoare pentru copii, alături de ,,Cățelușul șchiop, ,,Cloșca”, ,,Bondarul leneș” și altele. Nu este creația Elenei Farago, ci este o traducere după Jean Aicard, poet francez. Cu toate acestea, statutul ei nu este de simplă culegătoare, ci de scriitoare, pentru că a dat o formă original acestei creații lirice.
Poezia ,,Sfatul degetelor” de Elena Farago aparține genului liric, acest lucru fiind vizibil din faptul că autorul își exprimă gândurile și sentimentele în mod direct prin intermediul versurilor, iar textul abundă de figuri de stil, cea de bază fiind personificarea.
Poezia ilustrează două categorii umane: omul leneș și omul harnic, care muncește temeinic pentru a putea trăi, a-și satisface nevoile. Tema poeziei o reprezintă astfel, cele două categorii umane. Este o temă ce apare des în repertoriul literaturii pentru copii și în poeziile Elenei Farago.
Titlul sintetizează tema poeziei, ilustrând conversația sfătuitoare pe care o poartă
degetele, unde în esență există două sfaturi: unul este dat de degetul inelar care spune că soluția este să rabzi ,,-Ce să facem când nu-i de unde?/ Vom râbda și noi!” , iar cel de-al doilea sfat este cel dat de degetul cel mic ,,Hai la muncă să ne strângem!” .
La nivel compozițional, poezia este segmentată în trei secvențe lirice:
Prima secvență – ilustrează problematica de la care pornește sfatul, contextul în care
apare discuția dintre cele cinci degete ,,Nu mai sunt deloc bucate,/ Și de foame mor.” (strofa 2, versurile 4 și 5).
A doua secvență prezintă sfatul pe care îl dă degetul inelar celorlalte degete ,,Leneș cată inelarul […] -Ce să faci când nu-i de unde?/ Vom răbda și noi!”. În această secvență este ilustrată categoria omului leneș, cel care doar așteaptă, dar nu face nimic pentru ceea ce își dorește. Ultimele versuri creionează mesajul revelator al poeziei, prin sfatul pe care degetul cel mai mic îl dă fraților săi: ,,-Ce tot plângem și ne frângem?/ Hai la muncă să ne strângem”. În continuare degetul cel mic le explică faptul că cel care muncește, nu va rămâne niciodată fără hrană.
În poezia ,,Sfatul degetelor” de Elena Farago, degetele sunt caracterizate în mod
indirect de către autoare, fiind măști lirice, reprezentanții unor categorii umane. Deși degetele sunt părți componente ale corpului omenesc, deci aparțin regnului uman, în această poezie ele sunt însuflețite și au capacitatea de a vorbi. Dacă primele patru degete ale mâinii, începând de la cel mare, până la inelar, sunt reprezentanții categoriei omului leneș, neprevăzător, care nu face altceva decât să trăiască de pe o zi pe alta, degetul cel mic, caracterizat și în mod direct de autoare ,,Mai isteț ca ei”, este reprezentantul acelei categorii de oameni muncitori, care își fac un rost în viață.
Limbajul este adaptat nivelului de înțelegere al copiilor, poezia fiind dedicată copiilor. Textul este construit prin dialogul dintre degetele de la o mână.
La nivel stilistic, textul e construit cu ajutorul antitezei și poate fi considerat o alegorie
ce are în centru omul leneș și omul harnic. Versurile ,,Leneș cată inelarul” și ,,Prinde atunci cel mic să strige/Mai isteț ca ei”, prin epitetele ,,leneș” și ,,isteț”, desemnează tocmai tema alegoriei. La baza textului stă personificarea anunțată încă din titlu ,,sfatul degetelor”, ele pot să vorbească și să gândească.
La nivel prozodic, versurile au în medie 6-8 silabe, alternând ca lungime pe parcursul
textului. La nivel structural, poezia este împărțită în 5 strofe, primele patru strofe având 5 versuri, iar ultima are 8 versuri.
Concluzionând toate acestea, putem spune că poezia ,,Sfatul degetelor” de Elena Farago, este o poezie ce sintetizează două tipuri umane, leneșul și omul harnic, prevăzător. Această operă se înacdrează în tema poeziei pentru copil, încrucât are valențe formativ-educative bine conturate prin intermediul alegoriei ce se stabilește între cele două categorii umane. Mesajul moral se desprinde din ultimele versuri ale poeziei, acela prin care omul este sfătuit să muncească pentru a fi în posesia a tot ceea ce are nevoie și își dorește.
