Colecflie coordonatã de

Simona Reghintovschi
 C.G. Jung

Analiza viselor
Notele seminarului
susţinut între
anii 1928 şi 1930
Volum editat de William McGuire

Traducere din engleză de

Sofia‑Manuela Nicolae
Editori:
Silviu Dragomir
Vasile Dem. Zamfirescu

Director editorial:
Magdalena MĂrculescu

Redactor:
raluca hurduc

Coperta:
Faber Studio (Magda Radu)
Foto copertă: Visul lui Nabucodonosor,
Speculum humanae salvationis, Codex
Palatinus Latinus (Vatican, sec. al V-lea)

Director producție:
CRISTIAN CLAUDIu COBAN

Dtp:
ofelia CoȘman

Corectură:
rodica petcu
eugenia ursu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

JUNG, CARL GUSTAV
Analiza viselor : note ale seminarului susţinut între 1928-1930 /
C. G. Jung; ed.: William McGuire; trad.: Sofia-Manuela Nicolae. - Bucureşti:
Editura Trei, 2014.
Bibliogr.
Index
     ISBN 978-606-719-063-2

I. McGuire, William
II. Nicolae, Sofia Manuela (trad.)

159.9

Titlul original: DREAM ANALYSIS,

Notes of the Seminar Given in 1928-1930
Autor: C.G. Jung

Copyright © 1984 by Routledge & Kegan Paul,

London und Princeton
University Press, Princeton
Copyright © 1991 by Walter Verlag AG, Olten
Copyright © 2007 by Foundation of the Works
of C.G. Jung, Zürich

Copyright © Editura Trei, 2014

pentru prezenta ediție

O.P. 16, ghișeul 1, C.P. 490, Bucureşti

Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0732 25 20 20
e‑mail: comenzi@edituratrei.ro
www.edituratrei.ro

ISBN 978-606-719-063-2
cuprins

9 Introducere
19 Mulţumiri
20 Nota redacţiei (ediţia din 1992)
25 Visele, în ordine cronologică
26 Nota editorului (pentru ediţia din 1992)
27 Lista abrevierilor
29 Semestrul de iarnă. Partea întâi: noiembrie–decembrie 1928
31 Prelegerea I. 7 noiembrie 1928
43 Prelegerea a II‑a. 14 noiembrie 1928
55 Prelegerea a III‑a. 21 noiembrie 1928
58 Fragmente din Manuscrise Medievale
67 Prelegerea a IV‑a. 28 noiembrie 1928
79 Prelegerea a V‑a. 5 decembrie 1928
90 Prelegerea a VI‑a. 12 decembrie 1928
101 Semestrul de iarnă. Partea a doua: ianuarie–martie 1929
103 Prelegerea I. 23 ianuarie 1929
110 Prelegerea a II‑a. 30 ianuarie 1929
119 Prelegerea a III‑a. 6 februarie 1929
129 Prelegerea a IV‑a. 13 februarie 1929
139 Prelegerea a V‑a. 20 februarie 1929
149 Prelegerea a VI‑a. 28 februarie 1929
161 Prelegerea a VII‑a. 6 martie 1929
171 Prelegerea a VIII‑a. 13 martie 1929

Analiza viselor n Cuprins

6 183 Prelegerea a IX‑a. 20 martie 1929
193 Prelegerea a X‑a. 27 martie 1929
203 Semestrul II. Mai‒iunie 1929
205 Prelegerea I. 15 mai 1929
215 Prelegerea a II‑a. 22 mai 1929
228 Prelegerea a III‑a. 29 mai 1929
241 Prelegerea a IV‑a. 5 iunie 1929
253 Prelegerea a V‑a. 12 iunie 1929
266 Prelegerea a VI‑a. 19 iunie 1929
277 Prelegerea a VII‑a. 26 iunie 1929
291 Semestrul I. Prima parte: octombrie–decembrie 1929
293 Prelegerea I. 9 octombrie 1929
302 Prelegerea a II‑a. 16 octombrie 1929
311 Prelegerea a III‑a. 23 octombrie 1929
321 Prelegerea a IV‑a. 30 octombrie 1929
330 Prelegerea a V‑a. 6 noiembrie 1929
330 Simbolismul crucii
357 Prelegerea a VI‑a. 13 noiembrie 1929
357 Simbolismul semilunii şi semnificaţiile sale psihologice
379 Prelegerea a VII‑a. 20 noiembrie 1929
389 Prelegerea a VIII‑a. 27 noiembrie 1929
400 Prelegerea a IX‑a. 4 decembrie 1929
410 Prelegerea a X‑a. 11 decembrie 1929
421 Semestrul I. Partea a doua: ianuarie–martie 1930
423 Prelegerea I. 22 ianuarie 1930
427 Prelegerea a II‑a. 29 ianuarie 1930
438 Prelegerea a III‑a. 5 februarie 1930
444 Prelegerea a IV‑a. 12 februarie 1930
457 Prelegerea a V‑a. 19 februarie 1930
468 Prelegerea a VI‑a. 26 februarie 1930
481 Prelegerea a VII‑a. 5 martie 1930
495 Prelegerea a VIII‑a. 12 martie 1930
506 Prelegerea a IX‑a. 19 martie 1930
518 Prelegerea a X‑a. 26 martie 1930
520 Câteva sugestii despre visul cu şoarecele

C.G. JUNG
533 Semestrul de vară. Mai–iunie 1930 7
535 Prelegerea I. 7 mai 1930
535 Raportul dr. Howells
554 Prelegerea a II‑a. 14 mai 1930
568 Prelegerea a III‑a. 21 mai 1930
583 Prelegerea a IV‑a. 28 mai 1930
597 Prelegerea a V‑a. 4 iunie 1930
611 Prelegerea a VI‑a. 11 iunie 1930
627 Prelegerea a VII‑a. 18 iunie 1930
642 Prelegerea a VIII‑a. 25 iunie 1930

657 Index
673 C.G. Jung – Opere complete

Analiza viselor n Cuprins

Introducere

Seminariile lui Jung, în care el şi‑a expus conceptele psihologice şi metodele

analitice, ca şi punctele de vedere asupra societăţii, individului, religiei, istoriei,
pentru a face doar o enumerare succintă, au fost cunoscute numai câtorva jungieni.
Numărul de auditori ai unui curs era limitat, iar transcrierile dactilografiate,
realizate de membrii devotaţi ai seminariilor, nu erau publicate, ele circulând
numai într‑un cerc restrâns de abonaţi. La volumele Notelor de seminar (aşa cum
sunt pe drept cuvânt numite) din bibliotecile jungiene specializate nu aveau acces
decât cititorii care deţineau aprobarea unui analist.1 Publicaţiile jungiene conţin
referinţe ocazionale la Note, dar rareori citate. Deşi politica de restricţie avea
consimţământul lui Jung, el a acceptat în cele din urmă publicarea Notelor de
seminar alături de celelalte lucrări ale sale.
Cel mai vechi „seminar“ înregistrat în Bibliografia generală a lucrărilor lui Jung
(GW 19) a fost ţinut în 1923, dar există dovezi că Jung a folosit metoda seminariilor
încă din 1912. În acel an, el a acceptat în analiză o americancă, Fanny Bowditch,
care‑i fusese trimisă de James Jackson Putnam, doctor în medicină, profesor de
neurologie la Harvard şi primul preşedinte al Asociaţiei Psihanalitice Ameri­
cane (1911). Jung l‑a cunoscut pe Putnam în 1909, când, împreună cu Freud şi
Ferenczi, a mers în Statele Unite pentru a conferenţia la Universitatea Clark.
Putnam i‑a invitat pe cei trei în Adirondacks, pe un domeniu care aparţinea
familiilor Putnam şi Bowditch2, iar acolo e posibil ca Jung s‑o fi cunoscut pe Fanny
Bowditch (1874–1967).
În anul 1911, Fanny Bowditch suferea de o oarecare tulburare nervoasă, iar
dr. Putnam, atât în calitate de prieten al familiei, cât şi de medic, a sfătuit‑o să se
ducă la Jung, pe care încă îl considera un coleg psihanalist. Ajungând în Zürich
la începutul anului 1912, Fanny Bowditch a început psihanaliza cu Jung, pare‑se

1
Dată de obicei în urma realizării unui anumit număr de ore de analiză jungiană.

2
The Freud/Jung Letters, pp. 245–6. (Pentru referinţa completă, vezi lista de Abrevieri.)

Analiza viselor n Introducere

10 la locuinţa lui din Küsnacht. În luna mai, ea a început să‑şi facă însemnări într‑un
caiet,3 scriind despre participarea la prelegerile săptămânale susţinute de Jung la
Universitate. Conţinutul cursului, care purta titlul „Einführung in die Psycho­ana­
lyse“ („Introducere în psihanaliză“) în programul Universităţii, aborda principiile
generale ale psihologiei, psihanaliza (cu citate din scrierile lui Freud), experimentul
asociativ, cazuri din practica analitică a lui Jung, precum şi material mitologic şi
religios. Însemnările, făcute în limba engleză, continuă pe parcursul verii anului
1912 şi iau sfârşit în vara lui 1913, în limba germană (pe care Fanny o învăţase de
la mama ei, de origine germană). Titlul „Seminar“ apare în caiet, în dreptul prele­
gerilor din 1913. Pe parcursul verii anului 1913, Fanny a scris, de asemenea, despre
prelegerile de istoria religiei susţinute de prof. Jakob Hausheer — după câte se
pare, un curs concomitent cu acela al lui Jung. Nu este surprinzător faptul că Fanny
Bowditch, o femeie educată, s‑a putut înscrie la un curs de vară la Universitate;
faptul că profesorul îi era şi psihanalist poate părea o procedură psihanalitică
neconvenţională, dar Jung se îndepărtase deja de ortodoxismul freudian. În acea
etapă a carierei sale, el utiliza formatul seminarului, primind un cursant care se
afla în analiză (şi nu era doctorand în medicină) şi cooptând un profesor de religie.
În aprilie 1914, după nouă ani de activitate didactică, Jung a demisionat din
postul de conferenţiar liber4 al Universităţii5; el nu va mai preda oficial până în
1933. Cu toate acestea, în octombrie 1916, Fanny (căsătorită acum cu Johann
Rudolf Katz, un psihiatru olandez de orientare jungiană6) a dedicat un carnet de
notiţe unui alt seminar susţinut de Jung. Sunt dovezi că, pe parcursul războiului,
când Jung era medic militar al armatei elveţiene într‑un lagăr de prizonieri pentru
ofiţerii britanici de la Canton Vaud, şi‑a continuat prelegerile private, în timpul
permisiilor din Zürich.
După terminarea războiului, Jung a călătorit din nou — la Londra, pentru
prelegeri în cadrul unor societăţi particulare, în 1919 şi la finele anului 1920; în
Algeria şi Tunis în primăvara anului 1920; şi, în vara anului 1920, în Anglia, până
la Cornwall, pentru primul său seminar în străinătate. Nu există nicio înregistra­
re, dar acest seminar de la Sennen Cove, din apropiere de Land’s End, a rămas în

3
Acest caiet, precum şi alte documente la care se face referire, se află în Colecţia familiei Bowditch
Katz din Biblioteca de medicină Francis A. Countway, Boston. Materialul a fost consultat prin
amabilitatea dr. Richard J. Wolfe, bibliotecar al manuscriselor şi cărţilor rare la Countway. Îi mul­
ţumesc, de asemenea, domnului Franz Jung, pentru unele informaţii despre cursurile susţinute
de tatăl său la Universitate.
4
Privatdocent, conferenţiar plătit de studenţi. (N.t.)
5
The Freud/Jung Letters, p. 551, n. 2.
6
Vezi scrisorile adresate de Jung lui Fanny Bowditch (Katz), 22 oct. 1916 şi 30 iulie 1918, în
C.G. Jung: Letters, vol. 1.

C.G. JUNG
amintirea câtorva dintre cei doisprezece participanţi. A fost organizat de Constance 11
Long, iar printre participanţi s‑au aflat M. Esther Harding şi H. Godwin Baynes —
toţi trei medici britanici şi unii dintre primii aderenţi la psihologia analitică.
Subiectul seminarului era o carte intitulată Authentic Dreams of Peter Blobbs and of
Certain of His Relatives (Visele autentice ale lui Peter Blobbs şi ale anumitor rude ale
sale). Primul seminar înregistrat a fost organizat tot în Cornwall, la Polzeath, în
luna iulie 1923. A fost organizat de Baynes şi Harding; au fost 29 de membri,
printre care Emma Jung şi Toni Wolff.7 Notiţele de mână, scrise de dr. Harding şi
de psihiatra americană Kristine Mann, erau intitulate „Human Relationships in
Relation to the Process of Individuation“ (Relaţii interumane asociate procesului
individuării)8. Doi ani mai târziu, jungienii britanici au mai organizat un seminar,
la Swanage, Dorset, unde au participat în jur de o sută de persoane — „cu mult
mai multe decât şi‑ar fi dorit Jung“, ne spune Barbara Hannah, şi, cu siguranţă,
mult prea multe pentru un seminar. Din nou supravieţuiesc notiţele de mână ale
ale dr.  Harding, intitulate „Dreams and Symbolism“ („Vise şi simbolism“),
organizate în 12 prelegeri susţinute între 25 iulie şi 7 august; după acestea, Jung
a vizitat British Empire Exposition de la Wembley şi a hotărât să facă bine‑cunoscuta
sa călătorie în Africa de Est Britanică.9
Totuşi, la începutul anului 1925, între 23 martie şi 6 iulie, Jung a susţinut prima
serie a seminariilor de la Zürich în limba engleză, care aveau să se desfăşoare de‑a
lungul a paisprezece ani. Intitulat simplu „Psihologie analitică“, seminarul,
alcătuit din 16 prelegeri, a fost consemnat de Cary F. de Angulo, care, curând după
aceea, se va căsători cu H.G. Baynes. Jung a revizuit transcrierea, care a apărut ca
un manuscris dactilografiat de 227 de pagini. Conţinutul a reprezentat o relatare
a evoluţiei psihologiei analitice începând cu anul 1896, când Jung era student, şi
oprindu‑se suficient de mult timp asupra relaţiei sale cu Freud. Câteva pasaje au
fost încorporate de Aniela Jaffé în Amintiri, vise, reflecţii.10 Seminarul din 1925
conţine o serie dintre cele mai tranşante observaţii ale lui Jung referitoare la
metoda sa.
La începutul lui noiembrie 1928 Jung a susţinut primul seminar despre Analiza
Viselor, căruia îi este dedicat acest volum. S‑a desfăşurat pe parcursul unor şedinţe

7
Barbara Hannah, Jung: His Life and Work (New York, 1976), pp. 141, 149–53. Cartea despre familia
Blobb (XVI + 42 p.) a fost scrisă de Arthur John Hubbard (1856–19??), doctor în medicină, „cu
concursul doamnei Hubbard“, şi publicată de Longmans, Green, 1916. Jung deţinea un exemplar.
8
Text dactilografiat nepublicat, 38 pagini, aflat în Biblioteca Kristine Mann, Clubul de Psihologie
Analitică din New York.
9
Hannah, pp. 164–165. Notiţele luate de Harding, text dactilografiat nepublicat, 101 pagini, aflat în
Biblioteca Kristine Mann.
10
Introducere (de Aniela Jaffé), pp. vii/11.

Analiza viselor n Introducere

12 săptămânale, întrerupte de vacanţe de o lună sau mai mult, şi a durat până la
finalul lunii iunie a anului 1930. Membrii se întâlneau în dimineţile de miercuri
în încăperile Clubului psihologic din Zürich, situat într‑o vilă cu turle, acoperită
de iederă, de pe Gemeindestrasse, pe care Edith Rockefeller McCormick o cum­
părase pentru club. S‑au păstrat puţine însemnări administrative referitoare la
seminar sau la club. Conform amintirilor membrilor aflaţi încă în viaţă, nu se
plătea nicio taxă; era doar o mică sumă pentru ceai. Pentru a participa, era
obligatorie permisiunea lui Jung şi toţi membrii se aflau sau se aflaseră în analiză
cu Jung sau cu altul dintre ceilalţi puţini analişti din Zürich. Deşi nu există o listă
de prezenţă, în transcrierea seminarului apar numele a circa cincizeci de persoane
care au contribuit la discuţii. Desigur, mai erau şi alţi membri, care nu vorbeau,
precum Mary Foote.
Lui Mary Foote i se datorează în principal înregistrarea seminariilor lui Jung
între 1928 şi 1939. Născută în Noua Anglie în 1872, Mary Foote a devenit o
portretistă destul de cunoscută, care a locuit la New York, Paris şi Beijing.11 Printre
prietenii ei se numărau Isadora Duncan, Henry James, Mabel Dodge (mai târziu
Luhan), Gertrude Stein şi scenograful Robert Edmond Jones, din New York, care,
după ce a fost el însuşi analizat de Jung şi de Toni Wolff, a convins‑o pe Mary să
meargă la Zürich. Ea a ajuns în ianuarie 1928 şi a rămas acolo pentru următorul
sfert de secol. Analiza sa cu Jung trebuie să fi început curând după instalarea ei
la Hotelul Sonne din Küsnacht şi ea probabil că a participat la Seminarul de analiza
viselor încă de la prima sa şedinţă, din noiembrie.
Mai multe persoane au contribuit la redactarea notiţelor seminarului. După
plecarea lui Cary de Angulo la Carmel, California, împreună cu soţul ei, H.G.
Baynes, şedinţele din toamna lui 1928 au fost consemnate de Anne Chapin,
profesoară la Mount Holyoke College, Massachusetts, şi au fost transcrise,
dactilografiate şi puse în circulaţie printre membri. Şedinţele din prima jumătate
a anului 1929 au fost înregistrare de o altă americancă, Charlotte H. Deady. Mary
Foote a participat la consemnarea şedinţelor începute în octombrie 1929, iar
scrisorile pe care i le‑a adresat Jung în decembrie12 stau mărturie a faptului că ea
redacta transcrierea (realizată pe baza notiţelor mai multor membri) şi că i‑o
trimitea lui Jung pe porţiuni, pentru revizie. Ea a îndeplinit acest rol până la
finalizarea seminarului, în iunie, anul următor. Întreaga „primă ediţie“, multi­
plicată după materialul dactilografiat, a apărut în cinci volume format in‑cvarto.
În 1938 Mary Foote a scos o „nouă ediţie“, în care notiţelor luate de Chapin li s‑au

11
Edward Foote, „Who Was Mary Foote“, Spring 1974, p. 256ff.
12
Ibid., p. 262, şi C.G. Jung: Letters, vol. 2, p. xxxiiii.

C.G. JUNG
adăugat „notiţele mai complete stenografiate de domnişoara Ethel Taylor“; 13
notiţele luate de Deady au fost reeditate de Carol Baumann; notiţele cursive din
perioada octombrie‒decembrie 1929 au fost scrise de Mary Foote şi de alţii, cu
„mult ajutor“ din partea lui Cary Baynes şi Mary Howells; notiţele din ianuarie‑mar­
tie 1930 sunt, de asemenea, cursive şi au fost scrise de doamna Baynes, doamna
Deady, Barbara Hannah, Joseph Henderson şi domnişoara Foote; iar secţiunea
mai‒iunie 1930 a fost, după cum a scris Mary Foote, „redactată pe baza notiţelor
stenografiate de doamna Köppel şi a notiţelor mele luate cursiv“. Desenele de pe
parcursul întregului volum au fost opera doamnei Deady. Emily Köppel, o
englezoaică măritată cu un elveţian, a devenit secretara lui Mary Foote în 1930 şi
a continuat să primească transcrieri, să dactilografieze, să aranjeze multiplicarea
materialelor şi să se ocupe de toate detaliile administrative, până când războiul a
pus capăt seriilor seminariilor.
La început, Mary Foote şi‑a finanţat munca din subscripţii, suplimentate cu
propriile sale resurse. Spre sfârşitul anilor 1930, fondurile au venit din partea lui
Alice Lewisohn Crowley şi a lui Mary şi Paul Mellon. Contribuţia lui Jung nu a
fost solicitată, iar el a primit exemplare gratuite ale Notiţelor de seminar.
Pe parcursul războiului, Mary Foote a rămas în Zürich, ea revenind în Noua
Anglie de‑abia în anii 1950. A murit în data de 28 ianuarie 1968, înconjurată de
prieteni, undeva la ţară, în Connecticut, la vârsta de 96 de ani.13 Lucrările sale,
printre care şi schiţe succesive ale Notiţelor de seminar, se află acum în Biblioteca
Universităţii Yale.
În octombrie 1930, la câteva luni după finalizarea seminarului dedicat analizei
viselor, Jung a început un alt seminar în limba engleză, intitulat „Interpretarea
viziunilor“, bazat pe picturile realizate de o pacientă americană, înfăţişând
imaginile pe care le văzuse în procesul de „imaginaţie activă“. Acest seminar, care
este considerat o expunere utilă a tehnicilor jungiene de „imaginaţie activă“ şi de
amplificare, a continuat până în martie 1934. Transcrierea sa a fost redactată de
Mary Foote în unsprezece volume, plus un volum cu 29 de ilustraţii. O nouă ediţie,
realizată cu ajutorul unei donaţii din partea familiei Mellon, a apărut între 1939
şi 1941. Într‑o vacanţă din octombrie 1932, Jung, împreună cu J.W. Hauer, profesor
de indologie la Universitatea din Tübingen, a susţinut un seminar pe tema
„Kundalini yoga“, desfăşurat pe parcursul a şase şedinţe şi publicat ulterior
de Mary Foote într‑o ediţie ilustrată de 216 pagini, urmată un an mai târziu de
o versiune germană.

13
Edward Foote, loc. cit.

Analiza viselor n Introducere

14 La două luni după încheierea seminarului despre viziuni, în data de 2 mai 1934,
Jung a început un seminar în limba engleză cu titlul „Psychological Analysis
of Nietzsche’s Zarathustra“ („Analiza psihologică a operei lui Nietzsche,
Zarathustra“). L‑a continuat până în data de 15 februarie 1939, cu câteva lungi
întreruperi, când a predat în Statele Unite în 1936 şi 1937, a călătorit în India în
iarna 1937–1938 şi s‑a întors bolnav de dizenterie. Din nou, Mary Foote a redactat
transcrierea, în zece volume.14
Prelegerile susţinute de Jung în limba germană la Eidgenössische Technische
Hochschule — ETH (Institutul Tehnic Federal) din Zürich sunt de obicei introduse
în aceeaşi categorie cu seminariile, dar ele au fost adresate unui public general
într‑un mare amfiteatru universitar şi respectă stilul de prelegere adecvat. Pentru
Jung, aceasta a reprezentat o revenire la situaţia sa de lector universitar din urmă
cu mai bine de douăzeci de ani. Prelegerile ETH, susţinute în după‑amiezile de
vineri, au început în data de 20 octombrie 1934 cu tema generală „Psihologia
modernă“ şi au continuat, cu obişnuitele vacanţe academice, până în iulie 1935.
Au fost stenografiate de secretara lui Jung, Marie‑Jeanne Schmid, şi tipărite apoi
în traducere engleză de Elizabeth Welsh şi Barbara Hannah, în acelaşi format ca
seminariile. Jung a continuat să conferenţieze sporadic la ETH până în iulie 1941;
a tratat subiecte precum: „Texte orientale“, „Exerciţiile spirituale ale Sf. Ignatius
de Loyola“, „Visele copiilor“, „Literatura veche despre interpretarea viselor“ şi
„Alchimie“. Majoritatea prelegerilor au fost traduse şi publicate de Barbara
Hannah.15
Fiecare volum al seminariilor şi al prelegerilor ETH era însoţit de un avertisment
ce prevedea că „sunt doar pentru uz privat şi nicio parte din ele nu poate fi copiată
sau citată spre publicare fără permisiunea scrisă a Profesorului Jung“. Când au
fost publicate noi ediţii ale seminarului „Analiza viselor“ şi ale prelegerilor
„Psihologie modernă“, sub auspiciile reunite ale Clubului Psihologic şi Institutului
14
Cu permisiunea lui Jung, extrase din seminarul „Interpretarea viziunilor“, aranjate de Jane A.
Pratt, au fost publicate în zece episoade în Spring (revista anuală a Clubului de Psihologie
Analitică din New York), în perioada 1960–1969. Acestea, împreună cu trei episoade concluzive
pregătite de Patricia Berry şi cu un postscript de Henry A. Murray, au fost publicate în The
Visions Seminars (Zürich: Spring Publications, 1976; 2 vol.). / Cele patru prelegeri cuprinzând
„Psychological Commentary on the Kundalini Yoga“ („Comentariul psihologic despre Kundalini
yoga“) al lui Jung, parte a seminarului din 1932, au fost publicate în Spring, 1975 şi 1976. (În
perioada 1970–1977, Spring, fiind încă revista Clubului de psihologie analitică din New York, a
fost publicată la Zürich; după aceea, sub altă conducere, a fost publicată de Spring Publications,
Inc., în Dallas, Texas.) / Un extras din „The Psychological Analysis of Nietzsche’s Zarathustra“
a fost publicat în numărul din 1972 al revistei Spring.
15
Extrase din prelegerile cu tema „Exercitia Spiritualia of St. Ignatius of Loyola“ au fost publicate
în Spring, numerele din 1977 şi 1978. / Toate seminariile şi prelegerile de la ETH sunt enumerate
cronologic în GW 19: Bibliografie generală, pp. 209–15.

C.G. JUNG
C.G. Jung, acelaşi avertisment a fost tipărit în prefaţă, în numele Clubului şi al 15
Institutului. Volumele puteau fi cumpărate numai de persoanele care parcuseseră
o analiză şi aveau o aprobare de la un profesionist. Cu toate acestea, copiile şi‑au
făcut drum în bibliotecile de uz general şi în mâinile intermediarilor de carte.
Când stocul s‑a epuizat şi a fost planificată publicarea unor noi ediţii în 1954,
Institutul a propus ca textele să fie revizuite de un scriitor profesionist, pentru a
fi atenuate ceea ce se considerau a fi erori de stil şi expresie. La sfatul expres al lui
R.F.C. Hull şi al altora, Jung a scris Curatoriumului Institutului: „Doresc să vă
aduc la cunoştinţă că, în urma unei analize mature şi a solicitării unor opinii
competente, am decis ca Seminariile mele să fie publicate neschimbate, la fel ca
înainte. Am fost rugat în mod expres să nu permit aducerea niciunei modificări
stilului lor“. El a propus ca la fiecare publicare să apară în prefaţă aceste rânduri:
„Sunt pe deplin conştient că textul acestor seminarii conţine o serie de erori şi alte
inadvertenţe care necesită corectură. Din nefericire, nu mi‑am putut asuma eu
însumi această lucrare. Prin urmare, rog cititorul să treacă aceste materiale prin
filtrul propriului simţ critic şi să le utilizeze cu circumspecţie. Ele oferă în general,
datorită talentului descriptiv al lui Mary Foote, o imagine vie şi fidelă a reuniunilor,
aşa cum s‑au petrecut la vremea aceea“. Până la urmă adnotarea nu a fost tipărită
în noile ediţii, dar era evidentă preocuparea lui Jung faţă de erorile apărute în
transcrieri. Acum se vehicula ideea publicării seminariilor pentru publicul general.
Michael Fordham, unul dintre editorii Operelor Complete, a recomandat cu tărie
publicarea. În data de 24 mai 1956, Jung i‑a scris lui Gerhard Adler, de asemenea
unul dintre editorii Operelor Complete: „Aş dori să revin asupra discuţiei noastre
din data de 14 mai. Sunt absolut de acord cu publicarea «Notelor de Seminar» ca
anexă a Operelor Complete şi aş dori ca dumneavoastră şi dr. Fordham să eliminaţi
sau să corectaţi erorile existente, după cum e necesar. Materialul stenografiat nu
a fost întotdeauna foarte exact. În ceea ce priveşte stilul, acesta ar trebui, pe cât
posibil, să nu fie modificat“. Putem conchide că Jung a devenit conştient de
inutilitatea restricţionării accesului la textele seminariilor sale; şi era evident
conştient de valoarea lor pentru analiştii în formare şi pentru masa mai mare de
studenţi dedicaţi. Într‑o scrisoare din 19 august 1957, adresată Fundaţiei Bollingen,
el a declarat în mod oficial: „Confirm prin aceasta acordul meu pentru includerea
scrierilor menţionate în scrisoarea dumneavoastră (adică Notele de Seminar şi
corespondenţa) în Opere Complete“.
Lucrurile au trenat până după moartea lui Jung, în iunie 1961. Între timp,
planul original de a publica Notele de Seminar şi Scrisorile în cadrul Operelor
Complete a fost modificat. Editarea corespondenţei a fost delegată, cu aprobarea
lui Jung (1957), dr. Adler în calitate de redactor‑şef, Mariannei Niehus‑Jung şi

Analiza viselor n Introducere

16 Anielei Jaffé.16 Întrucât Jung acceptase ca seminariile să fie editate de R.F.C. Hull,
traducătorul Operelor Complete în limba engleză, proiectul a fost amânat până când
Hull va avea timp disponibil — adică, până când era prevăzută finalizarea Operelor
Complete. Pe la mijlocul anilor 1960, Fundaţia Bollingen i‑a cerut lui Hull să schiţeze
un plan de lucru al publicării, în colaborare cu Herbert Read, familia Jung, Adler,
Fordham, Cary Baynes, Jessie Fraser, Joseph Henderson, Aniela Jaffé, Henry A.
Murray şi Jane A. Pratt. Proiectul, în cinci sau şase volume, urma să includă
Seminarul din 1925, „Analiza viselor“, „Interpretarea viziunilor“, „Kundalini
Yoga“, „Analiza lui Zarathustra de Nietzsche“ şi, provizoriu, o selecţie din
Prelegerile ETH. Moştenitorii lui Jung şi‑au dat acordul de principiu. Hull a putut
începe redactarea abia în vara lui 1972, când s‑a mutat în New York. Mai avea
încă de lucru la traducerea părţii lui Jung din The Freud/Jung Letters, scrisorile
selectate scrise în limba germană (în jur de jumătate) şi la O.C. 18: Viaţa simbolică.
Totuşi, în ciuda declinului treptat al sănătăţii şi energiei sale, Hull a reuşit să facă
o primă redactare şi adnotare a aproape jumătate din seminarul Analiza viselor,
sprijinindu‑se pe cercetările întreprinse de Lisa Ress şi pe sfaturile lui Edward F.
Edinger, M.D., în privinţa chestiunilor de substanţă. În primăvara anului 1973,
Hull s‑a întors la reşedinţa sa din Mallorca, starea sănătăţii fiindu‑i potrivnică
oricărui fel de activitate profesională; el a decedat în Anglia, în decembrie 1974.
Materialele la care lucra au fost păstrate de văduva sa şi trimise în cele din urmă
la Princeton. Cu toate acestea, preluând în 1980 responsabilitatea editării semi­
narului Analiza viselor, am luat‑o de la început.
Principiile mele redacţionale au diferit oarecum de cele ale lui Hull. Am şters
şi am modificat textul cât mai rar cu putinţă, introducând note de subsol în cazul
oricărei modificări semnificative. Am eliminat, de regulă, numai acele pasaje pe
care Jung le‑a repetat pentru informarea noilor membri ai seminarului. Am făcut
modificări nesemnificative ale textului, în ceea ce priveşte punctuaţia, ortografia,
gramatica şi claritatea. Inserarea multor semne de punctuaţie precum punct şi
punct şi virgulă în structura propoziţională mai degrabă lipsită de formă a
transcrierii nu alterează stilul lui Jung. Majoritatea adnotărilor realizate de Hull
şi de Lisa Ress au fost păstrate şi considerabil îmbogăţite. Notele interpretative
ale lui Hull sunt marcate cu iniţialele sale. O diferenţă considerabilă faţă de politica
lui Hull este menţinerea numelor acelor membri ai seminarului care au făcut
comentarii. Mulţi dintre ei sunt persoane cunoscute, chiar eminente în lumea
jungiană şi în afara ei, şi majoritatea sunt decedaţi. Toţi cei patru despre care ştiam
16
Doamna Niehus‑Jung a decedat în 1965. Jaffé a editat apoi ediţia germană/elveţiană „in Zusam­
menarbeit mit Gerhard Adler“; a apărut în trei volume, în perioada 1972–1973. Adler a editat ediţia
americană/engleză „în colaborare cu Aniela Jaffé“; a apărut în două volume, în perioada 1973–1975.

C.G. JUNG
că sunt în viaţă în anul 1982 — domnişoara Hannah, dr. Henderson, dr. Kirsch şi 17
domnişoara Gaskell — şi‑au dat permisiunea pentru folosirea numelor lor. Este
posibil ca, din cele aproximativ zece persoane pe care nu le‑am putut localiza sau
măcar identifica, unele să se afle în viaţă; dacă este aşa, fac apel la îngăduinţa lor.
Desigur, nimic din ceea ce s‑a spus nu este de natură să provoace regretul cuiva,
cincizeci de ani mai târziu. De asemenea, niciunul dintre materialele de caz pre­
zentate în seminar nu poate fi asociat vreunei persoane reale.
Nu am precupeţit niciun efort pentru a păstra „o imagine vie şi fidelă a
reuniunilor, aşa cum s‑au petrecut la vremea aceea“, întocmai cum spera Jung în
1954, şi am reprodus diagramele şi ilustraţiile direct din primele ediţii ale
seminariilor.

Notele de Seminar au o importanţă considerabilă în ansamblul operelor lui

Jung: pe lângă acest fapt evident, ele mai sunt caracterizate şi prin alte câteva
aspecte semnificative. Caracterul discursului lui Jung — stilul lui conversaţional —
este redat cu fidelitate: toţi cei care îl cunoşteau bine sunt de acord în această
privinţă şi, mai ales, toţi cei care au participat la oricare dintre întâlnirile semi­
narului. „Notele au realitatea unei transcrieri după înregistrare, într‑o vreme în
care înregistrarea electronică nu era nici măcar un vis“, a remarcat unul dintre
membrii seminarului. Aceasta o datorăm abilităţii celor care au luat notiţele —
abilitate care era cu atât mai remarcabilă în acele zile de început, când notiţele
erau scrise neprescurtat şi însăilate. Efortul de redactare al lui Mary Foote s‑a
concentrat asupra fidelităţii înregistrării, atât în ceea ce priveşte stilul, cât şi
conţinutul.
Nivelul la care Jung stăpânea limba engleză, demonstrat de aceste transcrieri,
nu trebuie să ne surprindă. Studiase engleza la şcoală, iar la începutul anilor 1900
petrecuse o vară la Londra.17 La Clinica Burghölzli, unde Jung fusese asistentul
lui Bleuler, veneau medici americani şi britanici pentru a învăţa şi a observa:
Ricksher, Peterson, Macfie Campbell, Gibson, Burrow, printre alţii.18 Iar pacienţii
vorbitori de limbă engleză — ne atrag atenţia Harold F. McCormick şi soţia sa,
Edith Rockefeller McCormick, din Chicago — au devenit destul de curând respon­
sabilitatea lui Jung. Începând cu anul 1909, a făcut vizite frecvente în Anglia şi
America, marcate de prelegeri, conferinţe şi întâlniri analitice cu discuţii purtate
în limba engleză. Până în 1920, cercul studenţilor şi analizanţilor aflaţi în jurul lui
Jung în Zürich era format din tot atâţia vorbitori de limbă engleză, pe cât vorbitori

17
Informaţie furnizată de domnul Franz Jung.
18
Vezi The Freud/Jung Letter, index, pentru detalii legate de aceşti psihiatri.

Analiza viselor n Introducere

18 de limbă germană. (Franceza era în minoritate.) Jung scria şi vorbea în engleză
aproape tot atât de frecvent ca în germană sau în germana elveţiană, limba lui
maternă.19
În cele din urmă, dialogurile din seminariile lui Jung sunt bogate în material
care nu poate fi găsit sau care este doar insinuat în lucrările publicate. Pentru Jung,
au fost germinative: el adesea dezvolta idei pe măsură ce vorbea. Seminarul
publicat în acest volum oferă cea mai completă descriere a metodei jungiene a
amplificării în analiza viselor unui pacient şi cea mai detaliată înregistrare a
tratamentului unui pacient de sex masculin realizat de Jung însuşi.20 Considerând
toate acestea, seminariile ne înfăţişează un Jung încrezător în sine, relaxat, direct
şi nediplomat, lipsit de respect faţă de instituţii şi personaje exaltate, adesea
amuzant, chiar licenţios, deosebit de erudit în ceea ce priveşte referinţele directe
şi indirecte, sensibil întotdeauna la cele mai subtile rezonanţe ale cazului discutat
şi permanent fidel sieşi şi vocaţiei sale.

WILLIAM McGUIRE

19
Vezi C.G. Jung: Word and Image, pp. 142–4.
20
Cazul prezentat în Psychologie und Alchemie (GW 12), conţinând o serie de vise în care pre­domină
simbolismul mandalei, era cazul unui pacient de sex masculin analizat de unul dintre colegii lui
Jung.

C.G. JUNG
Mulţumiri

Mi‑am exprimat gratitudinea faţă de R.F.C. Hull, Lisa Ress şi Edward F.

Edinger, pentru munca depusă într‑o primă etapă a redactării. Le sunt în mod
special recunoscător celor trei membri ai seminarului care au participat la întruniri
între 1928 şi 1930 şi care au răspuns călduros, împărtăşindu‑mi amintiri ale
„şedinţelor reale“ şi clarificându‑mi anumite necunoscute, în special referitoare
la identitatea altor membri ai seminarului: Barbara Hannah, Joseph Henderson şi
James Kirsch. De asemenea, le mulţumesc tuturor persoanelor enumerate în
continuare, care au răspuns întrebărilor mele fie direct, fie îndrumându‑mă spre
sursele de consultat: Gerhard Adler; Doris Albrecht; John Alden; Nora Bangs; John
T. Bonner; C. Marston Case; Margaret H. Case; Gerald Chapple; Margot Cutter;
Ivan R. Dihoff; K.R. Eissler; Jay Fellows; Marie‑Louise von Franz; Patrick Gardiner;
Felix Gilbert; Rosamond Gilder; Beat Glaus; Leon Gordenker; Norbert Guterman;
John Hannon; Martyn Hitchcock; Aniela Jaffé; James Jarrett; Lilly Jung; Violet de
Laszlo; Phyllis W. Lehmann; Michael S. Mahoney; Mary Manheim; Bruce M.
Metzger; Paul Meyvaert; Joseph P. O’Neill; Emmy Poggensee; Edith Porada; Frank
H.T. Rhodes; Richard Rorty; Angela Richards; Merle Greene Robertson; Beata
Sauerlander; Gershom Scholem; Marjorie Sherwood; Elisabeth Rüf; Richard
Taylor; Pamela Teske; S.G. Thatcher; Elizabeth Thomas; Părintele Chrysogonus
Waddell; Charles F. Westoff; Hellmut Wilhelm; John F. Wilson; James E.G. Zetzel
şi Herbert S. Zim.
Pentru permisiunea de a introduce citate din traducerea lui Faust (1951) de
Goethe21 în limba engleză, semnată de Louis MacNeice, le mulţumesc cu recu­
noştinţă editurilor Oxford University Press, New York, şi Faber and Faber, Londra.

W. M.

21
Citatele în limba română au fost extrase din traducerea lui Şt. A. Doinaş, Univers, 1983. (N.t.)

Analiza viselor n Mulțumiri

20
Nota redacţiei (ediţia din 1992)
Prezenta ediţie cuprinde următoarele seminarii: Analytical Psychology (1925),
editat de William McGuire, publicat în 1989; Nietzsche’s Zarathustra (1934–1939),
editat de James L. Jarrett, publicat în 1988.

C.G. JUNG
Membrii seminarului

În continuare sunt enumerate persoanele ale căror nume apar în transcriere;

fără îndoială că au fost şi alţi participanţi, ale căror nume nu au fost consemnate.
Nu s‑a găsit niciun registru care să cuprindă numele membrilor seminarului. În
transcriere sunt date numai nume de familie, iar prenumele şi ţara de reşedinţă
au fost adăugate în măsura posibilului. Asteriscul indică un membru care, din ce
se ştie în prezent, a fost sau a devenit ulterior analist. În coloana din dreapta este
trecută data seminarului la care apare pentru prima dată numele fiecărui membru.
Vezi, de asemenea, şi indexul acestui volum.

Bacon, domnul Leonard (S.U.A.) 4 decembrie 1929

Barrett, dr. William G. (S.U.A.) 6 noiembrie 1929
Baumann, domnul Hans H. (Elveţia) 11 iunie 1930
* Baynes, dr. Helton Godwin (Marea Britanie) 29 ianuarie 1930
Baynes, doamna Cary F. (S.U.A.) 6 noiembrie 1929
* Bertine, dr. Eleanor (S.U.A.) 22 mai 1929
* Bianchi, domnişoara Ida (Elveţia) 13 martie 1929
Binger, dr. Carl (S.U.A.) 6 februarie 1929
Binger, doamna Carl (S.U.A.) 28 februarie 1929
Chapin, domnişoara Anne (S.U.A.) 28 februarie 1929
Crowley, domnul Bertram (Marea Britanie) 21 mai 1930
Crowley, doamna Alice Lewisohn (S.U.A.) 22 mai 1929
Deady, dr. Henderson (S.U.A.) 5 decembrie 1928
Deady, doamna Charlotte H. (S.U.A) 6 martie 1929
Dell, domnul W. Stanley (S.U.A.) 22 mai 1929
Draper, dr. George (S.U.A.) 23 octombrie 1929
Eaton, prof. Ralph M. (S.U.A.) 18 iunie 1930
* Fierz, doamna Linda (Fierz‑David) (Elveţia) 5 martie 1928
Flenniken, domnişoara Margaret Ansley (S.U.A.) 19 martie 1930

Analiza viselor n Membrii seminarului

22 Gibb, domnul Andrew
(S.U.A., orig. din Marea Britanie) 30 ianuarie 1929
Gibb, doamna Helen Freeland (S.U.A.) 30 ianuarie 1929
Gilman, dr. 26 iunie 1929
* Hannah, domnişoara Barbara (Marea Britanie) 13 februarie 1929
* Harding, dr. M. Esther
(S.U.A., orig. din Marea Britanie) 9 octombrie 1929
* Henderson, domnul Joseph L. (S.U.A.) 16 octombrie 1929
* Henley, doamna Eugene H. (Helen) (S.U.A.) 12 februarie 1930
Holdsworth, domnul 26 februarie 1930
Hooke, prof. Samuel Henry (Marea Britanie) 21 mai 1930
Howells, domnişoara Naomi (S.U.A.) 26 iunie 1929
* Howells, dr. Mary (S.U.A.) 9 octombrie 1929
* Jaeger, doamna Manuela (Germania) 25 iunie 1930
* Kirsch, dr. James
(Guatemala, apoi Germania, Palestina, S.U.A.) 5 iunie 1929
Kirsch, doamna Eva
(Germania, apoi doamna Gaskell, Marea Britanie) 5 iunie 1929
* König, domnişoara Olga,
baroneasă von König Fachsenfeld (Germania) 20 noiembrie 1929
Leavitt, dr. 15 mai 1929
Müller, doamna 20 februarie 1929
* Nordfeldt, doamna Margaret D. (S.U.A.) 14 mai 1930
Ordway, domnişoara Katherine (S.U.A.) 12 februarie 1930
Pollitzer, domnişoara 26 februarie 1930
Richmond, domnul 11 iunie 1930
Rogers, domnul 13 februarie 1929
Roper, domnul 30 ianuarie 1929
Sawyer, doamna Carol Fisher
(apoi doamna Hans Baumann) (S.U.A.) 6 noiembrie 1929
Schevill, doamna Margaret E. (Schevill‑Link) (S.U.A.) 30 ianuarie 1929
Schlegel, dr. jur. Eugen (Elveţia) 6 februarie 1929
Schlegel, doamna Erika (Elveţia) 20 februarie 1929
* Schmaltz, prof. Gustav (Germania) 29 mai 1929
Schmitz, dr. Oskar A. H. (Germania) 15 mai 1929
Sergeant, domnişoara Elizabeth Shepley (S.U.A.) 21 mai 1930
* Shaw, dr. Helen (Marea Britanie/Australia) 21 noiembrie 1928
Sigg, doamna Martha Böddinghaus (Elveţia) 6 februarie 1929

C.G. JUNG
 Taylor, domnişoara Ethel 8 decembrie 1928 23
* Wolff, domnişoara Toni (Elveţia) 30 octombrie 1929
Zinno, doamna Henri Fink (S.U.A.) 6 martie 1929

Analiza viselor n Membrii seminarului

Visele, în ordine cronologică

Toamna, 1928
1. Copilul surorii bolnav; amfiteatru ale cărui scaune sunt aşezate
cu spatele la masă........................................................................................... 35

Iarna şi primăvara 1929

2. Croitoreasă bolnavă de tuberculoză............................................................ 104
3. Compresor realizând un tipar...................................................................... 114
4. Fuga puilor de găină...................................................................................... 121
5. Sciatică; movilă de pietriş ameninţată de valurile oceanului.................. 139
6. Cumnatul spune că afacerile nu merg cum trebuie.................................. 156
7. Maşină ciudată pentru smulgerea buruienilor.......................................... 157
8. Circuit în apropiere de Riviera..................................................................... 158
9. Scenă intimă cu soţia...................................................................................... 163
10. Mecanism: inimă dublă cu arc de oţel......................................................... 165
11. Baie în mare: discuţie de afaceri cu Prinţul Omar..................................... 167
12. Băieţel dezbrăcat care mănâncă pâine albă................................................ 178
13. Compartimente marine; bordel; bonetă maro........................................... 200
14. Plantaţie de bumbac infestată de viermi..................................................... 229
15. Cireş plin de cireşe coapte şi copac tânăr fără fructe................................ 246
16. Maşină stricată; fiică mică având fusta găurită.......................................... 257
17. Legănându‑se de la un copac la altul; ajunge la o clădire cu curte......... 270

Toamna, 1929
18. Călătorie în Polonia, mecanic care repară magnetul................................ 296
20. Colibă în Egipt; cazan cu cruci şi semiluni................................................. 309
19. Băiat frumos, aducând cu Münchner Kindl*.............................................. 416
21. Câmpie întinsă gri; oameni lucrând la fâşii................................................ 417
*
Aceste vise nu fac parte din serie.

Analiza viselor n Visele, în ordine cronologică

26 Iarna, 1930

22. Maşină formată din cilindri rotitori............................................................. 427

23. Slujbă în biserică; hermafrodit care tulbură corul..................................... 457
24. Exerciţii de gimnastică în pătuţ de copil; un şoarece fuge....................... 501
26. Soţia sa naşte tripleţi*..................................................................................... 525

Primăvara, 1930

— Rezumat al seriei de vise, începând cu primul, realizat de dr. Howell...... 535

25. Bărbat care cade dintr‑un aeroplan triunghiular, rănindu‑se
la mâna dreaptă.............................................................................................. 542
27. Exportul cafelei; compte‑joint cu Michel & Jalaubout.............................. 586
28. Copil care îl conduce la broasca ţestoasă care scuipă un copil................ 601
29. Agenţi care cumpără prea mult bumbac de calitate superioară............. 611
30. Străbunică atacată de pitecantrop................................................................ 616

Nota editorului (pentru ediţia din 1992)

Îi mulţumesc dr. Edward F. Edinger pentru că mi‑a atras atenţia asupra notei
care atribuia nr. 18 visului din data de 28 iulie 1929. El remarcă, pe bună dreptate,
că visul nr. 17, „Legănându‑se de la un copac la altul“, trebuie să fi fost urmat în
experienţa visătorului de visul nr. 19, „Călătorie în Polonia“, întrucât, în prelegerea
din 26 iunie 1929, Jung se referă la „următorul vis… o călătorie cu automobilul
spre Polonia“; prin urmare, a apărut înainte de 26 iunie. Astfel, numerotarea
viselor 18 şi 19 a fost inversată, deşi nu s‑au putut corecta referinţele la numere în
index. — W. M.

C.G. JUNG
Lista abrevierilor

B.S. = Bollingen Serries.

C.G. Jung: Letters. Coord. Gerhard Adler în colaborare cu Aniela Jaffé. Traduceri
din limba germană de R.F.C. Hull. Princeton (B.S. XCV) şi Londra, 1973, 1975.
2 vol.
C.G. Jung: Word and Image. Coord. Aniela Jaffé, trad. Krishna Winston. Princeton
(B.S. XCVII:2), 1979.
C.G. Jung Speaking: Interviews and Encounters. Coord. William McGuire şi R.F.C.
Hull. New York şi Princeton (B.S. XCVII) şi Londra, 1977.
GW = Gesammelte Werke, Patmos Verlag. 20 vol.1
ETH = Eidgenössische Technische Hochschule (Institutul Tehnic Federal), Zürich.
The Freud/Jung Letters. Coord. William McGuire; trad. Ralph Manheim şi R.F.C.
Hull. Princeton (B.S. XCIV) şi Londra, 1974.
Floarea de Aur = Secretul Florii de Aur, tr. din lb. chineză de Richard Wilhelm, cu un
comentariu de C.G. Jung; tr. în lb. engl. de Cary F. Baynes. New York şi Londra,
1931; revizuită şi îmbunătăţită, 1962.2
I Ching = I Ching, Cartea schimbărilor. Traducerea lui Richard Wilhelm a fost redată
în lb. engleză de Cary F. Baynes, ediția a treia, Princeton (B.S. XIX) şi Londra, 1967.3
LCL = Loeb Classical Library.
Letters = C.G. Jung: Letters, q.v.

1
Pentru volumele traduse în limba română, referinţele sunt citate: O.C. (Opere Complete), făcându‑se
referire la volumele publicate de Editura Trei. (N.t.)

2
În limba română, cartea a fost tradusă cu numele Secretul Florii de Aur. Cartea Conştiinţei şi Vieţii şi
a fost publicată la Editura Herald, în anul 2005. (N.t.)

3
Publicată în limba română în anul 2012, la Editura Herald, cu titlul Yi King. Cartea prefacerilor, în
traducerea lui W. Fotescu. (N.t.)

Analiza viselor n Lista abrevierilor

28 AVR = Amintiri, vise, reflecţii, de C.G. Jung. Înregistrată şi coordonată de Aniela
Jaffé; Editura Humanitas, Bucureşti, 2004.
R.F.C.H. = R.F.C. Hull.
Sems = ediţiile anterioare ale prezentului seminar. Numărul indică ediţia
menţionată.
Spring: An Annual of Archetypal Psychology and Jungian Thought. New York,
1941–1969; Zurich, 1970–1977; Dallas, 1978–
Wandlungen und Symbole der Libido. Leipzig şi Viena, 1912.
The Zofingia Lectures. Ed. William McGuire; trad. Jan van Heurck. (supliment al
CW, vol. A.) Princeton (B.S. XX:A) şi Londra, 1983.

C.G. JUNG
Semestrul de iarnă
Partea întâi:
noiembrie–decembrie 1928
Prelegerea I
7 noiembrie 1928

Dr. Jung:
Doamnelor şi domnilor: analiza viselor este problema centrală a tratamentului
analitic, ea reprezentând cea mai importantă tehnică de deschidere a unui drum
către inconştient. După cum ştiţi, principalul obiectiv al acestui tratament este
accesul la mesajul inconştientului. De obicei, pacientul se adresează analistului
atunci când se află într‑un impas sau cul‑de‑sac, aparent fără ieşire, şi presupune
că doctorul1 va găsi o soluţie. Dacă doctorul e sincer, recunoaşte că nici el nu ştie
ieşirea. Dar, uneori, doctorii nu sunt: cu numai 150 de ani în urmă, doctorii erau
acei şarlatani care umblau prin bâlciuri şi extrăgeau dinţi, realizau cure miraculoase
etc., iar această atitudine persistă încă într‑o oarecare măsură şi în zilele noastre
în profesia medicală — există peste tot fiinţe umane rele! În analiză trebuie să fim
foarte precauţi, să nu presupunem că ştim totul despre pacient sau că ştim cum
poate scăpa de dificultăţi. Dacă doctorul îi spune care poate fi, după opinia lui,
problema, pacientul urmează sugestiile doctorului şi nu trăieşte el însuşi
experienţa. Sugestiile pot funcţiona o vreme, dar, aflat departe de doctor, pacientul
clachează, deoarece nu are contact cu sine însuşi şi nu‑şi urmează propriul drum,
ci pe al doctorului. Atunci trebuie să revină la doctor pentru noi sugestii şi, după
un timp, situaţia devine deplorabilă pentru amândoi. Este important ca doctorul
să‑şi recunoască neştiinţa; atunci ambii sunt gata să accepte faptele imparţiale ale
naturii, realităţile ştiinţifice. Opiniile personale sunt mai mult sau mai puţin
judecăţi arbitrare şi pot fi complet greşite; nu suntem niciodată siguri că avem
dreptate. Prin urmare, trebuie să căutăm faptele furnizate de vise. Visele sunt fapte
obiective. Ele nu răspund aşteptărilor noastre şi nu le‑am inventat noi; dacă îţi
propui să visezi anumite lucruri, vei descoperi că este imposibil.

1
În perioada de început a psihanalizei, majoritatea psihoterapeuţilor aveau formare medicală.
(N.red.)

Analiza viselor n Prelegerea I. 7 noiembrie 1928

32 Visăm despre dilemele, despre dificultăţile noastre. Se spune că mirele nu
visează niciodată mireasa. Aceasta, deoarece o are în realitate; o visează doar mai
târziu, când apar necazuri — iar atunci este de obicei soţia lui. Suntem incapabili
să ne influenţăm visele, iar materialul visului nu este dat neapărat de ceea ce ne
înconjoară. Chiar şi atunci când se întâmplă ceva foarte important sau fascinant,
adesea este de negăsit în visele noastre. Cât am stat în Africa2 am fost foarte
dezamăgit, întrucât în toate visele mele nu era nici urmă de Africa, în ciuda unor
experienţe dintre cele mai impresionante; niciun singur vis în care să apară vreun
peisaj african sau negri — cu excepţia unuia, după trei luni, şi în care negrul s‑a
dovedit a fi un frizer care, mi‑am amintit mai târziu, mă tunsese în Chattanooga
(în America)3.
Într‑un mod din cele mai bizare, visele noastre sunt independente de conştiinţă
şi deosebit de valoroase, deoarece nu pot trişa. Sunt dificil de descifrat, aşa cum
au fost întotdeauna faptele fiziologice. Aşa cum e nevoie de o tehnică serioasă
pentru a da un diagnostic în cazul inimii, ficatului, rinichilor etc., şi noi a trebuit
să punem la punct o tehnică serioasă pentru a descifra faptele imparţiale ale
viselor. Imparţialitatea faptelor este de necontestat, dar cu atât mai contestabilă
este descifrarea lor; prin urmare, există mai multe puncte de vedere — cel freudian,
de exemplu. Nu pot discuta aici diversele metode, dar prefer să vă ofer material
de lucru. Vom încerca să‑l descifrăm împreună şi de aici dumneavoastră puteţi
trage concluzii. Visele alese pentru discuţie sunt visele obişnuite ale unuia dintre
pacienţii mei, deoarece sunt mai multe de învăţat din visele obişnuite. Visele mai
interesante sunt foarte incitante, dar sunt mai uşor de înţeles decât cele minore.
Primitivii cred în două tipuri de vise: ota, viziunea măreaţă, mare, semnificativă
şi având o importanţă colectivă; şi vudota4, visul mărunt, obişnuit. Ei neagă de
obicei că ar avea vise obişnuite sau, dacă după îndelungi insistenţe recunosc faptul
că ele apar, spun: „E o nimica toată, toată lumea le are!“ Visele mari şi importante
sunt foarte rare şi numai o persoană cu adevărat importantă are vise mari — şefii,
vracii, oamenii dotaţi cu mana. Spuneau că şi eu aş avea o mare viziune, deoarece

2
Jung a condus o expediţie în estul Africii, din toamna anului 1925 până în primăvara lui 1926, prin
Kenya şi Uganda şi în josul Nilului până în Egipt. Vezi AVR, cap. IX, partea a treia.
3
Nu există vreun document care să ateste că Jung ar fi fost în Chattanooga, Tennessee, deşi e
posibil să se fi oprit acolo într‑o excursie cu trenul de la New Orleans la Washington D.C.,
întreprinsă în ianuarie 1925. Vezi W. McGuire, „Jung in America“, 1924–1925, Spring, 1978,
pp. 44–45.
4
Acurateţea acestor termeni în limba swahili este contestabilă, putând fi vorba de greşeli de
transcriere (sau Jung a auzit un dialect). Conform punctului de vedere obţinut de la Programul
de limbă africană susţinut la Universitatea Yale, ota este o formă verbală care înseamnă „a visa“;
forma vudota nu este cunoscută şi poate fi o eroare de transcriere a substantivului ndoto, pur şi
simplu „vis“.

C.G. JUNG
eram un mare domn, în vârstă de o sută de ani întrucât aveam părul alb şi puteam 33
citi cartea cea mare, Coranul. Prejudecata noastră comună împotriva viselor — că
nu au niciun înţeles — este, probabil, doar vechea tradiţie primitivă conform căreia
visele obişnuite nu merită băgate în seamă. Exploratorii relatează că, atunci când
un şef sau oricine dotat cu mana avea un vis mare, convoca întotdeauna sătenii,
iar aceştia se aşezau şi ascultau, aşteptau şi reflectau şi adesea urmau sfatul primit.
Probabil ultimele urme ale unor vise de o asemenea însemnătate publică pot
fi găsite în vremurile Imperiului Roman. Fiica unui senator a visat că i s‑a arătat
o zeiţă care i‑a reproşat că templul său este neglijat şi se deteriorează şi i‑a cerut
să fie reconstruit. Atunci, ea s‑a dus în Senat şi şi‑a povestit visul, iar senatorii au
decis să reconstruiască templul5.
Un alt caz a avut loc în Atena, când un faimos poet a visat că un anumit om
furase un preţios vas de aur din templul lui Hermes şi îl ascunsese într‑un anumit
loc. Nu credea în vise, iar prima dată când l‑a visat, l‑a respins. Dar când l‑a visat
a doua şi a treia oară s‑a gândit că ar putea fi adevărat, dacă zeii insistau. Aşa că
s‑a dus la Areopag, echivalentul Senatului roman, şi şi‑a anunţat visul. Atunci
s‑au făcut cercetări, hoţul a fost găsit şi vasul returnat6.
Primitivii africani nu mai ascultă acum de visul vraciului, ci de englezi.
Conform opiniei generale, vraciul sau şeful de trib nu mai are astfel de vise de
când englezii se află acolo. Spuneau că acum guvernatorul ştie totul — până unde
se întinde războiul sau hotarele pământurilor, cine a ucis oile etc. Aceasta arată
că visul avea iniţial o funcţie socială şi politică, liderul primindu‑şi gândurile
direct din ceruri, conducându‑şi poporul direct din inconştient.
Rasmussen a auzit de la un eschimos (fiul unei femei de origine eschimosă şi
al unui danez, care locuise cu el în Groenlanda) o minunată poveste despre un
vraci bătrân, care, ghidat de un vis, şi‑a condus tribul din Groenlanda, de‑a lungul
golfului Baffin, până în America de Nord. Tribul creştea rapid, hrana era pe sponci
şi el a visat despre o ţară îndepărtată unde erau o mulţime de foci, balene, cai de
mare etc., un ţinut al abundenţei. Întregul trib l‑a crezut şi au pornit dincolo de
gheţuri. La jumătatea drumului, anumiţi bărbaţi bătrâni au început să se îndoiască,
aşa cum se întâmplă întotdeauna: este viziunea bună sau greşită? Deci jumătate
din trib s‑a întors, spre propria pieire, în timp ce el şi‑a continuat drumul cu
cealaltă jumătate şi a ajuns pe ţărmul Americii de Nord7.

5
Vezi Prelegerile de la Tavistock (1935), O.C. 18, par. 250. Este vorba de zeiţa Minerva.

6
Vezi ibid. Poetul este Sofocle, templul este al lui Heracles, iar visul a fost relatat în „Life of
Sophocles“ (Viaţa lui Sofocle), sec. 12, în Sophoclis Fabulae, ed. A.C. Pearson (Oxford, 1924), p. XIX.

7
Knud Rasmussen, Across Arctic America (New York, 1927), cap. III: „A Wizard and His Household“
(Un vrăjitor şi oamenii săi). Vezi Viaţa simbolică (1939), O.C. 18, par. 674.

Analiza viselor n Prelegerea I. 7 noiembrie 1928