curs 1

LEGISTICA FORMALA

Legistica reprez o disciplinã complexã care are 2 componente :

- legistica realã

- legistica formalã

Legistica la modul general reprez stiinţa eleborãrii legii.

In pb elaborãrii legii existã 2 dimensiuni :

 politicã : este dimeniunea exterioarã pr. de creeare a normei de drept ; este un fel de disciplinã de graniţã
ale cãrei coordinate sunt valabile in fcţie de importanţa acordata de lege

 tehnica : referitoare la redactarea normei juridice

Legistica reala face parte din şt. guvernãrii. Guvernarea se desfãşoarã pe 3 mari planuri :

1. primul act al guvernãrii este stabilirea obiectivelor politice ale condiţiilor

naţionale.

2. stabilirea soluţiilor normative necesare pt atingerea obiectivelor politice

3. formalizarea mijloacelor, instrumentelor si metodelor de direcţionare a

comportamentului uman in vederea atingerii scopurilor pol prin intermediul mij
juridice.

Legsitica formala tb privita din mai multe p.d.v. :

1. este o ramura distinct a dreptului

2. este o ştiinţa de sine stãtãtoare => este o disciplina ştiinţifica.

Privitã din primul punct de vedere legistica formalã este o ramurã de drept ; pt a fi in
prezenţa unei ramuri de drept tb sã existe un obiect de reglementare, o metodã si anumite
principia care sã uneascã reglementãrile.

Obiectul de reglementare al L.F. il constituie metodologia elaborãrii actelor normative iar

pe de alta parte regulile procedurii administrative

- L.F. studiazã, se compune din acele norme care reglementeazã metodologia

legislative dar şi normele care reglementeazã procedura legislative

- intre cele 2 categorii de norme existã o legaturã organica =>at când vrem sã
elaborãm un act adm tb sã cunoaştem atât metodologia de elaborare cât si
etapele.
 - aceste norme care formezã obiectul legisticii formale nu aparţin unei alte ramuri
de dr ci fac parte din ramura L.F.

Metoda pe care o utilizeazã L.F. este o metodã autoritar descriptivã.

- specificul acestei metode rezidã in faptul cã ea descrie drumul pe care urmeazã

sa-l parcurgã participanţii la procesul legislativ.

- din aceasta perspectivã chir n.j. elaborate sub tutela acestei metode sunt norme
descriptive prin conţinutul lor si sunt norme autoritare prin modul in care se
impun participanţilor

- normele L.F. de regulã nu cuprind sancţiuni juridice, dar nu inseamnã cã aceste

sancţiuni nu exista

- sancţiunea apare pe parcursul reglementarii normei.

Principii de drept specifice a L.F. :

1. Princ. fundamentãrii ştiinţifice a n.j. – orice n.j. elaboratã tb sã aibã un fundament

ştiinţific , tb sã se sprijine pe datele si cercetãrile ştiinţifice.\

2. Princ. asigurãrii echilibrului dintre dinamica si statica dr – princ. porneşte de la necesitatea

asigurãrii stabilitã dreptului , a legii ; o dinamicã prea mare in domeniul legislativ face ca legea sã
devinã inaplicabilã iar una prea generoasã face ca legea sã nu ţina pasul cu realitatea.

3. Princ. corelãrii actelor adm. – acest princ. işi propune sã creeze n.j. care sã nu fie contradictorii unele
cu altele ; asamblul n.j. formeazã un sistem ; acesta nu poate fi contradictoriu ; de aceea atunci când
se creeazã o n.j. este necesar ca acestea sa fie pe deplin autorizate cu cele din sist. administrativ

4. Princ. accesibilitãţii si economiei de mijloace – dã expresie exigenţelor de tehnica legislativã care

conduc la elab. unei construcţii juridice simple si clare pt a se permite nu numai receptarea dar si
respectarea lor.

Izvoarele formale

N.j. din L.F. sunt cuprinse in Const., legi organice , ordinare, in ordonanţe , in
regulemente si cutume Parlamentare , in hotãrâri ale birourilor permanente ale
celor 2 camere, hotãrâri ale Guv.

Legea:

- 73/1993 pt infiinţarea, org şi fcţ cons Legsilativ

Legile ordinare ca izvor ale L.F. sunt

-24 /2000 privind normele de tehnicã legislativã pt elaborarea actelor normative

- 199/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de cetãţeni.

şi unele ord ale Guv. sunt izvoare ale L.F.

Cele mai importante izv. le constituie regulamentele si cutumele Parlam.

Hot Guv pot constitui izvor in mãsura in care cuprind norme de tehnicã legislativã pt
etapa extraparlamentara a elaborãrii actelor normative.

Hot ale Birourilor Permanente ale celor 2 camere-> atunci când vizeaza org si desf.
procesului legislativ.

Deciziile Curtii Const. prin care sunt declarate neconstituţionale diferite prevederi
ale legii ,ale ord sau regulam. Parlamentare -> daca privesc norme metodologice
sau procedurale de redactare sau adoptare a legii.

L.F. face parte din ştiinţele jurd de ramura. Apariţia L.F. este legatã de apariţia
modernizãrii juridice.Printre cei care au fundamentat-o a fost Montesques.(primul
indrumator al leguitorului).

L.F. d.p.d.v. ştiinţific este chematã sã ne arate regulile jocului politic in procesul de elaborare,
adoptare si intrare in vigoare a legii.

De aceea L.F. este un instrument managerial in gestionarea politicilorlegislative prin faptul cã ne indicã
drumul cel mai scurt pt transformarea unui proces de lege in lege.

Studierea L.F. este utilã si celor care nu vor fi implicati in guvernare la nivel naţional.

L.F. se impune ca o ştiinţa de sine stãtãtoare care are un rol imens atât in activ de elab., adoptare a ;egii
cât si in activ. de aplicare a reglementãrilor jurd in viaţa de toate zilele.

curs 2 – sapt 3 – 15.10.07

Funcţia legislativã a Parlamentului.

Determinarea conţinutului fcţiei legislative.

- Principala fcţie a Parlam. o constituie fcţia legislativã.Aceasta fcţie se concretizeazã in

activitatea parlam de examinare si de deliberare asupra proiectelor de lege si propunerilor
legale precum şi de votarea legii.

- Problema care prezintã interes pt L.F. vizeazã def. conţinutul fcţiei legislative .Intr-o primã
ipotezã fcţiei leg pare a se raporta la examinarea si adoptarea proiectelor de lege prezentate
Parlam. de catre Guvern

- In realitate fcţie legislativa este extrem de complexã ; inainte de a fi o fcţie normativa ea este
o fcţie politicã si inainte de a fi o fcţie executivã subordonatã prevederilor constit. ea este o
fcţie axiologicã in virtutea cãreia se stabilesc valorile politice si juridice pe baza cãrora se
elaboreazã n.j. primare şi se direcţioneaza intregului organism statal.

Fcţia legislativã a Parlam se concretizeazã in activ. Parlam. distinct.

1. Examinarea proiectelor de lege primite de la Guv.

 2. Examinarea propunerilor legislative care sunt formulate de cetãţeni sau de cãtre Parlamentari.

3. Examinarea amendamentelor formulate de cãtre Guv sau parlamentari

4. Votarea proiectelor de lege, a propunerilor legislative si a amendamentelor formulate in

procesul legislativ.

5. reexaminarea legii ca urmare a solicitãrii preşedintelui Rom.

6. reexaminarea legii in virtutea deciziei curtţii Const. prin care se declarã neconstituţionalitatea
acesteia

7. stabilirea limitelor abilitãrii Guv. de a emite ordonanţe

8. exercitarea controlului asupra legislaţiei delegate respectiv asupra unor reglementãri juridice
emise in temeiul unei legi de abilitare ori a delegãrii constituţionale.

9. cenzurarea decretelor prezidenţiale prin care se instituie n.j. ( instituirea stãrii de urgenţã
stãrii de asediu; declararea mobilizãrii parţiale sau generale a forţelor armate si luarea
mãsurilor pt respingerea unei agresiuni armate impotriva Rom.)

In exercitarea fcţiei legislative aceste aspecte tehnice subsumeaza o puternica incãrcãturã

politicã.

Fiecare partid politic reprezentat in Parlm are propria sa opinie cu privire la problemele ce se
dezbat in forul legislativ.

Prin aceste condiţii existenţa Parlam. este condiţionatã de formarea unei majoritãţi parlamentare
apte sã susţinã proiectele de legi promovate de Guvern şi in ultimã instanţã sã susţinã intregul Guvern

In legaturã cu derularea fcţiei leg. problema care se pune are in vedere limitarea sau partajarea
exercitãrii acesteia in raport cu alte autorit pbl.

Aceasta pb derivã din faptul cã potrivit prevederilor art 61 al 1 Const. Parlam.este organul
reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate leguitoare

Fcţia de legiferare a Parlam. reprezinta capacitatea forumului reprezentaţii suprem al pop. român
de a reglementa in mod primar orice categorie de relatii sociale pe baza regulilor stabilite de Const. si de
reglem parlamentare.

In aceasta optica fcţia leg. nu poate fi redusa la competenţa de legiferare pt simplu fapt cã nu
existã o asemenea noţiune in sistemul dr const rom.

In privinţa def puterii leguitoare a fcţiei sale legislative este necesar sã observãm cã la
exercitarea acesteia pot participa şi alte autoritãţi pb dar punctul de vedere al Parlam. este decisiv in
privinţa def si votãrii legii.

Pe de alta parte faptul cã existã limitãrii ale exercitãrii fcţiei legislative inscrise in const si in
regulamentele Parlam nu poate fi conceput ca o partajare de competenţe sau nu poate fi conceput ca o
partajare de competenţe sau ca o atribuire de cmpetenţa legislativã Parlam.
 Chiar şi in cazul in care o autorit pbl are o anumita competenţã normativã , ea tb sã o exercite in
anumite limite in cadrul unei anumite proceduri legale.

In urma revizuirii Const din 2003 a fost operata o anumita diferentiere intre cele 2 camere ale
Parlam.Astfel una din camere este prima sesizata cu anumite proiecte de legi sau propuneri legislative
caz in care devine camera de reflecţie.Cealalta este camera decizionala,manifestarea sa de voinţã
exprimatã prin vot punând capãt procesului legislativ parlamentar.

In temeiul art 75 Const Camera Deputatilor este camera de reflecţie in cazul

proiectelor de legi si propunerilor legsilative pt ratificarea tratatelor sau a altor
acorduri internaţ si a mãsurilor legislative cu rezultã din aplicarea acestor tratate
sau acorduri precum si a legilor organice prevãzute de art 31 al 5 respectiv
organizarea s.p. de radio si de televiziune si controlul parlamentar asupra
activitãţilor lor ; art 40 al 3 respectiv stabilirea unor categorii de functionari publici
care nu pot face parte din part pol. ; art 55 al 2 stabilirea condiţiilor privind
indeplinirea indatoririlor militare ; art 58 al 3 org si fcţia instituţiei Avocatului
Poporului ; art 73 al 3 litera E respectiv org Guvernului şi a Consiliului suprem de
aparare a ţarii; Contenciosul Adm.

Org si fcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor jurd, a

Ministerului Pub. si a Curtii de Conturi ; organizarea generalã a invaţamântului; org
adm pbl locale a teritoriului precum si regimul general privind autonomia locala;
infiinţareţarea, org si fcţionarea Con.Legislativ ; infiintarea de autoirt adm
autonome ; stabilirea structurii sist naţional de apãrare ; legea organicã a Curţii
Consti. etc

In toate aceste cazuri Senatul este camerã decizionalã.In celelalte cazuri care
nu sut rezervate competenţei primare a Camerei Deputatilor aceasta devine
camerã decizionalã dupa examinarea primarã a proiectelor de lege şi a propunerilor
legislative de cãtre Senat.

Alegerea nivelului actului normativ al Parlam.

In activitatea sa legislativã Parlam este pus in situaţia de a alege in privinţa actelor juridice prin
intermediul cãrora exprimã voinţa generalã a noţiunii.

Potrivit prevederilor art 67 Const “C Dep si Senatul adopta legi , hotarari si motiuni in prezenţa
majoritãţii membrilor; astfel in desfãşurarea activ Parlam in intregul sãu sau fiecare camera in parte pot
fi puse in situaţia de a stabili ce act jurd urmeaza sã adopte pt soluţionarea unei pb cu care au fost
sesizate.

Legea

Sub aspect formal este actul normativ adoptat de Parlam in conformitate cu normele de
procedurã stabilite de Const si de regulamentele Parlamentare

Hotãrârile
 Ca varietate a actelor jurd ale camerelor si ale Parlam se deosebesc de legi prin forţa lor juridicã,
prin conţinutul lor si prin procedura de adoptare

Pe baza acestor criterii , hotãrârile au o forţa juridicã inferioarã legilor, pot avea caracter
normativ, ele fiind adoptate fie pt aplicarea legilor fie pt detalierea lor iar sub aspect procedural pot
emana de la o sg camera si se adopta cu majoritate simpla daca legea fundamentalã nu prevede altfel si
nu fac obiectul controlului de constituţionalitate.

Referitor la aspectul privind conţinutul legilor si a hotãrârilor tb sa avem in vedere domeniul

legii si domeniul rezervat hot.

Legile intervin in orice domeniu al realitãţii sociale care prezintã interes pt leguitor ceea c face ca
domeniul legii sa fie practic nelimitat de o altã competenţã legislativã

Pt a deosebi legea de orice alt act normativ este necesar sã stabilim cã legea poate reglementa in
mod primar orice realţie socialã.

Hot.Parlam poate reglementa fie relaţii sociale care au fost reglementate prin lege , acţionând
secundum lege, fie relaţii sociale care ii sunt rezervate in exclusivitate si care dau expresie autonomiei
regulamentare a fiecarei camere a Parlam.

Sub acest aspect din urma aspect se poate desprinde ideea potrivit cãreia reglementarea primarã a
rel. sociale nu este numai de domeniul exclusiv al legii.

In ceea c priveste procedura de adoptare a hot este necesar sa precizãm cã existã hot. Parlam.
adoptate de o singurã camerã ( privind adoptarea regulamentului propriu, hot privind stabilirea
comisiilor permanente, dar existã si hot adoptate de cele 2 camere)

Singurul criteriu de distincţie dintre lege si hot Parlam o reprezinta materia supusa reglementarii
juridice.

curs 4 – sapt 5 – 29.10.07

Documentarea juridicã şi administrativã.

Problema documentãrii este una din cele mai importante ; si pt cei din domeniul adm
documentarea este cheia in realizarea oricãrei lucrãri.

Inainte de a lua o decizie cel care se ocupa tb sã se documenteze.Doc poate fi nemãrginitã.Sunt

necesare niste repere care sã ducã la acele inf care sunt utile pt a lua o decizie.

Inform este un element vital.Info si comunicarea sunt elem necesare ale convieţuirii umane ca si
apa si aerul.

Progresele ştiinţei si tehnologiei au lãrgit volumul inform. la dimeniunii necunoscute.Pe masura

ca aceste info creşteau s-a pus problema gãsirii unor mijloace care sa permitã stocarea , regãsirea si
transmiterea inform. Astfel au luat naştere calc, bazele de date etc.
 Acest volum de inform nu poate fi stocat in creierul uman.Capacitãţile umane privitoare la
stocarea si reproducerea inform sunt mult mai limitate in rap cu mij. inform.

Aici este prins si lucrãtorul din adm pbl si jurd.Lucratorul va tb sã gãseascã inform pertinente din
domeniul sau de activ.

Pt a face doc in adm pbl tb sa se documentam cu privire la legislatia din domeniul respectiv

Gasirea si utilizarea unor astfel de mijloace fac necesara activ . de documentare jurd si adm
inteleasã ca o condiţie. Activ de doc. este o dimensiune intrinsecã a procesului de aplicare a dr si adm
pbl este implicatã in acest proces.

Cel care aplica legea parcurge mai multe etape:

- stabileşte starea de fapt

- tb sã gãseascã in sist dr . acea n.j. ce poate fi aplicatã acelei stãri de fapt.

- tb sã stabileascã cã acea normã este validã si poate fi aplicatã

- interpreteazã n.j. pt a vedea daca si in ce mãsurã este aplicabilã stãrii de fapt

- se ajunge apoi la aprecierea propriu-zisa a legii , la emiterea deciziei sau actului adm prin
care se aplicã legea.

In procesul de aplicare a legii o serie de elem de doc. sunt necesare pt ca astfel nu se poate
ajunge la o decizie.

Aceastã activ. de doc. nu este necesarã doar pt aplicarea legii ci si in constructia jurd, a creearii
normei.

Cunoasterea generalã bazatã pe o cercetare documentarã işi propune in esentã sa asimileze hot.
datelor umane , sociologice , ec, sociale, istorice asupra problematicii ce urmeaza sa fie supusa pr
decizional.

In activ de cercetare a materialului doc se utilizeaza anumite metode.2 sunt esentiale

1. Metoda empirica

- se bazeaza pe folosirea exclusiva a experientei umane fara a face apel la o teorie generalã.

- ea constã in cercetarea sol. care au fost deja pronunţate in situaţii identice sau similare de
autorit adm pbl sau de instanţele jurd sau de alte autorit pbl sau reprezentanti ai doctrinei.

2. Metoda dogmatica

- are la bazã o teorie generalã, o aplicaţie directã la scolile de gândire jurd, la istoria dr, la dr
comparat, la categ jurd, la conceptele si notiunile jurd.

In cercetarea doc. se apeleaza fie la documentarea clasicã fie la informaticã doc. sau la o
combinarea a acestor 2 metode.
 Documentarea clasicã

Cel care recurge la acest tip de tb sã-şi delimiteze sfera delimitãrii.Astfel el tb sã-şi delimiteze,
sã-şi stabileascã de la bun inceput dacã urmeazã sa investigheze legislatia in vigoare a unui domeniu,
jurisprudenta sau practica autorit pbl adm cu privire la acea problema sau doctrinei jurd sau luate la un
loc.

Cand ne documentãm tb sã apelãm la sursele autentice .Un instrument de neilocuit in doc il

constituie repertoriul legislatiei Rom.Este editat in fiecare an de Consiliul legislativ.Repertoriul cuprinde
evidenta oficiala a legislatiei in vigoare a statului român si chiar si acelea care nu mai sunt in vigoare.

Repertoriul e compus din 2 parti :cronologica si un index alfabetic

1. cronologicã : cuprinde legislatia in vigoare la zi grupatã pe categorii de acte normative

- cap I – cuprinde acte normative in vigoare emise intre 22 dec 1989 – pana la anul de referinta
15 ian 2007

- aici sunt cuprinde urmatoarele tipuri de acte in ordinea cronologicã aparitiei lor : Const;
Decretele legi 1989-1990 pana la imceperea mandatului Parlam.;Legile din aceasta perioada
ramase in vigoare ; Hotarari ale Parlam ; hot ale Camerei Dep sau Senat ; ord. emise de Guv,
hot Guv Rom, actele autorit adm pbl central de specialitate si ale autorit adm autonome

- Cap II cuprinde actele adm modificatoare emise de autorit adm pbl centrale intre 22dec 1989-
pana la zi

- Cap III se referã si cuprinde actele normative in perioada 1864-22dec 1989

- Cap IV se refera la actele abrogate expres sau cu caracter temporar intre 22 dec 1989 pana la
zi.

Indexul Alfabetic.

- legile sunt grupate dupa materiile in care intervin.

- cuprinde un tezaur alcatuit din cuvinte cheie care poarta denumirea de descriptori ; acestia
reflectã conţinutul unui anumit act normativ.; acesti descriptori sunt urmati de subdescriptori.

- tezaurul cuprinde o rel de conexiuni pt a se pune in evidenta relatiile care exista intre
diferitele acte normative ale legislatiei noastre

Informatica documentarã

- doc clasicã este inlocuitã de inform doc

- este un instrument post modernist de stocare ,regasire si utilizare eficientã a info.

- esenţa sa o constituie noile tehnologii de stocare si utilizare a info devenite din c in ce mai
complexe si numeroase.

- bazele de date stocheaza info adm din cele mai diverse ; ele formeaza relatiile nationale sau
internationale.
- calitatea sistemelor de info doc este independenta de calitatea tezaurului

- tezaur = lista de termeni ierarhizati care formeaza o retea de interconexiuni fara greseli

- la elaborarea unui tezaur de acestgen se tine seama de faptul ca acelasi termen poate avea
semnificatii diferite

- rolul tezaurului este de a evita inconvenientele omonimului fiecare descriptor fiind plasat
intr-un complex

- etse format din descriptori, non descritori si rel dintre ei

Eurovoc

tezaurul acesta e bazat pe princ multilingvismului. ; cele mai importante elem sunt cele din
domeniul vietii politice