Uuunu, dooooi, tei!

Dacă te uiţi pe sub trancar,

vezi patru beţe cum se bălăngăne
sub hurducăturile roţilor.

Dacă te uiţi pe deasupra,

vezi două funduleţe, atingându-se
(pot fi ale noastre).

În urmă, iată, ca nişte buburuze, casele

îşi scutură de praf coşmeliile.

De o parte şi de alta a drumului,

ca două suluri de hârtie velină, se-ntinde la
soare lanul de soia.

Vrei să auzi ce-şi spun lighioanele?

(Doamne, dă-mi mie telecomanda!)

-Când voi fi mare, am să mă fac aviator!

-Şi eu, pisăloagă!
-Mă voi roti, cu ochii închişi!
(întinde braţele)
-Am să-ţi pun piedică!
(Îl pişcă tare, apoi scoate limba.)
-Tu ai limbă?
-Ihi! (Dă din cap. Îşi arată dinţii. Lipsesc doi.)
-Da` mai vin şi azi planoalele?
-Ihi! Mi-a zis tata, că el ştie tot, şi-ncă ceva pe deasupra!
Aşa i-o zis şi lu` ma`…
(Le bag acum, Doamne?)
-Înseamnă că şi el ale limbă!
- Şi ţepi!..

Acum au tăcut. Trec prin dreptul cimitirului. Sub

umbra salcâmilor, Dumnezeu moţăie
cu barba albă în piept,
pe crucea de piatră. Prin crăpăturile ei, intră şi ies în voie
vacile Domnului. Îmi trag picioarele,
să nu mă calce roţile trancarului.

De sub fruntea lui, au început să urce încet planoarele.