UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI DREPT

Disciplina: Decizii financiare

CONCEPTE GENERALE PRIVIND

DECIZIILE FINANCIARE ALE
COMPANIEI

Coordonator: Student:
Lect. Univ. dr. Mihaela GÂDOIU
C.I.G III IFR - Sem. I

PITEŞTI
 CUPRINS

Concepte generale privind deciziile financiare ale companiei ....................................................... 3

Rolul diagnosticului financiar în luarea deciziei financiare ...................................................... 4

Clasificarea deciziilor financiare .................................................................................................... 7

Bibliografie ................................................................................................................................... 10

2
 CONCEPTE GENERALE PRIVIND DECIZIILE FINANCIARE ALE
COMPANIEI

Analiza reprezintă o metodă de cunoaştere bazată pe descompunerea fenomenului, a

întregului, în părţile sale componente, în elementele sale constitutive, după care se studiază
fiecare parte componentă, se stabilesc relaţiile de cauzalitate, se determină factorii care le
generează, se formulează concluziile cu privire la mersul activităţii viitoare. Ca un corelativ al
analizei apare sinteza, prin care se realizează reunirea părţilor, a elementelor unui fenomen într-
un tot unitar. In timp ce analiza presupune o dezmembrare a unui rezultat, sinteza vizează o
examinare a elementelor în unitatea lor. Caracterizarea deplină a unei activităţi sau fenomen,
necesită îmbinarea într-o unitate a analizei cu sinteza, ca mijloace ale cunoaşterii.

3
 ROLUL DIAGNOSTICULUI FINANCIAR ÎN LUAREA DECIZIEI
FINANCIARE

Cuvântul “diagnostic” este de origine greacă și înseamnă “apt de a discerne”. Preluat

din medicina umana în management, diagnosticul sugerează necesitatea consultării periodice a
organizației pentru a-i identifica starea de sănătate, vigoarea și capacitatea de a se adapta unor
schimbări previzibile ale mediului. Spre deosebire însă de diagnosticul medical, diagnosticul
managerial nu se limitează doar la cercetarea simptomelor manifestate de pacient și a cauzelor
care le generează, ci, prescrie și tratamentul adecvat. Premisele diagnosticului sunt următoarele: -
orice organizație este un organism economico-social viu care parcurge toate etapele existenței:
nașterea, creșterea, maturitatea și moartea; - în oricare din etapele parcurse, organizația se poate
confrunta cu disfuncționalități cauzate de factori interni și/sau externi; - pentru creșterea
longevității și bunăstării organizației este necesară supravegherea stării de sănătate și prevenirea
apariției unor anomalii funcționale.
Scopul diagnosticului financiar este de a aprecia situația financiară a intreprinderii. Pe
baza acestui diagnostic are loc elaborarea unei noi strategii de menținere și dezvoltare in mediul
specific economiei locale. În sens general, finalitatea diagnosticului financiar constă în oferirea
de informții financiare atât celor din interiorul intreprinderii, cât și celor interesți din afara
acesteia. Când problema diagnosticului este pusă din interiorul intreprinderii (diagnostic
financiar intern) utilizatorii pot fi conducătorii / acționarii actuali.
Diagnosticul financiar identifică factorii favorabili și nefavorabili care vor afecta
activitatea viitoare a intreprinderii. De cele mai multe ori informațiile diagnosticului financiar
trebuie completate cu informații referitoare la mediul extern al intreprinderii (starea economiei, a
sectorului de activitate), informații referitoare la potențialul tehnic și uman, potențial comercial și
juridic, managementul intreprinderii (informații dependente de intreprinderi). Toate aceste
elemente influențează performanțele financiare ale intreprinderii determinând, în final,
competitivitatea acesteia. Folosind metode și tehnici specifice, diagnosticul financiar permite
aprecierea situației financiare trecuta și actuala, pe baza informațiilor furnizate pentru luarea
deciziilor de către conducere acesta vizează viitorul.

4
 Potrivit reglementărilor în vigoare din ţara noastră, societăţile comerciale trebuie să
întocmească diferite documente contabile (situaţii financiare), în funcţie de anumite criterii de
mărime. Aceste criterii de mărime sunt stipulate în O.M.F.P. 1802/2014 şi se referă la:
- total active: 17.500.000 ron;
- cifră de afaceri netă: 35.000.000 ron;
- număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50.
Persoanele juridice care la data bilanţului depăşesc limitele a cel putin două dintre cele
trei criterii enumerate sunt considerate entitati mijlocii si mari si trebuie să întocmească situaţii
financiare anuale care cuprind:
- bilanţ ;
- cont de profit şi pierdere;
- situaţia modificărilor capitalului propriu;
- situaţia fluxurilor de numerar;
- note explicative la situaţiile financiare anuale.
În cazul celorlalte societăţi, care, la data bilantului, nu depasesc limitele a cel putin
doua dintre cele trei criterii de marime, O.M.F.P. 1802/2014 prevede obligativitatea întocmirii
următoarelor situaţii:
- bilanţ prescurtat;
- cont de profit şi pierdere;
- notele explicative la situaţiile financiare anuale.
Opţional, ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia
fluxurilor de trezorerie.
Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ,
datorii şi capital propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar, precum şi în celelalte
situaţii prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Contul de profit si pierdere, grupeaza fluxurile reale si financiare si pune in evidenta
operatiunile realizate de intreprindere in cursul exercitiului. Contul de profit si pierdere, prin
continutul sau, ofera informatii asupra activitatii industriale, comerciale sau financiare a
intreprinderii si despre modul cum aceasta isi gestioneaza afacerile prin dimensiunea veniturilor,
cheltuielilor si rezultatelor pe care le genereaza.

5
 Notele explicative sunt componente ale situatiilor financiare ce contin informatii
suplimentare, relevante pentru necesitatile utilizatorilor in ceea ce priveste pozitia financiara si
rezultatele obtinute. Detaliind elementele prezentate succint in bilant, contul de profit si pierdere
sau celelalte situatii, ele ajuta la explicarea calculelor, furnizand o evaluare cat mai cuprinzatoare
a companiei.

6
 CLASIFICAREA DECIZIILOR FINANCIARE

Decizia financiară trebuie privită în interacţiune cu aşteptările întreprinderii, de

asemenea, efectul deciziei financiare trebuie să satisfacă şi aşteptările ofertanţilor de capital
(acţionari şi investitori), aceste aşteptări fiind comensurate în termeni de rentabilitate şi risc,
noţiuni care reprezintă esenţa logicii deciziilor financiare.
Aşadar, activităţile economice sunt puse în practică prin intermediul deciziilor financiare, care
sunt definite ca fiind, acte conştiente princare se hotărăsc anumite măsuri pentru soluţionarea
unei probleme sau care implică programarea evenimentelor viitoare.Fiecare decizie în parte
parcurge un proces complex în care materia primă este informaţiadespre mediul intern şi cel
extern al întreprinderii după cum urmează:

 Fundamentarea obiectivelor strategice cuprinse în politica generală a întreprinderii;

 Adoptarea soluţiei considerate optime pentru întreprindere, ca decizie economică;
 Implementarea deciziei economice în structura întreprinderii şi realizarea acesteia;
 Reglarea procesului decizional în funcţie de rezultate şi de schimbările intervenite pe
piaţă.

Fiecare etapă presupune o fundamentare din punct de vedere financiar. Dimensiunea

financiară a activităţii economice a devenit dimensiunea principală a existenţei şi dezvoltării
uneiîntreprinderi. În acest context, activitatea financiară, prin metodele şi instrumentele sale
specifice, devine un factor activ atât în procesul de fundamentare a deciziilor economice, cât şi în
conducerea curentă a întreprinderilor.
După orizontul de timp la care se referă, deciziile financiare pot fi grupate în:
• decizii strategice;
• decizii tactice.
Deciziile financiare strategice vizează un orizont de timp mai îndepărtat şi sunt celecare
prefigurează cadrul în care urmează să se desfăşoare activitatea firmei. Ele urmăresc întărirea
poziţiei firmei pe piaţă şi dezvoltarea acesteia. În mod concret, deciziile financiare strategice

7
vizează volumul investiţiilor care se vor realiza, creşterea randamentului activelor,accelerarea
vitezei de rotaţie a activelor circulante,politica de preţuri a firmei etc.

Deciziile financiare tactice sunt decizii de corecţie, prin care se urmăreşte ajustareainfluenţelor
conjuncturale, pentru a se urmă strategia fixată. În mod evident, ele sunt adoptateîn cursul
perioadei, în funcţie de condiţiile noi care apar în procesul aprovizionării, de producere sau de
desfacere.

După natura lor , deciziile financiare se grupează în:

•decizia de investiţii;
•decizia de finanţare;
•decizia de dividend.

Decizia de investiţii este decizia de cheltuire a capitalului care conduce laachiziţionarea sau
construirea unui activ în vederea obţinerii de cash-flow-uri viitoare.Investiţiile cresc valoarea
firmei şi de aceea decizia care stă la baza lor este o deciziestrategică. Investiţia se opune, aşadar,
consumului care implică o scădere a bogăţiei, o pierderede valoare. De altfel, o sporire a valorii
firmei denotă că investiţia este rentabilă şi cărentabilitatea investiţiei este superioară costului său
de finanţare.

Decizia de dezinvestire presupune hotărârea de vânzare a unei părţi din activul firmei constituită
din imobilizări, în special, corporale disponibile, care nu-şi mai găsesc întrebuinţare în firmă.
Logica ce stă la baza deciziei de dezinvestire este aceeaşi ca şi la decizia de investire,respectiv
creşterea valorii firmei sau altfel spus, sporirea bogăţiei acţionarilor. Astfel, lichidităţile obţinute
în urma deciziilor de dezinvestire trebuie plasate mai rentabil, fie prin reinvestire în firmă în
ideea dezvoltării unor activităţi mai eficiente sau mai centrate pe orientările strategiceale firmei,
fie prin investire în exterior cu scopul participării financiare la formarea şi controlul capitalurilor
altor firme, fie prin restituirea lor aportatorilor de capital. Prin urmare, decizia de dezinvestire
trebuie luată în urma unei analize aprofundate întrucât se renunţă la o succesiune de cash-flow-
uri certe, dar neperformante, în contrapartida unor cash flow-uri incerte, dar mai performante ale
noii investiţii.

8
Decizia de finanţare vizează modul de finanţare a activului firmei, respectiv sursele de
procurare a capitalurilor necesare. În fond, decizia de finanţare are în vedere:
• alegerea structurii financiare, respectiv împărţirea resurselor financiare ale firmei între
capitaluri proprii şi datorii;
• alegerea între finanţarea internă, respectiv autofinanţare şi cea externă, dincapitaluri provenite
de la acţionari sau creditori financiari;
• decizia de dividend, respectiv opţiunea pentru reinvestirea profitului net saudistribuirea sa;De
aceea, deciziile de finanţare sunt tot decizii strategice, deoarece influenţează, în mod direct,
valoarea firmei, şi, implicit, eficienţa activităţii acesteia.

Decizia de dividend, strâns legată de decizia de finanţare, vizează opţiunea conducerii firmei în
ceea ce priveşte reinvestirea parţială sau totală a profitului net sau distribuirea parţialăori totală a
acestuia sub formă de dividende. Deşi contradictorii, ambele destinaţii ale profitului net sunt
benefice pentru acţionariat dat fiind faptul că prima finanţează dezvoltarea firmei iar,cea de-a
doua remunerează capitalul.

9
 BIBLIOGRAFIE

1. Gh. D. Bistriceanu, M.N. Adochitei, E.Negrea, Finanţele agenţilor economici, Editura

Economică,Bucuresti, 2001
2. I. Stancu, Finante, Editura Economică, Bucureşti, 2002

10