Sunteți pe pagina 1din 90

MIRACOLE ARGINTII

FAYRENE PRESTON

CAPITOLUL 1
Era ultima zi din luna septembrie,trecuse de miezul nopţii şi Trinity Ann
Warrenton tot nu avea somn.Încercase să adoarmă timp de o oră,dar degeaba.Se
zvârcolea în pat şi nu reuşise decât să mototolească cearceafurile netede cândva
şi să-şi răsucească în jurul trupului tulburat cămaşa de noapte.
Luna plină,cu strălucirea ei misterioasă,îi făcea semn,atrăgând-o.Noaptea părea
un fel de vietate căreia Trinity ar fi vrut să i se alăture.Era limpede că Stephanie
nu o să se mai trezească în noaptea asta,Trinity ar fi auzit-o dacă s-ar fi sculat şi
ar fi plâns.A mai încercat câteva minute să stea nemişcată,apoi a renunţat.Se
simţea mult prea trează,prea plină de viaţă ca să mai zacă în pat un minut în
plus.S-a dus s-o controleze pe fetiţa adormită şi apoi s-a strecurat fără zgomot
prin uşa din spate a vechii case de ţară.Alerga sprintenă cu picioarele goale pe
cărarea bătătorită afară din curte,traversând câmpul în pantă care ducea spre
piscină.Era una dintre acele nopţi încântătoare când luna strălucea la fel de tare
ca un soare mai mic şi nici un nor nu întuneca razele ce mângâiau cu lumina lor
argintie ţinutul texan de nord-est.
Cămaşa de noapte din bumbac se mula pe corpul lui Trinity în timp ce alerga,
poalele dantelate îi atingeau uşor gleznele,iar albul acelei îmbrăcăminţi fără
mâneci,în stil victorian,strălucea irizat în lumina lunii,contrastând cu pielea ei
arămie.A ajuns la digul scurt,construit lângă mica piscină naturală,care se
întindea cam pe o jumătate de hectar şi şi-a azvârlit cămaşa de noapte pornind
către mal.A simţit cum aerul cald al nopţii îi mângâia pielea goală şi s-a oprit
pentru o clipă cu braţele desfăcute să absoarbă formele şi sunetele care vibrau
seducător în întuneric.
Licuricii sclipeau,greierii ţârâiau,undeva în afara drumului principal trecea o
maşină singuratică,iar din depărtare răsuna chemarea unei păsări pentru un
posibil partener,care,o clipă mai târziu,îi răspunse.Trinity era în întregime
captivată de magia luminoasă a nopţii.
Înainte de a se arunca graţios în piscină,ochii ei de un verde pur surprinseseră o
sclipire argintie în pădurea din faţă,dar nu îi acordase nici o atenţie,în vreme ce
trupul ei ferm spinteca apa.Apa era rece din pricina izvorului subteran care
alimenta piscina şi se învolbura în jurul ei producându-i o plăcere desăvârşită.
Trinity râdea,cuprinsă de o imensă fericire.Prin propria voinţă,avea o viaţă plină
de muncă grea şi responsabilitate; cu greu smulgea ceva timp pentru ea însăşi.
De aceea se bucura pe de-a-ntregul de desfătarea de acum.Înota,plutea,plonja,se
amuza în piscină cu o bucurie lipsită de inhibiţii.Împroşcând apa cu zgomot
pentru a speria şerpii veninoşi care puteau fi prin zonă,ea îşi auzi râsul
traversând noaptea şi amestecându-se cu şoaptele pinilor care împrejmuiau o
parte a piscinei.
După vreo jumătate de oră,ajungând cu părere de rău la concluzia că a stat destul
de mult,îşi băgă capul sub apă,astfel că părul ei lung alunecă precum o mătase
cafenie,lichidă,de pe faţă,de-a lungul spatelui.Se urcă pe dig şi stătu nemişcată o
clipă,lăsând apa să i se prelingă de pe trup,împrejurul sânilor plini,de-a lungul
picioarelor lungi şi frumoase.Îşi culese de jos cămaşa de noapte,o trase peste
cap,iar ea i se lipi de corpul ud,mulându-se în jurul şoldurilor.
Atunci l-a zărit.Înconjura piscina apropiindu-se de ea şi Trinity îl urmărea cum
vine,deloc înfricoşată.E drept că era un bărbat necunoscut,dar în felul lui de a se
apropia nu era nimic ameninţător.Asemenea unei pisici suple şi flămânde,el se
îndrepta spre ea sub lumina lunii,cu un amestec straniu de forţă şi graţie.Cel mai
ciudat era că ea,privindu-l cum se apropie,simţea înăuntrul fiinţei ei felul lui de a
se mişca şi respiraţia i se acceleră.Părăsind digul,Trinity urcă pe mal să îl
aştepte.Cum se apropiase,ea putu să constate că avea,probabil,în jur de treizeci
şi cinci de ani.Înalt de vreo şase picioare,cu un păr de un alb-argintiu,bărbatul
avea,atârnată de braţ,o carabină.Emana o tensiune aspră,sugerând o anume
violenţă şi asta nu doar pentru că avea la el o puşcă.Născută şi crescută în estul
Texasului,Trinity vedea într-un bărbat cu puşcă ceva normal.Acum însă,nu,era
mai mult de-atât.Era ceva legat de acest bărbat în mod special.
Purta o cămaşă albastră,tricotată,şi jeanşi foarte strâmţi,care-i evidenţiau fiecare
muşchi sau protuberantă.Acum realiză că sclipirea de argint pe care o zărise
chiar înainte de a intra în apă fusese părul lui şi gândul că el o văzuse goală,la fel
de clar cum îl vedea ea acum,îi produse un fior de-a lungul şirei spinării.
El se opri la câțiva paşi,în tăcere,privind-o doar cu ochii luminoşi care păreau
ciudat de reci şi de lipsiţi de viaţă în lumina caldă a lunii.Trecuse mult timp de
când nu se mai simţise cuprinsă de tulburare în faţa unui bărbat,dar necunoscutul
îi producea această senzaţie fără nici un efort,fără nici un cuvânt.
Trinity a fost cea care a rupt tăcerea,întrebând cu calm:
-Dacă ai de gând să mă împuşti,ai avea ceva împotrivă să-mi spui mai întâi
motivul?El a râs,cu o tonalitate scrâșnită,aspră şi neplăcută în acel dulce miez
de noapte.
-Din tot ce ai fi putut spune,ăsta-i ultimul lucru la care m-aş fi aşteptat.
-Cred că e un răspuns extrem de raţional pentru un străin care cutreieră prin
pădurile mele în miez de noapte,cărând o carabină straşnică după el.
-Nu cumva ţi-e frică?Chiar mă întreb de ce nu?El zâmbi,dacă zâmbet se putea
numi acela,şi Trinity se întrebă de ce se simţea atrasă de individ,dar nu ezită nici
o clipă pentru a-i răspunde:
-Nu mă sperii prea uşor,domnule...?
-Chase...se auzi răspunsul lui zeflemitor.
-Ei bine,domnule Chase,dacă ai fi avut de gând să mă împuşti fără ca înainte să
discuţi despre treaba asta,puteai s-o faci până acum.Carabina dumitale are bătaie
lungă şi,în afară de asta,ar trebui să scoţi siguranţa înainte de a trage; şi asta ar
dura câteva secunde în care aş încerca să-ţi distrag atenţia sau să te conving să
renunţi.Ochii lui îi explorau pe îndelete silueta subliniată de cămaşa udă,dar
Trinity nici măcar nu încerca s-o îndepărteze de trup.N-ar fi avut nici un sens şi
nu voia să-i dea satisfacţie,să-i arate cât era de conştientă de faptul că în urmă cu
câteva minute el văzuse cu mult mai mult decât vedea acum.
-Pe cât eşti de frumoasă,pe-atât eşti de înzestrată şi cu spirit de observaţie,
comentă el caustic.Dar n-ai de ce să-ţi faci griji.Pe tine chiar că nu te-aş omorî
niciodată.Asta ar fi o eroare,nu?Întinse mâna şi îşi plimbă un deget pe obrazul ei
cu un gest mai degrabă curios decât tandru.Pulsul lui Trinity se acceleră la
atingerea aceasta uluitoare,astfel că răspunsul ei veni cumva nefiresc:
-În general,se cheamă asasinat.
-Asasinat să fie,nu mi-ar păsa!o asigură cu răceală.Dar să te omor pe tine,asta
nu.Cineva atât de deosebit ca tine se află,cu siguranţă,pe lista speciilor pe cale
de dispariţie.
-Nu sunt un animal.
-În fiecare din noi zace câte un animal,îi explică el cu o răbdare plictisită.Doar
că fiecare avem instincte diferite,în funcţie de situaţie şi de oamenii din preajmă
care ni le pot provoca.Toate astea tot instincte se cheamă.La această declaraţie
fenomenală adăugă întrebarea: Eşti doamna...?
-Warrenton.Trinity Ann Warrenton.Şi...domnişoară...
Gura lui mare şi serioasă,cu buza de jos mai plină,se lărgi într-un fel de zâmbet
şi ea se trezi gândindu-se ce gură frumoasă avea acest bărbat.
-Numele tău,spuse el tărăgănat,este la fel de puţin verosimil ca şi faptul de a fi
întâlnit pe cineva ca tine intrând de capul lui în piscină,la miezul nopţii.
-Nu e chiar atât de puţin verosimil,dacă iei în considerare faptul că este piscina
mea şi eşti pe terenurile mele.Ignorându-i exprimarea directă,el puse carabina
jos şi se apropie de ea.
-Ei bine,domnişoară T.A.W.,cum de te pricepi atât de bine la arme de foc?
-E greu să creşti la o fermă din estul Texas-ului fără să ştii câte ceva despre ele.
El încă nu o atingea,dar îi simţea căldura trupului.Totuşi,ea îi răspunsese cu
stăpânire de sine,calitate înnăscută,iar privirea nu-i şovăise.
-Tatăl meu a făcut totul ca sora mea şi cu mine să ştim cum să le mânuim,dar
niciodată n-am fost atât de pasionată de arme,încât să mă plimb cărând una după
mine.
-Sunt nou pe aici,dădu el un fel de explicaţie.Nu ştiam ce puteam întâlni în
cale,aşa că am venit pregătit.
Întinse,din nou,mâna.De astă dată,spre o şuviţă udă de păr,lipită de gâtul ei.
-Pregătit pentru ce? întrebă ea,încercând să ignore mâna care o atingea în vreme
ce el răsucea o buclă în jurul degetului.Texasul n-a mai trebuit să-şi apere
graniţele de o groază de vreme.Se pare că eşti un tip extrem de circumspect.
-Doar precaut.Zâmbi subţire.Am descoperit că dacă ai suficientă forţă,poţi alege
în compania cui vrei să fii.Sunt un tip special şi cred că pot înşela soarta în
favoarea mea.Lumina lunii arunca umbre pe unghiurile aspre ale chipului lui şi
Trinity se gândi că niciodată nu mai văzuse un bărbat atât de dur,de distant.Cu
toate acestea,era în el ceva care o făcea să-şi dorească să se apropie,în loc să se
îndepărteze,ceea ce ştia că ar fi fost preferabil.”Una gândesc şi alta fac”,reflectă
ea şi spuse tare:
-Cu siguranţă!Să cari o carabină uriaşă prin pădurile astea înseamnă să fii
superprecaut.Puşca aia ar omorî un urs şi nu sunt urşi prin preajmă.Există,
într-adevăr,pe aici,o corcitură între coyot şi vulpe,dar n-am destule vite la ferma
mea ca să o atrag,aşa că se ţine deoparte.Nu vei găsi nimic periculos decât,
ocazional,vreun annadilo sau passum.
-Te-am găsit pe tine,nu-i aşa?Vocea lui era gravă,profundă şi îi amintea de un
cuţit aşezat deocamdată pe catifea.
-Nu sunt periculoasă decât când sunt ameninţată,domnule Chase.
-Chase e prenumele meu,o corectă cu blândeţe.Calfax e numele meu.Chase
Calfax.O privi o clipă în expectativă,aşteptând evident o reacţie,dar pentru că ea
nu veni,continuă cu o strâmbătură batjocoritoare a gurii.
-Hai să vedem ce-aş putea face ca să nu te mai simţi ameninţată.
Înainte ca Trinity să-i fi putut ghici intenţiile,el se apropie şi mai mult de ea,îi
apucă părul şi-l răsuci ca pe o frânghie udă pe care o folosi drept pârghie pentru
a-i trage capul pe spate cu o smucitură puternică,de parcă s-ar fi aşteptat la o
împotrivire.Cu cealaltă mână o apucă de spate,lipind-o de el,astfel încât ea se
trezi cu sânii striviţi de pieptul lui puternic.
Sărutul,atunci când se petrecu,a fost atât de surprinzător,încât Trinity uită că
prima ei intenţie fusese de a lupta.A fost uşor ca un fulg,în totală contradicţie cu
expresia violentă a bărbatului.La început,buzele lui o atinseseră în treacăt,
tachinând-o,explorând şi gustând,producându-i scântei de plăcere şi căldură ce
iradiau până în punctele cele mai îndepărtate ale corpului.
Din când în când,limba lui i s-a insinuat printre buze,căutându-i limba.Scânteile
se aprinseră într-o vâlvătaie,iar Trinity,şocată,i-a răspuns cu pasiune fără ca ea
însăşi să fi putut înţelege sau analiza care i-a fost reacţia.Tot ce mai ştia era că se
topise pe dinăuntru,că adora senzaţia aceea şi că nu dorea să se mai isprăvească.
EI a fost cel care,în fine,a curmat sărutul,îndepărtându-se,respirând adânc şi
având pe chipul lui dur o expresie specială.
-Domnule Chase,suspină Trinity,sau,domnule Calfax...sau cum dracu-ţi spune,
ce cauţi în pădurea mea?”Pentru prima dată râsul lui a răsunat plin şi neprefăcut.
-Of,Trinity,nu ştii că asta-i a doua întrebare pe care ar fi trebuit să mi-o pui
imediat ce ai aflat că n-aveam de gând să trag în tine? Sunt un infractor,doar ţi-ai
dat seama.Buna lui dispoziţie subită n-o putea domoli pe Trinity când trupul ei
încă mai vibra la amintirea sărutului.
-Îţi aştept şi în continuare răspunsul.
-Suntem vecini,îi spuse el cu o nepăsare înşelătoare,i se păru ei.Tocmai am
cumpărat terenul de lângă tine.Şi îi arătă în direcţia pădurii.Exclamă distantă:
-Proprietatea Karms? Nici n-am ştiut că era de vânzare.
-Nici nu era până când nu le-am făcut o ofertă.Ea îşi înclină capul într-o parte
şi-l privi cu curiozitate.
-Ai spus asta cu o anumită doză de cinism.
-Consider că majoritatea lucrurilor pe care le vreau au un preţ.Expresia lui
denota un dispreţ puternic.De obicei cumpăr pământ ori de câte ori sunt vârât
într-un proiect.E mai intim şi mai convenabil decât să stau la un hotel şi terenul
Karms,cum îi spui tu,este deocamdată un excelent cartier general.Trinity a dat
uşor din cap.
-Locul ăsta trebuie să aibă peste o mie de acri.Nu faci lucrurile pe jumătate,nu-i
aşa?
-Oricum,a ridicat el din umeri cu indiferenţă,în cazul ăsta cred că am făcut o
alegere înţeleaptă.Fiind vecin cu tine,costul terenului se reduce la jumătate.S-ar
putea ca viaţa asta bucolică să mă atragă,la urma urmelor.
Întinse din nou mâna şi îşi plimbă dosul palmei pe obrazul ei,mângâind-o cu o
siguranţă ucigătoare şi ea se înfiora la căldura atingerii lui.Se părea că-i place
s-o mângâie.
-Şi tu simţi,o întrebă cu duioşie,reacţia chimică dintre noi,nu-i aşa? S-a petrecut
de când ni s-au oprit ochii unul asupra altuia.
-Da,admise cam nesigură.Chase Calfax o interesa şi nu putea să nu recunoască
lucrul ăsta.El a râs şi râsul lui adânc,pătrunzător,o absorbi cu totul.
-Eşti o raritate.Majoritatea femeilor ar fi negat orice ar fi fost.
-Nu mă joc,Chase,şi,dacă o să fim vecini,ar trebui să înveţi lucrul ăsta încă de la
început.
-Bun! Asta înseamnă că economisesc o grămadă de timp.
Ceva anume din răspunsul lui hotărât o făcu să continue.
-Dar simplul fapt că mă atragi,nu înseamnă că mă şi ai la îndemână.Intrarea pe
pământul tău e la o depărtare de câteva mile de aici şi accesul e din direcţii
diferite la mine şi la tine.Chiar dacă o parte din teren e lângă al meu,pe acelaşi
drum,n-ai nici o intrare pe acolo.Cine ştie? S-ar putea să treacă ceva timp până
să ne vedem din nou.Era adevărat,dar nici ea nu se putea dumiri dacă era
dezamăgită sau nu de treaba asta.
-Să nu faci pariu,Trinity Ann.Ne vom vedea din nou.Constat că,până acum,nici
eu,nici tu n-am spus şi n-am făcut vreun lucru la care te poţi aştepta.Nu-i aşa că
nu eşti conformistă?
-Conformistă în ce privinţă? întrebă Trinity cu voce tare.
El se făcu a nu-i fi auzit întrebarea şi îi puse alta:
-Ai spus că asta-i ferma ta?
-Da.N-are decât treizeci şi doi de acri-nu-i mare,când o compari cu a ta-dar e tot
ce-mi doresc.Tata ne-a lăsat-o,mie şi soră-mi,când a murit,dar ea mi-a cedat
jumătatea care îi revenea pentru că are un alt loc mai jos,împreună cu soţul ei.
-Câtă generozitate,spuse el batjocoritor.Terenul din estul Texasului e foarte
valoros,dacă nu pentru altceva,măcar pentru drepturile asupra minereurilor.
-Asta nu ţine de generozitate,insistă ea,urmărind cu privirea felul în care lumina
lunii se răsfrângea în părul lui.Asta ţine de iubire.
-Ah,da,n-aveam cum să ştiu,replică el brusc.Locuieşti singură aici?
-Nu.
-Deci...până la urmă,eşti conformistă,îşi vărsă el dispreţul,poate cu o umbră de
descumpănire.Trăieşti cu vreun tip,nu?
-Nu,răspunse ea cu o voce egală.Trăiesc aici cu fetiţa mea de trei ani.
Ştia ce avea să urmeze şi ce avea să îi spună.
-Ai un copil? Ei bine,T.A.W.,ai reuşit să mă iei din nou prin surprindere şi nu-
mi pot aduce aminte când mi-a făcut cineva treaba asta ultima dată.
-Atunci trag concluzia că trăieşti o viaţă foarte monotonă,comentă ea cu
încetineală.
-Lasă asta!Mi s-a părut că ai spus că nu eşti măritată.Exact pentru asta era
pregătită.Mai devreme sau mai târziu,majoritatea oamenilor puneau aceeaşi
întrebare.Trinity se uită direct în ochii lui.
-Nu sunt şi n-am fost niciodată măritată,dar am o fată.Chase îşi băgă mâinile în
buzunarele jeanşilor şi o privi meditativ cu ochii lui albaştri şi reci.Poate că n-ar
fi trebuit să-i spună,dar niciodată nu fusese altfel decât onestă în legătură cu
Stephanie şi n-avea de gând să înceapă acum să mintă.Dacă faptul ăsta îl
sâcâia,era treaba lui,nu a ei.
Trinity îl analiza pe Chase în timp ce acesta evalua ultima informaţie despre ea.
Ce tip ciudat era! Se mira că atunci când l-a zărit la început,nu i-a trecut prin cap
ideea că ar fi putut s-o violeze.Prima impresie fusese aceea a unui bărbat care ar
fi putut ucide,dar niciodată n-ar fi recurs la viol.
Şi acum,după ce o sărutase,ştia că el n-ar fi fost niciodată nevoit să violeze o
femeie.În ciuda jeanşilor şi a carabinei,nu părea să fie de pe la vreo fermă din
Texasul de est.Se punea problema:de unde venea?Poate că ar trebui să-l întrebe.
Poate că ar trebui să afle dacă era însurat,însă nu credea că ar fi putut să fie.
De un lucru era sigură: nici o femeie nu-l intuise atât de profund,încât să ajungă
la tandreţea lui-dacă avea aşa ceva.Părea dur,în toate privinţele,precum un bloc
de granit texan,netulburat în asprimea lui de nici o urmă de delicateţe.
În sfârşit,Chase a vorbit,întrerupându-i reveria,şi a fost rândul lui de a o lua prin
surprindere.
-Când te-am zărit la început zburând la vale,cu părul fluturând şi picioarele abia
atingând pământul,mi-ai amintit de o vietate sălbatică,o creatură neîmblânzită,
liberă de orice constrângere pământeană.
Ascultându-l,i s-a părut doar pentru o clipă că are în voce o inflexiune aparte.
Oricum,a dispărut atât de repede,încât Trinity nu mai era deloc sigură că a
auzit-o şi ce ar fi putut să însemne.Când a continuat,vocea lui era din nou joasă
şi rece,dar ochii îi ardeau de dorinţă în noaptea de argint şi ea resimţea o
intensitate tulburătoare care îi înmuia genunchii şi îi încălzea măruntaiele.
-Şi,pe urmă,când ai ajuns pe dig,azvârlindu-ţi rochia şi stând nemişcată ca şi
cum ai fi absorbit noaptea,ştii la ce mă gândeam?
-Nu,murmură ea încet.
-Mă gândeam ce trup superb ai şi mă întrebam cum l-aş simţi sub mine,cu
picioarele astea,picioarele tale lungi în jurul spatelui meu.
-Nu spune asemenea lucruri,suspină Trinity cu un protest uşor.
Dar era mult prea târziu pentru orice formă de protest.Vorbele lui o învăluiseră
cu vraja lor fascinantă,iar când a cuprins-o în braţe,n-a mai fost nici urmă de
împotrivire.Sărutul n-a mai aprins scânteile,pentru că n-a mai fost cazul.Ea era
deja în flăcări şi nu s-a mai gândit la nimic,în vreme ce sărutul devenea tot mai
profund şi continua la infinit,alungând toate reţinerile posibile.
De-ar fi căzut luna de pe cer,Trinity tot n-ar fi observat.Era mult prea absorbită
de mişcările limbii sale în gura ei şi de mâinile care se plimbau pe sub cămaşa ei
udă de bumbac.Sărutările acestui bărbat nu aveau de ce s-o incite,dar o incitau
totuşi în mod insuportabil şi ridicol.Mirosul lui de mosc învolbura aerul în jurul
lor,amestecându-se cu parfumul ei şi învăluindu-i pe amândoi în dulceaţa
nopţii.Şi când,în cele din urmă,el curmă sărutările la fel ca şi rândul trecut,ea se
trezi complet dezorientată.Mâinile lui pe umerii ei au menţinut-o nemişcată până
ce şi-a regăsit echilibrul.Trinity îşi ridică privirea spre bărbatul din faţa ei şi
întâlni un veritabil necunoscut căruia ea îi răspunsese de cum îl întâlnise cu o
inexplicabilă pasiune.N-avea nici un sens.Avea nevoie de timp de gândire
departe de atracţia lui magnetică.
-Trebuie să mă întorc acasă,şoptise înăbuşit,întorcându-se şi fugind înapoi pe
deal.Nu se oprise,până nu ajunsese în camera ei.Câteva minute mai târziu,stând
întinsă pe pat,se gândea la întâlnirea uluitoare de la piscină.Poate că vinovată
fusese lumina incitantă a lunii?Nu ştia prea bine.Dar îşi putea aminti fiecare
detaliu legat de Chase Calfax.Ce gust avea,cum mirosea şi ce-o făcuse să simtă.
Nu mai era o adolescentă neştiutoare la prima experienţă amoroasă.Cunoscuse
dorinţa şi înainte,dar nu la intensitatea asta.Fusese,evident,ca o reacţie chimică şi
dacă vor mai simţi aceeaşi atracţie explozivă unul pentru celălalt,asta rămânea
de văzut.Întâlnirea lor fusese scandaloasă şi Trinity se simţea intrigată,aşa că
adormi visând un tip aspru,cu părul alb-argintiu şi ochii albaştri ca de gheaţă.

CAPITOLUL 2
A doua zi,pe la jumătatea dimineţii,Trinity era demult în picioare.Muncise ore
întregi,făcând tot ce putea ca să-l uite pe bărbatul care îi dominase visele toată
noaptea.Spălând vasele,îşi privea fetiţa cu părul auriu care tăia sârguincios
pişcoturi cu un cuţit de prăjitură în formă de stea.
-E foarte bine,iubita mea,o încuraja absentă.Pentru că se bucurase de fiecare
clipă a existenţei Stephaniei,îi era foarte greu să realizeze că fetiţa avea acum
aproape patru ani.Trinity era profesoară,dar se hotărâse să nu lucreze departe de
casă până când Stephanie nu ajungea la vârsta de şcoală.Chiar dacă Stephanie nu
avea tată,Trinity era hotărâtă să-i ofere un început de viaţă cât se poate de
sigur,la adăpost.
-Când o să glasăm pişcoturile astea,mămico?
-O să pun o tavă în cuptor chiar acum,răspunse Trinity şi făcu exact ce spusese
şi pe urmă,când ajung aici băieţii,Tray poate să te ajute.Cei trei nepoţi ai ei
veneau să doarmă acolo în vreme ce sora şi cumnatul ei plecau la Dallas cu
treburi.
-Nu cred că pot să aştept,îi spuse Stephanie,plină de importanţă.Lucrase deja la
pişcoturi de o bună bucată de vreme.Când or să sosească aici?
-Dintr-o clipă în alta.Şi chiar atunci,Larry,cu părul lui castaniu răvăşit şi
ochelarii cu ramă metalică,intră pe uşa din spate.Îl ţinea în braţe pe Joshua,de
nouă luni,şi de mână pe Anthony,de doi ani.
-Bună,fetiţo.Eşti pregătită pentru micii monştri?
-Fii mai atent!Pe cine faci tu mici monştri? Ăştia-s nepoţii mei şi în familia mea
nu avem altceva decât îngeraşi.N-am dreptate,Joshua?
Trinity îi zâmbi băieţelului în timp ce-l lua din braţele lui Larry.
-Ce face frumuşelul meu?îl întrebă în drum spre masa din bucătărie.Joshua
gânguri uşor şi îi zâmbi dulce,cu naivitate.Era un copil atât de vesel şi ei îi făcea
o plăcere atât de mare să-l alinte.Cei trei copii ai surorii sale se simţeau foarte
bine în casa lui Trinity,deoarece îşi petrecuseră foarte mult timp aici,dar şi
reciproca era adevărată.Adesea,Trinity se gândea că Stephanie ar fi fost fericită
să locuiască permanent la Sissy şi ai ei.Larry îi lăsă mâna lui Anthony şi se duse
la maşina de gătit să-şi ia o cană cu cafea.
-Văd că azi pişcoturile glasate sunt pe ordinea de zi.Se încruntă,privind pe furiş
în direcţia tigăii pentru brioşe cu mai multe despărţituri pline cu glazuri felurit
colorate şi cu pensule mici pe marginea ei.
-Desigur şi mereu îţi repet că aşa le dăm o preocupare.Bucătăria ei era
demodată,dar mare,şi într-un colţ pusese o masă pentru prăjituri.
-Unde-i Sissy? Se pregăteşte pentru excursia în marele oraş?
Numele surorii ei era Sabine.Părinţii lor fuseseră îndrăgostiţi de râurile leneşe şi
capricioase din estul Texasului şi le fericiseră cu două din denumirile lor.
Trinity,care se născuse la cinci ani după sora ei,bebeluş fiind,nu reuşise să
pronunţe numele Sabine.Drept care „Sissy” a ieşit şi aşa a rămas.
Larry îşi roti ochii.
-E acasă,face „fudge”.
-Călătoria o nelinişteşte,aşa-i? Trinity râse cu indulgenţă.Larry şi Trinity ştiau
amândoi că ori de câte ori Sissy era necăjită de ceva,prepară,invariabil,câte un
„fudge”.
-Mda,o ştii pe soră-ta.Deşi ştia că ai la fel de multă grijă de băieţi,ca şi ea,detestă
să-i părăsească fie şi pentru o singură noapte.
-Nu-ţi face griji.Excursia îi va face grozav de bine şi,de cum o să porniţi la
drum,totul o să fie în regulă.Larry era un scriitor de romane de groază în plin
succes şi,chiar dacă-i plăcea singurătatea de la ţară pentru scris,trebuia să plece
din când în când la Dallas să-şi întâlnească editorul.Larry refuza să ia avionul
şi,în consecinţă,agentul lui editorial făcea o concesie idiosincraziei starului său
şi zbura el de la New York la Dallas când era chemat.Atât de grozav era Larry.
Conversaţia lor a fost întreruptă de un drac de copil de cinci ani,pe nume
Tray,care se năpusti pe uşa din spate.Tray era o poreclă; băiatul fusese botezat
după numele tatălui său,Lawrence Bundlove II,Tray fiind deci LB.III.
-Bună,scumpule.Ce fac găinile? Ai luat toate ouăle? întrebă Trinity,observând că
Tray avea în mână un coşuleţ.Manifesta un interes de proprietar în privinţa
găinilor şi inspecta coteţul de cum sosea.
Îi plăcea s-o ajute pe Trinity să le dea de mâncare şi să adune ouăle.
-Nu!Erau mai multe,dar n-am putut să le car pe toate,o informă punând cu grijă
coşul pe raft.
-Atunci vino în braţele mătuşii Trinity şi pe urmă poţi s-o ajuţi pe Stephanie să
pună glazură pe pişcoturi.Tray alergă prompt către ea,o sărută apăsat şi frumos
pe obraz şi apoi o zbughi spre colţul unde Stephanie stătea şi tăia cu sârguinţă
prăjiturile cu o formă de clovn,de astă dată.Trinity se ridică,îl propti pe Joshua în
braţele tatălui său,apoi puse pe masă o tavă cu prăjituri scoase din cuptor şi
tigaia cu glazuri.Le dădu instrucţiuni celor doi veri:
-Haideţi,copii,tot secretul e să puneţi glazura cât timp prăjiturile sunt fierbinţi şi
să schimbaţi pensula în funcţie de culoare.În drum spre Larry,Trinity îl culese pe
Anthony care stătea pe jos şi se juca cu un camion.
-Ce face puiul meu astăzi? îl întrebă şi el încercă să-i răspundă în felul lui.
-Cu 'ze,spuse arătând spre năsucul lui roşu şi umed.
-Oh,nuuu! Anthony a răcit?
Anthony dădu din cap foarte serios,fericit să fie centrul atenţiei mătuşii sale.
-Fac pariu că două-trei prăjituri or să ajute răceala să treacă.Ce crezi?
-Pă 'ji,repetă Anthony fericit.
-În regulă,spuse Trinity şi-l depuse pe măsuţă.Tu stai aici şi uită-te la Tray şi la
Stephanie cum pun glazură pe prăjituri şi,când au terminat,poţi să iei una.Îi dădu
o formă de Moş Crăciun şi o bucată de aluat ca să aibă o ocupaţie,după care se
îndreptă spre maşina de gătit să-şi toarne o cană cu cafea.
-Aşa,vasăzică,îl luă în obiectiv pe cumnatu-său.Ce intrigă drăcească şi
întortocheată ai mai inventat pentru cartea următoare?
Cărţile lui Larry erau renumite pentru deznodământul lor diabolic,sinistru,şi lui
Trinity îi plăcea teribil să-l ia peste picior.
-Crima perfectă!Larry ridică din sprâncene.Ucigaşul îşi înjunghie victima cu un
ţurţure şi,când turturele se topeşte,gata,nu mai există arma crimei.
Trinity se prefăcu fascinată.
-Câtă măiestrie!Nu-mi spune,lasă-mă să ghicesc-congelatorul suspectului e ticsit
cu ţurţuri.
-Ia stai,nu-i frumos din partea ta!protestă Larry şi ochii îi râdeau dincolo de
lentile.Ai devenit prea expertă!
-Nu cred că-i original din cale-afară,dragule.Ai dat-o în bară! Sunt sigură că am
citit intriga asta cu ani în urmă într-o carte despre-cum-să-ţi-omori cumnatul.
-La naiba!Sper să nu fi citit şi editorul meu cartea asta.Atunci mi-ar afla toate
secretele...
-N-ai de gând să-mi povesteşti intriga următoare,nu?
-Aşa-i!Poţi să-ţi cumperi cartea când apare.Am nevoie de drepturile de autor.
-Mda,cu siguranţă că ai.Şi râse.Ca de o nucă,sau de o gaură-n cap...
Haide,Larry,spune-mi adevărul.Încă n-ai născocit următoarea intrigă,nu-i aşa?
-Aşa-i,îi dădu el dreptate,plin de voioşie.De fapt,n-am mai scris de-o crimă cu
securea în ultima vreme şi mă gândesc că subiectul prezintă posibilităţi
neexplorate încă.
-Uf,Larry!Uneori sunt îngrijorată pentru Sissy şi băieţi,care stau în casă cu
tine.Eşti mult prea sinistru!
-Sinistru,dar necruţător,puse el lucrurile la punct şi schimbă subiectul.Ce-ai mai
pus la cale în ultimul timp?Larry era mereu neliniştit de faptul că locuia singură
şi o ţinea discret sub observaţie.
-O,ca de obicei.Mi-am pus,în sfârşit,la punct grădina pentru toamnă.
Ar fi vrut să-i povestească despre întâlnirea ei cu Chase Calfax,dar îl cunoştea
pe Larry mult prea bine ca să abordeze subiectul cu uşurinţă.Ar fi ieşit scandal
dacă ar fi aflat de existenţa unui necunoscut pe undeva,prin apropierea fermei ei.
-Trebuia s-o faci tu singură? Nu puteai să-l aştepţi pe Bob să vină să te ajute?
Spuse astea pe un ton resemnat,numindu-l pe omul care lucra pentru el.
-Nu am nevoie de nici un ajutor.În afară de asta,ştii foarte bine că-mi place să
fac totul singură.
-Ceea ce ştiu,într-adevăr,este că eşti încăpățânată ca dracu.Aşaaa...şi ce altceva
s-a mai întâmplat?Larry o supraveghea cu atenţie....Ceva-ceva tot s-a
întâmplat.De cinci minute eşti agitată ca o pisică ce umblă pe cărămizi încinse.
-Ştii că azi-noapte a fost lună plină? Trinity ocolise întrebarea.
-Nu,dormeam.Şi tu ar fi trebuit să faci acelaşi lucru.Nu te-ai simţit bine?
-Ba da.Eşti mai rău ca o cloşcă!Era însă o noapte mult prea frumoasă ca să poţi
dormi dacă ai fi avut o fărâmă de suflet în tine şi ai fi băgat de seamă.
-Sissy mă iubeşte,replică Larry cu o prefăcută mândrie rănită.
-Şi eu la fel,fără să am vreun motiv,dar asta n-are nici o legătură.
-Bun şi care-i problema?Larry nu era un scriitor celebru întâmplător.Avea
întotdeauna o intuiţie de excepţie şi nu înceta s-o uluiască pe Trinity.
-Am întâlnit pe cineva jos,la piscină,azi-noapte.
-Ce? Larry aproape că sări de pe scaun.De ce nu mi-ai spus asta de la început?
-Păi...dă-mi copilul înainte să păţească ceva,porunci Trinity,luându-l pe Joshua
din braţele lui şi aşezându-se din nou la masă.
-N-a fost mare scofală,spuse,afișând o nonşalanţă pe care n-o avea.
Spunea că-l cheamă Chase Calfax.N-avea nici cea mai mică poftă să-i relateze
adevărul gol-goluţ.
-Mare scofală!exclamă Larry.Dumnezeule,asta-i culmea!Jumătate din Texas
încearcă să-l întâlnească pe Chase Calfax şi tu-mi spui liniştită că l-ai găsit jos,la
piscină.
-Ei,da!era uşor nedumerită de vorbele lui Larry.Spunea că a cumpărat terenul
Karms pentru un soi de cartier general.
-Şi nu ţi-a trecut prin cap întrebarea „ce soi de cartier general”? Nu-ţi era deloc
familiar numele lui? Unde ai fost în ultimele luni?
Larry izbi cu pumnul în masa de bucătărie speriindu-l pe Joshua.
-La care întrebare doreşti să-ţi răspund mai întâi? întrebă sec,liniştindu-l pe cel
mic cu nişte linguri de plastic.
-Vreau să-mi răspunzi foarte cinstit.Larry dădu din cap cu neîncredere.Nu-i de
mirare că mă îngrijorezi.Trăieşti cu capul în nori.
-Ştii că nu-i adevărat,se apără ea.Am fost ocupată.Doamna James voia să-i
termin plapuma foarte repede şi am lucrat la ea fără oprire.Şi mai sunt şi toate
treburile de pe aici.În orice caz,spune-mi exact cine este Chase Calfax şi de ce
încearcă toată lumea să-l întâlnească.Şi,îmi vine în minte altă întrebare,de ce nu
poate fi întâlnit?Ei i se păruse un tip nemaipomenit de simplu.
-Vine de undeva,din Nord,începu Larry cu greutate,şi a luat Texasul pe sus.A
început în Houston,unde s-a implicat în foraj masiv şi a instalat o rafinărie nouă,
imensă,în Gulf Coast.Acum s-a extins către Dallas.E acolo de o vreme şi,după
câte am auzit,tot Dallas-ul îi mănâncă din palmă.Cred că le-a luat-o înainte
texanilor,fiind cu trei mişcări în avans pe propriul lor teren -energia.Şi toţi sunt
fascinaţi.
-Înţeleg...dar ce învârte pe-aici şi de ce e tot scandalul ăsta?
-A venit în zona asta să pună la cale o uzină monstruoasă pe bază de cărbuni.
-O,nu!O exploatare minieră?!se miră Trinity,gândindu-se la faptul că extragerea
cărbunilor la suprafaţă poate distruge pământul,transformând terenurile fertile în
peisaj gol-puşcă.
-Mda,dar nu-ţi face griji.Terenul de bază pe care va acţiona va fi la cel puţin
treizeci de mile de aici şi nu va avansa în direcţia asta.
-Mă rog,bănuiesc că asta ar însemna un avantaj pentru zonă...locuri de muncă,
locuinţe şi tot restul...spuse ea cu nesiguranţă,încercând să fie obiectivă,dar
detestând ideea.Ce altceva ştii despre el?
-Ascultă-mă pe mine,fetiţo! Larry îşi îndreptă arătătorul către ea.Ţine-te departe
de el.
-Uneori eşti cam neclar pentru cineva care se exprimă atât de strălucitor în scris,
se strâmbă ea nemulţumită.De ce nu mărturiseşti? Ce vrei să spui? Nu fi timid!
-Hai s-o fac altfel,draga mea.Tipul mănâncă fete ca tine la micul dejun.
-Larry,am douăzeci şi cinci de ani,spuse exasperată.Faptul că aveam şaisprezece
ani când te-ai însurat cu Sissy nu înseamnă că am rămas fetiţa de atunci.Am o
fetiţă proprie şi personală.Ştii asta?
Fără nici o îndoială,ştia foarte bine.Larry şi Sissy îşi părăsiseră casa lor când au
aflat că Trinity era însărcinată şi singură cu tatăl lor bătrân şi bolnav şi veniseră
la fermă pentru a-i fi ajutor şi sprijin moral.
-Poţi să mă scuteşti de protestele tale.Ştiu al naibii de bine că eşti o femeie în
toată puterea cuvântului,prea independentă pentru propriul tău bine şi cu un
curaj care mă înspăimântă.Deşi nu-mi place să recunosc,ştiu că-ţi poţi purta
singură de grijă în aproape toate cazurile.Dar omul ăsta e altfel.
-De ce? Ce obiecţii poţi avea faţă de un om pe care nu l-ai întâlnit niciodată?
-Se spune că are părul grizonat? replică Larry pe neaşteptate.
Era o afirmaţie şi o întrebare şi un reproş,erau toate laolaltă şi Trinity se simţea
din ce în ce mai uluită.Totuşi,nu putu să nu-şi amintească.
-E mai degrabă alb-argintiu,exact culoarea nopţii trecute.
Părea că nu-şi poate domina duioşia care i se insinua în voce la amintirea lui,dar
mai bine şi-ar fi muşcat limba.Văzu ochii lui Larry îngustându-se.
-Indiferent cum dracu e colorat,mormăi,e încărunţit prematur.Nu înţelegi?
Prematur!Chase Calfax a văzut tot ce e de văzut,a avut tot ce-a vrut să aibă şi a
făcut tot ce e de făcut.Şi n-are decât treizeci şi şase de ani.Trinity nu s-a putut
abţine să nu întrebe:
-E însurat?
-Nu.Larry căscă ochii la ea.Şi are o reputaţie îngrozitoare în ceea ce le priveşte
pe femei!Legăturile lui sunt scurte şi vesele,se plictiseşte foarte uşor şi se
desparte fără să privească în urmă.
-Are de gând să se stabilească aici?
-Am îngrozitoarea senzaţie că n-o scot la capăt cu tine,mormăi Larry,frecându-şi
cu mâinile fruntea încruntată.
-Spune-mi doar ce ştii,se rugă Trinity.
-Nu,nu se va stabili aici.Niciodată nu se aşează.Stă într-un loc doar atât cât să
pună pe picioare proiectul în care e implicat atunci,face câteva milioane şi pe
urmă o porneşte.Şi nu cred că-i din cale-afară de dornic să-şi facă prieteni pe
aici.Fosta proprietate Karms e bine păzită.
-Păzită? Trinity era uimită.Împotriva cui?
-Împotriva oricui ar vrea să pătrundă în intimitatea lui.Se aventurează în public
doar când e în avantajul lui.Nu e ceea ce s-ar numi un pustnic,e doar selectiv.Se
mişcă spre şi dinspre sediul central din Dallas cu elicopterul.
-Elicopter?
-Mda,n-a construit un aeroport în partea de sud a casei? Nu l-ai auzit mişcându-
se?
-Cred că nu.
-Poate că vine din cealaltă direcţie,nu ştiu.Doar că elicopterul şi exploatarea
minieră nu sunt singurele lucruri care au nedumerit.Are un Lamborghini roşu
care zboară aproape,atât e de rapid.Larry dădu din cap admirativ şi apoi trase
concluzia.Nu-i prin părţile astea de prea mult timp,dar,crede-mă,şi-a lăsat
amprenta.Toată lumea moare de curiozitate să-l cunoască.
O bătaie puternică în uşa din faţă le întrerupse conversaţia şi,ridicându-se,Trinity
o porni cu supleţe prin living,cu Joshua în braţe.
Trinity avea tendinţa să se înconjoare de lucrurile pe care le iubea şi livingul ei
demonstra asta.Flori sălbatice de toate soiurile erau împrăştiate în imprimeul
materialului trainic care acoperea canapeaua veche,masivă şi scaunele,dispuse în
jurul camerei mai degrabă pentru a incita la conversaţie,decât din motive
estetice.Plante verzi,înflorite,umpleau toate colţurile camerei şi podeaua.Covorul
cafeniu făcut de Trinity era stropit cu nuanţele portocaliu-Închise ale unui apus
de soare.Perdele uşoare,verde-aprins acopereau ferestrele,lăsând să se zărească
priveliştea din spatele lor,aşa încât încăperea părea plină de atmosfera de
afară.Era o cameră extrem de confortabilă şi plăcută pentru care se vedea că se
străduise cineva mult.
Deschizând uşa,îl găsi pe Chase Calfax stând pe verandă,rezemat de canatul
uşii,împrăştiind o eleganţă sofisticată,exact invers decât noaptea trecută.
Era de-a dreptul şocant să-l vadă atât de curând după conversaţia ei cu Larry
despre el,şi,pe deasupra,în plină lumină.Şi,totuşi,era acolo,în plus,chiar mai
intens masculin decât i se păruse în lumina lunii.
Trăsăturile lui erau mult prea aspre pentru a le putea numi frumoase.Cu toate
astea,nimeni n-ar fi îndrăznit să aibă ceva împotriva termenului „devastator”
pentru a-l defini pe individul din faţa ei.
Îmbrăcămintea lui costisitoare,un costum clasic,în dungi albastru-închis,se
potrivea perfect cu cămaşa albastru-deschis şi cravata de mătase imprimată în
nuanţa movului de Burgundia.Exista un puternic contrast cu costumaţia ei de
toată ziua,jeanşi decoloraţi şi maieu cu nasturi în faţă.Îşi ţinea parcă din
întâmplare o mână în buzunarul pantalonilor,haina,trasă în spate,expunându-i
vesta în ton.Dungile mărunte ale materialului scoteau în relief făptura lui
puternică şi musculoasă care-i înfierbânta sângele în vene.
Se întâmpla din nou!Magnetismul lui senzual o cuprinsese înainte de a fi scos
măcar un cuvânt.Nici măcar nu băgase de seamă că Joshua ţinea în pumnişor o
şuviţă din părul ei.Chase,însă,observase,aşa că întinse o mână şi eliberă cu grijă
şuviţele mătăsoase,mângâind-o totodată cu dosul palmei pe pielea obrazului.
I se strânse stomacul la atingerea uşoară a mâinii lui care coincisese cu sunetul
aspru al vocii care întrebă:
-Cine-i ăsta?Înainte de a-i putea răspunde,o izbi un sunet strident care-i
întrerupse şirul gândurilor.
-Ce-i gălăgia asta? îl întrebă.Nu era ăsta chiar cel mai inteligent mod de a
întâmpina un bărbat care-o sărutase atât de deosebit doar cu câteva ore înainte,
reflectă ea înciudată.
-E un utilaj greu care lucrează pe drum,îi explică el cu o faţă impasibilă.
Construiesc un drum de acces pe pământul meu din direcţia asta.Or să lucreze
aici mai toată ziua.
-Înţeleg.Nu prea înţelegea.De ce să facă o treabă ca asta? Intră!
El trecu de uşă privind în jur cu mult interes.Casa de ţară,veche şi trainică,avea
încăperi bine proporţionate,cu tavane înalte,arătoase.Camera din faţă trebuia să
fie încăpătoare pentru că era singurul loc unde Trinity putea să-şi întindă rama
de şapte pe opt picioare pentru gobelin,ramă pe care şi-o meşterise singură.
Aceasta îi stârni interesul şi Chase se apropie să privească gobelinul la care lucra
ea de obicei.
-E foarte frumos,observă el,atingând lucrul de mână pretenţios care-i ocupa
atâtea ore de muncă extenuantă.Cu mare greutate îi poţi deosebi împunsăturile!
Vederea degetelor lui lungi,dezmierdând lucrul cu atâta delicateţe,îi aduse în
minte imaginile de un erotism straniu ale nopţii trecute,când mâinile lui îi
mângâiaseră trupul cu aceeaşi grijă.Trinity constată,consternată,că avea
probleme în privinţa concentrării asupra subiectului ales de el.
-Asta-i toată problema.Trebuie să vezi doar efectul,adică luminile şi umbrele.E
ca în artă,doar să foloseşti aţă în loc de uleiuri pe pânză.
-O faci pentru tine? se întoarse Chase către ea plin de atenţie.
-Nu.Le cos pentru alţii.E o îndemânare pe care nu o mai au mulţi în zilele
noastre...sau nu vor să-şi facă timp s-o înveţe.E şi păcat pentru că atunci când
coşi un gobelin parcă ai face istorie...
-Cum se numeşte modelul acesta?Ce ciudat,se gândea Trinity.Un bărbat atât de
dur să se intereseze de gobelin.Dar interesul lui părea autentic.
-”Flori într-un coş”,răspunse săltându-l pe Joshua în braţe în timp ce vorbea.E
un desen minunat format din romburi,triunghiuri,pătrate şi dreptunghiuri.Modul
în care asamblezi diverse forme alcătuieşte modelul floral.
-Dar nu-ţi ia foarte mult timp să-l faci?
-Categoric”.Îţi ia luni de zile de lucru,dar mă distrează şi pot câștiga şi un ban
bun cu asta.
-Şi câștigul e atât de important pentru tine? Ochii lui se fixaseră asupra ei.
-Doar cât să-mi pot hrăni copilul şi pe mine.Trinity se încruntă,deloc tulburată
de situaţia ei.În acel moment,Larry a intrat în cameră.
-Hei,fetiţo!Trebuie să plec,dar am scos ultima tavă de prăjituri din cuptor şi
le-am dat-o copiilor.Trinity îl simţi pe Chase încremenind lângă ea când Larry
se opri,realizând dintr-odată că nu era singură.
-Larry,aş vrea să-l cunoşti pe Chase Calfax.Chase,el este Larry Brudlove.
-Sunteţi Lawrence Brudlove,scriitorul? întrebă Chase politicos întânzând mâna.
Larry aprobă scurt,cu o mişcare a capului,retrăgându-şi mâna cât putu mai
repede.Era evident că îl judecase cam în grabă pe Chase,mai ales acum,când ştia
că Trinity putea fi implicată.
-Am auzit că locuiţi prin apropiere.Îmi plac cărţile dumneavoastră,îi spuse
Chase cu răceală,dar şi cu sinceritate.
-E întotdeauna frumos când întâlneşti un „fan”,i-a replicat Larry pe un ton tăios
şi a tras-o pe Trinity spre el sărutând-o pe obraz.Am să te sun diseară.Sper să fie
totul în regulă.Înţelesul frazei lui nu-i scăpă.
-O să mă descurc de minune,îl asigură ea.Larry se întorsese şi ieşise prin
bucătărie după ce-l sărutase pe Joshua pe cap.
-Fii atent cum conduci,strigă Trinity după el.Când se reîntoarse spre Chase,ochii
lui albaştri erau absolut reci,exact aşa cum îi era şi vocea.
-Parcă mi-ai spus că nu trăieşti cu nimeni.
-Aşa şi este,răspunse ea nervoasă.Trinity se înfuria rar,dar acuzaţiile pe nedrept
o înfuriau întotdeauna.Se decise totuşi să-i dea explicaţii.
-Larry e cumnatul meu.El şi Sissy se duc la Dallas să se întâlnească acolo cu
agentul lui editorial şi eu am grijă de băieţi în locul lor.
-De ce trebuie să te sune diseară?Acum era furioasă.Ochii ei verzi explodară cu
o mânie evidentă,în contrast cu înfăţişarea cumpătată a lui Chase.
-Imaginează-ţi şi dumneata răspunsul,domnule Calfax.Şi ce te interesează,la
urma urmei?Îl strânse pe Joshua mai tare în braţe,dar copilul continua să se
joace liniştit cu lingurile din mânuţe.
-Mă duc la Dallas astăzi-un muşchi i se reliefa pe maxilar-dar mă întorc
diseară.Vreau să iei masa cu mine.Deci aşa se explica pretenţiosul costum,fapt
care nu era esenţial,se gândi Trinity.Şi o invita la masă! Furia ei dispăru ca prin
farmec.Faptul că-l cunoştea pe acest bărbat de mai puţin de douăsprezece ore nu
părea să aibă mare importanţă pentru simţurile ei înfierbântate.
Joshua strângea în mână altă şuviţă din părul mătuşii sale şi,din nou,Chase
întinse mâna şi o eliberă din strânsoarea lui.De data aceasta,el atinse uşor
breteaua maieului care-i alunecase de pe umăr.Pe Trinity o treceau o mie de fiori
pe şira spinării,deplasându-se cumva înspre piept,astfel că îi deveni imposibil să
respire adânc.
-Nu pot,începu să explice chiar în momentul în care din bucătărie se porni un
vacarm asurzitor şi Stephanie alergă spre ei urlând:
-Mami,mami!Tray îl pictează pe Ant'ony cu glazură roşie!
-Potoleşte-te,iubita mea,potoleşte-te!Nu cred să fi auzit de cineva mort din cauză
de glazură roşie.Am eu grijă de asta într-o clipă.Acum vreau să faci cunoştinţă
cu noul nostru vecin,domnul Calfax.Chase,iat-o pe fetiţa mea,Stephanie.
Trăsăturile lui Chase se îmblânziră imperceptibil când o salută pe adorabila
fetiţă cu glazura galbenă întinsă pe faţă.Stephanie,pe de altă parte,se piti imediat
în spatele maică-si,privind cu atenţie de după picioarele lungi ale lui Trinity şi
zâmbind sfioasă către bărbatul înalt şi elegant.
Trinity râdea stânjenită,nu atât de timiditatea subită a fetiţei ei,cât mai ales de
faptul că şi-ar fi imaginat mai degrabă izbucnirea celui de-al treilea război
mondial printre copii decât prezenţa în livingul ei a lui Chase,arătând atât de
viril,mai-mai să faci infarct.
-În regulă,zise,du-te înapoi şi spune-i lui Tray să înceteze cu pictatul lui
Anthony chiar în clipa asta.O să vin acolo imediat.Trinity i-l dădu pe Joshua lui
Chase (unui Chase stupefiat).
-Hai,ţine-l cât mă duc să pun capăt incidentului...Nu,nu aşa! E un bebeluş,nu o
puşcă...Aşa!Îl aranjă pe Joshua în braţele complet lipsite de experienţă ale lui
Chase şi o porni spre bucătărie ignorând strigătul „Stai o clipă!”,dar nu şi
scâncetele copilaşului.Se întoarse şi-i zâmbi liniştitor:
-Ei,ei,nu te părăsesc,Joshua.Te iubesc şi mă întorc imediat.În timpul ăsta tu să te
porţi frumos cu domnul Calfax,ai auzit?Ca prin minune,faţa micuţă a lui Joshua
se lumină şi începu să roadă fericit linguriţa de plastic.
Trinity se răsuci pe loc şi intră în bucătărie,unde îl zări pe Tray cu o pensulă
roşie în mână,bine înmuiată în glazură,îndreptată periculos înspre Anthony
care,întâmplător,era pătat cu aceeaşi nuanţă de zahăr roşu şi urla cât îl ţineau
plămânii.
-Tray,să-ţi fie ruşine!îl dojeni ea,în vreme ce-l culegea pe fratele lui mai mic,
Anthony.Ce drăguţ şi roşu eşti! îl sărută pe faţă de cinci-şase ori şi-i destăinui:
Şi eşti atât de gustos!Anthony se opri din plâns şi se uită cu interes la mătuşa
lui.Profitând de calmul momentan,Trinity se duse până la chiuvetă şi-l spălă pe
faţă,pe braţe şi pe gât,şi-l făcu să-şi sufle nasul.
-N-ai scăpat nici un singur loc,nu-i aşa,Tray? întrebă cu un glas mustrător şi
sever.Tray îşi lăsă buza în jos,dar ea îşi dădea seama că nu-i părea rău că-şi
pictase fratele,era necăjit că-şi supărase mătuşa.
Descoperind că nu se putea concentra deloc asupra disciplinei când mintea îi era
complet absorbită de Chase,a cărui prezenţă masculină părea să domine camera
de alături,s-a îmbunat.
-Tu şi Stephanie duceţi-vă afară la joacă; eu am să-i duc pe cei mici să tragă un
pui de somn,aşa că o să vă potoliţi cu toţii.Tray se lumină vizibil şi o trase pe
Stephanie s-o şteargă împreună afară înainte ca mătuşa lui să se răzgândească.
Trinity îl luă pe Anthony,curat acum,şi-l duse în camera lui Stephanie,îi schimbă
scutecul şi-l instală în pat în mijlocul unui larg sortiment de animale de pluş.
Copilul a înşfăcat de îndată un şoricel roz zdrenţăros,a căscat din greu,s-a
rostogolit pe burtică şi a adormit.Zâmbind în vreme ce-şi amintea mutriţa
obosită a lui Anthony,Trinity se întoarse în living şi se opri în cadrul uşii.
Chase,aşezat în balansoarul ei favorit,ţinând în braţe,cu stângăcie,dar la adăpost
de orice pericol,un Joshua fascinat,arăta extrem de uimit la vederea ei.Copilaşul
era complet absorbit de răsucirea a ceva ce arăta a safir veritabil,montat pe un ac
de cravată din aur masiv.
-Acum îl iau,îi spuse Trinity.Trebuie schimbat şi,pe urmă,nani.Am o rugăminte
la tine.Adu-mi sacoşa cu scutece,care-i pe jos,lângă masa din bucătărie.
Chase s-a dus destul de ascultător la bucătărie,remarcă Trinity în sinea ei,dar
fusese ceva pe faţa lui care sugera că nu era obişnuit să i se comande,indiferent
de persoană.La urma urmei,dacă ce-i spusese Larry era adevărat,Chase Calfax
era un tip extrem de bogat şi de independent.Bărbatul care-i ocupa gândurile
intră în dormitor aducând sacul cu scutece solicitat şi se aşeză ţeapăn pe
pat,privind-o cum vorbea încetişor cu Joshua în timp ce-l schimba.
-Eşti foarte pricepută cu copiii,comentă el cu un fel de aversiune în glas.Eu nu
mă prea pricep la copii,dar niciodată n-am fost prea mult în preajma lor.
-Lucrul principal de reţinut despre copii este că sunt precum buretele când e
vorba de primit dragoste.Niciodată nu le dai prea multă.Zâmbi privind copilaşul
care-i răspunse la fel.N-am dreptate,Joshua?Încet-încet,Trinity realiză că Chase
nu se simţea în largul lui nici cu ea,nici în dormitorul ei galben,însorit,plin de
feminitate.Părea mai degrabă că îşi impune un fel de detaşare faţă de atmosfera
căminului ei,ca şi când n-ar fi avut nici cea mai mică intenţie să se lase vreodată
pradă obişnuinţei unei case plină de iubire şi de copii.
La fel de evident era faptul că nu-şi putea stăpâni curiozitatea.
-De ce te-ai întors după ce mi-ai lăsat copilul şi erai pe jumătate plecată din
cameră?Trinity îi aruncă o privire.Ce tip complex era Chase şi,pe deasupra,o
interesa enorm.
-Pentru că Joshua are încredere în mine şi voiam să-l asigur că nu îl părăsesc.
Poate că nu mi-a înţeles cuvintele,dar mi-a înţeles intenţia.Chase o privi de parcă
n-ar mai fi întâlnit niciodată pe cineva asemănător ei,după care spuse cu
blândeţe:
-Miroase ca tine.
-Poftim?
-Copilul.Probabil că l-ai ţinut în braţe atât de mult,încât a împrumutat parfumul
tău.În timp ce erai plecată din cameră,mirosul tău a rămas cu mine.
-O! a fost singurul răspuns de care a fost în stare pe moment.
Aranjând culcuşul şi biberonul lui Joshua pe o salteluţă matlasată lângă patul ei,
l-a înconjurat cu perne,astfel încât să nu se poată rostogoli prea mult.
-Hai să mergem afară pe veranda din faţă,îi făcu ea program lui Chase,alt ordin,
de care nici măcar nu-şi dăduse seama.Odată ajunşi pe verandă,Trinity trase
adânc în piept aerul proaspăt,aer cu mireasmă de pin,încercând să împrăştie
senzaţia puternică pe care i-o provoca bărbatul care venise afară,după ea.Cetinile
începeau de pe acum să se primenească şi curând va veni vara indiană,anotimpul
ei preferat.
-De ce nu poţi?Când îi auzi glasul se întoarse şi-l găsi pe Chase cu ochii aţintiţi
asupra ei.Tot ce o impresionase la el noaptea trecută era justificat.Tot ce Larry îi
spusese despre el nu făcea decât să confirme că avea dreptate.
Chase era un tip circumspect,surprinzător de greu de pătruns pentru oamenii din
jur.”Cu excepţia ei”.Faţă de ea reacţiona la un nivel fundamental-şi reciproca era
adevărată.Şi ochii lui...Erau ca o gheaţă albastră.Ea îi văzuse înflăcăraţi de
dorinţă.Era oare posibil ca vreodată să-i vadă topiţi de tandreţe?
-Ce să nu pot?
-Să iei masa cu mine.
-Ţi-am spus.În noaptea asta sunt baby-sitter.
-Dar e simplu.Angajez pe cineva să stea cu ei cât suntem plecaţi.Ce spusese el
noaptea trecută? A,da.Spusese aşa: „Găsesc că majoritatea lucrurilor pe care le
vreau au un preţ”.
-Nu!Chase o privi meditativ,privirea-i insistentă coborând la buzele ei pline,
mutându-se apoi către despărţitura umbrită,dezvăluită de decolteul mare al
maieului şi pe urmă la sfârcurile tari ale sânilor ei care zvâcneau prin tricoul
subţire.
-Atunci mâine seară.În ciuda celor mai buna intenţii,Trinity se surprinse
gândindu-se la felul cum o sărutase.Sărutările lui fuseseră ca un foc mocnit,
căutându-şi drumul către ea,şi o făcuseră să se gândească la felul în care ar face
dragoste cu el.
-În regulă,cedă ea.Chase îşi plimbă un deget,mângâindu-i clavicula.
-De ce oare o fată ca tine se lasă îngropată într-un loc ca ăsta?Vocea lui.
Oh,vocea asta!Atât de aspră uneori,dar putea să se transforme în catifea,o catifea
hipnotizatoare.
-Nu mă simt îngropată,i-o întoarse cu asprime.Sunt plină de viaţă şi-mi place să
trăiesc aici.Aici nu sunt nici un fel de restricţii.Nu-mi pot imagina să-mi cresc
copiii la oraş.Aici au deplină libertate,plus experienţa de a fi crescuţi la o fermă.
Chase privi înspre piscină îndelung şi,când întoarse privirea,ochii lui pătrunseră
drept prin Trinity cu forţa unui laser albastru intens.
-Vin să te iau mâine seară la şapte şi jumătate,spuse cu asprime,şi asta va trebui
să mă ţină până atunci.Trinity îşi dădu seama dintr-odată că se aşteptase,în
subconştient,ca el s-o ia în braţe şi,în mod sigur,n-a fost dezamăgită.Sărutul lui a
fost efectiv un asalt temeinic asupra simţurilor ei deja trezite.Capturându-i
buzele,Chase exercita asupra gurii ei o posesiune flămândă,devastatoare.
Mâinile lui alunecau pe trupul ei,în jos,către fundul bombat;o strânse puternic
lângă el,excitat în modul cel mai evident cu putinţă.
-Uite ce-mi faci,copil sălbatic ce eşti! îi şopti cu tulburare în urechi.
Trinity nu putea vorbi,nici măcar nu putea gândi,în timp ce limba lui Chase se
angajase împreună cu a ei într-o înlănţuire plăcută,cu el în postură de învingător
posibil,printr-un consens nerostit.Trăgându-i limba în gura lui,i-o supse cu o
mişcare uşoară,delicată,savurând aproape fiecare părticică şi producându-i un
geamăt de nedisimulată dorinţă.Nu mai existase pentru ea nici un bărbat de la
Stephen încoace.Mai avusese unele întâlniri întâmplătoare,câtuşi de puţin
serioase însă.Totuşi,nu se simţise singură.
Dar acum apăruse Chase şi impactul unuia asupra celuilalt era de netăgăduit.
Legătura dintre ei cuprindea detonaţia potenţială a nitroglicerinei veritabile.
Trinity ştia dintotdeauna că era posibil să i se întâmple ceva de felul ăsta,dar
acum,că i se întâmplase ei personal,nu mai era sigură cum putea fi numită starea
asta.Totuşi,nu părea să aibă vreo importanţă în acest moment şi mâinile ei
intrară în desimea părului argintiu,apăsându-i gura şi mai tare de a ei.Trinity îi
simţi degetele sub maieu,desfăcându-i nasturii şi luându-i un sân în mână.
Frământându-l cu delicateţe,Chase îi apucă sfârcul deja întărit,oprindu-se,apoi
strângându-l tare,provocându-i şocuri senzaţionale,adevărate talazuri în întreg
trupul,toate convergând în miezul feminităţii ei.
Desfăcându-i picioarele,piciorul lui o presă puternic la încheietura pantalonilor.
-Acolo vreau să fiu,îi spuse răguşit în ureche,subliniindu-şi spusele cu limba.
Trinity se mulă instinctiv pe trupul lui,într-un fel de căutare şi aşteptare.Dacă ar
fi fost singuri,n-ar fi fost nici un secret cum s-ar fi terminat sărutul lor,dar
aşa...Tray şi Stephanie alergând în jurul-casei erau singurul obstacol care îi
putea despărţi.Chase respira neregulat;o mai privi o dată şi sări de pe verandă
jos,înspre maşină.Urmărindu-l cum lua viteză cu maşina roşie,exotică,Trinity îşi
încheiase maieul cu degete tremurătoare.Probabil că Larry avea dreptate.Ar
trebui să se ferească de Chase Calfax.Venise însă dinspre razele argintii ale lunii
în viaţa ei liniştită,cu o forţă explozivă pe care nu o putea ignora.Şi acum,seara
următoare se desfăşura în faţa ochilor ei ca o tentaţie irezistibilă.
Larry avusese dreptate şi în altă privinţă.Ea era plină de curaj,dar era evident că
ar fi avut nevoie de voinţă ca să întrerupă această legătură.
Poate că era nebună,dar era şi curioasă.Omul ăsta părea să aibă o substanţă greu
de definit,un fel de senzitivitate ascunsă pe care voia s-o exploreze.Unde avea să
ducă asta,habar n-avea.Dar Trinity găsea că Chase Calfax avea un magnetism
puternic,care o atrăgea către el şi ea trebuia,pur şi simplu,să cedeze.

CAPITOLUL 3
Seara următoare,gonind prin întunericul care se tot accentua,cu vântul care sufla
în rafale în aripa din spate a Lamborghini-ului,Trinity încă se mai mira de
nebunia pe care o făcuse acceptând invitaţia lui Chase.Se purtase curios de
reţinut de când o luase de acasă,în seara asta.Abia o atinsese în timp ce-o
ajutase,grijuliu,să urce în maşină.Şi acum părea total absorbit de conducerea
maşinii,atent la fiecare zgomot al motorului,la fiecare schimbare de viteză.
Nu şi-ar fi putut imagina cât de puternic circulă între ei acel curent de percepţie
reciprocă.Chiar în acele momente,ei i se părea mai puternic decât oricând şi
Trinity era teribil de atentă la felul cum lui i se încordau muşchii de la picioare
ori de câte ori schimba viteza şi accelera împingând ambreiajul cu piciorul stâng
şi apăsând acceleraţia cu dreptul.Chiar şi cea mai uşoară apăsare a
acceleratorului îi producea o încordare a muşchilor ce se reliefau prin pantalonii
strâmţi.
Ca să nu se mai gândească la înzestrările fizice ale lui Chase şi să testeze dacă-l
putea scoate din starea asta a lui cam prea pasivă,Trinity comentă râzând:
-Mă simt de parcă aş fi mai degrabă într-un proiectil teleghidat,decât într-o
maşină.Maşina era încăpătoare şi joasă şi înghiţea cu repeziciune şoseaua care
şerpuia,nepăsătoare,prin ţinutul acela rural.Chase decisese s-o ia pe drumul mai
lung,fiindcă cel pe care-l construia înspre proprietatea lui nu era gata.
Spre uşurarea ei,auzind-o,Chase a întors capul.Ochii lui albaştri păreau amuzaţi,
cu gheaţa din ei uşor topită.
-După tonul vocii tale,am dreptate să deduc că nu-ţi place Lamborghini-ul meu?
-Ba îmi place,dar...Trinity se uită în jos.Deşi maşina dădea senzaţia de lărgime,
cu praguri largi,lăsând o excelentă impresie de confort,scaunele îmbrăcate în
piele neagră erau destul de înguste.
-E doar senzaţia de...-îşi căută cuvântul potrivit-de înghesuială.Şi nici tu nu poţi
să spui că te simţi grozav de confortabil când dai cu capul de sus şi eşti obligat
să te tot contorsionezi.La naiba,iar se gândea la picioarele lui...
-...Chiar şi pentru a intra în chestia asta...în maşină.
Chase întoarse încă o dată capul spre Trinity şi gura i se strâmbă sardonic.
-Nu-ţi plac nici un fel de restricţii,nu-i aşa?Vorbele lui îi aduseră aminte de
comentariile pe care le făcuse ieri în privinţa creşterii copiilor la oraş.
Oricum,privirea lui se lipi în treacăt de materialul verde-pal al rochiei care se
mula atât de îmbietor pe sânii ei fără sutien.Chase şi-a smuls privirea şi şi-a
îndreptat-o din nou asupra drumului,apucând volanul cu atâta forţă,încât i se
albiră încheieturile.Continuă cu buzele aproape lipite:
-Cred că niciodată nu m-am gândit prea mult la asta.N-am cumpărat-o pentru
confort.
-Dar pentru ce ai cumpărat-o? îl chestiona,curioasă,Trinity,pe când luau o altă
curbă în mare viteză cu o precizie foarte bine calculată.Tot ce era legat de Chase
Calfax o interesa.
-Ca să pot ajunge din punctul „A” în punctul „B” cât se poate de repede,admise
laconic.Trinity îşi scutură capul şi şuviţele părului ei castaniu strălucitor i se
prelinseră pe umerii goi cu sclipirea lor aurie,atrăgând din nou privirea lui
Chase.
-De ce atâta viteză? încotro goneşti? Sau,mai bine,ce anume te face să goneşti?
Privirea de gheaţă ar fi trebuit să o încremenească pe loc.Ignorând orbeşte
semnalele evidente de alarmă,Trinity făcu următorul raţionament:
-Nu poţi vedea măcar încotro goneşti.Tot ce poţi să vezi efectiv este bucăţica de
drum din faţa ta...şi aripa aia-din spate care-ţi obturează vederea.
-Pot vedea tot ce e necesar ca să conduc în siguranţă,spuse Chase,stăpân pe
sine,dar frânând automat.Se întoarse din nou spre ea.
-Trinity,ştii doar că maşina asta e,într-un fel,o operă de artă,comparabilă cu
ferma ta,îi replică bine dispus.
-Sunt sigură că da.Îi zâmbi cu reţinere.Dar uită-te ce ai în schimbul banilor tăi-
un pumn de piuliţe şi şuruburi.Din gâtul lui Chase izbucni un hohot imens de
râs.
-Să nu te audă italienii ce părere proastă ai de Lamborghini-ul lor,c-ar fi doar un
pumn de piuliţe şi şuruburi,o sfătui el,oprind în faţa unei porţi de fier forjat şi
claxonând.Un tip mare şi musculos apăru în cadrul gheretei de pază care era
amplasată în spatele gardului şi arăta de parcă tocmai era în curs de amenajare.
Individul se grăbi să descuie poarta,o deschise larg şi-i salută în timp ce treceau
pe lângă el.Chase acceleră pe drumul pietruit.Trinity era impresionată.În faţa ei
se înălţa o casă colonială,masivă,de tip sudist,cu două etaje.Construită solid,din
piatră şi sticlă,pe un deal cu o vegetaţie luxuriantă,era înconjurată pe trei laturi
de o terasă imensă.
Trinity nu fusese aici niciodată,deşi se cunoscuse cu familia Karms,o pereche de
oameni în vârstă,fără copii şi deci nu existaseră motive pentru a întreţine relaţii
sociale cu aceasta.După ce a oprit maşina,Chase a coborât,a ocolit şi s-a dus să-i
deschidă portiera care se articula în partea de sus.I-a oferit braţul,ajutând-o,plin
de curtoazie,dar,imediat ce ea s-a aflat în picioare lângă el,i-a dat drumul.
Trinity s-a încruntat uşor uluita.Exact când îşi imagina că începuse să se apropie
de el,Chase se închidea din nou în sine.Parcă făcea un efort deliberat să nu o
atingă.Ce ciudat!Din holul lambrisat cu stejar,o scară interioară imensă spirala
maiestuos până la etajul superior.Când au pătruns în living,Trinity a putut studia
o încăpere spaţioasă,bine proporţionată,dar mobilată sobru,cu piese de mobilier
scumpe,dispuse neglijent în jurul unui cămin gol.Trinity a început să tremure,
cuprinsă de o senzaţie apăsătoare de frig,şi a căutat disperată,în minte ceva
potrivit de spus:
-Este foarte...
-Nu-ţi bate capul cu platitudini,i-a tăiat-o scurt Chase.Ştiu că e cumplit,dar e
exact ce-mi trebuie.Oricum,e doar pentru moment.
-Dar e o casă atât de frumoasă,protestă Trinity,învârtindu-se de jur-împrejur,cu
braţele larg desfăcute,în vreme ce fusta amplă a rochiei strânse în talie cu o
curea îngustă i se legăna în jurul picioarelor.Ar putea fi transformată într-un
cămin fermecător.
-N-am nevoie de un cămin.Îmi trebuie doar un loc unde să dorm şi să mă schimb
când sunt aici.Durerea pe care declaraţia lui rece i-a pricinuit-o lui Trinity era
uimitoare şi a redus-o,efectiv,la tăcere.În acel moment a apărut un alt bărbat,
identic ca înfăţişare şi apariţie binevoitoare cu cel de la poartă,doar că era mai în
vârstă şi cu o scânteie de umor în ochii căprui.
-Acesta e Mangus,o informă Chase pe Trinity care-i adresă omului,în mod
firesc,un surâs cuceritor.E cu mine de foarte mult timp şi e meşter Ia toate.
Mangus-Chase nu-şi lua ochii de la Trinity-ea este doamna Warrenton.Eşti aici
să-i dai absolut orice-ţi cere,oricând.M-ai înţeles?
-Da,domnule.Mangus primi,în mod curios,comanda asta surprinzătoare cu mult
mai mult calm decât Trinity.Se întoarse uimită şi văzu expresia sumbră de pe
faţa lui Chase.
-Asta-i tot pentru seara asta,a isprăvit Chase conversaţia cu Mangus şi l-a
expediat scurt.Pune doar mâncarea pe bufet şi o să servesc eu.Poţi pleca.
Îndreptându-se spre un scrin aflat lângă peretele cel mai îndepărtat,Chase a
deschis uşile sculptate care ascundeau un bar tapetat cu oglinzi.Fără s-o întrebe,
i-a turnat lui Trinity un pahar de vin sec şi i l-a servit,atent să n-o atingă în timp
ce-i întindea paharul mic de cristal.
Trinity nu reuşea să înţeleagă starea de spirit a lui Chase.S-a îndreptat către o
fereastră din apropiere şi a privit afară spre peluza verde care se întindea în
depărtare până la orizont,dar acum umbrită de lăsarea nopţii.Pământ sterp,fără
semănături sau vietăţi...Era un pământ total irosit,după părerea ei.
Oftând,s-a întors şi l-a zărit pe Chase întins pe spate în colţul canapelei,
urmărind-o înde-aproape.Căutând un subiect de conversaţie care să
întrerupă liniştea încordată,Trinity a spus:
-Larry mi-a zis că ai de gând să construieşti o uzină de cărbune cocsificabil.
-Într-adevăr,n-ai ştiut,nu-i aşa?Chase i-a pus întrebarea calm,cu privirea
indiferentă alunecându-i pe trup,zăbovind asupra curbelor ei feminine.
-Nu.Trinity şi-a umezit buzele şi s-a dus să se aşeze lângă el.Poate că apropierea
ei o să ducă la o schimbare în purtarea lui rigidă.
-Aş putea să te întreb ce crezi despre treaba asta? i-a zis direct,cu privirea fixată
pe buzele ei umede,senzuale.
-Îmi dau seama că Texasul de nord-est este o potenţială mină de aur pentru piaţa
cărbunelui,pentru că aici se află una dintre cele mai bogate mine de lignit din
ţară.Trinity îşi muşca buza inferioară într-un soi de apărare involuntară.Dar,în
afară de faptul că s-ar impulsiona economia locală,trebuie să mă întreb dacă
mineritul ar fi valoros în sine.Ce e mai bine:să foloseşti pământul sau să-l
secătuieşti?Chase s-a întors către ea,şi-a schimbat poziţia braţului de-a lungul
spătarului canapelei,cam pe unde era ea,dar nu cât s-o atingă.Unul din picioarele
lui era îndoit făcând-o să observe din nou cât de bine i se întindea pe coapse
materialul gri al pantalonului.Ea inspiră adânc şi încercă să se concentreze la ce
spunea el.
-Texasul a fost denumit „fereastra lumii către industria energetică” şi nu e nici
un secret că energia este una dintre problemele principale ale lumii de azi.Deşi
Texasul este încă izvorul celei mai mari părţi a producţiei naţionale de petrol şi
gaze,provocarea viitorului va fi să se descopere un înlocuitor pentru
aprovizionarea cu petrol şi gaze,azi în descreştere.Previziunea mea este că,în
afară de faptul că oferă mii de locuri de muncă,lignitul care se găseşte aici va
deveni sursa principală de combustibil în acest stat,în viitorii zece ani.
-Nu cumva vrei să spui că petrolul nostru e pe cale să se isprăvească?
-Nu,nu asta vreau să spun.Vor mai trece nişte zeci de ani până când se va
întâmpla lucrul ăsta şi mă îndoiesc că va seca vreodată cu totul,dar,între timp,
trebuie să găsim alte surse de energie în acest stat.
-Teoretic înţeleg toate astea,Chase.Trinity îşi scutură capul şi-şi deschise braţele
într-o chemare inconştientă.Dar emoţional,nu pot să mă gândesc la găurile alea
negre şi oribile care or să se caşte în pământul ăsta frumos cu ajutorul maşinilor
gigantice care,efectiv,îl dezonorează pe omul care le-a creat.Şi-mi pare rău de
oamenii care vor fi daţi afară din casele lor.
-Nu-ţi consuma simpatia pe proprietarii acelor terenuri,observă Chase cu cinism.
Nota lor de plată va fi imensă.Vor avea o situaţie excelentă cu ceea ce vor căpăta
pentru pământ şi n-o să cumpăr de la nimeni care n-o să vrea să vândă...
Trinity îl privea în linişte cum vorbea.Înţelegea că ei doi vedeau mineritul din
două puncte de vedere diferite,că Chase era un om de afaceri inteligent şi
clarvăzător.Trinity n-avea nici o îndoială,dar reacţia ei venea din inimă,izvora
dintr-o dragoste statornică pentru pământ pe care cu nici un chip n-ar fi putut-o
înţelege vreodată Chase.Atenţia ei se îndreptă spre chipul lui,acolo unde pielea
fusese rasă.Părul său argintiu abia atingea gulerul răsfrânt al cămăşii de mătase
neagră,care dispărea sub cureaua pantalonilor strânşi pe picior.Mâinile lui
puternice,dar subţiri,tăiau aerul pentru a-şi susţine punctul de vedere,erau atât de
aproape,totuşi atât de îndepărtate.Şi-a focalizat din nou atenţia asupra a ceea ce
spunea el,concentrându-se asupra preocupării pe care i-o simţea în voce.
-...Am de gând să mă asigur că treaba asta se face cum trebuie.Cărbunele poate
fi ars curat,eliberat de sulf şi pământul va fi complet restaurat.Parcuri,lacuri şi
păduri vor fi presărate peste tot şi reînsămânţarea se va petrece astfel încât
eroziunea să fie minimă.Cu o conducere pricepută,totul poate să iasă foarte bine.
Chase se opri brusc şi o privi cu un zâmbet uşor care-o făcu să observe,cu
atenţie capricioasă,gura lui cu buze pline şi senzuale.
-...Destul despre asta acum.Să mergem să mâncăm.Trinity s-a ridicat în picioare,
conştientă de faptul că Chase nu-i oferise mâna s-o ajute şi l-a urmat în
sufragerie.Era o încăpere înzestrată cu o fereastră imensă care oferea o privelişte
minunată în timpul zilei.Dar acum,cu draperiile trase,singura iluminaţie era
asigurată de lumânările de pe masa din lemn de pecan în ton cu bufetul.
Masa nu era extinsă,ci lăsată la dimensiunile ei cele mai mici,iar tacâmurile erau
plasate în unghi drept unele faţă de celelalte.Arăta foarte intim.
Chase a aşezat-o pe Trinity politicos şi a servit-o din fiecare recipient aflat pe
bufet.A făcut la fel şi pentru el,după care s-a aşezat la masă şi i-a făcut semn că
puteau începe să mănânce.Friptura de pui în sos de rodie,servită cu orez şi
portocale,salata de fructe glasate,fasolea verde cu sos de pasăre şi nuci de pecan
tăiate mărunt,arătau atât de ademenitor că-ţi lăsa gura apă.Trinity însă înghiţea
cu noduri din cauza tăcerii bărbatului de lângă ea.L-a întrebat:
-Dacă nu asta e casa ta,atunci care e?
-Am case peste tot în ţara asta şi câteva în străinătate.
După ce a mai luat câteva îmbucături fără mare entuziasm,Trinity a renunţat să
mai mănânce şi l-a urmărit pe Chase.Nu dezvăluia absolut nimic despre el
însuşi.Să încerce să-l desluşească era ca şi cum ai încerca să asamblezi într-un
tot câteva piese disparate dintr-un joc de „puzzle”.
-Ai cumva familie?Trinity insista,constatând,curioasă,cum se retrăgea în el,
îndepărtându-se şi mai tare de ea.
-Presupun că răspunsul ar putea fi afirmativ.Din punct de vedere biologic am o
mamă,dar n-a avut niciodată timp pentru mine când eram mic,şi acum,că sunt
adult,abia dacă o mai văd din proprie iniţiativă.Locuieşte la New York.Tata a
murit.
-Îmi pare rău.E îngrozitor!a exclamat Trinity,aducându-şi aminte cât de
disperată se simţise când murise propriul ei tată.
-Nu tocmai.Era alcoolic,singura lui virtute în compensaţie fiind aceea că
moştenise foarte mulţi bani.Chase povestea aproape impersonal,cu vocea golită
de nuanţe.Nu le datorez nimic părinţilor mei şi asta-mi place foarte mult.Tot ce
am,am realizat singur,prin mine,cu o sumă mică de bani care mi-a rămas
moştenire de la bunica din partea mamei.Trinity se gândise că dacă vine aici în
seara asta,o să afle mai multe despre Chase şi,în multe privinţe,aflase.Aflase
câteva date personale care ar fi putut constitui o explicaţie pentru omul obosit de
lume care era Chase Calfax.Mai aflase că,deşi ar fi putut,nu ar fi vrut să distrugă
terenurile de pământ exploatându-le,nu s-ar fi comportat iresponsabil,ci plin de
înţelegere pentru problemele ţării lui.
Dar ce părere avea despre ea? Despre durerea pe care o simţise înăuntrul ei de
când o sărutase prima dată? Numai ea simţea toate astea? Ar fi putut jura că
atracţia lui pentru ea era la fel de puternică precum a ei pentru el.Şi,totuşi,abia
dacă o atinsese în seara asta,afișând un fel de indiferenţă rece,năucitoare.
Trinity nu era pe deplin sigură că ştia ce vrea de la el,dar,în orice caz,nu de
mâncare îi ardea.Dacă era flămândă de ceva,era flămândă de Chase.Ce însemna
asta,nici nu voia să se gândească.Dar niciodată în viaţă nu mai simţise nevoia de
a fi atinsă,atinsă adică de Chase Calfax.În fine,renunțând să se mai prefacă a
mânca,a pus furculiţa jos şi a clătinat uşor din cap.
-Chase,ce nu e în regulă?Nu-i răspunse.În loc de asta,a întrebat-o scurt:
-Ai terminat cu masa?
-Da!Tocmai observase că nici el nu mâncase mare lucru.
-Haide atunci! a tresărit el morocănos.Aş bea ceva.
A condus-o în spatele casei,într-o cameră diferită de cea în care se aflaseră
înainte.Camera asta părea ceva mai caldă,mai intimă.Poate pentru că era locul în
care Chase îşi petrecea cea mai mare parte a timpului.
Cărţi şi reviste erau stivuite ici şi colo pe podea,un televizor cu ecran mare se
afla într-unul din colţurile camerei,iar în mijloc era aşezată o sofa modulară,
supradimensionată,tapiţată cu catifea ruginie.Piesele sofalei erau asamblate în
aşa fel,încât să formeze un pat uriaş-loc ideal,se gândi Trinity,în care să citeşti
sau să priveşti la televizor.Chase nu a putut să nu observe ezitarea ei bruscă de a
se aşeza.De fapt,nu se putea decide unde să se aşeze şi s-a instalat undeva pe
marginea uneia din perne care părea să reprezinte un soi de şezlong.
Chase a turnat la repezeală coniac în două pahare,i l-a întins pe al ei şi,dându-l
pe al lui pe gât dintr-o sorbitură,şi-a turnat un altul.Aruncându-se pe sofa în
partea opusă ei,Chase a început s-o studieze pătrunzător şi deconcertant prin
intensitate.Trinity i-a susţinut privirea,gândindu-se că felul ăsta al lui straniu de
a se comporta devenea un pic ridicol,dar era hotărâtă să afle ce nu era în regulă.
-Ce-i cu Stephanie? Pe moment surpriza i-a fost atât de mare că nu putea pricepe
ce ar fi vrut el să ştie în legătură cu fiică-sa.
-Ce-i cu tatăl ei,bărbatul care ţi-a fost iubit?Cuvintele astea fuseseră aruncate
printre dinţii strânşi şi,cum Trinity nu răspunse imediat pentru că încerca că se
lămurească singură de ce ar fi vrut el să ştie aşa ceva,Chase continuă sarcastic....
Sau e prea dureros pentru tine? Iubirea asta te răneşte atât de mult,încât preferi
să nu te mai gândeşti la ea?
-Nu,i-a răspuns încet Trinity,privindu-l uluită.Nu doare,pentru că am numai
amintiri frumoase.
-Atunci unde naiba este individul? a întrerupt-o Chase.
S-a ridicat brusc şi s-a îndreptat spre bar,unde şi-a turnat alt coniac.Furia lui era
cu atât mai evidentă,cu cât îşi controla foarte atent fiecare mişcare.
-Ce fel de om te-ar lăsa să-i creşti copilul singură?
-Un om mort,Chase.Trinity i-o spusese pe şleau.A murit de leucemie cu cinci
luni înainte să se nască Stephanie.Chase s-a întors şi s-a uitat la ea perplex,fără
s-o piardă din ochi.A mai sorbit încă o înghiţitură de coniac,mai încet,de data
asta.
-Povesteşte-mi atunci despre el!
-Bine,i-a răspuns calm,dând din umeri.N-am nimic împotrivă să-ţi povestesc
dacă vrei într-adevăr să ştii.
-Vreau într-adevăr să ştiu,a asigurat-o caustic.
-Îl chema Stephen şi l-am întâlnit la facultate.Ne-am îndrăgostit şi urma să ne
căsătorim imediat după absolvire,dar Stephen a fost pe neaşteptate internat în
spital şi pe urmă...n-am mai avut timp.
-Ştia că eşti gravidă?
-Nu.N-am vrut să-i măresc suferinţa.Era mult prea bolnav şi,oricum,n-ar fi putut
să mă ajute în vreun fel.Chase medita cu ochii în pahar.
-Ar fi putut să se însoare cu tine.Să-i dea copilului numele lui.
-I-am dat copilului numele de Stephanie.
-Puţin probabil să-ţi fi fost uşor...Chase insista să continue subiectul cu o
încetineală dezorientată.
-...chiar şi în timpurile astea.Te-ai gândit la avort?
-Nici...măcar...o clipă.Răspunsul ei răspicat,clar,definitiv,răsunase ca un ecou în
camera liniştită.Chase îşi trecu mâinile prin păr.A privit-o pieziş,atent.
-Îl mai iubeşti?Trinity a tăcut un moment,gândindu-se la răspuns cu grijă.Voia
să-i răspundă cât mai cinstit cu putinţă.Presimţea că era foarte important acest
răspuns.
-O parte din mine îl va iubi întotdeauna.Mi-a dăruit-o pe Stephanie şi n-am să-i
cer iertare nimănui,niciodată,pentru asta.Dar totul s-a petrecut demult şi viaţa
merge înainte.Nu mai sunt îndrăgostită de el.Asta-ţi răspunde la întrebare?
Chase s-a întors la loc şi a pus paharul jos.Încovoindu-şi umerii,părea să
delibereze o problemă de maximă importanţă.Trinity îl privea în linişte,
aşteptând următoarea mişcare,urmărind felul în care muşchii de sus ai braţelor i
se încordau în timp ce se apleca deasupra barului.
De ce acest bărbat ciudat avea puterea s-o tulbure în felul ăsta,ei bine,era peste
înţelegerea ei.De fiecare dată când respira,un spasm îi răspundea înăuntrul ei şi
nu ştia ce era de făcut.Poate mâine se va gândi la toate urmările,dar în momentul
acela nu se putea concentra decât asupra umerilor lui laţi care întindeau mătasea
neagră a cămăşii şi la felul în care pantalonii lui se mulau pe şoldurile
înguste.Nu putea face altceva decât să urmărească uşoara curbă a feselor lui
puternice şi lungimea picioarelor musculoase.
Trinity nu mai putea suporta tăcerea asta încordată nici un minut în plus.Trebuia
să se ridice,să se ducă la el,să înţeleagă ce se întâmplă.Încercând să-i pună o
mână pe umăr,el se întoarse şi ea se dădu înapoi.Acum căldura pe care o emanau
ochii lui albaştri era aproape palpabilă.Sfredelind-o cu privirea,ochii lui i-au
transferat fără efort pasiunea lor tulburătoare,l-a luat capul în mâini,a privit-o
sorbind fiecare detaliu,de la cel mai mic tremur al buzelor până la aprinderea din
ochii ei.
-Oh,Trinity,a murmurat grav Chase,mă gândesc sincer la singurul lucru pe
care-1 pot face cu tine.Buzele lui erau sigure şi puternice şi Trinity îşi apropie
gura de a lui fără să ezite.Doar întreaga noapte tânjise după asta,aşa că se lăsă
pradă fiorilor de plăcere pe care buzele lor împreunate îi produceau.
Braţele ei au alunecat în jurul gâtului lui şi degetele i s-au rătăcit în părul des,
alb-argintiu.Chase a luat-o în braţe şi a purtat-o până la sofa.A depus-o pe
catifeaua voluptuoasă.S-a întins lângă ea şi a murmurat:
-Habar n-am cum am putut să nu te ating toată seara.
-De ce ai făcut aşa?a şoptit Trinity în timp ce mâna lui descoperea cordonul
care-i strângea rochia în jurul taliei.Încetişor,a dezbrăcat-o de rochie,lăsându-i
doar chiloţii înguşti cât să se cheme că nu era complet goală.
-Dumnezeule! mormăi Chase la vederea ei.Cu un impuls irezistibil,îi mângâia cu
mâna tremurătoare pielea mătăsoasă,închizând-o asupra unui sân plin şi
coborându-şi gura către sfârc.
-N-ai să înţelegi niciodată cât efort m-a costat,dar dacă te-aş fi atins înainte,n-aş
mai fi putut să mă opresc şi trebuia să te întreb de Stephanie.
Buzele şi dinţii lui se jucau cu unul din sfârcuri în timp ce cu mâna i-l mângâia
pe celălalt.Cuvintele lui erau calde,topeau,înfierbântau,într-un fel cu totul nou şi
excitant.Trinity a gemut,lipită de el:
-De ce?
-Trebuia să fiu sigur că nu există un altul.Te doresc mult prea tare ca să te
împart.
-Oh,Chase,şopti slab Trinity,apăsându-şi buzele de ale sale din nou şi
capturându-i limba.Mâna lui coborâse între picioare,smulgând cu îndemânare
ultimul obstacol dintre ei şi apoi i le desfăcu cu grijă.Trinity gemu când primi în
trupul său două din degetele lui şi se arcui spre el fără jenă,mărturisind astfel cât
era de pregătită pentru a-l primi.
-Dumnezeule,Trinity,eşti cea mai frumoasă,cea mai pasionantă femeie din câte
am cunoscut vreodată.Spune-mi că Stephen nu te-a atins niciodată în felul ăsta.
Spune-mi înainte să înnebunesc.Trinity era atât de înnebunită de dorinţa pe care
mâinile,degetele lui îndemânatice i-o exacerbau,încât nu putea spune altceva
decât adevărul.
-A fost o singură dată,gemu.Nu se poate compara.
-Te-a făcut să te simţi sălbatică,aşa ca acum? a insistat el.Trebuie să ştiu.
-Nu,a şoptit ea.N-am simţit niciodată...ce simt acum...niciodată...
-Spune-mi că mă doreşti la fel de mult cum te doresc eu,i-a cerut,răvăşit,Chase.
O fracţiune de secundă mintea i s-a limpezit şi Trinity s-a întrebat ce se întâmpla
cu ea.La ce ar duce dacă i s-ar abandona lui Chase? Ar însemna pentru el acelaşi
lucru ca şi pentru ea?Dar pe urmă îi simţi degetele pătrunzând-o şi trebui să-i
răspundă:
-Da,Chase,da.La ce bun să nege?Ce se întâmpla acum între ei trebuia să se
întâmple.Era goală sub el,cu trupul umed de dorinţă şi n-avea de ales.Răscolită
de ritmul ondulator al limbii lui şi de degetele lui în ea,nu-şi mai dorea decât un
singur lucru şi trebuia să-l aibă.
Căutând cu neîndemânare cureaua pantalonilor,cuvintele ei aproape implorau:
-Chase...te rog...iubeşte-mă!Şi-a retras degetele din trupul ei nerăbdător şi a
ajutat-o.În mai puţin de un minut era dezbrăcat şi,cu ochii pe jumătate
închişi,strălucind de dorinţă,ea i se dărui.Era o dorinţă atât de răscolitoare între
ei doi,încât ar fi fost imposibil să-i întorci cursul,să încerci s-o opreşti,fără să
rişti nişte consecinţe devastatoare pentru amândoi.
Limba lui îi atingea urechea,îi simţea valurile fierbinţi ale respiraţiei.
-Nu te mai pot lăsa să pleci...A pătruns în ea dintr-odată,cu o mişcare îndârjită
care i-a înnebunit de plăcere pe amândoi,purtându-i în lumea minunată,
frenetică,a pasiunii mistuitoare.Focul care le gonea prin sânge a atins punctul de
fierbere când Trinity a răspuns mişcărilor lui Chase,dorinţa lor clocotitoare
purtându-i pe amândoi în lumea minunată a satisfacţiei totale.
După un lung răstimp,Trinity a auzit telefonul sunând pe undeva,pe aproape.S-a
mişcat în braţele lui Chase care o strângeau în timp ce el se întindea să ia,peste
marginea canapelei,receptorul.A pronunţat un „Da!” nerăbdător.
La auzul glasului din receptor,Trinity a simţit cum toată relaxarea-rezultatul
satisfacţiei iubirii dintre ei-l-a părăsit pe loc pe Chase.Lungită în braţele lui,
Trinity a ridicat,curioasă,capul pentru a-i vedea faţa.Acum putea auzi că vocea
era a unei femei,dar nu desluşea ce anume spunea.Expresia de pe faţa lui îi
spunea tot ce voia să ştie şi Trinity s-a decis că nu voia foarte tare să asculte
conversaţia.În timp ce încerca să se ridice,braţele lui Chase au tras-o şi mai
aproape,încât a fost obligată să rămână întinsă unde se afla şi să-l audă pe Chase
mârâind tăios.
-Lasă asta.S-a terminat,Melissa.Acceptă adevărul.Răceala din vocea lui Chase
i-a provocat un frison pe şira spinării.A înţeles,în clipa aceea,chiar dacă nu-i
vedea ochii,că gheaţa din priviri,cu care se luptase atât,era din nou la locul ei.
El se oprise,părea că ascultă,dar pe urmă a continuat cu brutalitate:
-Ceea ce a fost cândva între noi,dacă a fost ceva,s-a dus.Ce rost are să
tergiversăm? La revedere,Melissa.Chase a închis telefonul şi Trinity a simţit că
ceva din tensiune i se mai domolise.Şi-a cerut scuze cu o voce răguşită.
-Îmi pare rău...
-Chase,a murmurat Trinity,nu puteai să fii mai drăguţ?
-Cu unii oameni,cruzimea este cea mai potrivită formă de bunătate.N-o să ne
mai deranjeze din nou,i-a declarat Chase foarte sigur pe el.Dacă această remarcă
ar fi trebuit s-o liniştească,ei bine,eşecul era total.Trinity a reuşit să îi scape din
mână.A început să se îmbrace,şi-a pus chiloţii,după care,culegându-şi rochia de
jos,a îmbrăcat-o,aranjându-şi-o.Chase a urmărit-o cu mâna făcută streaşină la
ochi,dintr-o poziţie avantajoasă,întins pe canapeaua pare le servise cu atâta
succes drept pat.
-Unde crezi că pleci?
-Acasă,i-a răspuns scurt,trecându-şi după ureche o şuviţă de păr.
-Poţi să rămâi peste noapte.Mi-ai spus că Stephanie doarme la sora ta.
-Faptul că pot nu înseamnă deloc că am de gând s-o fac,a bombănit ea,explorând
podeaua în căutarea pantofilor.
-De ce?
-Uite ce e,a pronunţat Trinity cu exasperare,consideră că ăsta-i sfârşitul unui
popas de încă o noapte şi lasă lucrurile aşa cum sunt.De acord?
-Nu,nu sunt deloc de acord,Trinity.Chase s-a ridicat din pat cu o mişcare rapidă,
plină de graţie şi s-a îndreptat spre ea.Trinity localizase un pantof şi acum se
întorcea să-l ia şi pe celălalt.Evita din toate puterile să se uite la Chase.Prezenţa
lui era o tentaţie ademenitoare şi trecuse prea puţin de când făcuseră dragoste,ca
să uite cât de multă plăcere îi produsese trupul lui-dacă va fi vreodată în stare să
uite.Îndreptându-se,îl auzi pe Chase în spatele ei,vocea lui zgâriindu-i auzul:
-Ce-i cu tine,Trinity?Te porţi ca o virgină ultragiată,care tocmai a fost violată.
Şi,mai spuse afectat,pe un ton dispreţuitor,e sigur că nu erai virgină.
-Nu,i-a dat dreptate cu amărăciune Trinity,întorcându-se ca să-l privească în
faţă,cu câte un pantof în fiecare mână.Nu,n-am fost virgină.Dar mi-am pierdut
virginitatea într-un act de dragoste şi am realizat dintr-odată că nici un fel de
dragoste nu există în ceea ce tocmai s-a petrecut între noi.
Trinity n-a mai adăugat faptul că,ascultând răspunsul lui adresat necunoscutei
Melissa,realizase că nu dorea să mai aibă vreo legătură cu el.Refuza categoric să
se pună în situaţia ipotetică de a se afla într-o zi şi ea la celălalt capăt al firului.
Era mai bine să pună ea capăt legăturii -acum-înainte de a se implica şi mai mult
decât o făcuse deja,în viaţa acestui bărbat ciudat şi dur.
-Deci?Chase şi-a încrucişat braţele pe piept fără nici o intenţie de a-şi ascunde
golicunea.E atât de importantă dragostea pentru tine încât încerci să negi ceea ce
e între noi?
-Da,dragostea este foarte importantă pentru mine,a afirmat Trinity cu ochii
strălucind verde-aprins în părul ciufulit de mângâierile nenumărate ale lui
Chase.Şi n-am de gând să neg că există ceva între noi.Numai un nebun ar
încerca.Dar,pentru mine,trebuie să existe ceva în plus.Dorinţă fără dragoste,nu e
altceva decât profanare.
-N-ai dreptate să presupui că tocmai pentru că...
-Acesta este adevărul!Muşca sălbatic fiecare cuvânt.Trebuia să te fi cunoscut
mai bine înainte de a putea presupune indiferenţa.N-are nici un rost,Chase,şopti
tremurător.N-am să mă încurc cu tine.Ce s-a întâmplat în noaptea asta era
inevitabil,dar n-o să se mai întâmple din nou.
Braţele aspre o întoarseră şi buzele lui flămânde le cuprinseră pe ale ei.
Apucându-l de umeri ca să nu cadă,Trinity nu-şi putea controla nevoia
trădătoare din trup,care îşi urma viaţa ei proprie şi ea se agăţă de el ca şi când de
asta ar fi depins dacă supravieţuieşte sau nu.
Cu toate acestea,când el a tras-o deoparte,ţinând-o cu un braţ la depărtare şi
suspinând adânc,Trinity,albă la faţă şi tremurând,şi-a adunat puterile şi a repetat
cu grijă:
-Chase,am o fată de crescut,o fermă de condus şi o existenţă de câștigat.Nu am
timp să devin doar o altă legătură a ta.Acum ai de gând să mă duci acasă sau va
trebui să merg pe jos?Chase şi-a trecut nerăbdător degetele prin păr şi s-a aplecat
spre telefon.Smucindu-l în sus,a lovit cu pumnul şi a format două numere.
-Adu Lincoln-ul în faţă!i-a spus lătrat unui nefericit aflat la celălalt capăt al
firului.A trântit receptorul şi şi-a tras pantalonii pe el.

Automobilul mare şi alb aluneca prin noapte,atenuând izbiturile pricinuite de


scurtătura încă neterminată care lega cele două ferme vecine.
Trinity stătea ghemuită într-un colţ,pe locul din faţă,tensionată şi tăcută,
încercând să nu facă speculaţii pe seama maşinii.De ce n-o ducea acasă cu
Lamborghini-ul?Obiecţiile aduse de ea celeilalte maşini îl impresionaseră totuşi?
Îi păsa,cu adevărat,de părerea ei? Şi ce îi păsa ei de asta chiar dacă era adevărat?
Oprind maşina în faţa casei ei,Chase a întins cu repeziciune braţul şi a apucat
mânerul uşii din partea ei,împiedicând astfel ieşirea în mare grabă pe care
Trinity şi-o propusese.Se găsea foarte aproape,îi simţea respiraţia caldă pe
faţă,în timp ce îi şoptea duios:
-Te doresc,T.A.W.Încă şi încă.Aşa...Eu pun cărţile pe masă.E rândul tău.Să-mi
spui ce trebuie să fac ca să te am? Trinity a scuturat capul cu tristeţe.
-Oh,Chase,nici măcar nu vorbim aceeaşi limbă.
-Trupurile noastre o fac,a remarcat Chase provocator,ridicând braţul pentru a
urmări cu vârfurile degetelor conturul buzelor ei uşor umflate.
Privirea ei a rătăcit pe faţa osoasă şi s-a oprit pentru a se adânci în albastrul
arzător al ochilor lui,încercând să-l pătrundă pe acest bărbat.Chiar şi acum mai
resimţea nevoia trupului ei pentru el şi ştia că dacă ar fi vorbit,el ar fi întors
maşina,s-o ducă înapoi în casa lui cu cea mai mare viteză.
Dar nu putea face asta.Sentimentele ei erau confuze,nu mai era sigură ce simţea
pentru Chase.Era posibil să se fi îndrăgostit de el? Gândul ăsta o făcea să
amuţească!Singurul lucru de care putea fi sigură era acela că el nu o iubea.
Această certitudine era de ajuns ca să o îndepărteze.Şi,mai târziu,în singurătatea
nopţii şi castitatea patului ei,Trinity se străduise foarte tare să se convingă că
decizia pe care o luase trebuia să fie luată.

CAPITOLUL 4
Spre surprinderea ei,următoarele câteva zile se dovediseră a fi când interesante
şi amuzante,când supărătoare şi enervante,începând chiar din după-amiaza zilei
următoare,când o furgonetă a parcat în faţa casei.
Însemnul lateral arăta că dubita aparţinea unei florării din oraşul învecinat şi
Trinity,care o pornise spre uşă,privea curioasă cum un bărbat cam de cincizeci
de ani se apropia ducând o vază cu trandafiri roşii,urmat de un ajutor mai tânăr
care ducea alte două vaze cu trandafiri.Ajungând la verandă,omul a privit
suspicios peste ochelarii cu ramă neagră.
-Am o livrare pentru doamna Trinity Ann Warrenton.Dumneavoastră sunteţi?
-Da,a admis Trinity,dubitativ.Cu ce vă pot fi de folos?Faţa omului s-a luminat
de îndată.
-Mă numesc Jasper Briggs,de la florăria Briggs,a informat-o plin de importanţă.
Acestea sunt pentru dumneavoastră.Unde le doriţi?
-Toate?
-Da,doamnă.Trei duzini.
-Ei bine...cred că ar merge oriunde.A deschis uşa,a ridicat o grămadă,de cărţi
de-ale fetiţei de pe o masă din apropiere şi a arătat:
-Chiar aici ar fi foarte bine.Ajutorul cel tânăr a vrut să pună jos cele două vaze
pe care le ducea,când a auzit indicaţia celuilalt:
-Fii atent,vazele astea sunt din cristal adevărat.
Întorcându-se către Trinity,i-a făcut următoarea confidenţă:
-De asta am întârziat puţin cu livrarea.A trebuit să cutreierăm tot oraşul după
vazele astea.A fost o comandă foarte neobişnuită şi,vă spun drept,am cam avut
trac.
-Adevărat? Trinity se uita la trandafiri cu un cinism pe care nu şi-l cunoştea.
-Mda,asta e,doamnă.Cartea asta de vizită şi pacheţelul sunt împreună cu
trandafirii.Trinity nu era deloc încântată de neliniştea care-o încerca.
-Sunteţi bun să aşteptaţi afară,vă rog? îi ceru omului,cu răceală.Aş vrea să vă
dau ceva pentru osteneală.Odată singură,a rupt hârtia lucioasă,argintie,şi a găsit
o cutiuţă din catifea verde.S-a aşezat imediat căci părea că nu-şi poate controla
tremurul mâinilor în timp ce-i deschidea capacul.
Un suspin i-a scăpat printre buze.Acolo,pe un suport din catifea verde,se afla o
pereche de cercei cu smaralde.Iar dedesubt strălucea un medalion tot cu smarald
pe un lănţişor delicat de aur.A desfăcut cartea de vizită şi a citit următorul text
îndrăzneţ:
„O duzină de trandafiri roşii pentru fiecare zi de când te cunosc şi un smarald
pentru fiecare noapte.Chase”.Trinity a rămas împietrită.Ce avea de gând Chase?
Îi spusese foarte clar că nu se va mai culca altă dată cu el.Tipul,evident,era
convins că nu poate fi respins,obişnuit fiind de ani şi ani să aibă ce-şi dorise,mai
ales când era vorba de femei.Domnul Briggs îşi dregea glasul afară,pe verandă,
într-un mod nu tocmai discret,ceea ce a făcut-o pe Trinity să se trezească din
reverie.A smuls câțiva dolari din geantă şi l-a chemat înăuntru.
-O să păstrez o duzină de trandafiri,dar restul trebuie returnat expeditorului,
inclusiv cele trei vaze.
-Dar...dar...Domnul Briggs era,evident,şocat.
-Absolut tot restul! Ochii ei verzi erau glaciali.
-În regulă...a murmurat omul,dar prietenul ăsta al dumneavoastră o să fie tare
nefericit.În seara următoare Trinity a primit un semn care i-a indicat exact cât de
nefericit fusese,când scrâșnetul Lamborghini-ului a împrăştiat liniştea nopţii şi
i-a întrerupt lucrul la gobelin.
Era trecut de zece şi Stephanie dormea deja liniştită.Trinity făcuse o baie ceva
mai devreme şi acum,cu pielea mătăsoasă şi strălucitoare,îmbrăcată doar într-un
capot subţire,şi cu părul strâns în creştet,se apucase să mai brodeze înainte de a
se culca.Încă nu încuiase uşa din faţă pentru noapte şi Chase a intrat în cameră
înainte ca Trinity să fi apucat să ajungă la uşă.Era îmbrăcat într-un costum
elegant,de culoarea levănţicăi,din trei piese,cu o cămaşă albastru-închis,dar fără
cravată şi cu primii trei nasturi descheiaţi.
Chase etala o eleganţă foarte bărbătească în atmosfera plăcută a camerei din faţă
şi Trinity s-a oprit când el s-a îndreptat spre ea.
De cum l-a zărit,a surprins-o reacţia inimii,care parcă i se oprise în gât.Cât timp
nu-l văzuse,hotărîrea de a pune capăt legăturii lor rămăsese inflexibilă; acum,
însă,prezenţa lor,unul lângă altul,umplea încăperea,zdruncinându-i pe amândoi
de parcă ar fi fost electrocutaţi,iar pulsul lui Trinity a luat-o razna când Chase
s-a oprit în faţa ei.
-Ce mai faci? Duioşia catifelată a vocii lui a trăsnit-o în moalele capului,mai ales
când degetele lui lungi au mângâiat-o pe faţă.Atingerea lor o ardea şi Trinity s-a
retras cu un pas.
-Sunt...sunt bine.Dar tu?Ce banalitate,când ştiau perfect amândoi că nu asta ar fi
vrut să-şi spună!
-Sunt obosit! Au fost două zile lungi şi chiar acum m-am întors de la Dallas.
-Şi ai venit direct aici?Trinity s-a întors şi s-a îndreptat spre uşă,oprindu-se să
privească în întunericul nopţii.Era mai bine decât să-l privească pe Chase.
-Da,a admis el simplu.Mi-a fost dor de tine.Chase se îndrepta spre ea şi vorbele
următoare veneau exact din spatele ei.
-Mi-a fost dor de privirea-mâinile lui i-au atins carnea netedă a braţelor prin
capotul de culoarea piersicii-...de senzaţia...,de mirosul...-gura lui a coborât pe
partea laterală a gâtului ei-de gustul tău.Gura lui flămândă muşca puţin câte
puţin în susul gâtului,înspre partea din spatele urechii şi Trinity nu mai putea sta
nemişcată nici o clipă în plus.
-Opreşte-te,a gemut şi s-a smuls din strânsoarea lui.Retrăgându-se în siguranţa
relativă a balansoarului,s-a aşezat cu fruntea în palmă ca să-i evite ochii.
Dar,după câteva secunde,Trinity şi-a ridicat,surprinsă,privirea când o cutiuţă din
catifea neagră i-a fost aruncată în poală.
-Diamante,a informat-o Chasse succint.Îşi ţinea mâinile în buzunarele
pantalonilor şi ochii lui albaştri rătăceau cu intensitate pe faţa ei.Tăcerea de
piatră a femeii umplea încăperea.În sfârşit,a reuşit să întrebe slab:
-De ce?Gura lui Chase s-a strâmbat posac.
-Am crezut că preferi diamante în locul smaraldelor.Sunt cinci,dacă vrei să ştii.
Pentru prima dată,Trinity a realizat hazul situaţiei şi a început să râdă destins,
cristalin.
-Nu-i de mirare că legăturile tale sunt atât de scurte,Chase! Nu-ţi poţi permite să
te întâlneşti cu o fată de prea multe ori.
-Nu fi ridicolă!Chase se trânti cu zgomot într-un fotoliu alăturat,dar asprimea
vorbelor îi fusese îndulcită de privirea neaşteptat de senină din ochii lui.
-Ce doreşti,Chase? l-a întrebat,liniştită,Trinity.Ţi-am spus că nu vreau să te mai
văd.Nu te poţi mulţumi cu atât?Capul lui argintiu se odihnea pe spătarul
scaunului,iar ochii îi erau închişi.
-Nu,i-a răspuns calm,nu mă pot mulţumi cu atât.
-Ţi-am spus care sunt motivele...a început Trinity.
-Care sunt al dracului de fără sens,a completat Chase în locul ei,cu ochii aţintiţi
la picioarele ei încrucişate,aşa cum se zăreau prin deschizătura capotului.
-Pentru mine au sens.Trinity îşi acoperi picioarele.
-Pentru o doamnă cu vederi atât de puritane,a luat-o el peste picior,ai nişte
manifestări fantastice în pat.La naiba!De ce trebuia să aducă vorba despre asta,
când ea se străduia din răsputeri să uite?
-Chase,pleacă!Trăim atât.de diferit...N-ar fi nici un fel de speranţă pentru o
relaţie serioasă,nimic altceva decât o mică legătură fără valoare.
-Nimic nu poate fi fără valoare într-o legătură dintre noi.A apărut deodată în faţa
ei,ameninţător,a ridicat-o cu repeziciune şi a lipit-o de el.Cutiuţa cu diamante i-a
alunecat din poală pe podea,dar nici unul nu i-a dat atenţie.
-Există o frumuseţe şi o căldură în felul de a reacţiona al trupurilor noastre unul
faţă de celălalt,asta nu poţi nega!Buzele lui aproape le atingeau pe ale ei şi
Trinity a putut să-i simtă bărbăţia viguroasă prin îmbrăcăminte.Efortul de a
continua să-i reziste era extraordinar.
-N-are nici un rost,Chase.Nu mă mai culc cu tine.
-Nici nu te-ai culcat cu mine,a râs cu poftă de eufemismul ei,şi cât de mult am
vrut s-o faci.Strânsoarea i s-a atenuat transformându-se într-o mângâiere tandră,
iar ochii lui rătăceau lacomi pe chipul ei.
-Oh,Trinity,a murmurat răguşit Chase,chiar că eşti o făptură sălbatică,nu-i aşa?
În vocea lui se reîntorcea reflexul de catifea,îndulcind asperităţile,fapt care îi
înmuia mădularele şi aproape că îi înfrângea rezistenţa.
-N-am mai întâlnit pe cineva ca tine.Tu îţi trăieşti viaţa în felul tău special.
-Chase...eu...
-Bine,a mormăit dintr-odată,ca şi când i-ar fi cerut ceva şi a împins-o înapoi.
N-am să mai încerc să te atrag în patul meu,cel puţin pentru un timp.
-Ce vrei să spui?Cu limba îşi umezea buzele uscate dintr-odată.
-Vreau să spun,a afirmat el cu seriozitate,că o să încercăm în felul tău.Ne
întâlnim!
-Ai vrea să faci asta?Trinity era uluită.Chase Calfax,o ştia instinctiv,nu era omul
care să facă uşor concesii.
-Aş vrea să fac asta,a repetat obosit.
-Fără cadouri? S-a aplecat şi a ridicat cutiuţa de catifea neagră bătând tactul cu o
mână şi privind-o gânditor.
-Nu le vrei nici măcar pe cele dăruite până acum? a întrebat-o,de parcă n-ar fi
putut să-i înţeleagă motivele.Trinity a scuturat cu putere din cap,ceea ce l-a făcut
pe Chase să zâmbească uşor şi fermecător.
-În regulă,le păstrez eu pentru tine.Doamne,Dumnezeule,când zâmbea în felul
ăsta era aproape imposibil să-i rezişti.De ce se lăsa trasă pe sfoară? Trinity a
înghiţit cu greu.Mai avea o întrebare:
-Fără sex?
-Fără sex,a fost de acord,poate un pic cam prea uşor,Chase.Dar nu te aştepta să
mă opreşti de la sărutări.Şi aşa a început totul-se întâlneau.A spune că era o
experienţă interesantă ar fi însemnat o minimalizare vulgară.Chase etala o
energie fără astâmpăr,o conducea pe Trinity prin cele mai scumpe restaurante
din Dallas,prin casele cele mai renumite,prin cluburile cele mai elegante,
dovedindu-i o atenţie care o flata.Chase se născuse în lumea foarte exclusivistă a
celor foarte privilegiaţi şi toate astea i se păreau normale.
Totuşi,cunoscându-l acum pe Chase,Trinity simţea uneori că nu ăsta era genul
de viaţă pe care şi-l dorea el cu adevărat.Acum nu se mai îndoia că,dacă sapi
destul de adânc sub duritatea aparentă a unui bărbat,poţi să dai de un sâmbure de
tristeţe sau chiar de un gol sufletesc.
Într-o noapte,după ce luaseră masa,Chase a condus-o în apartamentul lui
mansardat şi i-a urmărit amuzat reacţia la decorul ultramodernist ce-o înconjura.
Apartamentul era situat în partea superioară a unuia dintre cele mai luxoase
complexe de locuinţe din Dallas.Un covor alb,gros,atârna în lungul pereţilor din
sticlă uşor colorată.Piese ultramoderne din sticlă fumurie şi crom strălucitor
accentuau liniile pure ale canapelelor albe cu un design clasic.Camera era de o
frumuseţe desăvârşită,accentuată de belşugul de lumânări albe şi amestecul de
sculpturi în bronz,iar pereţii neutru coloraţi reprezentau fundalul unei
senzaţionale explozii de nuanţe pornind de la nenumăratele tablouri atârnate de
jur-împrejur.Spre surprinderea ei,Trinity era încântată.Un copil n-ar fi putut fi
crescut într-un loc ca ăsta,căci n-ar fi avut nici un fel de libertate de mişcare.De
aceea nu ar fi vrut să locuiască aici.Însă era o cameră aranjată cu rafinament,
foarte potrivită cu ce ştia ea despre Chase,reflectând o sofisticare controlată,o
austeritate extrem de elegantă.Dormitorul a fost,cu certitudine,elementul-
surpriză,revelaţia acestei vizite.Camera era dominată de un pat masiv,aşezat pe o
platformă,mai sus,cu trepte până la el.Era acoperit cu o cuvertură moale,plin de
perne,perne stivuite unele peste altele,duzini de perne de mărimi şi forme
diferite,în nuanţe diferite,îndrăzneţe,de albastru viu,roşu strălucitor şi coral
aprins.Şi,culmea culmilor,deasupra patului era agăţată o oglindă uriaşă,perfect
centrată.Trinity a păşit de jur-împrejurul patului,privind oglinda din unghiuri
diferite.În fine,s-a întors spre Chase şi l-a întrebat cu un surâs fluturând pe
buzele pline:
-Cum o cureţi?Râsul lui puternic,bogat,din fundul gâtului,a răsunat în toată
camera şi inima ei a început să bată mai tare.Chase râdea atât de rar în felul
acesta,încât,atunci când o făcea,era o plăcere să îl auzi şi te bucurai.
A tras-o în braţele lui şi a privit-o.
-Nimeni,în afară de tine,Trinity Ann Warrenton,nu s-ar fi gândit să pună o astfel
de întrebare.
-Dar e o chestiune extrem de practică.
-Serviciul de spălătorie,a asigurat-o Chase,nu cred că întâmpină vreo dificultate,
pentru că nimeni nu s-a plâns niciodată.
-Serviciul de spălătorie?Cei care-ţi fac curăţenie în apartament se cheamă la tine
„serviciu de spălătorie”?Chase,dar cât e de impersonal!Nu cunoşti măcar numele
celor care îţi curăţă apartamentul!Cel puţin,daca ai avea o femeie la curăţenie,ai
şti,poate,cum o cheamă,într-o zi ai fi putut da peste ea şi ai fi întrebat-o...
-Taci din gură,Trinity,a sfătuit-o el,bine dispus.Ridicând-o în braţe şi strângând-
o bine,şi-a dat drumul pe spate în pat şi Trinity a aterizat lângă el cu o săritură
lină.
-Ce faci? a strigat,luată prin surprindere.
-Am de gând să-ţi arăt,sălbăticiune frumoasă,avantajele de a avea o oglindă pe
tavan,a lămurit-o,apropiindu-şi buzele de ale ei şi atingându-le delicat în sus şi
în jos până când ea i-a luat capul în mâini şi şi-a lipit trupul de al lui,într-un sărut
lung,adânc,care a înfierbântat-o din tălpi până-n creştet.Chase i-a desfăcut bluza
şi i-a scos-o,iar Trinity nu a protestat.Şi-a plimbat palma peste vârfurile
sfârcurilor până când au devenit drepte şi rigide,zvâcnind după atingerea umedă
a gurii lui.Dar totul a continuat.Fără să-şi dezlipească ochii de pe faţa ei,şi-a
descheiat cămaşa şi şi-a scos-o încet,după care,la fel de domol,a acoperit-o cu
trupul lui pe jumătate gol.Părul creţ de pe pieptul lui o freca uşor pe sânii
excitaţi,iar Chase,susţinându-se pe braţe,a început să se legene deasupra ei.
Trinity nu se putea abţine să geamă de.plăcere când partea de jos a trupului
lui,întărită,s-a presat asupra ei,în acelaşi timp jumătatea de sus a lui abia
atingându-i pielea dulce,tachinând-o,descoperindu-i alt nivel al dorinţei
pasionale.Ascultând murmurul adânc venit din fundul gâtului,Trinity se
descoperi,arcuindu-se sub Chase într-o invitaţie provocatoare pe care nu şi-o
putea stăvili.
-Chase...nu...S-a ridicat deasupra ei,dar şi-a păstrat mâinile pe sâni într-o
mângâiere tandră.
-Priveşte în tavan,i-a comandat şoptit.Poţi să vezi cum te ating mâinile mele,cum
trupul tău se încordează către mine?Împotriva voinţei ei,Trinity şi-a ridicat ochii
spre oglinda de deasupra lor şi a fost captivată de imaginea încărcată de erotism
a trupurilor lor.Putea să-l vadă pe Chase cu privirea îndreptată asupra ei ca să-i
urmărească reacţiile.Era rezemat într-un cot,cu un picior aruncat peste ale ei,cu
trupul cuibărit alături de al ei.
-Vezi cum degetele mele rătăcesc pe pielea ta şi pe sânii tăi?Vocea lui era
catifelată şi plutea fluidă pe deasupra ei.Poţi să simţi atingerea mea în adâncul
stomacului în acelaşi timp în care îmi vezi mâinile mângâindu-te?
-Chase...a gâfâit Trinity a protest,dar numele lui s-a auzit ca o şoaptă dureroasă.
-Îţi simt trupul cum tresaltă sub mâna mea,Trinity.Trupul tău îmi răspunde cum
n-a mai făcut-o cu altul.Admite!
-Nu! a gemut Trinity.El continua,lucrând insidios asupra minţii ei.
-Gândeşte-te cum am arăta complet goi,frumuseţea trupului tău alăturată
asprimii mele...Imaginează-ţi cum ar arăta spatele meu,încordat şi pregătit,chiar
înainte de a te pătrunde...Gândeşte-te cum ar arăta şoldurile mele în timp ce s-ar
mişca în jos şi în sus...
-Chase...nu...Îi frământa sfârcurile între degetul mare şi alte două degete,
înnebunind-o de dorinţă,dorinţă pe care nu o mai putea nega.
-La început ar fi o mişcare înceată până când ai cerşi...
-Opreşte-te! a strigat ea.
-Pe urmă mişcările s-ar intensifica...în sus,în jos,împrejur,înăuntru,afară...
Răsuflarea ei ajunsese gâfâitoare,cu toate astea părea că nu-şi poate desprinde
ochii de pe oglinda care reflecta atât de fidel imaginea lor.El insista.
-Poţi să vezi? Să simţi?Bineînţeles că putea să simtă,că putea să vadă şi ştia cu
mare certitudine că nu va mai rezista mult.Sunetul strident al telefonului în altă
parte a apartamentului s-a dovedit a fi ocazia de care avea nevoie Trinity.S-a
rostogolit de sub el şi şi-a luat în mare grabă,bluza.Ţinând-o în faţa pieptului,i-a
şuierat:
-Ce ai de gând să-mi faci? Chase s-a ridicat în picioare şi s-a întors calm să-şi ia
cămaşa.
-Acelaşi lucru pe care mi-l faci tu mie,i-a răspuns cu răceală.Vreau să te întorc
pe dos de dorinţă.
-Mi-ai promis...
-N-am promis nimic,i-a întors-o foarte hotărât.Gheaţa era din nou la locul ei şi
cruzimea vocii lui era precum un cuţit proaspăt ascuţit.
-Am spus că n-am să încerc să te fac să-mi intri în pat,cel puţin o vreme.În
picioare,îşi trăgea cămaşa pe el.Şi nu te-am forţat.
-Cum numeşti tu ceea ce s-a petrecut?
-Nu ţi-am cerut să mă laşi să fac dragoste cu tine.Aşa-i?Tonul lui era neutru,
indiferent.
-Nici n-aveai nevoie,Chase.Dacă vocea ta catifelată îmi zugrăveşte tablouri
erotice,e mai mult decât firesc să-mi aprinzi imaginaţia.O să treacă ceva vreme
până o să mă mai prinzi singură.El a zâmbit cu jumătate de gură şi cu o sclipire
de veselie în ochi.
-Perfect! Dacă insişti,o să te duc să mănânci în locuri aglomerate.
Fapt pe care l-a şi făcut în cursul weekend-ului următor.Drumul la Dallas s-a
făcut cu un elicopter pe care Chase îl folosea pentru călătorie,la fel cum Trinity
se urca în maşina ei.Cum Chase pilota,Trinity şedea în faţă,în carlingă,alături de
el,urmărindu-l cum conduce,cu aceeaşi siguranţă şi experienţă cu care conducea
Lamborghini-ul.Era atâta linişte în cabină,încât puteau vorbi pe un ton normal,
fără să ţipe sau să le fie necesare căştile.Acest lucru i-a zdruncinat lui Trinity
ideea pe care o avea în legătură cu elicopterele.Deşi ştia foarte bine că acesta nu
era un aparat obişnuit.Din clipa în care urcase treptele şi pusese piciorul pe
mocheta de pluş,Trinity ştiuse că intra într-o lume a puterii şi a opulenţei,în care
economia de timp,combinată cu luxul exorbitant şi confortul maxim,erau teribil
de importante,iar banii nu contau.
În spatele carlingăi,cinci scaune tapiţate cu piele moale erau plasate faţă în faţă
ca la un club.Cabina era înzestrată cu radio şi telefon aerian,instrumente de
control individual al mediului înconjurător,iluminaţie fluorescentă şi ferestre
imense din sticlă uşor colorată-tot ceea ce se putea obţine cu bani mulţi,atunci
când se urmăreşte doar confortul,comoditatea pasagerului.
Zburând la o sută cincizeci de metri înălţime,drumul lor până la Love Field a
durat patruzeci şi cinci de minute.
-Cu ăsta nu mai avem de luptat cu traficul,i-a spus Chase în timp ce aterizau şi
Trinity n-a avut încotro şi a fost de acord.Urcându-se într-un Cadillac albastru
parcat în aeroport,care îi aştepta,au pornit către Stadion,mai precis,spre o zonă
de parcare special îngrădită.Ajunşi acolo,Chase a prezentat o legitimaţie unui
funcţionar în uniformă care le-a permis să parcheze în apropierea intrării.O scară
rulantă i-a urcat la primul nivel al renumitului Circle Suites.
Un coridor lung,nichelat,deservea toate încăperile şi,chiar dacă jocurile
începuseră,mai erau încă oameni care mişunau afară şi înăuntru.Câțiva l-au
salutat pe Chase,dar el i-a ignorat mai mult sau mai puţin,dând scurt din cap şi
con-ducând-o pe Trinity către o uşă cu un număr pe ea.
Camera circulară în care a introdus-o era îngustă şi avea două nivele.Primul
nivel,de lângă fereastră,era mai coborât cu un pas şi avea scaune aliniate pe toată
lungimea pentru a putea urmări jocul.Nivelul de sus era mai încăpător,cu un bar
bine aprovizionat,şi câteva scaune şi canapele.În mijloc se afla o masă aranjată
impecabil.Domnea un fel de semiobscuritate,care făcea să apară vag conturul
lucrurilor,dar ochii ei au fost atraşi de suprafaţa imensă de sticlă acoperind
deschiderea largă către câmpul de joc.Trinity şi-a dat seama că în celelalte
camere nu erau ferestre de sticlă şi nu s-a putut opri să nu râdă.
-Cred că Larry avea dreptate,i-ai întrecut pe texani,într-adevăr.Cum de ai reuşit
să cumperi una din încăperile astea şi încă una de un asemenea calibru?
-De ce,Trinity?a luat-o Chase peste picior.Nu ştiai că dacă ai destui bani şi
pricepere poţi să cumperi lumea întreagă?Te asigur că n-a fost o problemă să o
obţin.
-N-a fost o problemă? înţeleg că produci milioane,dacă îţi permiţi să cumperi
una.Ele reprezintă un simbol statal important.El a remarcat cu umor:
-Totuşi,mă cam îndoiesc că ai fost impresionată.
-De asta m-ai adus aici? Să mă impresionezi?
-Poate,i-a răspuns Chase diplomatic.Purta pantaloni de lână verde stins pe sub o
splendidă haină sport şi un pulover deschis.Nu era cinstit!Tipul arăta pur şi
simplu devastator de sexy!În timpul zilei,Trinity reuşea să se amuze de tacticile
lui stridente,dar noaptea,după ce o lăsa în faţa casei,plângea adesea pentru că
trupul ei ardea după al lui.Trinity şi-a alungat însă din minte acest gând.
Dedesubtul lor,un caleidoscop de culori mişcătoare şi zgomote asurzitoare se
învolburau în timp ce urmăreau stadionul de formă ovală,ale cărui sunete se
revărsau prin microfoanele instalate în pereţi.
-De ce ţi-ai pus o fereastră de sticlă? Nimeni altcineva nu şi-a pus!
Chase s-a îndreptat spre un panou de control şi a lovit uşor două întrerupătoare.
Sunetele s-au oprit brusc.
-Îmi place intimitatea.Astfel încât,în noaptea aceea,cu lumânări pâlpâind intim şi
muzică în surdină,au mâncat în mijlocul a 65.000 de oameni care ţipau-în izolare
totală.

Luna strălucea proaspătă şi aurie şi Trinity încerca,fără tragere de inimă,să


grebleze peluza din faţă îndepărtând frunzele de curând căzute.Ar fi preferat mai
degrabă să lase splendidele nuanţe autumnale atât de înţelept oferite de natură
acolo unde căzuseră.Dar,pentru că Tray îşi petrecea după-amiaza cu ea şi cu
Stephanie,trebuia să grebleze pentru ei frunzele în grămezi.
-Haideţi,care-i următorul?Trinity se uitase împrejur şi îl zărise pe Tray
rostogolindu-se şi făcând un mare efort ca să aterizeze exact în mijlocul
grămezii de frunze.Stephanie a urmat la rând şi,în curând,amândoi copiii se
tăvăleau prin frunze ţipând încântaţi.
-Eşti o mamă bună.Acest comentariu spus calm venea din spatele ei şi Trinity a
scos un sunet ciudat întorcându-se instinctiv către cel ce vorbise.
-Chase!Dumnezeule,ce m-ai speriat!
-N-am vrut să vin pe furiş.Zâmbetul lui era cald.Mă bucuram doar să te privesc
împreună cu copiii.
-N-am auzit maşina.Pe unde ai venit?
-Am alergat de la mine de acasă.
-Alergat!a exclamat ea.Vrei să spui că ţi-ai folosit propriile picioare!Ce s-a
întâmplat?Ţi-ai stricat Lamborghini-ul? Sau a rămas Lincoln-ul fără benzină? La
naiba!Cadillac-ul,bănuiesc,e încă în Dallas,nu-i aşa? Dar ai fi putut să vii cu
elicopterul,nu?
-Trinity,a avertizat-o Chase,nu începe iar!
-Cum,,Chase,a raţionat ea,dar ai fi „putut ajunge aici în mai puţin de un minut.
Gândeşte-te ce economie de timp!
-Bine,bine,unu la zero pentru tine!Râdea.Consideri că întrec măsura când e
vorba de transport,evident.Dar felul ăsta de a proceda e rapid şi sigur şi bate de
departe rabla pe care o conduci tu.Trinity nu avea ce să discute pentru că era
absolut adevărat.Dar maşina ei îşi scosese banii şi încă nu-şi putea permite una
nouă.Pe lângă asta,era o zi mult prea frumoasă ca să se certe din nimic.
Îmbrăcat cu un costum gri-petrol,uşor umezit de transpiraţie,Chase arăta uimitor
de sănătos şi plin de viaţă.Părul lui argintiu era ciufulit,ochii albaştri îi erau calzi
şi o absorbeau în adâncul lor.
-Mămico,mămico!Stephanie şi Tray au alergat spre ea.Trebuie să mergem după
Anthony.Trebuie!
-De ce,scumpilor?
-Că ne trebuie cineva pe care să-l îngropăm în frunze,i-a răspuns Tray la
întrebare.
-De ce nu vă acoperiţi pe rând,unul pe altul?
-N-are nici un haz,a protestat Tray,cu mâinile lui mici şi durdulii înfipte în
şolduri,convins că mătuşa lui nu înţelesese corect situaţia.Vrem să o facem
împreună.
-Oh!S-a gândit la această încurcătură,după care,întorcându-se spre Chase,abia
reuşind să-şi stăpânească râsul,a propus: Eu cred că domnului Chase i-ar plăcea
să se joace cu voi şi să vă lase să-l acoperiţi cu frunze.Expresia lui Chase s-a
schimbat într-un fel de amuzament cam iritat şi a privit-o pe Trinity:
-O să vezi tu,într-una din zilele astea,T.A.W.,a ameninţat-o cu degetul.
-Da,domnule Calfax? l-a întrebat ea inocent,în vreme ce îl apucase de braţ şi îl
târa către cel mai apropiat maldăr de frunze.O oră mai târziu,Trinity cădea
extenuată pe o movilă de frunze alături de un Chase la fel de istovit.El se purtase
uluitor de normal cu cei doi copii în joaca lor,iar ea se simţea extrem de
mulţumită.
-Încotro au luat-o copiii? a întrebat ea fără suflu.
-Au pornit-o,probabil,în căutarea unui nou tip pe care să-l tortureze,a răspuns el
cu un glas suferind.
-Prostule! S-a întors în braţele lui,cuibărindu-şi capul pe umăr.De ce nu puteau fi
întotdeauna la fel de liniştiţi? De ce era mereu atâta tensiune între ei?
-Apropo,de ce ai venit aici? Ai rămas fără parteneri de joacă,acasă la tine?
-Asta-i problema!a mormăit Chase cu o voce certăreaţă.Doar tu refuzi să vii
până acolo,iar Mangus nu are nici un haz.Mă încurajează tot timpul,în modul cel
mai politicos cu putinţă,fie să alerg pentru a mă debarasa de frustrările mele,fie
să zbor la Dallas.A sugerat chiar că,în ultimul timp,am devenit insuportabil.
-Ai,ai,asta nu pot să pricep!
-Cum,Trinity?Află că am venit să-ţi spun că vreau să mergem la o petrecere
mâine seară.
-Deci,ce mai e nou?Trinity privea la marea de frunze de deasupra capului lor.
Cu atâta activitate mondenă,mă întreb când mai au oamenii ăştia din Dallas timp
să facă bani.
-Nici mie nu-mi face mai mare plăcere decât ţie a asigurat-o Chase,dar unele
mondenităţi sunt necesare.La petreceri am încheiat unele dintre cele mai
importante afaceri ale mele.Cum el se întorsese s-o privească,respiraţia lui îi
gâdila urechea.
-Spune-mi doar un cuvânt şi mâine seară vom sta acasă...singuri...în faţa
focului.Limba lui începea să traseze cercuri în urechea ei.
-Mergem!a declarat,hotărâtă,Trinity,sărind în picioare şi luând-o la fugă să-i
găsească pe Tray şi pe Stephanie.Soiul ăsta de armistiţiu care existase între ei în
aceste ultime săptămâni nu mai putea dura mult,desigur.Trebuia să se ajungă la
un capăt,mai devreme sau mai târziu,după care trebuiau trase şi nişte concluzii.
Chase ştia asta.La fel şi Trinity.

În seara următoare,Trinity îşi croia o toaletă extravagantă dintr-un sifon de


mătase naturală diafană,de culoarea jadului,tăiată în bie.Primise materialul
cadou de la Larry şi Sissy şi era extraordinar.Din cauza ţesăturii extrem de fine
şi a croielii,era foarte greu să porţi ceva pe dedesubt,şi Trinity se hotărâse să-şi
pună bikini şi sandale aurii cu tocuri foarte înalte.
Nu-şi pusese niciodată în gând să se întreacă în eleganţă cu femeile întâlnite la
aceste party-uri,unde era escortată de Chase.Îi lipseau şi mijloacele şi înclinaţia
pentru aşa ceva.Dar vestimentaţia ei simplă,uneori cusută în casă,reuşea
întotdeauna să stârnească admiraţia şi complimentele.Tot aşa s-a petrecut şi în
seara aceea.
În vreme ce Trinity se plimba de jur-împrejurul camerei spaţioase,rochia foşnea
ademenitor,punându-i în valoare rotunjimea sânilor plini şi picioarele lungi
bronz-aurii,expuse datorită tocurilor înalte şi croielii fustei.
Ajunsese să cunoască multe persoane din anturajul lui Chase,parteneri de afaceri
sau prieteni,în timpul acestor ultime săptămâni.Mare parte dintre ei erau sinceri,
oameni de bună-credinţă,care se întâmpla să aibă şi foarte mulţi bani,iar Trinity
găsea fără nici o dificultate ceva de discutat cu ei,rămânând ea însăşi şi
avându-l,de obicei,pe Chase alături.Dar,în noaptea asta,Chase se rezemase de
bar,cu o băutură în faţă,de parcă barul ar fi fost teritoriul lui personal,şi făcea o
conversaţie dezlânată cu diverşi indivizi.Nu arăta nici o dorinţă specială de a se
afla în compania ei.Singurul indiciu că Chase nu uitase că el o adusese aici erau
ochii lui; intenşi,meditativi şi foarte albaştri,îi urmăreau fiecare gest,respiraţie,
observau fiecare mişcare suplă a rochiei de culoarea jadului.
Trinity s-a oprit într-un colţ al camerei să schimbe câteva vorbe cu o pereche
mai în vârstă,de care se legase foarte mult.Aveau o grămadă de nepoţi şi păreau
amândoi foarte interesaţi de gobelinul la care lucra Trinity în ultimul timp.
Mâinile ei schiţau cu entuziasm modelul broderiei în aer,când,deodată,
Chase a prins-o de mână,strângând-o ca într-un cleşte.
-Iertaţi-ne,Clavis,Hector!Trinity şi cu mine trebuie să plecăm.Viteza cu care
Chase a reuşit să străbată încăperea,să iasă pe uşă,de acolo,în lift,până la nivelul
garajului,a fost,într-adevăr,uluitoare.
-Chase,de ce ai făcut asta,pentru Dumnezeu?Cred că Hector şi Clavis se
pregăteau să-mi facă o ofertă pentru un gobelin.
-La dracu,Trinity!Tipul este preşedintele consiliului de administraţie al uneia
dintre cele mai-mari bănci din Texas şi tu n-ai nevoie să coşi ca să-ţi câ știgi
existenţa.
-N-am nici cea mai vagă idee la ce te referi,Chase.Ţi-am spus câtă nevoie am de
aceşti bani suplimentari.
-O să vorbim despre asta când ajungem acasă!
De vreme ce era atât de furios,Trinity s-a abţinut de la orice comentariu pe tot
parcursul drumului spre „casă”,care se dovedi a fi apartamentul lui mansardat.
Odată ajunşi aici,Trinity s-a îndreptat încet spre canapea,s-a aşezat şi a refuzat
calm când Chase i-a oferit ceva de băut.
Chase a sorbit un scotch zdravăn şi a pus paharul gol jos.S-a întors,s-a îndreptat
încet spre ea şi s-a oprit la câțiva paşi depărtare.Şi-a vârât mâinile în buzunarele
costumului de seară şi a privit-o,gânditor,un minut.În sfârşit,cu o voce reţinută şi
joasă a început:
-Nimic din ce am făcut în ultimele săptămâni nu te-a impresionat câtuşi de
puţin.Aşa-i?Trinity nu i-a răspuns.De altfel,ştia că era o întrebare retorică.De
asta aştepta,cu privirea curată,neclintită.
-Îmi refuzi cadourile...La naiba!Îmi refuzi jumătate din florile pe care ţi le trimit.
Chase a început să se plimbe înainte şi înapoi prin faţa ei,acuzaţiile lui tăind
aerul,iar pe Trinity o durea sufletul de asprimea lui.
-Trăieşti dintr-o fermă,fără nici un ajutor,abia îţi duci existenţa,dar refuzi cu
încăpățânare orice încerc să-ţi dăruiesc.Te duc la cele mai scumpe restaurante,la
cele mai rafinate petreceri,în locurile cele mai mondene,şi tu,nu numai că
reuşeşti să intri perfect în atmosferă,îţi mai mănâncă din palmă şi unii dintre cei
mai bogaţi indivizi din ţară.Chase s-a oprit din mers şi a sfredelit-o cu privirea.
Şi nu eşti mai aproape de patul meu decât erai cu săptămâni în urmă.
Chase a tras puternic aer în piept şi,fără să-şi desprindă privirea de a ei,părea
că-şi caută cu grijă cuvintele.
-Te doresc mai mult ca oricând,Trinity,şi vreau să depun pe numele tău o mare
sumă de bani,încât să devii independentă pentru tot restul vieţii,dacă ai să vii
înapoi în patul meu.Banii vor fi în orice cont vrei,mâine după-amiază!
Trinity s-a ridicat şi s-a îndreptat spre fereastra imensă.Priveliştea extraordinară
a luminilor din Dallas în noapte se întindea în faţa ei.Ştia că apartamentul avea
aer condiţionat şi,totuşi,i s-a făcut dintr-odată frig,un frig îngrozitor.S-a cuprins
cu braţele,s-a frecat cu palmele,încercând să se încălzească puţin,până ce a auzit
vocea lui Chase în spatele ei.Atunci,mâinile ei au încetat mişcarea nervoasă şi
Trinity a aşteptat în tăcere lovitura următoare.
-Trinity?Vocea lui era mângâietoare şi caldă în timp ce o întorcea cu faţa spre
el.Sunt foarte puternic şi,mai ales,foarte bogat.Vino la mine şi îţi promit că o să
folosesc tot ce am ca să te fac fericită.La început,Trinity nu era sigură nici măcar
dacă era în stare să vorbească.Lacrimile i se opriseră parcă în gât,înecând-o
într-un ocean de durere nespusă.Şi,când,în sfârşit,a fost în stare,vocea ei era de
nerecunoscut.Avea o voce stresată,cuvintele îi erau gâtuite.
-Pentru câtă vreme?
-Nu ştiu,a scrâșnit Chase din dinţi.Tot ce ştiu e că te-am avut o dată şi trebuie să
te am din nou.
-Înţeleg.Şi dragostea nu intră în afacerea asta?
-Dragostea e o fantezie de şcolăriţă.Nu sunt sigur că pot să cred în aşa ceva.
-În ce crezi tu,Chase?
-Tu...eu...şi ce putem noi doi să simţim unul prin altul.
A întins mâna şi i-a mângâiat obrazul.Trinity s-a ferit de mângâierea lui şi s-a
dus în mijlocul camerei.
-Şi căsătoria,Chase? Crezi în căsătorie?
-Călătoresc foarte repede prin viaţă.Ştii asta,Trinity.Nu-mi doresc şi n-am
nevoie de bagaj suplimentar.Vă pot oferi,ţie şi lui Stephanie,siguranţa pe care o
meritaţi,fără un maldăr de obligaţii legale care să ne ţină împreună.Trinity s-a
întors cu faţa spre el,sperând să nu-şi dea în vileag durerea adâncă.Foarte încet şi
foarte clar a pronunţat un singur cuvânt:
-Nu!Chase nu a spus nimic.Nici nu avea ce.Ochii lui vorbeau pentru el.Erau la
fel de îngheţaţi ca vântul polar,ca un gheţar gros.A privit-o un moment lung,fără
sfârşit,după care a ieşit din cameră,închizând încet uşa după el.
Nu după multă vreme,când Trinity era încă în mijlocul camerei,un bărbat pe care
ea nu-l mai văzuse până atunci,a intrat prin uşa din faţă.
Era înalt şi părea inteligent.I s-a adresat solemn:
-Doamna Warrenton?Mă numesc John Phillips,sunt secretarul executiv al
domnului Calfax.Dacă mă urmaţi,vă conduc acasă.Şi a condus-o.În linişte,cu
pricepere,a dus-o acasă şi Trinity n-a avut nevoie să i se spună ca să înţeleagă
faptul că nu avea să-l mai vadă vreodată pe Chase.Era evident.

CAPITOLUL 5
Săptămânile care au urmat n-au fost cele mai uşoare din viaţa lui Trinity,dar a
trecut şi peste ele.O avea pe Stephanie,ferma şi brodatul care să-i umple
timpul.Chiar dacă,pentru prima oară în viaţă,îşi găsea zilele pustii,încerca să nu
le dea importanţă.Într-o dimineaţă,la cafea,Trinity nu a mai rezistat şi i-a
povestit lui Larry tot,de la prima noapte lângă piscină până la confruntarea
finală,când Chase i-a oferit bani.Spre mirarea şi necazul ei,Larry a înghiţit
surpriza cu mult mai multă seninătate decât l-ar fi crezut în stare.
-Şi l-ai refuzat? a întrebat-o Larry,cu sprâncenele ridicate interogativ şi cu un
amuzament inexplicabil în voce.
-Bineînţeles că da! l-a fulgerat ea cu privirea,fără să priceapă ce era amuzant în
asta.Cine crede că este? Dacă-i luam banii şi aveam o legătură cu el,cu ce eram
mai presus decât o prostituată?Şi dacă i-aş refuza banii,dar m-aş încurca cu
el,totuşi...aş...Tirada ei se oprise.
-Ai ce? Acum Larry zâmbea de-a binelea.
-Habar n-am! a început ea să strige,simţindu-se dintr-odată înfrântă şi extrem de
confuză.În consecinţă,Trinity a făcut singurul lucru logic pe care-l putea face,
descărcându-se pe Larry.
-Mai bine te duci acasă şi mai omori pe cineva în cartea asta din urmă,la care
scrii,decât să încurci locul aici şi să mă scoţi pe mine din sărite.Larry a râs cu
mare poftă şi a sărutat-o de rămas bun,iar ultima lui zicere: „Poate că Chase
Calfax şi-a găsit naşul!”,era mult prea criptică pentru ca Trinity să-şi dea
osteneala s-o descifreze.

În prima săptămână a lui decembrie,Stephanie a venit acasă cu o gripă foarte


puternică,în scurtă vreme complicată cu o bronşită.Stephanie se simţea atât de
rău că nu putea suporta să n-o aibă tot timpul în preajmă pe mama ei.Nu se putea
odihni decât în braţele maică-si şi Trinity îi făcea pe plac cu dragă inimă,astfel
că,în curând,durerile fetiţei deveniseră propriile ei dureri.
Nenorocirea era însă că,în timp ce Stephanie abia mai respira,Trinity nu se
putuse odihni mai deloc şi reuşea cu greu să aţipească măcar.De aceea,când
într-o după-amiază târziu a sunat telefonul,Trinity abia a putut să se târască până
la el.
-Da?
-Ce nu-i în regulă?Vocea adâncă,aspru-catifelată a lui Chase a paralizat-o pe
moment.Ar fi pariat pe ultimul bănuţ că Chase n-o s-o mai sune niciodată.
-Ce vrei?Pauză,de cealaltă parte a firului.După care:
-Se aude cumplit.Ce s-a întâmplat? Eşti bolnavă?
-Nu! a oftat Trinity obosită.Stephanie e bolnavă.Suferă de aproape o săptămână
şi boala ei n-a reacţionat la medicamente.
-Ai vorbit cu doctorul despre asta?
-Da.I-a schimbat antibioticul ieri dimineaţă şi crede că o să survină ceva
modificări în starea ei destul de curând.De ce-i povestea toate astea? Probabil că
era mult mai obosită decât îşi imaginase.
-Vin imediat.
-Chase!Convorbirea se terminase cu un „clic” foarte clar.Nu-i spusese măcar
dacă era în Dallas sau la fermă.Ce avea de gând să facă? Casa era cu susul în jos
şi nu-şi aducea aminte măcar dacă se pieptănase în ziua aceea.Dumnezeule,nici
măcar nu se îmbrăcase.Purta încă vechiul capot de iarnă pe care-l aruncase pe ea
de dimineaţă.Exact când se gândise că poate ar avea timp să se îmbrace,un
„Mămico!”plângăcios i-a pus capăt gândurilor şi Trinity s-a întors lângă fetiţa ei.
Cinci minute mai târziu,scrâșnetul Lamborghini-ului o anunţa că Chase fusese
la ferma lui şi ajunsese în faţa casei.A intrat,rece şi puternic,proaspăt şi plin de
încredere,îmbrăcat în jeanşi închişi la culoare şi pulover albastru.Chase i-a
aruncat o privire şi i-a comandat:
-Urcă-te-n pat imediat,înainte să te îmbolnăveşti şi tu!Trinity a scuturat slab din
cap.
-Chase...şi vocea ei trena.Habar n-avea ce să mai spună.
Chipul lui Chase s-a îndulcit într-un fel pe care nu-l mai remarcase până acum,
iar vocea lui avea un farmec aparte care-i liniştea nervii îndelung încercaţi.Chase
a luat-o pe Stephanie în braţe.
-Du-te să te odihneşti.Am eu grijă de ea.
-Dar tu nu ştii nimic despre copii,a protestat Trinity.Şi,pe lângă asta,Stephanie
n-o să te lase să ai grijă de ea.Trinity s-a oprit pentru că Chase îi întorsese
spatele.Cu Stephanie în braţe,s-a îndreptat spre balansoar,s-a aşezat şi a tras mai
aproape vaporizorul pe care-l instalase Trinity.
-O să ne fie foarte bine,nu-i aşa,Stephanie?a întrebat-o cu delicateţe,privind cu
dragoste mica făptură cu chipul îmbujorat şi ochii pe jumătate închişi.În mod
miraculos,Stephanie a fost de acord,cuibărindu-se la pieptul lui.
A privit-o din nou pe Trinity.
-Explică-mi clar medicaţia pentru Stephanie şi du-te la culcare.

Se crăpa de ziuă când Trinity s-a trezit.Afară era rece şi mohorât.Îi era cald şi
plăcut.Cineva o învelise cu încă o pătură în timpul nopţii.A deschis ochii mari.
Chase! Chase trebuie să fi fost.Întinsă în pat,nemişcată,aştepta atentă să audă
tusea lui Stephanie.Nu-i ajungea la urechi decât bâzâitul continuu al
vaporizorului şi încă ceva,dar nu ştia ce anume.Curiozitatea amestecată cu
îngrijorarea maternă legată de copilul bolnav au făcut-o să se scoale din pat.
Trinity a coborât calm în hol,cu cămaşa de noapte foşnindu-i în jurul picioarelor
goale,şi s-a oprit în pragul uşii livingului.A rămas cu sufletul la gură în faţa
scenei pe care o avea în faţa ochilor.Chase,strângând la piept o Stephanie
somnoroasă şi mulţumită,murmura încetişor un cântec de leagăn.Un cântecel pe
care Trinity nu-l mai auzise,unul despre o fetiţă frumoasă,cu părul auriu,pe care
toţi cei care o cunoşteau o iubeau foarte mult.Cântecul continua,povestind cum
fetiţa a fost foarte bolnavă şi cum toţi prietenii ei s-au întristat foarte tare.
Stephanie părea încântată şi se lupta din greu să nu adoarmă.
Ochii i s-au umplut de lacrimi şi Trinity s-a întors cu iuţeală în pat,lăsându-i
împreună pe cei doi care,acum realiza,însemnau pentru ea mai mult decât orice
altceva pe lumea asta.Şi-a vârât capul în pernă şi a încercat să înţeleagă mai bine
această noutate.Ştiuse dintotdeauna că Chase Calfax este un bărbat dur,rece,care
se pricepea s-o facă să se simtă moale şi fierbinte doar cu o atingere,privire sau
zâmbet.Dar acum mai aflase ceva.Îl iubea!Total,complet,absolut,îl iubea pe
Chase Calfax.Era indiscutabil.O singură întrebare avea în minte: ce avea să facă
de acum înainte?Trinity a simţit o mişcare lângă pat şi s-a întors către Chase
care stătea acolo şi o privea.Cu părul argintiu în dezordine şi o barbă de-o zi pe
faţă,inima ei setopeade dorioiţă privindu-l.
-Te simţi mai bine? Chase s-a aşezat pe pat şi i-a luat mâna în palmă.
-Da! îţi mulţumesc.Ai avut dreptate.Cădeam din picioare de oboseală.
Chase zâmbea în timp ce,cu cealaltă mână,îi îndepărta de pe faţă şuviţele de păr
castaniu,mătăsos.
-Stephanie doarme acum.Febra i-a cedat peste noapte şi a fost în stare să
mănânce o parte din supa pe care i-ai lăsat-o la cald,pe sobă.Respiraţia i s-a
ameliorat un pic şi cred că o să-şi revină deja.
-Ştiu.Am fost acolo şi v-am văzut pe amândoi împreună.Trinity şi-a umezit
buzele uscate şi i-a mărturisit: Nu m-am aşteptat să mă suni.
I-a lăsat cu grijă mâna jos,s-a ridicat şi s-a îndreptat spre capătul patului.
Umbrele din colţul camerei îi cădeau pe faţă.
-N-am fost în oraş.Declaraţia asta nu era chiar cea mai lămuritoare cu putinţă.Ar
fi vrut să-l întrebe:„Unde ai fost? Cu cine ai fost?”,dar în loc de asta,s-a auzit
spunând:
-A...bine...îţi mulţumesc c-ai venit până aici să ne dai o mână de ajutor.A fost
extrem de drăguţ din partea ta.Albastrul privirii lui o atingea cu o senzualitate
vibrantă care trecea prin subţirimea cămăşii de noapte până la piele,făcând-o să
simtă începutul unei călduri deloc confortabile.Chase zâmbea cu un aer de
cunoscător şi continuă tărăgănat:
-Sunt foarte rar drăguţ,Trinity.A tras afară din portmoneu o carte de vizită.A
scris pe ea ceva şi i-a întins-o lui Trinity.
-Am să fiu în Dallas la unul din aceste două numere.Sună-mă,dacă ai nevoie de
mine.

În zilele următoare,starea generală a lui Stephanie s-a îmbunătăţit şi,în sfârşit,


Trinity a avut timp să analizeze ultimele lui cuvinte.”Sună-mă,dacă ai nevoie de
mine...” Ce frază enigmatică!Ce înţelegea prin asta? Sună-mă dacă Stephanie e
mai rău? Sună-mă dacă vrei să faci dragoste cu mine? Ce?
Adevărul-adevărat era că avea nevoie de el în toate privinţele.Dragostea pentru
Chase îi ardea sufletul,îi distrugea echilibrul,făcând-o să se simtă înjumătăţită
fără el.Dar nu ştia dacă putea să rişte să fie cu el.Simţea totuşi că şi Chase avea
nevoie de ea.Poate că,pentru moment,nu era vorba decât de nevoia fizică,foarte
puternică acum,dar o dorinţă atât de mare trebuia neapărat să însemne şi un fel
de dragoste.Nimeni n-ar fi putut s-o dorească atât de mult ca el fără să simtă şi
ceva mai mult.Poate că nu era o dragoste la fel de totală cum era a ei pentru
el...nu încă.Dar dacă l-ar putea învăţa cum să se deschidă,cum să-şi arate
dragostea nu doar atunci când o făcea,poate că amândoi ar fi avut o şansă.
Chase îi demonstrase că era capabil de multă tandreţe.A avut grijă de un copil
bolnav şi ursuz,o fetiţă care nu era a lui,a ţinut-o pe Stephanie în braţe toată
noaptea pentru ca ea să se poată odihni.Îşi arătase îngrijorarea şi,fără să-şi dea
seama chiar,îi arătase un fel de dragoste.Poate că totul va veni cu timpul.
Dacă avea sau nu şanse de succes,nu asta conta cu adevărat în decizia ei.Un
singur lucru avea importanţă pentru ea atunci când şi-a dat seama.Faptul că îl
iubea.Chase Calfax era o nevoie arzătoare,o foame nepotolită.Şi Trinity s-a
decis.Se va duce la el
Trecuse şi Crăciunul,Stephanie era bine şi,printr-un efort supraomenesc,Trinity
terminase şi îi expediase doamnei James broderia,rezolvându-şi cea mai mare
parte din treburile gospodăriei.Acum sau niciodată.A tras adânc aer în piept,a
luat receptorul în mână şi a format numărul surorii sale.A răspuns,ca de
obicei,Sissy.
-Alo?
-Bună,ce mai faci?
-Ca întotdeauna,a răspuns Sissy veselă.Tray îl torturează pe Anthony,Joshua
zace în ţarc şi urlă,iar Larry,în bucătărie,inventând noi arme cât mai criminale.
-Tipul e candidat sigur la lobetomie frontală,cu patalama,a râs Trinity.
-Mda,i-a întors Sissy gluma.Ştii?Nu-mi place cum se uită la maşina de tocat.
Ascultă,vrei să vii la noi la masă? Am făcut o cratiţă uriaşă cu tocană de vacă.
-De fapt mă întrebam dacă Stephanie poate sta la voi câteva zile.
-Bineînţeles.Doar,ştii că,e întotdeauna binevenită.Ce-ai de gând?
-M-am hotărât să plec la Dallas să-l văd pe Chase.A urmat o tăcere de mormânt.
-Sissy,Sissy?
-Eşti sigură,Trinity? Te-ai gândit bine?
-Nu m-am gândit la altceva,a recunoscut Trinity sec.
-De ce nu vii încoace să discutăm despre asta? O zi în minus n-are importanţă.
-S-a făcut o lună de când l-am văzut ultima dată.E aproape Anul Nou!
Vocea lui Larry apăru pe fir.
-Deduc din privirea distrusă a lui Sissy că te-ai decis să-l vezi pe Chase.
-Ai dedus bine.N-a început să-şi adune ingredientele pentru budinca „fudge”?
-Nu!Pentru moment arată un pic împietrită,dar o să înceapă din clipă în clipă,
probabil cam pe când ajungi aici,Trinity.
-Nu-ţi face griji,Larry.Lucrurile se vor lămuri.
-Sper,fetiţo,sper.

O-oră mai târziu,Trinity era din nou lângă telefon,de data asta încercând să
găsească destul curaj ca să-l sune pe Chase.O expediase deja pe Stephanie,
extrem de fericită de altfel,lângă un Tray tot atât de încântat.Trinity era destul de
neliniştită în privinţa lor.Nu putea şti ce-or să pună la cale cei doi copii în
următoarele ore.Întorcându-se cu gândul la Chase,a luat receptorul şi a format
primul număr pe care i-l dăduse cu săptămâni în urmă.Oricum,exista
posibilitatea ca el să nu mai fie interesat de toată povestea asta.Patru săptămâni
însemnau o perioadă prea lungă pentru ca un tip ca Chase Calfax să aştepte o
femeie-orice femeie.Trecuse de o telefonistă şi de o recepţioneră şi acum era în
legătură cu secretara lui Chase.
-Biroul domnului Chase Calfax.Trinity avea un nod în gât.A tuşit nervoasă.
-Domnul Calfax este acolo,vă rog?
-Da,dar mă tem că este foarte ocupat chiar în clipa asta.Pot să-i transmit vreun
mesaj?Trinity s-a strâmbat.Cel mai simplu ar fi să-i spună nu şi să închidă,dar
niciodată nu urmase cea mai uşoară cale în nici o privinţă şi nu avea să o facă
acum.
-Da.Dacă vreţi să-i spuneţi că a sunat domnişoara Warrenton şi...
-Vă rog să mă scuzaţi,a întrerupt-o vocea secretarei,dar sunteţi domnişoara
Trinity Ann Warrenton?
-Da,eu sunt.
-Dacă vreţi să rămâneţi la aparat numai un moment,vă fac legătura cu domnul
Calfax.N-au trecut decât câteva secunde şi vocea adâncă,tulburătoare a lui Chase
era pe fir.
-Trinity?
-Da,Chase,eu sunt.
-Eşti bine? Dar Stephanie?
-Toată lumea e bine.Tăcere descurajatoare.
-Mmm...Chase?
-Sunt numai urechi,Trinity,a asigurat-o el concis.
-M-am tot gândit la noi.
-Şi?
-Vin la tine...dacă mă mai vrei.
-Te vreau.
-Dar eu stabilesc condiţiile.
-Ţi-am spus deja că poţi să ai tot ce doreşti.Vocea lui era aspră sau,cel puţin,aşa
se auzea la telefon.
-Este vorba despre noi doi,fără bani,fără cadouri şi eu stabilesc limita în timp.
Eşti de acord? Nu s-a auzit nici un sunet mai bine de câteva secunde,după care
răspunsul lui:
-Accept orice blestemată de condiţie numai să te am,Trinity.Elicopterul e deja
pregătit şi decolează când spui că eşti gata de plecare.
-Nu! Conduc eu.
-Nu fi şi măi încăpățânată decât până acum,Trinity.O să-ţi ia cel puţin două ore
şi jumătate ca să ajungi la mine.În plus,drumurile sunt alunecoase din cauza
ploii de azi-dimineaţă.
-E una din condiţiile mele,Chase.N-am de gând să fiu culeasă şi lăsată în faţa
uşii tale ca...o curviştină oarecare.
-Trinity,a început Chase în forţă,dar s-a oprit brusc.O.K.,O.K.,ai câștigat.
Dar,pentru numele lui Dumnezeu,condu cu prudenţă.O să fiu acasă,te aştept!

Conducând spre Dallas,Trinity se lăsă cucerită de priveliştea splendidă a


drumului de ţară.Ploaia se oprise,pământul era reavăn şi verde;arăta de parcă l-ar
fi privit printr-o bucată de celofan verde.
De ce pleca de acolo? Pleca dintr-o lume blândă,ceţoasă,într-o lume făcută din
beton şi sticlă,în unghiuri drepte.Dallas-ul şi Chase Calfax se potriveau unul cu
altul.Să încerci a-l îmblânzi pe unul din ei? Ce sarcină herculeană.
Avea,categoric,nevoie de un pic de noroc.Era arhicunoscut faptul că Chase se
plictisea repede când era vorba de femei.Ca să-l scoată din meteahna asta a
lui,avea nevoie de un adevărat miracol.Dar Trinity nu s-a oprit şi nici nu s-a
întors.Şi-a continuat drumul în lungul şoselei interstatale 30 către Dallas.

CAPITOLUL 6
Uşile ascensorului privat se deschideau direct în apartamentul lui Chase.De cum
a păşit în cameră,uşile s-au închis în spatele ei cu un fâşâit discret.
Chase era în picioare în mijlocul camerei.Era îmbrăcat ca de obicei,cu obişnuita
eleganţă masculină,iar părul îi era umed.Trinity şi-a dat seama că,probabil,
făcuse un duş şi se schimbase după ce venise de la birou.N-au mai ajutat-o
picioarele.N-a mai putut face,deodată,nici un pas.Condusese mai bine de o sută
de mile ca să fie cu Chase şi,la vederea lui,îngheţase.Ce ridicol!
Evident,Chase n-avea asemenea probleme! Se îndrepta spre ea prea încet,leneş.
-Ştii în ce iad m-ai băgat în ultima lună,de când aştept să mă suni?
În timp ce Trinity îl privea apropiindu-se,a învăluit-o aceeaşi senzaţie de demult,
din prima lor noapte argintată.Puterea şi graţia lui o pătrundeau pe dinăuntru.
Şi,la fel ca în noaptea aceea,răsuflarea ei s-a accelerat.S-a oprit în faţa ei şi mâna
i-a alunecat posesiv pe gât,mângâindu-i pielea sensibilă.
-Vezi?Am ştiut că n-am de ales,decât să aştept.Nu te puteam constrânge.Am
încercat.Nu te-am putut cumpăra.Am încercat şi asta.Nici să te şantajez nu
puteam,pentru că nu aveam nimic din ce-ţi doreşti.Aşa încât a trebuit să aştept.
Degetul lui i-a descoperit pulsul care bătea cu frenezie la baza gâtului şi s-a oprit
acolo preţ de o clipă.Albastrul ochilor lui fulgera şi Trinity a simţit cum o lasă
picioarele.Mişcarea insidioasă a degetului lui de-a lungul gâtului ei s-a oprit.
-Dacă nici azi nu sunai,îţi mai dădeam douăzeci şi patru de ore şi încercam
altceva.A făcut un pas înainte şi buzele lui aproape că le-au atins pe ale ei.
-Nu ştiu ce aş fi încercat mai departe,dar trebuia să încerc ceva.
Buzele lui le-au atins uşor pe ale ei şi Trinity abia şi-a mai putut auzi geamătul
care-i scăpase pentru a se contopi cu al lui.A simțit că-i explodează sângele în
vene şi orice gând coerent i-a dispărut din minte.Mâna lui i s-a strecurat sub
pulover şi i-a cuprins un sân ca pe un porumbel care ar fi încercat să zboare din
cuib.
-Ţi-am spus vreodată cât sunt de fericit că nu porţi sutien? De aceea eu pot doar
să întind mâna şi să-ţi ating sânul gol...oricând vreau...Acum degetul lui
frământa uşor,foarte uşor,sfârcul dur.
-...În orice loc se întâmpla să fim...în orice împrejurare...şi nimeni n-ar putea
bănui ce-ţi fac,nimeni,decât noi doi.Trinity s-a agăţat de el.Era singurul lucru pe
care-l mai putea face acum.Cu o mână încă pe sânul ei,Chase şi-a folosit-o pe
cealaltă ca să-i scoată peste cap puloverul.
-Parcă am fi fost despărţiţi o veşnicie,i-a şoptit desfăcându-şi cămaşa şi
urmărind-o mereu cu privirea,cu mâna pe sânul ei şi deodată a tras-o spre el,
frecându-i sfârcurile de părul des,alb-argintiu,de pe pieptul lui.
Trinity cădea încet în genunchi,mâinile ei căutau cureaua de la pantaloni,îl
trăgeau în jos.În cădere,Chase şi-a smuls cămaşa în acelaşi timp în care ea îi
desfăcea pantalonii.A terminat cu dezbrăcatul în momentul în care Trinity,
întinsă pe covor,îşi scotea jeanşii.Curând Chase era lungit alături de ea şi Trinity
s-a întins spre el.Era ceva elementar în felul lor de a se împreuna.Forţa
extraordinară a încleştărilor pasionale scăpa de sub orice control.Mişcările lor
erotice,strigătele lor,nevoia lacornă a unuia de celălalt,toate convergeau spre un
punct culminat ca un foc de artificii explodând dintr-odată pentru a se scurge,
străfulgerându-i,prin trupurile însetate unul de celălalt,într-o zvâcnire
eliberatoare.Au zăcut acolo,pe covorul alb,gros,încă încleştaţi,până când
respiraţia le-a revenit la normal.După o vreme,Chase a luat-o în braţe şi a
purtat-o până la patul lui,întinzându-se lângă ea şi cuprinzând-o din nou în braţe.
Trinity s-a ghemuit mulţumită lângă el,cu o mână şi un picior trecute peste el.
-Cred că suntem chit.Chase râdea potolit.
-Ce naiba spui tu acolo?Şi-a trecut un deget peste sfârcul lui Chase.Îi plăceau
senzaţia şi felul cum Chase îşi reţinea răsuflarea la atingerea ei.
-După noaptea când l-ai pus pe John Phillips să mă conducă acasă,am crezut că
n-am să te mai văd vreodată.De-ai şti prin ce iad am trecut în săptămânile care
au urmat,întrebându-mă mereu ce făceai şi cu cine erai...Degetele ei au trecut la
celălalt sfârc,trasând la întâmplare un fel de desen peste el.
-Pe urmă ai sunat,ai venit şi ai avut grijă de Stephanie ca şi cum nimic nu s-ar fi
întâmplat.
-Trinity!Chase i-a apucat degetul şi l-a ţinut nemişcat la piept.Îi putea simţi
inima bătându-i sub palmă.Phillips te-a condus pentru că îmi era frică să nu te
pierd definitiv dacă te-aş fi dus eu acasă.Eram atât de răvăşit când ai refuzat
ceea ce eu credeam a fi o propunere al naibii de convenabilă,încât mi-era frică
de ceea ce aş fi putut să-ţi spun.Trebuia să ies din cameră înainte să fac sau să
spun ceva ce aş fi regretat mai târziu.Chase a răsturnat-o pe spate,cu mâna
cuprin-zându-i sânul,începând să-i frământe,răbdător,zona sensibilă.
-Pe urmă a trebuit să plec în Anglia pentru câteva săptămâni şi am simţit că era
mai bine să nu te văd deloc.Nu voiam să discut prin telefon.Când,în fine,am
ajuns acasă,Stephanie era bolnavă,iar tu,depăşită de treburi.Gura lui s-a repezit
în jos,acoperindu-i un sfârc.Trinity s-a răsucit în ea de dorinţă,şi-a pus mâinile în
jurul capului lui,trăgându-l mai aproape,apăsându-l pe pieptul ei.
-Chase!Chase nu-i spusese ce-ar fi vrut să audă.Nu vorbise nimic despre
dragoste,dar pentru moment n-avea importanţă.

Câteva ore mai târziu,Trinity se întindea languroasă.Abia se trezise.Întorcându-


se uşor,a” întâlnit privirea caldă,albastră a lui Chase.Sprijinit într-un cot,o privea
relaxat,mângâind-o cu privirea.Trinity i-a întors o privire încruntată.
-Îţi place să te uiţi la oameni când dorm,domnule Calfax?
-Să-i spunem altfel!N-am făcut asta până acum,dar e ceva în felul tău de a fi care
mă fascinează.În jurul tău pluteşte o bucurie lipsită de inhibiţii.
Trinity a zâmbit şi a privit în tavan.
-Chase,unde e oglinda?
-Am dat-o jos după ultima ta vizită.
-Dar de ce?Chase a început să-i mângâie coapsele.
-Pentru că noi doi n-avem nevoie de stimulente suplimentare.
Simţindu-i mâna pe partea interioară a coapselor,Trinity i-a pus în faţă un deget
ameninţător.
-Nu începe din nou,Chase Calfax.Mor de foame,trebuie să mă hrăneşti!
-Am avut grijă.Am pus la cuptor una din caserolele speciale ale lui Mangus şi,
acum,cât ne sărutăm noi,mâncarea se încălzeşte.
A sărutat-o tandru şi a continuat în timp ce ea îl privea uimită.
-Mangus binevoieşte să vină din când în când în oraş şi îmi prepară nişte feluri
extraordinare,exotice,pe care le pot scoate din congelator să le încălzess când
sunt flămând.Niciodată nu stă prea mult pentru că s-a îndrăgostit de Texasul
răsăritean şi,de îndată ce-şi face ceea ce consideră el că e datoria lui faţă de
mine,pleacă imediat.
-Grozav.Când e gata mâncarea? Chase a sărutat-o din nou.
-Foarte curând.Era îngheţată tun şi n-am vrut să folosesc microundele pentru că
nu ştiam cât de mult ai să dormi.Şi-a trecut degetul de-a lungul buzelor.
-Cât poţi să rămâi? Are sora ta grijă de Stephanie?
Trinity i-a căutat privirea.Se întreba cum avea să primească Chase răspunsul ei.
-Da,am lăsat-o la Sissy şi la Larry.Pot să rămân câteva zile,apoi trebuie să plec.
-În regulă,o să-mi aranjez treburile,astfel încât să te pot însoţi.
Trinity a răsuflat adânc şi a privit într-o parte.
-Nu!
-De ce? Ce s-a întâmplat?Şi-a întors privirea şi a observat o căldură nouă în
ochii lui.Doamne Dumnezeule,s-a rugat în sinea ei,nu-i aduce din nou gheaţa în
priviri.
-Nu s-a întâmplat nimic,Chase,dar vom fi împreună doar când sunt eu în Dallas
şi asta nu se poate decât două nopţi pe săptămână.
S-a oprit aşteptând explozia.Dar nu s-a întâmplat nimic.În loc de asta,mâna lui i
s-a oprit în păr,mângâind-o,trăgând tandru de şuviţele răspândite pe pernă.
-De ce,Trinity?Trinity se ruga să-i dea Domnul putere suficientă.
-Nu pot să-mi uit obligaţiile faţă de Stephanie,Chase.Ea trebuie să fie prima mea
preocupare.Dacă dormi la noi,asta n-ar putea decât s-o zăpăcească.S-ar trezi
într-o dimineaţă cu tine acolo...Pe urmă,exact când ar începe să se obişnuiască
cu ideea că tu stai cu noi la fermă,s-ar putea să pleci într-una din călătoriile tale
sau la Dallas şi n-ai mai veni pe la noi o vreme.Pe urmă,te-ai întoarce şi ar trebui
iar să se obişnuiască.Şi,bineînţeles,ar veni şi vremea când,inevitabil,nu te vei
mai întoarce.Trinity n-ar fi vrut să vorbească despre asta,cu atât mai puţin să se
gândească la aşa ceva.Chase a întors-o spre el.
-Nu vreau să mă amestec în creşterea lui Stephanie.Ţi-am mai spus: eşti o mamă
bună.Şi,pentru că sunt în situaţia să ştiu că nu întotdeauna copiii se bucură de
mame bune şi iubitoare,niciodată n-am să încerc să-ţi schimb ideile.Dar mi se
pare că s-ar putea ajunge la un compromis în privinţa asta.Vreau să fiu cu tine
mai mult de două nopţi pe săptămână.
-Acestea sunt o parte din condiţiile mele,Chase.Trinity îşi menţinea,cu
demnitate,poziţia.
-Dar,în afara faptului că nu vreau s-o las pe Stephanie singură mai mult de două
zile consecutiv,mai e şi ferma,la care trebuie să mă gândesc.
-Lăsând la o parte faptul că vrei sau nu să vii la Dallas mai mult de două zile pe
săptămână,vreau să angajezi pe cineva care să facă munca la fermă,în locul tău.
Vreau asta de multă vreme.Aş mai vrea să-ţi cumpăr o maşină nouă,una cu care
să nu-mi fie frică de vreo explozie.
-Nu!Absolut nimic din toate astea.Mă descurc singură demult şi o să continui
s-o fac şi mai departe.
-Dar n-ai nici un motiv s-o Taci.Acum mă ai pe mine.
-Nu,Chase,nu te am.Nu te am cu adevărat.
-Ba da!i-a şoptit Chase aproape răstit şi s-a oprit din mângâieri.Ochii ei se
plimbau cu drag pe chipul lui Chase.Ar putea ea oare face,în timp,ceva ca el să-i
înţeleagă cuvintele? Dar oare o să aibă timpul necesar să încerce? Cât va trece
până când se va sătura de ea,cum s-a întâmplat cu femeia de la telefon?
Mâinile lui Chase deveneau din ce în ce mai insistente şi a mai trecut ceva
vreme până când şi-au amintit de caserola lui Mangus aflată în cuptor.

Au fost perioade,în următoarele săptămâni,când se părea că Trinity va ieşi


victorioasă.Pornind de la presupunerea că înveţi să iubeşti prin felul în care eşti
iubit,Trinity i s-a dăruit total lui Chase.Îndrăznea să rişte pe sinusoidele
emoţionale ale iubirii pentru un bărbat ca Chase,care niciodată nu fusese pus în
situaţia de a-şi pierde controlul.
Îşi dăruia cu devoţiune atât mintea cât şi trupul cu intensitate şi nu îngăduia să le
fie umbrite în nici un fel momentele petrecute împreună.
Umbrele apăreau de obicei în mintea ei,în drumul spre casă,după ce petrecea
împreună cu Chase două zile şi două nopţi.Acela era momentul căruia trebuia
să-i facă faţă,cu toată obiectivitatea de care era în stare.Îşi impusese să nu se
gândească la ce făcea el în cele cinci zile când nu erau împreună.
De altfel Chase devenise mai blând,mai cald şi oarecum mai deschis cu ea,şi,în
felul lui,îi dăruia la fel de mult din mintea şi trupul lui,cât şi ea lui.
Chase făcea totul rapid-lua decizii,cumpăra şi vindea,călătorea -,dar când făcea
dragoste cu Trinity,o făcea fără grabă,cu grijă şi răbdare imensă,încât dragostea
dintre ei era aşa cum ea niciodată nu-şi imaginase că poate să fie.
Dar Trinity era conştientă că se poate să te bucuri trupeşte alături de cineva o
bucată de timp,ca apoi legătura să se rupă oricând.De aceea lăsa deoparte
elementul emoţional.Şi faptul de a şti că legătura lor putea foarte bine să fie
temporară arunca o umbră permanentă în inima ei când rămânea singură.
Era fermă asupra condiţiilor impuse la început,iar Chase nu o presa să le
schimbe.Părea să le fi acceptat.O suna în fiecare seară şi adeseori trecea să le
vadă,pe ea şi pe Stephanie,în timpul celor cinci zile când erau despărţiţi.De
câteva ori chiar,i-a avut pe Sissy,pe Larry şi pe Chase invitaţi la masă împreună.
Dorea atât de aprig să se placă unii pe alţii.Se părea că între ei se crease încet-
încet un fel de prietenie bazată pe respect reciproc şi admiraţie.
În cele din urmă,Trinity a început să observe o schimbare la Chase.Era atât de
greu perceptibilă la început,încât se întreba dacă nu-şi făcea idei false.Şi nu-şi
făcea! Singură trebuia să recunoască faptul că apăruse un fel de răceală,mai mult
ghicită,în vocea lui sau că uneori apărea un soi de duritate în ochii lui.Şi,cum
zilele treceau,Chase devenea atât de colţos şi de certăreţ,încât Trinity se întreba
dacă Chase nu obosise cumva.

Într-o seară,spre sfârşitul lui martie,Trinity făcea patul din apartamentul lui
Chase,care se îmbrăca înainte de a ieşi împreună.Făcuseră amândoi câte un duş,
dar Trinity n-avea chef să se îmbrace.Prefera să stea acolo fără rost şi să
urmărească felul în care i se mişcau lui muşchii pe sub piele în vreme ce umbla
prin cameră.Chase şi-a scos o cămaşă albă din dulap.S-a întors şi a privit-o pe
Trinity.
-Mâine dimineaţă trebuie să plec în Europa.M-aş simţi mult mai liniştit dacă l-ai
lăsa pe Phillips să te conducă acasă şi dacă altcineva ţi-ar conduce maşina.
-Cât timp o să lipseşti?Chase şi-a îmbrăcat cămaşa şi s-a încruntat.Nu îi scăpase,
evident,faptul că Trinity ignorase ultima parte a discursului său.
-Îl laşi pe Phillips să te conducă sau nu? Vocea lui din acea seară lăsa să se
întrevadă o anumită lipsă de răbdare.
-Nu,Chase,nu-l las.O să mă duc acasă ca de obicei.Nu-ţi face probleme!
Chase nu i-a răspuns;dar se vedea că e furios.Trinity îl privea vârându-şi cămaşa
în pantalonii de seară.Ceva nu era în regulă.Nu putea fi sigură ce anume,dar o
răceală rău-prevestitoare i s-a strecurat în oase.A repetat întrebarea:
-Cât timp lipseşti?
-E cam greu de spus.Tot ce ştiu acum e că excursia asta o să se lungească.
-De ce nu mi-ai spus mai înainte?
-Când sunt în preajma ta,Trinity,nu-mi aduc întotdeauna aminte de problemele
de afaceri.Chase i-a surâs sardonic şi a intrat în camera unde-şi ţinea costumele.
Trinity şi-a încleştat pumnul pe cuvertura gri a patului.Ce-i asta? Era sfârşitul?
Probabil că plutea de mult în aer,dar refuzase ea să priceapă.
Totuşi,la început pusese condiţia ca ea să stabilească durata în timp a legăturii
lor.Dar acum,că ştia sfârşitul pe-aproape,va fi în stare s-o facă? Avea oare
curajul?Chase a reapărut cu cravata şi haina în mână.
-Vreau să-ţi las nişte bani,Trinity,doar pentru cazul că ai nevoie de ceva şi nu
sunt încă înapoi.
-Nu! De câte ori trebuie să-ţi spun? Nu iau bani de la tine.
-Eşti încăpățânată,Trinity,şi puţin mărginită.Şi-a aruncat cravata în jurul gâtului
şi a început să-şi facă nodul.Nu e absolut nimic rău în asta.Nu căuta în oferta
asta intenţii care nu există.Nu e nimic altceva decât dorinţa de a mă asigura că tu
şi Stephanie aveţi tot ce vă trebuie în absenţa mea.
-Nu am să...Chase a ridicat o mână,întunecat,şi a redus-o la tăcere.
-Cel puţin gândeşte-te la asta!Şi-a vârât mâinile în buzunarele hainei şi a
privit-o.
-Sunt jos.Trebuie să dau câteva telefoane.Mai bine te-ai îmbrăca,n-avem mult
timp.Într-o stare aproape letargică,Trinity a început să se îmbrace cu rochia
verde-jad.Privindu-se în oglindă,şi-a dat seama că n-o mai purtase din seara în
care Chase îi făcuse noua propunere bizară.S-a strâmbat în oglindă.Of,de n-ar
trebui să se ducă la petrecerea asta! Dacă ar putea rămâne acasă,să stea de vorbă
cu Chase,înainte de plecarea lui de mâine,poate că ar fi fost amândoi în stare să
se lămurească ce anume îl preocupa pe el în ultima vreme.
Trinity a căscat şi,luând în mână peria,s-a uitat îndelung la ea fără s-o vadă.
Chase îi spusese că era o serată foarte importantă şi că era imposibil să nu se
ducă.Probabil că va trebui să-şi fabrice un zâmbet de rigoare şi va trece şi asta.
Poate după aceea o să mai existe o şansă de a sta de vorbă.După ce şi-a periat
bine părul,s-a fardat uşor,apoi şi-a pus sandalele cu tocuri înalte care se fixau pe
picior cu două benzi aurii.Părăsind dormitorul,s-a oprit în capătul scărilor ca să-l
privească pe Chase,fascinant în costumul lui negru,de seară.Era la telefon şi
vorbea,probabil,cu vreun angajat speriat de moarte.
-Să rezolvi treaba asta până mâine sau eşti concediat!
Fără să-i pese de un eventual „La revedere”,Chase a trântit receptorul.Abia
atunci şi-a dat seama de prezenţa ei.Ochii lui s-au ridicat spre Trinity şi el s-a
oprit pe loc.Doar un muşchi al obrazului tresărea.
Trinity a tras atunci aer în piept şi a început să coboare scările.Lumina venea din
dormitor prin spatele ei şi dintr-odată a realizat că Chase putea să vadă prin
textura fină a rochiei.El nu-şi lua ochii de la ea şi nu se mişca.Părea fermecat de
legănarea trupului ei şi de felul cum rochia se desfăcea în faţă în timp ce cobora
scările.Când Trinity a ajuns jos,s-a oprit,privindu-1 pe Chase cu prudenţă.În cele
din urmă,Chase s-a mişcat parcurgând distanţa scurtă care îi separa.
A tras-o spre el.
-Ai cea mai vagă idee despre ce-mi poţi face mie? Eşti fermecătoare,T.A.W.
Buzele lui alunecau pe mătasea rochiei înspre vârful sânului care se întrezărea.
-Toate celelalte femei se joacă de-a femeia,tu eşti originalul.
Gura aproape i s-a închis cuprinzând sfârcul prin mătasea rochiei.
Trinity gemea,cuprinsă de spasmul dorinţei.Cum ajungea la rezultatul ăsta cu
atâta uşurinţă? Totul părea să conveargă până la urmă la partea fizică dintre ei
doi.
-Chase...serata...trebuie să mergem.El şi-a desprins buzele de pieptul ei şi a
sărutat-o încet de-a lungul liniei netede a gâtului.
-Niciodată nu eşti reţinută...orice-ţi cer când facem dragoste,îmi dăruieşti...nu-i
aşa?Gura lui găsise gropiţa din spatele urechii.
-Şi,totuşi,îmi pui toate aceste blestemate de condiţii şi eu trebuie să mă supun şi
să te pierd.Limba lui îi savura interiorul urechii.
-Eşti un spirit sălbatic şi liber,imposibil de prins în mână.La fel ca un abur...
Fierbinţeala care zvâcnea în ea se răspândea treptat în fiecare colţişor al trupului.
-Chase...spuneai că seara asta...este importantă...Mâna lui strângea cordonul
rochiei.
-Cred că tocmai am găsit ceva mult mai important.Buzele i-au alunecat pe obraz
către gura ei deschisă.A fost un sărut atât de pătimaş,încât Trinity s-a pierdut.
Braţele i s-au încolăcit în jurul gâtului lui chiar în momentul când rochia i se
desprinsese şi aluneca pe podea,în jurul picioarelor.Chase a ridicat-o în braţe şi a
purtat-o până în dormitor,unde a depus-o pe cuvertura moale,din păr de
căprioară.Ochii lui treceau fierbinţi peste ea,dar s-au oprit pe perechea de bikini
pe care încă îi mai avea pe ea.
-Dezbracă-te! i-a comandat aspru,începând el însuşi să se dezbrace.Trinity a
făcut ce i se spusese şi l-a aşteptat să i se alăture.Aşteptarea părea interminabilă.
El nu se grăbea.Îşi scotea fiecare obiect de îmbrăcăminte nonşalant,foarte lent.A
venit,în cele din urmă,lângă ea.
-Asta va trebui să ne ajungă până mă întorc.Gura i-a găsit-o pe a ei şi mâna i-a
găsit intrarea pătrunzând în adâncuri.
-Eşti pregătită pentru mine,Trinity?a întrebat-o,gură în gură.Limba o săgeta,
înăuntru,în afară,în timp ce mâna repeta mişcarea între picioare.Cum putea să
răspundă? O făcuse să fie aproape bolnavă de dorinţă.Trinity simţea că nu era în
stare să pronunţe nici măcar un cuvânt inteligent.
-Spune-mi...Spune-mi doar cât de tare eşti pregătită...să mă aştepţi.
-Da,naiba să te ia,Chase Calfax.Sunt gata!Te vreau!Ce mai doreşti de la mine?
Nu i-a răspuns,i-a arătat,în schimb.Pătrunzând-o cu o forţă care-i tăia respiraţia
prin şocul puternic al plăcerii care-o stăpânea.Chase a preluat controlul.
Înăuntru,în afară,adânc,superficial,simţea că îşi pierde minţile.Dar,ori de câte ori
Trinity încerca să se mişte mai repede,el se mişca,insidios,mai încet.
Realizând că Chase se hotărâse să stabilească el ritmul,Trinity a scrâşnit din
dinţi şi a încercat să-şi potrivească dorinţa năvalnică moderaţiei lui.Faţa i se
acoperise de broboane de sudoare din cauza efortului de a se reţine,dar,în cele
din urmă,a reuşit să-şi tempereze oarecum reacţiile.Apoi,dintr-odată,Chase
pornea mai repede,mai tare,şi Trinity răspundea bucuroasă noului ritm,gemând
de plăcere,strigându-l pe nume,cu trupul incandescent de dorinţă.
Deodată el s-a oprit complet.
-Nu mişca!Nu mişca şi încep din nou.S-a oprit şi ea,uluită,iar el şi-a reînceput
mişcarea încă o dată,lung,înnebunind-o,distrugându-i trupul,înăuntru,în afară.
Şi,de fiecare dată când involuntar ea se arcuia spre Chase,el o oprea şi aştepta
până când se liniştea -din nou.O durea totul,se zvârcolea de parcă n-ar mai fi
putut suporta o secundă în plus,dar el reîncepea,cu mişcări lungi,încete,
brutale.Capul i se zvârcolea pe pernă,părul îi era ud de propria-i transpiraţie,dar
şi de a lui Chase.Simţea ce efort imens o costă să se reţină,dar continua această
tortură dintr-un motiv blestemat de care nu era conştientă.Tot ce putea spune era
să-l roage mereu,într-un soi de incantaţie,dar Chase o amâna mereu.
-Încă nu,încă nu...Obligând-o să stea nemişcată în timp ce el aluneca voluptuos
înăuntrul şi în afara ei,o pedepsea,îi producea plăcere şi îi sfâşia inima în acelaşi
timp.Reţinerea ei s-a sfârşit,în cele din urmă,şi Trinity a început să-şi caute
propriul ei ritm,să-l ţină strâns,să nu-i mai pese dacă el se oprea în continuare.
Acum ea nu se mai oprea,poate şi autocontrolul lui se cam isprăvise.
Degetele lui i-au pătruns în fese,trăgându-le înspre el şi se mişca în ea încă şi
încă,până când a explodat şi trupurile lor au rămas istovite,extenuate,nemişcate.
Trinity era frântă de oboseală,atât de frântă că-i venea să plângă.A adormit şi s-a
trezit a doua zi dimineaţă singură,într-un apartament gol.S-a târât până în baie şi
şi-a umplut cada.Pe urmă a turnat din uleiul pentru baie pe care îl cumpărase
Chase mai demult,ca un cadou pentru amândoi.A intrat în cada cu apă până la
gât şi a încercat să-şi spele durerea provocată de Chase în timpul cât făcuseră
dragoste.Nu atât vânătăile de pe trup o îngrijorau,ştia că astea trec cu timpul,dar
îi păsa de durerea din suflet,despre care ştia că n-are leac.Era o rană continuă pe
care Chase,cu jocul lui umilitor şi crud de dominare,i-o produsese fără milă.

CAPITOLUL 7
Trinity se uita dezgustată la lucrul pe care încerca să-l brodeze.Pentru prima dată
din cât îşi putea aminti,gândul la durata enormă de timp pe care i-l va consuma
brodarea acelui gobelin,o făcea să şovăie,iar numărul nesfârşit de împunsături nu
mai avea nici o noimă.Nu părea să mai găsească nici un interes în lucru.
A împins scaunul şi s-a ridicat.A înconjurat rama broderiei şi s-a îndreptat spre
una din ferestrele livingului.Oare ce se întâmplase cu ea? I se părea că viaţa nu
mai are sens.Chiar şi munca la fermă i se părea acum fără sfârşit şi peste puterile
ei.Nu se mai simţea în apele ei.De fapt,nu se simţea în formă de mai multă
vreme,dar fusese atât de preocupată de dragostea ei pentru Chase,încât îi scăpase
ideea că s-ar putea îmbolnăvi.Cu mintea aiurea,se uita spre pajişte.Venise primă-
vara,iar Trinity s-ar fi bucurat din plin altădată.Urmele noii vieţi redeşteptate la
fermă i-ar fi ridicat moralul.Albăstrelele şi trifoiul vor înverzi în curând din
abundenţă.Anul trecut îi luase pe Stephanie şi pe Tray la un picnic în mijlocul
câmpului împânzit de flori sălbatice.Se întreba dacă mai avea energia s-o facă
din nou.A sunat telefonul.Era Sissy.A intrat direct în subiect.
-Cum te simţi astăzi? Mai bine?
-Nu cred.De fapt,mă simt mai rău,mi se pare.
-Trinity,cred că trebuie să mergi la doctor.Nu te simţi bine de câteva săptămâni
deja.
-Sunt sigură că trece.Oi fi dat de dracu! A urmat o pauză,o ezitare.
-Trinity,nu crezi că s-ar putea să fii însărcinată?
-Însărcinată? Ai înnebunit? Bineînţeles că nu!
-Nu e ceva imposibil.Tu şi Chase folosiţi anticoncepţionale?
Trinity s-a aşezat pe scaunul cel mai apropiat.
-Sigur,am folosit.Crezi că sunt într-o ureche? Iresponsabilă?
-Nu,sigur că nu.Dar exact la fel te-ai simţit când erai gravidă cu Stephanie.
Trinity şi-a apăsat palma pe frunte şi a gemut.
-Presupun că s-ar fi putut întâmpla.Dacă sunt şi eu ca femeile din cele zece
procente,pentru care anticoncepţionalele sunt ineficiente.Nu,nu se poate! Sunt
sigură că până mâine o să mă simt mai bine.Dar n-a fost aşa.De fapt,pe la ora
unsprezece,a doua zi dimineaţa,se gândea foarte serios să se bage din nou în pat.
Sissy trecuse pe la ea,insistând fără succes să meargă la doctor,indiferent că era
sau nu însărcinată.De ce se împotrivea? Sissy avea dreptate,fără îndoială,doar că
Trinity nu era pregătită să audă ce avea de spus doctorul ăla,indiferent despre ce
era vorba.Precis,în curând se va simţi mai bine.
Stătea în bucătărie şi se uita la chiuveta plină de vase murdare,cu o adversitate
neobişnuită la ea,când a sunat telefonul.S-a îndreptat fără chef,spre aparat.
-Alo!
-Trinity,sunt eu,Chase.I s-au înmuiat genunchii,aşa că s-a trântit aproape în
scaunul de lângă telefon.La dracu',telefonul lui Chase mai lipsea!Se simţea
absolut ca naiba...Sissy era îngrijorată...nici nu voia să se gândească la reacţia pe
care o putea avea Larry...n-avea chef să brodeze de o grămadă de vreme...
chiuveta era plină de farfurii murdare.
-Trinity,mă auzi? E legătura proastă?
-Te aud,Chase,ce vrei?Vocea atât de obsedant familiară a lui Chase i-a răspuns
de la mii de mile depărtare.
-Vreau să vii încoace.Călătoria asta o să dureze mai mult decât am crezut şi te
vreau aici,cu mine.Încruntată,Trinity şi-a frecat fruntea.Acum era momentul cel
mai potrivit să-i spună că legătura lor se terminase.Dacă o să-l poată convinge că
nu voia să-l mai vadă vreodată,o să scape de suferinţa de a încerca s-o rupă cu
el,avându-l faţă în faţă.
-Nu-mi pasă ce vrei.Nu mai are nici o importanţă.Am terminat.
-Trinity...trebuie să stăm de vorbă.Acum sunt la Londra,mâine voi fi la Geneva.
Aranjez totul ca să pleci acolo.Vino să vorbim,să limpezim tot ce nu e în regulă
între noi.
-Nu,Chase! S-a terminat între noi.N-are nici un sens să vin până acolo.
-Ascultă-mă,trebuie să-ţi explic ce s-a întâmplat între noi în noaptea dinaintea
plecării mele şi nu pot s-o fac la telefon.Trinity şi-a clătinat capul.Nu voia să
audă nimic despre ultima lor noapte împreună.Apoi a realizat că Chase nu îi
putea vedea expresia.Trebuia să-l convingă că tot ce-i spusese era adevărat.
Oricât de greu ar fi fost să încerce s-o rupă cu Chase la telefon,tot era mai bine
decât dacă încerca s-o facă atunci când s-ar fi aflat faţă în faţă.
S-a străduit ca vocea să-i sune cât mai sarcastic.
-Sunt sigură că-ţi aminteşti,Chase,ca,atunci când a început aventura asta dintre
noi,tu ai fost de acord cu anumite condiţii.Şi una dintre ele era că eu stabilesc
durata în timp...
-Trinity,te rog!...
-O stabilesc acum.Chase,s-a isprăvit.Ca să te citez,ce-a fost între noi,dacă a fost
ceva,s-a dus.N-are rost s-o mai târâm.La revedere,Chase.
Trinity a rămas multă vreme nemişcată după ce a pus receptorul în furcă.Stătea
lângă telefon şi se gândea.Era sigură că dacă stătea aşa îndeajuns,putea găsi un
soi de justificare practică faptului că fusese în stare să îi repete lui Chase ceea ce
el,cu mult înainte,îi trântise nefericitei Melissa.
Oricum,nu asta era important.Lui Trinity i se părea că nimic nu mai putea fi
important de acum înainte.Se simţea amorţită şi spera să rămână aşa pentru
multă,foarte multă vreme.Era absolut sigură că nu-i lăsase lui Chase nici cea mai
mică umbră de îndoială că relaţia lor se terminase şi se simţea ciudat de apatică.
O numise aventură.Dragoste fusese numai din partea ei.Atât.Dragostea ei pentru
Chase aproape murise.Murise în noaptea plecării lui în Europa-noaptea în care a
trebuit să recunoască faptul că Chase n-a iubit-o niciodată.
Crezuse că în Chase fusese îngropată o mare tristeţe,dar nu era decât pustietatea
unei existenţe egoiste.Se gândea că la Chase era numai nevoia de a-şi satisface
atracţia sexuală pentru ea.Crezuse că Chase avea tandreţe,dar fusese numai o
tandreţe superficială.Era adâncită în gânduri,când telefonul a făcut-o să tresară.
Nu putea fi din nou Chase!
-Da?
-La ce naiba te gândeşti? i-a zbierat Larry în ureche.
-De fapt,,mă gândeam să scot telefonul din priză.
-Sissy tocmai îmi povestea ce cap pătrat eşti!
-Ce frază încântătoare! E din cartea următoare?
-Trinity,n-ai să-mi faci nici un fel de necazuri pentru că n-o să-ţi permit! Ai lovit
destul şi o să te duci la doctor.Te-am programat pentru ora două,mâine
după-amiază,şi o să te duci pentru că merg eu personal cu tine! Vin să te iau la
unu şi jumătate.Ai vreo întrebare?
-Numai una: cine a murit şi te-a lăsat pe tine şef?
-La revedere,Trinity.

A doua zi,în drumul spre casă,Trinity s-a simţit obligată să-l ia pe Larry peste
picior căci avea chef să facă puţin haz.
-Poţi să mergi şi cu peste 30 de mile pe oră,ştii doar.Numai pentru că doctorul a
confirmat ceea ce bănuiam deja nu înseamnă că trebuie să te târăşti în ritmul
unui şarpe.
-Am trecut prin patru sarcini: trei ale lui Sissy şi una a ta,şi chestia asta încă mă
mai tulbură.
-Ştiu ce simţi.Trebuie să recunosc că m-a cam dărâmat şi pe mine.
-Aşadar,ce ai de gând să faci acum,că ştii?
-Ce vrei să spui?Fruntea i s-a încreţit a nedumerire.
-Nu prea am multe de făcut.E un fapt împlinit.Ştii cum se spune: nu se poate să
fie doar „puţin” gravidă.Larry a privit-o cu atenţie şi i-a spus cu precauţie:
-Îţi rămân deschise câteva soluţii şi cred că ar trebui să le iei în consideraţie.
Prima care-mi vine în minte e să-i spui lui Chase.
-Nu,Larry!O fi destul de trist,dar nici prin cap nu-mi trece să-i spun lui Chase.
-E trist,perfect! Dar nu e atât de ciudat dacă stau să mă gândesc bine,întotdeauna
m-am gândit că eşti mult prea al naibii de independentă ca să-ţi faci bine ţie.
-Nu-mi pasă ce părere ai avut întotdeauna,a gemut Trinity.
Drumul cu maşina începea să-i facă rău.
-Să trecem peste asta,vrei?
-Ascultă,fetiţo!Tot ce vreau să-ţi spun e că ai trecut peste sarcina cu Stephanie
singură,fără tatăl ei,pentru că n-ai avut încotro.Acum ai încotro.Omul are dreptul
să-i spui că îi porţi copilul.
-Chase n-are nici un drept în ceea ce mă priveşte!Trinity se înflăcărase şi acum
regreta.Energia declanşată pentru a protesta atât de energic îi întorcea stomacul
pe dos.Şi-a dus mâna la gură şi a ţinut-o acolo vreun minut.Atât îi trebuia lui
Larry,un minut.
-Ştiu că n-ai avut încă timp să te gândeşti la toate,dar mai ai şi opţiunea cu
avortul.
-Larry!Trinity nu şi-a mai mişcat capul.A făcut doar ochii mari şi a scrâ șnit din
dinţi.
-Dacă nu taci din gură,am de gând să vărs tot.Tot,în maşinuţa ta cea drăguţă şi
curăţică.Gura lui Larry s-a lăţit de la o ureche la cealaltă şi a virat în faţa casei.
După ce a oprit motorul,s-a întors să-i ia mâna şi i-a spus pe un ton mai sobru:
-Ştiam răspunsul dinainte,Trinity,pentru că te cunosc,dar simţeam că trebuie să
vorbesc şi despre asta.Ceea ce nu trebuie să vorbim,pentru că ştii deja,este cât de
greu o să-ţi fie să ai un copil pe care o să-l creşti singură.Poate că nu realizezi că
greutatea este dublă faţă de cum a fost cu Stephanie.Mare parte din comunitatea
asta e formată din oameni în vârstă,cu precepte morale mai rigide.Oamenii de pe
aici poate că ţi-au iertat c-ai luat-o pe de lături o dată,dar acum ai făcut-o din
nou.S-ar putea să nu fie la fel de înţelegători de data asta.
Trinity a dat,impenetrabilă,din umeri.Larry,ca de obicei,avea dreptate,dar ea nu
se putea lăsa influenţată de ceea ce credeau oamenii din jur.
-Dacă nu-mi vor accepta situaţia fără întrebări,atunci nici că are rost să-mi fac
probleme.Pur şi simplu,n-am să am de-a face cu nimeni.
-Ştiu că simţi că Stephanie ţi-a îmbogăţit,nu ţi-a sărăcit viaţa,şi sunt de acord,din
tot sufletul.Te-ai gândit că o să fie afectată de bârfele pe seama ta,când o să fie
şcolăriţă?Trinity şi-a trecut mâna prin păr şi s-a sprijinit,obosită,de fereastra
maşinii.
-Dacă va fi aşa,o să plec de aici.
-Iubeşti locul ăsta,Trinity!
-O iubesc pe fiică-mea,aşa cum îl iubesc de pe acum şi pe copilul care creşte în
mine.N-am să permit nimănui să-i rănească,Larry a chicotit şi i-a sărutat mâna
pe care o ţinea încă într-a sa.
-Eşti atât de îndărătnică,dar te iubesc.Ştiam ce răspunsuri o să-mi dai dinainte şi
Sissy şi cu mine vom face tot ce ne stă în putere ca să te ajutăm să-ţi fie mai
uşor.Suntem de partea ta sută la sută.Trinity i-a zâmbit.
-Cea mai norocoasă zi din viaţa mea a fost cea în care soră-mea te-a cunoscut şi
s-a măritat cu tine.Larry a strâns-o în glumă de nas.
-Nu sunt aşa sigur că mă lăsam cucerit atât de uşor dacă Sissy nu mi-ar fi
povestit despre sora ei mezină.Mai bine m-aş duce acasă să-nghit budinca
„fudge” pe care,precis,Sissy a făcut-o cât am lipsit.
-Mulţumesc,Larry,i-a spus ea din adâncul sufletului.
-Lasă,fetiţo,suntem alături de tine oricând,ştii doar.

O briză uşoară,răcoroasă,adia în jur,în timp ce Trinity zăcea nemişcată în


hamacul fixat între cei doi copaci uriaşi din curtea laterală.Texasul de răsărit
fusese binecuvântat cu o primăvară frumoasă anul acesta şi Trinity profita de
vremea atât de plăcută.Trecuseră câteva săptămâni de când aflase că era
însărcinată şi,de atunci,zilele se scurgeau blând şi cenuşiu.Ca multe alte
gravide,Trinity avea greţuri de dimineaţa până seara.Cu Stephanie parcă nu
fusese chiar atât de rău.Îi era mult mai greu ca atunci.Pe vremea aceea nu-avea o
fetiţă de patru ani de care trebuia să aibă grijă.Putea atunci să se bage în pat şi să
zacă toată ziua.Acum trebuia să se scoale,să-i asigure lui Stephanie rufe curate,
mâncărică bună şi atenţie drăgăstoasă de mamă.Cam atât reuşea să ducă la bun
sfârşit în ultimul timp,se gândea,disperată,Trinity.Fetiţei îi era drag să meargă la
mătuşa ei,să-şi viziteze verii,dar,de când ştia că o să aibă o surioară sau un
frăţior,Stephanie se îngrijea de mama ei şi insista să rămână acasă,s-o ajute.
Ajutorul ăsta al ei semăna mai mult a piedică.Trinity ofta,depăşită de situaţie.De
ce oare,când mamele erau bolnave,copiii deveneau sâcâitori?
Dar,ce bine,se gândea Trinity.Stephanie se hotărâse să meargă la Sissy astăzi şi
ea se putea odihni puţin.În ultima vreme îi era mereu somn.Era atât de bine să
stea nemişcată în hamac,cu ochii închişi,să simtă adierea asta blândă pe tot
corpul,să nu audă decât şoaptele frunzelor deasupra ei şi mugetul îndepărtat al
unor vaci de pe pajişte.
-Trinity?A deschis ochii.În picioare,lângă hamac,cu umerii laţi,într-o cămaşă
groasă în stil apusean,cu picioarele lungi în jeanşi de culoare neagră,Chase arăta
teribil.A mai observat că era obosit.Ce căuta aici? A închis ochii să nu-l mai
vadă.
-Trinity,te rog,uită-te la mine! Vocea lui suna ezitant,aproape rugător.
-N-ai ce căuta aici.
Vocea ei era necruţătoare şi nici ochii nu a vrut să şi-i deschidă.
-Du-te înapoi la Londra...sau la Dallas...sau la Geneva...sau oriunde.
Nu era amuzant? Acum nu-şi putea aduce aminte pe unde călătorise el şi nici
nu-i păsa.
-Am fost la New York până acum câteva ore.Am muncit fără pauză ca să mă pot
întoarce cât mai repede.Şi acum,că sunt aici,intenţionez să rămân.
Ea a deschis iar ochii.
-Nu aici.Eşti doar în tranzit.Şterge-o de pe pământul meu.
-Trinity,rămân până reuşim să stăm de vorbă,să lămurim ce e între noi.
Culcată fiind şi privindu-l de jos,Trinity şi-a dat seama că e dezavantajată.Dar
nu se putea mişca brusc pentru că i s-ar fi făcut rău.Ah,dacă ar pleca odată!
Privirea lui Chase o analiza cu curiozitate.
-Ce-i cu tine,Trinity? Ai fost bolnavă? Eşti palidă.
Trinity a simţit un fel de panică.Dumnezeule,era atât de evident?Cu mintea
dintr-odată zăpăcită,a trecut în revistă câteva raţionamente:Nu,nu se poate!N-a
prea avut poftă de mâncare în ultima vreme şi mai degrabă a slăbit,decât să se fi
rotunjit.Jeanşii pe care îi purta îi erau largi şi el n-avea cum să-şi dea seama că
era însărcinată.
-Mă simt excelent şi-ţi mulţumesc foarte mult.Acum,dacă eşti drăguţ,aş vrea cu
adevărat să pleci.N-avem absolut nimic de discutat.Ochii lui au mai rămas un
minut cercetători pe faţa ei,după care i-a rotit primprejur.
-Ceva nu e în regulă? Cum se face c-ai lăsat totul la voia întâmplării? Nu ţi se
potriveşte!Bălăriile sunt de un metru în stratul de castraveţi.Ce se întâmplă aici?
-Care castraveţi?Trinity,uitând ce-şi propusese,s-a ridicat curioasă într-un cot ca
să privească în grădină.Un val de greaţă i s-a ridicat în gât şi ea s-a întins la loc,
cu ochii închişi.
-Ăia nu-s castraveţi,Chase,a scrâșnit dezgustată.Fii atent la mine! N-ai ce căuta
aici şi nu te vreau aici.Pleacă!Declaraţia ei s-a lovit de o tăcere deplină.În fine,
Trinity a deschis ochii să vadă dacă Chase a plecat cu adevărat.N-avusese
norocul ăsta.Era încă acolo,privind-o gânditor.
-Acum plec,dar o să revin.Fii sigură de asta! Trinity a răsuflat uşurată,privindu-l
cum pleca.Mulţumesc cerului,se dusese!N-ar fi putut să-l oblige să plece cu
forţa,ştia foarte bine.Nici în timpurile bune n-ar fi avut suficientă putere,pentru
că el era plin de forţă,dar.acum ea nu era în cea mai bună formă a ei.Niciodată în
viaţă nu se simţise mai slăbită.Cuvintele lui de despărţire erau destul de
ameninţătoare,dar,curios,le pronunţase cu o anumită blândeţe care nu prea îi era
proprie.Ei bine,n-avea de ce să-şi mai facă griji acum.Chase plecase şi numai
asta conta.Nu mai era o bucăţică din viaţa ei.Lumea ei era formată din
ea,Stephanie şi copilul care creştea în ea.Greaţa îi mai trecuse şi,căscând,a
adormit împăcată.

Cam peste o oră,Trinity s-a trezit simţind dintr-odată că nu era ceva în regulă.
Şi-a trecut,precaută,picioarele peste marginea hamacului şi s-a ridicat încet.Un
val de greaţă a cuprins-o brusc şi ea a aşteptat cu ochii în pământ până când a
trecut faza critică.Când,în sfârşit,s-a simţit mai sigură pe sine,şi-a ridicat ochii şi
a încercat să se îndrepte din şale,dar imediat ce a dat cu ochii de Chase s-a
aşezat la loc.El stătea foarte comod într-unul din fotoliile ei de grădină pe care-l
aşezase într-un unghi din care s-o poată studia.Un cot îi era sprijinit de
genunchi,iar cu umerii se lipise de braţele fotoliului.Ochii lui albaştri străluceau
de o emoţie pe care Trinity nu reuşea s-o descifreze.
-Tocmai am petrecut o oră interesantă cu Sissy şi cu Larry,i-a spus el într-o
doară.Trinity l-a privit îngrijorată cum se ridica în picioare şi o pornea încet spre
ea,cu mâinile băgate nonşalant în buzunare.Chase s-a oprit în faţa ei şi a
continuat:
-S-a petrecut un lucru extrem de amuzant.De cum m-a zărit,Sissy a şi început
să-şi adune ingredientele pentru budincă.Deşi auzisem de înclinaţia ei de a face
budincă atunci când e neliniştită,nu fusesem niciodată martorul acestui fenomen
şi trebuie să recunosc că a fost o revelaţie!Am hotărât că doar cu câteva întrebări
bine plasate aş putea afla ce s-a întâmplat.Eram aproape sigur că totul este în
legătură cu tine.Chase a făcut o pauză,după care a întrebat dulce,încetişor:
-Şi ia ghiceşte ce-i?Instinctiv,Trinity şi-a încrucişat braţele pe abdomen şi a dat
din cap înainte şi înapoi pe muteşte.Nu-i trecuse prin minte că s-ar putea duce la
Sissy şi la Larry,după ce plecase de la ea.Acum se gândea că o mulţime de
lucruri îi scăpaseră atenţiei.Simţindu-se cât se poate de rău în ultima vreme,
trăind în lumea ei cenuşie,fără ieşire,nu prea se gândea la altceva decât cum s-o
scoată la capăt de azi-pe mâine.
-Sissy mi-a spus că eşti gravidă.Expresia enigmatică de pe chipul lui Chase nu
se schimbase,în schimb s-a aplecat şi i-a luat una din mâinile pe care le ţinea pe
stomac şi i-a ridicat-o cu mare grijă.
-După care a intrat Larry.A durat ceva mai mult să-l fac şi pe el să vorbească,dar
odată convins de grija pe care ţi-o port,s-a deschis precum una din cărţile lui.Se
pare că a fost tare neliniştit în privinţa ta.Ochii lui Chase au clipit scurt,ca şi cum
l-ar fi durut ceva,apoi a întrebat-o încet:
-De ce nu mi-ai spus,Trinity? Aveam şi eu dreptul să fiu neliniştit pentru tine.
Trinity a simţit că greaţa devine mai mare.Cu toate astea,nu s-a clintit.
-Nu ţi-am spus pentru că nu e treaba ta.
-Îmi porţi copilul,aşa că treaba asta e foarte a mea.
-Ba nu e!Trinity şi-a tras mâna din strânsoarea lui şi şi-a pus-o la loc pe
abdomen.
-Copilul ăsta e al meu şi al nimănui altcuiva,şi,dacă pleci,pur şi simplu,şi mă laşi
în pace,îţi promit că n-o să-ţi cerem nimic,niciodată.N-o să avem nici o pretenţie
la imensa ta avere pe care-o strângi cu atât de mare grabă,dacă asta e ceea ce
te nelinişteşte.
-La dracu,Trinity,nu de asta-mi pasă şi o ştii foarte bine.Nu,Trinity nu ştia asta
foarte bine şi îl măsura,întrebându-se ce punea la cale.
-Pe mine mă nelinişteşti tu,faptul că ţi-a fost greu.Oricum,acum sunt aici şi am
să te ajut cu tot ce pot...Şi după ce ne căsătorim...Picioarele i-au cedat şi a trebuit
să se agațe de Chase ca să nu cadă.
-Te simţi bine?Chase a condus-o îngrijorat spre fotoliul în care stătuse el.
De îndată ce şi-a recăpătat echilibrul,Trinity a replicat:
-Ce aroganţă!Ce te face să crezi că m-aş mărita cu tine?Crezi că,dacă te-ai întors
acasă,biata Trinity o să-ţi fie atât de recunoscătoare pentru oferta asta de mariaj,
încât o să-ţi pice imediat în braţe?
-De fapt chiar asta ai făcut!a pronunţat sec Chase din poziţia în care se afla în
faţa ei,adică în genunchi.Şi niciodată nu mi-ar fi trecut prin cap c-ai putea fi atât
de încăpățânată şi de proastă încât să mă refuzi.
-Sunt destul de deşteaptă ca să am altceva mai bun de făcut decât să mă mărit cu
tine.Să-ţi fie clar,Chase Calfax.Am de gând să-mi cresc copilul singură,cu foarte
multă dragoste şi fără tine şi banii tăi.Cu un gest nerăbdător,Chase s-a ridicat şi a
forţat-o să-l privească.
-Larry şi cu mine am discutat vreo jumătate de oră şi suntem perfect de acord că
eşti cumplit de încăpățânată.Niciodată nu ţi-am pus serios inteligenţa la îndoială,
dar acum am o vagă bănuială că nu te prea duce mintea.
-Pentru un prăpădit de yankeu,eşti cam prea isteţ.
-N-am de ales dacă vreau să mă stabilesc aici.Trinity îşi freca fruntea.Se simţea
absolut îngrozitor,iar meciul ăsta alunecos cu Chase o făcea să se simtă şi mai
rău.Nu putea fi adevărat că ar vrea să o ia de nevastă...Totul nu putea fi decât un
joc.S-a decis să schimbe tactica,să apeleze la raţiune.
-Chase,ce vrei să spui cu stabilitul aici? De fapt,eşti cel mai instabil om pe care
l-am cunoscut vreodată.Îmi amintesc precis cum mi-ai spus că tu călătoreşti
foarte repede prin viaţă şi că nu vrei şi nu ai nevoie de bagaj excedentar.
Chase a scos un fel de râs scurt şi s-a aplecat din nou la nivelul ochilor ei.
-Ai un fel de a-mi trânti propriile-mi cuvinte în faţă care-i cumplit de neplăcut.
I-a luat mâna şi i-a sărutat uşor palma.
-Nu mă asculţi deloc,Chase.
-O,ba da,te ascult.Spuneai că ai de gând să creşti singură copilul,ca pe
Stephanie,dar te înşeli.Trinity a deschis gura,dar nu a apucat să spună ceva,
pentru că Chase a continuat rapid:
-Nu spun că n-ai făcut o treabă bună cu Stephanie,pentru că ai făcut.Dar de-
acum înainte o să ai ajutor nu numai pentru Stephanie,ci şi pentru celălalt.
Copilul meu va avea un tată.Aroganţa lui o provoca pe Trinity să fie violentă.Ce
tupeu să crezi că te poţi întoarce din nou în viaţa cuiva şi să te porţi de parcă
ultima noapte dinainte de plecare nu s-ar fi petrecut niciodată.
-Ce-l face pe copilul ăsta atât de special?Trinity voia să-l lovească şi i se părea
că arma cea mai potrivită era zeflemeaua.Dar Chase i-a răspuns cu o uimitoare
degajare:
-Copilul ăsta e al tău şi al meu,T.A.W.,şi a fost conceput din dragoste.
Uluită pe deplin,Trinity nu-şi putea crede urechilor.Părea foarte serios,dar Chase
punea la cale ceva,ştia ea ce ştia.Era mult prea rece,prea dur,ca să spună aşa
ceva fără un motiv anume.
-Dragoste!a exclamat ea sfidător.Păstrează-ţi discursul ăsta înduioşător pentru
una mai credulă decât mine.Nu ştiu de ce o faci,Chase,dar minţi.Un tip ca tine
nu se lasă să-i pătrundă iubirea în viaţă.
-Poate că ăsta era adevărul înainte de a te cunoaşte pe tine,dar,cât timp am fost
plecat,mi-am dat seama cât de mult te iubesc.Am întors Londra pe dos după ce
am vorbit la telefon cu tine.Mă simţeam frustrat.Niciodată vocea ta nu fusese
atât de rece şi nu puteam face absolut nimic până acasă.Am trecut prin iad în
ultimele săptămâni,voiam să-mi termin afacerile mai repede şi să fiu cu tine aici.
Trinity dădea din cap cu cinism.
-Nu mă iubeşti!Îţi simţi doar mândria rănită pentru că nici o femeie nu ţi-a mai
spus vreodată că totul s-a terminat.O să îţi revii.
-Aş vrea să încetezi să-mi mai spui ce sunt şi ce nu sunt,Trinity.Te iubesc.
Nu-l credea,nici o clipă nu-l credea.Avea el vreun motiv diavolesc de spunea
toate astea.Găsea acum o singură explicaţie:Chase îi spunea c-o iubeşte ca s-o
facă să se mărite cu el,ca să poată recunoaşte public că e tatăl copilului.Totodată
ar avea control şi asupra ei.Trebuia să nu-i permită!
Realizând că mintea ei nu era prea vioaie acum,s-a gândit că trebuia să-l atace ca
să-l împiedice să câștige.Poate că atunci s-ar hotărî să plece.
-Eu nu te iubesc,Chase.Sunt mai aproape de ură,decât de dragoste.Ştii foarte
bine că în tine nu e loc de tandreţe sau de dragoste şi n-ai să reuşeşti niciodată să
mă faci să cred că mă iubeşti.
-Mai vedem noi,i-a răspuns calm Chase,între timp ne căsătorim.
-Nu,nu ne căsătorim.Chase s-a ridicat în picioare şi s-a îndepărtat câ țiva paşi.Cu
spatele la ea,cu mâinile în buzunare,privea la pajiştea din fața lor.Părea să fie
adâncit în gânduri.Deodată s-a întors şi i-a zâmbit.
-În regulă.Dacă nu vrei să intri în legalitate,asta nu mă deranjează.Mă mut la
tine.Greaţa care o chinuise toată după-amiaza a erupt acum şi Trinity s-a aplecat
peste scaun şi a vomitat până s-a golit cu totul.Luptând ca să-şi regăsească
suflul,Trinity şi-a dat seama că Chase era chiar lângă ea,susţinându-i fruntea O
batistă apăruse în mâna ei şi ea a dus-o la gură recunoscătoare.
-Vino,iubito,hai să te duc în casă,i-a şoptit răguşit.A ridicat-o în braţe,a purtat-o
în casă şi a aşezat-o uşor pe pat.A ieşit din cameră şi a revenit cu un prosop,o
cană,periuţa de dinţi şi un pahar cu apă.Trinity s-a spălat pe faţă,pe dinţi şi a
băut puţină apă.Odată ajunsă înapoi în pat,i-a spus lui Chase:
-Nu te poţi muta aici.N-o să te las.
-Îmi pare rău,Trinity.Chiar că mă mut.Ai fost tare până acum,dar deocamdată
eşti prea slăbită ca să mai poţi face ceva,aşa că lasă-mă să fac ce cred.

CAPITOLUL 8
Chase s-a mutat chiar în seara aceea.A dat doar un telefon şi câteva instrucţiuni
concise.Drept rezultat,Mangus a apărut prompt în cadrul uşii,cu tot ce-i ceruse
Chase.Când Trinity s-a trezit din nou,Chase se instalase în casa ei.
Eficient şi fără grabă,îşi atârna câteva lucruri în dulapul ei când,privind peste
umăr,a descoperit-o pe Trinity încercând să se scoale din pat.
-Iartă-mă dacă te-am trezit.
-Te rog să nu-ţi faci griji,i-a surâs amabil. Oricum,trebuia să mă scol ca să te
azvârl afară din casa mea.Chase s-a repezit,chicotind,s-o susţină.
-Nu cred,iubito.Ai putea încerca să renunţi pentru că de data asta n-o să câștigi.
Dacă în urmă cu mai multe săptămâni,Chase i-ar fi spus „iubito”,Trinity ar fi
sărit în sus de bucurie.Acum n-a făcut decât să o înfurie,atât de mare i se părea
ipocrizia lui Chase.
-Lasă-mă-n pace,Chase.Trebuie să mă duc la baie,dacă-mi permiţi.
-Vrei să te ajut?
-S-ar putea să te surprindă,dar am avut grijă de mine atât de multă vreme fără
vreun ajutor din partea ta,încât sunt sigură că mă pot duce la baie şi singură.
Chase s-a încruntat.N-avea cum să-l bucure sarcasmul ei,însă tonul era serios.
-Am vrut doar să fiu sigur că eşti în stare.Dacă leşini acolo,poţi cădea.Promite-
mi că mă chemi dacă ai nevoie de mine.Trinity a încercat fără succes să scape
din strânsoarea lui.
-N-o să am nevoie de tine,îţi promit.De ce nu foloseşti timpul ăsta ca să-ţi
strângi lucrurile şi să pleci?
Chase i-a dat drumul cu un zâmbet numai bun să o scoată din sărite şi Trinity
şi-a croit drum către baie.După ce a terminat,s-a spălat pe faţă şi s-a încruntat în
oglindă.Părul îi atârna în şuviţe în jurul feţei palide,iar ochii ei verzi păreau
tulburi,întunecaţi.Cadavrele descrise de Larry în cărţile lui arătau mai bine ca
ea.Trebuia neapărat să-şi fabrice o fărâmă de entuziasm în legătură cu masa care
se apropia şi de care-i era tare teamă.În ultima vreme,fie şi numai mirosul de
mâncare gătită o făcea să dea fuga la baie.L-a găsit pe Chase aşteptând-o şi a
simţit c-o apucă furia.
-Acum...mă duc...la...bucătărie,i-a explicat ca unei persoane cam grea de cap.
-Mami,mami!Trinity a scos un suspin de uşurare.Larry o adusese pe Stephanie
acasă.Acum avea un aliat.Stephanie a alergat spre bucătărie cu Larry în spatele
ei.
-Bună,mami! Ţi-a fost dor de mine?
-Sigur că mi-a fost.Trinity a vrut s-o ridice în braţe.Dar Chase i-a luat-o înainte
şi avea deja fetiţa în braţele sale.
-Mămica ta va trebui să înceteze cu ridicatul în braţe.Te-ai făcut prea mare.
-Chase!Ce mă bucur că ai venit!Mânuţele ei mici se încolăciseră în jurul gâtului
lui.
-Şi eu,fetiţă mică,şi eu.
-Larry,i-am spus lui Chase să plece şi nu vrea.Doar pentru că am refuzat să mă
mărit cu el,crede că o să se „mute” aici,a apelat ea la sprijinul cumnatului.
Larry încerca foarte tare să nu se încrunte şi reuşea întrucâtva,dar nu era la fel de
priceput,încât să-şi reprime din nou buna dispoziţie.
-Te-a cerut în căsătorie şi l-ai refuzat!
-Nu numai atât!I-am spus şi că nu vreau să-l mai văd vreodată.
Cu coada ochiului,Trinity îl zărea pe Chase.Stătea nemişcat.Era în mijlocul
camerei cu Stephanie în braţe şi etala o lipsă de atenţie,total nepotrivită după
părerea ei,de parcă nu el era subiectul conversaţiei.Simţind că se clatină cu
cameră cu tot,s-a prins bine de spătarul unui scaun din bucătărie.Toată hărţuiala
asta din ultimele ore îşi spunea cuvântul.Se simţise ceva mai bine după somn,dar
acum ştia că,dacă n-o să se aşeze,o să i se facă rău.
Larry s-a desprins de uşă şi s-a apropiat de ea.
-De ce nu stai jos,fetiţo? Nu arăţi prea grozav!
-Dacă îmi mai spune cineva că arăt rău,să ştiţi că ţip!a ameninţat ea,dar s-a
aşezat şi n-a mai adăugat că era de acord cu Larry: arăta îngrozitor.
Chase a alintat-o puţin pe Stephanie şi a pus-o jos.
-De ce nu dai fuga la maşină să vezi ce ţi-am adus de la Londra?
Cum Stephanie a zbughit-o,fericită,afară,Chase s-a întors spre Larry.
-Mă mut aici pentru că simt că Trinity are nevoie de cineva care să le
îngrijească,pe ea şi pe Stephanie.Refuză să recunoască faptul că se simte cu
adevărat rău.
-Catâr!Larry a aprobat şi Trinity a gemut.El s-a făcut că nu observă.
-Când am dus-o la doctor,cu câteva săptămâni în urmă,ni s-a spus că Trinity va
avea probleme cu sarcina dacă n-o s-o lase mai uşurel.E prea surmenată.Apoi a
adăugat critic: Pentru o vreme,nu numai că şi-a văzut de fermă ca de obicei,dar
s-a mai şi fâţâit spre şi dinspre Dallas ca să te vadă pe tine.Şi,după ce ai plecat tu
din oraş,a muncit de două ori mai mult.
-Larry!Cu prima ocazie o să-l omoare pe Larry! Ce dacă era adevărul gol-goluţ?
Lasă că o să-i dea ea o lecţie despre ce înseamnă „sângele e mai vâscos ca apa”.
Chase a privit-o cu grijă pe Trinity.
-Nu-ţi mai face probleme absolut deloc,Larry.Rămân.Mangus şi cu mine o să
avem grijă de ea.Trinity şi-a întors ochii verzi către cumnat,dar nu a găsit la el
nici un sprijin.
-Îmi pare rău,fetiţo,dar trebuie să-i dau dreptate lui Chase.Şi eu îţi spun la fel.Ai
nevoie de ajutor.Îmi imaginez că Chase o să te potolească.Sper să nu se lase
terorizat cum mă las eu.
-Eu te terorizez pe tine? a întrebat,neîncrezătoare,Trinity.Trinity s-a trântit pe
scaun cu un aer lugubru.Chase o privea în continuare.
-Totul se rezumă simplu în câteva cuvinte,iubita mea.Dacă nu stau să te
supraveghez,există oricând posibilitatea să-ţi fie cu mult mai rău.În felul ăsta
rişti sănătatea copilului şi pe a ta proprie,şi nu pot să cred că ai fi în stare de
atâta egoism încât să periclitezi viaţa lui.
Trinity s-a încovoiat din umeri.Aici avea dreptate!Dintr-odată s-a simţit depăşită
de enormitatea situaţiei.Era bolnavă de săptămâni întregi,avea o greaţă
permanentă,o stare de sfârşeală îngrijorătoare şi,în loc să-şi revină cât de
cât,starea i se înrăutăţea.Larry nu ştia destul,că ar fi dat totul în vileag.Doctorul
o sunase la câteva zile după control să-i spună că testele făcute indicaseră şi o
anemie puternică.
Îi prescrisese un preparat pe bază de fier,dar se simţise prea epuizată ca să fie în
stare să-l ia.Era obligată să recunoască,măcar faţă de sine însăşi,că se purtase în
ultima vreme precum o luminare care arde de la ambele capete.Dorea să fie şi cu
Chase,dar nici să nu-şi neglijeze fetiţa şi ferma.Ce idioată putuse să fie ca să
ajungă în halul acela de surmenaj în speranţa că Chase ar fi putut ajunge s-o
iubească!
-Alege!Vocea aspră a lui Chase a adus-o la realitate.Ori eu,ori spitalul.Sunt sigur
că doctorul va insista pentru spitalizare.O să-i explicăm,Larry şi cu mine,cum
te-ai neglijat.Şi Trinity era la fel de sigură.Doctorul îi spusese că dacă greaţa
persista şi n-o să ia nimic în greutate,va fi nevoit s-o interneze ca s-o poată hrăni
artificial,prin perfuzie.Disperată,a încercat altă tactică.
-Nu e destul spaţiu aici pentru toată lumea.O să fie prea mare aglomeraţia şi n-o
să te simţi confortabil,mai ales cu Mangus aici.Nu e loc.Casa e prea mică.
Chase a privit-o şi i-a sugerat:
-Să ne mutăm la mine.Sunt o mulţime de camere acolo.
-Nici vorbă! N-am de gând să trăiesc în mausoleul ăla.
-Ai mână liberă să-l reamenajezi de cum te vei simţi mai bine.Chiar tu ai spus că
ar putea fi transformat într-un cămin frumos.Trinity se simţea încercuită din
toate părţile.Nimic nu părea să meargă ca lumea,dar refuza să se recunoască
înfrântă.
-Niciodată n-aş putea trăi acolo.M-aş simţi sufocată de paznicii tăi.
-Nu te-ar deranja absolut deloc.Ei sunt puşi să apere intimitatea,nu s-o tulbure.
-Am câtă intimitate mi-e necesară chiar aici şi nu-mi pasă de ce spui.Nu plec din
casa mea.
-Perfect.Atunci Mangus va veni aici de câte ori n-o să fiu eu,ca să asigure
mesele.Dacă nu vrei să gătească în bucătăria ta,poate pregăti totul la mine şi aici
doar să încălzească.Trinity tot mai avea o obiecţie:
-Nu-i vreau pe paznicii tăi aici.Refuz s-o cresc pe Stephanie într-o atmosferă de
închisoare.
-Dacă te deranjează atât de tare,îi dau afară imediat.Trinity şi-a luat capul în
mâini.Era învinsă şi o ştia.Se simţea prea slăbită,prea rău,ca să poată face
altceva decât să protesteze şi asta n-o ajuta nicidecum.Cum se mai putea înţelege
cu Chase? De altfel...de când se referise la periclitarea copilului,realizase că va
trebui să cedeze.În ultimele săptămâni se simţise ca învăluită într-o apatie
amorţită,prea bolnavă ca să facă mare lucru,chinuindu-se să treacă de la o zi la
alta.De acum înainte,până va începe să se simtă bine,o să se lase purtată de
curent precum râul al cărui nume îl purta.Era drumul minimei rezistenţe,dar era
preferabil pentru Stephanie şi pentru copil.Independenţa faţă de Chase pălea ca
importanţă când era pusă în balanţă cu binele copiilor.
Oricum,se îndoia că Chase va fi prezent prea mult timp.Ocupat cu treburile lui,
n-avea cum s-o deranjeze prea tare.Se va da în spectacol cu grija pe care i-o
poartă o vreme,apoi o să plece...
-Trinity? Din nou Chase i-a întrerupt şirul gândurilor.Ce ai de gând? Vrei să fii
rezonabilă?Trinity şi-a ridicat capul şi i-a răspuns cât a putut de amabil.
-Întotdeauna sunt rezonabilă,Chase.Poţi rămâne dacă insişti,dar numai până mă
pun pe picioare.Atunci va trebui să pleci.
-Vom vedea,a mormăit Chase neutru.Larry s-a ridicat şi a zâmbit.
-Faci ce trebuie,fetiţe Şi Sissy se va simţi uşurată.Habar n-ai câtă budincă
„fudge” a trebuit să mănânc în ultima vreme...Trinity a zâmbit şi ea nu prea bine
dispusă.
-Mda,am văzut eu cum te obligă să-i mănânci budincile.
-O.K.O şterg,i-a dat ocol şi a sărutat-o de rămas-bun.Sună-mă mâine,să-mi spui
cum te simţi.Mult timp după plecarea lui Larry,Trinity şi Chase au rămas la
masa din bucătărie fără să scoată o vorbă.Trinity îi simţea privirea aţintită asupra
ei,dar nu-i prea păsa.Încerca să decidă ce să prepare pentru masă şi se căznea
să-şi adune gândurile.Din păcate,în capul ei era o imensă pată albă.Apatia
ei,care cedase puţin în cursul zilei,revenea în forţă.
Tăcerea a fost întreruptă de Stephanie care venea în fugă,cu o frumoasă păpuşă
îmbrăcată în rochie de mireasă.Era o păpuşă numită Prinţesa Diana,purtând o
copie a rochiei pe care prinţesa o purtase la nuntă.
-Uite ce mi-a adus Chase.
-E foarte drăguţă,iubito.
Îi răspunsese automat,fulgerându-l în acelaşi timp cu privirea pe Chase din
cauza preţului,evident exagerat de mare,al păpuşii.Se vedea dintr-o privire că nu
era o mică atenţie ieftină,dar nu mai avea energia să protesteze,aşa că a preferat
să-i mulţumească lui Chase pentru cadou.Stephanie i s-a aruncat în braţe lui
Chase cu un chicotit şi o naturaleţe pe care Trinity nu le-a apreciat prea tare.
Stephanie n-avea de ce să se ataşeze prea mult de el,oricum n-avea să-i stea prin
preajmă multă vreme.
-M-am gândit că o mică prinţesă adevărată trebuie să aibă o păpuşă dintr-o viaţă
adevărată cu prinţese reale.Cu fetiţa în braţe,Chase s-a întors şi a întrebat-o:
-Ce-ai vrea la masă?Văzându-l pe Chase instalat în largul lui în bucătăria ei,cu
fetiţa ei în braţe,Trinity a înţeles că deocamdată va trebui să-i accepte prezenţa.
Dar n-avea să-i permită să se simtă prea comod în casa ei.
-Asta e treaba mea,nu a ta.
-Nu m-am mutat aici ca să ai mai multă treabă de făcut.Eu nu mă pricep la gătit,
dar îl am pe Mangus să-i spun ce vrei să mâncăm.
-Mă surprinde că eşti dispus să-mi ceri părerea,i-a replicat sarcastică.Ai
planificat totul atât de bine,încât nu înţeleg la ce bun mă mai consulţi.
Chase a studiat-o puţin,după care i-a spus liniştit:
-Eşti bolnavă,Trinity,şi totul capătă o importanţă exagerată când nu te simţi bine.
Cred că te simţi de parcă aş încerca să construiesc o colivie în jurul tău,punând
gratiile una câte una.Eu nu încerc decât să am grijă de tine,aşa cum mă pricep.
Aici e casa ta,Stephanie e fetiţa ta.Dacă nu procedăm bine,eu sau Mangus,n-ai
decât să ne spui cum să procedăm.Şi acum....ce-ai prefera să mănânci?
Tot ce spusese Chase avea cap şi coadă şi,nemulţumită,Trinity a realizat
dintr-odată că n-avea chef să se certe cu el.
-Nu cred că pot să mănânc.
-Trebuie!Ce te-ar tenta?
-Mâncare mexicană.
-Mâncare mexicană? Ai fi în stare să n-o dai afară?
-Nu ştiu,dar aş încerca.Râvnesc la ceva condimentat,care să-mi excite papilele
gustative.Chase a chicotit şi a pus-o jos pe Stephanie.
-O.K.Mă duc să vedem ce putem face.Între timp,întinde-te puţin.
Ceva mai târziu,Chase a adus o tavă cu mâncare pe care a aşezat-o în faţa ei.
-Preferi să mergem în bucătărie?
-Nu prea.
-Atunci,uite!Tava e solidă şi o poţi ţine în poală.Vocea lui Chase suna bine
dispusă,măgulitoare,ca şi cum i-ar fi vorbit unui copil,dar Trinity s-a încruntat.
-Ce e chestia asta?şi-a încreţit ea nasul cu neîncredere în timp ce-şi aranja
pernele la spate.
-Cam asta e ideea lui Mangus despre mâncarea mexicană,uşor condimentată şi
bogată în proteine.Se cheamă enchiladas cu brânză.Crede-mă că a fost preparată
cu mare împotrivire.
Mangus nu voia să-ţi facă mâncare mexicană.El are alte idei despre felul în care
trebuie hrănită o femeie însărcinată.Dumnezeu ştie de unde are ideile astea,că
n-a fost însurat niciodată.Oricum,crede că n-ar trebui să mănânci ceva prea
condimentat şi,întâmplător,sunt de acord cu el.
-Ei asta-i! Ce ştii tu? i-a răspuns cu dezaprobare,ducând furculiţa la gură.
-Multe nu ştiu,dar învăţ repede.Chase s-a aplecat spre ea şi a sărutat-o pe frunte.
-Mă duc să-i fac baie lui Stephanie şi s-o pregătesc de culcare.
Las uşa deschisă,poate ai nevoie de ceva.Trinity s-a abţinut de la nişte
comentarii caustice referitoare la priceperea lui Chase de a-i face baie unui copil
somnoros de patru ani,dar nici n-ar fi avut timp,căci Chase ieşise din cameră.În
loc de comentarii,a mai luat o înghiţitură.Arăta atât de prost,încât nu-şi
închipuise că e atât de gustoasă mâncarea aia.Brânza era delicioasă şi
condimentele doar atâtea cât să-i producă poftă de mâncare.Ar fi putut fi un pic
mai sărată,dar Trinity a mâncat-o şi aşa.Oricum o să se umfle în curând ca un
balon şi n-avea nevoie să mai reţină şi apă.
Oprindu-se cu furculiţa în aer,Trinity a făcut câteva consideraţii intime cu
privire la modul în care ar reacţiona Chase la trupul ei în curs de înmugurire.Un
scurt moment şi furculiţa şi-a continuat circuitul.La urma urmei,ce importanţă
avea? Era convinsă că n-o să rămână acolo ca să apuce s-o vadă stânjenitor de
umflată.Reuşise să golească aproape jumătate din farfurie şi a împins-o
deoparte.Putea să ghicească după zgomotele pe care le auzea că Chase îi făcuse
baie lui Stephanie şi o adusese în camera ei.Aşa încât şi Trinity şi-a făcut drum
spre baie cu gândul să se pregătească de culcare.Făcându-şi toaleta,îşi dădea
seama că,deşi se odihnise atâta,se simţea încă foarte obosită.Poate mâine o să-i
fie mai bine.Şi-a luat cămaşa de noapte agăţată pe uşa băii şi şi-a scos jeanşii.
Privindu-se în oglindă,şi-a amintit bine că era aceeaşi cămaşă pe care o purtase
în noaptea în care îl întâlnise pentru prima oară pe Chase.Trinity şi-a alungat
repede acest gând din minte şi a pornit-o spre dormitorul celălalt unde l-a găsit
pe Chase sprijinit de patul lui Stephanie,căreia îi citea o poveste.Nici aşa ceva
n-o să dureze prea mult,a prezis,ca pentru sine,cu cinism,Trinity.Îl cunoştea şi
nu-1 vedea dotat cu răbdarea suficientă de-a citi rar poveşti,astfel încât un copil
mic să-l poată urmări.S-a aplecat deasupra patului,a sărutat fetiţa de „noapte
bună”,i-a urat la fel şi lui Chase,apoi i-a lăsat în pace.
Întinzându-se în pat,Trinity se gândea că,una peste alta,fusese o zi interesantă.
Ieri,la ora asta,habar n-avea că-n mai puţin de douăzeci şi patru de ore se va
muta la ea Chase.Mda,se pricepea să opereze în mare viteză.

Deşi îşi ţinea ochii închişi,încă nu adormise,când a auzit paşi.A deschis ochii şi
l-a zărit pe Chase dezbrăcându-se.
-Ce naiba ai de gând să faci?Chase nu i-a răspuns.În schimb,a întrebat-o el,în
vreme ce-şi scotea cămaşa:
-Pot să te ajut cu ceva înainte să mă culc?
-În care pat ai de gând să te culci,Chase?Aici nu sunt decât două paturi şi
amândouă sunt ocupate.El s-a apropiat de marginea patului şi şi-a scos pantofii.
-În ăsta am să dorm,draga mea.Dumnezeule,unde-i fusese capul? De ce oare
nu se gândise din timp că şi dormitul lui aici avea să fie o problemă?
-Chase,nu poţi să dormi cu mine aici.
-De ce? a întrebat-o îndreptându-se spre baie.
-De-aia!Trinity s-a trezit ţipând,aşa că a tras adânc aer în piept.Trebuia să fie
mai atentă.Enchiladas nu se aşezase încă bine în stomac şi n-avea chef să-i facă
vreo figură.A încercat din nou,vorbind doar atât de tare cât să se facă auzită în
timp ce curgea apa.
-Pentru că,Chase,nu te vreau la mine în pat!
-N-am de gând să dorm nici pe canapea,nici pe jos.
-Mai rămâne şi cada,i-a precizat Trinity,căreia puţin îi păsa de confortul lui
nocturn.Chase s-a întors de la baie şi s-a aşezat pe pat,lângă ea.I-a luat mâna şi
i-a mângâiat-o încet cu degetul mare.I-a spus pe un ton liniştit:
-Ascultă-mă,Trinity!Ştiu că nu mă vrei în patul tău,dar n-am unde altundeva să
dorm.Ăsta e un pat dublu,avem destul loc amândoi,dar dacă n-o să fie suficient
de comod pentru amândoi,pot oricând să aduc aici patul cel mare din
apartamentul meu.I-a zâmbit,i-a dat drumul la mână şi i-a aranjat un zuluf
castaniu.
-Îmi amintesc,de fapt,că şi atunci când dormeam într-un pat de dimensiuni
împărăteşti,tot nu ocupam noi prea mult loc.Trinity şi-a închis ochii să nu-l mai
vadă.Nu mai voia să-şi amintească de nopţile în care dormise în braţele lui
Chase,ancorată de trupul lui.Mâinile lui o mângâiau uşor pe obraz.
-Vreau să fiu aici,lângă tine,Trinity,dacă ţi se face rău noaptea sau ai nevoie de
ceva.
-E uluitor cum de am putut trăi atâta vreme fără tine.Chase i-a atins buzele scurt,
uşor,tandru.
-Eşti un copil sălbatic şi frumos,T.A.W.,şi niciodată n-o să mai fac ceva care să
te rănească.S-a ridicat şi a înconjurat patul.Rămăsese numai în slip.S-a urcat în
pat lângă ea şi a stins lumina.Trinity stătea neclintită şi încerca să priceapă ce se
întâmpla.Ea făcuse o remarcă sarcastică,dar răspunsul lui n-avea nici cap,nici
coadă şi se potrivea ca nuca în perete.N-avea absolut nici un sens.
A mormăit şi i-a întors lui Chase spatele.Era clar că n-ar fi trebuit să mănânce
enchiladas,dar i se păruse a fi o idee strălucită în momentul respectiv.Data
viitoare poate c-ar încerca o pizza...A îngheţat când a simţit braţele lui Chase
trăgând-o spre el.
-Aşa,încetişor.Ce-i cu tine?Te doare burtica?
-Da.Şi mâna lui a început să-i maseze uşor stomacul.
Spre surprinderea ei,Trinity s-a relaxat treptat.Atingerea lui nu avea nimic
sexual.Cu trupul lui adunat în jurul ei...cu răsuflarea lui caldă în ceafă...mâinile
lui o atingeau uşor şi îi alungau tensiunea din stomac...
Trinity s-a liniştit şi,astfel,a căzut într-un somn profund.

CAPITOLUL 9
În dimineaţa următoare şi în fiecare dimineaţă din săptămânile de după aceea,
Trinity s-a trezit mereu în braţele lui Chase.Habar n-avea care dintre ei se
întorcea noaptea către celălalt şi nici unul n-a adus vorba de asta.Ea ştia doar
că,la trezire,prima senzaţie pe care o avea era înlănţuirea braţelor lui şi,aproape
întotdeauna,una din mâinile lui se afla,protectoare,pe stomacul ei.
Zilele treceau greu,fiecare zi purta în ea aceeaşi teamă monstruoasă,partener
nelipsit al stării veşnic proaste,care nu o părăsea.Singura surpriză în monotonia
fără sfârşit era Chase.Acest Chase,pe care,probabil,îl subapreciase,deşi Trinity
căuta să-şi alunge,pe cât putea,acest gând din minte.Urmărea bănuitoare cum
Chase punea încet stăpânire pe fiecare nouă fază a vieţii ei.
Prima surpriză a fost adusă de dimineaţa următoare.Chase a intrat în cameră cu o
ceşcuţă de cafea în mână şi a găsit-o nehotărâtă în mijlocul camerei.
-Ce-i cu tine?
-Reflectez dacă reuşesc să ajung la baie sau nu.Mi-e rău.
-Pentru numele lui Dumnezeu,Trinity,înapoi,în pat!
-Nu pot-mâinile îi tremurau în părul încâlcit -când pleci la lucru?
-În câteva minute.Am o întâlnire importantă în Dallas,dar vine Mangus.Vrei
cafea?Trinity s-a făcut deodată verde şi a alergat spre baie,unde a ajuns la timp.
În vreme ce îşi golea stomacul de mâncarea indigestă şi avea convulsii dureroase
din când în când,Chase stătea lângă ea şi îi susţinea fruntea,cum mai făcuse şi
altădată,ajutând-o oarecum.A dus-o până la pat şi a întrebat-o:
-Ai nevoie de ceva?
-Nu.De ce nu pleci la lucru?Trinity voia să-l scoată din casă ca să-şi facă
treburile,dar era atât de slăbită,încât a vorbit fără să gândească:
-Când vine Mangus,o să-mi aducă el nişte ceai şi covrigi.Poate că o să mi se
liniştească stomacul şi o să fac un duş.
-De ce? N-ai de ce să te scoli azi toată ziua,dacă nu te simţi în stare.
-Ba trebuie,trebuie să mă duc la doctorul Curtis!Nu era normal să-l suporte şi pe
Chase şi cele douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru de greaţă.Aceste
două calamităţi erau prea mult pentru ea.Dacă Chase îşi închipuia că-şi poate
băga nasul în fiecare ungher al vieţii ei,se înşela.
Oprindu-se aici din auto-psihoanaliză,ea a realizat deodată că Chase
încremenise.
-Aveai azi programare la doctor şi nu-mi spuneai,aşa-i?
Vocea lui Chase suna ciudat de abătută.
-De ce să-ţi fi spus,mă rog? Nu-i treaba ta! Este programarea mea la doctor,nu a
ta.Chase s-a răsucit pe călcâie şi a ieşit,întorcându-se cu o ceaşcă plină cu ceai
fierbinte şi un platou cu prăjituri crocante.
-Mi-am amânat întâlnirea de afaceri,aşa încât,de îndată ce eşti gata,te conduc în
oraş.Trinity a căscat gura,dar a închis-o la loc când i-a văzut mutra lui Chase.
-Nici o vorbă în plus,i-a ordonat fără drept de apel.

După două ore,Trinity se afla în cabinetul doctorului şi-l urmărea cu vădită


neplăcere pe gentlemanul în vârstă care o îngrijea de ani de zile.Doctorul Curtis
expunea amabil starea din punct de vedere medical.Mai rău era că Chase părea
să-i soarbă fiecare cuvânt.Doctorul Curtis şi-a întrerupt monologul ca s-o
privească pe deasupra ochelarilor pe Trinity.
-Sunt foarte mulţumit că l-ai adus cu tine pe Chase,draga mea.
Trinity a strâns din dinţi şi i-a zâmbit doctorului,fierbând pe dinăuntru când ei a
continuat:
-Ştii,e foarte important să-l implicăm pe viitorul tată în procesul naşterii,ştii
doar.Şi şi-a întors privirea către Chase.
-Îmi închipui că ştii despre anemie.Chase i-a zâmbit suav omului în vreme ce-i
luase mâna lui Trinity şi i-o strângea zdravăn.
-Desigur,dar ce părere aveţi dumneavoastră despre asta,doctore Curtis?
-Da,din nefericire,Trinity trece prin momente mai grele acum decât în timpul
sarcinii cu Stephanie.Era într-o stare avansată de surmenaj încă înainte de a mă
consulta pe mine.Mai intervin şi complicaţiile date de starea ei avansată de stres.
De îndată ce am constatat sarcina,i-am prescris un supliment pe bază de fier,plus
o dietă strictă extrem de importantă pentru viitoarele mame.
A privit-o pe Trinity cu înţeles.
-În ce proporţie ai reuşit să-mi urmezi sfaturile?
-Eu...deocamdată,...de fapt...
-Deloc,doctore!i-a întrerupt bâlbâiala Chase,cu o voce tăioasă.Trinity s-a simţit
mult prea rău ca să facă ceva.Doctorul a privit-o gânditor.
-Ţi-am mai spus,draga mea,îţi pot da ceva împotriva greţurilor.O să pornim de la
o doză foarte mică.
-Nu,a scuturat Trinity din cap.V-am spus foarte clar.
N-am de gând să iau nici o doctorie în timpul sarcinii.Nu-mi iau acest risc.
-Trebuie să înţelegi,Trinity,ceva e necesar să faci şi cât mai repede.N-ai cum să
ajungi la termen dacă nu te hrăneşti săptămâni în şir.Îţi faci rău ţie,dar şi
copilului,la fel de mult.Trinity s-a mişcat stingherită pe scaun.Erau argumente
logice,dar nu ştia ce să facă în situaţia asta.
Refuza să ia orice fel de medicamente.Auzise prea multe istorii oribile despre
femei care născuseră copii cu malformaţii sau bolnavi,care descoperiseră după
ani de zile că asta se datora medicaţiei din timpul sarcinii.Dar,totodată,Trinity
nici nu avea chef să stea în spital,indiferent cât de puţin timp.
Trinity,după cum s-a dovedit o clipă mai târziu,n-avea motiv să se îngrijoreze,
căci Chase,aşa cum se tot întâmpla în ultima vreme,a luat o hotărîre pentru ea.
-De ce să nu-i mai dăm un timp de gândire,doctore Curtis? Am luat măsuri ca să
fiu sigur că Trinity o să se poată odihni cât e nevoie.Nu mai are pe cap nici
ferma,nici casa,nici pe Stephanie; are pe cineva care găteşte pentru ea orice fel
de mâncare credeţi dumneavoastră că-i face bine.
Bătrânul s-a aşezat mai bine în fotoliu şi i-a privit pe amândoi cu mare interes.
-Ai de gând să cooperezi,Trinity?Ea l-a privit pe Chase,recunoscătoare,în pofida
dorinţei ei,căci îi intuise gândurile.
-Vă promit,doctore Curtis.Cred că aş putea să ronţăi mai ales brânză sau covrigi,
dar mă simţeam prea ostenită să le pun pe farfurie,darmite să le mai şi mănânc.
-Dar acum o să începi s-o faci? O să-i laşi pe alţii să aibă grijă de fermă şi de
Stephanie? a insistat el,mai mult ca să se convingă pe sine că Trinity era dispusă
să facă ce spunea.Trinity s-a încruntat,gândindu-se cât de bine o cunoştea
doctorul.
-Promit! a repetat.

După aceasta,Chase n-a mai părăsit ferma decât foarte rar,şi-a mutat,mai mult
sau mai puţin,biroul în bucătăria ei,folosind masa drept birou.La ora mesei,muta
totul pe podea,inclusiv preţioasele lui hârtii care valorau milioane de dolari.
Dar,când nu putea evita un drum la Dallas,Chase se asigura că Mangus nu va
lipsi o clipă de lângă ea până la întoarcerea lui.În intervalul dintre două crize de
greaţă,când putea pune două idei una lângă alta,Trinity îl analiza pe Chase cu
perplexitate.Săptămânile treceau,iar el,în loc să se plictisească şi să plece cum îşi
închipuise,se implica din ce în ce mai mult în casa şi în viaţa ei.
Chase a angajat un om care să se ocupe de fermă,asumându-şi astfel răspunderea
gospodăriei ei.Se ocupa neobosit de Stephanie şi nu arăta nici o urmă de dezgust
nici când o ajuta pe Trinity,nici când îşi băga mâinile într-o chiuvetă plină cu
vase murdare şi detergent.Nimic nu i se părea prea mult când era vorba de
confortul şi de sănătatea ei.Chase i-a cumpărat un televizor portabil cu
telecomandă pe care l-a instalat la picioarele patului,precum şi un radio stereo
foarte bun.De cum pomenea titlul unei cărţi sau al unui fel de mâncare,acestea
apăreau,miraculos,lângă ea,împreună cu ultimele reviste şi ziare care ar fi putut
s-o intereseze.Trinity se mira la nesfârşit.Îi era imposibil să-şi imagineze că era
acelaşi om dur,rece,din ultimele luni.Cu toate acestea,refuza să creadă c-ar fi
putut să se schimbe în mod real într-un timp atât de scurt.Ironia soartei făcea că
cinismul lui părea a i se fi transmis ei.Într-o seară,Chase s-a întors de la Dallas şi
a intrat în dormitor cu braţele pline de cutii şi cutiuţe.A început să le desfacă.
-Ce naiba ai adus acolo?
-Haine pentru maternitate,a lămurit-o laconic.
-N-am nevoie.
-Nici nu-ţi mai ajunge cămaşa să te închei,Trinity şi,dacă-i mai speli de multe
ori,jeanşii tăi or să ajungă zdrenţe.Sperase ca Chase să nu fi observat că toate
lucrurile îi deveniseră strâmte.Jeanşii n-o mai încăpeau şi se săturase să tot
poarte cămăşi largi pe deasupra.Din fericire,Trinity începuse să mănânce mult
mai bine şi asta se vedea.
-Mai am încă haine de gravidă în stare bună,rămase de pe vremea când eram
însărcinată cu Stephanie,a insistat cu încăpățânare.Nu i-a mai spus că se săturase
până-n gât de ele şi de aceea nu se grăbise să le scoată la iveală.Şi sunt sigură că
şi Sissy mai are ceva,a mai adăugat ea.
-Sissy mi-a spus că i le-ai dat tu pe ale tale de când erai gravidă.
-Da,uitasem.
-Şi că le-a făcut praf.
-Asta nu se poate.
-Sunt zdrenţe,Trinity.În afară de asta,când o să pricepi că nu trebuie să te
descurci cu lucruri vechi sau împrumutate?S-a instalat morocănoasă în grămada
de perne de pe pat şi i-a aruncat o privire ameninţătoare.Chase îi zâmbea senin
în vreme ce scotea lucrurile din cutii.În jurul ei se ivise un curcubeu de ţesături
colorate şi,involuntar,ea a întins mâna să atingă câteva dintre ele.
Erau lucruri de gravidă splendid croite,pentru orice fel de ocazie: mormane de
sifon şi mătase naturală,în cele mai inventive şi îndrăzneţe modele.
-Sunt minunate,a admis cu jumătate de gură.De obicei,hainele pentru gravide
arată îngrozitor de funcţional.Unde ai găsit asemenea modele?
-O cunoştinţă de la Sakovitz.Pur şi simplu nu te vedeam îmbrăcată demodat.
O privea cu ochi calzi,scânteietori şi,nici ea nu ştia de ce,nu-l putea întreba dacă
era o cunoştinţă feminină sau masculină.S-a aşezat lângă ea pe pat cu una din
rochii în mână,potrivindu-i-o în dreptul pieptului şi înclinându-şi capul într-o
parte şi-n alta,să vadă cum îi vine.
-Asta-mi place cel mai mult.Sper să o încerci pentru mine.Era o rochie verde-
argintiu ca o spumă,lungă,amplă,teribil de frumoasă.Dar nu rochia,ci Chase
însuşi a făcut-o să i se taie respiraţia.Destul de aproape ca să-i surprindă privirea
de chihlimbar şi parfumul de mosc al pielii lui,atingerea mâinilor lui era
tulburătoare.
-Sânii ţi se împlinesc.În curând va trebui să porţi sutien,nu?Trinity nu putea
decât să dea din cap,ca în transă.Era pentru prima dată,după multă vreme,când o
impresiona cu ceva ce aducea a senzualitate.Poate că nu asta era intenţia lui,doar
ea o percepea astfel.În ultima vreme,observase cu nemulţumire cum dorinţele
naturale pe care Chase i le provoca uşor,se redeşteptau pe măsură ce greaţa şi
ameţeala deveneau mai rare.El a continuat cu o voce joasă,răguşită,pe care o
simţea ca un ecou:
-Îmi pare atât de rău.Detest ideea că o să porţi sutien.Chase a început încet să-i
desfacă nasturii cămăşii de noapte şi şi-a plimbat degetele pe pielea ei goală.
-Ai sâni atât de frumoşi,a gemut exact în clipa în care buzele lui i-au atins unul
din sfârcuri.Dorinţa a fulgerat-o ca un cuţit.Ce i se întâmplase oare? Fusese atât
de sigură că nu-l mai iubeşte.Oare era posibil să-l mai iubească şi acum? Se
simţea atât de confuză! Nu ştia decât că-l dorea foarte tare acum.
A întins mâinile spre el şi l-a tras foarte aproape,arcuindu-se sub braţele lui.
Chase Calfax era un demon cu păr argintiu care păşise spre ea în lumina lunii,
într-o noapte îndepărtată,plină de mister,ca să o posede,şi se părea că nu
avea nici o scăpare.Chase i-a lăsat sfârcul şi a înaintat de-a lungul gâtului.Una
din mâini îi mângâia încă sânul,în timp ce el murmura cu buzele lipite de ea:
-Ai de gând să-i dai să sugă fiului nostru?
-Fiu?
-Data viitoare o să avem şi o fetiţă,i-a murmurat promiţător,cu buzele gata să-i ia
gura în stăpânire.Nu!ţipătul îi răsunase în minte.Nu putea să-l lase!Cum putea
uita că încercase s-o cumpere...?Şi,odată ce acceptase legătura dintre ei,cât de
repede se săturase de ea...Şi,mai mult decât orice altceva,cum o umilise cu jocul
lui sexual de dominare în noaptea de dinaintea plecării în Europa!
-Opreşte-te! L-a împins cu toată forţa pe care o avea.
-Ce-i cu tine? Ţi-am făcut rău?
-Da! Nu!...Oh,pleacă odată!
-Trinity,ce e rău în asta? Spune-mi!
-Tu eşti rău! a izbucnit cu amărăciune.Tu,Chase Calfax.Tu iei şi niciodată nu dai
înapoi...dar de data asta n-ai avut noroc,pentru că eu una am încetat să-ţi mai dau
ceva.Acum,fă bine şi lasă-mă singură!
Trinity i-a întors spatele şi a izbucnit în plâns.Lacrimi amare,de descurajare şi
mâhnire adâncă îi inundau faţa şi ea nici n-ar fi putut spune de ce.Era doar
cumplit de conştientă de prezenţa lui şi a cutiilor cu conţinutul lor răspândit
peste tot.Trupul îi era scuturat de suspine,plângea cu convulsii până când Chase
a tras-o în braţele lui.
-Şşşt,Trinity,linişteşte-te.O să-ţi facă rău.Vocea lui suna catifelată,de parcă voia
să îmblânzească o sălbăticiune,dar n-o impresiona câtuşi de puţin.Îl lovea cu
toată puterea,cu pumnii strânşi,în piept.
-Te urăsc!Te urăsc!Nu vreau să mă mai atingi vreodată.Ieşi afară din casa mea,
ieşi afară din viaţa mea!A apucat-o cu putere de mâini şi a imobilizat-o ca să nu
mai poată lupta.
-Ştiu,fetiţa mea,a murmurat încetişor,ştiu.Acum,gata.Nu vreau să-ţi fac nici un
rău.
-Te urăsc,Chase Calfax,dintotdeauna te urăsc.Pleacă odată!Trinity nu-şi mai
putea aminti după aceea cât de mult plânsese şi nici de câte ori îi strigase că-l
urăşte.Îşi amintea numai că el o ţinuse toată noaptea în braţe,că îi frecase uşor
spatele cu mâinile,liniştind-o cu apropierea trupului său cald şi puternic,cu
blândeţea vorbelor.În dimineaţa următoare,Chase plecase deja la Dallas când se
trezise ea,dar a revenit în seara aceleiaşi zile.

În zilele următoare,Trinity a început să-şi revină cu sănătatea şi a devenit


obiectivă.La suprafaţă părea a nu se fi schimbat nimic între ea şi Chase.El
continua să aibă grijă de ea şi de toate cu aceeaşi solicitudine nestingherită de la
început.Şi,desigur,toate astea nu-l afectau când era vorba de treburile lui.Trinity
presupunea că era perfect în stare să ţină piept afacerilor fără probleme.Era
amuzant că nu-i trecuse prin minte ideea că,pentru a-i putea purta ei de grijă,îşi
lăsase munca pe planul al doilea.Dar la câte altele nu se gândise Trinity! După
ce s-a restabilit în întregime,începuse să înţeleagă ce se întâmplase în jurul ei în
răstimpul acesta şi a fost teribil de şocată.
Dacă vreun bărbat avusese ocazia să întoarcă spatele responsabilităţilor şi s-o
şteargă,atunci acesta fusese Chase Calfax.Trinity nu-i arătase prea mare
recunoştinţă pentru grija şi ajutorul primit din partea lui.Mai mult de-atât,îl
invitase de nenumărate ori să plece.Atunci de ce oare rămăsese? Şi de ce-i păsa
aşa,dintr-odată,că rămăsese?Cu luni în urmă,Trinity îşi pusese în cap să-l înveţe
pe Chase să se deschidă,să-şi arate dragostea-avea speranţa că Chase se putea
îndrăgosti de ea la fel de tare cum se îndrăgostise ea de el.Era posibil să fi
reuşit?Renunțând la ideile ei fixe în privinţa lui Chase,se străduia acum să
analizeze situaţia dintre ei într-o perspectivă nouă.Dacă cele o mie de lucruri pe
care Chase le făcuse pentru ea în vremea din urmă nu dovedeau că o
iubeşte,atunci ce altceva puteau dovedi?
O altă întrebare neliniştitoare era dacă era posibil ca ea să îl mai iubească încă.
Răspunsul trebuia să fie afirmativ.Chiar când greşea,Trinity era cinstită cu ea
însăşi şi acum era obligată să recunoască faptul că nu încetase niciodată să îl
iubească.Chase o făcuse să sufere cumplit,dar nu-i distrusese dragostea pentru
el,aşa cum încercase să se autoconvingă.
Rămăsese o singură întrebare.Ce avea ea să facă ştiind toate aceste lucruri? Era
o întrebare încuietoare.Fusese foarte explicită când îi strigase lui Chase că îl
urăşte şi-i poruncise să iasă din viaţa ei odată pentru totdeauna.Îi mai spusese şi
că nu vrea s-o mai atingă şi el nu mai încercase.Se ducea singură la culcare şi se
trezea singură.Adâncitura de pe perna lui era singura probă palpabilă că el îşi
petrecuse noaptea în acelaşi pat cu ea.Dar nu o părăsise şi aici era speranţa ei.
A început să-şi facă planuri.De când Trinity se simţea mai bine,Chase zbura o
dată pe săptămână la Dallas,de obicei vinerea.Deci,dacă Chase respecta această
planificare,ar pleca vineri la Dallas.A aranjat dinadins ca Stephanie să doarmă la
Sissy şi l-a convins pe Mangus să pregătească masa şi să plece mai devreme.
Vineri după-amiază totul era pregătit,mai puţin Trinity.
Deşi,deloc timidă de felul ei,Trinity era emoţionată pentru ceea ce avea să se
întâmple în noaptea aceea.Mâncarea fierbea înăbuşit în cuptor,Stephanie plecase
în urmă cu o oră şi acum Trinity zăcea în cadă,nehotărâtă cu ce să se îmbrace,
fapt care nu-i era caracteristic.
Necazul era că nimic nu-i venea ca lumea.Burta îi creştea pe zi ce trecea.Se
privea de sus în jos.Arăta ca o balenă împotmolită la mal,îşi spunea îmbufnată.
Dintr-odată s-a destins cu un surâs.A dat filozofic din umeri şi a ieşit din baie.La
urma urmelor,nu plătea un preţ prea mare pentru că-i făcea lui Chase un copil.
A început să se ungă pe tot corpul şi i-a venit deodată să râdă.Se simţea
excelent,în pofida tuturor celor întâmplate.Mâncarea bună şi odihna deplină se
vedeau răsplătite şi era convinsă că va avea un bebeluş normal şi sănătos.S-a
oprit ca să-şi mângâie burta şi s-a surprins vorbind cu voce tare în camera pustie.
-Poate că va fi băiat,la urma urmei.Primul lucru pe care i-au căzut ochii când a
deschis uşa dulapului a fost rochia verde-argintiu pe care o rugase Chase s-o
încerce în noaptea când adusese acasă toate lucrurile acelea.
Trinity a îmbrăcat-o.Sânii îi crescuseră şi începuse să poarte sutien.N-o să pună
sutien în noaptea asta.Croiala avantajoasă a rochiei îi permitea asta.
Rochia era foarte amplă şi cu mâneci foarte largi.Părul îi atârna curat şi
strălucitor pe umeri.Simţindu-se frumoasă pentru prima oară după atâta vreme,a
început să valseze prin living în aşteptarea lui Chase.
El a sosit devreme şi a strigat-o de cum a intrat pe uşa din spate.
-Sunt în camera din faţă,Chase.Când a dat buzna în cameră,cu jacheta aruncată
pe umăr şi cu cămaşa-descheiată la piept,arăta obosit şi îngrijorat.
-Unde sunt ceilalţi? De ce eşti aici singură? E totul în regulă?
Trinity ţinea o mână în sus şi număra pe degete câte răspunsuri avea de dat la
explozia de întrebări.
-Totul e în regulă,Stephanie e cu verii ei şi i-am spus lui Mangus să plece
imediat după prepararea mesei.După ce şi-a azvârlit haina pe scaun,Chase
şi-a proptit mâinile în şolduri şi i-a aruncat o privire dezaprobatoare.
-Mangus n-ar fi trebuit să te lase singură.Avea ordin să rămână până mă întorc.
-Am contramandat ordinul tău.Ochii lui s-au îngustat,i-a spus gânditor:
-Ce-i asta?Deodată Trinity s-a simţit nesigură pe ea.Ultimul lucru pe care şi-l
dorise era ca Chase să fie legat de ea numai de dragul copilului şi viceversa.
După noaptea asta,singurul motiv pe care l-ar mai avea pentru a rămâne
împreună ar fi fost dragostea.Se înşelase,oare,şi Chase n-o iubea? Putea foarte
bine să se fi înşelat.Albă sau neagră,era timpul să afle adevărul.
-Masa,vă rugăm!Sunteţi flămând?
-Nu prea.Chase s-a trântit pe canapea cu capul sprijinit de spătar.O privea
pătrunzător.
-Ştiam eu că rochia o să-ţi vină bine.Ea s-a îmbujorat uşor în timp ce pipăia
materialul cu interes.
-E o rochie frumoasă.Uşor amuzat de stinghereala ei,ochii i-au alunecat spre
locul unde i se zăreau sânii;zăboveau...se înceţoşau.
Trinity îşi sugea buza de sus,deloc în apele ei.Oh,Dumnezeule,cât de prost se
simţea!Ce avea de gând?Era mai greu decât îşi imaginase.Ştia că trebuia să
spună sau să facă ceva ca să întrerupă tăcerea.
Când îşi imaginase acest răgaz în doi,Trinity crezuse că va avea ocazia să
clarifice situaţia ei cu Chase,să vadă în ce punct se aflau.Dar acum nu ştia cum
să-l abordeze şi,precis,el n-avea să-i înlesnească drumul.
Ochii lui s-au îndreptat din nou spre ea,dar a tăcut în continuare.O urmărea
intrigat,învăluind-o cu privirea lui albastră.Frământându-se neliniştită sub
privirea lui,l-a întrebat veselă:
-Cum a fost la Dallas?
-Dallas-ul e grozav,Trinity,şi afară e cald.Şi iarba trebuie cosită.Acum,despre ce
altceva ai mai vrea tu să vorbim?Trinity a sărit în sus şi s-a îndreptat spre el,
privindu-l cu nehotărîre.
-Chase?
-Da,iubita mea.Şi-a simţit inima în gât.Îi spusese „iubita” lui şi asta însemna
ceva.Şi,chiar dacă nu era aşa,îi dăduse,fără să ştie,curajul de care avea nevoie.
S-a aşezat lângă el şi i-a luat mâna într-a ei,punându-i-o pe burtă.
-Simţi ceva,Chase?Mâna lui a înţepenit pe moment,dar ea i-a împins-o mai
profund în carnea moale a pântecelui.
-Mişcarea asta pe care o simţi e copilul pe care l-am făcut împreună.
-Trinity!...vocea lui părea strangulată.Ea îi ţinea în continuare mâna apăsată de
trupul ei.
-În prima noapte când te-am văzut,Chase,am crezut că eşti bărbatul cel mai dur
şi mai rece pe care l-am întâlnit vreodată.I-a simţit mâna mişcându-se
involuntar.A continuat:
-Totuşi,n-avea importanţă.Era ceva în tine care mă atrăgea.A trecut mult de la
noaptea aia dintâi,am trecut amândoi prin multe...dar mai e încă ceva în tine ce
trebuie să aflu.Ţi-am spus încă de atunci că nu mă joc şi era adevărat...Aşa că o
să-mi pun toate cărţile pe masă.Nu mă pricep să procedez altfel.Te iubesc,Chase
Calfax.Te-am iubit îngrozitor de mult timp,fără să ştiu dacă ai putea vreodată să
mă iubeşti şi tu.Dar acum am nevoie să ştiu ce simţi tu,mă întreb dacă şi tu simţi
la fel ca mine.S-a oprit pentru că-i simţea mâna tremurând.Şi-a scos mâna
dintr-a lui şi a aşteptat.
-Of,Trinity,al naibii de bine te pricepi să mă faci să simt cum îmi fuge pământul
de sub picioare.Niciodată nu te-ai jucat cu vorbele...dar niciodată înainte nu
mi-ai spus că mă iubeşti.
-Ar fi avut vreo importanţă?
-Nu ştiu!Poate da,poate nu.Astea sunt lucruri pe care trebuie să le afli singură.
Când te-am văzut pentru prima oară în lumina obsedantă a lunii,jos lângă
piscină,nu-mi venea să cred că poţi fi reală şi trebuia să aflu.Când te-am
sărutat,am aflat nu numai că erai surprinzător de reală,dar că eşti cineva pe care
trebuie neapărat să-l am.În noaptea când ai venit la mine şi am făcut dragoste,am
descoperit că nu era de ajuns să te am o singură dată.Dorinţa mea pentru tine
părea că n-are sfârşit.Şi,totuşi,nu ai respectat regula jocului.La naiba,am
descoperit că nu existau nici un fel de reguli în ceea ce te priveşte! Niciodată
n-ai făcut un singur lucru la care să mă fi aşteptat.
Când,în fine,ai venit la mine cu condiţiile tale,am acceptat bucuros,pentru că am
sperat că o să te am îndeajuns.Numai că,din nou,m-ai luat prin surprindere.Am
descoperit că puteam face dragoste de o mie de ori şi tot nu mi-ar fi ajuns.
Niciodată nu plecai fără să-mi doresc să revii...şi asta m-a speriat.Una din
condiţiile tale a fost ca tu să decizi durata legăturii noastre.Nefiind în stare să
ghicesc ce ai de gând data următoare,mi-am dat seama că te-aş fi putut pierde
foarte uşor.Călătoria în Europa bătea la uşă şi detestam ideea de a fi despărţiţi,
indiferent cât timp.Vezi...nu eram deloc sigur c-o să te mai găsesc când mă
întorc.Am descoperit,în sfârşit,ce însemna să nu ai cu adevărat pe cineva.Pe tine
nu te aveam-cu adevărat-în felul în care ar fi avut importanţă.
Mâna lui îi mângâia încet pântecul.
-Am devenit iritabil,imposibil de suportat şi,în dorinţa mea obsedantă pentru
tine,m-am hotărât să-mi pun amprenta asupra ta prin posedare,singurul fel pe
care îl cunoşteam.Măcar în pat puteam face din tine ce voiam sau,cel puţin,aşa
credeam atunci.Efectul de bumerang asupra mea a fost că n-am putut da ochii cu
tine a doua zi dimineaţa,dezgustat de ceea ce făcusem.M-am detestat zile întregi
după aceea.În sfârşit,în Europa,n-am mai suportat să fiu departe de tine şi a
trebuit să recunosc că eram ireversibil al tău şi că te iubeam din prima clipă când
te-am văzut.Aşa că te-am sunat ca să te chem să vii.Tu ai refuzat şi a trebuit să
aştept până la întoarcere să-ţi explic de ce făcusem ceea ce făcusem.Dar când am
ajuns acasă,mi-ai aruncat încă o cursă.La privirea neliniştită din ochii ei,i-a
răspuns blând:
-Nu faptul că erai însărcinată.Asta era vestea cea mai grozavă.Am fost foarte
emoţionat de cum am aflat.Nu,cursa mi-ai întins-o când mi-ai spus că nu te
măriţi cu mine.Să spun că am rămas înmărmurit ar fi puţin.Nici o clipă nu mi-a
trecut prin cap din momentul în care am aflat că erai însărcinată cu mine,că nu
m-ai lua de bărbat.Şi nu mai eram în stare să te părăsesc din nou.Am făcut
singurul lucru posibil,date fiind împrejurările.M-am mutat la tine,sperând ca,în
timp şi cu multă dragoste din partea mea,amintirea ultimei noastre nopţi
împreună să se veştejească şi să vrei să-mi asculţi motivaţiile.
Mâinile lui o mângâiau pe gât,pe obraji.
-În noaptea în care te-am întâlnit s-a petrecut un miracol,numai că eu eram prea
idiot ca să-mi dau seama.la timp.Eşti un miracol pentru mine,Trinity.Frumuseţea
ta,graţia ta,pasiunea ta,dar,mai mult decât orice,dragostea ta m-au cucerit,îmi
umpli viaţa pustie,singurătatea din adâncul sufletului.I-a zâmbit tandru.
-Dar,înainte de a te săruta,am o întrebare foarte importantă.Lui i s-au umplut
ochii de lacrimi,dar Trinity îşi ridicase ochii,râzând fericită.
-Răspunsul este da!Chase s-a prefăcut surprins,în joacă.
-Ai putea intra într-o mulţime de necazuri răspunzând „da” la o întrebare pe care
n-o cunoşti.
-Nu,n-aş putea.N-o să-ţi mai spun „nu” niciodată,Chase.
-O,ba da,ba da,o să-mi mai spui,iubita mea.Mă faci să râd.Dar la întrebarea de
acum n-o să-ţi permit să-mi răspunzi „nu”.Te măriţi cu mine,T.A.W.? Copil
sălbatic ce eşti! Ai să trăieşti cu mine până la sfârşitul zilelor şi ai să mă iubeşti
mereu? Trinity s-a azvârlit la pieptul lui,cuprinzându-l cu braţele.
-Am crezut că n-o să mă mai ceri niciodată! Da! Da! Da!
Restul „da”-urilor au -fost înăbuşite de buzele lui.A purtat-o grijuliu în braţe
până în dormitor.Acolo a dezbrăcat-o,mângâind-o pe formele rotunjite ale
trupului,cu o uimire încântătoare.Luându-i sânii împliniţi în palme,a adus-o în
pragul unei dorinţe pătimaşe pe care nu o mai cunoscuse până atunci.Şi când,în
cele din urmă,şi-a alăturat trupul de al ei,trăind împreună un moment de
voluptate încântătoare,au înţeles că reluau împreună un nou capitol al poveştii
lor de dragoste,în care tandreţea şi duioşia începeau să-şi spună cuvântul.

Era ultima zi a lunii septembrie,exact după miezul nopţii,când Trinity Ann


Calfax a dat naştere unui drăgălaş bebeluş,avându-l în preajmă pe soţul ei.
Băieţelul avea ochii calzi,albaştri,şi părul castaniu.Când Trinity şi-a văzut
copilul pentru prima oară în braţele lui Chase,a înţeles,fără umbră de îndoială,că
miracolele se pot petrece,mai ales cele argintii.

SFARSIT