Sunteți pe pagina 1din 283

PARALELA 45 +

mate OOO__
excelentă
,

®
EDUTEST.RO
C@MPER®
Colecţia MA TE 2000 +
Referent ştiinfiflc: Radu Gologan

Editor: Călin Vlasie

Redactor: Mugur Butuza


Tehnoredactare: Luminiţa Badea
Prepress: Marius Badea
Coperta: Ionuţ Broştianu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


Matematică de excelenţă : pentru concursuri, olimpiade şi centrele
de excelenţă : clasa a IX-a I Florin Bojor, Gheorghe Boroica, Dana
Heuberger, ... ; Dana Heuberger, Florin Bojor (coord.). - Piteşti :
Paralela 45, 2013
ISBN 978-973-47-1720-0

I. Bojor, Florin (coord.)


II. Boroica, Gheorghe
III. Heuberger, Dana (coord .)

51 (075.35)(076 .2)
371.384:373 .3

Copyright © Editura Paralela 45, 2013


Prezenta lucrare foloseşte denumiri ce constituie mărci înregistrate,
iar conţinutul este protejat de legislaţia privind dreptul de proprietate intelectuală.
Coordonatori
DANA HEUBERCER FLORIN BOJOR

Nicolae Muşuroia Dana Heuberger Gheorghe Boroica


Florin Bojor Vasile Pop

MATEMA TICĂ DE EXCELENŢĂ

pentru concursuri, olimpiade şi


centrele de excelenţă

Clasa a IX-a
Din această culegere puteţi selecta exerciţii şi teste pentru completarea
portofoliului elevului şi portofoliului profesorului

Pentru elevi: intraţi pe www.Qvis.ro şi puteţi completa electronic


PORTOFOLIUL ELEVULUI

Pentru profesori : intraţi pe www.Qedu.ro şi puteţi completa electronic


PORTOFOLIUL PROFESORULUI
CUPRINS

TESTE INIŢIALE ...... .... ... .......... ....... .... ... ... ... .. .......................... ... ..... ................ „ „ . .. .. ....• .. . . .. 7
SOLUŢIILE TESTELOR INIŢI A LE .. .............. .. ...... .. ..... ....... ..... ..... .......... ... ... .. ... ....... .... ... ...... . 8

I. PRI NC IPIUL INCLUDERII ŞI EXCLUDERII (GHEORGHE BOROICA ŞI VASILE POP) .......•.....•••..•. . .. I0


2. MULTI Ml DE NUMERE (GHEORGHE BOROICA) ...... . .. .... .. ..... ... ......... .••..... .... . ... .. . . ... •...... ...... 29
3. DIVI ZILllLITATEA ÎN ;f: (GHEORGHE BOROICA) ... ..•..• ... •... ... •.• .. •••. .. . ... .. . .. .. .. .. .. .. „ ... ... .. .. . . .... 42
4. GEOMETRIE COMB IN ATOR I CĂ (VASILE POP) .. . ..... . .... ....... ..... . •. •.. .. . .. .... .•.......... .. „ . .... „ ....... 55
5. RETELE PLANE (VASILE Por) . .. .. .. .... ........... ... . ....... .... .. ....... .. ••. .•. ... ....... . ........ ..... . ....... .. .. . 70
6. ECUATll DIOFANTICE (GHEORGHE BOROICA) .. ........ . ... . . . „ . .. . . . .... . ..... . . ............. . ..... ....... ... .... 85
7. I NEGALITĂT I (FLORIN BOJOR) . .. „ . .•••. .. .. „ . •• .....• •.••.• .. •...•..••••.. ..... ... ........ . .... ... ..... . . . ......... .. 98
8. TIPURI DE INDUCTIE (DANA H EUBERGER) . ................... .. ... . ...... •.. •. . .. . ...... ........ . . ..... ... .... ... 113
9. ŞIRURI RECURENTE ŞI PROGRESII (FLORIN BOJOR) . . .......•.. .... ..• . . .. . .... . ...••.... . „ .. ..... . .. . „ . . . . „. 134
10. FUNCfll (DANA H EUBERGER) .. .. ..... .. .... .. .. . .... .. ... ... ... .. ..•........................ . ....... .......... . .. .. 147
11. TEOREME CELEBRE DE GEOMETRIE PLANĂ (FLORIN 80JOR Ş I NICOLAE MUŞUROIA) ...• •..•••.. J75
12. VECTORI (DANA HEUBERGER ŞI NI COLAE MUŞUROIA) ...••. . ...•••.•••.... ... ...•• . .•.. . .. .. ....•.. .... . . 193
13 . APLICATll ALE TRIGONOMETRIEI ÎN ALGEBRĂ (NI COLAE MUŞ UROIA) „ .. . .. .... . ... . ..... .... ... .. . 220
14. APLICATll ALE TR IGONOMETR IEI ÎN GEOMETRIA PLANĂ (NICOLAE MUŞUROIA) •.. .... ...•. .. .•. .. 235
15 . PRODUSUL SCALAR (NICOLAE MUŞUROIA) .. •. ... ..•. .. •. . .. . .. ... . ... .....•... .. ........•..... ... ..•.. . . . ..• . 253

TESTE FINALE ......... ... .... ..... ... ... ......... .... .. . „ .. . .. .. .. „ . .•..... ....... .... . . . ... . . .. . . .. .. ....... „.„ . .. . ... ... . 268
SOLUŢIILE TESTELOR FINALE .. ....... „ ... „ . .. . .... „.„.„ ... . . . „ .. . . „ „ .... . . . ........ . . . . „ ..... . „ ..... .. . . ... 270

BIBLIOGRAFIE .... ..... .... .... ..... ......... .. ... ..... ... . „ ... „ . . . . ............ „ „ .. ..... .. . „ „ .. . . . ..... ..... „ ..... „ ... 276
TESTE INIŢIALE

TESTUL 1.1

1.1.l. Determinaţi n E N, astfel încât -J n2 + 6n + 28 E N.

x+ y+z=6
I.J .2. Determinaţi x, y, z E JR:, astfel încât: .
{ xy+yz+zx=l2
Gazeta matematică 612009

1.1.3. Determinaţi punctul M din interiorul triunghiului ABC, ştiind că:


JS-3S1J=JS-3S2 J=JS-3S3J, unde S, S1, S2, S3 reprezintă ariile triunghiurilor
ABC, AMB, BMC, respectiv AMC.
Nicolae Muşuroia

1.1.4. Fie ABC un triunghi, punctele Ne(AB), Me(AC) şi MBnNC={O}.


d( O, MN) d( O, BC)
Arătaţi că =----'-
d (A, MN) d(A, BC)'
Gheorghe Szollă.~y, R.M.T„ 212013

TESTUL 1.2

l.2.1. Fie ne N• . Rezolvaţi ecuaţia


2 2
x2 + I x + 2 x2 + 3 x +n _ I I
--+--+--+„.+-,--- 1+-+„.+-
2 6 12 n- +n 2 n

1.2.2. Determinaţi numerele reale a, b, c pentru care expresia E( a, b, c) = 6a + b +


2 2

+ 4c 2 + 4a.J2 - 2bc.f3 - 2acJS + 18 este minimă. Găsiţi acest minim.

Dacă mărim dimensiunile para-


3
1.2.3. Un paralelipiped dreptunghic are volumul 60 cm .

lelipipedului cu 3 cm, 4 cm, respectiv 5 cm, atunci volumul său devine 480 cm 3 .
Determinaţi aria totală a paralelipipedului iniţial.

1.2.4. Determinaţi numerele prime a şi b care verifică relaţia a5 - b3 =(a+ b) 2 + 54.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 7


SOLUŢIILE TESTELOR INIŢIALE

TESTUL 1.1

l.S.1. 1. Se constată că V/1 N, /1 ~ 7, ( n + 3 ) < 11 2 + 6n + 28 < ( n + 4 )2 . Deci Vn E N.


2
E

n~7, n+3<~n 2 +6n+28<n+4. Atunci pentru n~7.~n 2 +6n+28 nu poate fi


pătrat perfect. Căutăm n E {O, I, 2, 3, 4, 5, 6}. Verifică n == 6.

l.S.1.2. Avem 36 == ( x + y + z ) • Folosind şi a doua relaţie, rezultă x 2 + y 2 + z 2 == 12.


2

Deci x 2 + y 2 + z 2 == xy + yz + zx . Obţinem x == y == z == 2.

I.S.1.3. Fie a=IS-3S,l=IS-3S2 l=IS-3S3\. Atunci S-3S 1 ==k,a, S-3S 2 =k 2a,


s - 3S3 == k]a, unde k,' k2' k3 E{-1, 1}. Prin adunare obţinem 3S - 3( s, + s2 + S3) ==
==a( k, + k2 + k3 ), deci O== a( k, + k2 + k3). Prin urmare, a== O şi S, == S 2 == S3 ==
s.
3
Rezultă că M este centrul de greutate al triunghiului ABC.

d( o, MN) 0s MN . d( o, BC) scJfJc


l.S.1.4. Avem: =- - , iar =--.
d( A, MN) SAMN d( A, BC) SABC

Dec1. tre b u1e - ca- -


. aratat SuMN Sonc sau ec h"1va I ent SOMN · SAnc == S AMN · Sonc-
- ==--
S AMN SABC

Dar SOMN· S Anc =}_OM· ON · AB · AC sin .:r( MON) ·sin .:r( BAC), iar
4
S11 MN ·S<JfJc ==}_AM·AN·OB · OCsin.:r(MON)· sin.:r(BAC) .
4
Prin urmare, trebuie arătat că OM· ON · AB ·AC== AM· AN· OB · OC (1)
Aplicămteorema lui Menelaus în triunghiurile BON, respectiv COM cu secantele
. AN MB CO . AM NC BO
A- M -C, respectiv A- N - B, rezultă: AB ·MO· CN ==I ş1 AC . NO. BM ==I.

Deci AN == MO . CN şi AM == NO . MB.
AB MB CO AC NC OB
. AN AM MO CN NO MB MO · NO . _ .
Atunci-·--=-·-·-·-= dm care rezulta relaţia (1).
AB AC MB oe CN OB OC·OB'

TESTUL 1.2.
2 2 2 2
x +1 x +2 x +3 x +n 1 I
l.S.2.1. Pentru x 2 >I, avem că - - + - - + - - + „. +-,- > 1+-+„.+-,
2 6 12 n- + n 2 n
2 2 2 2
• _ x + I x + 2 x + 3 x + n 1 1
1arpentru x 2 <I, avem ca - - + - - + - - + „ . + - ,-<!+-+ ... +-.
2 6 12 n- + n 2 n

8 ~ Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


Iar x 2 =I verifică ecuaţia, deci soluţia este x E { -1, I}.
2 2 2
a, b, c) = (a+ 2.J2) + (b -c.J3) + (c- a.JS)
I.S.2.2. E( + 1O este minimă, atunci când
a= -2.J2, c = -2.JlO, b = -2.fJO şi minimul este I O.

I.S.2.3. Fie a, b, c dimensiunile paralelipipedului. Atunci V= abc = 60 cm 3 , iar


Aplicând inegalitatea mediilor, vom obţine că a+3~
3
(a+3)(b+4)(c+5)=480 cm •

~ 2J3ci; b + 4 ~ 2J4b; c + 5 ~ 2JS;. Înmulţind membru cu membru inegalităţile an-


terioare, vom obţine că (a+3)(b+4)(c+5)~8-./60abc =480 cm 3 . Deci vom avea
egalitate în fiecare inegalitate dintre cele anterioare, prin urmare a= 3, b = 4, c = 5.
Atunci aria totală va fi 94 cm 2 •

l.S.2.4. Dacă a, b E M 3 + 1 sau a, b E M 3 + 2, atunci as - b3 E M 3 şi din egalitate


obţinem că a+ b E M 3 , ceea ce este fals . Dacă a E M3 +1 şi b E M 3 + 2 sau invers,
atunci a+ b E .Nf:i şi din egalitate obţinem că as - b E M
3
3 care este fals. Deci cel
puţin unul dintre numerele a şi b este 3. Dacă a= 3, ecuaţia devine I 89 - b 3 = ( 3 + b )
2

cu singura soluţie b = 5. Dacă b = 3, ecuaţia devine a( a a- 6) = 90,


4
- care nu are
soluţii numere prime.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a Î 9


CAPITOLUL 1. PRINCIPIUL INCLUDERII ŞI EXCLUDERII

Prezentăm în continuare o tehnică utilă în rezolvarea unor probleme de numărare .

1.1. Teoremă (Principiul includerii şi excluderii)


Dacă mulţimile A,, Ai, ... , An sunt finite, unde n E N, n ~ 2 şi IAkl reprezintă

numărul de elemente din mulţimeaAk (k E l,n), atunci:

l9A;I= ţlA;l-,~t;nlAi nAjl+,~i~JA; nAj nAk1- ...+(-IY-' ·IOA;I·


Demonstra/ie: Vom demonstra fonnula anterioară prin inducţie matematică. Pentru n = 2,
avem de demonstrat că: IA, u A2 1=IA, I+ IA 2 l-IA 1 n Azi. Într-adevăr, numărul elemen-
telor mulţimii A 1 u A1 este egal cu suma numărului elementelor lui A 1 şi A 2, din care
se scade numărul elementelor comune celor două mulţimi, elemente care au fost
numărate de două ori. Presupunem că formula de demonstrat este adevărată pentru

n E N* şi o demonstrăm pentru n + 1. Fie mulţimile finite A" A 1, ... , A,„ A,.+i· Cu notaţia
B=A 1 u A2 u ... UAn. avem:
IA 1 U A2 U . .. U A„+il =IBu An+ ll =IBI +IA„+ 11-IBn A„+11 (1)
Deoarece operaţia de intersecţie este comutativă, asociativă şi distributivă faţă de
ip. ind. n
reuniune, avem: IBnA„+11=ICA, nA11+1)u(A2 nA11+1)u ... u(A11 nA11 +1)I = ~]A; nA„+11-
i =I

-L IA; n Ai n A +1I+ ... + (-1)"- ·IA, n A2 n ... n A„+, I· Utilizând relaţia (I), ipoteza
11
1

l5. i<j5.n

inducţiei pentru mulţimile A 1, A2, •• •, A„ şi relaţia anterioară, vom obţine:

IA, uA2 u ... uA„+11= IIA;I-


i==-1
L
l5.i<j $.11
IA; nAJI+ L
15.i<j<kS.11
IA; nA1 nAk1- ... +(-1)"- ·IA, nA2 n
1

n .. nA„l+IA„„1-(ţ,IA, nA„„1- "~"IA, nA;nA~,1+ ... +(-1)'" ·IA, nA, n ...nA„„I}


n+ I

= l:IA;I-
i=I
L
\5. i<j5.n+l
IA; n A1 1+ L
l5.i<j <k 5. n+I
IA; n A1 n Ak+ 11- ... + (-1)" · IA, n A2 n .. . n A„+11,

ceea ce trebuia demonstrat.


1.2. Consecinţă. Dacă A, B, C sunt mulţimi finite, atunci sunt utile unnătoarele cazuri
particulare:
a) IAuBl=IAl+IBl-IAnBI;
b) IA u B uCI =IAI +IBI +ICl-(IA n BI +IA nCI +IBnCl)+IA n B nCI .

Notăm cu cp(n) funcţia indicatorul lui Euler, adică numărul de numere naturale mai
mici decât n şi care sunt relative prime cu n, unde n E N·, n ~ 2, iar cp(l) =I .
1O ! Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a
1.3. Observaţie. Formula din teorema anterioară rămâne valabilă dacă se înlocuieşte
„u" cu „n" şi „n" cu „u". Atunci obţinem:
li

IAinA2 n ...nA l=IIA;I- 11

i=I
L
1Si< J"5. n
IA; uAjl+ L
ISi<j <k S n
IA;uA.iuAkl- ... +

1.4. Propoziţie. Dacă descompunerea în factori primi a numărului natural nenul n

es t e n - Pia, · p 2"'- · . •. • p 11111.,, , atu nc1· <p (n) - n · (1 - -1)· (1 - - 1)· ... · (1 - - 1).
Pi P2 Pm

Demonstraţie: Vom calcula numărul n - cp(n). Acest număr reprezintă numărul


numerelor naturale mai mici decât n şi care sunt divizibile cu cel puţin unul din nume-
rele P;, i E 1,m. Dacă notăm cu A; mulţimea numerelor naturale mai mici decât n şi
divizibile cu P; , atunci avem :
III

n-cp(n)=JAi uA2 u ...uA I= IJA;I- 111 L 1


IA; nAjl+ ...+(-l)"'- ·JA1 nA2 n ... nA,,,J,
i=I 15.i<) S m

deci cp(n)=n-f~+ L _n-- ... +(-1) 111 · n


i=i P; i;o;i<J$111 P; · Pj Pi . P2 · ··· · Pm

=n 1-I-+
(
III 1 L ---...
1 +(-1)'" · 1 )=n (1--1)(1 -1-)· ... · (1 -.1-),
P; i;o;i<J$111 P; · Pj
i= i Pi · P2 · ··· · P,,, Pi P2 P111
ceea ce trebuia demonstrat. La ultima egalitate s-a folosit faptul că:
( x - X1 ){ x - X2) · . .. · ( X - X 11 ) = X 11 -( x
1 + X2 + ... + X11 ) • xn-I + L Xi ·Xj ·X
11-l

l5k j5n

- ... +(-1)" ·x1 · x 2 • •• • · x n , relaţie ce se poate demonstra prin inducţie matematică, unde
X, Xi, X2, ... , Xn E JR, n E N•.

1.5. Consecinţă. Dacăp este un număr natural prim, atunci:


a) cp(p) = p - I;
b) cp(pk) = l -l-i, k E N'. Demonstraţia rezultă imediat din proprietatea anterioară
sau din definiţie .

PRINCIPIUL LUI DIRICHLET

Dacă vei dori să pui trei bile în două cutii, în mod sigur vei pune cel puţin două bile
în aceeaşi cutie. De asemenea, nu se pot aranja patru cutiuţe în cele 3 sertare ale unui
birou fără a pune cel puţin două cutiuţe în acelaşi sertar. Distribuind cinci iepuri în
patru cuşti, proprietarul acestora va fi nevoit să pună cel puţin doi iepuri în aceeaşi
cuşcă .
Aceste observaţii simple stau la baza unui principiu care poate fi formulat astfel:
dacă introducem n + l obiecte în n cutii, atunci va exista o cutie care va conţine cel
puţin două obiecte.
Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 11
Varianta discretă a acestui principiu este cel mai simplu exemplu de raţionament
„de bun-simţ" cunoscut sub denumirea de principiul lui Dirichlet sau principiul cutiei
(Principe de tiroirs - principiul sertarelor, în franceză; Pigeonhle principie - princi-
piul cuştilor de porumbei, în engleză). Principiul cutiei este legat de numele mate-
maticianului german Gustav Lejeune-Dirichlet (1805-1859), cu toate că era bine
cunoscut cu mult înaintea acestuia. Meritul lui Dirichlet este acela de a fi aplicat acest
principiu în multe probleme de teoria numerelor.
Acest raţionament extrem de simplu are marea calitate de a putea fi stăpânit de
elevi de la cea mai fragedă vârstă şi, dacă profesorul ştie să le ofere probleme cu
enunţuri variate, le poate dezvolta copiilor pasiunea pentru raţionamente matematice
care urmează a fi folosite în situaţii mai complicate.
Vom da în continuare unele formulări ale principiului cutiei în algebră sau geome-
tria combinatorică.

PRINCIPIUL LUI DIRICHLET ÎN ALGEBRĂ

Dăm în continuare două formulări în algebră ale principiului cutiei.


I. Dacă repartizăm n · k + I obiecte în k cutii, atunci va exista o cutie în care se
află cel puţin n + I obiecte.
li. Fie A o mulţime nevidă şi A 1, A 2, •.• ,An (n E I~l'*) o partiţie a mulţimii A, adică
A 1 u A2 u ... u An= A şi A;(î Aj = 0 pentru i,j E {1, 2, ... , n}, i =F-j.
Dacă avem n + I elemente din A, atunci va exista o mulţime A; şi care să conţină
cel puţin două dintre cele n + I elemente considerate.
Acest principiu stabileşte existenţa unei cutii cu anumite proprietăţi, fiind aşadar un
principiu de existenţă şi nu unul constructiv, deoarece nu stabileşte un algoritm de
aflare a cutiei cu proprietăţile dorite. Diversitatea şi frumuseţea problemelor în care se
poate utiliza principiul cutiei face ca, la numeroase concursuri sau în diverse cărţi de
specialitate, acest tip de probleme să fie mereu prezent.
1.6. Exemplu. Arătaţi că, oricum am alege 7 pătrate perfecte distincte, există cel
puţin două a căror diferenţă se divide prin I O.
Soluţie: Restul împărţirii la 1O a unui număr este egal cu ultima cifră a numărului. Un
pătrat perfect poate avea ultima cifră egală cu O, 1, 4, 5, 6 sau 9. Cum avem 7 pătrate
şi doar 6 posibilităţi pentru ultima cifră, vor exista două pătrate care au aceeaşi ultimă
cifră. Diferenţa acestora se divide cu 1O.

1. 7. Exemplu. Arătaţi că, oricare ar fi 7 puncte într-un disc de rază 1, există două
puncte între care distanţa este cel mult I .
Soluţie: Împărţim discul în 6 sectoare congruente. Într-unul dintre cele 6 sectoare se
găsesc cel puţin două dintre cele 7 puncte. Atunci distanţa maximă dintre două puncte
aflate într-un astfel de sector este 1.

12 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


PRINCIPIUL LUI DIRICHLET ÎN GEOMETRIA COMBINATORICĂ

O variantă geometrică
a principiului lui Dirichlet care ne apropie de geometria com-
binatorică ar fi: dacă pe suprafaţa unei mese de arie S se aşază foi de hârtie având suma
ariilor S' > S, atunci există cel puţin două foi suprapuse.
O primă generalizare a principiului cutiei ar fi: dacă în /1 cutii introducem m obiecte
şi m > p · 11, p E f:(, atunci există o cutie care conţine cel puţin p + I obiecte.
Se observă că în varianta discretă, algebrică, esenţial este să cunoaştem numărul obiec-
telor şi numărul cutiilor, iar în varianta geometrică să cunoaştem aria mesei şi aria obiec-
telor, adică o măsură a lor.
Cadrul teoretic care permite studiul problemelor în care se aplică principiul lui
Dirichlet şi generalizările lui îl constituie spaţiile măsurabile, formate din submulţimi
ale unei mulţimi date (submulţimi măsurabile) şi de o „măsură" pentru fiecare dintre
aceste mulţimi.
Fie X o mulţime, P(X) mulţimea părţilor sale şi m : P(X) ~ [O, oo) o funcţie numită
măsură pe X, cu proprietăţile:
I) m(0) =O;
2) m(A u B) = m(A) + m(B) - m(A n B).
1.8. Observaţie. În teoria măsurii, în loc de P(X) se ia o submulţime P111 (X) formată
din mulţimi măsurabile (în sens Lebesgue sau Jordan), dar pentru această lucrare
considerăm că nu trebuie să dezvoltăm teoria cea mai generală, având în vedere că
toate mulţimile cu care se lucrează în şcoală sunt mulţimi normale (măsurabile).

Fie A1, A'.!_, „„ A„ E P(X) . Să notăm : h= u (A.1 nA1 n„ .A. ), k=l,11.


1 2 '*

1.9. Propoziţie. Pentru orice Ai, A 2 , „„ A 11 E P(X) este verificată egalitatea:


li li

L:m(Ak) = L:m(lk ).
k=I k=\
Demonstra/ie: Demonstraţia este un util exerciţiu de aplicare a principiului inducţiei
matematice.
Pentru /1 = 2, obţinem: m(A 1) + m(A 2 ) = m(A 1 u A2) + m(A 1 n A2) adevărată din
proprietatea 2) din definiţia măsurii .
Presupunem relaţia adevărată pentru n şi o demonstrăm pentru n + I.
Fie t;= LJ (A;,nA;,n„.nA;)Avem: 1;=tku(A„+ 1 n/H)şiobţinem

m(l;)=m(!k)+m(A„+ 1 n!k_ 1 )-m(Jk nA„+ 1 ), k=2,n, aşadar:


m(/ 1') = m(/ 1 ) + m(A„+ 1 ) - m(/ 1 n A +1 ) 11

m(!~) = m(f 2) + m(/ 1 nA„+ 1 )-m(f2 n A„+1 )

n 11

Atunci obţinem : L:mU;) = L:m(!k) + m(A„+1 ) - m(A„+ 1 n !„),


k=I k=I

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a i 13


11+1 '1

dar 1 11 n A + 1 = 1:,+ deci L,mU;) = "L,m(!k) + m(An+i) şi folosind ipoteza inducţiei,


11 1
,

k=I k =I
n+ I n+I
avem: L,mU;)="L,m(Ak).
k=I k =I

1.10. Corolar. Dacă 1"+ 1 =0, atunci: ţm(Ak)~ p·m(QAk}


(Dacă orice element de reuniune aparţine la cel mult p submulţimi, atunci suma
măsurilor lor nu depăşeşte de pori măsura reuniunii.)

Demonstraţie: Avem, evident, 11 :::) / 2 :::) ... :::) Ip+\ :::) ... :::) I"'
aşadar m(/ 1) 2". m(/2) 2". .. • 2". m(/p) 2". m(/p+1) 2". .•. 2". m(/n),
deci I„+1 = 0 ~ m(h) =O, Vk 2".p +I .
Folosind relaţia din propoziţia anterioară, obţinem:

ţm(Ak) = ţm(!.) ~ p ·m(/ 1) = p· m(~Ak}


1.11. Corolar (Principiul cutiei generalizat)

Dacă "i,m(Ak) > p · m(LJ Ak ). există i1, i2, ... , ip+\ cu 1 ~ i 1 < i 2 < i 3 < ... < i„+1 ~ n,
k =I k=I

astfel încât Ali n A n ... n A


I~ //>+I
:;t 0.
(Dacă suma măsurilor submulţimilor Ai. ... , A„ depăşeşte de pori măsura reuniunii
lor, atunci există punctele în reuniune acoperite de cel puţinp +I submulţimi.)
1.12. Observaţie.
a) Dacă X este finită, se poate lua m(A) =numărul elementelor mulţimii A.
b) Dacă X E IR, pentru a < b definim m([a, b]) = b - a.

c) Dacă X E IR 2, putem lua ca măsură aria.

d) Dacă X E IR 3, putem lua ca măsură volumul.

1.13. Observaţie. Pentru cazurile geometrice b), c), d), putem enunţa cele două
corolare sub forma:
b) Pe un segment de lungime l se pun n segmente de lungimi l 1, l 2, •.. , l„.
• Dacă l 1 + l 2 + ... l„ > l, atunci există două segmente l; şi li care au cel puţin un
punct comun.
• Dacă l 1 + l 2 + ... l 11 < l, atunci există pe segmentul de lungime l un punct care
nu se află pe niciunul dintre segmentele l 1 , l 2 , •.. , l 11 •
• Dacă l 1 + l 2 + ... l 11 > p · l, atunci există [p] + 1 segmente care au un punct
comun .
c) Pe o suprafaţă de arie S se aşază n suprafeţe de arii S 1, S2, ••• , S„.
• Dacă S 1 + S 2 + ... S„ < S, atunci există pe S un punct care nu se află în nicio su-
prafaţă S;, i = 1, n .

14 ~ Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


• Dacă S 1 + S2 + „. S„ > p · S, atunci există [p] + 1 suprafeţe care au un punct co-
mun.
d) În interiorul unui corp de volum V se desenează n corpuri de volume Vi, Vi, „., V,,.
• Dacă V1 + V2 + „. Vn > V, atunci există două corpuri V; şi Vj care au puncte co-
mune.
• Dacă Vi + V2 + „ . Vn < V, atunci există în V puncte care nu se află în niciun corp
V;, i = I,n.
• Dacă V1+ V2 + „ . V,,> p · V, atunci există [p] + 1 corpuri care au un punct comun.
1.14. Exemplu. Oricare ar fi funcţia/: {I, 2, „., mn + I} ~ {l, 2, „ ., m}, există
i 1, i1,„., in+I astfel încât.f{i1) = .f(i2) = „. = f(i 11+1).
m·n+I (111·11+\ )
Solu/ie: Fie Ak = {/(k)}, k = l,mn + 1. Atunci, ~ Ak c {1, 2, „., m} => m ~ Ak ~ m;

1
~ m(Ak) = mn + 1,
1
şi există
1

deci :Lm(Ak) > n[ m("Q Ak)] din Corolarul 1.11,

Ai,
I
A;2 , „ ., A;11+1 cu A;I n Ai n ... n Ai11+1 -:/. 0, deci
::!
f (i 1) = .f (i?) = „. = .f (in+I) .
-

1.15. Exemplu. Punctele de pe suprafaţa unui hexagon regulat de latură I se


colorează cu 6 culori . Arătaţi că există două puncte de aceeaşi culoare între care distanţa
este cel puţin 1.

Soluţie: Distanţa între oricare două vârfuri ale hexagonului este ~ 1, deci dacă două
dintre vârfuri ar fi de aceeaşi culoare am terminat. Dacă cele 6 vârfuri sunt de culori di-
ferite, atunci oricum am colora centrul cercului distanţa de la el la vârful de aceeaşi
culoare este 1.

1.16. Exemplu. Într-un teren pătrat cu latura de 1 km se găseşte o pădure cu 4500


stejari de diametrul 50 cm. Arătaţi că se poate săpa în pădure un lac de 1O m x 20 m
fără a tăia niciun copac.

Soluţie: Împă11im pădurea în suprafeţe dreptunghiulare de dimensiuni 10,5 m x 20,5 m.


Formăm astfel 48 x 95 = 4560 dreptunghiuri. Cel puţin unul dintre dreptunghiuri nu
conţine niciun copac. În acest dreptunghi putem săpa lacul.
1.17. Observaţie.
Bordarea dreptunghiurilor de dimensiuni I O m x 20 m este ne-
cesară, căci, dacă centrul unui copac se află în afară, dar foarte aproape de margine,
copacul intră în dreptunghi.
1.18. Exemplu. În interiorul unui triunghi se consideră 7 puncte. Arătaţi că se pot

alege trei dintre ele care să formeze un triunghi de arie mai mică sau egală cu ..!._,
4

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a ; 15


Soluţie: Împărţim triunghiul în două triunghiuri de arie _!_ şi un paralelogram de arie
4

_!_. Celpuţin una dintre cele trei zone conţine cel puţin trei dintre punctele date. Dacă
2
ele sunt în triunghiuri, am terminat. Dacă avem trei puncte în paralelogram, ele
formează un triunghi de arie cel mult jumătate din aria paralelogramului, deci cel mult

1-
egaacu 1
-.
4

PROBLEME DE ANTRENAMENT
1.A.1. Câte numere naturale mai mici sau egale cu 2013 sunt divizibile sau cu 2, sau
cu 3?

Soluţie: Fie A= {2n I n E N, 2n :$ 2013} şi B = {3n I n E N, 3n :$ 2013}. Cum (2, 3) = 1,

avem că A 11 B = {611 In E N, 6n :$ 2013}. Evident, numărul căutat este IAuBI=

= IAI +IBl-IA 11 BI= 1007+672-336=1343.

1.A.2. Toţi locuitorii dintr-un oraş vorbesc fie franceza, fie germana. Dacă 64% vor-
besc franceza şi 58% gemiana, câţi vorbesc ambele limbi?
Solu/ie: Deoarece datele din ipoteză sunt exprimate procentual şi nu se cunoaşte nu-
mărul locuitorilor oraşului, este bine să luăm ca număr de locuitori ai oraşului 100 şi
rezultatul va fi un procent. Notăm cu E mulţimea locuitorilor oraşului, cu F mulţimea
vorbitorilor de limbă franceză şi cu G mulţimea vorbitorilor de limbă gennană. Atunci
vom avea: IEl = IF u GI = card( F) +card( G) - card( F n G), deci card( F 11 G) = 64 +
+ 58- 100 = 22 . Aşadar, 22% dintre locuitori vorbesc ambele limbi.
1.A.3. Câte numere compuse din n cifre există, ştiind că acestea conţin doar cifrele I, 2,
3, dar pe fiecare dintre acestea cel puţin o dată?

Soluţie: Este necesar ca n ~ 3, n E N. Un astfel de număr are forma a1a2 • •• a 11


cu

ak E { 1, 2, 3}, k = ~. Deoarece fiecare cifră dintr-un astfel de număr se poate alege


11
în trei moduri, cu principiul produsului, vor exista în total 3 numere de n cifre formate
doar cu cifrele I, 2 şi 3. Notăm în continuare cu A„ mulţimea numerelor de n cifre ca şi
mai sus care nu conţin pe i, i E { l, 2, 3} . Avem de calculat numărul:
11 11
IA111A2 11A3 1=3 -IA1uA2 uA3 1=3 -(IA1I+IA2 I +IA3 1)+1A1nA2 I+IA111 A3 1+IA2 11A3 l-
-IA111A 2 11 A3 1, unde A„ reprezintă mulţimea numerelor de n cifre care conţine
(pentru fiecare cifră din număr sunt 2 posibilităţi
11
pe i. Deoarece IA1I= IA 2 I = IA3 1=2
11 11
de alegere), IA1 11A2 11A3 1=3 -3 · 2 + 3.

16 : Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


1.A.4. Fiecare dintre cele treisprezece drepte distincte împart F
suprafaţa unui pătrat în două patrulatere cu raportul ariilor D~~---~ C

egal cu i.4 Arătaţi că cel puţin patru dintre dreptele consi-


derate trec prin acelaşi punct.
Soluţie: Să observăm că dreptele date nu pot intersecta două
laturi vecine ale pătratului ABCD dat, căci, în caz contrar, A~---~E~B
pentru o astfel de dreaptă s-ar forma un triunghi şi un pen-
tagon sau două triunghiuri. Fie atunci o dreaptă care intersectează laturile AB şi CD în
punctele E, respectiv F.
Trapezele AEFD şi EBCF au înălţimile egale cu AD şi atunc i raportul ariilor
1
S -(AE+DF) · AD PR
acestora este AEFD =2 =- - -3 , adică acesta este egal cu raportul
St:aCF ]_(EB +FC) · BC RQ 4
2
liniilor mijlocii. Atunci dreapta EF împarte segmentul PQ care uneşte mijloacele
laturilor AD şi BC în raportul i4 . Deoarece există patru puncte care împart liniile

mijlocii ale pătratului în raportul i4 (câte două pe fiecare linie mijlocie) şi fiecare
dintre cele treisprezece drepte trece prin unul dintre aceste puncte, cu principiul cutiei ,
va rezulta că ex istă cel puţin patru drepte dintre cele date care trec prin acelaşi punct.

1.A.5. Se consideră n un număr natural nenul. Se colorează fiecare punct al planului cu


una dintre cele n culori. Arătaţi că există un dreptunghi cu vârfurile de aceeaşi culoare.
Solu/ie: Fie în plan un sistem de axe ortogonale. Considerăm punctele de coordonate
(i, J) cu i E {I, 2, . .. , n + l}, j E { 1,
1
2, ... , n i+ + 1
1}. Cum pentru fiecare punct din plan
avem n posibilităţi de colorare,
y
punctele de pe linie se pot colora în : : ,
n"+1 moduri. Cum avem n"+1 + 1 11" + + l --+--1- -+-+ --r, --f ---i_: --+- -t--
1
• I I I : I I

linii , cu principiul cutiei, deducem ·········· ;---······:-····„··:····· ·····:········"ţ""·· ·· ţ··· ···•··········:······· r ······
că există liniile k şi I colorate ·········:--····„:·„·····:······ · ·:·········r·····r ·····t·········:······ ·: ·········
identic, unde k of./ . Deoarece pe o k ·········:···········:···········:·········:·· ·„··· r·······t··· · t····· ···:· ·······:····· · ···
astfel de linie avem n + 1 puncte şi 2 --~- - ~---t - -t-- r --t--~ - --ţ---~--
, I I ~I l j I I
doar n culori , cel puţin două puncte --i--i--i--;- -1 ---r--~--i--;--
de pe aceste linii au aceeaşi culoare
şi fie (a, k) şi (b , I) aceste puncte.
o 2 3 4 a h li 11 + [ X
Atunci dreptunghiul detenninat de punctele (a, k), (b, k) , (b, I), (a, I) are vârfurile la fel
colorate.
l .A.6. Şase colegi de clasă participă la un concurs de tir. Arătaţi că cel puţin doi dintre ei
au lovit de acelaşi număr de ori ţinta, în condiţiile în care ţinta a fost atinsă de 14 ori.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 17


Soluţie: Vom pune toţi colegii care nu au atins ţinta în cutia cu numărul O; îi punem pe
cei care au atins o singură dată ţinta în cutia cu numărul 1 şi aşa mai departe, în cutia
cu numărul 15 vom pune toţi colegii care au atins ţinta de exact 14 ori. Dacă toţi cei
6 colegi ar fi în cutii diferite, atunci numărul total de loviri ale ţintei ar fi cel puţin
O + 1 + 2 + 3 + 4 + 5 = 15, contradicţie . Aşadar, cel puţin 2 colegi se află în aceeaşi
cutie şi se obţine concluzia.
1.A. 7. Se dau şase puncte, oricare trei fiind necoliniare. Segmentele care unesc aceste
puncte sunt colorate în albastru şi roşu. Arătaţi că există un triunghi cu vârfurile printre
punctele date şi care are toate laturile de aceeaşi culoare.
Soluţie: Fie A, B, C, D, E, F cele 6 puncte. Segmentele A
cu un vârf în A sunt în număr de 5 şi atunci, conform
principiului cutiei, cel puţin 3 vor fi la fel colorate, de
exemplu cu roşu. Fără a restrânge generalitatea, putem
spune că aceste segmente sunt AB, AC şi AD. Dacă seg-
mentele BC, CD şi DA sunt colorate cu albastru, atunci
problema e rezolvată. În caz contrar, unul dintre aceste 8
3 segmente este colorat cu roşu, de exemplu BC, şi
atunci triunghiul ABC răspunde cerinţei date.
1.A.8. Se dă un pătrat de latură 1. Arătaţi că, oricum am alege 5 puncte interioare

acestuia, există cel puţin două, astfel încât distanţa dintre ele să fie mai mică de li.
2
Soluţie: Împărţim pătratul în 4 pătrăţele mai mici, ca în figura alăturată.
Atunci vor exista cel puţin două puncte situate într-un pătrat mic astfel
obţinut. Distanţa dintre acestea este cel mult egală cu lungimea ----~----
.
diagona Ie1. patratu
- I u1. mic, li. A m avea ega 1·1tate cu -li
. care este - _;:_
2 2
dacă cel puţin două puncte ar fi vârfuri opuse în pătratul mic, ceea ce este fals
deoarece punctele date nu se află pe laturile pătratului mare. Aşadar, acea distanţă este
• mai' mica
stnct ' "decat - .
A li
2
1.A.9. Arătaţi că pentru orice număr natural nenul există un multiplu al acestuia scris
numai cu cifrele O şi 7.
Soluţie: Fie n un număr natural nenul. Considerăm mulţimea {7, 77, 777, „., 777„.7}
formată din (n + I) numere. Printre acestea vor exista cel puţin două care dau acelaşi
rest la împărţirea prin n. Atunci diferenţa lor, într-o anumită ordine, se divide cu n şi se
scrie doar cu cifrele O şi 7 .

1.A.10. Care este numărul maxim de elemente ale unei submulţimi A a mulţimii
B = {I, 2, „., 2n}, n E f::î', cu proprietatea că, oricum am alege două numere distincte
x, y EA, suma lor nu este divizibilă cu n?

18 ~ Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


Soluţie : Considerăm mulţimile {I, 2n - I}, {2, 2n - 2 }, ..., {n - 1, n + l}, {n, 2n}. Dacă
A ar avea cel puţin n + I elemente, cum mulţimile anterioare în număr de n constituie
o partiţie a lui B, va rezulta, conform principiului lui Dirichlet, faptul că cel puţin una
dintre aceste mulţimi este inclusă în A. Atunci în A vor exista două elemente diferite
cu suma 2n sau 311, deci divizibilă cu n, contradicţie. Aşadar, A are cel mult 11 ele-
mente. Arătăm că acest număr este chiar n.
Într-adevăr, dacă n = 2k (k E N\ putem lua:
A= {I, 2, „„ k} u {2k + I, 2k + 2, „„ 3k- I} u {4k}
şi este verificată ipoteza, iar dacă n = 2k + I (k E N\ atunci putem lua:
A = {I, 2, „ ., k} u {2k + I, 2k + 2, „„ 3k + 1} u {4k + 2}.
1.A.11. Arătaţi că oricum am selecta n + 1 numere dintre primele 2n numere naturale
(n E N°), există două prime între ele.

Soluţie : Existăn perechi de forma (k, k + l) de numere consecutive. Din principiul lui
Dirichlet, alegând n + l numere, vom alege două din aceeaşi pereche, deci prime între
ele.
1.A.12. Fie A 1, A2 , „ „ A„ vârfurile unui poligon înscris în cercul de rază I. Arătaţi că
există un punct B pe cerc, astfel ca suma distanţelor de la B la vârfurile poligonului să
fie cel puţin n.
Soluţie: Arătăm că, pentru orice pereche de puncte diametral
opuse, unul dintre ele are proprietatea cerută. Dacă BC este un
diametru al cercului, atunci pentru orice vârf A; al poligonului
avem : A;B + A;C ~ BC = 2 (ineg. triunghiului), i E 1,n. Adunând B
n n
aceste relaţii, rezultă că LA;B+ LA;C~2n. Atunci cel puţin

una din aceste sume este ~ n şi se obţine concluzia.

1.A.13. Arătaţi că printre oricare n + I numere naturale (n E N•) există două a căror
diferenţă se divide lan.
Soluţie:Resturile împărţirii celor n + I numere la n pot fi O, I, 2, „„ n - I. Cum sunt
n + I numere şi cel mult n resturi, conform principiului lui Dirichlet, cel puţin două nu-
mere vor da acelaşi rest la împărţirea prin n. Atunci diferenţa acestora se divide prin n.

t.A.14. Se consideră o mulţime A formată din n numere întregi, n E N•. Arătaţi că


existăo submulţime a lui A astfel încât suma elementelor sale să fie divizibilă prin n.

Soluţie: Fie A = {ai, a 2, „ „ a 11 } şi numerele S1 =a,, S2 =a, + a2, „„ S„ =a, + a2 + „. +


+ a„, în total n numere, nu neapărat distincte. Dacă unul dintre aceste numere, de
exemplu S;, se divide la n, atunci submulţimea {a,, a2, „„ a;} c A are proprietatea
cerută. Dacă niciunul dintre numerele S1, S2, „ „ S„ nu se divide la n, atunci resturile
împărţirii acestora la n vor fi din mulţimea {I, 2, „„ n - l}. Cum avem n numere Sk.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 19


atunci cel puţin două vor da acelaşi rest la împărţirea prin n. Fie S; şi ~ cu i < j două
astfel de numere. Atunci numărul S; - S; = a;+i + a;+2 + ... + ai este divizibil prin 11, deci
submulţimea {a;+1, a;+2, ... ,ai} c A are proprietatea cerută.

1.A.15. Se consideră numerele naturale 1 ::;; a 1 < a 2 < ... < an+i ::;; 211. Arătaţi că există
indicii i,j E { 1, 2, ... , n + 1}, astfel încât a; I ai, i t:j.

Solu/ie: Fie numerele b 1 = 1, b2 = 3, ... , bn = 2n - I. Atunci orice număr dintre cele


date se poate scrie sub forma a; = 2k' · bn,, unde k; şi n; sunt numere naturale ce depind
de i şi I ::;; n;::;; n. Cum sunt doar /1 numere n; şi n + 1 numere a;, vor exista doi indici i şij
astfel încât n; = ni. Dacă k; ::;; ki, atunci a; I ai, iar dacă k; > ki, atunci ai I a; şi se obţine
concluzia problemei .
1.A.16. Fie V mulţimea vârfurilor unui poligon regulat cu 20 de laturi şi A c Vo mulţi­
me arbitrară. Arătaţi că:
a) Dacă IAI ~ 9, atunci există trei vârfuri în A care formează un triunghi isoscel.
b) Dacă IAI ~ 11, atunci există trei vârfuri în A care formează un triunghi dreptunghic
isoscel.
Vasile Pop
Soluţie: Fie V={ V1, V2, ... , V20 } mulţimea vârfurilor poligonului în sens trigonometric.
a) Partiţionăm mulţimea V astfel :
Pi= {Vi, Vs, V9, Vn, V11}, P2 = {V2, Vi, Vio, Vi4, Vis}, ?3 = {V3, V1, V11, Vis, V19},
P4 = {Vi, Vs, Vi2, Vi6, V20}. Cele 5 puncte din fiecare mulţime P; determină un
pentagon regulat. Deoarece IAI
~ 9 > 4 · 2, rezultă că unul dintre cele 4 pentagoane are
cel puţin 3 vârfuri din A. Cum orice triunghi cu vârfurile între vârfurile unui pentagon
regulat este isoscel, problema e rezolvată .
b) Partiţionăm mulţimea V astfel : T1 = { V1, V6. Vi 1, V16}, T2 = { V2, V1, V12, Vi1},
T3 = {V3, Vs, V13, Vis}, T4 = {V4, V9, V14, V19} şi Ts ={Vs, V10, Vis, V20}. Cele 4 puncte
din fiecare mulţime Tk determină un pătrat. Deoarece IAI
~ 11>5 · 2, rezultă că cel
puţin unul dintre cele 5 pătrate va conţine trei vârfuri din A. Deoarece orice triunghi cu
vârfurile printre vârfurile unui pătrat este triunghi dreptunghic isoscel, problema e
rezolvată.

1.A.17. La fiecare dintre cele trei şcoli dintr-un oraş sunt înscrişi exact n elevi. Fiecare
elev are exact n + I cunoştinţe în celelalte două şcoli. Arătaţi că există trei elevi, câte
unul în fiecare şcoală, astfel încât fiecare elev cunoaşte pe fiecare elev.
Solu/ie: Fie a elevul dintr-o şcoală A şi care are cele mai multe cunoştinţe într-o altă
şcoală B. Presupunem că aceste cunoştinţe sunt în număr de k::;; n. Cum acest elev are
11 + I cunoştinţe în celelalte două şcoli B şi C şi n + 1 > n ~ k, din principiul lui
Dirichlet, deducem că există un elev c înscris în şcoala C, astfel încât a şi c se cunosc.
Din presupunerea tăcută, elevul c are cel mult k cunoştinţe în A şi, deci cel puţin
(n + 1) - k cunoştinţe în B. Deoarece în B rămân n - k elevi care nu cunosc pe a şi elevul c
are cel puţin n + 1 - k cunoştinţe în B, din principiul lui Dirichlet deducem că există
20 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a
un elev b în şcoala şi c îl cunosc pe b.
B astfel încât a
Observaţie. Explicaţiile anterioare pot fi urmărite analizând desenul sugestiv de mai
JOS .

n- elevi

PROBLEME DE OLIMPIADĂ

1.0.1. Un sondaj de opinie asupra unui grup de 120 de persoane, jumătate bărbaţi, jumă­
tate femei, arată că dintre bărbaţi jumătate merg la spectacole, iar numărul total al per-
soanelor care merg la spectacole este egal cu cel al femeilor care nu merg la spectacole.
Câte femei din acest grup merg la spectacole?
1.0.2. Dintre participanţii la o conferinţă, 21 cunosc limba engleză, 18 cunosc limba
franceză, 11 cunosc limba germană, 5 cunosc şi franceza, şi engleza, 6 cunosc engleza şi
germana, 3 cunosc franceza şi germana, 4 cunosc toate cele trei limbi, iar unul nu cu-
noaşte niciuna dintre aceste limbi. Câţi participanţi sunt la conferinţă?

1.0.3. Se dau 17 puncte în plan, astfel încât oricare 3 sunt necoliniare. Segmentele ce
unesc aceste puncte sunt colorate în roşu, galben sau albastru. Arătaţi că există un tri-
unghi cu vârfurile printre punctele date şi care are toate laturile de aceeaşi culoare.
1.0.4. La o masă circulară se aşază 5 băieţi şi 5 fete. Arătaţi că există o persoană, băiat
sau fată, care este aşezată între doi băieţi.
1.0.5. La olimpiada internaţională de matematică concurează 600 de elevi timp de 2 zile
pe 6 probleme. Arătaţi că cel puţin 86 dintre ei au rezolvat acelaşi număr de probleme.
1.0.6. Se consideră o mulţime de I O numere arbitrare de 2 cifre. Arătaţi că există două
submulţimi disjuncte ale acesteia, astfel încât suma numerelor din cele două submulţimi
să fie aceeaşi .
0.1.M , 1972
1.0.7. Pe suprafaţa unui poligon de arie 13 se aşază
10 poligoane de arie 6. Arătaţi că

există 4 poligoane care se intersectează după 1


o arie mai mare ca - - .
70
Vasile Pop
1.0.8. Într-un cub de latură l, se consideră o linie frântă neintersectată, de lungime 300.
Arătaţi că existăun plan paralel cu una dintre feţe, care taie linia în cel puţin I OI puncte.
1.0.9. Într-un cub de latură 1, se iau n sfere cu suma ariilor suprafeţelor egală cu 32.
a) Arătaţi că există o dreaptă care taie cel puţin 9 sfere.
b) Arătaţi că există un plan care intersectează cel puţin 11 sfere.
Vasile Pop
Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a J 21
1.0.10. Oricare ar fi 1331 puncte într-un cub de latură 1, există 5 puncte într-o sferă de
~ I
raza-.
9
Vasile Pop
1.0.11. Într-un pătrat de latură 1, sunt trasate un număr finit de segmente cu suma lun-
gimilor lor egală cu I 00. Arătaţi că se poate trasa o dreaptă care să taie cel puţin 50 de
segmente şi o dreaptă care să treacă prin interiorul pătratului şi să taie cel puţin 70 de seg-
mente.
Vasile Pop

l.0.12. Într-un pătrat de latură 1, sunt desenate câteva cercuri cu suma lungimilor egală
cu 12. Arătaţi că se poate duce o dreaptă care secţionează cel mult trei cercuri şi o dreaptă
care secţionează cel puţin patru cercuri.
Vasile Pop

SOLUŢIILE PROBLEMELOR DE OLIMPIADĂ

1.S.1. Notăm cu B mulţimea bărbaţilor din grup care merg la spectacole, cu F mul-
ţimea femeilor din grup şi cu E mulţimea tuturor persoanelor care merg la spectacole.
Atunci avem: IEl=l(EnF)uBl=IEnFl+IBl-IEnFnBI, deci IEl=l(EnF)I+
+IEI= IE n FI+ 30, deoarece E n F n B = 0 . Folosind condiţia din enunţ, obţinem :
IEI= IFl-IE n FI= 60 -IE n FI. Atunci din cele două relaţii deducem IEI= 45 şi
IE n FI= 15. Aşadar, numărul femeilor care merg la spectacole este 15.
Observaţie. Dacă notăm cu f numărul femeilor care merg la spectacole şi cu x
numărul persoanelor care merg la spectacole, vom avea x = 30 + f şi x = 60 - f, de
undef= 15, x = 45 şi problema e rezolvată.
1.S.2. Să notăm cu E, F şi G mulţimea participanţilor la conferinţă şi care cunosc lim-
ba engleză, franceză, respectiv germană . Numărul participanţilor la conferinţă şi care
ştiu cel puţin una dintre cele 3 limbi este: IE u Fu GI =IEI+ IFI + IGl-(IE n FI)+
+IEnGl+IFnGl)+IEnFnGl=21+18 + 11-(5+6 + 3) + 4 = 40. Atunci vor fi
41 de participanţi la conferinţă.

1.S.3. Fie A unul dintre punctele date. Considerăm cele 16 segmente ce au o extre-
mitate în A şi cealaltă în unul dintre celelalte puncte date. Deoarece 16 > 3 · 5 = 15, cu
principiul cutiei, va rezulta că cel puţin 6 dintre aceste segmente sunt colorate cu
aceeaşi culoare, de exemplu albastru. Considerăm în continuare cele 6 extremităţi ale
celor 6 segmente ce pornesc din A, care sunt diferite de A. Dacă unul dintre segmen-
tele ce uneşte două asemenea extremităţi, de exemplu segmentul BC, este albastru,
atunci triunghiul ABC este albastru şi problema e rezolvată. În caz contrar, toate

22 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


segmentele ce unesc aceste puncte sunt roşii sau galbene şi printr-un raţionament analog
rezultă existenţa
triunghiului cerut.
1.S.4. Notăm cu 1, 2, 3, .. „ 1O scaunele aşezate la masă . Deoarece sunt 5 băieţi,
conform principiului cutiei vom avea cel puţin 3 băieţi aşezaţi pe scaune de aceeaşi
paritate ( 1, 3, 5, 7, 9 sau 2, 4, 6, 8, I O). Fără a restrânge generalitatea, putem
presupune că avem cel puţin 3 băieţi aşezaţi pe scaune impare. Va rezulta că cel puţin
două scaune impare consecutive (1, 3 sau 3, 5 sau 5, 7 sau 7, 9 sau 9, 1) sunt ocupate
de băieţi. Atunci persoana care stă pe un scaun situat între acestea (2 sau 4 sau 6 sau 8
sau 10) răspunde cerinţei problemei.
l.S.5. Se consideră 7 cutii. Se pun elevii care nu au rezolvat nicio problemă în prima
cutie, pe cei cu o singură problemă rezolvată în a doua cutie, cu 2 probleme rezolvate
în a treia cutie şi aşa mai departe, elevii cu 6 probleme rezolvate sunt puşi în a 7-a
cutie. Deoarece 600 > 7 · 85 = 595, va rezulta că într-o cutie se află cel puţin 86 de
elevi şi problema e rezolvată.
1.S.6. Fie A mulţimea cu cele 1O numere ca şi în enunţ. Atunci A are 2' - 1 = I 023
0

submulţimi nevide. Suma minimă a elementelor unei astfel de submulţimi B este 10


(se realizează pentru B = {10}), iar cea maximă este 945 şi se realizează pentru
B = {90, 91, 92, ... , 99} . Cum avem 1023 de submulţimi nevide şi cel mult 936 de
sume, conform principiului cutiei, vor exista două submulţimi având aceeaşi sumă a
elementelor. Dacă acestea nu sunt disjuncte, atunci eliminăm partea comună şi egalita-
tea sumei elementelor acestora se păstrează.
10 10
1.S.7. Notăm cu Pk, k E 1,10 poligoanele date şi /1 LJFi, , / 2 = LJ (P; n Pi), ...
k=I i " .i=I
10 10 10
..., / 10 =n?ir şi S(Pk) aria poligonului Pk. Avem relaţia LS(Pi,)= LS(lk ), relaţie
k=I k= I k=I

care se poate demonstra pe caz general prin inducţie matematică .


10
Avem că : S(/ 1}?. S(/2) ~ ... ~ S(/1 0). Atunci obţinem că :LSC?ir) ~ 3 · S(/1) + 7 · S(/4 ),
k=I

10 · 9 · 8 · 7
de unde 60 ~ 3 · 13 + 7 · S(/4 ), deci S(l4) ~ 3. În /4 avem = C104 = 21 O
1·2 · 3·4
intersecţii de câte 4 poligoane (primul poligon se poate alege în 1O moduri, al doilea în
9 moduri, al treilea în 8 moduri şi al patrulea în 7 moduri, iar acestea 4 se pot permuta
între ele în 4 · 3 · 2 · 1 = 24 moduri). Atunci există o intersecţie de arie mai mare ca
3 1
--=-
210 70
1.S.8. Fie L 1, L2, •• • , L„ segmentele liniei frânte şi proiecţiile ortogonale pe muchiile
cubului pr 1, pr2, pr3. Avem: m(L;) < m(pr1L;) + m(pr2L;) + m(pr3L;), deci sumând:

300 = "f,m(L;) < "f,m(pJîL;) + "f,m(pr2 L;) + "f,m(pr3 L;).


i=I i=I i=I i=I

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 23


li

Aşadar există o sumă de proiecţii mai mare ca 100, fie Im(pr1L;) > 100.
i=I

Dar m( Qptjl;) ~ 1, deci ţm(p11L;) > 100 · n{Qp11L; }i folosind Corolarul 1.11,
există l,. , l,.1 , „ „ L,.
I 101
cu pr1 L,.I n pr.1l.12 n „. n pr1l.1101 == A t: 0. Un plan perpendicular
pe această muchie de proiectare dus dintr-un punct din A taie liniile l.,
11
l.11 , „„ l.1w1 în
101 puncte.
n
t.S.9. Notăm Sk, k = l,n aria cercului mare al sferei . Avem L 4Sk == 32.
n
Dar Sk ~ -
4
k=I

(aria cercului de rază _!_ ). Deci 4n2:. > 32 ~ n >I O. Proiectând sferele pe una dintre
2 4

feţele cubului în discurile Ak, k = ~' avem: ~m(Ak)= ~Sk =8>8m(QAk} deci

din Corolarul 1.11. există i 1, io,


-
„„ i9 cu A nA n„ .nA t:0. O
11 11 1•J
dreaptă perpendi-
cutară pe faţa considerată dusă printr-unul din punctele acestei mulţimi (nevide) taie
sferele S;,, S;,, „„ S;,, . b) Proiectăm sferele pe una dintre muchiile cubului şi obţinem

pe aceasta n segmente egale cu diametrele dk ale sferelor. Din 8 == Isk == n


k=I
li (d )
_k
2
2

obţinem :t d;
k=I
==
32
n
. Dar din dk ~ 1 rezultă d; ~ dk, deci :t dk ~ 32n > I O. Deci avem
k=I

pe un segment de lungime I, n segmente cu suma lungimilor > 10. Există puncte pe


segment acoperite de cel puţin 11 segmente. Un plan perpendicular pe acea latură a
cubului dusă printr-un astfel de punct intersectează cel puţin 11 sfere.

1
l.S.10. Condiţia ca 5 puncte să se afle într-o sferă de rază - este echivalentă cu in-
9
tersecţia nevidă a sferelor de rază _!_ cu centrele în punctele respective. Arătăm că
9
5 din sferele de rază _!_ cu centrele în cele 1331 puncte au intersecţia nevidă. Reuni-
9

unea acestor sfere este inclusă în cubul de latură 1 + - . Avem : m (1331 V; ) < ( I+- 2 LJ 2) 3

şi
9 i=I 9
3
rn1 4n ( 1) 1331 (1331 )
~m(V;)=l331 · ) 9" , deci ~m(V;)>4m ~V; şi se obţine concluzia.

1.S.11. Notăm cu l; segmentele şi cu l; lungimile lor i = I, n. Proiectăm fiecare


segment pe două laturi adiacente ale pătratului AB şi AD şi notăm cu p; lungimea

24 ! Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


proiecţiei pe AB şi cu q; lungimea proiecţiei pe AD a segmentului L;, i = l, n. Evident:

!;-:~ p; + q; şi I; =p; +
~ 2
l/;
2 ~ P· +q P +q
"?. v2 · - '--' = ~· Sumând relaţiile , obţinem:
2 -v2
n 11 n
LOO = L( ~ LP; + Ll/;
i =I i =I i= I
şi cel puţin una dintre sumele LP; sau Ll/; depăşeşte 50.
Dacă L" P; "?. 50, atunci pe latura A B există puncte acoperite de cel puţin 50 de
i =I

proiecţii . O dreaptă paralelă cu AD dusă printr-un astfel de punct taie cel puţin 50 de
n n n
segmente. Pentru a doua parte avem: J2 ·l 00 = J2 ·LI; "?. L P; + Ll/;· Una dintre
i= I i =I i= I

~ ~ . . - d ' J2. 100 < 1, 42. 100 -71.


sume 1e L,;P; sau L,;l/; este mai mica ecat Dacă , de
. i= I i=I 2 2
n
exemplu, Ll/;< 71, atunci există puncte pe AD acoperite de cel mult 70 de proiecţii.
i= I
O paralelă la AB dusă printr-un astfel de punct taie cel mult 70 de segmente.
n n
1.S.12. Fie d;, i = ~ diametrele cercurilor. Avem °Lnd; = 12, deci Ld;=
i=I i=I

=~ E (3, 4) . Proiectăm cercurile pe una dintre laturile pătratului şi, deoarece suma pro-
n
iecţiilor este mai mare ca 3, rezultă că există puncte acoperite de cel puţin patru proiecţii .
O dreaptă perpendiculară pe latura dusă printr-un astfel de punct taie cel puţin 4 cer-
curi . Deoarece suma proiecţiilor este mai mică decât 4, rezultă că există puncte aco-
perite de cel mult trei proiecţii . O dreaptă perpendiculară pe latură dusă printr-un astfel
de punct taie cel mult trei cercuri.

TESTE DE EVALUARE

TESTUL 1.1

1.T.1.1. Fie un număr natural n "?. 3 şi 2n numere reale o 1, o 2 , .•• , o2 n, care constituie o
*
progresie aritmetică de raţie r O. Arătaţi că, oricum am alege o submulţime A cu n + 2
elemente, Ac { o 1, a 2 , ..• , a 211 } , există cel puţin două elemente distincte în A, având
suma 2(a1 + n · r).
Dumitru Acu
l.T.1.2. Arătaţi că interiorul unui poligon convex ABCDE, cu toate laturile de lungime.
egală, nu poate fi acoperit în totalitate cu discuri deschise având laturile pentagonului
ca diametre.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 25


1.T.1.3. Se consideră n E N* şi mulţimea A = {a 1, a 2, •. „ a 311+i} c [I, 3 11
). Arătaţi că
există cel puţin patru elemente distincte a, b, c, d din A, cu proprietatea că
a · d < 9b · c.
Nicolae Muşuroia
1.T.1.4. Într-un cub de muchie I sunt trasate un număr finit de segmente cu suma lungi-
milor lor egală cu I 00.
a) Arătaţi că se poate duce un plan care taie cel puţin 34 de segmente.
b) Arătaţi că se poate duce un plan care trece prin interiorul cubului şi taie cel mult
57 de segmente.
Vasile Pop

TESTUL 1.2

1.T.2.1. Arătaţi că din oricare patru cuburi perfecte putem alege două a căror diferenţă
se divide cu 7.

1.T.2.2. Arătaţi că orice submulţime cu 7n + 1 elemente a mulţimii {I, 2, ... , 8n},


n E r:::r*, conţine patru numere a, b, c, d astfel încât a I b, b Ic şic Id.
Concursul Gazeta Matematică şi Viitoria/impiei.ro, 2010
I. T.2.3. În plan se consideră I Ol puncte, oricare 3 necoliniare. Fiecare dintre aceste
puncte este colorat în una dintre cele 4 culori date. Arătaţi că pentru una dintre aceste
culori există cel puţin 1950 de triunghiuri având toate laturile diferite şi vârfurile colo-
rate numai cu această culoare.
1.T.2.4. Arătaţi că, oricare ar fi 1OOO de puncte într-un disc de rază I, există un disc de
1
rază - care acoperă cel puţin 11 puncte.
9
Vasile Pop

SOLUŢIILE TESTELOR DE EVALUARE

TESTUL 1.1

1.R.1.1. Grupăm elementele a 1, a 2, ... , a 211 în n + 2 submulţimi: {a 1}, {a„+ 1}, {a2, a2 11 } ,
{a3, a 2„_ 1}, ••• , {a,„ a„+ 2 }. Suma elementelor din fiecare submulţime cu două elemente
este 2(a 1 + n · r). Cum A are n + 2 elemente, cel puţin n elemente se află în

LJ" {ak, a 211 +2 -k }. Cu principiul cutiei, va exista o submulţime de două elemente (dintre
k=2
cele considerate) inclusă în A. Elementele acestei submulţimi satisfac cerinţa problemei.
1.R.1.2. Suma măsurilor celor cinci unghiuri ale pentagonului este 180° · 3 = 540°.

26 1 Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


Deoarece 2. 5400 = I 030 > 600 , coni.orm
"" . . . . cut1e1,
prmc1p1ulu1 . . pentagonul dat va avea cel
2 ·5
puţin două unghiuri mai mari decât 60°. Presupunem că aceste unghiuri sunt <r.EAB şi
<r.ABC. Atunci BE şi AC sunt mai mari decât AB = 2R, unde R este raza discului .
Dacă Feste mijlocul segmentului (EC), atunci DF 1- EC, deci F
se află pe semicercul de diametru DE, respectiv DC. Demonstrăm
că F se află în exteriorul semicercului de diametru AE.
Considerăm G mijlocul segmentului AE. Atunci GF este linie

mijlocie în L-.EAC, deci GF = obţinem


AC> R, de unde G
2
concluzia dorită. Analog, F se află în exteriorul semicercului de
A B
diametru BC. Mai demonstrăm că F se află şi în exteriorul
semicercului de diametru AB. Presupunem contrariul, deci
m( <r.AFB) ~ 90°. Atunci AB este cea mai mare latură a L-.AFB şi astfel AF< 2R.
1 1
Din EF = - EC < -(ED+ DC) = 2R rezultă că EA = 2R > EF, EA = AB > AF şi astfel
2 2
m( <r.EFA) > 60°. În mod analog, m( <r.CFB) > 60°.
Atunci m( <r.EFA)+ m( <r.A FB) + m( <r.CFB) > 180°, ceea ce este o contradicţie .

1.R.1.3. Partiţionăm intervalul [ 1, 311 ) în n intervale disjuncte I k = [ 3k-I, 3k), unde


k E { 1, 2, .. „ n}. Din ipoteză, în cele n intervale se află 3n + l elemente ale mulţimii A.
Confonn principiului lui Dirichlet, va exista un interval Ip în care se află cel puţin 4
elemente din A. Fie a, b, c, d E I„ = [3P- 1, 3P). Atunci a · d < 9'' şi 96 . c > 9 · 31>- 1 • 3P- 1 = Cf,
deci ad < 9bc.

1.R.1.4. Notăm cu S;, i = 1,n segmentele şi cu I; lungimile lor. Proiectăm fiecare


segment pe laturile DA , DC, DD' ale cubului şi notăm cu p;, q;, r;, i = l,n lungimile

proiecţiilor. Avem inegalităţile: I;~ p; + q; + r; şi l; =~p; +q~ +tj 2 ~Jj. P; +q; +r;,
3
i = 1, n (media aritmetică este mai mică decât media pătratică). Adunând inegalităţile

obţinem: 100 ~ LP;+ Lq; + :Lr; ~ 100.fJ. Din prima inegalitate cel puţin una dintre
sume este~ 33,3 şi, dacă ea este proiecţia pe DA, atunci pe DA există puncte acoperite
de cel puţin 34 de proiecţi i. Un plan perpendicular pe DA dus printr-un astfel de punct
taie cel puţin 34 de segmente. Din a doua inegalitate una dintre sume este mai mică

sau egală decât Jj · 100 < 58. Dacă această sumă


este proiecţia
pe DC, atunci pe DC
3
există puncte acoperite de cel mult 57 de proiecţii. Un plan perpendicular pe DC dus
printr-un astfel de punct taie cel mult 57 de segmente.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a ! 27


TESTUL 1.2
l.R.2.1. Orice cub perfect are una dintre fonnele 7k, 7k + I sau 7k + 6, k E Z. Din
principiul cutiei, vor exista două cuburi de aceeaşi formă, deci diferenţa lor se divide
cu 7.
l.R.2.2. Considerăm submulţimile mulţimii {I, 2, ... , 8n}, de forma:
Ck = { 2k- J, 2(2k- J), 22 (2k-l), ... } , unde k E l,4n.
Submulţimile Cn+I' C„+ 2 , .. • , C211 au fiecare câte două elemente, în total aceste n
submulţimi au 2n elemente. Submulţimile C211 +1, C211 + 2 , .. . , C411 au fiecare câte un
element, în total aceste 2n submulţimi au 2n elemente.
Atunci mulţimile C1, C2 , ••. , C11 vor conţine restul de 3n + 1 elemente. Din principiul
cutiei, va rezulta că cel puţin una dintre mulţimi va conţine 4 elemente. Dacă ele-
mentele a < b < c < d se află în acea submulţime, atunci avem că a I b, b I c şi c I d.
1.R.2.3. Deoarece 101 = 4 · 25 + I, din principiul lui Dirichlet, va rezulta că există cel
puţm
. 26 de puncte co Iorate cu aceeaşi. cu Ioare. Atunc1. vor exista . 26. 25 . 24 = 260 O
6
triunghiuri cu vârfurile în aceste puncte deoarece primul vârf se poate alege în 26 demo-
duri, al doilea în 25 de moduri, al treilea în 24 de moduri, iar fiecare astfel de triunghi
a fost numărat de 6 ori. Cum oricare 3 puncte nu sunt coliniare, fiecare pereche de
2 puncte din cele 26 de puncte este bază pentru cel mult 2 triunghiuri isoscele (media-
toarea segmentului determinat de cele 2 puncte conţine cel mult 2 puncte). Atunci
.
pnntre ce Ie 2600 de tnung
. h.mn. vor fi1 ce I mu It 26 . 25 . 2 = 650 de tnung
. h.mn. 1sosce
. I e.
2 .
Aşadar, vor exista cel mult 2600 - 650 = 1950 de laturi diferite şi având vârfurile de
aceeaşi culoare.

1.R.2.4. Cu centrul în fiecare punct, trasăm un cerc de rază 2-. Reuniunea acestor dis-
9
I
euri acoperă o suprafaţă inclusă în discul de rază 1 + - (discul iniţial bordat), ce are
9

aria (1+2-)
2


1
n = OO · n. Dacă prin absurd fiecare punct de pe această suprafaţă ar fi
9 81

acoperit de cel mult I O discuri mici, atunci aria totală a lor, egală cu 1OOO · ( ~ J n , ar

. . • 1OOn 1OOOn . ~ 1OOO 1OOOn


fi mai mică decat 10 ·- - = - - , ad1ca am avea - - · n<--, fals. Aşadar,
81 81 81 81

vor exista puncte de pe discul mare acoperite de 11 discuri mici . Un disc de rază _!_ cu
9
centrul într-un astfel de punct acoperă cel puţin centrele celor 11 discuri mici.

28 i Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


CAPITOLUL 2. MULŢIMI DE NUMERE

MULŢIMEA NUMERELOR PRIME

Un număr natural n E N, n ~ 2, se numeşte număr prim dacă singurii săi divizori


naturali sunt I şi n. Numărul natural 2 este singurul număr prim par. Prezentăm în
continuare câteva proprietăţi legate de numerele prime.
2.1. Teoremă (Euclid). Mulţimea Pa numerelor naturale prime este infinită .

Demonstra/ie. Să presupunem prin reducere la absurd că mulţimea P este finită, deci


P = {p1 , p2, „„ PnL unde n E N'. Considerăm numărul p = p 1p 2 · „. · Pn + 1. Atunci
p este mai mare decât orice element din P, deci el va fi un număr compus deoarece
p ~ P şi p > 1. Atunci va exista un număr prim q > l care să dividă p . Cum toate nu-
merele prime se află în P, va exista k E { 1, 2, „„ n}, astfel încât q = Pk· Atunci /Jk I p,
de unde Pk I 1, contradicţie . Aşadar, presupunerea tăcută este falsă.
Se poate pune problema existenţei unor submulţimi infinite ale lui N şi care să con-
ţină sau nu o infinitate de numere prime. În acest sens, amintim câteva rezultate
importante datorate lui Dirichlet, Rotkiewicz şi Bertrand-Cebîşev.
2.2. Teoremă (Dirichlet).
Dacă a, b E I
N• şi (a, b) = 1, atunci mulţimea {a· n + b n E N} conţine o infinitate
de numere prime.
2.3. Teoremă (Rotkiewicz).
Dacă p este un număr prim fixat, atunci există o infinitate de numere prime de
forma p · n + 1, n E N•.

2.4. Teoremă (Cebîşev).

Dacă n E N, n ~ 4, atunci între n şi 2(n - 1) avem cel puţin un număr prim .

Acest rezultat a fost formulat încă din anul 1845 de către J. Bertrand, dar cel care a
prezentat primul o soluţie a fost P.L. Cebîşev în anul 1850.

2.5. Corolar. Dacă n E N, n ~ 2, atunci între n şi 211 se află cel puţin un număr prim.

Demonstra/ie. Dacă n = 2, atunci între 2 şi 4 se află numărul prim 3, iar dacă n = 3,


atunci întte 3 şi 6 se află numărul prim 5. Pentru n ~ 4, motivaţia rezultă din teorema
precedentă.

Să mai precizăm faptul că acest corolar se numeşte şi „Postulatul lui Bertrand" sau
„Teorema lui Cebîşev". Există şi variante mai tari pentru teorema lui Cebîşev
(sau Bertrand-Cebîşev), şi anume: pentru n ~ 6, între n şi 2n se află cel puţin 2 numere
prime.
Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 29
MULŢIMI NUMĂRABILE ŞI NENUMĂRABILE

O mulţime A c JR se numeşte finită dacă există /1 E N, astfel încât A are exact n


elemente. Dacă o mulţime A este finită, atunci numărul de elemente din A se numeşte
cardinalul mulţimii A şi se notează card A sau jAj .
Dacă A nu este o mulţime finită, atunci vom spune că A este infinită.
Mulţimea nevidă A este finită dacă există o funcţie bijectivă f: A ~ { 1, 2, . .. , 11} .
2.6. Definiţie. O mulţime A se numeşte numărabilă dacă există o funcţie bijectivă
f:A~N .

O mulţime finită sau numărabilă se numeşte mulţime cel mult numărabilă .

2.7. Propoziţie. O reuniune numărabilă de mulţimi numărabile este tot o mulţime


numărabilă.

2.8. Propoziţie. Mulţimea Z a numerelor întregi este numărabilă.

Demonstra/ie.
A

Intr-adevăr, funcţia f: Z ~ N, fi.x) =


{-2x, x~O este o bijecţie .
2x-1, x>O
Demonstrăm mai întâi că/ este injectivă.

Fie x, y E * y. Dacă x ~O şi y ~O, atunci -2x * -2y, deci.f(x) * .f{y).


Z arbitrare cu x
Dacă x > O şi y > O, atunci 2x - 1 * 2y - 1, deci fi.x) * .f{y). Dacă x ~ O şi y > O, atunci
fi.x) este număr par, iar .f{y) este număr impar şi *
evidentfi.x) .f{y). Rezultă că/ este in-
jectivă. Deoarece Im/= .f{Z) ={O, 2, 4, 6, ... } u {l , 3, 5, 7, .. . } = N, deducem că/este

surjectivă. Aşadar,f este bijectivă şi deci Z este o mulţime numărabilă .

2.9. Propoziţie. Mulţimea N x N este o mulţime numărabilă.

Demonstraţie. Demonstrăm că funcţia f: N x N ~ N , f (x, y) = 2x · ( 2 y + 1)-1 este


bijectivă. Fie (Xi, Yi) E N x N , ( x2, y 2 ) E N x N , astfel ca f (Xi, Yi) = f (x2, Y2) .
Dacă Xi ~ 2x' (2y1 + 1) = 2·' (2y 2 +1) <=> 2y 1 + 1=2x,-x, · (2y2 +1) . Deoarece
x 2 , atunci 2

membrul stâng este impar, rezultă căx2 =x 1 şi apoiy2 = y,, deci (x1,Y1) = (x2,Y2).
Dacă x 1 > x 2, atunci se procedează în mod analog. Aşadar, feste o funcţie injectivă.

Pentru demonstrarea surjectivităţii, vom considera z E N arbitrar. Descompunând nu-


mărul z + 1 în factori primi şi separând puterile lui 2, rezultă că z + 1 = 2a(2b + I) cu
a, b E N. Atunci fi.a, b) = 2a(2b + 1) - 1 = z, deci f este surjectivă.

Aşadar f este bijectivă, deci N x N este numărabilă.


30 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a
MULŢIMI DENSE. TEOREMA LUI KRONECKER

Rezultatele de bază sunt teorema lui Dirichlet şi teorema lui Kronecker, teoreme
care joacă un rol important în teoria numerelor.

2.10. Definiţie. O mulţime A c IR este densă în IR dacă orice interval Ic IR, de


lungime nenulă, conţine cel puţin un element din A .

2.11. Exemplu. Mulţimea Q a numerelor raţionale este densă în IR.

Demonstra/ie. Fie a, b E IR, arbitrare, a< b şi I= (a, b). Atunci există /1 E N, astfel
încât a + /1 > O. Considerăm numerele a 1 =a + n, b 1 = b + n. Deoarece b 1 - a 1 = b - a> O,
va exista k E N• pentru care (b 1 - a 1) • k > l <=> l + k · a 1 < k · b 1• Fie m cel mai mic
număr natural cu proprietatea m > k · a 1 şi deci m -J :S k · a 1• Atunci m :S 1 + k · a 1 < k · b 1,
. m m m
deci k · a1 < m < k · b 1 <=> a+ n < - < b + n <=> a < - - n < b de unde - - n E I n ITl\
k k ' k ~.

adică mulţimea Q este densă în IR.

2.12. Exemplu. Mulţimea IR \ Q a numerelor iraţionale este densă în IR.

Demonstra/ie. Fie a, b E IR, arbitrare, a< b şi I= (a, b). Atunci există n E N astfel încât
a + /1 > O. Considerăm numerele a 1 = a + n şi b1 = b + n. Fie, de asemenea,
2
n=[--]EN şi m=11+l. 2
Atunci--<m, decim · b 1 -m · a 1 > 2.
bi -a1 b1 -a1
Dacă luăm p = [mb 1] - I E N•, atunci O< m · a1 < m · b 1 - 2 < p şip + I = [mb 1] :S m · b 1•
2 2
Aşadar, (ma 1) < p şi p2 +I < (p + 1) :S (mb 1)
2 2
, deci (ma 1) 2 < p 2 +I < (mb 1)2, de unde
ma1 < p < ~ p + l < p + 1 :S mb1 •
2

~ ~p2+1 ~p 2 +l -n E(IR \Q)nl,


E(IR\Q)n(al' b1) adică
2
Atunci '1 p +IE IR\ Q, deci
m m
de unde se obţine concluzia.

2.13. Teoremă (Teorema lui Dirichlet). Dacă a este un număr iraţional şip E N·,

atunci există m, n E Z, O < m :S p, astfel încât lu· m - ni :S _!_.


p

Demonstra/ie. Împărţim intervalul [O, l] în p intervale fiecare de lungime _!_. Fie aceste
p

intervale / 1 = [O, ~ J. 1 = [ 2 >~ J. ...,/" p; = [


1
, 1 J.
Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 31
Considerăm = =
numerele x 1 a - [a], x 2 2a - [2a], ... , x1,;- 1 (p + 1)a - [(p + I)a]. =
Deoarece aceste numere se află în intervalul [O, 1) c [O, 1] şi intervalul [O, 1] a fost
împărţit în p intervale ca mai sus, va rezulta, confonn principiului cutiei, că există două

astfel de numere situate în acelaşi interval. Presupunem că acestea sunt xk şi x 1 cu k, I E


E { 1, 2, ... , p + 1}, k > I. Distanţa dintre ele nu poate depăşi lungimea intervalului în care

se află, adică _!__, prin unnare lxk - x1I ~ _!__ ~ l<k -/)a -([ka]-[l · a])I ~ _!__. Luăm
p p p
m = k-1 E ft şi n = [ ka] - [/ ·a] E Z. Aceste numere îndeplinesc cerinţele, deoarece m ~ p.

2.14. Teoremă (Teorema lui Kronecker). Dacă a este un număr iraţional, atunci
mulţimea A= {m ·a+ n Im, n E Z} este densă în IR.

Demonstraţie. Fie a, b E IR arbitrare, a< b. Trebuie demonstrat că există m 1, n 1 E Z


astfel încât a< m 1 • a+ n 1 < b. Dacă notăm cu d = b - a> O lungimea intervalului [a, b],

atunci va exista p E l'f astfel încât ~~p (se poate lua, de exemplu, p = [ ~] + 1).
Din teorema lui Dirichlet existăm E f:( şi n E Z astfel încât !ma - ni < _!__p ~ d.
Deoarece m · a - n este iraţional, rezultă că m · a - n "# O. Făcând o alegere, presupunem că
noi.
m · a - n = u > O şi de asemenea a> O. Numerele u, 2u, 3u, ... , k · u, ... sunt distincte două
câte două, fiind în ordine strict crescătoare. Atunci cel puţin unul dintre ele îl depăşeşte pe a

(cel pentru care numărul k ~ [ ;-] + 1). Demonstrăm că cel mai mic dintre numerele care îl
depăşeşte pe a, fie acesta k 1 • u, aparţine intervalului (a, b). Într-adevăr, din alegerea lui k,
avem (k 1 - 1) · u ~a. Dacă am avea k 1 • u ~ b, atunci k 1 • u-(k 1 - l)u ~ b-a = d, adică u ~ d,
contradicţie cu iul= !ma - ni < d.
Aşadar, k 1 • u < b, deci a< k 1 • u < b sau a< (m · k 1)a + (-nk 1) < b şi m · k 1, - nk, E Z.

Atunci luăm m 1 = m · k 1 , n = -nk 1 E Z şi avem a< rn 1 • a + n 1 < b, iar concluzia


teoremei are loc. Analog se procedează şi în celelalte situaţii.

2.15. Definiţie. Fie A şi B două mulţimi astfel încât Ac B ~IR.


Spunem că mulţimea A este densă în mulţimea B dacă pentru orice b E B şi pentru orice

E> O, avem că A n (b - E, b + E) 0 . *
Această definiţie se poate extinde şi la unele submulţimi ale planului astfel:

2.16. Definiţie. Fie C un cerc în planul P şi Ac C o mulţime. Spunem că mulţimea A


este densă pe cercul C, dacă pentru orice punct CEC şi pentru orice E > O avem că
D(C, E) n A* 0, unde D(C, E) = {X E P I d(X, C) < E} reprezintă discul de centru C şi
rază E din planul P .

32 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


2.17. Propoziţie. Fie a E IR şi A= {a+ x Ix e Q}. Atunci rezultă că mulţimea A este
densă în R

De111011straţie. Fie a, pE IR arbitrare, cu a < p şi I= (a, p). Atunci a- a< p - a şi, cum
mulţimea Q este densă în IR, va exista x e Q n (a - a, p - a), deci a - a< x < p - a~

~ a< x +a< p. Atunci x +a E A n I, de.ci A n I 7' 0, de unde se obţine concluzia.

2.18. Propoziţie. Dacă a E IR· şi B = {a · x Ix e Q}, atunci mulţimea B este densă în R

Demo11stra/ie. Fie a, pe IR arbitrare, cu a< p şi I= (a, p). Dacă a> O, atunci ~ < ~ şi,
a a
cum Q este densă în JR, va exista x e Q n (~, ~), deci ~<x<~~a<a ·x <P.
a a a a
Atunci elementul a · x E B n I, deci B n I 7' 0 şi obţinem concluzia. Se procedează în mod
analog dacă a< O.

2.19. Observaţie. Se poate arăta că, dacă X este o mulţime densă în IR, iar a e IR şi

b E IR*, atunci şi mulţimile A= {a+ x Ix EX} şi B = {b · x Ix EX} sunt dense în R

PROBLEME DE ANTRENAMENT

2.A.1. Scrieţi mulţimea N ca o reuniune de o infinitate de submulţimi infinite şi dis-


juncte două câte două.

Soluţie: Pentru fiecare k E w·' considerăm Ak mulţimea tuturor numerelor naturale


care au în descompunerea în factori primi exact k numere prime. Fie, totodată, şi mul-

ţimea 8 1=A 1 u {O, I}. Atunci N = (LJ Ak )u 8 1. Mulţimile anterioare sunt infinite,
k'2.2
disjuncte două câte două, iar reuniunea acestora este infinită, căci mulţimea numerelor
prime este infinită.

2.A.2. Se consideră a e R Arătaţi că dacă o singură cifră se repetă de o infinitate de

ori în scrierea zecimală a lui a, atunci a E Q.

Soluţie:
Fie a= a0 , a 1a 2a3 .„ numărul dat şi b cifra care se repetă de o infinitate de ori.
Deoarece restul cifrelor apar de un număr finit de ori, va exista i e w•, astfel încât aj = b,
Vj > i. Atunci a= ao, a1a2 „. a,{b) E Q.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 33


2.A.3. Determinaţi un număr iraţional x, astfel încât x" este iraţional pentru orice /1 E !~(.

Soluţie: Fie x = 1 + J3 E JR\ <Q. Se arată prin inducţie că există a,„ h„ E Z, astfel
încât x"=a„+h„· J3, VnEN'.
1
Din x"+ = a„+1 + h„+ 1 J3
rezultă (a 11 + h„J3)(1 + J3)=a„+ 1 +h„+ 1 de unde J3,
obţinem a„+ 1 = a„ + 3h„ şi h„+ 1 = a„ + h„. Deoarece a 1 = h 1 = 1, presupunând că
am h„ >O, obţinem că a„+1 >O şi hn+i >O. Aşadar, a„ >O şi h„ >O, 'lin E N'.
Presupunem că există m E N', astfel încât x
111
E <Q. Atunci am + hm J3 = c E <Q, de unde
0 111 = c şi hm= O, în contradicţie cu hm> O. Aşadar, x" E JR\ <Q, pentru orice n E N'.

2.A.4. Fie a. E JR\ <Q. Demonstraţi că pentru V E >O existăm, /1 E Z, m =I:- O, astfel încât

ia· rn - ni < E.
Soluţie: Cum E > O, există p E rf, astfel încât ~ < E (de exemplu, p = [ ~] + I E N').

Atunci, din teorema lui Dirichlet, există m E N', /1 E Z, O < m :<:::; p, astfel încât

la· m - ni < 2_p şi cum 2_p < E, se obţine la ·m - ni < E.


2.A.5. Fie a E JR\ <Q. Arătaţi că funcţia f: JR~ JR, fi..x) =sin x +cos (ax), V x E JR, nu
este periodică.

Soluţie: Presupunem prin absurd că feste periodică, deci există T > O, astfel încât
fi..x + 7) =.f(x), V x E JR<=> sin (x + 7) +cos (ax+ al) =sin x + cos (ax), V x E JR. Punând
x = 2mn, m E Z, în relaţia anterioară, obţinem sin T +cos a(2mn + 7) =cos (a ·2mn),

V m E Z, deci sin T + cos a ( 2mn +


2
:n +T J= cos a ( 2mn + 2 :n), V rn, n E Z .
Deoarece mulţimea A = { 2n( m + ±·n JI m, n E Z} este densă în JR, obţinem că
sin T +cos a(x + 7) =cos (ax), V x E JR. Pentru x =O şi x = -T în ultima egalitate,

. {sinT+cosaT=l {sinT=O r>o {TE{kn! kEN'}


obţmem: . <=> <::::> •.
sm T-cosaT = -1 cosaT = 1 aT E { 2mn! m E N }

a · TE { t;;:
Atunci a= T 2mn I m, k E N .} = {k2rn I rn, k E N.}, deci a E <Q, fals.
Aşadar, presupunerea făcută este falsă.

34 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


2.A.6. Se consideră n numere reale ai, a 2, .„, a,„ unde n E N* .
Arătaţi că există a E JR. astfel încât numerele a 1+ a, a 2 + a, ..., a„ + a E JR.\ Q.

Soluţie: Dacă a E JR., atunci notăm Q- a= {x-a Ix E Ql}.


Mulţimea A = (Q - a1) u (Q - a 2) u „. u (Q - a„) este numărabilă, fiind o reuniune

finită de mulţimi numărabile. Deoarece JR. este nenumărabilă, va rezulta că JR.\ A "# 0,
deci există a E JR., astfel încât a ~ A. Atunci a ~ Q - a;, V i E {I, 2, „„ n}, deci
numerele a+ a 1, a+ a 2 , „„ a+ a„ sunt toate iraţionale.

2.A.7. Fie A o mulţime numărabilă şi B o submulţime a lui A. Arătaţi că B este cel


mult numărabilă.
Soluţie: Dacă B este finită, atunci conform definiţiei, B este cel mult numărabilă. Dacă B
este infinită, notăm A= {s1, s2 , „„ s „.}, lucru posibil căci A este numărabilă.
11
,

Cum N este bine ordonată, definim a 1 =min{nEN'ls11 EB}, C1z =min{nEN'ln>a1>s11 EB}.
Presupunând că am definit elementele a 1 , a 2 , „„ ak, punem
ak+ i =min{nEN'ln>ak, s11 EB}.

Am definit o relaţie F: N' ----) B, dată de F(n) = s"„ . Relaţia anterioară este de tip
funcţie, deoarece pentru m = n rezultă F(m) = F(n). Cum Feste bijectivă, rezultă că

B este numărabilă .

2.A.8. Dacă există o funcţie injectivă f: N----) A, rezultă că A este numărabilă?

Soluţie : Răspunsul este negativ. Prezentăm în continuare un contraexemplu. Dacă


A= JR. şi f: N----) JR., f ( n) = n, atuncif este injectivă şi A= JR. nu este numărabilă .

2.A.9. Arătaţi că intervalul (O, I] nu este o mulţime numărabilă.

Soluţie : Presupunem prin absurd că intervalul (O, I] este o mulţime numărabilă.


Atunci elementele sale pot fi reprezentate sub forma unui şir, aşadar avem:
(O, I]= {x1, x2 , „„ x „.}. Scriem fiecare număr xk în mod unic sub formă zecimală:
11
,

.x; =0, a 11 a 12 a 13 „. a 111 „„ x 2 =O, a 21 a 22 „. a 211 „„ x" =O, a 111 a 112 „. a, 111 •• • , cifra 9 neapărând

ca perioadă. Definim numărul y =O, b1b2 „. b 11 „., astfel: dacă a jj "# 3, considerăm

bj = 3, iar dacă ajj = 3, considerăm bj = 4.

Contradicţia provine din faptul că y E (O, 1] şi y "# xk, V k E N'.


Observaţie. Din problema anterioară, rezultă că mulţimea numerelor reale este nenu-
mărabilă (George Cantor ( 1845-1918), în 1873).

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a i 35


2.A.10. (Teorema lui Cantor) Pentru orice mulţime A, nu există o bijecţie între A şi
P(A) .
Solu/ie: Presupunem prin absurd că există f: A~ P(A) bijectivă. Definim mulţimea
M = {x E Alx e /(x)}. Cum ME P(A) şif este bijectivă, rezultă că există m EA,
astfel încât f(m) = M. Dacă m E M = f(m), rezultă că m e M, contradicţie. Dacă
m e M = f(m), rezultă că m E M, contradicţie.

PROBLEME DE OLIMPIADĂ

2.0.1. Arătaţi că mulţimea N are o infinitate de submulţimi infinite, diferite două câte
două.

2.0.2. Fie n ~ 2 şi A = {I, 2, ... , n}. Arătaţi că nu putem partiţiona mulţimea A în două
submulţimi astfel încât produsul elementelor fiecărei submulţimi să fie acelaşi.

2.0.3. Fie funcţia/: N• ~ N,j{n) =exponentul lui 3 în descompunerea în factori primi

ai lui n. Arătaţi că, pentru orice m E N, mulţimea]'( {m}) este o mulţime infinită.

2.0.4. Se consideră pe cercul trigonometric C un şir de puncte (A 11)„e rih plasate în sens
trigonometric şi astfel încât fiecare arc dintre două puncte consecutive A; şi A;+ să aibă

aceeaşi
- =a> O) pentru orice i
lungime a> O (l(AA+i) E N. Arătaţi că:
1

i) Dacă !!_ E Q, atunci şirul (A„)ne Neste periodic.


7t

ii) Dacă !!_ E IR\ Q, atunci mulţimea {A 11 I n E N} este densă pe cercul C şi nu


7t

există niciun poligon regulat cu vârfurile în mulţimea {A 11 I n E N}.


Vasile Pop

2.0.5. Arătaţi că pentru orice E >O există a, b E Z, astfel încât O< a+ b.fi. < E.

2.0.6. Se consideră mulţimea infinită A şi a E A. Construiţi o funcţie bijectivă

f:A~A\{a}.

2.0.7. Fie a, b E IR, a< b. Arătaţi că există o funcţie bijectivă f: (a, b) ~IR.

2.0.8. Arătaţi că orice familie de intervale deschise şi disjuncte ale dreptei reale este
cel mult numărabilă.

36 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


2.0.9. Arătaţi că mulţimea Q+ a numerelor raţionale pozitive este numărabilă.

2.0.10. Fie a0 , al' a 2 , •• „ a EZ, nEff, şi funcţia polinomială neconstantă /:IR~JR,


11

f(x) = a 0 + a 1 • x + a 2 · x + ... +an· x". Arătaţi că, dacă f(p) este un număr prim ori-
2

care ar fi p număr prim, atunci f(x) = x.

SOLUŢIILE PROBLEMELOR DE OLIMPIADĂ

2.S. 1. Pentru fiecare k E N•, notăm cu Ak mulţimea numerelor naturale care se scriu ca
şi produs de exact k numere prime distincte. Cum mulţimea numerelor prime este
infinită, rezultă că mulţimea Ak este infinită pentru orice k E N•. Din definiţia lui Ak se
obţine că Ak -:t: A,,,, pentru k -:t: m, deci are loc concluzia.

2.S.2. Presupunem contrariul, adică 3 M, N c {1, 2, ... , n} astfel încât M n N = 0 ,


M u N = { 1, 2„. „ n} şi IT a= IT a.
aeM aeN

Atunci rezultă că produsul elementelor mulţimii A este pătrat perfect. (1)


Fie p cel mai mare număr prim din mulţimea A. Cum între p şi 2p există cel puţin un
număr prim, deducem că 2p f!f A. Atunci p apare în descompunerea în factori primi ai
numărului l · 2 · 3 · ... · n la puterea 1, de unde rezultă că A nu este pătrat perfect,
contradicţie cu ( 1). Aşadar, presupunerea tăcută este falsă.

2.S.3. Fie a„ = 3"'(3n + 1), cu m E N, fixat. Atunci exponentul lui 3 în descompunerea


1
în factori primi ai lui a„ este m. Deoarece.f(a„) = m, V n E N, rezultă că a„ E/- ({m}),

N. Cum mulţimea numerelor a,„ n N*, este infinită, rezultă că.f- ({m}) este
1
Vn E E

infinită.
Facem observaţia că în loc de 3 se putea lua orice număr prim şi concluzia
problemei rămâne valabilă.

2.S.4. 1·) Om P p E 1'-1


· -a = -, n, q E n1'-1' , rezultă că 2qa = 2pn şi atunci Ak = Ak+2q, k E N,
1t q

adică şirul dat are perioada 2q. ii) Dacă :!__ E IR\ Q, atunci arătăm că şirul este fotmat
1t

din puncte distincte. Dacă, prin absurd, Ak = Ak+111 , atunci m · a = p · 2rt, p E Z, deci

:!__ =
2
P E Q, contradicţie, deci presupunerea tăcută este falsă. Pentru orice t: >O, există
n m
k E N*, astfel încât
2
rt < t:. Printre punctele A 1, A2, .. „ Ak există două puncte A„ şi Âj,
k

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a l 37


i >j, astfel încât l(A;A) ~ 2k7t < E. Dacă i =j + p, p E N·, atunci punctele A1, AJ+p, „ .,

A;+kp, „. sunt echidistante pe cerc şi distanţa dintre două puncte consecutive este mai
mică decât E. În orice disc D(C, E) cu C pe cercul trigonometric C, există cel puţin un
punct din şir, deci mulţimea {A 11 In E N} este densă pe cercul C . Presupunem în

continuare că ar exista un poligon regulat cu p vârfuri A„,, An,, „ ., A11" printre cele date.

Atunci (n 2 - n 1) ·a=
2
7t + 2krt, k E Z, de unde 2:. = p(n2 - n1) E Q, contradicţie.
p a 2kp+2

2.S.5. Pentru orice /1 E N•, există a b„ E Z, astfel încât ( J2 - 1)"


11 , = a„ +b 11
• J2. Acest
lucru se poate demonstra prin inducţie matematică. Deoarece O < J2-1 <_!_, rezultă
2

că O< (J2 - 1)" < -21-, 11


deci O< a,, + b,, · J2 < - - . Deoarece relaţia - - < E este
1 1
2" 2"

adevărată pentru n suficient de mare (de exemplu, 2 11


= (1 + 1)" 2'. 1 + n > _!_, pentru
E

I
n E N, /1 > - - 1), rezultă că există n 0 E N, cu O < a„ + b„ J2 < _l_
2"
< E \:;/ n 2'. /1
, O>
deci
E

are loc cerinţa problemei .

2.S.6. Considerăm un şir (x )11 :::: 1


li
de elemente distincte două câte două din A, cu x 1 =a.

x, dacăxEA\{x„ln2'.1}
Atunci funcţia f: A~ A\ {a} definită astfel: f ( x) = _ . _
{ Xn+I • daca eXJSta /1 2'. l, CU X= X
11

este bijectivă .
Observaţie: Din problema anterioară rezultă că există funcţiile bijective
/:[o,1]~(0,1],g:[o,1)~(0,1),deci [o, l]-[o, 1)-(o, 1).

1
2.S.7. Funcţiile u:(a, b)~(O, b-a), u(x)=x-a; v:(O, b-a)~(O, 1), v(x)=-- · x;
b-a
w : (O, 1) ~(O, rr), w(x) = 7t · x; h: (O, rr) ~ IR , h(x) = ctg x sunt bijective.
Atunci funcţia f=h o w o vo u:(a, b)~IR este bijectivă .
Observaţie.Funcţia vou:(a, b)~(O, I) este bijectivă, deci (a, b)-(0, 1).

2.S.8. Fie F = (J;)iEJ o familie de intervale ca şi în enunţ . Cum J; este un interval


deschis din IR şi tQ este densă în IR, atunci J; conţine cel puţin un număr raţional q;
(de fapt, în J; se află o infinitate de numere raţionale). Asociem fiecărui interval J; un
unic număr raţional q;·

38 i Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


Am definit în acest mod o funcţie injectivă
f: F ~ Q, f (J;) = q;, deci
card(F) ~ card(Q). Deoarece Q e numărabilă, rezultă că Feste cel mult numărabilă.

2 .S .9 . Func ţ 1a
. J ..trl\
"-<:'+ ~
R--T d t~
n, .·
a a pun ;·(mJ-
--;; - p 12n1 • p 22u 2 • ••• • pk2u, · q 12~1 -1 • ••• • q12P;-I
· , cu

/(O)= O, /(1) = 1, unde /11 =p 1"' • p~' · ... · p~' şi n = qi' ·q~' · ... · qj' sunt descom-
punerile în factori primi ale numerelor /11 şi n, este bijectivă.

2.S.10. Fie P={2, 3, 5, 7, ...} mulţimea numerelor prime. Arătăm că, dacă f(p) E P,
\:/ p E P, atunci f(p) = p, \:/ p E P. Presupunem prin absurd că există r E P, astfel
încât f(r) 7:- r. Deoarece .f(r) E P, rezultă că (f(r), r) = l. Fie progresia aritmetică
noi

{a„ = f(r) · n + rln E N} . Din teorema lui Dirichlet, mulţimea considerată este infinită.
Deoarece a„ -rlf(a„)- .f(r) , deducem că f(r)·nlf(a„)-f(r), deci f(r)lf(a„).
Cum există o infinitate de numere prime a„, şi f(a,J este prim, din f(r)lf(a„),
.f(r) prim, va rezulta că f(r) = f(a„). Aşadar, funcţia/este constantă pe o infinitate
de termeni ai progresiei considerate, deci far fi constantă pe JR, contradicţie. Aşadar
.f(p) = p, \:/p E P şi prin urmare .f(x) = x.

TESTE DE EVALUARE

TESTUL 2.1

2.T.1.J. Arătaţi că mulţimea A= { mJ3 + n.Ji Im, n E &'.:}este densă în JR.


2.T.1.2. Aflaţi o infinitate de submulţimi ale lui N, astfel încât intersecţia oricăror

două este infinită, iar intersecţia tuturor este vidă.

2.T.1.3. Arătaţi că, dacă n este un număr natural, n ~ 2, atunci P„ < 2", unde ? 11 este al
n-lea număr natural prim.

2.T.1.4. Arătaţi că pentru orice n E N• există cel puţin trei numere prime care au exact

n cifre.

TESTUL 2.2

2.T.2.1. Fie (P„)„~ 1 şirul numerelor prime. Arătaţi că pentru orice număr natural m
există n număr natural , astfel încât Pn+1 - P„ ~ m.
Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a Î 39
2.T.2.2. Construiţi o partiţie a lui IR. în 3 clase, cu proprietatea că fiecare clasă este

densă în R

2.T.2.3. Fie Ac IR. o mulţime infinită cu proprietatea că pentru orice submulţime finită

B = { b1, b2 , •. • , b11 } c A este verificată inegalitatea b1 + b2 + ... + b11 I I< 1 . Arătaţi că


mulţimea B este numărabilă.

2.T.2.4. Arătaţi că pentru orice număr natural n, n ~ 2, există un număr prim p, astfel
• • n
meat -<p::;;n.
2

SOLUŢIILE TESTELOR DE EVALUARE

TESTUL 2.1

2.R.1.1. Avem că A= { .J2 { ~ +m+nJ m, n eZ }= (.J2.x Ix eX), unde


X= { ~ ·m + n m, n e Z}. Deoarece ~ =~ este iraţional, din teorema lui

Kronecker rezultă că mulţimea X este densă în IR., deci şi mulţimea A e densă în IR..

2.R.1.2. Pentru fiecare n E N*, considerăm mulţimea A11 = {O, 1, ... , n} şi mulţimea
B11 =N\A11 ={n+1,n+2, ... ,m, ... }. Dacă n<m, atunci Bm cB,1' aşadar avem
B11 nB 111
= B111 şi atunci intersecţia oricăror două mulţimi B; şi Bi este infinită .

Deoarece intersecţia tuturor mulţimilor B; este vidă, se obţine concluzia.

2.R.1.3. Utilizăm metoda inducţiei matematice. Pentru n = 2 avem p 2 = 3 < 2 2 .


Presupunem că Pk < 2k, k E N, k ~ 2 . Atunci în intervalul ( 2k, 2 · 2k) se află cel puţin
un număr prim p. Ca unnare, Pk+I ::;; p < 2k+I, deci afirmaţia este adevărată şi pentru
n = k +I . Conform metodei inducţiei matematice se obţine concluzia.

2.R.1.4. Pentru n = 1 , numerele prime 2, 3 şi 5 au exact o cifră. Pentru n ~ 2 , conform


11 1 11 1 1
postulatului lui Bertrand, în fiecare din intervalele ( 10 - , 2·10 -I), ( 2 · HY1- , 4· lif- ),

( 4. I 011 - 1
, 8 ·I 0 11 - 1
) există cel puţin un număr prim şi fiecare dintre ele are exact n cifre.

40 ~ Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


TESTUL 2.2

2.R.2. 1. Pentru m = O se poate lua n = 1, iar pentru m = 1 se poate lua n = 2. Dacă m ~ 2,


atunci numerele m! + 2, m! + 3, .. ., m! + m sunt toate compuse. Va exista n - număr
natural, astfel încât Pn :o:; m! + 1 < Pn+I. Folosind afirmaţia anterioară, deducem că
Pn+I ~ m ! + m + 1 , deci Pn+I - Pn ~ ( m ! + m + 1)-(m!+1) = m.

2.R.2.2. Se consideră mulţimile A= Q, B = {a· J2 I a E ((f} şi C =IR\ (A u B).

Atunci Au B u C= IR, An B = 0, An C= 0 şi B n C= 0, deci mulţimea {A, B, C}

constituie o partiţie a lui IR şi, în plus, mulţimile A, B, C sunt dense în IR. Să mai

precizăm că IR se poate partiţiona în m clase, m E rf, fiecare clasă fiind densă în IR.

2.R.2.3. Dacă luăm B = { b}, atunci obţinem lbl < 1, b EA, deci A c (-1 , I). În orice

interval de forma ( ~, oo} există un număr finit de elemente din A.


Dacă prin absurd în intervalul ( ~, oo), n E ff, ar exista o infinitate de elemente

din A, atunci alegem n + l elemente din An (~, oo), fie ele ai, a 2 , . .. , a,rt şi atunci
1

+a2 + ... +a„+ 1 =a1 +a2 + ... +an+i >-+-+ ... +-=--> , contra 1cţ1e. 1 n mo
1 1 I n +1 I d. . ~ d
Ia 1 I n n n n

analog, intervalul (-oo, - ~) , n E f:f, conţine un număr finit de elemente din A.

Deoarece A c (-1, 1) şi 0
A = l) ((--0), __!_) u(_!_, oo)) n A, rezultă că A• = LJ. A„,
nEN n n nEN

unde An=An((-oo, -~)u(~,oo)} nEI~:f, sunt mulţimi finite. Cum A este o

reuniune numărabilă de mulţimi finite, va rezulta că A este numărabilă.


2.R.2.4. Dacă n = 2 sau 3, luăm p = 2. Dacă n = 2k, k ~ 2, atunci enunţul rezultă din
teorema lui Cebîşev. Dacă n = 2k + 1, k ~ 2, atunci există un număr prim p, astfel încât
k < p < 2k < 2k + 1 = n. Din p > k rezultă că p ~ k + 1 > k + _!_ = ~-
2 2

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 41


CAPITOLUL 3. DIVIZIBILITATEA ÎN Z
După cum se ştie, notăm cu N, Z, Q, JR. mulţimea numerelor naturale, întregi,

raţionale, respectiv reale. De asemenea, folosim notaţiile N* = N \ {O}, z• = Z \ {O},

Q* = Q \{O } şi JR.*= JR.\ {O}.

Mulţimea N a numerelor naturale are proprietatea de a fi bine ordonată. Aceasta

înseamnă că orice parte nevidă A a lui N are un prim element, adică există un număr

natural a E A, astfel încât a :::;; x, oricare ar fi x E A.

TEOREMA ÎMPĂRŢIRII CU REST PENTRU NUMERE ÎNTREGI

Una dintre cele mai importante teoreme din algebră este teorema împărţirii cu rest
pentru numere întregi. Enunţul acestei teoreme este urn1ătorul:

3.1. Teoremă (Teorema împărţirii cu rest pentru numere întregi).


Fie a şi b două numere întregi cu b =t- O. Atunci există două numere întregi q şi r
unic determinate, astfel încât a= b · q + r şi O$ r < lbl.
În egalitatea anterioară, q şir se numesc câtul, respectiv restul împărţirii lui a la b.

DemonstraJie. Unicitatea. Să presupunem că avem două scrieri a= b · q + r ,


O$ r < lbl şi a= b · q' + r' , O$ r' < lbl .
Prin scăderea egalităţilor obţinem: b ( q - q') = r' - r, deci lbl · lq - q'I =Ir' - rl .
Dacă am avea q -:t: q', atunci lbl · lq - q'I ~ lbl, deci Ir' - rl ~!bi .
Pe de altă parte, din inegalităţile O :::;; r < lbl şi O $ r' < lbl rezultă că Ir' - rl < lbl,
contradicţie. Prin urmare, trebuie să avem q = q', deci şi r = r' .
Existenţa. Dacă există q E Z, astfel încât a = b · q, atunci putem lua r = O. Presupu-

nem deci că a -:t: bq, oricare ar fi q E Z. Considerăm mulţimea A = {la -b ·xi Ix E Z}.

Conform ipotezei O !2' A, deci A -:t: 0 şi cum N este bine ordonată, există în A un cel mai
mic element pe care îl notăm cur. Cum O !2' A, avem că r ~ I.
Vom arăta că r < lbl. Presupunem prin reducerea la absurd că r ~ lbl. Deoarece r E A,
va exista un q E Z, astfel încât r = la - b · ql. Dacă a - qb ~ O, atunci r = a - qb ~ lbl ,

deci a-b( q ):IJ ~O, de unde obţinem că numărul r' a-b( q ):IJ = = r-lbl EA şi
cum r' < r, se obţine o contradicţie cu alegerea lui r. Dacă a - q · b <O, atunci

42 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


r=qb-a~lbl, deci h[q-1:1)-a~O . Deoarece q _ 1!1 E Z , deducem
b
că numărul

r'= a -b[q-1~1) EA.


Cum r' = bq - a - lbl = r - lbl < r şi r' E A, se obţine o contradicţie cu alegerea lui r.
Aşadar, r < lbl.
Acum, dacă a - bq ~ O, avem că r = a - q · h şi deci a = b · q + r, ceea ce arată că r
este restul şi q este câtul. Dacă a - bq:::::; O, atunci r = b · q - a, deci avem:

a= b-q-r= b·q- lbl +lbl -r = b[ q-l!l)+lbl-r =b[ q-l!l)+r', unde


O : : :; r' < lbl , deci q _ 1!1 E Z este câtul şi r' este restul.
b

RELAŢIA DE DIVIZIBILITATE ÎN MULŢIMEA NUMERELOR ÎNTREGI

3.2. Definiţie. Fie a şi b două numere întregi. Spunem că b divide pe a (sau a este
divizibil prin h sau b este un divizor al lui a sau a este multiplu al lui h) dacă există un
număr întreg c astfel încât a= b · c.
Pentru a scrie că b îl divide pe a, vom utiliza notaţia b I a sau a : b (se citeşte,
a este divizibil cub).
Relaţia de divizibilitate „I" definită pe Zare următoarele proprietăţi:
1) a I a, oricare ar fi a E Z („I" este reflexivă);
2) dacă a I b şi b I c, atunci a I c, unde a, b, c E Z (,,I" este tranzitivă) ;
3) a I b şi b I a, atunci a= ±b;
dacă
4) dacă a I b şi a I c, atunci a I(b ± c);

5) dacă a I h, atunci a I kb, unde k E Z;

6) dacă a E Z şi bi, b2, ••. , bn E Z, astfel încât a I b;, Vi E { 1, 2, ... , n}, atunci

a I (b1 · C1 + b2 · Cz + ... + bn · Cn), pentru oricare c 1, Cz, ... , Cn E Z.

Demonstrăm doar ultima relaţie. Într-adevăr, din ipoteză exi stă a; E Z , astfel încât
n
b . =a · "'v.. h· ,·
I
E 1' n • Atunci b·I · c·I = a · (a · · c ·) de unde rezultă că "b
I I ' L.J ·c = I /
i=I

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 43


3.3. Exemplu. Determinaţi câtul şi restul împărţirii numărului a la b în cazurile:
i)a=61 b=-7·
' '
ii)a=-61 b=7·
' '
iii) a= -61, b = -7.

În fiecare caz împărţim mai întâi lal la lbl şi apoi transformăm convenabil relaţia
din teorema împărţirii cu rest scrisă pentru aceste numere.
Deoarece 61 = 7 · 8 + 5, obţinem:
i) 61 = (-7) · (-8) + 5, deci câtul q = -8 şi restul r = 5;
ii) -61 = -(7 · 8 + 5) = 7 · (-8) - 5 = 7 · (-8) - 7 + 7 - 5 = 7 · (-9) + 2, deci câtul
este q = -9 şi restul r = 2.
iii) -61 = -(7 · 8 + 5) = -7 · 8 - 5 = -7 · 8 - 7 + 7 - 5 = - 7 · 9 + 2, deci câtul este
q = 9 şi restul r = 2.
3.4. Observaţie. Această teoremă
este importantă deoarece pe baza acesteia se
construieştealgoritmul lui Euclid de determinare a celui mai mare divizor comun a
două numere întregi şi totodată se obţine teorema de descompunere în factori primi la
numere întregi.

CONGRUENŢE

3.5. Definiţie. Fie n E N, n ~ 2 un număr fixat. Vom spune că numerele întregi a


şi b sunt congruente modulo n, dacă n I a - b. În acest caz, vom nota a= b (mod n) şi
citim „a este congruent cub modulo n".

3.6. Propoziţie. Dacă a, b, c, d E Z, astfel încât a= b (mod n) şi c =d (mod n),


atunci avem:
=
I) a+ c b + d (mod n);
=
2) a - c b - d (mod n);
=
3) a· c b · d (mod n);
4) i =bk (mod n), V k E N·.

Demonstra/ie. Din ipoteză avem că n I a - b şi n I c - d, adică a - b = n · I şi c - d = n · s


cu/, s E Z. Atunci avem:
=
a+ c - (b + d) = n(/ + s), deci a+ c b + d (mod n);
=
a - c - (b - d) = n(/ - s), deci a - c b -d (mod n);
a · c - b · d = a(c - d) + d(a - b) =a · n · s + d · n · I= n(a · s + d · /), de unde
=
deducem că a · c b · d (mod n);
ak - bk =(a - b)(ak- I + ak-2 • b + ... + bk-I) = n ·I· (ak-I + ak-z · b + ... + bk- 1), deci
=
ak bk (mod n).
3.7. Observaţie. Numerele întregi a şi b sunt congruente modulo n, dacă şi numai
dacă ele dau acelaşi rest prin împărţirea lan.
44 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a
3.8. Observaţie. Relaţia de congruenţă modulo n este o relaţie de echivalenţă pe Z,
adică ea este reflexivă (a= a (mod n)), simetrică (a b (mod n) => b = =a (mod n)) şi
tranzitivă =
(a= b (mod n) şi b c (mod n) =>a= c (mod n)).

3.9. Observaţie. Dacă ai, bi E Z, astfel încât a; = b; (mod n) pentru orice


i E {I, 2, ..., k}, unde k E ff este fixat, atunci avem:
=
1) a1 + a2 + ... + ak b1 + b2 + .. . + bk (mod n);
=
2) a1 · a2 · ... · ak b1 · b2 · .. . · bk (mod n).
Demonstra/ie. Se foloseşte metoda inducţiei matematice şi propoziţia anterioară.

Prezentăm
în continuare câteva rezultate fundamentale legate de divizibilitatea
numerelor întregi. Vom nota în continuare cu cp funcţia indicatorul lui Euler. Aceasta
este definită prin cp(l) = 1, iar pentru n număr natural, n ~ 2, cp(n) este numărul de
elemente din mulţimea { 1, 2, 3, ..., n} relative prime cu n.

3.10. Teoremă (Euler). Fie a E Z un număr întreg relativ prim cu n. Atunci a'p!nl _I
este divizibil cu n.

3.11. Teoremă (Fermat). Dacă p ~ 2 este un număr prim, iar a E Z este un număr

întreg nedivizibil cup, atunci d>- 1 1 (modp) . =


DemonstraJie. Cum peste număr prim, cp(p) = p- I şi din teorema lui Euler se obţine

că ap-I - 1 : p, deci ap- I =I (mod p).

3.12. Teoremă (Wilson). Dacăp ~ 2 este un număr prim, atunci


(p-1)! +I =0 (modp).
Facem observaţia că este adevărată reciproca teoremei lui Wilson (se poate vedea
exerciţiul 3.A.10. din paragraful următor).
3.13. Teoremă (Teorema chinezească a resturilor).
Dacă a a 2, 1, ... , a„ E N• şi bi, b2, .. . , bn E Z sunt numere întregi, astfel încât (ai, a))= 1,
x =b 1 (mod a 1 )

pentru I ~ i < j ~ n,n E



N , atunci sistemul de congruenţe
x =b,- (mod a,)- are
.
soluţie

în Z şi oricare două soluţii diferă printr-un multiplu de a1a2... a11.

3.14. Exemplu. Fie m ~ I un număr întreg. Arătaţi că orice număr par se poate repre-
zenta ca şi o diferenţă de două numere întregi relativ prime cum.

Soluţie: Fie 2k un număr par, unde k E Z, şi p1, p2, ... , p„ factorii primi ai lui m.
Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 45
Pentru fiecare indice i E {I, 2, ... , r} va exista cel puţin un număr întreg x;, astfel încât
x; + 2 · k ·X; nu este divizibil cu p;. Într-adevăr, presupunând contrariul, vom avea că
1101.
2
x + 2kx = j{x) este divizibil cu p; pentru "dx E Z. Atunci pentru orice a, b E Z avem că
2 2 2 2
a + 2ka: P; , b + 2kb: P;, deci a + 2ka -( b + 2kb) = (a - b) (a+ b + 2k): P; .

Luând a= b +I, obţinem că 2b + 1+ 2k : P; şi, punând b = -k, avem că I : P;,


contradicţie . Din teorema chinezească a resturilor deducem că există x E Z, astfel încât

x =X; (mod p;) pentru orice i E { 1, 2, ... , r}, adică p; I (x -x;), i = I,r.
Deoarece f{x) - f{x;) = (x -x;) · (x +X;+ 2k), vom avea că p; lf{x)- j(x;) şi P; jJ(x;),

pentru orice i = 1,r. Atunci putem considera 2k = (x + 2k)-x, unde x E Z este


determinat de teorema chinezească a resturilor.

PROBLEME DE ANTRENAMENT
3.A.1. Arătaţi că, dacă di. d 2, . .. , dk sunt toţi divizorii naturali ai unui număr natural /1 2'. I,
atunci (d1dz ... dk)2 = nk.

Solufie: Dacă d 1 = I < d 2 < ... < dk- I < dk = n sunt toţi divizorii naturali ai lui n, atunci

!!_, !!_, ... , !!_ sunt aceiaşi divizori, dar în ordine strict descrescătoare. Aşadar, vom
dl d2 dk
. nn 11 2 k
obţme:d1 · d2 · ... · dk=- ·- · .. . ·-<;:::;>(d1 ·d,· ... ·dk) =n .
dl d2 dk -
3.A.2. Arătaţi că restul împărţirii prin 16 al unui pătrat perfect este tot un pătrat
perfect.

Soluţie: Orice număr întreg are una dintre formele 16k ± r, unde k E Z şi r E {O, 1, 2,
3, 4, 5, 6, 7, 8} . Atunci pătratele acestora sunt de fomrn 16m + r1, unde r1 E {O, 1, 4, 9},
de unde deducem că resturile cerute sunt pătrate perfecte.

3.A:3. Arătaţi că, dacă a, b, c Z şi a 2 = b + c , atunci 5 I abc.


2 2
E

Soluţie: Se ştie că pătratul oricărui număr întreg este de forma Sk sau Sk ± I, k E Z.

Dacă presupunem prin absurd că


2 2 2
s / abc' atunci a ' b ' c E { Sk ± I Ik E z}' deci

b + c2
2
2
E {Sk, Sk ± 2 Ik E Z}, contradicţie cu a = b + c 2 2
. Aşadar, presupunerea
făcută este falsă.

3.A.4. Dacă numărul întreg n > 4 nu este prim, atunci arătaţi că 2n divide (n - 1)!
A JO-a O.B.MJ., 2006

46 ! Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


Soluţie: Deoarece n nu este prim, putem scrie n =a · b, unde 2 ~a ~ h, h > 2, căci /1 > 4.
Observăm că : n - I - (a+ b) =(a - I )(b- 1)- 2 <:'.O, deci /1 - I <:'.a+ b.
Distingem cazurile:
1) a = b > 2; atunci
2
(n - 1)! = (a - I)! = 1 · 2 · „ . ·a· (a+ I) · „. · (2a) · „. · (a 2 - I) : 2n,
deoarece 211 = 2a şi a 2- 1 <:'. 2a pentru a > 2.
2
2) a < b; dacă a > 2, atunci 2n = 2ab şi
(n- l)! = (ab-1)! =I· 2 · „ . · a· (a+ I) · „. · b · „. · (a + b) · „. · (n-1) : 2n.
În cazul în care a= 2, n = 2b şi avem situaţiile:
a) b = 3; atunci 211 = 12, care divide (n- l)! = 5!;
b) b = 4; atunci 2n = 16, care divide (n - I)!= 7!;
c) b <:'. 5; atunci 2n = 4 · b şi
(n - I)! = (2b - I)! = I · 2 · 3 · 4 · „. · b(b + I)· „. -(2b - I) ; 4b.

3.A.5. Arătaţi că, dacă a 1, a2, a3, a4, as E Z şi 9l(a~ +a; +ai +a~ +a:), atunci
3 I a1a2a3a4as.
Soluţie: Se ştie că, dacă a nu este divizibil cu 3, adică a=±I (mod 3), atunci a3 este de
3
aceeaşi formă, adică a = ±1 (mod 3). Dacă niciunul dintre numerele a 1, a2, a3, a4 , as
nu este divizibil cu 3, atunci a~ +a~ +a; +a: +a: =±1±1± I± 1±I (mod 3) şi cum 9 nu
divide numărul ± 1±I±1 ±I± I, se obţine o contradicţie. Aşadar, presupunerea tăcută
este falsă, deci măcar un număr dintre cele cinci este divizibil cu 3 şi astfel se obţine
concluzia.
Observaţie. Dacă a 1, a2, a3 E Z şi 9 I a~ +a;+ ai , atunci 3 I a 1 a2 a3 •
3.A.6. Detenninaţi numerele prime p pentru care p 12" + I.
Soluţie: Se observă că p = 2 nu este soluţie. Pentru p <:'. 3, p prim, din mica teoremă a lui
Fem1at avem că r-
1
= I (mod p), deci p I 2" - 2. Deoarece trebuie cap I 2" + I , deducem
cu necesitate că p I 3, adică p = 3. Acest număr este soluţie deoarece 3 I 2 + I = 9.
3

3.A.7. Fie pun număr prim, p > 3. Arătaţi că 7" - 6" = I (mod 43).
Olimpiadă Iran, 1999
Soluţie: Deoarece 7 = 6 (mod 43), = -1 (mod 43), 6 = I (mod 43), avem că
2 3
?3 = 42
3
i ' = 6 = 1(mod43), Cump este prim, avem căp = 6k+ 1saup=6k+ 5, k E N.

Dacă p = 6k + I, k E N·, atunci 7" - 6" = 7 - 6 = 1 (mod 43). Dacă p = 6k + 5, k E N,


atunci 7" - 6" = 7s - 6s = -85 = 1 (mod 43), deci are loc enunţul în ambele cazuri .

3.A.8. Arătaţi că [ ( p ~ l }r + 1 =O (mod p ), unde p = 4k + I este un număr prim .


Soluţie:Din teorema lui Wilson, avem că (p- I)! + 1 =O (mod p). Deoarece (p- I)! + I =
= (4k)! +I= 1 · 2 · 3 · „ . · (2k) · (2k + 1) · „ . · (4k) + 1 = (2k)!(p- 2k) · (p- (2k- 1)) ·

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a i 47


· .„ · (p - 1) + 1 = (2k)!(p · m + (2k)!) + 1 = ((2k)!) 2 + p · s + 1 = [ ( p; I }r + 1+ p · s,

unde m E Z şi s = (2k)! · m, se obţine concluzia.

3.A.9. Arătaţi că 1312 70 + 370 şi 13 270 + 3. J

=
Soluţie: Din teorema lui Fem1at avem că 2' 2 1 (mod 13), deci obţinem : 13 I 2' 2 - 1 =>
60
=> 13 I 2 - 1. Cum 13 I 25 - 6 => 13 I (2 5)" - 62 => 13 12' 0 + 3 => 13 I 270 + 370 . (1) Pe de altă
parte, 1313 - I=> 13 I 3 - I=> 13 I 3 -3 (2). Din (I) şi (2) deducem că 1312 70 + 3.
3 69 70

3.A.1 O. Demonstraţi că, dacă n E N, n 2'. 2 şi n I (n - 1)! + I, atunci n este număr prim.
(Reciproca teoremei lui Wilson)
Soluţie: Să presupunem prin reducere la absurd că n nu este prim şi fie p un divizor
propriu al lui n. Atunci 2 ~ p ~ n - I şip I (n - 1)!, deoarece peste unul dintre numerele
2, 3, .. ., n-1. Cum n I (n-1)! + l,p I n şip I (n-1)!, deducemp I 1, ceea ce este fals .
Aşadar, presupunerea făcută este falsă.

PROBLEME DE OLIMPIADĂ

3.0.1. Fie n 2'. 2 un număr natural şi p un număr prim, astfel încât n I p - l şip I n3 - I.
Arătaţi că 4p - 3 este pătrat perfect.

3.0.2. Arătaţi că numărul E(n) = 2711+3 + 32"+ 1 • 5411+1 este divizibil cu 23 pentru orice
n număr natural.

3.0.3. Arătaţi că, dacă n E N, n > 2, atunci numărul 311 + I nu este divizibil cu 2".

3.0.4. Arătaţi că, dacă n este un număr natural cu proprietatea că 2" - I se divide cu 3 şi
câtul este de forma 4k" + 1, k E N, atunci n este o putere a lui 2.
Olimpiadă Singapore, 2002

3.0.5. Demonstraţi că, pentru orice k E N, k 2'. 2, există o infinitate de puteri de ordin k,
care nu se pot scrie ca o sumă dintre un număr prim şi o putere de ordin k.
3.0.6. Determinaţi numerele întregi strict pozitive n, x şi y, pentru care 2x - ti>+- 1 =±I .
Călin Popescu

3.0.7. Fie pun număr prim, p 1:- 3, şi a, b numere întregi astfel încât p I a+ b şi/ I a + b •
3 3

Demonstraţi că p I a+ b sau p3 I a + b3 •
2 3

Test selecţie, O.B.MJ. , 2008


3.0.8. Determinaţi numerele naturale m, n, A, astfel încât să avem m! + 33"+ 1 = A3 .
I. Cucurezeanu

48 j Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


3.0.9. Fie x, y E N, astfel încât 3 · x + 4y şi 4 · x + 3y să fie ambele pătrate perfecte.
Arătaţi că numerele x şi y sunt multipli de 7.
O.B.MJ. , 2004
3.0.10. Fie n un număr întreg pozitiv par şi a, b două numere întregi pozitive, prime
între ele, astfel încât (a+ b) I (a"+ b"). Aflaţi a şi b.
Dinu Şerbănescu

3.0.11. Fie p > 2 un număr prim de forma 3k + 2, k E N şi a, b, c trei numere întregi,


astfel încât p I a + b + c
2 2 2
- ab - bc - ca. Arătaţi că a= b =c (mod p ).

SOLUŢIILE PROBLEMELOR DE OLIMPIADĂ

3.S. l. Din n I p - I rezultă că n $; p - 1, deci n < p (I).


Cum p I n - I , rezultă că p I (n - I )(n + n + 1) şi cum p este prim, obţinem că p I /1 - I
3 2
2
sau p I 11 + n + 1.
Dacă p I n - I, rezultă că p < 11, contradicţie cu ( 1). Aşadar, p I n + n + 1 şi atunci va
2

exista k E N·, astfel încât n 2 + n + I = p · k. Atunci p · k =I (mod n) şi din n Ip - 1 se


obţine p =I (mod n), deci k =
1 sau k ~ 11 + I.
2 2
. n + n +1 n + n +1 1
Dacă k ~ n + I, atunci p = $; = n + - - < n + 1, deci p $; n, în
k n+l n+l
contradicţie cu (I). Rămâne k = 1, deci p = n + n + 1, de unde rezultă 4p - 3 = (2n + I )2
2

şi se obţine concluzia.
3.S.2. Utilizăm
metoda inducţiei matematice. Pentru n =O, avem :
3
E(O) = 2 + 3 · 5 = 23: 23. Presupunem că E(k): 23, unde k E N. Atunci avem :
E(k + I) = 27(k+ I)+ 3 + 32(k+ I)+I . 54(k+ I)+ I = 27k+ 3. 27 + 32k + I . 32 . 54k +I . 54 =
= J28 . 27k+ 3 + 5625 , 3 2k + I. 54k+ I= 128 . (27k +3 + 3 2k + I. 54k + I)+ 5497. 32k + I. 54k+ I=
= 128 · E(k) + 23 · 239 · 32k+ 1 ·5 4k+ 1 : 23. Atunci E(n): 23, \:/ n E N.

3.S.3. Să observăm că dacă a= 2b + 1, b E N, atunci a 2 =4b(b+1) +I= 8c +I, unde


c E N. Dacă n = 2k, k ~ 2, atunci :

3" + 1 = 32k + I = (3k) 2 + 1 = 8c + 1 + 1 = 8c + 2 / 4 şi 2" : 4.


Dacă n = 2k + 1, k ~ 1, atunci :
3" + I = 3 · (3 k/ + 1 = 3(8c + I)+ 1 = 24c + 4 / 8 şi 2" : 8, deci are loc concluzia.
3.S.4. Cum 2" - I = (3 - 1)"- 1 = M 3 + (-1)"- 1 este divizibil cu 3, deducem că n
este par. Fie atunci n = 2m, m E N. Să presupunem prin absurd că n nu este o putere a
lui 2, atunci există p număr prim impar astfel încât p I n. Cum p este impar, rezultă că
p Im, deci 2p I 2m = n. Deoarece 3 12" - 1, va rezulta că 3 I 22" - I.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a i 49


Din ipoteză, 2" - I== 3 · (4k2 + 1). Cum n = 2p · u, u E N, avem:
2" - I = (2 2")" - 1= (2 2" - I )[2 2"("-ll + 2 2"("- 2 ) + ... + 22P + I)= (2 2" - I) · q.
2
Aşadar, (2 2" - 1)q =
2 -P - -1 I4k2 +I
3(4k2 + 1), de unde - <=> - + 1 · (2" -1) I 4k2 +I~
2" -
3 3

~ 2" - 1 I 4k 2 + 1, căci p fiind impar avem că


1
+ E N. Deoarece 2" - 1
2
P =3 (mod 4),
3
acesta trebuie să aibă un divizor prim de forma 4s + 3. Fie atunci q I 2" - 1, q =3 (mod 4).
q-1 q-1

Atunci q I 4k + 1, deci 4k2 = -1 (mod q) ~ (4k )2 =(-1)2 (mod q) ~ 2

~ (2k)"-
1
=(-1)2''+ 1
(mod q) ~ 1 =(-1) (mod q), fals. Aşadar, presupunerea tăcută este
falsă, deci n = 2".
3.S.5. Să observăm că, dacă a, x E N• astfel încât (x + at - xk este număr prim, atunci
a = 1 deoarece (x + a t -i = Ma+ i -i =M 0 .

Fie funcţia F : N* ~ N, F(x) = (x + 1)k - xk. Presupunem că există x0 E N• astfel

încât F(x0 ) = q, unde q este un număr prim. Luând numerele x„ = x0 + n · q E N*,

pentru oricare /1 E N• avem F(x„) = (xo + nq + 1 t - (x0 + n · q)k = M„q + (xo + 1)k -
- (M„q + x~) = M 11q + (xo + l)k - x~ = M, 1q + q > q = F(xo). Atunci F(x„) > q şi
F(x„) =O (mod q), deci F(x„) nu este prim. Folosind şi observaţia de la început, se
obţine concluzia.
3.S.6. În ambele cazuri , este evident că n trebuie să fie impar. Analizăm cele două
ecuaţii:

I. 2x-ny+l=-1<=>2x=n y+l_1<=>2x=(n-1)(nY +ny-t+ . .. +n+1) . De aici se

obţine că y este impar, deoarece în caz contrar numărul 11Y + ny-I + .. . + n + 1 ar fi

impar, căci ~ I este impar, contradicţie. Aşadar, 2-" =


/1 n y+ J - J = [ / ; -1
1

)[i/; J}
1

y+ I y+I ) y+ I
Deoarece n 2 - I, n 2 +1 = 2, rezultă că n 2
- 1 = 2, de unde se obţine n = 3 şi q = I,
[

deci x = 3, numere ce verifică ecuaţia.


II. Avem ecuaţia 2x - ny+I = 1 . Dacă n = 1, atunci x = 1 şi y E N• arbitrar. Fie deci
n > 1, /1 impar. Dacă y este impar, atunci y +1 este par, deci d "
1
=1 (mod 8), căci n
este impar. Aşadar 2 x = n y+ I + 1 =2 (mod 8), deci x =I şi ecuaţia devine 1 = ny+I ,
ecuaţie ce nu are soluţii , căci n > 1 şi y >O . Dacă y este par, atunci obţinem:
2x =ny+I +1=(11+1)(11y-n y-I + „ .-11+1)

Cum n este impar şi y este par, numărul n>' - ny-I + ... - n + 1 este impar, aşadar

50 l Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


acesta trebuie să fie egal cu I. Prin urmare, 2x = ny+I + 1 = n + 1, imposibil pentm n > I
şi y > O. Înconcluzie,(n,x,y)=(3,3, l)sau(n,x,y)=(l, 1,y), cu yEf::!• arbitrar.

3.S.7. Dacă p Ia+ b, atunci are loc cerinţa problemei. Presupunem că p 2 /a+ b şt
2

demonstrăm că p 3 I a 3 + b3 , ceea ce implică cerinţa. Din ipoteză avem că


p 2 [ a 3 + b3 ,
deci /I (a+ b)3 - 3ab(a + b), deci p I 3ab. Cum p -:t- 3 şi p este prim, vom avea că p I a
sau p I b. Deoarece p I a + b, rezultă că p I a şip I b. Atunci p3 I a şi p I q , deci
3 3 3

p3 I a3 + b3, ceea ce trebuie demonstrat.

3.S.8. Dacă m ~ 7 nu avem soluţii,


deoarece membrul stâng este de forma M 7 ± 3 şi
A =O sau ±1 (mod 7). Pentru m E {O, 1, 3, 5, 6}, ecuaţia este imposibilă tot modulo 7.
3
3 1
Dacă n = 2, atunci ecuaţia se scrie 2 + 3 "+ = A . Deoarece A3 = O sau± 1 (mod 9) şi
3
3 1
2 + 3 'r+ = 2 sau 5 (mod 9), aceasta nu are soluţie. Dacă n = 4, atunci obţinem ecuaţia
24 + 3311 +I = A3 . Pentrn n ~ 1, nu avem soluţie deoarece 24 + 3311 +i = 6 (mod 9) şi A3 =O
sau ±1 (mod 9). Unica soluţie este m = 4, n =O, A= 3.
3.S.9. Fie a = 3x + 4y şi b = 4x + 3y. Atunci a + b = 7(x + y), deci 7 I (a + b ). Orice
2 2 2 2 2 2

pătrat perfect dă la împărţirea prin 7 unul dintre resturile O, 1, 2 sau 4 şi atunci, pentru ca o
sumă de două pătrate să se dividă cu 7, trebuie ca fiecare în parte să se dividă cu 7. Aşadar
7 I a şi 7 I b , deci 7 I a şi 7 I b • Atunci 7(x + y) = 7 • a, + 7 · b,, deci 7 Ix+ y.
2 2 2 2 2 2 2 2

Atunci obţinem că x = (4x + 3y)- 3(x + y) : 7 şi y = (3x + 4y)- 3(x + y) : 7.

3.S.10. Deoarece n este par, n = 2k, k E f::!, avem :


a11 _ b11 = (a2)k _ (b2)k = (a2 _ 62)(a2(k-1) + a2(k-2J. b2 + „ . + b2(k- IJ),
deci a+ b I a - b" şi a+ b I a11 + b", din ipoteză. Atunci a+ b divide suma şi diferenţa celor
11
două numere, adică a+ b îl divide pe ( a + b şi a + b îl divide pe
11 11 11 11 11
) - ( a - b ) = 2a
11 11 11
(a + b") - (a - b ) = 2b". Cum a şi b sunt prime între ele, vom avea că (2a", 2b") = 2.
Atunci a + b îl divide pe 2, deci a = b = 1.
2 2
3.S.11. Cum peste prim şi impar, din ipoteză deducem căp I (a- b) + (b- c)2 + (c-a)
sau p I x + y2 + xy, unde x =a - b, y = b - c şi z = c - a. Atunci p I x - y3 şi din teorema
2 3

lui Fermat avem că x 3k+ 1 = y3k+' = I (mod p), dacă x şi y sunt prime cu p . Aşadar,
p Ix 3 - y 3 => x 3 = y 3 (mod p) => x 3k= y3k (mod p) şi folosind x 3k+I = y3k+I = 1 (mod p),
deducem că x = y (mod p), deci p I x-y =a - 2b + c şi analoagele.
Atunci p I (a - 2b + c) - (-2a + b + c), adică p I 3(a - b), de unde rezultă p I a - b,
căci (p, 3) = I. Analog, p I b - c, deci a= b = c (mod p). Dacă x nu este prim cu p,
atunci p [ x şi din p I x 2 + y2 + xy obţinem că p I y, adică a= b = c (mod p) şi în mod
analog dacă y nu este prim cu p .

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 51


TESTE DE EVALUARE
TESTUL 3.1

3. T.1.1. Arătaţi că pentru orice n E N• există un multiplu de n cu suma cifrelor egală


cu 17.

3.T.1.2. Arătaţi că toate numerele din şirul 1003, 10013, 100113, 1001113, ... sunt
divizibile cu 17 .
3. T.1.3. Există un număr întreg astfel încât cubul său să fie 311 2 + 3n + 7, unde n este
un număr întreg?

3.T.1.4. Detem1inaţi a E N·, dacă există n E N·, astfel încât an+ 1 + 2"+ 1 + I se divide cu
a"+2"+ 1.

TESTUL 3.2

3.T.2.1. Se consideră n E N. Arătaţi că 4 · 32" + 3 · 4 2" se divide cu 13, dacă şi numai


dacă n este par.
Olimpiadă Cehia şi Slovacia, 2000

3.T.2.2. Arătaţi că, dacă n E N, /1 ~ 2, atunci r - l nu este divizibil prin n.

3.T.2.3. Determinaţi numărul prim p, ştiind că 24p + 1 este pătrat perfect.


3.T.2.4. Fie p un număr prim impar. Pentru orice k E { 1, 2, „„ p}, arătaţi că p divide
2"! -I
numărul - k- .
2 -1

SOLUŢIILE TESTELOR DE EVALUARE

TESTUL 3.1
3.R.1.1. Fie n ~ 1 şi numerele 10\ k E N. Considerăm resturile obţinute prin împăt1irea
'
acestor numere la 11. Cum aceste resturi sunt în număr finit, va exista un număr
a E {O, 1„. „ n -1} , astfel încât 1O"' =
a (mod n) pentru o infinitate de valori ale
numărului natural m. Dintre acestea alegem n numere 10 „„ I 0 111" astfel încât
1111 111
, I0 ',

m 1 < m2 < . „ < m11 • Atunci numărul A = 10 1111 + l 0 1112 + „ . + 10 111" are suma cifrelor egală
cu n şi A= n ·a (mod n) =O, deci A este divizibil cu n .
3.R.1.2. Fie a 1, a 2, •• „ a11 , „. termenii şirului dat, unde a11 = 10011.. . 13.
~
Să observăm că
n- 1 cifre

a 1 = 1003 = 59 · 17 : 17. Cum a 2 -a 1 = 9010 = 17 · 53 · 10, deducem imediat că a1: 17.

52 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


Deoarece diferenţa am-1 - an : 17, V n E N, utilizând metoda inducţiei matematice se obţi­
ne imediat concluzia.

3.R. 1.3. Căutăm m E Z astfel încât m3 = 3n2 + 311 + 7. Considerând ecuaţia modulo 9 şi
ţinând seama de faptul că m3 = O sau ±I (mod 9), deducem că 3/ n şi 3/ n +I, deci
n = 3k +I , k E Z. Ecuaţia se scrie m 3 + n 3 = (n + I )3 + 6 şi obţinem:
m 3 + n 3 (mod 9) = (n + 1)3 + 6 (mod 9), deci m3 +I =-I+ 6 (mod 9), fals.
Aşadar nu există numere ca în enunţ.

. an+I + 2n+I +I an+I + 211+! + 1


3.R.1.4. Trebuie ca E Z ~
- aEZ~
a + 2n + l 11
an + 2n + I
~ 2"(2 - a) + l - a : an+ 2n + 1. Pentru a= 1, obţinem 2n : 2n + 2, fals. Pentru a = 2,
obţinem -I : 2'r+ + 1, fals. Pentru a ;:::: 3 şi n ;:::: 2, se obţine din nou o contradicţie.
1

Într-adevăr, cum O< 2n (a- 2)-1 +a, deducem:

a (a)n
2 (a-2)-1+a<an+2 +1~a-2+-<
11
- 11
2
+1+- (1)
211 2 211

~ ~ a - 2 + ~4 şi (~)
2

(~)n + 1+ ~ ~4 ~ (~)
2

Cum a - 2 +
2n 2
+l <
2 2 11
'
iar a - 2 +
2
+1 ~
~ a 2 - Sa + 12 ::::: O, adevărat, deducem că relaţia (I) este adevărată, deci se obţine
contradicţia. Rezultă că n = 1 şi a2 + 5 :a+ 3 ~ (a 2 - 9) + 14 :a+ 3 ~ 14 :a+ 3,
deci a = 4 sau a = 11.

TESTUL 3.2
. r r ·
3.R.2.1. Fie an= 4 · 3 + 3 · 4 , n E N. Atunci avem
211+2 211+2 ( 211 211 )
a 11 +2 - a 11 = 4 · 3 + 3 ·4 - 4 ·3 +3·4 , n E N.

Cum 81 2"-3 2": 81-3=6·13 şi 256 2"-42": (256 2 -42 ), iar256 2 -42 =252·260 :13,
Vn E N, folosind relaţia anterioară, obţinem că an+ 2 - a11 : 13, V n E N . (1)
Cum a 1 = 84 / 13 şi a2 = 1092 = 13 · 84, folosind ( l) rezultă imediat că a„ : 13 ~ n par.

3.R.2.2. Presupunem prin reducere la absurd că există n N, n ::::: 2, astfel încât n I 2


11
E - I.
Deoarece 211 - I este impar, va rezulta că şi n este impar. Fie atunci p ::::: 3 cel mai mic
număr prim cu proprietatea că p I n. Din teorema lui Euler obţinem că 2•r(!') 1 (mod p). =
Dacă m este cel mai mic număr natural nenul pentru care 2m I (mod p), atunci va rezulta =
că m I cp(p), unde <p(p) = p - 1, de unde deducem că mare un divizor prim mai mic decât p.
=
Din ipoteză, n I 2n - 1, deci 2n 1 (mod n). Cump I n, va rezulta că 2n 1 (modp) şi atunci =
m I n. Aşadar, numărul nare un divizor prim mai mic decâtp, contradicţie.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 53


2
3.R.2.3. Din ipoteză, 24p + 1 = (2x + I ) , x E N, deci 6p = x(x + I). Deoarece p este prim,

deducem că p Ix sau p Ix+ 1 şi atunci 1


6 = !_ · (x + 1) sau 6 = x · x + . În ambele situaţii
p p
se obţine că x :-s; 6. Prin verificarea acestora găsim x E {3, 5, 6} şip E {2, 5, 7}.

3.R.2.4. Avem an -b" =(a -b)(an-\ + a"- 2 . b + „.+a. b"- 2 + bn-\)' dacă a, b E z ŞI

n E N•. Aşadar an -b" : a -b. Pentru orice k E {I, 2, „„ p}, numărul m = p! E Z, deci
k
2p! -1
2"! -1 = 2111 ·k - I= (2k )"' -1"' : 2k -1, de unde - k- E Z.
2 · -1
Dacă k = p, atunci 2rr =
1 (mod p) (Mica teoremă a lui Fem1at), deci 2" 2 (mod p),
1
=
de unde p nu divide numărul 2" - I = 2k - I. Atunci este suficient să demonstrăm că
p I 2" 1- I. Acest lucru este adevărat deoarece p I 2rr 1- I, iar
1
r-
- I I 2" - I din cele arătate
1

mai. sus. p entru k E {I , 2 , „„ p -1} , vom nota cu m -_(p-l)! E i'l ec1 p.l=k· m · p.
R-T d .
,
k
Fie acum a E N, a maxim posibil, astfel încât pa I (i-1). Va trebui să demonstrăm că

pa+! I2P 1 -1 . Dacă a* O, din ipoteza 2k =p


0
• s + 1, s E Z obţinem
2"! -1 =(2kr·p -I =(pa ·s+ 1)"'." -1 =Mp'„ + m· p · p 0 ·s+1-1 =Mp'" + pa+t · m·s : p 0 +1
căci 2a ~a+ I. Dacă a= O, atunci concluzia rezultă din cazul k = p.

54 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


CAPITOLUL 4. GEOMETRIE COMBINATORICĂ

Geometria combinatorică este o parte a matematicii care s-a conturat ca domeniu


de studiu în ultimele decenii.
Problemele de geometrie combinatorică sunt, în general, probleme cu aspect com-
binatoric (de numărare, de colorare, de partiţii, de grafuri), modelate pe un suport geo-
metric (plan, spaţiu, figuri geometrice, configuraţii de puncte). Privite din punct de
vedere geometric, ele diferă mult de problemele de geometrie clasică.
Prin aplicaţiile selectate, am încercat să surprindem cât mai multe tipuri şi cât mai
multe idei de rezolvare a acestor probleme care, în general, nu pot fi standardizate.

PROBLEME DE ANTRENAMENT

4.A.1. Fiecărui punct A din plan îi ataşăm un număr real a, astfel ca pentru orice trei
puncte necoliniare A, B, C numărul ataşat centrului cercului circumscris triunghiului

ABC este a+ b + c. Arătaţi că mulţimea numerelor ataşate tuturor punctelor planului


3
este finită.
Vasile Pop
Soluţie: Fie A, B două puncte arbitrare în plan şi ABCD un pătrat de centru E. Centrul

cercu I ui. c1rcumscns


. . tnung
. h.iun·1 or ADC ş1. BDC este E ş1
d +-
a+-
. e =- c b +d +c
3 3
deci a= b. Tuturor punctelor planului li s-a ataşat acelaşi număr.

4.A.2. Se pot aşeza pe muchiile unui cub numerele naturale de la I la 12 (câte unul pe
fiecare muchie), astfel ca suma numerelor aflate pe cele trei muchii care pleacă din
acelaşi vârf să fie aceeaşi pentru fiecare vârf al cubului?
Vasile Pop
Soluţie:
Fie S suma numerelor de pe dreptele care pleacă dintr-un vârf.
Sumând după cele 8 vârfuri, obţinem : 8S = 2(1 + 2 + ... + 12), căci fiecare număr de
pe o muchie se socoteşte de două ori (pentru fiecare vârf al ei).

Am avea relaţia: 8S = 2 · · ~ 2S = 39, care este imposibilă (par= impar).


12 13
2

4.A.3. Pe o foaie cu pătrăţele de dimensiuni I 1 x 11 sunt scrise numerele de la 1 la I 2 I,


fiecare într-un pătrăţel. Arătaţi că:
a) Există un pătrat de dimensiuni 2 x 2, astfel ca suma numerelor din cele patru
pătrăţele să fie cel mult 286.
b) Există un pătrat de dimensiuni 2 x 2, astfel ca suma numerelor din cele patru
pătrăţele să fie cel mult 2 I O.
Vasile Pop

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 55


Soluţie: a) Dacă tăiem din pătrat două benzi de lăţime I, rămâne un pătrat de 1O x 1O
pe care îl împărţim în 25 de pătrate 2 x 2. Suma numerelor eliminate (din cele două
benzi) este cel puţin 1 + 2 + „. + 21, iar suma numerelor rămase în pătratul I O x 1O
este cel mult 22 + „. + 121 = 143 · 50, repartizate în 25 de pătrate 2 x 2. Cel puţin unul
. - 143 . 50 286
dmtre patrate va avea suma numere Ior ce1mu It = .
25
b) Pe foaie se pot forma l 00 de pătrate 2 x 2, cu sumele numerelor dintre ele:
S1 :S S2 :S . „ :S S100. Suma acestor numere este S 1 + S2 + .„ + S 100 care este compusă din:
T1 - suma numerelor din colţurile foii, T2 - de două ori fiecare număr de pe margine,
T3 - de patru ori fiecare număr din pătratul interior 9 x 9. Astfel avem:
S1 +S2 + „. S100 =7J +T2 +7) ~ (118 + 119 + 120 + 121) + 2(82 + 83 + „. + 117) +
+ 4( I + 2 + „. + 81) = 20924. Cel puţin una dintre sumele S;, i = 1, 100 va fi cel puţin
20924
egală cu - - = 209, 24, deci cel puţin una va fi ~ 21 O.
100
Observaţie. Al doilea raţionament este mai eficient decât primul. Cu raţionamentul de
la a) am fi obţinut în b) că o sumă este~ 202 (nu ~ 21 O).
4.A.4. Se consideră m + n puncte în plan. Arătaţi că există o dreaptă care împarte planul
în două serniplane, în unul se găsesc m puncte şi în celălalt n puncte.
Soluţie: Există în plan un număr finit de drepte care trec prin cel puţin două puncte
dintre cele date. Considerăm o dreaptă (d) neparalelă cu niciuna dintre acestea. O astfel
de dreaptă are proprietatea că sau conţine un singur punct dintre cele date, sau nu con-
ţine niciun punct. Din familia de drepte paralele cu (d) considerăm una care lasă toate
punctele de o parte a ei şi o deplasăm paralel spre punctele mulţimii. Mai întâi dreapta
variabilă va atinge un punct pe care apoi îl lasă de partea cealaltă, apoi atinge un al
doilea punct pe care îl lasă în partea cealaltă şi, continuând, putem lăsa în semiplanul
opus câte puncte dorim, de exemplu m puncte.
Observaţie. În spaţiu, problema se extinde sub forma: oricare ar fi m + n puncte în
spaţiu, există un plan care separă spaţiul în două semispaţii, de o parte a planului se
află m puncte şi de cealaltă parte se află n puncte.

4.A.5. Se consideră o mulţime finită de puncte în plan cu proprietatea că orice dreaptă


determinată de două puncte mai conţine cel puţin un punct. Arătaţi că toate punctele sunt
coliniare.
Soluţie: Dacă prin absurd punctele nu sunt coliniare, considerăm triunghiul ABC de
înălţime minimă AA'. Pe dreapta BC se mai află un punct D şi, cu o eventuală schim-
bare de notaţii, putem presupune D între B şi C şi, dacă D şi B sunt de aceeaşi parte a
lui A', triunghiul AED are înălţimea DD' < AA', A
contradicţie cu alegerea tăcută. ~
Observaţie. Problema a fost pusă în 1893 de D
către Sylvester şi a fost rezolvată prima dată
de T. Gallai în 1933. Această demonstraţie, mult
mai simplă, a fost dată de Robert Steinberg. B D A' C
O altă demonstraţie bazată pe geometria proiectivă a fost dată de L.M. Kelly în 1948.
4.A.6. Se consideră o mulţime finită de puncte în plan, necoliniare. Arătaţi că există o
dreaptă în plan care conţine doar două puncte din mulţime.

56 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


Soluţie: Dacă prin absurd orice dreaptă ce trece prin două puncte din mulţime conţine
cel puţin trei puncte din mulţime, suntem în ipostaza problemei anterioare, deci punctele
ar fi coliniare, contradicţie .
Observaţie. Problema a apărut în American Mathematical Monthly în anul 1943, fiind
propusă de Paul Erdos.

4.A.7. Se consideră n ~ 3 puncte în plan, necoliniare, şi se duc toate dreptele ce trec prin
cel puţin două dintre puncte. Arătaţi că printr-unul din puncte trec cel puţin /;i drepte.

Solu( ie: Fie A un punct prin care trec un număr maxim de drepte, notat cu p şi cu q cel
mai mare număr de puncte aflat pe o dreaptă, fie ea (D).
Printr-un punct nesituat pe (D) se pot duce cel puţin q drepte (care unesc acest punct
cu câte unul de pe (D)), astfel p ~ q. Cele p drepte ce trec prin A conţin toate punctele
şi pe fiecare astfel de dreaptă se află cel mult q - 1 puncte diferite de A, astfel în total
avem : n<S.p(q-1)+ 1 < p(p-1)+1, dincarerezultăp~ Fn.
4.A.8. Punctele din interiorul şi de pe frontiera unui pătrat de latură 1 se colorează cu
două culori. Arătaţi că există două puncte de aceeaşi culoare între care distanţa este cel

. -J5 .
puţm
2 c
Solufie: Fie pătratul ABCD . Notăm cu E mijlocul lui BC
şi cu F mijlocul lui AB.

Observaţia esenţială este că J52 = AE = ED= DF = FC. E

Dacă A este roşu şi E este roşu , am obţinut deja două

puncte de aceeaşi· cu1oare cu d.1stanţa •mtre e1e -J5 . A F s


2
Dacă E este negru, continuăm acelaşi raţionament şi rezultă că D este roşu , F este
negru şi dacă C este negru, punctele care satisfac cerinţa sunt F şi C, iar dacă C este

roşu, punctele sunt A şi C, (AC= Fz > ~) .


· D .1stanţa -J5 nu poate fi1 manta,
Ob servaţ1e. - · - d upa- cum se ve d e, •m cazu 1 •m care
2
colorăm pătratul astfel: jumătatea din stânga cu roşu şi jumătatea din dreapta cu negru.

Distanţa maximă dintre două puncte la fel colorate este J5.


2
4.A.9. Un dreptunghi de dimensiuni 5 x 41 este partiţionat în 205 pătrate care se
colorează cu două culori . Arătaţi că există trei linii şi trei coloane astfel încât cele
9 pătrate afl ate în intersecţiile lor să fie de aceeaşi culoare.
Vasile Pop
Soluţie: Pe fiecare coloană avem 5 pătrate de două culori, cel puţin una dintre culori
fiind dominantă . Dintre cele 41 de coloane, cel puţin 21 au aceeaşi culoare dominantă,
fie ea roşu . Pe fiecare dintre cele 21 de coloane, distribuţia a trei pătrate roşii se poate
Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a ! 57
face în C~ = I O moduri. Deoarece 3..!. > 2, există trei coloane cu aceeaşi distribuţie a
10
trei pătrate roşii . Aceste trei coloane şi cele trei linii corespunzătoare poziţiilor pătra­
telor roşii verifică condiţiile cerute.
4.A.10. Se consideră 6 puncte în plan, oricare trei necoliniare, şi se colorează segmentele
dintre ele cu două culori. Arătaţi că se formează cel puţin un triunghi monocolor.
Soluţie: Alegem un punct A 1 dintre cele 6. Din
A2
A 1 pleacă cinci segmente de două culori, deci cel
puţin trei de aceeaşi culoare, fie ea C 1, şi
- - - - -----
--Â3

A1~A4
segmentele A 1A2, A2A 3 , A 1Â4 . Dacă unul dintre
segmentele A2A 3 , A3A4 sau A 2A 4 este de culoare
Ci. s-a format (cuA 1) un triunghi de culoare C 1. ------
...... : ....
Dacă toate sunt de culoare a C 2, triunghiul As
A2A 3A4 are laturile de culoare C 2.
Observaţie. Pentru 5 puncte există colorare fără
triunghiuri monocolore, de exemplu cele 5 puncte sunt vârfurile unui pentagon regulat,
laturile se colorează cu culoarea C 1 şi diagonalele cu culoarea C 2 •

PROBLEME DE OLIMPIADĂ

4.0.1. Fie A 1, A2 , „., A„ o mulţime de puncte necoliniare în plan . În fiecare punct A;, se
scrie un număr real a;, i = I,n. Arătaţi că, dacă pe orice dreaptă ce trece prin cel puţin
două dintre puncte suma este O, atunci a 1 = a2 = „ . = a„ =O.

4.0.2. Fiecare număr de la l la 1O se scrie pe o muchie sau într-un vârf al unui tetraedru.
Putem face o astfel de scriere, astfel ca pentru orice muchie suma dintre numărul scris pe
ea şi a celor două numere din capetele ei să fie aceeaşi?
Vasile Pop
4.0.3. Detenninaţi numerele naturale n ~ 4, pentru care există n puncte în plan Ai. A 2, „.,
A„ şi n numere reale a 1, a2, „., a„„ astfel :
a) Oricare trei dintre puncte sunt coliniare.
b) Pentru orice i, j, k cu I:«;; i < j < k :«;; n, ana triunghiului A;A1Ak este
[A;A;Ak] =a;+ a1 + ak.
4.0.4. Arătaţi că o mulţime de n puncte în plan poate fi acoperită de un număr finit de
discuri cu suma diametrelor mai mică decât n, astfel încât distanţa între oricare două
discuri să fie mai mare ca I .
4.0.5. Se consideră în plan m + n puncte. Arătaţi că se poate trasa un cerc care să
conţină în interior m puncte şi să lase în exterior n puncte.
4.0.6. Arătaţi că pentru orice n ~ I există o mulţime finită, nevidă A„ de puncte în plan,
astfel ca orice cerc de rază I cu centrul într-un punct din A„ să conţină cel puţin n puncte
din A„.

58 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


4.0.7. Se consideră o mulţime finită de drepte în plan, oricare două neparalele, cu
proprietatea că prin orice punct de intersecţie a două drepte mai trece cel puţin o dreaptă.
Arătaţi că toate dreptele sunt concurente.

4.0.8. Se consideră o mulţime finită de drepte în plan care nu trec prin acelaşi punct.
Arătaţi că există în plan un punct care se află pe exact două drepte.
4.0.9. Se consideră o mulţime de n ~ 3 puncte în plan, necoliniare, şi se duc toate
dreptele ce trec prin cel puţin două dintre puncte. Arătaţi că obţinem cel puţin n drepte
distincte. Pentru ce configuraţie obţinem exact n drepte?
4.0.10. Fie M o mulţime nevidă de puncte pe dreapta (d) care admite două puncte de
simetrie A, B E (d) .
a) Arătaţi că mulţimea M este infinită.
b) Arătaţi că există o diviziune echidistantă a dreptei (d) pentru care fiecare nod al
diviziunii este punct de simetrie pentru mulţimea M.
Vasile Pop
4.0.11. Un dreptunghi de dimensiuni 9 x 13 se împarte în 117 pătrate unitare care se
colorează fiecare cu roşu, galben sau albastru. Arătaţi că există patru pătrate de aceeaşi
culoare, ale căror centre formează un dreptunghi.
Vasile Pop
4.0.12. Un număr finit de drepte împarte planul în mai multe regiuni . Arătaţi că se pot
colora aceste regiuni, folosind două culori astfel ca două regiuni vecine (care au o porţiune
de dreaptă comună) să fie de culori diferite.
4.0.13. Arătaţi că există o colorare a planului cu 9 culori, astfel ca orice segment de lun-
gime I să aibă capetele de culori diferite.
4.0.14. Se consideră 9 puncte în plan, oricare trei necoliniare, şi se colorează segmentele
dintre ele cu roşu şi galben. Arătaţi că se formează sau un triunghi roşu, sau un patrulater
complet (cu diagonalele) galben.
4.0.15. Se consideră 18 puncte în plan, oricare trei necoliniare, şi se colorează segmentele
care le unesc cu două culori. Arătaţi că se formează un patrulater complet monocolor (cu
laturile şi diagonalele de aceeaşi culoare).

SOLUŢIILE PROBLEMELOR DE OLIMPIADĂ

4.S.1. Notăm pentru fiecare punct A; cu K; numărul dreptelor prin A; şi prin cel puţin
un punct din mulţime . Suma numerelor de pe toată această dreaptă este
(K; - I )a;+ (a 1 + o 2 + ... + 0 11 ), i = l,n (în afară de o; care se adună de K; ori, celelalte
se adună o singură dată). Astfel că avem (K; - l)a; = -(01 + 0 2 + ... + o„), i = 1,n (*),
deci (K; - 1)o;= (Ki- 1)o1. Deoarece punctele nu sunt coliniare, prin orice punct trec
cel puţin două drepte şi atunci K; ~ 2, K1 ~ 2, deci o; şi ai au acelaşi semn. Dacă
revenim în (*), rezultă că o; are semn contrar cu suma lor, deci 01 = a2 = .. . =an= O.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 59


4.S.2. Vom arăta că astfel de scriere nu este posibilă. Să presupunem prin absurd că
suma comună este S şi notăm cu M suma numerelor de pe muchii şi cu V suma
numerelor din vârfuri. Sumând după cele 6 muchii, obţinem relaţia 6S = M + 2 V.
Cum V~ I + 2 + 3 + 4 = l O şi V ::S l O+ 9 + 8 + 7 = 34 şi M + V= 1 + 2 + ... + l O= 55,
obţinem 6S = 55 + V E (65, 89), deci 11 ::::; S ::S 14. Analizăm cazurile S = 11, 12, 13 şi
14. Singurul mod de a scrie pe 11 ca sumă de patru numere naturale distincte este:
11 = I + 2 + 3 + 5, caz în care în vârfurile tetraedrului avem scrise numerele 1, 2, 3 şi 5.
Pe muchia cu vârfurile I şi 5, pentru a completa suma 11, trebuie să scriem 5, deci
se repetă numărul 5, variantă imposibilă. Pentru S = 12, singurele scrieri ca sumă de
patru numere distincte sunt: 12 = l + 2 + 3 + 6 şi 12 = l + 2 + 4 + 5. În primul caz,
pe muchia cu vârfurile 3 şi 6 trebuie să punem 3, care se repetă. În cazul al doilea, pe
muchia cu capetele 2 şi 5 trebuie să punem 5 care se repetă . Pentru S = 13, avem
scrierile: 13 =I + 2 + 3 + 7; 13 = l + 2 + 4 + 6; 13 = l + 3 + 4 + 5. În primul caz, pe
muchia (3, 7) trebuie să punem 3 care se repetă. În cazul al doilea, pe muchia (1, 6)
trebuie să scriem 6, care se repetă. În cazul al treilea, pe muchia ( 4, 5) trebuie să
repetăm pe 4 . Pentru S = 14, avem scrierile: 14 = l + 2 + 3 + 8; 14 = l + 2 + 4 + 7;
14 = I + 2 + 5 + 6; 14 = 1 + 3 + 4 + 6. În toate cele trei cazuri, pe muchia (1, 2) ar
trebui să scriem: 11(1 + 2 + 11 = 14) pe care nu îl avem. În ultimul caz, pe muchia
(4, 6) trebuie să îl repetăm pe 4. Astfel, niciuna dintre variante nu duce Ia o scriere
convenabilă.

1
4.S.3. Pentru n = 4, luăm A 1A2A 3A4 de laturi 1 şi numerele ai = a1 = a3 = a4 =
6
Arătăm că pentru n = 5 nu există astfel de configuraţii şi deci nici pentru n > 5.
Analizăm câteva cazuri, în funcţie de forma închiderii convexe a mulţimii
{Ai, A1, Â3, A4, As} = M.
1. Dacă închiderea convexă este triunghiul A 1A 2A3 şi A4, As sunt puncte interioare,
[A iA2A3] +[A iÂ4Âs] =(ai + az + aJ) +(ai + a4 +as)=
=(ai + a1 + a4) +(ai + a3 +as)= [A 1A2A4] + [A iAsA3] <[A iA2A3] , fals.

A2 Â3
2. Închiderea convexă este patrulaterul A iA 2A 3A 4 şi As este punct interior al acestuia.
Â3

Ai A2
60 ~ Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a
Presupunem că
As se află în triunghiul A iA20, unde O= A iA 3 n A2A4.
S = [A iA2A3A4] = [A iA2A3] + [A iA3A4] =[A 1A2A4] + [A2A3A4] => ai + 03 = 02 + 04 (1)
şi 2S =ai + a2 + a3 +ai + a3 + a4 +ai + az + a3 + a4 = 3(ai + az + a3 + 04) (2)
Pe de altă parte,
S =[A iA2As] + [A2A0s] + [A3A4Âs] + [A4Â iAs] = 2(ai + a2 + 03 + a4) + 4as (3)
Din (1) şi (3) rezultă 8as =-(ai+ a 2 + a3 + a4) = -S <O, deci as< O. Analog cu (l), în
(i)
patrulaterul convex A 1A2A3A 4 rezultă a 1 + a3 = a4 +as => a 2 = as < O.
(i)
Din patrulaterul convex A2A3A4Âs rezultă ai + a4 = a3 +as => as= ai <O.
Triunghiul A iA2As are aria [A iA2As] = 3as <O, fals.
3. Închiderea convexă este pentagonul A iA 2A3A4Âs·
Ai (d1)

Prin Ai ducem dreapta (d) paralelă cu A 3A4 şi avem:


[A iA3A4] ai + a3 + a4 ~ az + a3 + a4 = [A iA2A4], deci A 2 se află în semiplanul opus
=
punctelor A3A4 faţă de (d). Analog, rezultă că şi As se află în acest semiplan (închis).
Rezultă că <L4 2 A 1 A 5 ~180°, deci pentagonul nu este convex, contradicţie.

4.S.4. Vom începe cu o observaţie foarte simplă: dacă două cercuri de diametre di şi d2
se intersectează, atunci ele pot fi acoperite cu un disc de diametru di + d2• În jurul

fiecăruia dintre cele n trasăm câte un cerc de rază a >


_!_ (a va fi precizat la sfârşit).
2
Dacă printre acestea există perechi care se intersectează, înlocuim cercurile din pereche
cu un cerc care le cuprinde conform observaţiei . Continuăm această operaţie până
când în plan am obţinut o mulţime de cercuri disjuncte cu suma diametrelor cel mult
2a · n. Deoarece 2a · n > n, mai trebuie să micşorăm razele acestor cercuri. Dacă în

plan au rămas m cercuri (m ~ n), atunci micşorăm raza fiecăruia cub, cu _!_ < b <o şi
2
păstrăm centrele. Cele m cercuri au proprietăţile : acoperă cele n puncte; suma
diametrelor este cel mult 2an - 2bm ~ 2na - 2b; distanţa între oricare două cercuri este

cel puţin 2b. Rămâne să punem condiţiile 2na - 2b < n, 2b > l, _!_ < b < a, pe care le
2
_ _ I 1 1 1
avem daca luam a=-+- b =-+-
2 2n' 2 4n
4.S.5. Considerăm mediatoarele tuturor segmentelor determinate de câte două puncte
dintre cele date şi luăm un punct O în plan care nu este pe nicio astfel de mediatoare şi
Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 61
unul este printre cele date. Un cerc cu centrul în acest punct nu poate conţine mai mult
de un punct dintre cele date (dacă ar conţine două puncte, atunci distanţele de la centru
la ele ar fi egale, deci centrul s-ar afla pe mediatoarea segmentului determinat de ele).
Numerotăm cele m + n puncte în funcţie de distanţele la O:
OA 1 < OA2 < „ . < OAm< OAm+1 < „ . < OAm+n şi atunci un cerc cu centrul O şi rază r
cu OA,,,< r; OAm+n, conţine în interior punctele A 1, A 2 , „ ., Am, iar celelalte n puncte
sunt în exterior.
Observaţie. În spaţiu, problema se formulează astfel : Oricare ar fi m + n puncte în
spaţiu, există o sferă care conţine în interior m puncte şi lasă în exterior n puncte.

4.S.6. Vom construi mulţimea (A„)„ <!. 1 inductiv. Pentru /1 = l, luăm A 1 = {X1, Xi} cu
d(X1, X2) = I. Presupunem că am construit mulţimile A 1, A2, „., A„ şi vom construi
mulţimea A11+ 1, folosindu-ne de mulţimea A„. În mulţimea A,„ considerăm toate pe-
rechile de puncte între care distanţa este 1. Aceste perechi (X, Y) determină un număr
finit de vectori XY de normă l. Alegem un vector v de normă l diferit de toţi aceşti
vectori şi notăm cu Tv(A„) translaţia mulţimii An de vector v. Din alegerea lui v
rezultă că Ann Tv(A 11 ) = 0 (dacă prin absurd există X, Y E A11 , astfel ca Tv(X) = Y,
rezultă v = XY, fals) . Acum, conform ipotezei de inducţie, pentru orice X E An există
n puncte din A„ aflate la distanţa 1 de X, la care mai adăugăm Tv (X), în total /1 +l
puncte pe cercul de centru X şi rază l. DacăTv(A„), Y =v +X, cele n puncte din
Y E

A„ situate la distanţa 1 de X sunt duse prin Tv în n puncte din Tv(A„) situate la distanţa
l de Y, la care mai adăugăm pe X, în total n + I puncte.
Observaţie. După acest model mulţimea An este formată din 2n puncte.

4.S.7. Notăm cu D mulţimea


dreptelor şi cu P mulţimea punctelor lor de intersecţie.
Mulţimea distanţelor
de la punctele din P la dreptele din D este finită, deci are un
minim. Fie A E Pun punct de intersecţie şi d ED o dreaptă pentru care se realizează
minimul. Presupunem prin absurd că d nu trece prin A.

Prin A trec cel puţin trei drepte (neparalele cu d, care taie pe d în punctele, B, C, D, în
acestă ordine). Dacă C se află între B şi A', unde A' este proiecţia lui A pe d, atunci
CEP şi d(C, AB) =CC'< AA', contradicţie cu alegerea făcută.
4.S.8. Dacă prin orice punct din P trec cel puţin trei drepte, ajungem la ipoteza
problemei anterioare şi, în concluzie, toate dreptele sunt concurente. Contradicţie .
4.S.9. Vom demonstra prin inducţie. Pentru n = 3 puncte necoliniare se formează exact

62 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


trei drepte. Trecem de la /1 la /1 + 1 puncte. Conform problemei 4.0.8. există o dreaptă
care trece prin exact două puncte, fie ele A şi B. Dacă eliminăm punctul A, ne rămâne o
mulţime de n puncte care, dacă sunt necoliniare, conform ipotezei de inducţie, ele sunt
conectate de cel puţin n drepte la care se adaugă dreapta AB. Dacă ele sunt coliniare,
atunci avem dreapta pe care se află ele şi încă n drepte (ce trec prin A şi prin câte unul
dintre celelalte n puncte). În total, (n + 1) puncte. Configuraţia pentru care se atinge
acest număr minim de drepte este: n - 1 puncte pe o dreaptă şi celălalt în afara ei .

4.S.10. Alegem pe (d) o unitate şi un sens ((d) =JR) şi fie A(a), B(b) puncte de si-
metrie. Pentru orice punct arbitrar x 1 = x E M, simetricu\ lui faţă de A este C(x 2), cu
x 2 + x 1 = 2a => x2 = 2a - X1 E M
Simetricul lui C faţă de b este D(x 3), cu x 3 + x 2 = 2b => x 3 = 2b + x 1 E M. Simetricul
lui D faţă de A este E(x 4), cu X4 + X3 = 2a => X4 = 4a - X1 E M.
Observăm că x 1 + x 4 = 2(2a - b), deci punctele x 1 şi X4 sunt simetrice faţă de punctul
A'(2a - b ). Cum x 1 E Ma fost ales arbitrar, rezultă că punctul A' este şi el punct de
simetrie pentru M. Datorită simetriei, putem presupune a> b şi din cele spuse reţinem:
a) Dacă x 1 E M => x 3 = 2(b - a)+ x1 E M şi x 3 < x1, apoi X3 E M. Rezultă că
X5 = 2(b - a)+ X3 = 4(b - a)+ Xi E M şi X5 < X1 ...
Obţinem un şir de puncte distincte în M.
b) Punctul A'(2a - b) este şi el punct de simetrie şi observăm că A' este simetricul lui
B faţă de A (b + (2a - b) = 2a) . Deci simetricul lui A faţă de B şi simetricul lui B faţă
de A sunt puncte de simetrie. Analog, simetricul lui B faţă de A' şi simetricul lui A faţă
de B' sunt puncte de simetrie. Astfel, generăm o diviziune echidistantă a dreptei (d)
formată din puncte de simetrie pentru M.

4.S.11. Comparăm câte două puncte dintre cele 9 linii şi formăm un alt dreptunghi D
de dimensiuni c;
x 13=36x13. În dreptunghiul D, linia corespunzătoare comparării
liniilor i şi j va fi completată astfel: dacă pe poziţia k din liniile i şi j pătratele au
aceeaşi culoare, atunci colorăm pătratul de pe poziţia k cu această culoare, iar dacă
sunt de culori diferite, atunci rămâne necolorat. Dacă în dreptunghiul 9 x 13 cele
9 pătrate de pe o coloană au repartiţia culorilor r, g, a cu r + g + a = 9, atunci în
dreptunghiul D, pe coloana respectivă apar c;
pătrate roşii, c:
pătrate galbene şi c,;
pătrate albastre. Arătăm că C, +
2
c: + c,; ~ 3C3 = 9 (repartiţia cea mai favorabilă
2

este 3 roşii, 3 galbene şi 3 albastre).


Inegalitatea se scrie: r 2 + g2 + a 2 ~ 27 ~ 3(r + g2 + a ) ~ 81 = (r + g + a)2 ~
2 2

~ 2(r2 + g2 + a 2 ) ~ 2 (rg + ga +ar)~ (r - g) + (g- a) +(a - r) ~O.


2 2 2

Pe fiecare coloană a dreptunghiului D avem cel puţin 9 pătrate colorate. În total în


dreptunghiul D avem cel puţin 9 · 13 pătrate colorate, dispuse pe 36 de linii.

Deoarece - 9·13
- = -13 > 3, exista 1111e L iJ pe care avem ce I puţm
. - o 1·. . patru patrate
- co 1ora t e
36 4
(cu trei culori), deci pe o linie din dreptunghiul D avem două pătrate de aceeaşi
culoare. Se formează un dreptunghi monocolor cu două vârfuri pe linia i şi două
vârfuri pe linia}.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 63


4.S.12. Pentru fiecare dreaptă alegem unul din semiplanele în care se împarte planul. Co-
lorăm punctele planului astfel: cu roşu, dacă punctul este acoperit de un număr par din
semiplanele alese şi cu galben, dacă el este acoperit de un număr impar de semiplane
(punctele neacoperite de niciunul din semiplanele alese se colorează cu roşu, consi-
derându-se acoperit de O ori).

Evident că punctele din aceeaşi zonă sunt acoperite de acelaşi număr de semiplane,
deci sunt la fel de colorate . Pe de altă parte, când traversăm o dreaptă dintr-o zonă în
alta, ieşim sau intrăm într-un nou semiplan, deci paritatea se schimbă, astfel că două
zone vecine sunt colorate diferit.

4.S.13. Considerăm în plan o reţea de pătrate de latură L = ~. Ci


Alegem un pătrat de latură 3L şi colorăm cele 9 pătrate ale lui,
fiecare cu câte o culoare ca în figură . Copiem această culoare în
c,
tot planul prin translaţia acestui pătrat, obţinând o culoare pentru întreg planul. Dacă

două puncte de aceeaşi culoare se găsesc într-un pătrat de latură ~ , distanţa între ele

este ~ J2
J3 < I, d aca- e1e se gasesc
- •m patrate
- d·~11ente,
. d'1stanţa d'mtre e Ie este ~ 2 . D ec1.

distanţa două puncte la fel colorate nu este niciodată 1.


între
Observaţie. Problema rămâne adevărată, dacă se folosesc numai 7 culori şi pardosirea
se face cu hexagoane.
4.S.14. Analizăm două cazuri posibile.
1. Există un punct A 1 din care pleacă cel puţin 4 segmente roşii: A 1A2, A 1A3, A 1Â4, A 1As.
Dacă unul dintre segmentele A;A1, 2 :<::; i < j :<::; 5 este roşu, s-a format triunghiul roşu
A 1A;A1. Dacă toate aceste segmente sunt galbene, s-a format patrulaterul A 1 A2A~s,
galben.
2. Din fiecare punct pleacă cel mult 3 segmente roşii, deci cel puţin 5 segmente
galbene. Dacă din niciunul din puncte nu pleacă decât 5 segmente galbene (nu mai
9.5
multe), atunci numărultotal al segmentelor galbene ar fi - - li!: N (fiecare segment se
2
numără de două ori), fals. Deci există un punct A 1 din care pleacă cel puţin 6 segmente
galbene A 1A2, A 1A 3, A 1A4, A 1A 5, A 1A6, A 1A1. Între cele 6 puncte A2, Â3, Â4, As, A6. A1 se

64 f Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


formează cel puţin un triunghi monocolor (roşu sau galben). Dacă acesta este roşu, am
terminat. Dacă acesta este galben, de exemplu A;A1Ak. 2 '.S i < j < j '.S 7, atunci
patrulaterul complet A 1A;A1Ak este galben.
Observaţie. Pentru 8 puncte în plan, concluzia nu mai este adevărată, după cum
rezultă din exemplul : luăm cele 8 puncte cu vârfurile unui octogon regulat şi colorăm
laturile cu roşu şi diagonalele cu galben. Nu se fonnează nici triunghi roşu, nici
patrulater complet galben (dar se formează un triunghi galben). În limbajul combina-
toricii, problema afinnă că numărul Remsey R(3, 4) este 9. Acest fapt a fost demonstrat
pentru prima dată de R.E. Greenwood şi A.M. Gelson .
4.S.15. Fixăm un punct A 1 dintre cele 18 şi din el pleacă 17 segmente, cel puţin 9 de
aceeaşi culoare, fie ea roşie. Conform problemei anterioare, din aceste 9 puncte se
poate fonna un patrulater complet galben (şi am terminat) sau un triunghi monocolor
roşu . Dacă el este A;A1Ak, atunci patrulaterul complet A 1A;A1Ak este roşu şi am terminat.
Observaţie. a) În limbajul combinatoricii, problema afirmă că numărul Remsey
R( 4, 4) este '.S 18 şi printr-un exemplu se poate arăta că el este chiar 18. Prima de-
monstraţie a egalităţii R(4, 4) = 18 a fost dată de Greenwood şi A.M. Gelson.

TESTE DE EVALUARE

TESTUL 4.1

4.T.1.1. Fiecărui punct A din plan îi ataşăm un număr real a, astfel ca numărul ataşat
ortocentrului Hal triunghiului ABC să fie h =a + b + c, pentru orice triunghi din plan.
Arătaţi că mulţimea numerelor reale ataşate punctelor planului este finită.
Vasile Pop

4. T.1.2. Se consideră 6 puncte în plan, oricare trei necoliniare, şi se colorează cu roşu


sau negru segmentele care le unesc. Arătaţi că pentru orice colorare se formează cel
puţin două triunghiuri monocolore.

4. T.1.3. Punctele unui cerc sunt colorate în roşu şi negru, astfel ca fiecare triunghi
echilateral înscris în cerc să aibă două vârfuri roşii şi unul negru. Arătaţi că:
a) Există un pătrat înscris în cerc care are cel puţin trei vârfuri roşii.
b) Există un pentagon regulat înscris în cerc care are cel puţin patru vârfuri roşii.
Vasile Pop

TESTUL 4.2

4.T.2.1. Fie A 1, A2, „., A,„ n ~ 4, un poligon convex. Arătaţi că poligonul este inscriptibil
dacă şi numai dacă în vârfurile A; se pot scrie perechile (b;, c;), i = l,n, astfel ca lun-
gimea segmentului A;A1 să fie A;A1 = c;b1 - b,c1, pentru orice i,j cu 1 '.S i <j '.S n.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 65


4.T.2.2. Se consideră n triunghiuri echilaterale în plan Ti, T2, ... , T,„ astfel ca vârfurile
triunghiului Tk+ 1 sunt mijloacele laturilor triunghiului h k = 1,n -1. Se colorează toate
vârfurile triunghiurilor cu două culori. Arătaţi că pentru n : :'.'. 7 există patru puncte la fel
colorate care sunt vârfurile unui trapez isoscel.

4.T.2.3. Vârfurile unui poligon regulat cu 27n laturi n : :'.'. 2 se colorează 911 în roşu,
9n în galben şi 9n în albastru. Arătaţi că se formează trei poligoane congruente cu câte
n + 1 vârfuri, unul roşu, unul galben şi unul albastru.
Vasile Pop

TESTUL 4.3

4.T.3.1. Se dau 2n puncte în plan (n : :'.'. 2), oricare trei necoliniare. Între aceste
2n puncte se duc n 2 + 1 segmente. Arătaţi că se formează cel puţin un triunghi .
4.T.3.2. Punctele din interiorul şi de pe feţele unui cub de muchie 1 se colorează cu
două culori. Arătaţi că există două puncte de aceeaşi culoare între care distanţa este cel
. 3
puţm - .
2
4.T.3.3. Un şirag de 15 mărgele,
5 roşii şi I O negre, sunt înşirate pe un cerc. Precizaţi
dacă următoarea afirmaţie este adevărată sau falsă: „ Pentru orice aranjare a mărgelelor
există r + n mărgele consecutive pe cerc, dintre care r sunt roşii şi n sunt negre", în ur-
mătoarele cazuri:
a) r = 2, n = 4; b) r = 3, /1 = 3; c) r = 3, n = 5.
Vasile Pop

SOLUŢIILE TESTELOR DE EVALUARE

TESTUL 4.1

4.R.1.1. Fie ABC trei puncte necoliniare şi H ortocentrul triunghiului ABC. Se observă
că ortocentrul triunghiului BHC este A, ortocentrul triunghiului AHB este C şi
ortocentrul triunghiului AHC este B. Avem relaţiile: h =a+ b+ c, a= b + c + h,
b = a + c + h, c =a + b + h, din care rezultă a= b = c = h = O.
Deci tuturor punctelor din plan li s-a asociat un singur număr a= O.
4.R.1.2. Conform problemei 4.A.10., cu punctele A 1, A~. A 3, A4, A5, A 6 se formează cel
puţin un monocolor, fie el A 1A2A3 cu laturile de culoare roşie. Dacă triunghiul A4Â06
este monocolor, am terminat. Dacă nu, el are cel puţin o latură neagră, fie ea A4A5.
Dacă triunghiurile A A4Â 5, A 2A4Â 5, A]Â4Â 5 nu sunt monocolore (negre), atunci în
1

fiecare pereche de laturi (A 1A4, A 1A5), (A2A4, A2A5), (A3A4, AJA5) cel puţin una dintre
laturi este roşie, deci avem cel puţin trei laturi roşii care pleacă din punctele A4 sau A5

66 i Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


spre A1, A1, AJ. Cel puţin două dintre ele pleacă din acelaşi vârf A 4 sau As. Dacă ele
pleacă din As şi sunt AsA2 şi AsA 3, atunci triunghiul AsA 2A 3 este monocolor (roşu).
Observaţie. O colorare în care triunghiurile A 1A 2A 3 şi A4ÂsA 6 sunt monocolore de
culori diferite nu conţine alte triunghiuri monocolore.
4.R.1.3. a) Considerăm un pătrat ABCD înscris în cerc şi construim cele patru triun-
ghiuri echilaterale înscrise, care au câte un vârf în A, B, C sau D. Obţinem pe cerc
4 x 3 = 12 puncte care partiţionează în 4 triunghiuri echilaterale sau în 3 pătrate.
Deoarece fiecare triunghi are 2 vârfuri roşii, 8 dintre aceste 12 puncte sunt roşii. Ele
sunt partiţionate în 3 pătrate. Cel puţin un pătrat conţine 3 vârfuri roşii (în caz contrar,
2 + 2 + 2 < 8).
b) Considerăm un pentagon regulat ABCDE înscris în cerc şi construim cele 5
triunghiuri echilaterale cu unul dintre vârfuri în A, B, C, D sau E. Obţinem 5 x 3 = 15
puncte pe cerc, din care 1O sunt roşii. Cele 15 puncte se partiţionează în 3 pentagoane
regulate. Avem 3 + 3 + 3 = 9 < 10, deci cel puţin într-un pentagon avem 4 vârfuri roşii.

TESTUL 4.2

4.R.2.1. Fixăm una dintre laturi A1A2 şi definim c; = A,A;, i=l,n, b; = A2 A;, i=2,n,
A1A2
b1 = -A1A2 • Pentru 3 ~ i <j ~ n, în patrulaterul A 1A 2A;A; aplicăm teorema lui Ptolemeu:
A 1A2 · A;A;=A 1A; · A2A1 -A 2A; ·A 1Ai, de unde rezultă
- A1A; AIAj
A;A·-A?A··
1 1 - - - A21 A.--= =b1.c, -b,.c1. •
- AA
I 2
AA
I 2

Rămân de verificat relaţiile pentru i = 1 şi i = 2.

Dacă i=l atunci A1A-=b


'
1 1
· ·O-(-A1A2)· A,A; =b1·c1-b1c ·.
AA ')
I 2

Dacă i = 2, atunci A 2A1 = A 2A1 · 1 - O· c1 = b1c2 - b2c1.


Reciproc: Arătăm că pentru orice j=4,n punctele A 1, Ai, A 3 , A1 sunt conciclice.
Folosind teorema lui Ptolemeu este suficient să arătăm că
A1A3·A1A;=A1A2 · A3A; + A2A3 · A;A1 ~
~ (b3c1 - b;c3)(b1c2 - b2ci) = (b2c1 - b1c2)(bic3 - b3c;) + (b3c2 - b2c3)(b;c1 - bici),
calcul direct.
4.R.2.2. Din cele trei vârfuri ale fiecărui triunghi, două sunt de aceeaşi culoare.
Convenim să colorăm toată latura cu culoarea respectivă. Obţinem astfel în total cel
puţin n segmente colorate cu două culori. Pentru n ~ 7, cel puţin 4 sunt de aceeaşi
culoare şi ele sunt dispuse pe trei direcţii, deci cel puţin două segmente sunt în acelaşi
timp de aceeaşi culoare şi paralele. Ele determină un trapez isoscel.
4.R.2.3. Ne imaginăm un mecanism format din trei roţi dinţate identice, puse pe ace-
laşi ax, pe marginea fiecăruia fiind plasate poligoane identice colorate ca poligonul
dat. Rotim a doua roată peste prima, făcând toate cele 2n - 1 rotaţii . În acest fel,

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 67


fiecare punct galben trece peste fiecare punct roşu. În total, avem 9n · 9n = 81 n 2
2
. 'd enţe de cu Ioare repartizate
comet . pe ce Ie 2n - l Deoarece
Sln > 3n, exista
rotaţ11.
„ · -
27n- l
o rotaţie la care avem 3n + l puncte galbene peste 311 + I puncte roşii. Rotim apoi a
treia roată. Cele 9n puncte albastre vor trece fiecare peste fiecare pereche roşu-galben
din cele 3n + 1 deja suprapuse. Obţinem 9n(3n + l) = 27 n 2 + 9n suprapuneri roşu-
.
ga lb en-a lb astru, repartizate pe 27 n - I D eoarece 27 n2 + 9n > n, rezu Ita- ca- Ia o

rotaţn.
27n-1
anumită rotaţie a ultimei roţi se suprapun (n + 1) puncte albastre, peste (n + I) puncte
galbene şi peste (n + 1) puncte roşii . Revenind cu roţile la poziţia iniţială, se obţin trei
polinoame cu (n + 1) vârfuri, unul roşu, unul galben şi unul albastru, congruente (prin
rotaţii ele se suprapun).

TESTUL 4.3
4.R.3.1. Vom demonstra prin inducţie. Pentru n = 2, avem 4 puncte şi 5 segmente şi se
urmăreşte în desen. Presupunem adevărată afirmaţia pentru n şi o demonstrăm pentru
n + I. Fie, deci, 2n + 2 puncte în plan între care se duc (n + 1)2 + I segmente. Fixăm
cele două puncte A 1A2 care sunt unite printr-un segment. Dacă între celelalte 2 puncte
sunt duse cel puţin n2 + I segmente, conform ipotezei de inducţie, între aceste puncte se
formează un triunghi. Rămâne să analizăm cazul în care între cele 2n puncte sunt duse
cel mult n 2 segmente. Rămân (n + I ) 2 + I = I - n 2 = 2n + I segmente care sunt legate
cu A 1 sau cu A 2 şi pornesc din grupul de 2n puncte. Rezultă că cel puţin unul dintre
cele 2n puncte este unit şi cu A 1, şi cu A 2 , deci se formează un triunghi .
Observaţie. Dacă ducem doar n segmente, nu se formează neapărat un triunghi după
2

cum rezultă din exemplul: Formăm cu cele 2n puncte două mulţimi A şi B cu câte n
puncte şi unim fiecare punct din A cu fiecare punct din B.

4.R.3.2. Fie cubul ABCDA'B'C'D', F mijlocul lui BC, E mijlocul lui CC', G mijlocul
lui AB. Observaţia esenţială este că: ~ = AE =EA'= A' F = FD' = D'G =CC'. Dacă
2
A este roşu şi E ar fi roşu, am terminat. Dacă încercăm să evităm puncte de aceeaşi

culoare la distanţă ~. atunci cu acelaşi raţionament avem succesiunea de culori:


2
A- roşu, E - negru, A' - roşu, F - negru, D' - roşu, G - negru, C' - roşu şi atunci A şi

C' sunt roşii şi AC= .J3 > ~.


2

Observaţie. Distanţa ~ nu poate fi mărită, după cum se vede, dacă împărţim cubul în
2
două părţi egale printr-un plan paralel cu una dintre feţe şi colorăm o parte cu roşu şi
3
cealaltă cu negru. Distanţa maximă între două puncte la fel colorate va fi - .
2

68 i Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


I
I
E(2)
I
I

-~----
-- - -- ·c·(6)
A(I

4.R.3.3. a) Vom arăta că afirmaţia este adevărată. Numerotăm mărgelele de la I la 15


într-un sens ales pe cerc şi considerăm secvenţele de câte 6 mărgele consecutive:
S, = {I, 2, 3, 4, 5, 6}, S2 = {2, 3, 4, 5, 6, 7}, ... , S 14 = {14, 15, I, 2, 3, 4},
S 15 = {15, I, 2, 3, 4, 5}. Notăm cur; numărul mărgelelor roşii din secvenţa S;, i = I, 15.
15
Deoarece fiecare mărgea apare în 6 secvenţe, rezultă că Llf = 5 · 6 =30. Dacă, prin
i=I

absurd, r; * 2, pentru orice 1, 15, atunci există două secvenţe consecutive S; şi S;+ 1,
astfel că r; < 2 şi r;+ 1 > 2 (sau invers), deci k+i - r;I ~ 2. Dar în r; şi r;+ 1 5 mărgele sunt
comune şi atunci diferenţa k+i- r;I nu poate fi decât O sau I, contradicţie.
b) Afirmaţia este falsă : aranjăm mărgelele astfel: I roşie, 2 şi 3 negre, 4 roşie, 5 şi 6
negre, 7 roşie, 8 şi 9 negre, 10 roşie, 11 şi 12 negre, 13 roşie, 14 şi 15 negre. În orice
succesiune de mărgele consecutive care conţine 3 mărgele roşii, se găsesc cel puţin
patru mărgele negre (între ele).
c) Afirmaţia este adevărată . Ducem un diametru ce trece printr-o mărgea roşie, fie ea
I, şi pe cele două semicercuri avem câte 8 mărgele consecutive: S 1 = {I, 2, ... , 8} şi
S2 = {9, I O, ... , 15, I }. Analizăm situaţiile:
I) Dacă cele 4 mărgele roşii rămase sunt dispuse două în S 1 şi două în S2, atunci
secvenţele S 1 şi S2 satisfac cerinţa.
2) Dacă ele sunt dispuse 3 + 1, de exemplu pentru l < i < j < k:::; 8, mărgelele i, j, k
sunt roşii, atunci considerăm secvenţa {2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9} care conţine mărgelele
roşii i,j, k. Dacă mărgeaua 9 este neagră, secvenţa este bună . Dacă 9 este roşie, atunci
secvenţa de 8 consecutive care începe cu mărgeaua} şi parcurge cercul în sens invers,
secvenţa {.i, ... , i, „ ./, „ .} conţine mărgelele roşii, j, i, l şi celelalte 5 sunt negre.
3) Dacă mărgelele roşii sunt dispuse 4 +O, fie ele j, i, k, m, cu I< i < j < k < m:::; 8,
atunci secvenţa U, .. „ k, „ ., m, ...} conţine mărgelele roşii j, k, m, iar celelalte 5 sunt
negre.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 69


CAPITOLUL 5. REŢELE PLANE

Fie O, A, B trei puncte necoliniare în plan.

5.1. Definiţie. Mulţimea R={X IOX=m · OA+n · OB, m, nE Z} se numeşte


reţea plană de paralelograme.
• Orice punct X din plan pentru care vectorul OX este o combinaţie liniară cu coe-
- -- - -
ficienţi întregi a vectorilor OA şi OB, OX = m ·OA+ n · OB, m, n E Z, se numeşte
nod al reţelei.
• Dreptele paralele cu OA şi cu OB care trec prin nodurile reţelei se numesc
dreptele reţelei.
• Paralelogramele cu vârfurile MNPQ situate în noduri ale reţelei cu proprietatea
- - - -
MN =OA şi MQ = 08 se numesc paralelogramele reţelei.

•O reţea plană în care OA 1- 08 şi OA = 08 se numeşte reţea de pătrate.


• O reţea de pătrate de latură I se numeşte reţea laticială.
+

Q p
M N

B le
o A
i.

5.2. Observaţie. În planul lR 2 raportat la un reper ortogonal Oxy, reţeaua laticială


este R={(m, n)lm, nE Z}.
• O reţea de paralelograme este o acoperire a planului (pavare a planului) cu para-
lelograme congruente, cu interioarele disjuncte şi care pot avea un vârf comun sau o
întreagă latură comună.

70 Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


5.3. Definiţie. Se numeşte reţea plană de triunghiuri echilaterale o acoperire a
planului (o pardosire a planului) cu triunghiuri echilaterale congruente, cu interioarele
disjuncte, care pot avea un vârf comun sau o întreagă latură comună.
• Vârfurile triunghiulare se numesc nodurile reţelei.
• Dreptele suport ale laturilor triunghiulare se numesc dreptele reţelei.

5.4. Observaţie. În planul lR 2 raportat la un sistem de axe ortogonal, reţeaua de

triunghi uri de latură I are ca mulţime de noduri N ~ { ( m + %, n ~) m, n d+


aceeaşi cu reţeaua de paralelograme construite pe segmentele OA şi OB, 0(0, O),

A(I, O), e(~· ~}


5.5. Definiţie. O porţiune dreptunghiulară (pătrată) din reţeaua laticială, care con-
ţinem · n pătrate laticiale, o numim tablă de pătrate (tablă de „şah"). Vârfurile pătra­
telor laticiale se numesc noduri, iar pătratele se numesc căsuţe.

2
1
t 2 3 m

5.6. Definiţie. O porţiune din reţeaua de triunghiuri echilaterale în formă de triunghi


echilateral, care conţine un număr întreg de triunghiuri, se numeşte tablă triunghiu-
lară finită . Vârfurile triunghiurilor reţelei se numesc nodurile tablei, iar triunghiurile
reţelei se numesc căsuţe . Două căsuţe care au o latură comună se numesc căsuţe
vecine, iar două căsuţe care au doar un vârf comun se numesc căsuţe opuse la vârf.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a ~ 71


5.7. Observaţie. O tablă triunghiulară finită se obţine împărţind fiecare latură a
unui triunghi echilateral în n părţi egale şi ducând prin aceste puncte de diviziune
paralele la laturile triunghiului.
. n(n + 1)
S e ob ţm no d un. ş1. 1 + 3 + 5 + ... + ( 2n - 1) = n-? căsuţe.
2
O teoremă celebră în reţele laticiale, teorema lui Pick, pennite calculul ariei unei
suprafeţe poligonale cu vârfurile în nodurile reţelei laticiale printr-o simplă numărare
de noduri.
5.8. Teoremă (G. Pick, 1899). Aria unui poligon cu vârfurile în nodurile reţelei

laticiale este S(P) = l + F -1, unde l este numărul nodurilor laticiale din interiorul po-
2
ligonului, iar Feste numărul nodurilor de pe frontiera poligonului.
Demonstraţie. Împărţim mai întâi poligonul în triunghiuri cu vârfurile în nodurile
laticiale situate în interiorul sau pe frontiera poligonului, astfel că în niciun astfel de
triunghi (în interior sau pe laturi) să nu mai fie alte noduri ale reţelei decât vârfurile
lui. Determinăm numărul triunghiurilor dintr-o astfel de triangulaţie, calculând suma
unghiurilor triunghiurilor în două moduri. Dacă notăm cu N numărul triunghiurilor,
atunci suma unghiurilor lor este N · 7t. Această sumă este formată din I unghiuri care
înconjoară puncte inferioare, cu suma 2n · !, Fi unghiuri de mărime 7t pentru unghiu-
rile situate pe laturi, cu suma Fi · 7t şi suma unghiurilor poligonului care este (F2 - 2)n,
unde F 2 este numărul vârfurilor poligonului. În total, suma acestor unghiuri este
2nf +Fin+ (F2 - 2)7t = n(21 +Fi + F 2 - 2) = n(21 + F- 2) şi obţinem N = 21 + F - 2.
Pentru a demonstra relaţia din teoremă, este suficient să arătăm că:
5.9. Lemă. Orice triunghi cu vârfurile în noduri ale reţelei laticiale care nu conţine

în interior sau pe frontieră alte noduri, are aria I_.


2
Demonstraţie. Fie ABC un astfel de triunghi, M mijlocul laturii AC şi D simetricul lui
B faţă de M. Am obţinut paralelogramul ABCD cu vârfurile în noduri ale reţelei
laticiale şi care nu are alte noduri în interior sau pe frontieră (mijlocul oricărui seg-
ment care uneşte două noduri este centru de simetrie pentru reţea). Va fi suficient să
arătăm că aria unui astfel de paralelogram este 1. Ne imaginăm că decupăm din reţea
toate pătratele unitare care intersectează paralelogramul şi le translatăm peste pătratul
unitate [O, 1] x [O, 1]. Arătăm că în acest fel porţiunile decupate din paralelogram
acoperă în întregime pătratul, fără suprapuneri, şi atunci aria paralelogramului va fi
egală cu aria pătratului, adică 1. (Această translaţie revine la a muta un punct de coor-
donate (x, y) situat în paralelogram în punctul de coordonate ( {x}, {y}) situat în pătra­
tul [O, l]x[O, 1].)

72 i Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


• D

}I-
c
/j__
A
I~ J_/ i..
o I
li'
B

Să presupunem prin absurd că în pătratul [O, 1] x [O, I] există un punct P neaco-


perit de porţiunile translatate din paralelogram. Deoarece reţeaua de paralelograme
congruente cu paralelogramul ABCD acoperă în întregime planul, există un astfel de
paralelogram care conţine punctul P; dacă translatăm acest paralelogram, îl putem
suprapune peste paralelogramul ABCD şi astfel punctul P este dus într-un punct care
ar trebui să nu fie în paralelogram, fals.
Să presupunem acum că există puncte în pătratul [O, I] x [O, I] acoperite de două
ori prin translaţia pătratelor P 1 şi P2 • O translaţie a planului care duce pătratul P 1 peste
pătratul P 2 mută un punct din paralelogramul ABCD în alt punct din paralelogram.
Printr-o astfel de translaţie reţeaua laticială se transformă în ea însăşi şi la fel şi reţeaua
de paralelograme (care au aceleaşi noduri ca reţeaua laticială). Deoarece în interiorul
paralelogramelor nu sunt noduri ale reţelei, rezultă că un paralelogram al reţelei este
translatat în alt paralelogram, contradicţie .
5.1 O. Observaţie. Matematicianul austriac George Pick a descoperit această
teoremă în 1899 încercând să evalueze suprafaţa unei păduri în funcţie de numărul
copacilor din interior şi de frontiera ei.

PROBLEME DE ANTRENAMENT
5.A.1. Determinaţi toate poligoanele regulate care au vârfurile în nodurile unei reţele
laticiale.
Soluţie:Vom arăta că singurele astfel de poligoane sunt pătratele. Să observăm că,
pentru orice unghi <.BAC cu vârfurile A, B, C în noduri ale reţelei, tg( <.BAC) E Q.
n 3n 2n . . _ _, d _
Deoarece tg-, tg-, tg- sunt numere 1raţ1ona 1e, rezu 1ta ca mtr-o reţea e patrate
3 5 3
nu pot fi înscrise triunghiuri echilaterale, pentagoane regulate şi hexagoane regulate.
Pentru n ~ 7, să presupunem că [A 1, A2 , •••, A„] ar fi un poligon regulat cu vârfurile în
nodurile reţelei şi că dintre toate astfel de polinoame l-am ales pe cel care are latura
cea mai mică . Alegem un nod O al reţelei şi translatăm fiecare latură Â;Â;+1 cu A; în O

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 73


(astfel că OB; = AA+P cu A„+ 1 = A 1). Evident că poligonul [8 1, 8 2 , ••• , B„] este regulat,
are vârfurile în nodurile reţelei şi are latura strict mai mică decât primul poligon (într-un
poligon regulat cu n ~ 7 laturi, latura lui este mai mică decât raza cercului circum-
scris). Am ajuns la o contradicţie (lungimea laturilor nu poate fi micşorată oricât,
distanţa între două puncte laticiale fiind cel puţin 1).

5.A.2. Se consideră A,, A2 , A3 , A4, A5 cinci puncte în plan de coordonate întregi,


oricare trei necoliniare. Arătaţi că pe cel puţin unul dintre segmentele A;A; mai există
un punct de coordonate întregi.

Soluţie: În funcţie de paritatea coordonatelor, punctele planului sunt de patru tipuri


(par, par), (par, impar), (impar, par), (impar, impar). Din cele 5 puncte două sunt de
acelaşi tip. Suma coordonatelor lor este (par, par), deci mijlocul segmentului are coor-
donate întregi.
Observaţie. În acelaşi mod se poate arăta că, dacă în spaţiu se dau 9 puncte de
coordonate întregi, pe unul din segmentele care unesc câte două puncte mai există un
punct de coordonate întregi.
5.A.3. Fie A, B, C trei puncte de coordonate întregi în plan, astfel ca pe segmentele
AB, BC, CA să nu se găsească alte puncte de coordonate întregi, iar în interiorul triun-
ghiului ABC să fie exact un punct G de coordonate întregi. Arătaţi că G este centrul de
greutate al triunghiului ABC.

Soluţie: În reţeaua laticială folosim teorema lui Pick: Aria unui poligon cu vârfurilor în

nodurile reţelei laticiale (de coordonate întregi) este S = n + !:.-1, unde n este nu-
2
mărul nodurilor din interiorul poligonului, iar k este numărul nodurilor de pe frontiera
poligonului. În problema noastră, dacă partiţionăm triunghiul ABC în trei triunghiuri
GAB, CBC, atunci fiecare astfel de triunghi are trei noduri pe frontieră (vârfurile) şi
3 1
niciun punct în interior. Ariile celor trei triunghiuri sunt egale cu O+ -1 = deci "2,
2
egale între ele. Rezultă că G este centrul de greutate.

5.A.4. Se consideră în plan un poligon de arie strict mai mare ca 1. Arătaţi că există
două puncte A 1(x 1, y 1) şi A 2(x 2 , y 2) în interiorul poligonului astfel ca x 1 - x 2 E Z şi

Y1 -y2 E 2.

Solu/ie: Fiecărui punct din plan M(x, y) îi asociem punctul M({x}, {y}) din pătratul
înseamnă că tăiem reţeaua laticială în pătrate de latură l
[O, 1] x [O, l ], ceea ce intuitiv
şile suprapunem peste pătratul [O, l] x [O, l]. Deoarece suprafaţa poligonului este mai
mare ca 1 (suprafaţa pătratului [O, 1] x [O, 1]), rezultă că există puncte acoperite de cel
puţin două ori, deci există două puncte A 1(xi, y 1) şi A2(x 2 , y 2) cu aceeaşi imagine

A(x, y ), unde {xi} = {x2 } = x şi {yt} = {yi} = y, deci x, - xi E Z şi y, - Y2 E Z.

74 Î Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


5.A.5. Arătaţi că pe orice cerc cu centrul în punctul de coordonate ( J2, fi) există
cel mult un punct de coordonate întregi.
Vasile Pop

Solu/ie: Fie A 1(x1, y,) şi A2(x2, y 2) două puncte pe acelaşi cerc cu centrul ( J2, fi).
-fi) -fi) <=>x12 + y~ -2J2x2 -2fiy1 +5=
2 2
Avem : (x 1 -J2) +(y1 =(x2 -J2) 2 +(y2 2

= x; + y; - 2J2x 2 - 2fiy2 + 5. Dintr-o relaţie de forma : a+ bJ2 + cfi =O, cu


a, b, c E Z, rezultă a= b = c =O (numerele 1, J2, fi sunt independente peste Q).
Obţinem X1 = x2, y, = y 2, deci punctele coincid.
5.A.6. Arătaţi că pentru orice număr natural n există în plan un cerc care să conţină în
interior n puncte de coordonate întregi şi pe frontieră niciunul.

Soht(ie : Luăm un cerc de centru ( J2, fi), de rază mică astfel ca el să nu conţină în
interior niciun punct. Mărim raza cercului până când pe frontiera lui apare primul
punct de coordonate întregi. Mărim în continuare raza, timp în care în interiorul său
rămâne un singur punct. Găsim al doilea cerc care are un punct pe frontieră (unul sin-
gur conform problemei anterioare) şi în interior un punct. Dacă mărim raza, intră şi al
doilea punct în cerc. Continuăm până când în cerc obţinem n puncte de coordonate
întregi .
5.A.7. Pentru pardosirea unei săli în formă de triunghi dreptunghic isoscel cu catetele
de lungime n (număr natural), se aduc plăci pătrate de latură 1. Ele pot fi puse întregi
sau tăiate în triunghiuri dreptunghice de catete 1. Care este numărul minim de plăci
care trebuie tăiate pentru a pardosi sala?
Vasile Pop

Soluţie: Vom arăta că numărul minim de plăci este N = -


[n+l]
2
- . ~ .
lmpărţtm fiecare la-

tură în /1 părţi egale şi partiţionăm sala în 1 + 3 + 5 + ... + (2n - I) = n triunghiuri


2

dreptunghice isoscele de catete I, ducând paralele la laturile sălii. Colorăm triunghiul


ca la tabla de şah (cele care au unghiul drept în sus cu negru, iar celelalte cu alb). O
placă întreagă aşezată în orice poziţie acoperă un triunghi alb şi unul negru. Se observă
că pe tablă avem cu n mai multe triunghiuri negre decât albe (pe fiecare linie câte
unul). Rezultă că pentru pardosire avem nevoie de cel puţin n triunghiuri negre pe care

le putem obţine prin tăierea a N=[ 11 ; 1


] plăci. Arătăm acum că, dacă dispunem de /1 plăci
triunghiulare şi suficiente plăci pătrate, se poate face pardosirea (în două moduri).
1. Aşezăm cele n triunghiuri pe ipotenuza sălii. Rămân în sală n-1 dreptunghiuri de
dimensiuni I x (n - l ), I x (n - 2), .. ., 1 x I care pot fi acoperite cu plăci pătrate. 2. Ne
imaginăm că sala s-a obţinut prin împărţirea unei săli pătrate de latură n printr-o
diagonală în două săli ca a noastră. Dacă această sală (mare) este pardosită cu n plăci
1

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 75


pătrate,diagonala taie exact n plăci care dau n triunghiuri în baza sălii noastre. Este
deci necesar să dispunem doar de n triunghiuri care se pot obţine din mai puţine plăci

(din N = [ n;1
] plăci).
5.A.8. O tablă triunghiulară este formată din n 2 triunghiuri echilaterale de latură l.
Care este numărul minim de laturi de lungime l care trebuie şterse astfel ca să nu mai
rămână niciun triunghi mic complet (cu toate laturile rămase)?
Vasile Pop
Soluţie: Colorăm triunghiurile mici în alb şi negru, alternative ca o tablă de şah. Prin
ştergerea unei laturi mici situate în interiorul triunghiului mare sunt desfiinţate două
triunghiuri, unul alb şi unul negru. În total, avem cu n mai multe triunghiuri negre
decât albe, deci avem nevoie de cel puţin n laturi mici şterse de pe laturile triunghiului
mare, ştersături care desfiinţează câte un singur triunghi . Acest număr este minim şi se
realizează ştergând o latură a triunghiului mare şi toate laturile paralele cu ea. În total
n(n+1) ...
avem de şters I + 2 + 3 + ... + n = 1atun m1c1.
2
5.A.9. Cele 64 de căsuţe ale unei table triunghiulare se numerotează cu numerele I, 2,
.. ., 64 (fiecare număr într-o căsuţă). Arătaţi că pentru orice numerotare există două
căsuţe vecine cu diferenţa numerelor dintre ele cel puţin 5.
Vasile Pop
Soluţie: O să numim drum de lungime n o succesiune de triunghiuri Ti, T2, ••. , Tn în
care orice triunghiuri consecutive sunt vecine. Să observăm că orice două triunghiuri
pot fi unite printr-un drum de lungime cel mult 15 (15 este lungimea minimă a unui
drum ce uneşte triunghiurile mici din vârfurile triunghiului mare). Notăm cu T triun-
ghiul care conţine numărul I şi cu T' triunghiul care conţine numărul 64 şi alegem
drumul de lungime minimă ce uneşte Teu T': T, T2 , T3 , •.. , h T', unde k ~ 14.
Dacă prin absurd diferenţa între numerele din oricare două triunghiuri consecutive de
pe acest drum este cel mult 4, atunci numărul scris în T' ar fi cel mult egal cu
I+ 4( k + 1) ~ 1+4 · 15 < 64, contradicţie. Deci pe drumul ales există două triunghiuri
consecutive (vecine) pentru care diferenţa numerelor scrise în ele este cel puţin 5.

5.A.10. O cetate are forma unui triunghi echilateral de laturi 100 m şi este împărţită în
I 00 de camere de laturi I O m . Din orice cameră se poate intra într-o cameră vecină (cu
care are un zid comun). Arătaţi că o persoană care vrea să viziteze cetatea fără a intra
de două ori într-o cameră poate vedea cel mult 91 de camere.
Vasile Pop
Solu/ie: Colorăm toate triunghiurile cu vârfurile în sus cu negru şi avem 55 de triun-
ghiuri negre şi 45 de triunghiuri albe. La trecerea dintr-o cameră în alta, culoarea ca-
merei se schimbă, deci într-un circuit prin cetate camerele negre alternează cu cele
albe şi atunci vor fi cel mult 2 · 45 + 1 = 91 camere în circuit. Un astfel de circuit se
realizează plecând din camera dintr-un vârf şi şerpuind prin camerele de pe aceeaşi
linie de la stânga la dreapta alternativ cu de la dreapta la stânga.

76 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


PROBLEME DE OLIMPIADĂ

5.0.1. Se consideră în plan un poligon de arie strict mai mică decât 1. Arătaţi că putem
translata poligonul astfel ca să nu conţină niciun punct de coordonate întregi .

5.0.2. Arătaţi că pentru orice n ~ 3 există un poligon convex cu n laturi cu toate vârfu-
rile de coordonate întregi şi având centrul de greutate de coordonate întregi .
5.0.3. Decideţi dacă există pătrate cu vârfurile în nodurile unei reţele de triunghiuri
echilaterale.

5.0.4. Fie OA şi OB două segmente în plan, de lungimi J3 şi .J2. Pe ele se constru-


ieşte
câte un pătrat care generează două reţele infinite de pătrate în plan. Câte noduri
comune au cele două reţele?
5.0.5. Arătaţi că pe tabla de şah infinită se poate ajunge cu calul din orice câmp în
orice alt câmp.
5.0.6. În fiecare căsuţă a unei table triunghiulare cu 100 de căsuţe se află câte un
melc. În I O secunde fiecare melc se mută într-o căsuţă vecină . Arătaţi că după I O se-
cunde pe tablă rămân cel puţin 1O căsuţe goale.
Vasile Pop
5.0.7. Se consideră nodurile unei table triunghiulare formate din 64 de căsuţe. O „tură"
aşezată într-un nod atacă toate nodurile situate pe dreptele paralele cu laturile tablei,
care trec prin acest nod. Care este numărul maxim de „ture" ce pot fi plasate în unele
noduri, astfel ca orice două ture să nu se atace reciproc?
Vasile Pop
5.0.8. Fiecare pătrat al unei reţele laticiale este colorat în roşu sau galben . Se consi-
deră două figuri A şi B în plan, A formată din 5 pătrate şi B fomiată din I O pătrate. Se
ştie că, oriunde am translata figura B, numărul pătratelor roşii acoperite este cel puţin 3.
Arătaţi că putem translata figura A într-o poziţie în care ea acoperă cel puţin 6 pătrate
roş11 .

Vasile Pop
5.0.9. Demonstraţi că, oricare ar fi numărul natural n, există în plan un cerc care con-
ţine pe circumferinţa sa exact n puncte laticiale.
Vasile Pop
5.0.10. Fie C cercul circumscris pătratului determinat de punctele laticiale de coordo-
nate (O, O), (2002, O), (2002, 2002), (O, 2002) . Demonstraţi că C nu mai conţine niciun
alt punct laticial diferit de cele patru vârfuri ale pătratului.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 77


SOLUŢIILE PROBLEMELOR DE OLIMPIADĂ

5.S.1. Ne imaginăm că spargem reţeaua laticială în pătrate de latură I pe care le supra-


punem pe pătratul [O, 1] x [O, 1], de arie 1. În acest pătrat rămân puncte neacoperite de
puncte care se aflau în poligon. Dacă A este un astfel de punct, atunci o translaţie de
vector OA satisface cerinţa.
5.S.2. Mai întâi arătăm că pentru orice n există un poligon convex cu n laturi având
vârfurile de coordonate întregi .
Poligonul cu n + 2 vârfuri A0 (O, O), A1 ( n, O), A2 ( n -1, n), A3 ( n - 2, n + (n -1)), „„
An(l,n+(n-1)+„.+2), An+i(O,n+(n-1)+„.+2+1) este convex.
Dacă notăm cu A;(x;, y;) vârfurile poligonului construit, atunci poligonul cu vârfurile

B;((n + 2)x;, (n + 2)y;), i = O,n + 1 (omoteticul primului poligon cu raport de omotetie


k = n + 2, cu centrul de omotetie A0 (0, O)), atunci centrul de greutate al poligonului
BoB1„.Bn+I este ac~: xi, LY; ), de coordonate întregi.
5.S.3. Să presupunem că există un astfel de pătrat şi alegem un sistem de coor-
donate cu originea într-un vârf al său, astfel ca reţeaua să aibă nodurile

{[ n + 2 , - 2 -
N= m m.fi: n, m E N } . Dacă , al
un varf pătratului. este A [ n + m , -m.fi]
- ,
2 2

atunci un alt vârf ar avea coordonatele B [ ± m~ , ±( n + ~ ) } care nu este nod al

reţelei .
(Prin rotaţia vectorului OA cu 90° într-un sens sau altul, obţinem din A(x, y)
punctul A'(y, -x) sau A'(-y, x)).
5.S.4. Alegem un sistem de coordonate în plan astfel ca segmentul OA să fie pe axa Ox.
Punctele reţelei de pătrate construite pe OA cu coordonatele ( m.fi, n.fi), m, n E Z.
Dacă unghiul dintre OA şi OB este a, reţeaua construită pe OB se obţine prin rotaţia de
unghi a a reţelei cu nodurile (
pJi, qJ2), p, q E Z, deci nodurile acestuia vor fi

(pJi cosa- qJi sin a, pJi sin a+ qJ2 cosa).


Vom arăta că singurul nod comun este 0(0, O), deci m = 11 =O şi 11 = q =O.
Dar (m.fi, n.fi)= (pJ2cosa-qJ2sina, pJ2sina+qJ2cosa), atunci normele
lor sunt egale şi obţinem relaţia 3(m 2 + 11 2) = 2(/ + q2 ). Din m2 + n 2 divizibil cu 2
rezultă m şi n sunt pare şi m 2 + n 2 se divide cu 4. Rămâne că p2 + q se divide cu 2 şi,
2

analog, p, q sunt pare şi p + q se divide cu 4, deci m + n se divide cu 2. Continuând,


2 2 2 2

rezultă că p 2 + q 2 şi m 2 + 11 2 se divide cu orice putere a lui 2, deci m + n = p2 + q2 =O,


2 2

adică p = q = m = n =O.

78 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


5.S.5. La o săritură (mutare), calul trece din pătratul (O, O) în pătratele (±1, ±2) sau
(±2, ± l) (dintr-un punct se poate muta în opt poziţii). Săriturile sunt de forma:
S1 =(I, 2), S2 = (1, -2), S3 = (2, 1), S4 = (2, -1), -S1, -S2, -S3, -S4. Dacă se execută x
sărituri Si, y sărituri S2, z sărituri S3 şi t sărituri S4, cu x, y, z, t E Z se ajunge din
pătratul (O, O) în pătratul (p, q), unde p = x + y + 2z + 2t; q = 2x - 2y + z - t.
Trebuie arătat că pentru orice p, q E Z există x, y, z, t E Z care să verifice relaţiile.

Pentru p = l, q = O, avem x1 = l, Y1 = O, z1 = -1, !1 = l.


Pentru p =O, q = l, avem x2 = -1, Y2 = -1, z2 = l, !2 =O, iar pentru (p, q) avem soluţia
x = px1 + qx2, y = PY1 + qy2, z = pz1 + qz2, t = pt1 + qt2.
5.S.6. Colorăm căsuţele tablei în alb şi negru, gen tablă de şah, astfel ca orice două
căsuţe vecine să aibă culori diferite. Observăm că cele trei căsuţe aflate în colţurile
tablei au aceeaşi culoare. Dacă acestea sunt negre, atunci pe tablă avem I + 2 + .„ +
+ l O = 55 triunghiuri negre şi O + 1 + 2 + „ . + 9 = 45 triunghiuri albe. În l O secunde,
fiecare melc se mută într-o căsuţă de cealaltă culoare, deci după 10 secunde în căsuţele
negre sunt doar melci veniţi din căsuţe albe. Cum avem doar 45 de melci albi şi 55 de
căsuţe negre, rezultă că rămân libere cel puţin I O căsuţe negre.

5.S.7. Arătăm că numărul maxim de ture este 6. O aranjare cu 6 ture este exemplificată
în figura de mai jos.

Arătăm că, dacă plasăm în vârfuri 7 ture, cel puţin 2 se atacă reciproc. Notăm cu Vi,
V2 , „ ., V7 cele 7 vârfuri alese şi notăm cu a;, b;, c; distanţele de la V; la laturile triun-
ghiului mare BC, CA , AB, i = I, 7 şi atunci a;+ b; + c; = 8h, unde h este înălţimea unui

triunghi mk (h = ~) şi atunci t(a, +b, +c,)= 7 · 8 · h ~ 56 · h. Pe de altă parte,


7 7 7 7
L (a; + b; +ci) = L ai + L bi + L ci. Dacă presupunem că cele 7 ture nu se atacă
i=I i=I i=I i=I

rezultă că numerele a 1, a 2, „., a 7 sunt toate distincte, deci


7 7
a 1 +a 2 +. „ +a 7 ~0+h+.„+6h=2lh şi analog, Lhi~21h şi :Lci~2lh.
i=I i=I

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a ~ 79


7 7 7
În concluzie, Ia;+ Ib; + Ic;~ 63h şi obţinem contradicţia 56h ~ 63h, care arată
i= I i=I i=\

că ipoteza, că turele nu se atacă este falsă.

5.S.8. Asociem unui pătrat roşu numărul


1 şi unui pătrat galben -1 şi am obţinut o
funcţie/pe mulţimea tuturor pătratelor. Fie A 1, A 2, A3 , A4 , A 5 pătratele figurii A şi B 1,
B 2 , . •. , B 10 pătratele figurii B. Dacă translatăm pătratul A; cu vectorul de poziţie al
pătratului B1, se obţine pătratul PiJ, acelaşi cu cel obţinut prin translaţia pătratului Bj cu
vectorul de poziţie al pătratului A;. Pentru o translaţie a figurii A după orice pătrat B1,
obţinem figura PvP2;P31P41 Ps1 şi notăm cu ciJ numărul scris (asociat) în pătratul Pu.
Conform ipotezei avem: c 11 + c 21 + c31 + c4i + c51 ~ 3 - 2 = 1 > O, j == 1, I O. Adunăm

toate aceste inegalităţi şi obţinem ~(te")> O<:: > t[~c") >O, deci există
io E { 1, 2, 3, 4, 5}, astfel ca Ic;111
10

j =I
>O. Această sumă reprezintă suma numerelor
asociate pătratelor ?;
11
, P ?;
11
,
2 , •.. , ?; 11

10 , obţinute prin translaţia figurii B după vectorul
de poziţie al pătratului A;11 • În această figură avem mai multe pătrate cu 1 decât cu -1,
deci cel puţin 6 cu I, adică cel puţin 6 pătrate colorate cu roşu.

5.S.9. Vom arăta că:

i) Dacă n = 2k, k E N, atunci cercul C1 (01,r1) , unde q ( 1 , OJ ş1 1 ~


raza 'i ==2"·5 2
2
conţine pe circumferinţa sa exact n puncte Jaticeale.

ii) Dacă n = 2k +I, atunci cercul Ci(02 ,r2 ), unde 02 (~, oJ ş1 raza r2 ==~·5k,
conţine pe circumferinţa sa exact n puncte Jaticeale.
În demonstraţie, vom folosi următorul rezultat din teoria numerelor:
Numărul perechilor ordonate de numere întregi (x, y) care sunt soluţii ale ecuaţiei
2
x + y2 = n (n E N) este egal cu r(n) = 4(d 1 - d2 ), unde d 1 şi d2 reprezintă numărul
divizorilor de forma 4k + 1 şi respectiv, 4k + 3 ai lui n.
i) Dacă n = 2k, k E N, să găsim numărul soluţiilor întregi, ordonate ale ecuaţiei
X2 + y2 = 5k-I (])

5k-i are divizorii 1, 5, 5 2, •. • , 5k- i care sunt de forma 4k + 1, deci k divizori . Numărul
divizorilor de forma 4k + 3 este O, deci numărul perechilor ordonate (x, y) care sunt
soluţii este 4(k - O) = 4k. Cum 5k- i este impar ~ x par, y impar. Sau x impar, y par.
Cum ecuaţia (1) este simetrică în x şi y, numărul soluţiilor de forma (x, y) cu x impar şi
4k
y par este - == 2k == n. Fie (p, q) coordonatele unui punct laticeal care se află pe
2

circumferinţa cercului C1 , atunci (2)

80 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


sau (2p + 1) 2 + (2q) 2 = 1
5*-
, este o ecuaţie de tipul (I) care are exact n soluţii întregi,
care sunt coordonatele a n puncte laticeale aflate pe cercul C1 •
ii) Dacă n = 2k + 1, k E N, considerăm ecuaţia x 2 + y2 = 52* (3)
Numărul soluţiilor întregi ordonate ale ecuaţiei (3) este r(52k) = 4[(2k + 1)- O]= 8k + 4.
Fie (p, q) coordonatele unui punct laticeal de pe circumferinţa cercului c;_ . Atunci

(p-l)2 +(q-0)2 = 5;* <=>(3p-1)2 +(3q)2 =52k (4)

care este de tipul (3). Observăm că, dacă (x, y) este o soluţie întreagă a lui (3), atunci
(-x, -y), (x, -y)(-x, y)(y, x), (y, -x)(-y, x), (-y - x) sunt de asemenea soluţii. Deoarece
*
52 este impar, x şi y sunt de parităţi diferite, deci x -:t- y. Soluţiile ecuaţiei (3) cu o
componentă O sunt (O, 5*), (O, -5*), (5*, O), (-5*, O). Prin urmare, cele 8k + 4 soluţii
întregi ale ecuaţiei (3) se pot împărţi în k familii de 8 soluţii şi una de 4 soluţii . Dintre
acestea trebuie să găsim soluţiile de forma x = 3p - 1, p E Z, y = 3q, q E Z. Fiecare
dintre cele k familii conţine două soluţii de această formă, iar familia de 4 soluţii
conţine una, deci în total 2k + 1 = n soluţii.

5.S.10. Centrul cercului Care coordonatele (1001, 1001 ), iar raza I OOl·J2.
Dacă MEC, M(x,y),atunci
2 2 2
(x-1001) +(y-1001) =2· 1001 (1)
Cum membrul doi al egalităţii (1) este par şi x, y E Z, rezultă că x - 100 I şi y - 100 I

are aceeaşi paritate. Dacă notăm A= _!_(x+ y)-1001 şi 8 = _!_(x-y), atunci A, 8 E Z


2 2
şi A + 8 = x - 1001, A - 8 = y - 1001.
Din (A + B) 2 +(A - B) 2 = 2(A 2 + B2 ) şi (1 ), obţinem A 2 + B2 = 1001 2 (2)
Vom arăta că singurele soluţii întregi ale ecuaţiei (2) sunt
(A, 8) E {(O, 1001), (0,-1001), (1001, O), (-1001, O)}. Dacă ecuaţia (2) mai are şi alte
soluţii, atunci există o soluţie (Ai. B 1) cu A 1 > O, B 1 > O. Fie d cel mai mare divizor
comun al lui A 1 şi 8 1 rezultă d I 1001. Punând A1 =a · d, 81 = b · d, 1001 = c · d, din
(2) obţinem: a 2 + b2 = c 2 (a, b, c >O). Vom arăta că c se scrie ca sumă de pătrate .
. . a c-b c+bE'71
Din c impar putem presupune a par, b impar, atunci -, - - , ILJ cu
2 2 2
2
a) __ c --b · c-+-
- b C um b ş1. c sunt pnme
. c --b, c+b nu vor
,mtre e Ie, numere le -
(-
2 2 2 2 2
. . d"1v1zor
avea niciun . c-b
comun, dec1. - - ş1. -
c+b . sa- fi1e s1mu
- treb u1e . Itan patrate
- "-
per1ecte.
2 2
, c-b , c+b 2 . 2 '
Punand --=u-, --=v, (u, v>), atunci c = u + v-. Cum 1001=7 · 11 · 13,
2 2
rezultă c E {I, 7, 11, 13, 1001}. Pentru a arăta că ecuaţia u + c nu are soluţii
2
v2 =
întregi, putem folosi următorul rezultat din teoria numerelor: numărul perechilor
ordonate de numere întregi (x, y) care sunt soluţii ale ecuaţiei x + y2 = n (n
2
E N) este

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a ! 81


egal cu r(n) = 4(d 1 - d 1 ), unde d 1 şi d 2 reprezintă numărul divizorilor de forma 4k + 1,
respectiv 4k + 3 ai lui n. Putem verifica şi direct că ecuaţia nu are soluţii în Z.

TESTE DE EVALUARE
TESTUL 5.1

5.T.1.1. Demonstraţi că, dacă pentru orice număr natural n există în plan un cerc cu
centrul de coordonate (a, b), care conţine în interiorul său exact n puncte laticeale,
atunci a şi b nu pot fi simultan numere raţionale.
5.T.1.2. Se poate înscrie într-o reţea laticeală un dreptunghi de laturi numere întregi,
astfel încât vârfurile sale să fie pe drepte distincte ale reţelei?
5.T.1.3. Vârfurile triunghiului ABC sunt situate în puncte laticeale, astfel că pe laturile
sale nu se află alte noduri, iar în interiorul triunghiului se află un singur nod O. Arătaţi
că O este punctul de intersecţie al medianelor triunghiului ABC.

TESTUL 5.2

5.T.2.1. Demonstraţi că, dacă un cerc, având raza de lungime un număr natural, trece
prin două puncte laticeale situate la distanţă 1 unul faţă de celălalt, atunci pe circum-
ferinţa cercului nu se află niciun alt punct laticeal.

5.T.2.2. Se consideră în plan o mulţime finită de segmente cu suma lungimilor S < J2.
Arătaţi că există o reţea laticeală ale cărei drepte nu intersectează niciunul dintre seg-
mente.
Vasile Pop
5.T.2.3. Într-un nod al unei reţele pătrate I x 1 se trasează un cerc de rază R. Arătaţi
că, dacă pe acest cerc se află exact 2004 noduri ale reţelei, atunci R sau RJ2 sunt nu-
mere întregi.

SOLUŢIILE TESTELOR DE EVALUARE

TESTUL 5.1

5.R.1. 1. Fie punctul A(x,y), unde x = .!!...., y = !:., cu p, q, r


E Z, q 7:- O.
q q

(r -:J+ (-p -~ J = ( -r - : J +( p - ~ r
Atunci punctele laticeale B(r, -p) şi C(-r, p) verifică egalitatea AB

Aceasta
= AC, deoarece

înseamnă că pentru orice punct


de coordonate raţionale există două puncte laticeale distincte egal depărtate de acel
punct. Vom arăta că, dacă cerinţa problemei este satisfăcută pentru un număr natural n,

82 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


atunci ea nu are Joc pentru n + I. Dacă a, b e Q, atunci există două puncte laticeale
distincte, egal depărtate de punctul de coordonate (a, b). Dacă cercul cu centrul (a, b)
care trece prin aceste două puncte conţine în interiorul său n puncte laticeale, atunci
orice cerc concentric cu el şi de rază mai mare va conţine în interiorul său cel puţin
n + 2 puncte laticeale. Prin urmare, nu există un cerc cu centrul (a, b), care să conţină
exact n + I puncte. Deci a !it Q sau b !it Q.
5.R.1.2. Vom demonstra mai mult, şi anume că putem înscrie un pătrat. Pornim de la
un triunghi ABC cu laturile numere pitagorice, de exemplu AB = 3, AC= 4, deci BC = 5.
Considerăm triunghiul A'B'C' cu A'B' = AB, A'C' =AC, B' =
C, A' e AC. Din congru-
enţa triunghiurilor ABC şi A'B'C', rezultă că m(<rBCC')=90° şi
A.----.
vârfurile B, C, C' determină pătratul căutat.
Observaţii. Se poate pomi în rezolvare şi de la alte numere
pitagoreice. Reamintim că toate triunghiurile dreptunghice cu laturi
numere întregi au catetele de forma 2mn, m2 - n2 şi ipoteza m2 + n2 ,
cu m, n e N•, m > n. Cu metoda expusă mai sus se poate înscrie în
reţea un dreptunghi asemenea cu un dreptunghi oarecare, dar având
laturile numere întregi, astfel că vârfurile sale să fie pe drepte C'
distincte ale reţelei .

5.R.1.3. Vom folosi Teorema lui Pick. Rezultă că SAon = Snoc = ScoA =O+ 2, _I=.!..
2 2
Din SAoe = S,10c => BB' =CC', unde BB' 1- AO, CC' l_ AO. Dacă {M} = AO n BC,
rezultă D.BB'M= D.CC'M, deci BM= CM şi, prin urmare, AM este mediană. Analog, se
demonstrează că O se află pe celelalte mediane.
A

C'

TESTUL 5.2

5.R.2.1. Dacă A şi B sunt puncte laticeale situate la distanţa 1 între ele, putem considera
un sistem cartezian în care A(O, O) şi B( 1, O). Dacă r e N este raza cercului ce trece

. . . .
prm A ş1 B, atunci centrul cercul u1 este C
(I2; Yu ), cu 41 + Yo = „-, dec1. Yo =±V[„-;-4!·
2 1

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 83


Putem lua odcare dintre valori. Fie c(±; Jr'-±}
Dacă M(x, y) este un punct laticeal prin care mai trece cercul C (C, r), atunci

(x-±)' +(y-Jr' -± J' ~ r' x' - x+ y' -2yJr' -±~O. e:> Deoarece x, ye Z,
2
rezultă 4r - I = k2 , k E Z <::::> (2r + k) · (2r - k) = 1, ecuaţie ce nu are soluţii întregi,
deoarece 2r + k şi 2r - k au aceeaşi paritate. Deci cercul nu mai poate trece prin alt
punct laticeal diferit de A şi B.

5.R.2.2. Fie li segmente date, cu S = i,Li < J2. Considerăm în plan un sistem de
i=I

coordonate şi proiectăm fiecare segment li pe axele 0., şi Oy în segmentele Px şi P_,z. 1

Dacă lungimile segmentelor l;, Px;, Py;, le notăm cu li, Pxi. pyi, atunci Pxi = li ·lcosail•
·I
~i =li sin ai I. unde a; este unghiul făcut de L; cu axa Ox. Avem p_;i + p~i = 1, şi din
2

egalitatea (a+ b)
2
:$; 2(a 2 + b2 ), obţinem Pxi + Pyi :$;fi.li.
Prin sumare obţinem p„ + Py ~ J2 ·fi.= 2, unde Px este suma proiecţiilor pe Ox şi Py

suma proiecţiilor pe Oy. Dacă rotim sistemul de coordonate cu un unghi t E [O, %] şi


notăm Px(t) şi py(t) proiecţiile corespunzătoare, există t E [O, %] , astfel încât PxCt) < I
şi py(t) < I. Fie x'Oy' noul sistem de coordonate, există o diviziune unitară a axei Ox'
care evită segmentele proiectate. Dreptele duse prin nodurile diviziunii, perpendiculare
pe o_„., nu taie segmentele l;, i = 1, n.

5.R.2.3. Alegem în planul relaţiei un sistem de coordonate cu originea în centrul cer-


cului, iar axele drepte ale reţelei . Ecuaţia cercului este x 2 + y2 = R1 • Dacă punctul (x, y)
aparţine cercului, atunci aparţin cercului şi punctele (-x, y), (-x, -y), (x, -y), (-y, x),
(y, -x), (-y, -x), deci 8 puncte, dacă xi:- y şi xy i:- O. Dar 2004 nu se divide la 8, deci
* *
cazul x y şi xy O nu este posibil. Cazul x = y conduce la patru puncte, deci este
posibil şi obţinem 2x 2 = R 2 , deci 2x = Rfi. E N. Cazul xy = O ne conduce la 4 puncte
şi, cum 2004 : 4, obţinem R= x E N.

84 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


6. ECUAŢII DIOFANTICE

ECUAŢIA OIOFANTICĂ DE GRADUL ÎNTÂI

6.1. Definiţie. O ecuaţie de forma ( l) ax + by = c, unde a, b, c E Z, a, b -:t- O, se


numeşte ecuaţie diofantică de gradul întâi cu două necunoscute.
Perechea (x0, y 0 ) E ZxZ şi care verifică ecuaţia ( l) se numeşte soluţie particulară.

6.2. Teoremă. Ecuaţia diofantică ( l) are soluţie dacă şi numai dacă d I c, unde
d=(a , b).

Demonstra/ie. „~" Dacă (x0 ,y0 ) E Z x Z este soluţie, atunci ax0 + by0 = c. Din (a, b) = d,
rezultă că d I a şi d I b şi atunci d I c deoarece numărul c este o combinaţie liniară a
numerelor a şi b.
„<=" Reciproc, presupunem că d I c, deci există c' E Z, astfel încât c = d · c'. Deoa-
rece d =(a, b), vor existau, v E Z, astfel încât d =a· u + b · v. Înmulţind această ega-
litate cuc' , obţinem c =a· (u · c') + b · (v · c'), de unde perechea (x0 , y 0 ) = (u · c', v · c')
este soluţie a ecuaţiei date.
Putem presupune în continuare faptul că numerele a şi b ce apar în ecuaţia ( l) sunt
prime între ele (în caz contrar, ecuaţia (1) se împarte cu d= (a, b)). Atunci avem:

6.3. Teoremă. Dacă a, b E z•, (a, b) =I , atunci soluţia generală a ecuaţiei

ax + by = c, unde c E Z, este dată de x = x 0 + b · k, y = y 0 - a· k , unde k E Z şi

(xo, Yo) este o soluţie particulară .

Demonstra/ie: Într-adevăr, a · (x 0 + b · k) + b · (y 0 - a · k) =ceste o egalitate adevărată.


Dacă (x, y) E Z 2 este o pereche arbitrară ce verifică ecuaţia, atunci a · x + b · y = c şi
a· xo + b · Yo = c conform ipotezei .
Scăzând aceste ecuaţii, obţinem a(x - xo) + b(y- Yo) =O.
Deoarece (a, b) = l , rezultă că b Ix - x 0 deci există k E Z, astfel încât x - x 0 = b · k.
Înlocuind în ( l ), obţinem y 0 - y =a · k. Aşadar, x = xo +b · k şi y = Yo - a · k, k E Z.

6.4. Observaţie. Pentru determinarea unei soluţii particulare a unei ecuaţii diafantice
de tipul ( l ), este bine să ştim numărul d = (a, b) şi să-l scriem pe acesta sub forma
d =a · u + b · v. Această scriere se poate realiza utilizând algoritmul lui Euclid. În acest

caz, o soluţie particulară este (x 0, y 0 ) = ( u · ; , v · ; } d =(a, b ).

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 85


6.5. Exemplu. Rezolvaţi în Z ecuaţia 3 I 4x - l 17y = 2.

Soluţie: Avem că d = (314, -117) = (314, 117). Aplicând algoritmul lui Euclid, obţi­
nem: 314 = 117 · 2 + 80
117 = 80 . l + 37
80 = 37. 2 + 6
37 = 6 · 6 + I
6= 6. 1, decid= l.
Folosim relaţii le anterioare pentru a îl scrie pe d sub forma 314 · u + (-117) · v.
Avem : 1=37 - 6 · 6 = 37 -6 · (80- 37 · 2) = 37 · 13 - 6 · 80 = (117 - 80 · 1) · 13 -
- 6 · 80 = 117 · 13 - 80 · l 9 = 117 · 13 - (3 14 - 1 l 7 · 2) · 19 = 11 7 · 51 - 3 14 · 19, deci
1=314 · (-19)-117 · (-51), de unde 2 = 314 · (-38)-117 · (-102).
Atunci (xa,ya) = (-38, -102) este o soluţie particulară, iar mulţimea soluţiilor este:
x=-38- J17k, y=-102-314 · k, k E Z.

ECUAŢIA PITAGORICĂ X2 + y2 = Z2

6.6. Definiţie. O ecuaţie de forma x2 + y2 = z 2 se numeşte ecuaţie pitagorică.


Tripletul (xa, Ya, za) E Z.3 se numeşte soluţie pentru ecuaţia pitagorică.
Această ecuaţie, cunoscută încă de pe vremea babilonienilor, a fost studiată în
special de către Pitagora.
Aceasta este o ecuaţie omogenă deoarece, dacă tripletul (xa, ya, za) este soluţie,

atunci orice triplet de forma (kxa, kya, kza), k E Z, este soluţie. Aşadar, pentru a rezolva
ecuaţia pitagorică, este suficient să determinăm soluţiile pentru care x, y, z sunt prime
între ele, adică x, y, z sunt două câte două prime între ele.
O soluţie (xa, Ya, za) E Z. 3 a ecuaţiei x2 + y2 = z2 , astfel încât numerele xa, ya, za sunt
două câte două prime între ele, se numeşte soluţie primitivă.

6.7. Teoremă.
Orice soluţie primitivă (x, y, z) în numere naturale nenule pentru
• 1 1 d C 2 2 2 2 d
ecuaţia x- + y = z este e iorma x = m - n , y = mn, z = m + n , un e m, n E n sunt
2 2 R>.T

prime între ele şi m > n.


Demonstra/ie. Tripletul (m 2 - n2 , 2mn, m2 + n2) este o soluţie, deoarece relaţia
(m 2 - n2) 2 + (2mn) 2 = (m 2 + n 2) 2 este adevărată . Demonstrăm că aceasta este o soluţie
primitivă .
Numerele x şi y nu pot fi ambele impare (nici pare deoarece (x, y) = I), deoarece
am avea că x 2 + y2 = M4 + 2, fals . Atunci exact unul dintre numerele x şi y este par.
Putem presupune că y este par. Dacă d = (m 2 - n2 , 2mn, m 2 + n2 ) ::2': 2, atunci avem:
d I (m + n ) + (m - n ) şi d I (m + n ) - (m - n ), decid I 2m şi d I 2n . Cum m şi n
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2

sunt prime între ele, rezultă că d = 2. Cum d I (m 2 + n2 ), deducem că m2 + n2 este par, în


contradicţie cu faptul că m şi n au parităţi diferite. ·

86 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


Aşadar, d = I şi tripletul (m 2 - n 2, 2mn, m2 + n 2) este o soluţie primitivă.
Reciproc, fie (x, y, z) o soluţie primitivă pentru ecuaţia cu y = 2a, a E N. Atunci x şi z
sunt impare şi deci numerele z + x şi z - x sunt pare. Notăm cu 2h = z + x şi 2c = z - x.
Din (x, z) = I rezultă că (h, c) = I . Deoarece 4a2 = y2 = z2 - x 2 = (z + x)(z - x) = 4hc,
adică a = h · c şi, h şi c sunt prime între ele, deducem că h = m2 şi c = n 2 , m, n
2
E N° .

Aşadar, x = h - c = m
2 2
- n , y = 2mn, z = b + c = m2 + n 2, m, n E N°, m > n numere
naturale.

6.8. Observaţie. Un triplet de forma (m 2 - n 2, 2mn, m2 + n2 ), m, n E N°, m > n, se


numeşte triplet pitagoric. Să mai observăm că ecuaţia pitagorică este simetrică în x şi y,
în plus, (x, y, z) soluţie <::::> (±kx, ±ky, ±kz), k E Z, este soluţie (semnele ± nu corespund
neapărat).

6.9. Consecinţă. Soluţia generală în numere întregi pentru ecuaţia x 2 + y2 = z2 este


dată de x = k(m
2 2
- n2), y = 2kmn, z = k(m + n2), unde k, m, n E Z.

6.10. Observaţie. Soluţiile întregi ale ecuaţiei diofantice x 1 +xi + ... +xi = x;+P
2

2 2 2 2
x1 =1ni +mz + ... +mk-1 -mk
x2 =2m1 ·mk
unde k E N, k ~ 2, sunt date de
xk =2·mk-1 ·mk
2 2 2 2
xk+1 =1ni +fni + ... +mk-1 +mk

6.11. Definiţie. O ecuaţie de forma (2) a 1 • x 1 +ai · x2 + ... +an · Xn = b, unde ai, a 2,
... , a„ E z• şi b E Z, n ~ 2, se numeşte ecuaţie diofantică de gradul întâi, cu n necunoscute.

Un n-uplu (a 1, a 2 , •.. , a„) E zn care verifică (2) se numeşte soluţie a ecuaţiei.

Rezultatul principal referitor la ecuaţiile diofantice de tipul (2) este următorul:

6.12. Teoremă. Ecuaţia (2) are soluţie dacă şi numai dacă (ai, a2 , ••. ,an) I b. În acest
caz, soluţiile întregi ale ecuaţiei (2) se exprimă în funcţie de n - 1 parametri întregi.

6.13. Exemplu. Rezolvaţi în numere întregi ecuaţia: 3x + 7y + 5z = 6.

Solu/ie: Ecuaţia se scrie 3x + 7y = I + 5(1 - z) sau 3x + 7y = I + 5s, unde s =I - z E Z


O soluţie pentru această ecuaţie este x 0 = -2 - 3s, Yo = I + 2s, s E Z.

Atunci x = -2 - 3s + 7 · k, y =I + 2 ·s- 3k, k E Z. Aşadar, soluţiile întregi ale ecuaţiei

date sunt: (x,y, z) = (-2 - 3s + 7k, I + 2 · s- 3k, l - s), unde s, k E Z.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 87


METODE DE REZOLVARE

METODA CONGRUENŢELOR

Dacă n este un număr întreg, atunci numerele întregi a şi b se numesc congruente


modulo n, dacă n I (a - b), adică numerele a şi b dau acelaşi rest la împărţirea cu n.
Notăm a= b (mod n) şi citim : a congruent cub modulo n.
Unele considerente de aritmetică modulară sunt utile în a demonstra că o anumită
ecuaţie nu are soluţie sau în a reduce posibilităţile de căutare a soluţiilor.

6.14. Exemplu. Aflaţi toate perechile (x, y) de numere naturale care verifică
ecuaţia 5x - 2Y = 23 .

Soluţie: Dacă y ;: :-: 3, considerând ecuaţia modulo 8, vom obţine: 2Y = O (mod 8) şi


=
5x = I sau 5 (modulo 8), deci 5x - 2Y 1 sau 5 (modulo 8). Cum 23 = 7 (mod 8),
deducem că ecuaţia nu are soluţie pentru y ~ 3. Verificând pentru y E {O, I, 2},
obţinem că (x, y) = (2, 1) este singura soluţie a ecuaţiei.

6.15. Exemplu. Ecuaţia/ =x 3 -16 nu are soluţii întregi .

Soluţie: Dacă x este par, x = 2a cu a E Z, atunci y este par, deci y = 2b cu b E Z.

Atunci ecuaţia devine b 2 = 2a3 - 4, deci b = 2c, c E Z şi a = 2d, d E Z. Rezultă că


c 2 = 4d3 - 1, absurd. Aşadar x este impar, deci şi y este impar. Rezultă x3 = 1 (mod 8),
deci x = 1 (mod 8). Atunci x - 2 = -1 (mod 8) şi (x - 2) I (x3 - 8) = y2 + 8. Aşadar, x - 2
nu poate avea factori primi p de forma p = l sau 3 (mod 8), deci un număr prim p ce
divide y2 + 8 este de forma p = 5 (mod 8) sau p = 7 (mod 8). Deoarece y2 + 8 = 1 (mod 8)
pentru y impar, y2 +8=4(mod8)pentru y=Ms +2 şi y2 +8=0(mod8) pentru

y E {Ms, Ms+ 4}, folosind afirmaţia anterioară, deducem că ecuaţia nu are soluţii
întregi nici în acest caz.

METODA DESCOMPUNERII

Această metodă constă în scrierea ecuaţiei diofantice j{xi, x 2, ... , xn) = O sub forma
fi(x,, x2, ... , x„) · fi(x,, X2, ... , x 11 ) • ••• • fi(x,, X2, .. „ Xn) =a, unde a E Z şi fi sunt expresii
polinomiale în n variabile şi cu coeficienţi întregi. Utilizând descompunerea în factori
primi a numărului !al, se obţine un număr finit de descompuneri în k factori întregi ai,
a 2, .. „ ak. Orice astfel de descompunere ne implică un sistem de ecuaţii de formaf;(xi. x2,
„„ xn) =a;, i E 1, k. Rezolvând aceste sisteme, se va obţine mulţimea soluţiilor ecuaţiei
date.

88 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


6.16. Exemplu. Determinaţi toate perechile (x, y) de numere întregi pentru care
(xy+ 5) 2 =x2 + y2.

Soluţie: Ecuaţia este echivalentă cu ( xy + 6) -( x + y ) =I I, adică


2 2

(xy + 6 - (x + y)) · (xy + 6 + x + y) = 11. Cu notaţia P = xy, S = x + y, obţinem că:


(P+6-S,P+6+S) E {(1; 11),(-1;-11),(11; 1),(-11;-1)} ~
(P- S, p + S) E {(-5 ; 5); (-7 ; -17); (5; -5); (-17; -7)} ~
(P, S) E {(O; 5); (-12;-5); (O; -5); (-12; 5)}.
Se ştie că, dacă S = a + b şi P = a · b, a, b E IR, atunci ecuaţia t2 - S · t + P = O are ca

rădăcini numerele a şi b. Folosind şi faptul că x, y E Z, soluţiile ecuaţiei din enunţ sunt


perechile (O; 5); (5; O); (O; -5); (-5; O).

6. 17. Exemplu. Rezolvaţi în numere naturale ecuaţia


x (x + /) + x 2(2xy + z) + xyz = 10.
2 2

Soluţie: Ecuaţia din enunţ se scrie x(x + xy2 + 2x y + xz + yz) = 10 ~


3 2

~ x[x(x2 + xy + z) + y(xy + x 2 + z)] = I O ~ x(x + y)(x 2 + xy + z) = 1O.


Dacă y =O, atunci obţinem x (x + z) = 1O, deci x = 1 şi z = 9.
2 2

Dacă y E N•, atunci x < x + y ~ x 2 + xy + z , căci x este număr natural nenul.


Convine x = 1, x + y = 2 şi x 2 + xy + z = 5, adică x = 1, y = 1 şi z = 3 .
Mulţimea soluţiilor este S= {(1, O, 9); (1, 1, 3)}.

METODA INEGALITĂŢILOR

Această metodă constă în determinarea unor intervale de lungime mai mică şi în care
se află necunoscutele sau o parte dintre acestea. Acest procedeu conduce la analizarea
unui număr finit de cazuri .

6.18. Exemplu. în numere naturale nenule ecuaţia 3(xy + xz + yz) = 7xyz.


Rezolvaţi
1 1 1 7
Soluţie: lmpărţm d ecuaţia
A • . cu 3xyz, se o b ţme:
. - + - + - = - . E cuaţia
. fi11n
' d s1metnca,
. . -
X y Z 3

putem cons1'd era x ~ y ~ z. A tunc1. o bţmem


. -1 ~ -1 ~ -1 , d ec1. -3 ~ -l + -l + -1 = -7 , a d'1că
xyz xxyz3
9 1 1 4
x ~ - . Cum x R-.T.
E 1'1, d e d ucem că x = 1. A tunc1. .
ecuaţia d evme
. -+-=-. "1n mo d
7 y z 3
2 I 1 4 6
analog, -~-+-=-, deci y ~ -, adică y =I şi z = 3. Aşadar, mulţimea soluţiilor
y y z 3 4
ecuaţieiesteS= {(I, 1,3);(1 , 3, 1);(3, 1, 1)}.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 89


6.19. Exemplu. Rezolvaţi în numere naturale ecuaţia x:- = x! + x.
2

Soluţie: Dacă x ~ 5, x E N, atunci doar x = 5 verifică ecuaţia. Pentru x = 6, avem


6 4 = 1296 > 6! + 6 = 726.
Arătăm, prin inducţie matematică, inegalitatea x'-2 = x! + x, x ~ 6. Cum pentru x = 6 este
adevărată, presupunând că este adevărată pentru x = n ~ 6, adică n',_2 > n! + n, vom
2 1
avea (n+l)!+n+l=(n+t)(n!+l)<(n+l)(n!+n)<(n+l) · nn- <(n+lr- , ceea ce
înseamnă că inegalitatea este adevărată şi pentru n + I. Aşadar, S = { 5}.
Precizăm că există şi alte metode interesante de rezolvare a unor ecuaţii în mulţimea
numerelor întregi. Dintre acestea, putem aminti:
• metoda parametrică;
• metoda inducţiei matematice;
•metoda descendenţei infinite a lui Fermat etc.

PROBLEME DE ANTRENAMENT

6.A.1. Arătaţi că ecuaţia x 3 + y3 = 5 · z3 nu are soluţii în numere întregi, nedivizibile


cu 3.

Solu/ie: Presupunând că ecuaţia ar avea soluţii nedivizibile cu 3, utilizând ipoteza,


dacă am avea x = =
I (mod 3) şi y 2 (mod 3) sau invers, vom deduce că x 3 + y3 O =
(mod 3), unde 5z
3
= ==
O (mod 3), fals. Aşadar, x y 1 (mod 3) sau x y 2 (mod 3). ==
=y =lzl (mod 3). Dacă x =y =z =I (mod 3), rezultă
În ambele cazuri, se obţine că x
că x =y3 =z =1 (mod 9), deci 5z =2 (mod 9), adică 5 =2 (mod 9), fals.
3 3 3

Dacă x =y =z = 2 (mod 9), atunci x =y3 =z = 8 (mod 9) şi obţinem imediat


3 3

contradicţia 7 =4 (mod 9).


6.A.2. Arătaţi că ecuaţia x 2 - y2 = d' are soluţii pentru orice a E Z, unde p E N• este
fixat.

Soluţie: Ecuaţia se scrie (x - y)(x + y) d ,_ are soluţiile:


1
= d'. Sistemul x - y =a, x + y =

a"- 1 +a a"- 1 -a
x= ,y = care sunt numere întregi deoarece numerele i f 1 şi a au
2 2
aceeaşi paritate.
}!_
Observaţie. Dacă p este par, atunci perechea (x, y) = (a 2 ; O) este o altă soluţie ca şi
în enunţ.

6.A.3. Rezolvaţi în N 3 ecuaţia (x + 2y ) + Sx + 6y + 4 = z .


2 2

Gheorghe Boroica

90 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


Solu/ie: Deoarece x, y sunt numere naturale, avem că
2 2
(x + 2y) < z2 = (x + 2y) + 5x + 6y + 4 < (x + 2y + 3) 2 = (x + 2y) 2 + 6(x + 2y) + 9, deci
z E {x + 2y + I, x + 2y + 2}. Dacă z = x + 2y + 1, ecuaţia se scrie:
2
(x + 2y) + 5x + 6y + 4 = (x + 2y)2 + 2(x + 2y) + 1 <=> 3x + 2y + 3 =O, fals.
Dacă z = x + 2y + 2, atunci ecuaţia se scrie:
(x + 2y) 2 + 5x + 6y + 4 = (x+ 2y) 2 + 4(x+ 2y) + 4 <:::>x= 2y.
Aşadar, soluţia problemei este x = 2k, y = k, z = 4k + 2, unde k E N.

6.A.4. Arătaţi că pentru orice număr natural n ~ 3 există a şi b numere întregi impare,
astfel încât a 2 + 7 b2 = 2n.
Euler
Soluţie: Fiind o problemă de existenţă a soluţiilor pentru orice număr natural mai mare
sau egal cu 3, este logic să încercăm o soluţie prin inducţie matematică.
Pentru n = 3, alegem a = b = 1. Presupunem că am găsit numerele impare a şi b, astfel
încât a + 7b = 2\ k ~ 3. Să mai observăm că a= 1 (mod 4) <=>-a= 3 (mod 4). De
2 2

aceea, înlocuind eventual pe a cu -a şi pe b cu -b, putem presupune că


.d _ a - 7b . a+ b
=
a= b I ( mo d 4 ) . Cons1 eram numere 1e x = - - ş1 y = - - .
2 2
Cum a şi b sunt numere impare, avem că x, y E Z şi, deoarece a= b =1 (mod 4), avem
a - 7b =a+ b =2 (mod 4), adică x şi y sunt impare.
2 2
C um x 2 + 7y 2 = -I (< a - 7 b)2 + 7 ( a+ b)2) = 8a + 56b = 2 ( a 2 + 7 b2) = 2 k+t , pasul de
4 4
inducţie a fost Ta.cut, deci are loc cerinţa problemei.
Observaţie. Căutând necunoscutele x, y sub forma unor combinaţii liniare ale numerelor
a şi b (x = u · a+ v · b, y = s · a+ t · b, u, v, s, t E Z) şi impunând condiţia x 2 + 7/ = 2k+t,
cu x, y impare, găsim relaţiile între coeficienţii u, v, s, t. Aceasta sugerează alegerea
valorilor pentru x şi y ca şi mai sus.

.• • . . 1 2 3 4 2
. . . Rezo Ivaţ1 m numere mtreg1 ecuaţia: + x + x + x + x = y .
6A5
A.MM
Solufie: Ecuaţia se mai scrie 4 + 4x + 4x2 + 4x3 + 4x = (2y)2.
4

Deoarece (2x2 + x:)2 < (2y) 2 :::; (2x2 + x + 2) 2, obţinem


(2y) 2 E {(2x2 + x + I )2, (2x2 + x + 2) 2 }. Analizăm două cazuri:
4 2 4 2
1) (2y) 2 = (2x2 + x + 1)2 <=> 4x + 4x3 + 4x + 4x + 4 = 4x + 4x3 + 5x + 2x + 1 <=>
2
<:::>x -2x-3=0<:::>xE{-1,3}.Aşadar (x,y)E{(-1, 1),(-1,-1),(3, 11),(3,-11)};
4 2 4 3 2
2) (2y) 2 = (2x2 + x + 2)2 <=> 4x + 4x3 + 4x + 4x + 4 = 4x + 4x + 9x + 4x + 4 <=>
5x2 =0<:::>x=O,deci(x,y) E {(O, 1),(0,-1)}.
Atunci avem că S= {(-1; ±1), (3; ±11), (O; ±1)}.
6.A.6. Arătaţi că ecuaţia x - y + z = 1 are o infinitate de soluţii de numere naturale
nenule, cu proprietatea că produsul oricăror două componente dintre x, y, z este divizibil
prin a treia componentă .
Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 91
Soluţie: Vom căuta soluţii de fomia x =a· b, y = b · c, z = c · a, unde a, b, c sunt numere
naturale nenule. Ecuaţia devine: ab - bc +ca= 1 <::::> b(c - a)= c · a - 1. Luând c - a= I,
deci c =a+ I, obţinem că b =(a+ I )a - I.
Aşadar, tripletul (x, y, z) = (a(a 2 + a - I), (a 2 + a - 1)(a + 1), a(a + I)) este soluţie ca şi
în enunţ, pentru orice a număr natural nenul, deci are loc concluzia.

_ . _ . I 1 1 1 l . l ..
6. A.7. Arataţi ca, pentru n ~ 2, ecuaţia
2 = 2 + - 2 + ... + - 2 are ce puţm o so uţ1e m
Xo Xi Xi Xn
numere naturale cu x0 < x 1 < ... < x„.
Solu/ie: Vom folosi metoda inducţiei matematice. Pentru n = 2, o soluţie este x 0 = 12,

x, = 15, x2 =20, deoarece ~


12
=-..!.,
15- 20
+--i . Presupunem că există soluţia (x
1
0, x,, .. ., xk)

. I I I I
cu x0 < x 1 < ... < Xk numere naturale, k ~
2 <=>
2. Atunci avem: 2 = 2 + 2 + ... + -
Xo Xi Xi xk

I I 1 1 (I IJI" 1
<=> 2 2= 2 2+ 2 2 + ... + 2 2 <=> --i----i- ·2=2: 2 2 <=>
20 . Xo 20 . Xi 20 . X2 20 . xk 12 15 Xo k=i 20 . xk
I 1 " 1
<=> 2 2= 2 2+2: 2 2·
12 · x0 15 · x 0 k=i 20 · xk
Luând y 0 = I 2x0 , y 1 = 15x0 , y 2 = 20x 1, y 3 = 20x 2, ... , Yk+i = 20xk, avem că aceste numere
sunt naturale, nenule şi verifică inegalităţile Yo < y, < Y2 < ... < Yk+1 · Din relaţia
. - I2 = - I2 + I- Id". 1 .. kl
anterioară avem că
2 + ... + -2-, ec1 ecuaţia are so uţ1e ş1 pentru n = + .
Yo Yi Y2 Yk+i
Confonn metodei inducţiei matematice, se obţine concluzia.

PROBLEME DE OLIMPIADĂ

6.0.1. Rezolvaţi ecuaţia x2 + / + 2xy- m · x-m · y- m - I =O în 1~'12, ştiind că m E N.

6.0.2. Arătaţi că, pentru orice n E N, n ~ 3, ecuaţia x2 + y2 + z2 = 5" are soluţie în


mulţimea numerelor naturale nenule.
Gheorghe Boroica

6.0.3. Rezolvaţi în numere naturale nenule ecuaţia x 3 • y + / · z + z3 • t + t


3
• x = 4xyzt.

6.0.4. Arătaţi că ecuaţia x 5 - / = 4 nu are soluţii în numere întregi .


Balcaniada de matematică

6.0.5. Arătaţi că ecuaţia 2x2 + y2 = z2 + 6 are o infinitate de soluţii în mulţimea nume-


relor întregi .

92 Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


6.0.6. Arătaţi că ecuaţia: x + / + z2 + 3(x + y + z) + 5 O nu are soluţii în mulţimea
2
=
numerelor raţionale.
Olimpiadă Bulgaria
6.0.7. Rezolvaţi în mulţimea numerelor întregi ecuaţia (x 2 - / )2 = 1 + l 6y.
Olimpiadă Rusia
6.0.8. Arătaţi că ecuaţia x 11/ + 2x = O are o infinitate de soluţii în mulţimea nume-
2
-
relor întregi.

SOLUŢIILE PROBLEMELOR DE OLIMPIADĂ

6.S.1. Ecuaţia se poate scrie sub fonna (x + y + 1)(x + y - m - 1) = O. Deoarece x, y E N,


avem că x + y + I > O, deci x + y
= m + 1 <=> y = m + 1 - x.
Soluţiile ecuaţieisunt numerele x = k, y = m + 1 - k cu k E {O, 1, 2, ... , m + 1} sau
S= {(O, m + !); (1, m); (2, m-1); ... ; (m + 1, O)} .
6.S.2. Pentru /1 = 3, tripletul (3, 4, I O) este soluţie, iar pentru n = 4, tripletul (20, 12, 9)
este soluţie. Presupunând că tripletul (xm Ym Zn) E N• x N• x N• este o soluţie şi luând

(Xn+2, Yn+2, Zn+2 ) = (5 Xm 5y,„ 5z„) ' avem ca~ xn+2 2 + zn+2
2 + Yn+2 2 = 25( x„2 + Yn2 + z„2) = 511+2 '
adică ecuaţia dată are soluţie şi pentru n + 2. Conform metodei inducţiei matematice cu
pasul 2, ecuaţia dată are soluţie pentru orice n ~ 3.

6.S.3. Deoarece media aritmetică este mai mare sau egală cu media geometrică, avem că
x 3 y+ y3z+ z 3t +t 3 x ~ 4 · ~(x 3 y) · (/z) · (z 3 t) · (t 3 x) = 4.xyz, adică are loc egalitate în
inegalitatea mediilor. Prin unnare, trebuie să avem x 3 y = y 3 z = z 3t = t 3 x, adică
3 2 3 2 · 3 2
X =y ·z,y =z ·t ŞI z =t ·X. (1)

3)2
[ ~2 • x <=> z = y6 · x. Din x = /z => x 21 = / 4z7 => x 21 = y 14 · /x => x = y.
3 7 3
Atunci z =

Relaţiile (1) ne dau x = z = t. În concluzie, soluţiile ecuaţiei sunt cvadruplele (k, k, k, k),
k E N·.

6.S.4. Utilizând şi Mica Teoremă a lui Fennat, avem că (x


5 2 10
) = x =O sau 1 (mod 11)
pentru orice x E 'lL , deci x 5
=-1, Osau 1 (mod 11) .
Deoarece y2 =O, 1, 3, 4, 5 sau 9 (mod 11 ), deducem că
/ +4 =
2, 4, 5, 7, 8 sau 9 (mod 11 ), deci ecuaţia dată nu are soluţii întregi .

.d • . . I ~ xi -5 . xi - 5 2
6.S.5. Cons1 erăm x un număr mtreg impar ş1 uam y =- - ş1 z = --+ .
2 2

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 93


Atunci y , z E /l şi z2 - y2 = (y + 2) 2 - y2 = 4y + 4 = 2x 2 - 6 . Atunci tripletele
2
5 k2 - l) k . fim1tate
.
k, -k -
-
, - - , E '71
!Li, ne d au om d e so Iuţ11. . pentru .
ecuaţie.
( 2 2

6.S.6. Înmulţind ecuaţia cu 4, aceasta se scrie: (2x + 3)2 + (2y + 3)2 + (2z + 3)2 = 7.
Cu notaţiile u = 2x + 3, v = 2y + 3, t = 2z + 3, ecuaţia devine u2 + v2 + t2 = 7. Cu scrierea

u =~, u 1, u 2 E Z, u 2 :t- O, (u 1, u 2 ) = 1 şi analoagele, aducând apoi la acelaşi numitor în


U2

ecuaţia precedentă, aceasta este echivalentă cu ecuaţia a 2 + b2 + c 2 = 7d2, unde d :t- O şi


a, b, c, d E Z. Demonstrăm că această ecuaţie nu are soluţii întregi cu d :t- O. Să presu-
punem că ecuaţia are o soluţie de forma (a, b, c, d), cu d :t- O. Să observăm că dacă avem
soluţia (a, b, c, d), atunci orice cvadruplă de forma (±a, ±b, ±c, ±d) este soluţie. De
aceea, putem presupune că a, b, c, d E N, d :t- O. Din mulţimea soluţiilor de acest tip, o
alegem pe cea pentru care a + b + c + d este minimă .
Deoarece orice pătrat perfect este congruent cu O sau 1 modulo 4, luând modulo 4
ecuaţia dată, obţinem a 2 + b2 + c2 = 7d2 (mod 4) <::::> a2 + b 2 + c 2 + d2 =O (mod 4) <::::>
<::::> a = b = c = d2 (mod 4), adică numerele a, b, c, dau aceeaşi paritate. Dacă a, b, c, d
2 2 2

sunt toate impare, atunci a


2
=
1 (mod 8) şi analoagele, deci a + b + c
2 2 2
3 (mod 8) şi =
=
7d2 7 (mod 8), contradicţie, deci presupunerea făcută este falsă. Dacă a, b, c, d sunt
toate pare, atunci. cvadrup Ia (a-2 , -b2 , -c2 , -d)2 ~14
E 1~ este so Iuţ1e
. pentru ecuaţie ş1
. . aceasta

este în contradicţie cu a+ b + c + d minim.


6.S.7. Cum (x - /)~O, deducem că y ~O. Să mai observăm că ±x = y nu convine.
2

Atunci lxl
:t- y, deci ~ y + 1 sau lxl lxl
~ y- I . În primul caz, 2 ~ y 2 + 2y +I, deci x
2 2
(x -y2) ~(2y+1)2<::::>1+16y ~(2y+ 1) <::::>4y(y-3) ~O. deci y ~ 3, căci y ~O. Încercând
2

valorile posibile pentru y, găsim soluţiile(± 1, O). În al doilea caz, pentru y ~ 1 obţinem că
x ~y -2y+1, deci x -y2~-2y+l<0, deunde (x 2 -/) 2 ~(-2y+l) 2 <=>
2 2 2

<::::>I+ 16y ~ 4y 2 4y + 1<::::>4y(y-5) ~O, deci y ~ 5, căci y ~ 1. Prin încercarea


-

valorilor posibile pentruy, găsim soluţiile (±1, O), (±4, 3) şi (±4, 5).

6.S.8. Ecuaţia se scrie (x + 1)2 - 11/ = 1, adică (*) z2 - 11/ = 1, undez= x + 1.


Se observă că perechea (z 0 , y 0 ) = ( 1O, 3) este soluţie.
Atunci: ( z~ -1 ly<; r = 1 <::::> ( z~ + l ly~ r 2
-11 · ( 2z0 y 0 ) =I, deci obţinem că perechea
(z 1, y 1) =(z~ + l ly~, 2z0 y 0 ) este o soluţie pentru ecuaţia(*), cu z1 > zo, Y1 > Yo· În acest
mod am găsit un procedeu de construire a unor soluţii în numere naturale, pornind de la
o soluţie iniţială. Continuând procedeul, deducem că ecuaţia(*) are o infinitate de soluţii
naturale, deci şi ecuaţia din ipoteză va avea o infinitate de soluţii întregi. Să mai pre-
cizăm faptul că ecuaţia dată a fost redusă la o ecuaţie de tip Pell.

94 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


TESTE DE EVALUARE

TESTUL 6.1

6.T.1.1. a) Arătaţi că ecuaţiax 2 + 4xy + y2 = 2015 nu are soluţii în mulţimea numerelor


întregi.
b) Arătaţi că ecuaţia x 2 + 4xy + y2 = 1 are o infinitate de soluţii în mulţimea
numerelor întregi.
6.T.1.2. Rezolvaţi în numere întregi ecuaţia x 4 + y2 + 16 = x 2 • y + 4(x2 + y).

6.T.l.3. Fie d = m2 + 1, m E I~t. Arătaţi că ecuaţia x 2 - d · y2 = 1 are o infinitate de


soluţii întregi .
6.T.1.4. Rezolvaţi în mulţimea numerelor întregi ecuaţia J' = x 4 + 3x + l .

TESTUL 6.2

6.T.2.1. Arătaţi că ecuaţia a 3 + b 3 + c 3 = d 3 are o infinitate de soluţii în N4, unde a, b,


c, d sunt nenule şi distincte două câte două.
Gheorghe Boroica

6.T.2.2. Arătaţi că ecuaţia x 2 + y2 + 2 = 4xy are o infinitate de soluţii în mulţimea


numerelor întregi.
6.T.2.3. Determinaţi perechile (x, y) de numere întregi şi care verifică ecuaţia
X3=y3 + 2y+ ? I.

6.T.2.4. Arătaţi că ecuaţia x 3 + y4 = 7 nu are soluţie în mulţimea numerelor naturale.

SOLUŢIILE TESTELOR DE EVALUARE

TESTUL 6.1
6.R.1.1. a) Presupunem că există x,yEZ, astfel încât x2 + 4.xy + y2 = 2015. Cum
\:/a EZ avem a 2
=
O (mod 4) sau a 2
=
1 (mod 4) şi x + 4xy + y2 2015 (mod 4),2
=
rezultă o contradicţie deoarece membrul stâng e congruent cu O, 1 sau 2 modulo 4, iar
20 I 5 (mod 4) = 3 . Aşadar presupunerea făcută este falsă.
b) Ecuaţia se scrie (x + 2y) 2 - 3/ = I sau u2 - 3/ = I, unde u = x + 2y.
Să observăm că perechea (u 0, y 0 ) = (2, 1) este soluţie pentru ecuaţia u2 - 3/ = I (I)
Atunci u 1~ - 3y1; =I=> (u; - 3y~) 2 = 1 <=> (u~ + 3y~ ) - 3 · 4u;y; =I, de unde perechea
2

(u" y 1 ) = (u~ + 3y~ , 2u 0 y 0 ) = (7, 4) e soluţie pentru ecuaţia (1 ).

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a ! 95


Analog, perechile (u 2 ,y 2 )=(u~ +3y12 , 2u 1y 1), (u3, y3) = (u 3 ,y3 )=(uÎ +3yi, 2u 2 y 2 )
etc. sunt soluţii. Deoarece u0 < u 1 < < u2 < ... ,deducem că ecuaţia (1) are o infinitate de
soluţii în numere naturale. Dacă perechea (un, Yn), n E N, e soluţie, atunci perechea
(xn, y„) =(un - 2yn, y„) e soluţie pentru ecuaţia dată, deci are loc cerinţa.
Observaţie. Ecuaţia (1) este o ecuaţie de tip Pell şi, cum (u 0 , y 0 ) = (2, 1) e soluţie, va
rezulta că aceasta are o infinitate de soluţii în 'l}.

6.R.1.2. Înmulţind ecuaţia dată cu 2, aceasta se scrie (x 2 - 4) 2 + (x 2 - / ) 2 + (y- 4) 2 =O,


de unde y = 4 = x 2 . Soluţiile ecuaţiei sunt perechile (2; 4) şi (-2; 4).
Observaţie. Ecuaţia dată o putem privi ca şi o ecuaţie de gradul al doilea cu necunos-
,
cuta y sau x-.

6.R.1.3. Se observă că perechea (x 0 , y 0 ) = (2m 2 + 1, 2m) este soluţie. Utilizând metoda


inducţiei matematice, se arată că pentru fiecare n E N° şi x, y E N avem:

(x+y · Jd)"=a„+b„·Jd şi (x-yJd)"=a„-b„·Jd cuambnEN.

Pentru fiecare n E N° avem:

1 = (x; -d · Yc~Y = (xo -Jd · YoY' · (xo + Jd · YoY = (x„ -Jd · Y„) · (x„ + Jd · Y„) =
= x; - d · y;, deci perechile (xn, Yn) de numere naturale distincte determinate de relaţia

(x 0 + Yo · Jdy = x„ + Y„ · Jd sunt soluţii şi astfel obţinem concluzia. Problema putea fi


rezolvată şi dacă vom indica un procedeu recursiv pentru găsirea soluţiilor. Mai exact,
2
cum (x 0 , y 0 ) este soluţie, din 1 = (x~ - d · y~ ) obţinem: x~ - 2dx~ y~ + d y~ = 1 ~
2

~ (x1; + d · y~ ) d · (2x0 y 0 ) 2 = 1, adică perechea (x1, Y1) = (x~ + dy~, 2x0 y 0 ) e soluţie
2
-

cu x0 <xi. y 0 < y 1• Continuând procedeul, putem genera o infinitate de soluţii întregi. Să


mai precizăm că ecuaţia dată este de tip Pe!!.

6.R.1.4. Numărul întreg x < O nu este soluţie deoarece J" E Q \ Z şi x 4 + 3x + 1 E Z.

Dacă x E N°, atunci 3x: 3, 3x: 3 şi x 4 +1j3 , deoarece x 4 + 1 =1 sau 2 (mod 3), deci
ecuaţia nu are soluţie. Unica soluţie a ecuaţiei este x =O.

TESTUL 6.2
6.R.2.1. Se observă că cvadrupla (3, 4, 5, 6) este soluţie. Atunci pentru orice k număr
natural nenul, cvadrupla (3k, 4k, 5k, 6k) verifică relaţiile din ipoteză şi concluzia se
obţine în mod evident.

6.R.2.2. Ecuaţia se scrie (x -y) 2 = 2(.xy- 1). De aici rezultă că x -y este par, deci şi x + y
este, de asemenea, par. Atunci putem scrie x = u + v şi y = u - v, cu u, v E Z. Înlocuind
în ecuaţie, obţinem 4v2 = 2(u - v - 1) ~ u - 3v = 1. Deoarece perechea (2, 1) verifică
2 2 2 2

ecuaţia anterioară de tip Pell, deducem că aceasta are o infinitate de soluţii întregi (se

96 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


poate proceda şi ca la problema 3 din testul precedent) şi atunci concluzia se obţine
imediat.
6.R.2.3. Din x - y3 = 2/ + I > O obţinem că x > y. Dacă am avea x > y + I, atunci
3

x3 > (y + 1)3 <=> y3 + 2/ + 1 > y3 + 3/ + 3y + I <=> y2 + 3y < O <=> y E (-3; O), deci
y E {-2;-1 }. Pentruy = -1 nu se obţine x E Z, iar pentruy = -2 găsim x = 1.
Rămâne de analizat cazul x = y + 1. Ecuaţia devine (y + 1)3 = y3 + 2/ + 1 <=> y2 + 3y = O
<=> y E {-3; O} . Soluţiile ecuaţiei sunt perechile (I; -2), (-2; -3) şi (1; O).

6.R.2.4. Considerând ecuaţia modulo 13, avem că x 3 = O, I, 5, 8 sau 12 (mod 13) şi


y4 =O, 1, 3 sau 9 (mod 13), deci x 3 + y4 =O, 1, 2, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 11sau12 (mod 13).
Atunci ecuaţia nu are soluţie deoarece x 3 + y4 (mod 13) -:f:. 7.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 97


CAPITOLUL 7. INEGALITĂŢI

7.1. ELEMENTE TEORETICE

7.1.1. Inegalitatea mediilor. Dacă ne .N, n "?. 2 şi aP a 2 , ••• , a„ sunt n numere

reale strict pozitive, atunci


n ni al + a2 + ... + all
I I I ~ -\ta1a2 ···an ~ n (1)
-+-+ ... +-
al a2 an
Egalitatea are loc dacă şi numai dacă a 1 = a2 = ... =an .

7.1.2. Observaţie. Dacă ne .N, n "?. 2, şi a"?. O, atunci ef:i este unica soluţie pozitivă

a ecuaţiei x" =a , deci ( ef:i)" =a .


7.1.3. Observaţie. Pentru n = 2 inegalitatea mediilor devine:
2 {""""7 a+ b
~ ....;ab ~ - -, Va , b >O.
1 1 2
-+-
a b
Egalitatea are loc dacă şi numai dacă a= b .
7.1.4. Inegalitatea lui Cauchy.
Dacă ne .N, n "?. 2 şi a 1 , a 2, ... , an şi b1 , b2 , •• • , b11 sunt 2n numere reale, atunci
( a 12 +ai? + ... +an2) ( b12 +b22 + ... +b112 ) >
_
( a b +a b + ... +a bn )2
1 1 22 11
(2)

Are loc egalitate în inegalitatea lui Cauchy dacă şi numai dacă 5- =!!.1- =... =5!. .
bi b2 bn
Demonstra/ie. Fără a restrânge generalitatea, putem presupune că numerele a 1, a 2 , • •• , an
2 2
sunt nenule. Atunci a; x - 2a„b„x + b„ "?.O, \Ix e IR, Vie {I, 2, .. ., n} .
Adunând aceste inegalităţi de la i =1 până la n, se obţine:
( al2 + a22 + ... +an2) X2 - 2 ( albi + a2b2 + ... +an b ) X+ b2I + b22 + ... + bn2 -> O, \-J
li V X E m. ,
Tlll

relaţie care este echivalentă cu f1. ~O, adică inegalitatea lui Cauchy.

7.1.5. Inegalitatea lui Radon. Dacă p >O, a„ >O, b„ >O, i =l, n, atunci
a p+I a p +I a p+I ( a + a + ... +a )p+ I
-1- + -2- + ... +--""?. 1 2 /1

bi" bf b: (b1 +b2 + ... +bnY

7.1.6. Inegalitatea lui Titu Andreescu. Dacă aP a2, ... , an, bP b2, ... , b11 sunt 2n
al2 a22 an2 ( al + a2 + .. . + a„ )2
numere reale strict pozitive, atunci : - + - + ... + - "?. _;__-------'-- (3)
bi b2 bn b1 +b2 + ... +bn
an
Egalitatea are loc dacă şi numai dacă 5- = !!.1- = =
bi b2

98 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


Demonstra/ie. În inegalitatea lui Cauchy înlocuim

obţinem (3) .

7.1. 7. Observaţie. De fapt, pentru cazul n = 2, inegalitatea lui Andreescu este un


caz particular al unei inegalităţi a lui H. Bergstrom în mulţimea C , iar pentru cazul
general, ea este o particularizare a inegalităţii lui Radon . Există însă multe inegalităţi
care se demonstrează folosind exact forma datorată lui Andreescu.

7.1.8. Inegalitatea lui Cebişev:


a) Dacă a"a 2 , ••• ,an şi b"b2 ,„.,bn sunt două şiruri care au aceeaşi monotonie,
(a1 +a 2 + ... +an)(b1 +b2 + .„ +b11 )
atunci ~a 1 b1 +a2 b2 + .. . +anbn (4)
n
b) Dacă a"a 2 ,.„,an şi b"b2 „ .. ,bn sunt două şiruri care au monotonie opusă (unul
crescător şi celălalt descrescător), atunci:
(a 1 +a2 + ... +an)(b1 +b2 + ... +bn)
- - - - - - - - - - - - ' ? : . G i b1 +a2 b2 + ... +anbn (5)
n
Are loc egalitate în inegalitatea lui Cebîşev, dacă şi numai dacă a 1 = a 2 = ... = a11
sau b1 =b2 = ... =bn .

7.1.9. Inegalitatea lui Bernoulli. Dacă r, x E IR verifică condiţiile r >l şi x ~ -1,


atunci ( 1+X r ~ 1 + rx . Egalitatea are loc dacă şi numai dacă X= o.
7.1.10. Observaţie. O altă formă a inegalităţii lui Bemoulli este:
Dacă ai ~-1, i=l,n, atunci (l+a1 )(l+a2 ) ••• (l+a11 )~1+a1 a2 •• •a 11 •

7.1.11. Inegalitatea lui HOlder. Fie p, q > l, astfel încât _!._+..!..=I .


p q
Atunci, pentru orice ai> O, bi> O, i = 1,n, are loc inegalitatea:
I I

a 1b1 + a 2 b2 + ... + a b ~ (a('+ af + ... +a: )P ( b1q +bi_+ ... + b:


11 11
fi .
p p p
Are loc egalitate în inegalitatea lui Holder, dacă şi numai dacă ~ = ~ = ... = ~ .
blq bi_ b:

7.1.12. Observaţie. Inegalitatea lui Holder se poate generaliza în mai multe moduri.
Unul dintre acestea este: Fie p, q, r >O, astfel încât _!._ + ..!_ + ..!_ = l .
p q r
Atunci, pentru orice ai> O, b; >O, ci> O, i = l,n, are loc inegalitatea:
I I I

a 1b1c1 +a2b2c2 +„.+a bnc ~(a(' +af +„ .+a:)P (b1q +bi_ +„ .+b:fi (< +c; +„ .+C:f .
11 11

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a I 99


7.1.13. Inegalitatea lui Minkovski: Pentru once ai' b; E ~. i = l,n, are loc
inegalitatea:
2 _+_(_a_+_b_)_2_+-.-
~~(a-,-+-b,-)- ..-+_(_a_n_+_b_n_)2 ~~a~ +ai + ... +a~ +~b 2 +bi + ... +b~.
2 2 1
.
Ega 11tatea are 1oe d aca~ ş1· numai· daca~ -a, = -a 2 = ... = -an · a b + a b + ... + a b
ş1 1 1 2 2 11 11
~
O•
b1 b2 bn

7.2. METODE DE DEMONSTRAŢIE

7.2.1. Metoda directă


Se efectuează calculele şi se transformă inegalitatea sub forma: o sumă de numere
pozitive mai mare sau egală cu zero.

Demonstraţi că a + b2 + c 2 ~ ab + bc +ca, Va, b, c E ~ .


2
a.

Soluţie: Se trec toţi termenii în aceeaşi parte, se înmulţeşte cu 2 şi inegalitatea se scrie


2
(a - b ) + ( b - c ) + ( c - a ) ~O, care este adevărată. Are loc egalitate dacă şi numai
2 2

dacă a =b = c.
2
a b a b
Demonstraţi că -+-~- +- ,
b2
b. Va, b>O.
b a a2

Solu/ie: Reducând numitorii, se obţine a b + ab ~ a + b care este echivalentă cu


3 3 4 4
,

(a-b)(a -b )~o~(a-b) (a +ab+b )~o, relaţie care este adevărată. Are loc
3 3 2 2 2

egalitate dacă a= b.
. ab bc ac
c. Demonstraţi că -+-+-~a+b+c, Va, b, c>O.
b c a
Soluţie: Reducând numitorii, se obţine a b + b c + c a ~ a bc + ab c + abc •
2 2 2 2 2 2 2 2 2

Înmulţind relaţia cu 2 şi grupând convenabil, se obţine:


(ab-bc) +(bc-ca) +(ca-ab) ~O.
2 2 2

Ultima relaţie este adevărată. Are loc egalitate dacă a= b = c.

7.2.2. Aplicarea unor inegalităţi celebre


Folosind expresii convenabile pentru variabilele din inegalităţile cunoscute şi
calcul algebric, se ajunge la demonstrarea inegalităţilor cerute.

a. Demonstraţi că a+_!._~ 2, Va > O.


a

Soluţie: Aplicând inegalitatea mediilor pentru numerele a şi ..!.., se obţine


a

100 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


a+ J__ ~ 2~a·_!_ = 2. Are loc egalitate dacă a=_!_<=> a= 1 .
a a a

b. Dacă a" a2, ... , an> o şi a1a2···a„ = 1, demonstraţi că


(a1 +a2 )(a2 +a3 ) ••• (an-I +an)( an +a1 )~2n.

Solu/ie: Aplicând inegalitatea mediilor, avem că

a 1 + a 2 ~ 2~a 1 a2 , a 2 + a3 ~ 2~a 2 a3 , ••• ,an+ a 1 ~ 2~ana 1 •

Înmulţind membru cu membru aceste inegalităţi şi folosind condiţia din ipoteză, se


obţine inegalitatea cerută . Are loc egalitate dacă a 1 = a 2 = ... =an .

c. Daca- aP a 2 , ••• , a 21m e Tll>·2


m.. ş1 a 1 + a22 + ... + a 2013
2
= Id
, emonstraţ1·ca:
-
ia 1 + a 2 + ... + a 2013 I~.J2013 .

Soluţie: Aplicăm inegalitatea lui Cauchy pentru n = 2013 ş1 b1 = b2 = ... = b2013 = 1.


Avem
2 2 2 2
(a1 +a~ + ... +~013 )(1 +1 + ... +t )~(a1 +Gz + ... +a201 S, de unde obţinem

la1 +a2 + ... +a20 13 1 ~ .J2ot3. Are Joc egalitate pentru a 1 = a2 = ... = a 2013 = .k. 2013

, emonstraţ1. ca--+--+--~-.
. aca- a, b, c> Od
do _a b c 3
b+c c+a a+b 2
Soluţie: Vom aplica inegalitatea lui Andreescu:
2
a b c a b2 c2 (a+b+c)
--+--+--=---+---+---~ .
b+c a+c a+b ab+ac ab+hc ac+bc 2(ab+bc+ca)
2
(a+b+c) 3 2
Rămâne de demonstrat că ( ) ~ - <=> (a + b + c) ~ 3 ( ab + bc +ca),
2 ab+bc+ca 2
inegalitate care este echivalentă cu 1.a. Are loc egalitate, dacă a= b = c.

e. Dacă a, b, c ~O şi ne N', demonstraţi că:


an ( b + c - 2a) + bn (a+ c - 2b) + cn (a+ b - 2c) ~ O.

Soluţie : Deoarece relaţia din membrul stâng este simetrică, putem presupune că
a ~ b ~ c. Atunci a" ~ b" ~ cn şi b + c - 2a ~a+ c - 2b ~ a+ b - 2c.
Deci tripletele (a", b", cn) şi ( b + c - 2a, a+ c - 2b, a+ b - 2c) au monotonii
diferite şi, aplicând inegalitatea lui Cebîşev, avem că:
an ( h + c - 2a) + b" (a+ c - 2b) + c" (a+ b - 2c) ~
(a"+ bn + c" )( b + c - 2a +a+ c - 2b +a+ b- 2c)
~ =0.
3
Are loc egalitate, dacă a= b = c .

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 101 I


f. Dacă a, h, c >O, demonstraţi că:
3 3 3
(-a+ h + c ) (a - h + c ) (a+ h - c ) > 2
~--~+ + _a +h 2 +c 2 .
a h c
Gh. Marghescu

Soluţie: Dacă notăm a+h+c=s şi x=:!.-,y=!!_,z=~, atunci x+y+z=I ş1 me-


s s s
3 3
(-x+ y+z)3 (x-y+z) (x+ y-z)
galitateadevine + + 2!x 2 +y 2 +z 2 ~
X y Z
3 3
(1-2x)3 (1-2y) (1-2z)
~ + + 2! x 2 + y2 + z 2 • Aplicând inegalitatea lui Cebîşev
X y Z

pentru şirurile cu aceeaşi monotonie(~,~· ~J şi ((1-2x)


3
, (1-2y)
3
, (1-3z)3),

obţinem:
3 3 3
(1-2x)
-'-----'---- +
(1-2y)
+
(1-2z) 1(1 l 1)( J J 3)
2! - - +- + - ( l - 2x) + ( l - 2 y) + ( l - 2z) . (1)
x y z 3xyz
Se ştie că m + n + p = ( m + n + p ) 3 ( m + n) ( n + p) ( p + q) . Avem aşadar:
3 3 3 3
-

3 3 3
(1- 2x ) + (1- 2y ) +(I - 2z ) = 1- 24xyz .

Deci membrul drept al inegalităţii ( l) este egal cu .!.(_!_


3
+ _!_ + .!.)- 8 ( xy + yz + zx).
y X Z

Din inegalitatea lui Cauchy avem că (.!.+_!_+.!.)(x+y+z)2!9~.!.+.!.+_!_2!9.


y X y Z X Z

Rămâne să demonstrăm că 3 - 8( xy + yz + zx) 2! x + y + z ~ 3 - 6( xy + yz + zx) 2!


2 2 2

2! (x+ y +z)
2
~ xy + yz +zx $ .!. ~ 3(.xy + yz + zx) $ (x+ y +z) 2 • Ultima relaţie este
3
l
adevărată. Are loc egalitate dacă x =y =z =- ~a= h = c.
3
g. Dacă x, y, z >O şi verifică relaţia 2x+3y+4z =9, demonstraţi că x + y3 +z 2!3 .
2 4

Solu/ie: Vom aplica inegalitatea lui Bemoulli, şi anume:


2 3
x + y3 + z = (I + x - 1) + ( l + y - 1) + ( 1 + z - 1)4 2! I + 2 ( x - 1) + I + 3 ( y - I ) + 1 +
2 4

+4(z-1)=3 . Are loc egalitate dacă x=y=z=l.

h.Fie a, h, c>O. Demonstraţi că (a +2)(b +2)(c +2)2!(a+h+c)3.


3 3 3

Soluţie: Vom aplica inegalitatea lui Hălder pentru p=q=r =.!.,şi anume:
3

102 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


I I I

( a +1 + t3 )3 (1 + b 3 +1 3 )3 (13 +1 3 + c 3 )3 ~a· I· l + l · b · l +I· l · c.


3 3 3

Ridicând relaţia la puterea a treia, rezultă inegalitatea din problemă.

i. Dacă x, y E min (~x 2 + y2 +6x+9 +~x 2 +y2-2y+1).


~. determinaţi x,ye !R

Soluţie: Aplicând inegalitatea lui Minkowski, avem că:

~x 2 + y 2 +6x+9 + ~x 2 + y2 -2y +I= ~(x+3) 2 + y 2 +~(-x) 2 +(1- y) 2 ~ JlO.


Are loc egalitate dacă 3
x + =_L_ şi (x + 3)(-x) + y(l - y) ~O deci, de exemplu,
-x 1-y
3 . 1
pentru x = - - ş1 y = - .
2 2

7.2.3. Metoda „spargerii"


Se demonstrează o inegalitate care se aplică succesiv pentru termenii din inegalita- .
tea cerută .

_ d . _ xy yz zx x+ y+z
a. Dacax,y,z>,
0 emonstraţ1ca--+--+--:s; .
. x+y y+z z+x 2

Soluţie: Vom sparge inegalitatea într-o inegalitate care să conţină expresia ~ care
x+y
trebuie comparată cu o parte din expresia din membrul drept şi care trebuie să conţină

x, y . Deci vom demonstra că ~:s;x+y <::::>4xy:s;(x+y) <::::>


2
doar variabilele
x+y 4
z A . . _. yz y +z . zx z +x .
<::::> O:s; ( x - y ) . na1og, avem mega11taţ1 1e - - :s; - - ş1 - - :s; - - , iar
y+z 4 z+x 4
inegalitatea iniţială se obţine prin însumarea acestor inegalităţi. Are loc egalitate dacă
x= y=z.

b . Daca- x, y, z> o, d emonstraţ1. ca- - -1 + - -1+ - - ;1S ; -


1(1 1 1) .
-+-+-
x+y y+z z+x 2 x y z

Soluţie: Analog cu problema anterioară, vom demonstra că - 1


- :s; .!.(.!_ + _!_), relaţie
X+ y 4 X y

care este echivalentă 1


cu - - :s; x + y <::::> 4xy :s; ( x + y ) <::::>O :s; ( x - y )2. În
2
acelaşi
x+ y 4xy

mo d se o bţm . mega
. 11tăţ11 1
. „ 1e --;S;- 1(1-+- 1) ş1. --;S;-
1 1(1-+- 1) , . .
iar.mega 11tatea
y+z 4 y z z+x 4 z x
iniţială se obţine prin însumarea acestor inegalităţi. Are loc egalitate dacă x = y = z.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a fi 103


w • w x 2 + y2 y2 + z 2 z 2 + x 2
c. Daca x, y, z >O, demonstraţi ca + + 2 x + y + z.
x+y y+z z+x
, ,
Soluţie: Demonstraţi că x- + y - 2 x + y <:::::> 2x 2 + 2/ 2 ( x + y )
2
<:::::> ( x
2
- y ) 2 O.
x+y 2
2 2 z2 + x2
În acelaşi mod se obţin inegalităţiile y + z 2 y + z şi 2 z + x , iar inega-
y +z 2 z+x 2
litatea iniţială se obţine prin însumarea acestor inegalităţi.
Are loc egalitate dacă şi numai dacă x = y = z.

PROBLEME DE ANTRENAMENT

7.A.l . Dacă a, b, c >O, demonstraţi că (a+ b + c )(.!. + ]_ + .!_) 2 9.


a b c
Soluţie: Aplicând inegalitatea dintre media aritmetică şi cea armonică, se obţine că

a+b+c 2 3 (1 1 l)
<=> (a+b+c) -+-+- 29. Arelocegahtatedaca a=b=c. . w

3 I 1 I a b c
- +-+-
a b c
w • a+b b+c c+a
w

7.A.2. Daca a, b, c>O, demonstraţi ca - - + - - + - - 2 6 .


c a b

Soluţie: Scriem inegalitatea sub fonna (~ + .:._) + (!!._ + ~) + (!!._ + .:._) 2 6, care este
c a a b c b

adevărată conform inegalităţii x + ]_ 2 2, Vx >O . Are loc egalitate dacă a= b = c.


X

2
• aw b2 c 2 a b c
7.A.3. Dacă a, b, c>O, demonstraţi ca - 2 +-,+-, 2-+-+-.
b c a- c a b

. : N otam -a = x,-
S ol uţ1e w b=y şt
. -c = z. Atunet. x,y,z > O şt. mega
. 1·1tatea devme:
.
b c a
x + y2 +z ~xy+ yz+zx<=>(x-y) +(y-z) +(z-x) 20.
2 2 2 2 2

Are loc egalitate dacă x= y=z, adică a= b = c.

. bc ca ab
7.A.4. Dacă a, b, c>O, demonstraţi că -+-+-2a+b+c.
a b c
Soluţie:
Reducem numitorii şi inegalitatea devine
a 2 b 2 +b 2 c 2 +c 2 a 2 2a 2 bc+ab 2 c+abc 2 •
Dacă notăm ab = x, bc = y, ca= z, inegalitatea se scrie

104 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


2 2
x + y + z ~ xy + yz + zx <::> ( x - y ) + (y - z ) + ( z - x )
2 2 2 2
;;;::: O.
Are loc egalitate dacă x =y =z, adică a= b =c.

- b _ab . _ bc ca
7.A .5. Daca a, , c > 0, ,
arataţt + ca , + , s 1.
a- +ab+b 2 b 2 +bc+c c +ca+a 2
Soluţie: Vom „sparge" inegalitatea în

,
ab s -I <::> 3ab s a 2 + ab + b 2 <::> Os ( a - b )2 .
a-+ ab + b 2 3
Analog, rezultă că fiecare termen din inegalitatea iniţială este s ..!_ .
3
Adunând aceste inegalităţi, se obţine relaţia cerută . Are loc egalitate dacă a= b = c.

7.A.6. Dacă a, b, c >O, arătaţi că :

a b c 3
-;:::=====+ + <-
~(a+b)(a+c) ~(b+c)(b+a) ~(c+a)(c+b) - 2.
Soluţie: Vom „sparge" inegalitatea folosind inegalitatea mediilor, şi anume

J(a+b)(a+c) =J a:b . a:c <±(.:b + a:J


Aplicând metoda pentru fiecare fracţie din inegalitatea iniţială, vom obţine inegali-
tatea cerută . Are loc egalitate dacă a =b =c.

a b c 3
7.A.7. Dacă a, b, c >O, arătaţi că + + ~-
a + 2b + 2c 2a + b + 2c 2a + 2b + c 5
Soluţie: Vom aplica inegalitatea lui Titu Andreescu, şi anume a +
a+2b+2c .
b c a b2 c2
+ + = 2 + + >
2a + b + 2c 2a + 2b + c a + 2ab + 2ac 2ab + b 2 + 2bc 2ac + 2bc + c 2 -
2 2
(a+b+c) (a+b+c)
~ . Rămâne să demonstrăm că ~
a 2 +b2 +c2 +4ab+4bc+4ca a2 +b2 +c2 +4ab+4bc+4ca
~~ <::> (a-b ) 2 +(b-c) 2 +(c-a/~ O. Are loc egalitate dacă a= b = c.
5
7.A.8. Fie Xp X2, .•. , xn, xn+I ~o cu proprietatea că x, +X2 + ... +xn =xn+I"

Demonstraţi că i
i =I
~X; ( xn+I - X;) s i
i=I
Xn+I ( xn+I - X;) .

n n n
Soluţie: Observăm că ~:Xn+ i (xn+I - X;)= L,x;+i - xn+i L,x; = nx;+i - x;+I = ( n -1 )x;+i .
i= I i= I i=I

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 105 I


n
Inegalitatea se poate scrie L l · ( xn+i) X; ~ l . Aplicând inegalitatea mediilor,
j;I xn+I n - I xn+I

avem I
i; I
_3_ . Xn+I - X;
Xn+I (n-l)xn+I
~ .!.(f _3_ +I Xn+I - X; )
2 j;I Xn+I j;I (n-J)x11+I
= .!_( 1+ nxn+I -( X1 + ...+ X
2 (n-l)xn+I
11 ) ) =I.

7.A.9. Dacă a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi, demonstraţi că:

.Ja+b-c +.Ja+c-b +.Jb+c-a ~Fa +Jb +fc.

Soluţie: Vom sparge inegalitatea sub forma .Ja+b-c+.Ja+c-b ~2Fa, care se

obţine din x ~ y ~ ~ în care înlocuim x = .Ja+ b- c şi y = .Ja - b + c . Are

loc egalitate dacă a= b = c.


7.A.10. Pentru x, y e ~. determinaţi minimul expresiei:

E(x,y)=~x 2 + y2 +~x 2 +(y-2) 2 +~(x-2) 2 + y 2 +~(x-2) 2 +(y-2)


2

Soluţie: Vom aplica inegalitatea lui Minkovski:


~i+y +){2-x)2 +{2-y) 2 ?.~~(x-+-2--x-)2 -+(-y-+2---y-)2 =2J2 .

Are loc egalitate dacă şi numai dacă ~=_L_. Avem şi inegalitatea:


2-x 2-y

~x 2 +(2-y) 2 +~(2-x) 2 + y 2 ?.~(x+2-x) 2 +(y+2-y) 2 =2J2, în care are loc


. d ~ . .d ~ X 2- y
ega I1tate aca ş1 numai aca - - = - -
2- x y
Aşadar minimul expresiei este 4J2 şi se obţine pentru x = y =1.

PROBLEME DE OLIMPIADĂ
7.0.1. Fie a, b, c >O, asttfel încât ab + bc +ca= 1. Demonstraţi că :

_1_+_1_+_1_?.J3 +_.!!!?__+~+~.
a+b b+c c+a a+b b+c c+a
Olimpiada Naţională de Matematică, 2002
7.0.2. Determinaţi numerele naturale nenule a şi b cu proprietatea că, oricare ar fi
l l
x,ye[a, b], avem -+-e(a,b).
X y
Mircea Fianu,
Olimpiada Naţională de Matematică, 2003

106 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


7.0.3. Fie x1, x 2 , ••• , x„ numere strict pozitive. Demonstraţi că:

I I I I
--+ + .. . + < - + - + ... +-.
1+ x1 I + x1+ x2 1 + x1+ x2 + ... + x„ x1 x 2 x„
Bogdan Enescu,
Olimpiada Naţională de Matematică, 2005

7.0.4. Găsiţi valoarea maximă a expresiei E ( x, y) = ( x 3 +I) ( y3 +I) , pentru x, y E ~.


care verifică condiţia x + y =I .
Olimpiada Naţională de Matematică, 2006
7.0.5. Fiind date numerele reale a, b, c, d >O şi e, f, g, h <O, demonstraţi că
inegalităţile ae + bc >O, ef + cg >O, fd + gh >O, da+ hb >O nu pot fi îndeplinite
simultan.
Olimpiada Naţională de Matematică, 2009

7.0.6. Demonstraţi că, dacă n ~ 2 este un număr natural şi xP x2, ... , x„ E (O, oo),

atunci

+(x2 -x3)2 + ... +(x„_1 -x„)2 +(x„ -x1)2.


Olimpiada Naţională de Matematică, 2012

7.0.7. Numerele reale a, b, c verifică relaţia a 2 + b 2 + c 2 = 3. Demonstraţi că


lal +lbl +lcl-abc ~ 4.
Olimpiada Judeţeană de Matematică, 2004
7.0.8. Dacă a, b, c sunt numere reale strict pozitive, atunci
a + b + b+c + c + a ~ 2(_!_ + _!_ + _!_).
c2 a2 b2 a b c
Olimpiada Judeţeană de Matematică, 2005
7.0.9. Dacă a, h, c sunt numere reale strict pozitive, atunci

2
l +
2
I +
2
I ~_!_(_1 +-1 +__!_)·
x + yz y +xz z +xy 2 xy yz zx
Olimpiada Judeţeană de Matematică, 2006
7.0.10. Fie a, h, c >O şt x, y, z >O, astfel încât a+ h + c = x + y + z. Arătaţi că
3 3 3
a b C
-
2
+-, +-, ~a+h+c.
X y- z-
Olimpiada Judeţeană de Matematică, 2009

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 107 I


SOLUŢIILE PROBLEMELOR DE OLIMPIADĂ

. . I - ab 1- bc I - ca r:; F . d.
7.S.1. I nega I1tatea se poate scne --+--+--~"\/~. 3 o1osm ipoteza, aceasta
a+b b+c c+a
c(a+b) a(b+c) b(a+c) r:;
devine + + =a+b+c~v3.
a+b b+c a+c
Dar (a+ b + c )i =ai +bi +ci + 2ab + 2bc + 2ca =ai +bi +ci + 2 ~ ab + bc +ca+ 2 = 3,

de unde rezultă inegalitatea cerută. Are loc egalitate dacă a= b = c = J3.


3

. x,yE [a, b] . Atunet-$-$-


7.S.2. F te . 1 1 1 şt. -$-$-,
I I I deun de-$-+-$-,cuega-
2 1 1 2
b x a bya bxya
2 2
.
I1tate pentru x = y = b, respectiv
. x = y =a. D ar d"m ipoteză
. avem ca- a$ - $ - $ b.
b a
2 ' • 2
Atunci a $ - <::::> a- $ 2 şi, cum a E N , rezultă că a =1. Din 1 $ - $ 2 se obţine
a b
b=2.

7.S.3. Fie s*=x1+xi+ ... +x* . Observămcă s 1 <si< ... <sn şi sk-sk-l=x*,Vk~2.
Din inegalitatea lui Cauchy obţinem:

] 1 1 )i ( 1 1 1 )( x1 X2 Xn )
( l+sl + l+s2 + ... + l+sn $ ~+Xi+ ... + xn (l+s1) 2 + (I+s2) 2 + ... + (I+sn) 2 •

XI Xi Xn
Dar , + , + ... +
<
(l+s1 t
(l+s2 (I+sn) t 2

X X X S S -S
< I + 2 + ... + n =-1-+ 2 I + ... +
(1+.\·1) (l+s 1)(1+s 2 ) (l+sn_ 1)(1+sn) 1+s1 (l+s 1)(I+s 2 )
s11 - sn-i 1 1 1 I 1 1
+ = 1 - - - + - - - - - + ... + - - - - - = 1 - - - < l .
(l+s„_1)(1+sn) l+s1 l+s1 l+si l+sn-J l+sn l+sn
Din priina inegalitate rezultă concluzia.

7.S.4. Notăm xy = t. Deoarece x + y =I, se obţine (x 3 +1)(/+1) = ! -3! + 2. Din


3

x + y = 1 se obţine t = xy $ ( x ~y J ~- Demonstrăm că
= !
3 1
-3t+2$4,Vt$-<=>
4
2
<=>(t+1) (t-2)$0, V/$_!_, cu egalitate pentru t=-1.
4
Prin urmare, maximul expresiei E(x,y) este 4, maxim ce se obţine pentru x+y=l
.
ŞI
I d"
xy=-' 1-JS
a tcă X=-- . y=
ŞI
1+J5
-- .
2 2

108 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


7.S.5. Presupunem că inegalităţile sunt îndeplinite simultan . Notăm -e = x, -f= y,
-g = z, -h = t, atunci x, y, z, t >O. Inegalităţile devin bc >ax, xy > cz, zt > yd, şi
da >tb.
Înmulţind membru cu membru aceste inegalităţi, se obţine abcdxyzt > abcdxyzt,
ceea ce este fals. Aşadar presupunerea făcută este falsă, deci inegalităţile nu pot fi
îndeplinite simultan.

_ x~ -x~ _ (x, -xi)(x, +x2 )-x1 x2 +x,xî _ 2


2 2
2 x 1x 2 (x 2 -x,)
7.S.6. Avem ca - - x1 - x2 + .
~+~ ~+~ ~+~
Scriind fiecare fracţie după modelul de mai sus, inegalitatea devine

4 x1x 2 (x2 -x,) + x2 x3 (~ -x2) + „. + x"x' (x, -x")) ~ (X1 - X2 )2+ (X2 - X3
)2 + .„ +(Xn - X )2 •
1
[
~+~ ~+~ ~+~

. .
Vom sparge inegalitatea sub forma 4
X1X2 (X, - X1 )
- ~
,
2x2 - 2x1x2 <=>
(
x2 x, - x2
)2 ~ O,
x 1 +x2
de unde rezultă inegalitatea cerută. Are loc egalitate, dacă x 1 = x 2 = . „ = x".

7.S. 7. Aplicăm inegalitatea lui Cauchy şi obţinem (JaJ + JbJ + JcJ)2 ~ 3( a2 + b2 + c 2 ) =>
. . . „ ai +b2 +c2 '~
=> JaJ + lbl +ici~ 3. Om megahtatea medu lor avem că ~ ~( abc) , de
3
unde abcE[-1, I]. Din abc~-1=>-abc~I şi, adunând aceste inegalităţi, se obţine
inegalitatea din enunţ.

X Y]] 3
7.S.8. Vom sparge inegalitatea în -, +-, ~ - +- <::::> X + y 3 ~ xy 2 '
+X- y <::::>
y- x- X y

<::::> (x- y) 2 · (x+ y) ~O . Are loc egalitate dacă a= b = c.

7.S.9. Vom sparge inegalitatea folosind faptul că Va, b, c >O,

,
1
~_!_(-1 +-1 ) <::::> 4abc ~ (b + c) ·(a 2
+bc) <=>O~ b(a-c ) 2
+ c(a -b )
2

a-+ bc 4 ab ac
Are loc egalitate dacă x = y = z.

a 3 b3 ( a+ b)3 2 , ,
7.S.10. Vom demonstra că 2 +- 2
~ 2
<=>(bx-ay) (bx- +2axy+2bxy+ay )~o
X Y (x+y)
3
a 3 b3 c3 ( a+ b + c ) . a b c
Atunci 2 +--,+--,-> 2
=a+b+c. Avem egalitate dacă-=-=-.
X y- z- (X+ y + z) X y Z

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 109 i


TESTE DE EV ALUARE

ÎESTUL7.1.

7.T.1.1. Dacă x, y, z sunt numere reale pozitive astfel încât x+ y+z=201 I, atunci
are loc inegalitatea ~201 lx + yz + ~201 ly + zx + ~201 lz + xy 5 4022.

7.T.1.2. Fie x, y >O, astfel încât x + y =.!_.Arătaţi că:


2

~+ ~E[2,2F2).
3x+ y

7.T.1.3. Dacă a, b, c sunt numere pozitive cu proprietatea a 2 + b 2 + c 2 =I, arătaţi că


a b5 c5 1
--+--+--~-.
b+c c+a a+b 6
7. T.1.4. Dacă a, b, c sunt numere reale strict pozitive, demonstraţi că
I 1 1 1
- - -3- - + 3 3 + 3 3 <-
a3 + b + abc b + c + abc c + a + abc - abc

TESTUL 7.2.

7.T.2.1. Dacă a, b, c sunt numere reale strict pozitive, demonstraţi că

__I_+ 1 + 1 <..!..(..!..+..!..+.!.)
a+.Jbc b+& c+M - 2 a b c ·

7. T.2.2. Fie k >O şi x, y, z E (O, oo ), astfel încât x + y + z = 2k. Demonstraţi că


_x_ ,_Y_,_z_>8
k-x k-y k-z- ·

7.T .2.3 . .Daca_ a 1 , a 1 , •• „ a„ E


(o , oo ) şt. a 12 + a 22 + „. +an2 = n, - •
arataţt ca-
t:, n
---+ + ... + ~-.
1+a1a 2 1+a2a3 I +anal 2

7.T.2.4.Arătaţtcă
. X + Y, + y +Z
2 '
+ Z + X- 51,Vx,y,zEO,l.
[ ]

4+y 3 +z 3 4+z 3 +x 3 4+x 3 +y 3

11 O Î Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


SOLUŢIILE TESTELOR DE EVALUARE

TESTUL 7.1.
7.R.1.1. Folosind ipoteza, avem

~201 lx+ yz =~x 2 +xy+xz+ yz =~(x+ y)(x+z) ~ 2x+ y+z


2
şi analoagele, de unde rezultă
.J201 lx + yz + .Jr-2-0l_l_y_+_z_x + .J201 lz + xy ~ 2(x + y + z) = 4022 .
. - 2011
Are loc egalitate daca x = y = z = - - .
3
7.R.1.2. Expresia o scriem
l + 1 = 1 +
<-1-+_1_=2J2 1
~x+3y ~3x+ y ~x+ y+2y ~x+ y+2x - ~x+ y
~x+ y ·
Pentru prima inegalitate vom folosi inegalitatea mediilor, şi anume
F+'JY=~(x+3y) · 1~x+ 3 y+l~ ~~ 2 . Analog,
2 x+3y x+3y+ I

Dar .
ştim că-+-~--.
1 1 va, b > o, ş1. obţmem
4 \-I '
a b a+b
1 l 2 2 8
--=+ > + > =2
~x+3y ~3x+y x+3y+1 3x+y+1- 4x+4y+2 ·

7.R.1.3. Fără a reduce generalitatea, putem presupune că a~ b ~ c. Atunci tripletele

(a 4, b4 ,c4) ş1
. ( -a- , -b- , -c-) au aceeaşi
. monotome .• d mega
. ş1,. ap 11can . .
11tatea lu1·
b+c c+a a+b
5 5 5
Ce b•1şev, obţmem
. a b_ c
ca--+--+--~-
1 ( a 4 + 64 +c 4 ) ( -a- + -b- + -c - ) .
b+c c+a a+b 3 b+c c+a a+b
Dar din inegalitatea lui Cauchy avem că

( (a
2
r r r)(
+ (b
2
+ (c
2 2 2
1 +1 +1
2
) ~ (a 2 2
+b +c
2
r' 4
de unde a + b + c
4 4
~~ '

. -a- + -b- + -c- ~ -3 . De a1c1


iar . . rezu Ita- mega
. l 1tatea
' - A re Ioe ega 11tate
ceruta. · daca-
b+c c+a a+b 2
1
a=b=c= J3'

7.R.1.4. Vom demonstra că a 3 + b 3 ~ a 2 b + ab 2 <::::>(a - b ) (a+ b) ~O, Va, b >O.


2

. 1 1 1 c . l I
Atunci ~ , , = = ş1 ana oage e.
a 3 +b 3 +abc a-b+b-a+abc ab(a+b+c) abc(a+b+c)
Adunând aceste inegalităţi, vom obţine inegalitatea din enunţ. Are loc egalitate dacă şi
numai dacă a = b = c .
Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 111 I
TESTUL 7.2.

7.R.2.1. Se ştie că - 1
-$.!.(.!.+.!.), Vx,y>O. Atunci
X+ y 4 X y
I I I 1(1 1 I I 1 1 )
a+Jk+ b+~+ c+-Jab$4 ;+/;+~+-Jab+ Jk+ J;; ·
Dar xy+ yz+zx$x-, + y 2 +z 2 .
şt,
,I . d
m acum
1 1 I b'
x:= Fa' y:= Jb' z:= fc, vom o ţme

1 I I 1 1 I '1 I . d, . 1· d . b. I
r-; + ,,- + [-- $ - +- +-. n acum m mega ttatea e mat sus, se o ţme cane u-
....; ab ....;bc ....;ca a b c
zia. Are loc egalitate dacă a = b = c.

7.R.2.2. Trebuie demonstrat că xyz ~ 8 (y + z - k )( z + x - k )(x + y - k ). Notăm


y+x-k=a, z+x-k=b, x+y-k=c. Atunci a, b, c>O şi x=b+c,y=c+a,
z =a+ b. Inegalitatea devine ( b + c )( c +a)( a+ b) ~ 8abc, care este evidentă după
aplicarea inegalităţii mediilor.
7.R.2.3. Folosind inegalitatea lui Andreescu, avem:
I I I n2 n
---+ +„.+ ~ ~ ' 2 2
I+ a1a2 I+ a2 a3 1 + a„a1 n + a 1a 2 + a2a3 + „. + a„a1 n + a 1- + a 2 + „. + a„ 2

x+ y2 x+ y 2
7.R.2.4. Cum x, y, z E [O, l], avem că $ şt analoagele.
4+y 3 +z 3 3+x3 +y 3 +z 3
Este suficient să demonstrăm că:
2 ' 2
x+ y+z 3+x 3+ Y- 3+z $1 <=>(x+l)(x-1) +(y+l)·(y-1) +(z+l)(z-1) ~O,
2 2 2

3+x +y +z
adevărat. Are loc egalitate pentru x = y = z = 1 .

112 Î Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


.CAPITOLUL 8. TIPURI DE INDUCŢIE

Raţionamentul inductiv este unul dintre primele instrumente care îi permit elevului
de liceu să depăşească limitele matematicii de gimnaziu (unde, folosind unele enunţuri
generale, putea demonstra probleme particulare) şi să îşi utilizeze creativitatea pentru
emiterea (după studiul unor cazuri concrete) şi apoi demonstrarea unor propoziţii ge-
nerale. Deşi principiul inducţiei transfinite (folosit pentru prima oară de Cantor, în
1880, apoi de Zermelo, în 1904, pentru fundamentarea Axiomei alegerii) este deosebit
de interesant şi cu ajutorul său se studiază propoziţii care depind de numere reale, în
problemele de concurs din liceu este nevoie doar de tipuri de inducţie în care pro-
poziţiile studiate depind de numere naturale. Vom vedea, totuşi, principiul inducţiei
noetheriene (enunţat de Emmy Noether la începutul secolului XX), care transpune în
mulţimea numerelor naturale ideea lui Cantor. In cele ce urmează, vom prezenta patru
variante de inducţie, folositoare în probleme de concurs. Subliniem faptul că ambele
etape din fiecare variantă sunt esenţiale. Deşi, aparent, diferenţele dintre cele patru
variante sunt minime, fiecare dintre ele rezolvă probleme specifice, pe care de cele
mai multe ori nu le putem soluţiona corect utilizând altă metodă.
Considerăm şirul de propoziţii (P( n )) n";?.n0
, care depind de numărul natural n, unde
n0 E N este dat. Vrem să demonstrăm că toate aceste propoziţii sunt adevărate .

PRINCIPIUL I DE INDUCŢIE

Etapa I (de verificare): Verificăm dacă P( n0 ) este o propoziţie adevărată.

Etapa a II-a (de demonstraţie): Fie k E N, k ~ n0 •


Presupunem că propoziţia P( k) este adevărată (ipoteza de inducţie) şi demon-
străm că şi propoziţia P( k + 1) este adevărată.
Dacă etapele I şi II sunt adevărate, atunci \:;/ n ~ n0 , P( n) e adevărată.
VARIANTA A li-A DE INDUCŢIE (INDUCŢIA NOETHERIANĂ)

Etapa I (de verificare): Verificăm dacă P( n0 ) este o propoziţie adevărată .

Etapa a li-a (de demonstraţie): Fie k E N, k ~ n0 •

Presupunem că propoziţiile P( n0 ), P( n0 + 1), .. „ P( k) sunt adevărate (ipoteza


de inducţie) şi demonstrăm că şi propoziţia P( k + 1) este adevărată.
Dacă etapele I şi II sunt adevărate, atunci \:;/ n ~ n0 , P( n) e adevărată.

VARIANTA A 111-A DE INDUCŢIE (INDUCŢIA PENTRU RECURENŢE DE ORDINUL


fEN,t~2)

Etapa I (de verificare): Verificăm dacă P( n0 ), P( n0 +I), „ ., P( n0 + t -1) sunt


propoziţii adevărate (facem t verificări).

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 113 I


Etapa a li-a (de demonstraţie): Fie k E N, k ~ n0 .
Presupunem că propoziţiile P( k ), P( k + 1), .. . , P( k + t -1) sunt adevărate (ipo-
teza de inducţie, în care facem t presupuneri) şi demonstrăm că şi propoziţia

P( k + t) este adevărată. Dacă etapele I şi II sunt adevărate, atunci V n ~ n0 , P( n)


este adevărată .

VARIANTA A IV-A DE INDUCŢIE (INDUCŢIA CU PASUL t E N, f ~ 2)

Etapa I (de verificare): Verificăm dacă propoziţiile P(n0 ), P(n0 +1), ... , P(n0 +t-1)
sunt adevărate (facem t verificări).

Etapa a II-a (de demonstraţie): Fie k E N, k ~ n0 .

Presupunem că propoziţia P( k) este adevărată (ipoteza de inducţie) şi demon-


străm că şi propoziţia P( k + t) este adevărată.
Dacă etapele I şi II sunt adevărate, atunci V n ~ n0 , P( n) e adevărată .
Varianta a IV-a se foloseşte atunci când P(n) depinde doar de P(n-t), nu şi de
propoziţiile intermediare.

PROBLEME DE ANTRENAMENT

8.A.1 . Fie a E N* şi şirul de numere reale ( bn) ~ 11 1 , dat prin b 1 = ~a (a+ 1) ,


b11 =~a(a+1)+bn-I • Vn~2. Săsedemonstrezecă VnEN*, [bn]=a .
Cu [a.] am notat, ca de obicei, partea întreagă a numărului real a.

Soluţie: Pentru n E N*, notăm propoziţia P( n): [bn) =a .

Vom demonstra că V n E N*, P( n) este adevărată, folosind principiul I de inducţie.


I. a<~a(a+l)<a+l, deci [bi)=a, adică P(l) eadevărată.
li. Fie k E N* . Presupunem că [ bk) =a şi demonstrăm că [bk+I) =a .
2
Avem a5:bk<a+1, deci a 2 +2a5:a(a+1)+bk<a +2a+1 şiapoi

a<~a 2 + 2a 5: bk+I < ~a 2 + 2a +I =a+ I , aşadar [bk+I) =a, adică P( k + 1) este adevă­
rată. Din principiul I de inducţie, rezultă concluzia.

114 ( Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


8.A.2. Să se determine şirul de numere strict pozitive (an )n~I astfel încât

a 2 =3 şi V n?.2, (1-~J·(l-~J„„·(1-+]=
al a2 an-I
n·i,
2. an-I

Soluţie: Pentru n = 2 obţinem I- ~ = a~ şi apoi a1 = 2 .


a1 a1

Pentru n = 3 obţinem (1-~]


a
· (1-~]
a
= ·a~ şi apoi
3
2·a
a3 = 4 .
1 2 2
Pentru ne N*, notăm propoziţia P( n): an = n + 1.
Metoda I. Observăm că pentru a putea determina termenul an din relaţia din enunţ,
trebuie să îi cunoaştem pe toţi cei de dinaintea lui. Aplicăm varianta a doua de
inducţie.
I. a 1 = 2, adevărat (demonstrat anterior), deci P(l) e adevărată.
li. Fie k e N•. Presupunem că V t = CT, a1 = t +I şi demonstrăm că ak+I = k + 2.
a~ - I ai - 1 af - I ( k +I)· ak+I . . . . .
Avem: -- ş1 mducţ1e,
2- ·- -2-·„.·--2- = 2 folosind ipoteza de
a1 a2 ak 2 · ak
I· 3 2 · 4 k · ( k + 2) ( k +I)· ak+I k+2 ak+I
-2· -2· · = ~ = ~ ak+I =k+2.
2 3 „. (k+1)2 2·(k+J) 2 2·(k+1) 2·(k+l)
Din varianta a II-a de inducţie, rezultă concluzia.
Metoda a li-a Înlocuind n cu n + 1 în relaţia din ipoteză obţinem:

( 2
a1
l( l ( l( l (
1- I · 1- 21 „ „ . 1 - -
a2
1 1
2 - · 1- 2 =
an-I an
n +I)·
. an+I . Folosim
2 an
2
. dm
. nou ipoteza
.

şi înlocuim primii n -1 factori din relaţia precedentă cu n· i'


Obţinem relaţia de recurenţă de ordinul 2: V n?. 2, n·an
2
2 ·a _
2·an-1

11 1
·
( 1-----z
a 11
l
1 = (n+l)·an+I .
2·an
2

Demonstrăm că V ne N*, P(n) e adevărată, folosind varianta a III-a de inducţie.


I. a 1 = 2 şi a 2 = 3 (din ipoteză şi demonstraţia anterioară).

li. Fie k e N*. Presupunem că ak = k + l şi ak+I = k + 2 şi arătăm că ak+ 2 = k + 3 .

(k+l)·ak+I ·( __1_]_ (k+2) · ak+2 ipind (k+I)(k+2) ·[- 1


J-(k+2)·ak+2
-'-------'-2-- I 2 - 2 ~ 2 I 2 2 ~
2·ak ak+I 2·ak+I 2·(k+1) (k+2) 2·(k+2)

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 115 I


k+2 (k+1)(k+3) ak+Z (k+3) ak+Z
----'-----'--- = <:::::> ak+ 2 =k+3
2·(k+l) . (k+2) 2 = 2 ·(k+2) 2 ·(k+2) 2 ·(k+2)

adică P( k + 2) e adevărată . Din varianta a III-a de inducţie, rezultă concluzia.

8.A.3. Să se demonstreze că V n E N*, numărul an= 3n + 2 nu este divizibil cu 13.

Soluţie : Căutăm o relaţie de recurenţă în care să apară şi un multiplu de 13.


Observăm că V n E N* , an+) = 27 ·an - 52 (I)
Pentru n E N*, notăm propoziţia P( n): an/ 13, pe care o demonstrăm cu ajutorul
inducţiei cu pasul t=3.
I. a 1 =5/13, a 2 =11/13, a 3 =29/13, deci P(1),P(2),P(3) sunt adevărate.

li. Fie k E N* . Presupunem că ak / 13 şi arătăm că ak+) / 13.


Avem ak+) = 27 · ak - 52 şi deoarece 27 · ak / 13 şi 52 : 13 rezultă că ak+ 3 /13,
adică P( k + 3) e adevărată. Din varianta a IV-a de inducţie, rezultă concluzia.

8.A.4. a) Fie a E IR• astfel încât a+_!._ E tQ. Arătaţi că 1


V n E N* , a 11 +-- E Q .
a an

b) Demonstraţi că V n E N*, ( 3+ .J2f + ( 3-.J2r E z.

Soluţie: a) Pentru n E N*, notăm xn =an +-- .


1
an
Obţinem relaţia de recurenţă: (1)
Pentru n E N*, notăm propoziţia P( n): xn E Q, pe care o demonstrăm cu ajutorul
variantei III de inducţie.

şi x2 =a 2 +~=(a+_!._)
2

I. Avem x 1 =a+_!_EQ
a a a
-2EQ, deci P(l) şi P(2) sunt

adevărate.

li. Fie k E N* . Presupunem că xk, xk+I E Q şi arătăm că xk+Z E Q .


Din (1) obţinem că xk+Z = x 1 · xk+I - xk E Q, deci P( k + 2) este adevărată.
Din varianta a IIJ-a de inducţie rezultă concluzia.
1
b) Se aplică punctul a) numărului a=3+.J2, căci rezultă analog că dacă a+-EZ,
a
1
atunci V n E N* , an + - E Z.
an

116 i Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


PROBLEME DE OLIMPIADĂ

8.0.1. Considerăm a E IR• cu proprietatea că {a} + { ~} = I .


Arătaţi că 'ţ/ n Er~r- , {an}+ { :n} = 1. ( {X} este partea fracţionară a lui EIR)
X

Dorei Miheţ,
Olimpiada Judeţeană 2011

8.0.2. Fie n E N , n ~ 3 şi x E IR . Dacă { x} = { x 2 } = { xn} , arătaţi că x E Z.


Laurenţiu Panaitopol,
Olimpiada Naţională 1997

8.0.3. Determinaţi şirul de numere naturale (an )n~l astfel încât


n(n+1)(2n+l)
V n E N*, a 1 • a0
I
+ a 2 • a0 2 + . .. +an · a0 n = 6
· .

Dana Heuberger

8.0.4. Determinaţi funcţiile f : N* ~ N•, astfel încât


V n E N* , f (n) + f (n +I)+ f (f (n)) = 3n + 1.
Călin Burduşel,
Olimpiada Judeţeană 20 I O
8.0.5. Determinaţi funcţiile f: N ~ N, astfel încât
Vn E N, f (f (n)) + f (n) = 2n + 6 .
Cristinei Mortici
8.0.6. Fie A o mulţime infinită care conţine cel puţin un număr iraţional. Arătaţi că

pentru orice n E N•, există n elemente ale lui A care au suma un număr iraţional.
Dinu Teodorescu,
Lista scurtă pentru Olimpiada Naţională, 2011

8.0.7. Determinaţi funcţiile strict crescătoare f: N* ~ N• care au proprietatea că,


I
V n E N*, numărul -; L k · f (k)
n
este un pătrat perfect cel mult egal cu (n + 1)
2
.
k=l
Lucian Dragomir,
Lista scurtă pentru Olimpiada Naţională, 2013

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 117 I


8.0.8. Se consideră mulţimea F a funcţiilor f: N---) N care au proprietatea că
J(a 2 -b 2 )=f 2 (a)-f 2 (b), 'v'a,bEN*, cu a"?.b.
a) Determinaţi { f (1) If E F} .
b) Arătaţi că F are exact două elemente.
Nelu Chichirim,
Olimpiada Naţională 2010
8.0.9. Demonstraţi că orice număr natural cuprins între I şi n ! poate fi scris ca sumă
a cel mult n divizori distincţi ai lui n ! .
Titu Andreescu
Olimpiada Naţională 2011

8.0.10. Fie p E N* şi x 1 >O. Demonstraţi că printre primii m termeni ai şirului

definit prin relaţia de recurenţă xn+l = ~ p 2 + 1 · xn + p · ~ x~ +I , 'v' n E N* există cel


puţin [ ~] numere iraţionale.
Titu Andreescu
8.0.11. Demonstraţi că pentru diferite alegeri ale semnelor + şi - din expresiile
±I± 2 ± 3 ± ... ± ( 4n +I) se obţin toate numerele impare mai m1c1 sau egale cu
( 2n + I)( 4n + 1) .
Dorin Andrica
8.0.12. Fie M o mulţime
de vectori liberi astfel încât sunt îndeplinite condiţiile :
(1) V ii , v E M, necoliniari, rezultă că ii+ v E M.
(2) II
'v' ii E V , cu ii < I , rezultă că ii E M .
Demonstraţi că mulţimea M coincide cu mulţimea V a tuturor vectorilor liberi .
8.0.13. Spunem că o mulţime A de vectori nenuli din plan are proprietatea (S) dacă
are cel puţin 3 elemente şi pentru orice ii E A , există v, wE A astfel încât v -:t= w şi
ii=v+w .
a) Demonstraţi că pentru orice n "?. 6, există o mulţime cu n vectori nenuli care
are proprietatea ( S) .
b) Demonstraţi că orice mulţime finită de vectori nenuli care are proprietatea (S)
are cel puţin 6 elemente.
Mihai Bălună,
Olimpiada Judeţeană, 2003

118 i Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


8.0.14. Pentru once număr neN • ~ cu an
notam =n! (1+-+-+.„+-
1 I 1) +1 şi
1! 2! n!
considerăm a11 puncte în plan, oricare trei necoliniare. Segmentele care unesc câte
două puncte se colorează cu n culori . Arătaţi că există trei segmente la fel colorate
care sunt laturile unui triunghi.

8.0.15. Pentru pavarea unei alei de lungime n e N* şi de lăţime 1 se folosesc dale


pătrate de latură I, de culorile roşu (r), galben (g), albastru {a) şi verde ( v).
Perechile de culori (neordonate) {r, a}, {r, v} , {g, v} le numim perechi compatibile.
Determinaţi numărul pavajelor în care orice pereche de culori din două dale alăturate
este compatibilă .
Vasile Pop

8.0.16. Fie n e N, n ~ 3 şi numerele a 1, a2„. „ an e {O, oo) . Arătaţi că aceste numere


pot fi laturile consecutive ale unui poligon dacă şi numai dacă au loc inegalităţile
a 1 <a2 +a3 + „.+an
a2 <a1 +a3 +„.+an

SOLUŢIILE PROBLEMELOR DE OLIMPIADĂ

8.S.1. Pentru n e N* , notăm xn = an +-1- .


an
Obţinem relaţia de recurenţă : (I)

Avem x1 =a+~= [aJ+[~] +{a}+{~}= [a]+[~]+ 1 e Z


Şi X2 =a + ~ = (a+~
2
2 r- 2E Z .
Folosind varianta a III-a de inducţie şi relaţia (1) deducem că V ne N*, xn e Z.
Avem Xn =[a~ J+[ aln ] +{an} +{ aln } E Z , deci {an} +{ ~n } E Zn [O, 2), V n e N* .

Dacă am avea {an}+{~n }=o , atunci {an}={aln }=o, deci an, ;n eZ, adică
a e { -1, 1} , dar ultimele valori nu verifică relaţia {a}+ { ~} =1 din ipoteză.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 119 I


8.S.2. Să observăm că pentru x E {O, l} enunţul este adevărat.

Dacă x = [ x 2 ]-[ x (~ k
1

x E IR\ {O, I} , avem: x 2 - E z•, deci ecuaţia x2 - x - k =O

are soluţie. Aşadar t... =I + 4k ~O, deci k E N*.


noi
Avem [ J
xn - x = xn - [x) =t E Z (1)
Arătăm că \:/ m E N, m ~ 3, 3 am, bm E N , astfel ca am ~ 2 şi xm = amx + b111 ( 2)
I. Pentru m = 3 , x 3 = x 2 · x = (x + k) · x = x 2 + k · x = x + k + k · x = (k +I) x + k
Aşadar alegem a3 = k + 1 ~ 2 , b3 = k E N.
II. Fie p E N , p ~ 3.
Presupunem că 3 a P, bP E N , astfel încât a P ~ 2 şi xP = a Px + bP şi demonstrăm că

3ap+l,bp+I EN, astfel încât ap+I ~2 şi xp+I =ap+ 1x+bp+I ·


ipind
xp+I =xP · x = (apx+bp)·x=apx 2 +bpx=ap(x+k)+bpx=(ap +bp)·x+k · ap
deci alegem ap+I =ap +bp ~2 şi bp+I =k · aP EN.
Aşadar afirmaţia ( 2) e adevărată pentru orice m E N, m ~ 3 .
(I)
u
Obţinem xn = anx+bn = x+t, deci (an -l)x+bn =t E Z . Rezultă că X=-EQ,
V

u/k
soluţie a ecuaţiei x - x - k =O . Obţinem
2
CU U, V E z•, este O
{
, deci x E Z.
V /I

8.S.3. Avem a 1 • a01 = I .

Scăzând din relaţia din enunţ pe cea pentru n - 1 , obţinem că \:/ n ~ 2,

deci \:/ n E N* , an ·aa„ =n2 (1)


Demonstrăm că \:/ n E N* , an =n .
Pentru n =I , din a 1 • a01 = 1 , deoarece numerele sunt naturale, rezultă a 1 = a01 =I .
Presupunem că pentru k E N, k ~ 2, \:/ t =I, k -1, a1 = t .
Avem ak · a0 * = k2. Presupunem că ak = s < k.
Din ipoteza de inducţie deducem că a0 * = a.1. = s < k , deci ak · a0 * = s 2 < k 2 , fals.
k2 k2 k2 .
Presupunem că ak = s > k . Deducem as = a0 k =-;;; =-; < k = k , deci

120 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


2 (I) k2 k2 ipind k2 k2 k4 k4
2
s =(ak) =a ·a =-·a =-·a, = - · - = - < - = k 2 fals
ak aak s a„ s ~ S s s2 k2 ' .
s
Aşadar ak = k, deci V n E N*, an = n.

8.S.4. Notăm /(l)=aEN* . Obţinem a+f(2)+f(a)=4, deci a~2.


'--.--" ..______.
<: I <: I

Dacă f ( 1) = 1 , folosind primul tip de inducţie deducem că V n E N* , f ( n) = n.


Dacă /(1) = 2, folosind primul tip de inducţie vom demonstra că

• { f (2n) = 2n - 1
VnEN, (1)
/(2n- l) = 2n
I. Pentru n = 1 în relaţia din enunţ obţinem 2 + f ( 2) + f ( 2) = 4 , deci f ( 2) = 1 .
Aşadar afirmaţia (1) e adevărată pentru n =I .

li. Fie k E N*.


f ( 2k) = 2k - I { f ( 2k + 2) = 2k + I .
Presupunem că şi demonstrăm că
{ f ( 2k - 1) = 2k f ( 2k + 1) = 2k + 2
Pentru n = 2k în ipoteză obţinem: f (2k) + f (2k + 1) + f (! (2k )) = 6k +I~
~ 2k - 1+ f ( 2k + 1) + f ( 2k - 1) = 6k + 1 ~ f ( 2k + 1) + 2k = 4k + 2 ~ f ( 2k + 1) = 2k + 2
Pentru n = 2k + I în relaţia din ipoteză obţinem

f(2k + l)+ f(2k +2)+ !(f(2k+ 1)) =6k+4~2k+2+ f(2k+2)+ f(2k +2) =6k+4
~ 2.f(2k+2)=4k+2 ~ .f(2k+2)=2k+I
Aşadar P ( k + 1) este adevărată, de unde rezultă concluzia.

8.S.S. Notăm relaţia de recurenţă din enunţ cu (1) şi f (O)= a E N .


Pentru n=O în (1) obţinem f(a)=6-aEN, deci a~6.
Pentru n=a în (1) obţinem f(6-a)=3a.
Pentru n = 6 - a în ( 1) obţinem f ( 3a) = 18 - Sa ~ O, deci a ~ 3 .
Pentru n = 3a în ( 1) obţinem f ( 18 - Sa) = I la - 12 ~ O, deci a ~ 2 .
Pentru n=18-Sa în (1) obţinem /(lla-12)=-2la+S4~0,deci a~2.
Rezultă că /(O)= 2 . Analog deducem că /(1) = 3 .
Folosind inducţia cu pasul t = 2, demonstrăm că V n E N, f (n) = n + 2 .
I. Am demonstrat înainte că P( O) şi P( 1) sunt propoziţii adevărate.
li. Fie kEN. Presupunemcă f(k)=k+2 şidemonstrămcă f(k+2)=k+4.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 121 I


Pentru n = k în (1) obţinem:
ipind
J (J (k)) +J (k) = 2k + 6 ~ f ( k + 2) + k + 2 = 2k +6 ~ f ( k + 2) = k + 4
deci P( k + 2) este adevărată, de unde rezultă concluzia.

8.S.6. Demonstrăm prin inducţie de tipul I că propoziţia P( n): „Există n elemente

ale mulţimii A care au suma un număr iraţional" este adevărată pentru orice ne N*.
I. Pentru n = 1 , alegem elementul iraţional al lui A, deci P( 1) este adevărată.
not
li.Fie keN*.Presupunemcă 3a1,a2 „„,akeA cu a1 +a2 +„.+ak =ake!R.\Q
şi demonstrăm că găsim k +I elemente ale mulţimii A care au suma un număr
iraţional. Dacă există a e A \ { a 1, a 2 , ... , ak} astfel încât ak +a e IR. \ Q, atunci
alegem ak+I =a şi avem a 1 + a 2 + ... + ak + ak+I = ak +a e JR\ Q, deci P( k +1)
este adevărată. În caz contrar, rezultă că 'V a e A\ {a1, a 2 , .. . , ak}, ak +a e Q.
nat
I
Aşadar, mulţimea A\ { a 1, a 2 , .. . , ak} = A' c { q - ak q e Q} şi este infinită.
Alegem elementele q 1 -ak,q 2 -ak>„.,qk+l -ak e A' c A.
Suma lor este q 1 + q 2 +. „ + qk+l -(....._____,._,
k + l)ak e IR.\ Q, deci P( k +1) este adevărată .
e!Q e!R\IQ
Din primul principiu de inducţie rezultă concluzia.

8.S. 7. Pentru n = 1 în afirmaţia din enunţ obţinem că f (1) ~ 4 şi este un pătrat

perfect. Pentru n=2 în enunţ obţinem că ~(/(1)+2/(2)) este un pătrat pe.rfect


mai mic sau egal cu 9, deci /(t) este un număr par. Rezultă că /(I)= 4.
J /K )
Atunci, 9;::2'(/(1)+2/(2))=2+ /(2) > 2+4 şi cum (/(1)+2/(2)) este un
2
pătrat perfect, deducem că _!_(/(I)+ 2/ (2)) =9, deci f (2) = 7.
2
Procedând analog găsim f (3) = 1O. Demonstrăm, folosind inducţia noetheriană, că

propoziţia P( n): f (n) = 3n + 1 este adevărată pentru orice ne N*.


I. Am demonstrat mai înainte că f (1) = 4 = 3 · 1+1, deci P( 1) e adevărată.
li. Fie k e N*.
Presupunem că 'Vt=l,k, f(t)=3t+1 şi demonstrăm că f(k+1)=3k+4.
] k+I
Din ipoteză, numărul k +
1
L t ·f (t) este un pătrat perfect ~ ( k + 2 )2 . Avem:
1=1

122 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


I k+I I k ip ind 1 k
(k +2)2 ~-"1 t · f(t) = f(k +1)+-"1 t · f(t) = J(k +1)+-"1 t·(3t+ I)=
k+IL.i k+IL.i k+IL.i
t=I t=I /=I

= f{k+1)+-l-[k(k+1)(2k+I) + k(k+l))=J(k+l)+k(k+l{;c
. k+I 2 2

> f ( k) +k ( k +I)= k 2 + 4k +I .
I k+I l k
2
Obţinem: 2
_"1t·f(t)=(k+2) <:=> f(k+l)+-"1r.f(t)=(k+2) <:=>
k+1.L.i k+1.L.i
t=I t=I
2
<:=> f ( k +I)= (k + 2) - k ( k +I)= 3k + 4.
Aşadar P ( k + I) este adevărată, de unde rezultă că V n E N* , f (n) = 3n +I .
8.S.8. a) Notăm cu (1) relaţia din enunţ. Punând a= b =O în (1) obţinem /(O)= O.
Punând a= I, b =O în (1) obţinem /(1) E {O, I} . Amândouă variantele sunt posibile,
deoarece funcţia nulă şi funcţia identică fac parte din mulţimea F.
Aşadar { f (I) If E F } = {O, I} .
b) Fie f E F. Din ipoteză, avem că

\la,beN*, cu a~b, f 2 (a)-f 2 (b)=f(a 2 -b 2 )~o, deci f(a)~f(b)~O.


Aşadar funcţia f este crescătoare.

i)Dacă /(1)=0 , punând a=2, b=O în (1) obţinem /(4)=/(2 2 -0)=/ 2 (2).
Punând a=2, b=l în (1). obţinem /(3)=/(2 2 -1)=/ 2 (2), deci /(3)=/(4).
Punând a=4, h=3 în (1) , obţinem /(7)=/(4 2 -3 2 )=/2 (4)-/ 2 (3)=0.

Folosind faptul că V n E N*, f (72


11
)-- i((72n-I )2 _ 02 )~-l)/2 ( 72 -I) 11
şi primul

principiu de inducţie rezultă că VnE N , f (7


211
) =O şi cum f este crescătoare,
rezultăcă VxeN, f(x)=O .

ii) Dacă deoarece V a, b E N*, cu a> b, avem a -b >1, obţinem din


2 2
/(1) =I,
ipoteză că f 2 (a)-f 2 (b)=f(a 2 -b 2 )~f(1)=1. Aşadar f(a)>f(b)~o. deci
funcţia f este strict crescătoare. Rezultă că /(O)= O.
Arătăm, folosind inducţia noetheriană, că V n E N, f (n) = n .
I. Am arătat că f (O) = O, deci P (O) este adevărată.
11. Fie k E N*. Presupunem că Vs= O, k-1, f ( s) = s şi arătăm că /( k) = k .

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 123 I


Pentru k = 4t = (t +I ) -(t - I ) , obţinem:
2 2

2 2 ){I) 2 2
ip ind 2 2
f(4t)=f ( (t+l) -(t-1) =/ (t+1)-/ (t-l) = (t+l) -(t-1) =41.

obţinem f( 4t + 3) = 4t + 3.
2 2
Procedând analog pentru k = 4t + 3 = (21+2) -(2t+1) ,
Pentru k E { 4t + l, 4t + 2} , procedând ca mai înainte se arată că f ( 4t + 3) = 4t + 3 .
Din ipoteza de inducţie avem că f (4t) = 4t şi deoarece f este strict crescătoare,
rezultă că f (4t +I) = 4t +I şi f (4t + 2) = 4t + 2 .
Aşadar f (k) = k, deci P( k) este adevărată, de unde rezultă concluzia.
Obţinem că funcţia nulă şi funcţia identică sunt singurele elemente ale lui F .

8.S.9. Demonstrăm afirmaţia prin inducţie după n E r~:t . Pentru n = 1 , singurul număr
k =I, I! este k = 1, care este o „sumă" a unui divizor al lui 1 ! .
Fie m E N*. Presupunem că orice a E { 1, 2, ... , m !} se poate scrie ca o sumă a cel mult
m divizori distincţi ai lui m ! şi demonstrăm că orice k E { 1, 2, ... , ( m +I)!} se poate
scrie ca o sumă a cel mult m +I divizori distincţi ai lui ( m + 1)! .
Din teorema împărţirii cu rest, există şi sunt unice q, r E N, cu r ~ m, astfel

încât k=(m+l)q+r. Avem O~q~-k-~(m+l)!=m!. Dinipotezadeinducţie,


m+I m+I
rezultă că există d 1 < d 2 < .. . < d1 divizori ai lui m!, cu t E N*, t ~ m , astfel încât
q=d1 +d2 + . .. +d1 • Atunci, k=(m+l)d1 +(m+l)d2 + . . . +(m+l)d,+r (1)
Numerele e1 =(m+l)d 1, e2 =(m+1)d2 , ••• ,e1 =(m+1)d1 sunt t<m+1 divizori
distincţi ai lui ( m +I)! .
(1)
Dacă r =O , atunci k = e1 + e2 + ... + e1 şi P( m + l) este adevărată.
Dacă r *O , atunci, deoarece r < m + 1, rezultă că r este un divizor al lui ( m + 1)! .
Mai mult, r<(m+1)d1 <(m+l)d2 < ... <(m+1)d" deci r,e1,e2 , • . . ,e, sunt
( 1)
t+1~m+I divizori distincţi ai lui (m+l)!. Obţinem k=e1 +e2 + . .. +e1 +r ş1
P( m +I) este adevărată . Din primul principiu de inducţie rezultă concluzia.

8.S.10. Folosind relaţia din ipoteză rezultă uşor, utilizând primul principiu de inducţie
că V n E N*' Xn+I > Xn > o.

Tot din relaţia respectivă deducem că


• 2
V n E N* '

2 ~
( Xn+I - ~ p2 + 1 . xn r 2
= p ( x; +I)

şi apoi Vn E N ' Xn+I + xn - 2\j p- + 1 . Xn . Xn+I =p2 (1)

124 i Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


Înlocuind n cu n+l în (1) obţinem:

VnE
!M
1\l,
2
xn+ 2
2
+ xn+I -
f2""--:
2v p- + 1 · X11+i · xn+ 2 = p
2
(2)
Scăzând din relaţia ( 2) pe ( 1) deducem:

V n E N*, X~+ 2 - X~ - 2~ p 2 + l · Xn+I · ( Xn+2 - xn) =O


Împărţind relaţia precedentă la xn+ 2 - xn >O rezultă:

V n E N* ' Xn+2 = 2~ p 2 +I . Xn+I - Xn ( 3)

Deoarece p E N*, numărul ~ p 2 + l este iraţional. Din relaţia ( 3) deducem că


pentru orice n E N*, cel puţin unul dintre numerele xn, x11 +1, xn+ 2 este iraţional.

Într-adevăr, dacă xn, Xn+I E Q, atunci Xn+ 2 = 2~ p + 1 · Xn+I


2
- xn E IR\ Q.
'---.-------' .........
EIR\IQ EIQ

Rezultă că printre primii m termeni ai şirului există cel puţin [;] numere iraţionale.
8.S.11. Vom demonstra afirmaţia folosind tipul I de inducţie.
I.Pentru n=l avem că (2n+1)(4n+1)=15 şi 1=-1-2+3-4+5,
3=1-2+3-4+5, 5=1-2-3+4+5, 7=1+2+3-4+5, 9=1+2-3+4+5,
11=1-2+3+4+5, 13=-1+2+3+4+5, 15=1+2+3+4+5,
deci propoziţia P ( 1) este adevărată.
li. Fie k E N*. Presupunem că din expresiile ± 1±2 ± 3 ± ... ± ( 4k + 1) se obţin toate
numerele impare mai mici sau egale cu ( 2k + 1) ( 4k + 1) şi demonstrăm că din
expresiile ±1±2±3± ... ±(4k+1)±(4k+2)±(4k+3)±(4k+4)±(4k+5) se obţin
toate numerele impare mai mici sau egale cu (2k + 3)( 4k + 5).
Cum (4k+2)-(4k+3)-(4k+4)+(4k+5)=0, folosind ipoteza de inducţie, rezultă
că din expresiile ±1 ±2 ±3 ± ... ±( 4k + 1)±( 4k + 2)±( 4k +3)±( 4k + 4)±( 4k +5) se
obţin toate numerele impare mai mici sau egale cu (2k + 1)( 4k + 1).
Demonstrăm că există alegeri ale semnelor pentru care obţinem şi toate numerele
impare m, cu (2k + 1)( 4k + 1) < m ~ (2k +3)( 4k +5), în număr de 8k +8. Avem:
( 2k + 3) ( 4k + 5) = 1 + 2 + 3 + . .. + ( 4k + 4) + ( 4k + 5)
( 2k + 3) ( 4k + 5)- 2 = -1 + 2 + 3 + .. . + ( 4k + 4) + ( 4k + 5)
( 2k + 3) ( 4k + 5 )- 4 = 1 - 2 + 3 + ... + ( 4k + 4) + ( 4k + 5)

( 2k + 1) ( 4k + 5) = ( 2k + 3) ( 4k + 5 )- 2 . ( 4k + 5) = 1 + 2 + 3 + ... + ( 4k + 4 )- ( 4k + 5)
( 2k +I) ( 4k + 5 )- 2 = -1 + 2 + 3 + ... + ( 4k + 4 )-( 4k + 5)

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 125 I


( 2k + I) ( 4k + 5)- 4 = I - 2 + 3 + ... + ( 4k + 4 )- ( 4k + 5)

( 2k + l) ( 4k + I)+ 2 =(2k +I) (( 4k + 5)- 4) + 2 =(2k +I) ( 4k + 5)- 2 · (4k + l) =


= 1+ 2 + 3 + ... + ( 4k) -( 4k + 1) + ( 4k + 2) + ( 4k + 3) + ( 4k + 4 )-( 4k + 5)
Aşadar P( k + 1) este adevărată. Din primul principiu de inducţie rezultă concluzia.

8.S.12. a) Demonstrăm că pentru orice ne N propoziţia P( n): „pentru orice ii eV


cu Iii Ie [O, 2n ) , rezultă că ii e M " este adevărată.
P( O) este chiar afirmaţia ( 2) din ipoteză . Fie k e N.
I
Presupunem că V ii eV, cu ii Ie [O, 2*), rezultă că ii e M .

b) Demonstrăm că V ii eV, cu lui e [O, 2*+ 1), rezultă ii e M .


Datorită ipotezei de inducţie, trebuie să demonstrăm doar că
V ii eV, cu Iii Ie [ 2k, 2k+I), rezultă că ii e M .

Fie ii eV, cu Izi Ie [ 2*, 2k+I) . Alegem punctele O, A , cu ii= OA .

Avem: Aeln1(c(o,2k+1 ))\ln1(c(o,2*)). unde lnt(C(O,r)) este interiorul cercului


de centru O şi rază r.
Fie I mijlocul segmentului [OA]. Deoarece Ie lnt( c( O, 2k)) , putem alege punctele
B, Ce lnt( c( O, 2k)) astfel încât OA este mediatoarea [ BC].

Deoarece loBI =loci E [O, 2k), din ipoteza de inducţie rezultă că OB, oe E M .
Folosind acum condiţia (1), obţinem că OB + OC =ii e M .
Aşadar P( k + l) este adevărată şi obţinem concluzia.

8.S.13. a) Demonstrăm prin inducţie după ne N, n ~ 6, că găsim chiar o mulţime


cu n vectori nenuli şi neco/iniari cu proprietatea ( S) .
I. Pentru n = 6 , alegem hexagonul regulat ABCDEF de centru O.
Mulţimea A= {OA, OB, OC, OD, OE, OF} are proprietatea ( S).
li. Fie k e N, k ~ 6 . Presupunem că există o mulţime de vectori nenuli şi necoliniari
A={-;;;, v2 , „ ., vk} cu proprietatea (S) . Alegem punctele O, M 1, M 2 , „ ., M*' cu

~=OM;, Vi= l, k . Alegem i, j e { l, 2, ... ,k}, i "* j astfel încât µ( ~) este

126 ~ Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


minimă . Rezultă că V;+ vj ~A, căci altfel am avea, pentru v1 = OM1 =V;+ vj,

µ(M;OAf;)<µ(~), fals. Alegem A'={~,v2 , .„,vk>Y,"}.


Mulţimea A' are proprietatea ( S) şi din principiul I de inducţie rezultă concluzia.

b) Fie mulţimea A= { OX1, OX2 , „.OXn} cu proprietatea (S).


Alegem două axe de versori ii şi v, astfel încât ele să fie concurente şi neparalele cu
niciunul dintre vectorii din Au{ X;X.i IOX;, oxj EA}.
Avem : Vi=~, OX; =a; ·ii +b; ·V , cu a;, b; E ~· . În plus, numerele a 1, a 2 , ••• ,an
sunt distincte, la fel şi numerele b1, b2 , . • . , bn. Mulţimea M ={a 1, a 2 , • •. , an} are
proprietatea că V a; E M, 3 aj, ak E M, cu k * j, astfel ca a;= aj + ak. (1)
(1)
Fie a= max a; => 3 b, c E M , cu b
a;EM
* c, astfel ca a= b + c .

Avem a > b , deci c > O şi a > c, deci b > O. Obţinem că a =b + c >O, aşadar
mulţimea A are elementele distincte şi strict pozitive a, b, c .
(I)
Fie a'= min a; => 3 b', c' E M, cu b' * c', astfel ca a'= b' + c'.
a;EM
Avem a'< b', deci c' <O şi a'< c', deci b' <O . Obţinem că a'= b' +c' <O,
aşadar mulţimea A are elementele distincte şi strict negative a', b', c' .
În concluzie, mulţimea A are cel puţin 6 elemente.

8.S.14. Demonstrăm afirmaţia prin inducţie după n E ~t.


Observăm mai întâi că şirul (an t~ 1 verifică : an+I = ( n + 1) (an - I)+ 2 , V n e N*
I. Pentru n = 1 avem a 1 = 3 puncte şi un triunghi cu laturile colorate în n = 1 culori.
II. Fie k E N* . Presupunem că propoziţia P( k) este adevărată.
Alegem ak+I puncte în plan, oricare trei necoliniare. Izolăm unul dintre ele, pe care îl
numim M şi îl unim cu celelalte ak+I -1 = ( k + 1)( ak -1) + 1 puncte, cu segmente de
(k+l)(ak -1)+1
k + 1 culori . Avem > ak -1, deci (conform principiului cutiei) cel
k+l
puţin ak dintre segmentele cu un capăt în M au aceeaşi culoare, pe care o notăm cu
(C). Selectăm cele ak puncte care sunt extremităţile diferite de M ale acestor
segmente. Dacă unul dintre segmentele care unesc două dintre punctele selectate,
[ M;M.i J, are culoarea ( C), atunci el formează un triunghi monocolor cu segmentele
[MM;] şi [MM .i J. Dacă niciunul dintre segmentele care unesc două dintre punctele
selectate, [M;M 1 J, nu are culoarea ( C), atunci cele ak puncte selectate sunt unite

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 127 I


între ele prin cel mult k culori, deci le putem aplica ipoteza de inducţie şi găsim un
triunghi monocolor. Din principiul I de inducţie rezultă concluzia.

8.S.15. Pentru n E N* , notăm cu xn numărul pavajelor. Căutăm o relaţie de recurenţă


pentru şirul ( xn) n~I . Separăm pavajele bune în patru tipuri: R11 este mulţimea pava-
jelor bune în care ultima dală roşie,
Gn este mulţimea pavajelor bune în care
este
ultima dală este galbenă, An este mulţimea pavajelor bune în care ultima dală este
albastră, Vn este mulţimea pavajelor bune în care ultima dală este verde. Notăm cu

r,1' gn , an, v11 numărul elementelor mulţimilor Rn, Gn, An, V11 . Avem relaţiile de
recurenţă: rn+I =an+ vn, gn+I = vn, an+I = rn, Vn+I = rn + gn, V n E N*
ŞI xn = r + gn +an + vn ,
11 V n E N* .
În plus, r1 = g 1 = a 1 = v1 = l, r2 = v2 = 2 şi g 2 = a 2 = l.

Se demonstrează uşor, folosind tipul I de inducţie, că V n E N* , {an: gn .


r,1 - vn
Obţinem r,1+ 2 = an+I + vn+I = rn + rn+l şi analog, toate şirurile verifică relaţia de
recurenţă a lui Fibonacci.
Avem x 1 = 4 = 2F3 , x2 = 6 = 2F4 şi V n E N* , Xn+ 2 = Xn+I + xn.
Folosind recurenţa anterioară, se demonstrează, utilizând tipul al III-iea de inducţie, că

V nEN.' Xn =2·Fn+2•

unde {F.) • >O, F. ~ Js [[1+/ 5 J J} 1


+[ -
2
.J5 'li n e N' este şirullui Fibonacci.
8.S.16. Dacă a 1, a 2 , •• „ an sunt laturile unui poligon, atunci inegalităţile sunt
adevărate. Demonstrăm afirmaţia reciprocă folosind primul principiu de inducţie,
pentru n E N, n 2". 3 . Cazul n = 3 este cel al unui triunghi şi este cunoscut.
Fie k E N, k 2". 4 . Presupunem că afirmaţia este adevărată pentru orice k-1 numere
strict pozitive care verifică relaţiile din enunţ.
a1 < a2 + a3 + ... + ak
a2 <ai +a3 + ... +ak
Fie numerele a 1, a 2 , .. . , ak E (O, oo) astfel încât

Notăm, ca de obicei, ak+I = a 1 •


Dacă Vi E { 1, 2, . . „ k}, ai + ai+I > ( a 1 + a2 + ... + ak )-(ai + a;+1),
k k
atunci : ~)a; +a;+J) > k(a 1+a2 + ... +ak)- ~)a; +ai+I)
i=I i=l

128 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


deci 4(a 1+a2 + ... +ak)>k(a1+a2 + .. . +ak), adică 4>k, fals.
Aşadar există i E { 1, 2, „ „ k}, cu a; + a;+i ~ ( a 1+ a2 + „. + ak)-( a; + ai+I) .
Pentru simplitatea notaţiei, considerăm a 1 + a2 ~ a3 + a4 + ... + ak.
Notăm a 1 + a2 + ... + ak = S .
a3 <(a 1 +a2 )+a4 + . .. +ak =S-a3
a4 < (ai + a2) + a3 + .. . + ak = S - a4
Avem:

ak < (al + a2) + a3 + · ·· + ak-l = S - ak


Fienumerele E1 =a 1 , E2 =a 2 , E1 =S-2a1 , Vt=3,k şi E=min{E 1,E 2 ,„ .,Ek} ·

Avem: ( a 1 + a2 - ~) < a 1 + a2 ~ a3 + a4 + „. + ak .
E S ~ 2a1 ( •) • E
iar pentru t = 3, k , a1 + - ~ a1 + < S - a1 dect a1 < S - a1 - - ,
2 2 2
căci ( *) <=> 2a1 + S - 2a1 < 2S - 2a1 <:::> 2a1 < S <:::> a1 < S - a1 , adevărat.

(a, + a2 - ~) < a3 + a4 + .. . + ak
Obţinem :
a3 <( a 1 +a2 -~)+a4 + ... +ak

şi aplicând ipoteza de inducţie pentru numerele

I E .
deducem că există poligonu 1 A1A3 ••• Ak cu A1A3 = a 1 = a 1 + a2 - - şt
2
V t = 3, k . Considerăm, ca de obicei, că Ak+l = A1 •
E
Deoarece numerele a 1 + a2 - - , a 1, a 2 verifică ipoteza pentru n = 3 , există punctul
2
A2 în exteriorul poligonului A1A3... Ak astfel încât A1A2 = a 1 şi A2A3 = a2 .
Deoarece poligonul A1A2A3... Ak are lungimile laturilor a 1, a2, ... , ak, din principiul I
de inducţie rezultă concluzia.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 129 I


TESTE DE EVALUARE
TESTUL 8.1.

8.T.1.1. Detenninaţi şirul de numere strict pozitive (a n )n;,1 astfel încât V n E N',
n(n+l)(n+2)
an + 2 ·an-I + 3 · all_ 2 + ... + n ·a, = ·
6
Dana Heuberger,
Olimpiada Locală, Maramureş,2006
8.T.1.2. Determinaţi funcţiile f: Z ~ Z, astfel încât V x E Z, 3/ (x )- 2/ (! (x)) = x .
Cristinei Mortici
8.T.1.3. Se dau şirurile (un )lleN" , (vil )lleN" , cu u = 3, v = 2, care satisfac relaţiile de
1 1

recurenţă: un+I = 3u„ + 4v„ şi vn+I =2un + 3vn, 'rj n E .f:f. Fie şirurile ( x„ )neN" ' (y„ teN"'
unde xn =un +vil şi Yn =un + 2vn' 'rj n E N' . Demonstraţi că 'rj n E N.' Yn = [ xn Fi].
Dorin Andrica
8.T.1.4. Fie ( xn t;,, un şir strict crescător de numere naturale.

Demonstraţi că 'rj n E N.' xn+I > ~2 ( x, + X2 + ... + xn) + 2..


2
Gheorghe lurea,
Lista scurtă pentru Olimpiada Na/ionată, 2012

Testul 8.2.

8.T.2.1. Determinaţi funcţiile f: [a, b] ~ [a, b], astfel încât


V xE[a,b], f(f(x))+ f(x)=2x.

8.T.2.2. Se dau 2n puncte în plan ( n;?: 2 ), oricare trei necoliniare. Între aceste 2n
puncte se construiesc n 2 + 1 segmente. Arătaţi că se fonnează cel puţin un triunghi.

8.T.2.3. Se dau şirurile (x )


11
N"
nE1~
şi (y n ) N", definite astfel :
ne

x, = 3' y, = 2' xn = 3xn-I + 4yn-I' Yn = 2xn-I + 3yn-I' 'rj n E N, n;?: 2.


Arătaţi că şirul ( zn LN· , zn = 1+4x~y~, V n E N•, nu conţine niciun număr prim.
Titu Andreescu
8.T.2.4. Se consideră şirul ( xn )neN cu x0 =O, astfel încât

3xn +~5x,~ +4
'rj n E N ' xn+I 2 .

130 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


a) Arătaţi că V n E N, x„ e N.
b) Arătaţi că V n E N, numărul x„+ 1 • x„ + 1 este un
perfect. pătrat
Concursul liceelor partenere cu U. T. Cluj-Napoca, 20 I O

SOLUŢIILE TESTELOR DE EVALUARE


TESTUL 8.1.

8.R.1.1. Pentru n = 1 în ipoteză obţinem a 1 = 1, iar pentru n = 2 obţinem a 2 = 2.


Demonstrăm, cu ajutorul inducţiei noetheriene, că V n e N* , an =n .
Am verificat că P(l): a 1 = 1 este adevărată.
Fie k E N* . Presupunem că V t = 1, k, a1 = t şi demonstrăm că ak+I = k + 1 .
(k+l)(k+2)(k+3)
Avem ak+I +2 · ak +3 · ak-I + .. . +k·a2 +(k+1)·a1 = şi
. 6
bk

ip ind ~ ( k + 1) ( k + 2) ( k + 3)
bk = 2 · k+3·(k-1)+ ... +k·2+(k+l) ·1= L.}(k+2-i)= 6 -(k+l)
i=I
deci ak+I = k +I şi conform celui de-al doilea principiu de inducţie rezultă concluzia.

8.R.1.2. Din ipoteză obţinem că V x e Z, 2(/ (x )- f (! (x) )) = x- f ( x) .


Fie g : Z ~ Z , g ( x) = x - f ( x) . Pentru n E N* , notăm fn = f of o ... of : Z ~ Z .
'--v-'
de nori f

Deoarece avem V x e Z , g ( x) = 2g ( f ( x)) , folosind această relaţie şi primul

principiu de inducţie deducem că V x E Z, V n E N*, g( x) = 2n · g(fn (x))


..._.,..._. ~

eZ eZ
deci V x E Z, V n E N* , 2n I g ( x), adică V x E Z, g ( x) =O.
Soluţia problemei este funcţia identică f =Iz .

8.R.1.3. Observăm că u~ - 2v~ =1 . Cerinţa problemei ne sugerează să calculăm mai


întâi

Apoi, 2 - 2vn+l
Un+I 2 = ( 3un + 4vn )2 - 2 ( 2un + 3vn )2 =un2 -2vn,
2 V n E N• .

Folosind recurenţa anterioară şi primul principiu de inducţie, deducem că


• 2 2
VneN, un-2vn=l,
deci VneN*, 1=2x~-y~=(F2xn-Yn)(F2xn+Yn) (1)
Folosind relaţiile de recurenţă din enunţ şi primul principiu de inducţie, obţinem că

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 131 I


'linEf'J°, un,vn,x11 ,y11 EN• şidin (1) rezultăcă 'linEN*, O<.fi.xn-Yn<l,
adică Yn < .fi.xn < Yn + 1, de unde deducem că 'lin E N*, Yn =[ xn.fi.] .

8.R.1.4. Demonstrăm afirmaţia prin inducţie după n E N*.


SC ( *) }
I. Pentru n = 1, avem: x2 ~x 1 +1 >A+-,
2

deoarece (*)~xi-~ +~>o~( Fi - ~r >0, adevărat.


noi 1
li. Fie k E N*. Presupunem că Yk = ~2(x1 +x2 + ... +xk) +2<xk+I (1)

Demonstrăm că Yk+I = ~2( x1 + x2 + ... + xk) + 2xk+I + _!_ < xk+ 2 .

( 1) ~ 2 (XI + X2 + .. . + Xk ) < ( Xk+ I - ~ r, 2

aşadar
1 )2 1 (2)
Yk+I < ( xk+I -2 +2xk+I + ~ xk+ 2 , deoarece
2
2
( 2) ~ 4
~
xl+i + Xk+I + _!_ (xk+2 _ _!_)
2
~
( Xk+I + 1). Xk+I
'----v----' '-v-'
~ Xk+2 . ( Xk+2 - 1)' adevărat.
5xk+2 :!>xk+z-1

Confonn primului principiu de inducţie, rezultă concluzia.

TESTUL 8.2.

8.R.2.1. Din ipoteză obţinem f (! (x) )- f (x) = 2( x- f (x)), '11' x E [a, b] .


Fie g:[a,b]~lR, g(x)=f(x)-x. Obţinemcă 'lixE[a,b], lg(x)l~b-a.
Pentru n E N* , notăm fn =f of o . • • of : [a, b] ~ [a, b] .
'---v-----'
de nori f

Deoarece avem 'li x E [a, b] , g ( f (x)) = -2g ( x) , folosind această relaţie şi primul

principiu de inducţie deducem că 'li x E (a, b], '11' n E N*, g(fn (x)) = (-2f g(x).

Aşadar 'lixE[a,b], 'linEN•, 2nlg(x)l=lg(fn(x))l~b-a.

xE[a,b].Dacă 2n~ :(x)I'


Fie g(x)=;eO, atunci 'linEN•,
1
'---v-----'
fixai
fals .

Aşadar 'lixE[a,b], g(x)=O, deci 'lixE[a,b], f(x)=x.

132 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


8.R.2.2. Folosim primul tip de inducţie. Pentru n = 2, avem 4 puncte, unite prin 5
segmente din cele 6 posibile. Evident, printre ele există cel puţin un triunghi.
Fie k E N, k 2::: 2. Presupunem că afirmaţia este adevărată pentru n = k şi o demon-
străm pentru n = k + 1 . Alegem 2k + 2 puncte din plan, oricare trei necoliniare, între
care construim ( k + 1) + 1 segmente. Fixăm două puncte A1, A2 , care sunt unite printr-un
2

segment. Dacă între celelalte 2k puncte există cel puţin k 2 + 1 segmente, din ipoteza
de inducţie rezultă că între aceste puncte se formează un triunghi.
Dacă între ultimele 2k puncte există cel mult k 2 segmente, atunci rămân
( k + 1) + 1-1 - k 2 = 2k + 1 segmente care au un capăt în A1 sau în A2 şi celălalt
2

capătîn grupul celor 2k puncte. Conform principiului cutiei, cel puţin unul dintre cele
2k puncte este unit şi cu A1 şi cu A2 , deci se formează un triunghi .
Conform variantei I de inducţie, deducem concluzia.
8.R.2.3. Folosind primul principiu de inducţie şi relaţiile din ipoteză se arată că:

VnEn, xn- 2Yn=l


2
J'l.-T*
. 2

2 2
A pot,. Zn 2 2
= 1+4XnYn = ( x/12 - 2yn2 ) 2 2
+ 4XnYn = ( Xn2 + 2y/12 ) - 4XnYn
2 2

deci Z 17 = ( x; + 2y; + 2XnYn )(x; + 2y; - 2x11 yn).


Deoarece ambii factori sunt numere naturale mai mari decât 1, rezultă că niciunul
dintre membrii şirului ( zn t~ 1 nu este prim.

8.R.2.4. a) Se demonstrează, prin inducţie de tipul I, că V n E N , xn 2::: O.

Apoi, V n E N, 2( xn+l -x11 ) = xn + ~sx; + 4 >O, deci şirul este strict crescător.
Avem: ~sx; + 4 = 2xn+I -3xn şi ridicând la pătrat şi tăcând calculele obţinem:
V n E N, x;+I -3xn+lxn + x; = 1 (1)
Înlocuind n cu n + 1 E N în (1) rezultă:
2 3 2 (2)
Vn E N ' Xn+2 - Xn+2Xn+I + Xn+I =1
Scăzând din relaţia (2) relaţia (1) şi grupând, obţinem:

VnEN, (x 11 +2 -xn)(xn+2 -3xn+I +x11 )=0 (3)


Deoarece şirul este strict crescător, prima paranteză din egalitatea (3) e nenulă, deci:
V n E N , X11 +2 - 3xn+I + X11 = O ( 4)
Folosind inducţia de tipul III în recurenţa ( 4), deducem că V n E N, xn E Z.
Deoarece x0 =O şi şirul este strict crescător, obţinem că V n E N, xn E N.
2
b) (2) ~ V n E N' Xn+2Xn+I + 1 = x;+2 -2xn+2Xn+I + x;+I = (xn+2 -Xn+I ) .

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 133 !


CAPITOLUL 9. ŞIRURI RECURENTE ŞI PROGRESII

ELEMENTE TEORETICE

l. RELAŢII DE RECURENŢĂ DE ORDINUL I

9.1. Definiţie. Spunem că şirul ( x„ t ;o:o verifică o relaţie de recurenţă liniară de


ordinul I dacă există numerele reale a, b, astfel încât x„+ 1 =ax„ +b, Vn~O (1), unde
x0 este un număr real dat.

9.2. Observaţie. Dacă numerele a, b, x0 sunt date, atunci şirul ( x„ )„;o:o este unic
determinat de relaţia (t).
Pentru a determina termenul general pentru un şir recurent liniar de ordinul I, vom
scne:

x„_1 = ax„_ 2 + b I· a ax„_ 1 = a 2 x„_ 2 + ab


x„_2 = ax„_ 3 + b I· a 2 , de un de obţinem
. a 2 x„_ 2 = a 3x„_ 3 +a 2b .

x1 = ax0 + b I· a n-1 a n-1 x1 = a n x0 + a n-lb


După adunarea acestor relaţii se obţine x„ =a" x0 + b ( 1+a+ „ . +a"-') .

Dacă a =F-1, se obţine x„ = a"x0 +ba" - l .


a-1

2. RELAŢII DE RECURENŢĂ LINIARĂ DE ORDINUL AL II-LEA

9.3. Definiţie. Spunem că şirul ( x„) n2: o verifică o relaţie de recurenţă liniară de ordinul
II dacă există numerele reale a, b, astfel încât x„+ 2 =ax„+ 1 +bx„, V n~O (2), unde
x 0 , x1 sunt două numere reale date.

9.4. Observaţie. Dacă numerele a, b, x0 , x 1 sunt date, atunci şirul ( x„ )„;,: o este
unic determinat de relaţia ( 2) .
Pentru a determina termenul general pentru un şir liniar recurent de ordinul al II-iea
vom scrie ecuaţia caracteristică, şi anume: r 2 =ar+ b, pe care o rezolvăm şi se obţin
cazurile:
a) Dacă ecuaţia caracteristică are două soluţii reale distincte 'î şi r2 , atunci
termenul general este x„ = c1 • /'j
11
+ c 2 • r2".

134 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


b) Dacă ecuaţia caracteristică are două soluţii egale 'i = r2 , atunci termenul general
este x 11 = c 1 • fjn + nc2 • r2n , unde c1 şi c2 sunt două constante care se vor determina,
ştiind x 0 şi x1 •

9.5. Observaţie. Dacă ecuaţia caracteristică nu are soluţii reale, atunci termenul
general se va determina folosind elemente de clasa a X-a.

3. PROGRESII ARITMETICE

9.6. Definiţie. Un şir (an ).;.; 1 se numeşte progresie aritmetică dacă orice termen al
său,
începând cu al doilea, se obţine din cel iniţial prin adunarea cu un număr constant
numit raţie, notată cu r.

9. 7. Proprietate. Dacă ( a 11 ) .;.; 1 este o progresie aritmetică, atunci termenul general


este a11 = a 1 + ( n - I) r, Vn E N• .
Demonstra/ie. Din definiţia progresiei aritmetice avem an - a„_ 1 = r, a„_ 1 - an_ 2 = r
... , a 2 -a1 = r . Adunând membru cu membru aceste egalităţi, se obţine relaţia cerută.

9.8. Proprietate. Dacă (an ).;>; 1 este o progresie aritmetică, atunci:


a 1 +an =a2 +an-I = ... =ak +an-k+ 1 ,VnEN• , Vk$n.

Demonstra/ie. Fie nEN' şi k$n, atunci ak+an-k+ 1 =a1 +(k-l)r+a1 +(n-k)r=


= 2a1 + ( n -1) r =constant (nu depinde de k), de unde rezultă concluzia.

9.9. Proprietate. Dacă (an )n?:I este o progresie aritmetică, atunci suma primilor n
. . . . (a +an)n
1 n(n-1)
termeni at progres1e1 este S 11 = a 1 + a2 + ... + a11 = = na 1 + r, Vn ~ 1.
2 2
9.8.
Demonstra/ie. Avem 2Sn =(a 1 +an)+(a 2 +an)+ ... +(an +a 1 ) = n(a1 +a.), adică
(a1 +a )n 11
S,, 2 .

9.10. Proprietate. Numerele reale a, b, c sunt termeni consecutivi ai unei pro-

gresii aritmetice dacă şi numai dacă b = a+ c.


2

9.11. Proprietate. Şirul (an Li este o progresie aritmetică dacă şi numai dacă
orice termen al său, începând cu al doilea, este media aritmetică a termenilor alăturaţi
lui.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a t 35 I


Teorema lui Dirichlet. Dacă a, d sunt două numere naturale prime între ele,
atunci progresia aritmetică a, a+ d, a+ 2d, a+ 3d, ... conţine o infinitate de numere
prime.

4. PROGRESII GEOMETRICE

9.12. Definiţie. Un şir (b")n~I cu termeni nenuli se numeşte progresie geometrică


dacă orice termen al său, începând cu al doilea, se obţine din cel iniţial prin înmulţirea
cu un număr constant numit raţie, notată cu q.

9.13. Proprietate. Dacă (b")"~ 1 este o progresie geometrică, atunci termenul


general este b" = b q"- 1, Vn E N'.
1

Demonstraţie. Din definiţia progresiei geometrice avem că ~ = q, bn- 1


=q
bn-1 bn-2 '

b2 = q. Înmulţind membru cu membru aceste egalităţi, se obţine relaţia cerută.


bi

9.14. Proprietate. Dacă ( b„) „„ 1


este o progresie geometrică, atunci

b 1 · bn =b2 ·bn-I = . .. =b; ·bn-k+\' VnEN', Vk~n.

• F"1e n E
D emo11straţ1e. R>.T'
1'1

ş1
k ~ n, atunci. b" · bn-k+i = b1 • q k-1 · b1 • q n-k = b21 q n-1 = ct. (
nu
depinde de k), de unde rezultă concluzia.

9.15. Proprietate. Dacă ( b„ t,, 1


este o progresie geometrică, atunci suma primilor n

b q" -I "#I
. . • • I ' q
termeni a1 progres1e1 este S„ = b1 + b2 + ... + b„ = q -1 .
{
nb1 , q =I

9.16. Proprietate. Numerele reale şi nenule a, b, c sunt termeni consecutivi ai


unei progresii geometrice dacă şi numai dacă b2 =ac.

9.17. Proprietate. Şirul ( a„ ) 11 ~ 1 cu termeni pozitivi este o progresie aritmetică dacă


şi numai dacă orice termen al său, începând cu al doilea, este media geometrică a
termenilor alăturaţi lui .

9.18. Proprietate. Dacă un şir este o progresie geometrică, atunci şirul modulelor
termenilor acestei progresii este tot o progresie geometrică.

136 ! Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


PROBLEME DE ANTRENAMENT

9.A.1. Determinaţi termenul general al şirului ( xn L~o definit prin xn+I = 2xll + 3 '
Vn~O şi x 0 =l.
xn = 2x11-I + 3 x =2x11 _1 +3 11

xii-I = 2xll-2 + 31·2 2x11 _1=2 2x11 _2 +3·2


Soluţie: x 2 = 2x11 _3 + 31 · 22, de unde se obţine 22x 2 = 23 x 3 + 3 · 22 .
11
_
11
_
11
_

11 1
X =2x +31·2n-I 2 - X1 =2"x0 +3 ·2n-I
1 0
Adunând membru cu membru aceste egalităţi, se obţine:
xn
11
= 2 + 3( 1+ 2 + ... + 2n-I ) = 2 + 3( 211 11
- 1) = 2 +2- 3, V n E N .
11

9.A.2. Determinaţi termenul general al şirului ( xn Lo definit prin 3xn+I = xn + 6'


Vn~O şi x1 =l .
1
xn =)xn-1 +2

1 11-2
X11-1 =-X 11
+2·-
3 3

Soluţie: Vom scrie relaţia sub forma x11 +1 = ±x + 2. Atunci x


11 11 _ 2 =±x 11
_
3 +2 {±J .

După adunarea egalităţilor precedente se obţine

xii= 3~-1 +2[1+±+(±J + ... +(±J-


2
]= 3~' J~r-l =3-3:,' -,--]
V nEN•.

9.A.3. Determinaţi termenul general al şirului ( x 11


t„ 1
, definit prin xn+I = xn + n, 'v'n ~ 1
Şi X1 = J.

Soluţie: Avem că xn =xii-I + n - I ' xn-1 = xn-2 + n - 2 ' . . . ' X2 =Xi + 1.


Adunând aceste relaţii membru cu membru, obţinem :
n(n-1) n 2 -n+2
x =I+ (1 + 2 + ... + n -1) = 1 +
11
= , Vn ~I.
2 2

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 137 I


9.A.4. Determinaţi termenul general al şirului (x " )n ~ 0 definit prin x" +i = x +i + 2xn ,
11

Vn~O şi x0 =1, x 1 =2.

Soluţie: Ecuaţia caracteristică este r = r + 2 cu soluţiile 'i = -1 şi r 2 = 2. Atunci ter-


2

X0 =1
menul general este xn =c1(-ir +c2 • 2\ unde c1 şi c2 sunt soluţiile sistemului <=>
{ x1 =2

9.A.5. Determinaţi termenul general al şirului ( xn t ;,1definit prin xn+I + 2xn + xn-1 =o'
Vn ~ 2 şi x1 = 2, x2 =3.
Solu/ie: Ecuaţia caracteristică este r 2 +2r+1 =O cu soluţiile 'i = r2 ~ -1 . Atunci ter-
menul general este x„ =c1(-Ir +n·<:i ·(-ir, unde c1 şi c2 sunt soluţiile sistemului
2 1 7
.x;= <=>{-c 1 -c2 = <=>{c1 =- . Deci xn =(-tr(sn-7), V nEN•.
{Xz =3 c1 + 2c2 = 3 c2 = 5

9.A.6. Determinaţi termenul general al şirului (a n ) n~O


definit prin an + 4 = 2an- 1 + 3an- 2 ,
Vn~2 şi a0 =-2, a 1 =2.

Soluţie: Vom determina t E IR astfel încât şirul ( xnLo' definit prin xn =an +t, Vn ~O,
să verifice o relaţie de recurenţă liniară de ordinul al doilea. Înlocuind în relaţia din
ipoteză, se obţine xn +t+4=2xn-I +2t+3xn-i +3t, Vn~2. Atunci vom impune condiţia
t + 4 = St <=> t = 1. Deci şirul xn = an + 1 verifică relaţia xn = 2xn-I + 3xn-2' V n ~ 2, iar
x0 = -1 şi x1 = 3. Ecuaţia caracteristică este r = 2r + 3 cu soluţiile 'i = -1 şi r2 = 3.
2

Prin urmare, xn =ci . (-1 r + C2 . 3n' unde ci şi C2 sunt soluţiile sistemului {Xo = - l <=>
x1 =3

c, = 1 ~
{ C2 =
2

şi an = ~( 3" + ( -1 yi+ 1
. 3 )- 1 ' VnE N .

9.A. 7. Fie n ~ 3 un număr natural. Presupunem că şirul a 1, a2 , ••• , a„ de numere


naturale nenule satisface relaţia a„_ 1 + a„+ 1 = k„a,., Vi E { 1, 2, ... , n} , unde k" k2 , ••• , kn
sunt numere naturale (în relaţia anterioară, a0 = an, an+i = a 1 ) .
Demonstraţi că 2n ~ k1 + k2 + ... + kn ~ 3n.

138 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


a.
1 1
a.
Soluţie: Din ipoteză avem că k; =__.'.:...~,deci
ai ai

Inegalitatea din partea dreaptă o vom demonstra prin inducţie după n ~ 2.


Pentru n = 2, avem că a0 +ai = k 1a1 şi a1 + a3 = kiai, unde a0 = a 2 şi a3 = a1• Atunci
avem 2ai = k 1a1 şi 2a 1 = kiai . Înmulţind membru cu membru cele două egalităţi, se
obţine k ki =4~(k 1 , ki)E{(l, 4), (2, 2), (4, l)}, deci k1 +ki ~5. Prin urmare,
1

inegalitatea este adevărată pentru n = 2. Presupunem relaţia adevărată pentru n -1 şi


o demonstrăm pentru n . Dacă toate numerele a1 , ai, „ „ an sunt egale, atunci
k = ki = „. = kn = 2 deci inegalitatea este
1
adevărată. Dacă numerele nu sunt egale,
atunci există i E {1, 2, „ „ n} astfel încât ai ~
ai-I şi ai > ai+I sau ai > ai-I şi ai ~ ai+I .
Atunci ai-I + ai+I < 2ai , de unde rezultă că ki = 1. Atunci şirul a ai, „„ ai-P 1
,

ai+I' „„ an verifică relaţia din ipoteză şi conţine n - 1 termeni , prin urmare putem
aplica ipoteza inducţiei, deci k1 + ki + „. + ki-i + k;+i + „.+ kn ~ 3 ( n -1) şi cum k; = 1,
vom obţine că inegalitatea este adevărată pentru n .
9.A.8 Demonstraţi că, dacă o progresie aritmetică conţine doi termeni raţionali, atunci
toţi termenii progresiei sunt raţionali .

Soluţie: Fie (an )."1 progresia aritmetică cu raţia r ce are termenii an şi a,,, raţionali,

m,n E N' . Atunci an -a,,, EQl~(n-m)rEQl~rEQl=>a1 EQl=>all EQ V'n~l.

9.A.9. Arătaţi că, dacă o progresie aritmetică de numere naturale conţine un pătrat
perfect, atunci ea conţine o infinitate de pătrate perfecte, dar există progresii aritmetice
de numere naturale care nu conţin niciun pătrat perfect.

Soluţie: Fie (an)."' progresia aritmetică cu raţia r ce are termenul an pătrat perfect.
Deci 3k E N' astfel încât an = k2. Atunci an+m = a„ + mr = ki + mr, 'v'm E N. Dacă
2 2
alegem m = 2pk + p 2 r, vom avea a,,,+ 11 =k2+2pkr + p ir = (k + pr ) , 'v'p E N, deci
există o infinitate de termeni pătrate perfecte. Dacă considerăm şirul ( a„)11 1, definit „
prin a„ = 4n + 3, avem că şirul este o progresie aritmetică şi termenii săi nu sunt pă­
trate perfecte.
9.A.1 O. Într-o progresie aritmetică suma primilor o sută de termeni este -1, iar suma
termenilor de rang doi , patru, „ „ o sută este I. Calculaţi suma pătratelor primilor o
sută de termeni ai progresiei .

Soluţie: Fie ( a„ )n;,i progresia aritmetică şi r raţia sa. Atunci a 1 + a 2 + „. +a 100 = -1 ~

~( a 1
+a100 )·50=-l =>a1 +a100 =-__!__.Din a doua condiţie avem:
50

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 139 I


I 3
a 2 +a4 + ... +a100 =1 <=>( a 2 +a100 ) • 25 =I ~a1 +r +a100 = . Atunci r=- ş1 prm
25 50
. 149 . 2 2 2 14999
calcul se obţme a 1 =--,iar a 1 +a, +„.+a 100 = - -
50 - 50

PROBLEME DE OLIMPIADĂ

9.0.1. Fie ( ak )k„ 1 un şir de numere naturale, care are proprietatea ak 2::: a2 k + a 2k+I ''\lk 2::: I.
a) Demonstraţi că pentru orice număr natural n 2::: 1 există n termeni consecutivi
nuli ai şirului.
b) Daţi exemplu de şir care are proprietatea din ipoteză şi conţine o infinitate de
termeni nenuli .
Olimpiada Judeţeană de Matematică, 2005

9.0.2. Pentru fiecare n e N, n 2::: 2, notăm cu p ( n) cel mai mare număr prim mai mic
sau egal cu n şi cu q ( n) cel mai mic număr prim mai mare strict ca n . Arătaţi că
I I
sn =r () ()
n

k=2 p k q k < -2 .
Olimpiada Judeţeană de Matematică, 2006

9.0.3. Fie (an L,, 1 un şir de numere reale cu proprietatea că lan+I - an I:::;; I, Vne N * ,

iar ( bn )n;,i şirul definit prin bn = a1 + a 2 : „. +an . Arătaţi că lbn+I -bJ:;; ~' '\ln E N'.

Olimpiada Judeţeană de Matematică, 2008

9.0.4. Se consideră şirul ( xn t„ 0


dat prin xn = 2n - n, ne N. Determinaţi toate numerele
naturale p pentru care s P = x0 + x 1 + „. + x„ este o putere cu exponent natural a lui 2.
Olimpiada Judeţeană de Matematică, 201 O

9.0.5. Un şir (an )n;,i de numere naturale este crescător, neconstant şi are proprietatea:
an divide n 2 , oricare ar fi n 2::: I . Arătaţi că una dintre următoarele afirmaţii este
adevărată:
• Există un număr natural n1, astfel încât an = n pentru orice n 2::: n1 ;
• Există un număr natural n2 , astfel încât an = n 2 , pentru orice n 2::: n2 •
Olimpiada Judeţeană de Matematică, 2012
9.0.6. Determinaţi
progresiile aritmetice de numere naturale pentru care suma primilor
n termeni este pătrat perfect, '\ln e N•.
Olimpiada Naţională de Matematică, 1991

140 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


9.0. 7. Se consideră şirul ( x„ LN· definit prin x1 = 3 şi x„+ 1 = [ x„ Fi], pentru 11~1 .
Determinaţi toate valorile n E ff, pentru care x x +i • x„+ 2 sunt termeni consecutivi
11
,
11

ai unei progresii aritmetice.


Olimpiada Na/ională de Matematică, 2000

9.0.8. Fie n un număr natural nenul şi fie numerele reale aP a2 , „ ., a„, astfel încât
a + a,,,+ 1 + a +2 + „. + a„ ~ m + m + 1 + „. + n, oricare ar fi m =I, 2, .„, 11. Arătaţi că
111 111

2 2 2 > n ( n + 1)(2n +I)


ai + a2 + „ . + a„ - 6 .
Olimpiada Na/ională de Matematică, 2011

9.0.9. Un şir de numere este numit complet dacă are termeni naturali nenuli şi orice
număr natural nenul are cel puţin un multiplu printre termenii şirului. Arătaţi că o
progresie aritmetică este şir complet dacă şi numai dacă raţia sa divide primul termen.
Olimpiada Naţională de Matematică, 2013
9.0.1 O. Se consideră n un număr natural, n ~ 5, şi aP a2 , „„ a„, n numere reale cu
proprietăţi le:
a) Numerele sunt nenule şi cel puţin unul este egal cu 2013 .
b) Oricare patru numere din cele n se pot ordona astfel încât să formeze o progresie
geometrică.
Determinaţi aceste numere.
Olimpiadă Ungaria

REZOLVAREA PROBLEMELOR DE OLIMPIADĂ

9.S.1. a) Presupunem că toţi termenii şirului sunt nenuli, atunci


~ a2 + 03 ~ 04 + 05 + a6 + 07 ~ a2', + Q2" +1 + Q2"+2 + „ . + a2'"' - I ~ 2"' V n E rf'
al

ceea ce reprezintă o contradicţie , deci nu toţi termenii sunt nenuli. Dacă ak =O, atunci
ak ~ a2,, k + a2,,k+i + a2"k+ 2 + „. + a2„k+2 P_
1
, 'l::fp E N' de unde rezultă că există p termeni
consecutivi nuli pentru orice p număr natural;
1; n=2P,pEN
b) Un exemplu este a = .
11
{ O; n:t:2P,pEN

9.S.2. Să notăm cu 2 = p 1 < p 2 < .„ < Pm < „. şirul numerelor prime. Pentru P; < k < P;+i •
n } p.,,-1 }

avem p(k)=p; şi q(k)=P;+l'Fieatunci p 111 =q(n).Avem L p()k q()<I


k=2 k
() ( )=
pkqk k=2

m-IP;,,-1 J m-1 p. - p . m- 1() } ) J J J


=II =I i+I = I - - - =---<-.
I

i =I k=1>; p(k)q(k) i=I P;+1P; i=l P; P;+J 2 Pm 2

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 141 I


9.S.3. Din faptul că jan+i - a„ I: ; 1 , deducem, folosind inegalitatea modulului, că
jan-a,,,j::;jn-mj, Vn, mEI~f. Obţinem jbrn-1 -bnl=1~+C1z+ ... +an+I ~+Clz+ ...+anl=
n+l n
- na„+1 -a1 -a2 - ... -a„ < ja„+1 -ai! +jan+1 -a2I + ... +la2 -a1I < n +( n-1) + ... +2+ I=_!_
n(n+I) - n(n+l) - n(n+I) 2

9.S.4. sP = 2p+I - p(~ + l) -1. Se demonstrează prin inducţie că 2P < s„ < 2"+ 1 pentru
2
p ~ 3. Observăm că s 0 = 1 = 2°, s 1= 2 = i1, s 2 = 2 , deci răspunsul este p E {O, I, 2}.

9.S.5. Deoarece şirul este neconstant, există n0 , astfel încât a„ >I pentru n ~ n0 •
Astfel, dacă p ~ n0 este un număr prim, atunci aP = p sau a„ = p 2 • În cazul în care
an ::;; n pentru orice n, luând un număr prim p ~ n0 , obţinem a P =p. Rezultă apoi prin

inducţie că an = n, pentru n ~ p: dacă an = n, atunci n::;; an+I ::;; n +I şi I(


an+I n + 1)
2

implică an+i = n +I. Aşadar, în acest caz putem lua n1 = p. Rămâne cazul când există

mE rf astfel încât a'" > m. În acest caz, deoarece m + 1 nu divide pe m rezultă că 2

a„ ~ m + 2, deci am+I > m + 1. Continuând inductiv, obţinem an > n pentru orice


n ~ m. În particular, luând un număr prim p > m, obţinem aP = p 2. Rezultă apoi

inductiv că a„ = n
2 pentru n ~ p: dacă a„ = n , atunci a„+ 1 ~ n > _!_( n +I ) (ultima
2 2 2
2
inegalitate fiind valabilă deoarece n ~ p ~ 3) şi an+i I( n + 1) 2
implică a„+ 1 = ( n + l )
2

Aşadar, în acest caz putem lua n2 = p.


9.S.6. Fie (an L, 1 o progresie aritmetică de numere naturale care verifică condiţiile
problemei şi notăm cu r raţia sa. Evident a 1 , r E N. Notând cu Sn suma primilor n
n(n-1)
termeni ai progresiei, avem S„ = na1+ r, s 1 = a1 şi a1 este pătrat perfect.
2
Fie p E
2 2
N, astfel încât a 1 = p . S 4 = 4p 2 + 6r = 2( 2p + 3r) este pătrat perfect.

Atunci 3k E N, astfel încât 2 ( 2 p + 3r) = k


2 2
, relaţie din care deducem că k este
număr par, prin urmare există IE N astfel încât k = 21. Înlocuind, obţinem
2 p + 3r = 2/2, deci şi r este număr par. Fie q E N, astfel încât r = 2q şi vom avea
2

sn=n(p 2 +(n-l)q)=n(nq+p 2 -q). Dacă presupunem că p 2 -q:;t0, atunci


putem alege un număr natural n astfel încât ( n, p2-q)=1. Dar şi ( n, nq + p
2
- q) =I,
prin urmare Sn nu este pătrat perfect. Deci presupunerea făcută este falsă, deci p = q
2

care implică sn = n 2
p 2 , Vn E N'.

142 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


9.S.7. Prin calcul se obţine că x2 = 4, x3 = 5, x4 = 7, x5 =9. Prin inducţie se demonstrea-
ză că xn ~ 3, Vn ~ I . Într-adevăr, x = 3 ~ 3 şi, dacă xn ~ 3, atunci x11+1 =[ x1 J2]~4~3.
1

Atunci xn+I -xii=[ xn J2]-x„ > xn J2-1-xn =xii ( J2-1)-1, 'l:fn ~ l şi, deoarece xii~ 3
rezultă că şirul ( xn tEN' este strict crescător. Fie n E f:f astfel încât x 11
, x 11 +1' x11 +2 sunt
termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice. Atunci 2x 11
+1 = xn + xn+ 2 , de unde
2[ Xn J2] =X 11 +[[Xn J2]J2] ~ J2 > 2[ Xn J2] = X +[[ X J2] J2] >
2xn 11 11

> x„ + [ x„ J2] J2 - I > x + ( x 11 11


J2 - I)· J2 - I = 3x -1 - J2 . Prin unnare, se obţine
11

{3- 2J2) x 11
< 1+ J2 ~ x < 16 = x 7 • Folosind monotonia şirului, rezultă că n 5, 6.
11

Analizând primii şase termeni ai şirului, se observă că singurele posibilităţi sunt n = l


şi n=3.

9.S.8. Notăm bk = ak - k; k = 1, 2, ... , n. Avem b111 + b111 + + ... + b 1 11


~O pentru orice

-
m -1, 2, .. „ n. Rezulta ca :~::>;
- - "

i=I
2 -
. ,. L); + L21b; + L' >- L'" -
"

i=I
2 "

i=I
.

i=I
" .•2

i=I
.2 - n ( n + 1) (2n + I)
6
,
n
deoarece 'f,ib; =(b1 +b2 + ... +b )+(b2 +b3 + ... +bn)+ ... +bn ~O .11
i=I

9.S.9. Dacă raţia r divide primul termen a 1, atunci a 1 = d · r, d E N şi

a = (d + n -
11
1) r, iar un multiplu al numărului natural nenul k se obţine luând
d + n - 1 multiplu de k. Reciproc, dacă r =O, atunci şirul nu poate fi complet.
Deoarece r Ţ. O şi, conform ipotezei, există un multiplu al lui r de forma
a1 +(n-l)r, nEN, reiese că rla 1•

9.S.10. Fie u, v, w, z, t cinci dintre aceste numere. Dacă toate aceste numere sunt
pozitive şi u 5, v 5, w 5, z 5, t, atunci u, v, w, z; u, v, w, t; u, v, z, t; u, w, z, t;
v, w, z, t sunt în progresie geometrică, de unde u = v = w = z =t. Dacă unele dintre
acestea sunt negative, atunci, înlocuind numerele cu modulele lor, progresia geometrică
se păstrează, deci aplicând raţionamentul de mai sus modul numerelor va fi acelaşi.
Dar n ~ 5, rezultă că cel puţin trei numere au acelaşi semn şi o progresie geometrică
formată din patru termeni nu poate conţine trei numere negative şi unul pozitiv şi nici
trei pozitive şi unul negativ. Deci toate numerele sunt egale cu 20 I 3.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 143 I


TESTE DE EVALUARE

TESTUL 9.1.

9.T.1.1. Arătaţi că nu există nicio progresie aritmetică infinită cu raţia nenulă care să
fie formată numai din numere prime.

9.T.1.2. Determinaţi a E IR, astfel încât şirul (x ) ,


n n~O
definit prin x11 =a şt

xn+I =-1 + axn' 'ţ/ n ;:>:O, să fie strict descrescător.

9.T.1.3. Demonstraţi că, oricum am alege 19 numere din progresia aritmetică


I, 4, 7, ... , I 00, există cel puţin două dintre acestea cu suma I 04.

9.T.1.4. Se consideră şirul (xn )n;, I de numere reale nenule definit prin

xn+ 2 = x nxn+i , Vn ;:>: 1. Determinaţi o condiţie necesară şi suficientă asupra lui x1


2Xn -Xn+I

şi x2 , astfel încât şirul să conţină o infinitate de termeni întregi.

TESTUL 9.2.

9.T.2.1. Se consideră progresia aritmetică ( a„ t „1şi progresia geometrică ( bn )„„ 1,


ambele cu termeni pozitivi . Dacă a 1 = b1 şi a 2 = b2 , demonstraţi că a„ ~ bn, V n E N'.

9.T.2.2. Fie n E N, n ;:>: 3. Determinaţi numărul submulţimilor cu trei elemente


conţinute în mulţimea {1, 2, 3, .. ., n} care • formează o progresie aritmetică.

Olimpiada Judeţeană de Matematică, 2012

9.T.2.3. Şirul de numere reale ( xn t „1verifică X1 = 2 şi xn-1 =1 + ~xn - xn-1, \ln ;:>: 2.
Arătaţi că:
a) xn =I+ xi . X2 .• .. . xn- 1'\ln ;:>: 2;
I I I
b) -+-+ ... +-<1,Vn2':2.
x1 x 2 x„

9.T.2.4. Se consideră şirurile definite prin


u -2
Uo = 4, 2un . u„+I = u; + 4 şi vn =-n_ _ ' \ln ;:>:O.
un +2

a) Demonstraţi că vn+I = v;' Vn ;:>:O;


b) Determinaţi termenii generali ai şirurilor un şi Vn.

144 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


SOLUŢIILE TESTELOR DE EVALUARE

TESTUL 9.1.
9.R.l.l. Fie (ant„, progresia aritmetică cu raţia r, iar aP >I un termen al ei. Atunci
ap+m = aP + mr, iar pentru m = aP avem că ap+m = aP+apr= a„ (t + r) care nu este
prim .
9.R.1.2. Dacă a = I, atunci xn+I = -1 + xn' deci xn = 1- n care este strict descrescător,
an+2 - an+I - an + I
deci a= I convine. Dacă a* 1, atunci se obţine xn = , de unde
a-1
x11+I - xn =an ( a - a - I) . Pentru a< o şirul este alternant, pentru a= o şirul este
2

constant, iar pentru a E (O, oo) \ {l} şirul este strict descrescător dacă şi numai dacă

a'-a-1<0, adică ae(o. l+/5 }{1).Soluţiavafi ae(o. l+


2
.J5}
9.R.1.3. Deoarece 100 = 1+3 · 33, în progresie există 34 de termeni pe care îi grupăm
astfel 4 + 100 =I 04, 7+97=104, „., 49+55=104, mai rămân doi termeni, 1 şi 52.
Numărul grupelor cu suma 104 este 16. Deoarece alegem 19 numere, atunci cel puţin
două au suma 104.

9.R.1.4. Relaţia de recurenţă poate fi scrisă - - = ---_!_. Notăm _!_ = Yn, de unde
1 2
Xn+2 Xn+I Xn Xn
Yn+2 -- 2y11+1 - y n cu ecuaţia caracteristică r = 2r - I, care are soluţiile r.1 = r.2 =I.
2

Atunci termenul general este Yn =ci + n. C2' de unde xn = . Determinând


c1 + nc 2

valorile lui c 1 şi c2 , se obţine x = 11


x,x2( ) , Vn E N'. Dacă x1 - x 2 *O se
2x2 -x1+n x 1-x2

observă că pentru n suficient de mare avem că lxn I< 1, prin urmare şirul ( xn t„ 1
nu
poate să conţinăo infinitate de termeni întregi, deci x 1 = x 2 şi atunci x = x 1. Deci o
11

condiţie necesară şi suficientă este x1 = x 2 E Z .

TESTUL 9.2.

9.R.2.l. Din a 1 = b1 şi a 2 = b2 => a 1 + r = a 1 • q. Dacă q =I, atunci r =O, deci cele două
progresii sunt constante şi egale. Dacă q -:ţ::. J, atunci r = a 1 ( q -1) >O=> q >I.
Inegalitatea a 5,bn ~a, +(n-l)a1 (q-1)5,a 1qn-I ~qn-I ~l+(n-l)(q-1), care este
11

adevărată din inegalitatea lui Bemoulli .

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 145 I


9.R.2.2. Numărăm progresiile în funcţie de valorile posibile ale raţiei. Progresiile cu
raţia 1 sunt {l, 2, 3}, {2, 3, 4}, ... , {n - 2, n -1, n} în număr de n - 2. Progresiile cu

raţia 2 sunt {l, 3, 5}, ... , {n-4, n -2, n} în număr de n-4. Dacă n = 2k, k N', E

atunci raţia maximă este k -1 şi sunt două progresii de raţie k - 1, şi anume


{l, k, 2k-1} şi {2, k+l, 2k}, deci numărul total de progresii este 2+4+ ... +
+ 2( k -1) = k( k-1). Dacă n = 2k + 1, k E N, atunci raţia maximă este k şi există o
singură progresie cu raţia k, şi anume {l, k + 1, 2k + 1}. Numărul total de progresii
este 1+3 + ... + ( 2k -1) = k 2
• În ambele cazuri, numărul de progresii poate fi dat de

formula[%][ n;l].

9.R.2.3. a) Prin ridicare la pătrat, relaţia de recurenţă devine xn = xn-I ( xn - i -1) + 1 şi,
aplicând inducţia, rezultă relaţia cerută.
1 } l n l a. 1 n X -1
b) -+-+ ... +-=.L-=-+L,~k- ---<1.
.x; Xi Xn k=I Xk .x; k=2 XiXi .. .Xk XiXi .. .Xn-2 ·
9.R.2.4. a) Calcul direct.
2 22

b) v0 = 3,
1 v1 = v02 = ( 3
1) , v2 = v = "31) 2
1
( şi prin inducţie se demonstrează că

2
1) " . 1+ V 32" + 1
v = (- , VnEN. Atunci u =2--n = 2 - - .
" 3 n I - v„ 32" -1

146 i Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


CAPITOLUL 1O. FUNCŢII

ELEMENTE TEORETICE

Deoarece, deşi mai nou se studiază în clasa a X-a, în programa de olimpiadă pentru
clasa a IX-a au rămas - cum era şi firesc - noţiunile referitoare la funcţiile injective,
surjective şi bijective, le vom trata pe larg în acest capitol, atât din punct de vedere
teoretic, cât şi practic, îmbinându-le cu cunoştinţele despre funcţii cu care elevii se
întâlnesc în clasa a IX-a - pe care (cu câteva excepţii) Ie presupunem cunoscute.
Ne reamintim mai întâi câteva proprietăţi legate de funcţiile monotone, pe care le
întâlnim deseori în probleme de concurs:
10.1. Propoziţie. Fie Ac IR şi funcţiile f, g: A~ IR. Dacă "i/ x EA, f(x) ~O
şi g(x) ~O, iar funcţiile f şi g sunt strict crescătoare pe A, atunci şi funcţia
ele/
f · g: A~ IR, (f · g )(x) = f(x) · g(x) este strict crescătoare pe mulţimea A.

10.2. Observaţie. Dacă nu avem că funcţiile f şi g sunt pozitive, nu rezultă că


funcţia f ·g
este strict crescătoare pe mulţimea A .
De exemplu, pentru f = g: IR~ IR, f(x) = x,
funcţia h: IR~ IR, h(x) = / (x) = x 2 , nu este monotonă pe IR.
2

g
10.3. Propoziţie. Fie A, B, Cc IR şi funcţiile f: A~ B ~ C şi g of: A ~ C .
a) Dacă f şi g sunt crescătoare => g of este crescătoare.
b) Dacă f şi g sunt descrescătoare => g of este crescătoare.
c) Dacă f este crescătoare şi g este descrescătoare => g of este descrescătoare.
d) Dacă f este descrescătoare şi g este crescătoare => g of este descrescătoare .

10.4. Observaţie. În condiţiile din Propoziţia 10.3., dacă cel puţin una dintre
funcţii este strict monotonă, rezultă că funcţia g of este strict monotonă.

10.5. Propoziţie. Fie Ac IR, funcţiile f, g: A~ IR şi ecuaţia

f(x)=g(x), xeA.
a) Dacă feste strict crescătoare şi g este strict descrescătoare, atunci ecuaţia are
cel mult o soluţie.
b) Dacă f e strict monotonă şi g e constantă, atunci ecuaţia are cel mult o soluţie .

Funcţii injective (injecţii)

10.6. Definiţie. Fie funcţia f: A ~ B . Spunem că feste injectivă, dacă

"i/ x1, x 2 E Â , CU x1 =F- x2 => f (x1 ) =F- f (X 2 ) .

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 147 I


10.7. Definiţie. Fie funcţia f: A----) B . Spunem că f este injectivă, dacă

V x 1 , x2 E A , cu f (x1 ) = f (x2 ) => x 1 = x2 •

10.8. Observaţie. Cele două definiţii sunt echivalente, deci se poate lucra cu oricare
dintre ele pe post de definiţie.

10.9. Observaţie. Dacă x1 = x 2 , atunci, evident, avem f (x1 ) = f (x 2 ) pentru orice


funcţie, nu doar pentru o funcţie injectivă.

10.10. Observaţie. O funcţie este injectivă dacă nu există două argumente diferite
din domeniul ei de definiţie cărora să le corespundă aceeaşi valoare a funcţiei.
10.11. Observaţie. Micşorând domeniul de definiţie al unei funcţii şi păstrând
codomeniul şi legea de corespondenţă, putem obţine funcţii injective.
Exemple:
3
1. Funcţia f : JR----) JR, f(x) = --{-- este injectivă. Într-adevăr, dacă x" x 2 E JR,
X +I
3 3
_x____ _ x 2
atunci - 2 1 <=>
x1 +I xi+ I
2. Funcţia g: JR----) JR, g(x) = [ x] nu este injectivă.
Într-adevăr, g ( 2) = g ( 2, 3) = 2 , deşi 2 :;t: 2, 3 .

10.12. Propoziţie. Orice funcţie de gradul întâi este injectivă.

10.13. Propoziţie. Dacă f: A ----) B este o funcţie injectivă, atunci V A' c A,


funcţia g = f;A' : A'----) B, g(x) = f(x), V x EA', este injectivă.
Aşadar orice restricţie a unei funcţii injective este o funcţie injectivă.
Interpretare geometrică: y
Dacă f: A ----) B este o funcţie, iar A, B c JR ( f se numeşte
funcţie reală), atunci:
f este injectivă <=> orice paralelă la axa Ox intersectează
~~-r-1~~~~--:>

graficul funcţiei cel mult o dată. X

Aşadar f este injectivă <=> nu există două puncte pe


graficul funcţiei care să aibă abscisele diferite şi aceeaşi ordonată.
10.14. Propoziţie. Dacă f: A----) JR, cu Ac JR este o funcţie strict monotonă,

atunci feste injectivă.

10.15. Observaţie. Reciproca este falsă!


Într-adevăr, după cum am exemplificat în desenul de la interpretarea geometrică,
există funcţii injective care nu sunt strict monotone.
g
10.16. Propoziţie. Fie funcţiile f: A----) B-) C şi g 0 f: A----) C.

148 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


a) Dacă f şi
g sunt injective ~ funcţia g of este injectivă.
b) Dacă funcţia g of este injectivă ~ funcţia f este injectivă.

10.17. Observaţie. Dacă funcţia g of este injectivă r{ funcţia g este injectivă.


Exerciţiu: Să se verifice injectivitatea funcţiilor /, g: IR.~ IR.,
2x + 3, x ~ O { 3 - x, x ~ 1
f(x) ={ 3
, g(x) = .
x + 1, X <Q 2x, X >1

Soluţie: Studiem injectivitatea f : Fie Xi, x 2 E IR. .


funcţiei

I. Xp X 2 E ( -oo, o) . Atunci, f (x, ) = f (X2) ~ X~ =X~ ~ Xi = X2 .


Spunem că f este injectivă pe intervalul (-co, O) (pe prima ramură)
II. XpX2 E[0,oo) . Atunci, /(x1)=/(x2 ) ~ 2x1 =2x2 ~ x 1 =x2 •
Spunem că f este injectivă pe intervalul [O, oo) (pe a doua ramură)
III. x1 E (-oo, O) şi x 2 E [O, oo) .
x1 <0 ~ x~<O ~ /(x1 )=x~+l<l ~ /(x1 )E(-oo,l)=/((-oo,O))
x 2 ~O ~ f(x 2 )=2x2 +3~3 ~ /(x2 )E[3,oo)=/([o,oo))
Aşadar în acest caz nu se poate să avem f (x1) = f (x2 ) •
Din I, II şi III rezultă că funcţia feste injectivă.

Studiem injectivitatea funcţiei g :


I. feste injectivă pe intervalul (-oo, 1] , ca o restricţie a unei funcţii de gradul I la
acest interval.
II. feste injectivă pe intervalul (1, oo) , ca o restricţie a unei funcţii de gradul I la
acest interval.
III. /((-oo, 1]) = [2, oo) şi /((1,00)) =(2, oo), deci găsim Xi~ 1 < x 2 cu /(x1) = /(x2)
De exemplu, /(2) = /(-1) = 4 şi cum 2 :ţ;.-\, funcţia/ nu este injectivă.

10.18. Observaţie. Dacă studiem injectivitatea funcţiei f: IR.~ IR.,


fi e injectivă pe 0 1
fi(x),xED 1
f(x) = , atunci: f este injectivă ~ / 2 e injectivă pe 0 2 •
{ f (x), xED {
2 2
Im fi n Im / 2 = 0
Toate condiţiile sunt la fel de importante!

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 149 I


Funcţii surjective (surjecţii)

10.19. Definiţie. Fie funcţia f: A~ B. Spunem că feste s11rjectivă, dacă

V y E B , 3 x E A astfel încât f (x) = y .


10.20. Observaţie.
Ştim că Im/=/(A)={yEBl3xEA, astfelîncât /(x)=y}={/(x)lxEA} .
Aşa că, funcţia f este surjectivă <::::> Im f = B.

10.21. Observaţie. Micşorând codomeniul funcţiei f, adică înlocuindu-l cu Im f


şi păstrând domeniul şi legea de corespondenţă, obţinem o funcţie surjectivă.

10.22. Propoziţie. Orice funcţie de gradul întâi este surjectivă

Demonstra/ie: Fie f: JR~ JR, f(x) =ax+ b, a, b E JR, a* O.


Fie yEJR . 3xEJR, cu J(x)=y <::::> 3xEJR, cu ax+b=y <::::> 3xEJR, cu
a;tO
y-b
ax = y - b <=> 3 x E JR , cu x =--, adevărat. Aşadar f este surjectivă.
a

Exemple:

1. Funcţiile /,g:JR~JR, f(x)=[x), g(x)=x 2 nusuntsurjective.


Într-adevăr, Im f = Z *JR, deci f nu este surjectivă, iar Im g = [O, oo) *JR, deci
g nu este surjectivă.

Altă demonstra/ie: Pentru y = -2, V x E JR, g(x) = x 2 * -2, deci g nu e surjectivă.

2. Funcţia f : JR~ [-1, oo), f(x) = x 2 -1 este surjectivă.


Într-adevăr, pentru ye[-1,oo), 3xeJR,cu f(x)=y <::::>
<=> 3 X E JR ' cu x 2 - 1 = y <=> 3 X E JR ' cu x 2 = y + 1 .
Cum x 2 ;::: O şi y E [-1, oo), egalitatea precedentă are soluţiile x1• 2 = ±JY+) .
Aşadar, V y E [-1, oo), 3 xi> x 2 E JR cu f ( x1) = J (x2 ) = y, deci feste surjectivă.

3. Funcţia f: Z ~ Z, f(x) = 2x nu este surjectivă.


Într-adevăr, 1 E Im f, căci V x E Z, f(x) = 2x *-1 , deci f nu este surjectivă.
Aten/ie! Funcţia f nu este de gradul întâi, căci nu este definită pe JR, ci este o
restricţie a unei funcţii de gradul întâi la mulţimea Z.

g
10.23. Propoziţie. Fie funcţiile f: A ~ B ~ C şi g of : A ~ C .
a) Dacă f şi g sunt surjective ::::> funcţia g of este surjectivă.
b) Dacă funcţia g of este surjectivă ::::> funcţia g este surjectivă.

10.24. Observaţie. Dacă g of este surjectivă ;z{ f este surjectivă.

150 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


Interpretare geometrică:
Dacă f : A ~ B este o funcţie, iar A, B c IR, atunci :

f este surjectivă <:::> orice paralelă la axa Ox ce trece prin Y


puncte de pe Oy care au ordonatele în mulţimea B
intersectează graficul funcţiei cel puţin o dată . Aşadar f este
surjectivă <=> oricare ar fi y e B , există
cel puţin un punct
o
pe graficul funcţiei care să aibă ordonata egală cu y .

2x-J X 5 0
Exerciţiu: Verificaţi surjectivitatea funcţiei f: IR~ IR, f(x) = '
{ x-1, x>O
.

Soluţie: Metoda I: Fie yelR. Căutăm xelR cu f(x)=y (*)


În(*) îl putem înlocui pe J(x) cu fi(x)=2x-1, dacă x50.
Dar x 5 O <=> fi ( x) = 2x - 1 5 -1 <=> Im fi =(-oo, -1] .
Adică îl putem înlocui în (*) pe f cu fi doar dacă y 5 -1.
În(*) îl putem înlocui pe J(x) cu f 2 (x)=x-1, dacă x>O .
Dar x > O <=> / 2 ( x) = x - 1 > -1 <=> Im / 2 = (-1, oo) .
Adică îl putem înlocui în (*) pe f cu / 2 doar dacă y >-1.

I. Dacă y 5 -1 , 3 x 5 O, cu fi ( x ) = y <=> 3 x <O


_ , cu x -_ - - , adevărat.
y+l
2

Aşadar, pentru y ::5: -1 , există x y +-1 5 O


=- astfel încât f (x ) = y (1)
2
li. Dacă y > -1 , 3 x > O, cu J; ( x) = y <:::> 3 x >O , cu x = y + 1 , adevărat.
Aşadar, pentru y > -1, există x = y + 1 >O astfel încât f (x) = y (2)
Din ( l) şi ( 2) rezultă că funcţia f este surjectivă.
Metoda a II-a: Im fi = (-oo, -1] şi Im / 2 = (-1, oo) (se determină ca la metoda I).
Im f = Im J; u Im / 2 = ( -oo, - 1] u ( -1, oo) = IR , deci funcţia f este surjectivă.

Remarcă: Deşi metoda I este mai anevoioasă, nu trebuie neglijată, căci cu ajutorul ei
se determină inversa unei funcţii.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 1s1 I


Funcţii bijective (bijecţii)

10.25. Definiţie. Fie funcţia f: A ~ B . Spunem că feste bijectivă dacă feste şi


injectivă şi surjectivă.

Interpretare geometrică:
y
Dacă f : A~ B este o funcţie, iar A, B c JR , atunci:
feste bijectivă <=> orice paralelă la axa Ox ce trece
prin puncte de pe Oy care au ordonatele în mulţimea B
intersectează graficul funcţiei o singură dată. Aşadar ~~------+~~~~----'~

X
feste bijectivă <::::> oricare ar fi y E B, există exact un
punct pe graficul funcţiei care are ordonata egală cu y .
g
10.26. Propoziţie. Fie funcţiile f: A ~ B ~ C şi g of: A ~ C .
a) Dacă f şi g sunt bijective => funcţia g of este bijectivă .
b) Dacă funcţia g o f este bijectivă => f este injectivă şi g este surjectivă.

10.27. Propoziţie. Fie mulţimile finite A şi B .


a) Există funcţia injectivă f: A ~ B , dacă şi numai dacă i Ai~ i Bi ·
b) Există funcţia surjectivă f : A ~ B , dacă şi numai dacă i Ai ~ iBi ·
c) Există funcţia bijectivă f : A~ B, dacă şi numai dacă i Ai= iBi .

10.28. Propoziţie. Fie mulţimile A şi B, cu i Ai= iBi= n E N° şi funcţia f: A~ B.


Atunci : f injectivă <=> f surjectivă <=> f bijectivă.

10.29. Observaţie. Dacă există funcţia bijectivă f : A ~ B , atunci spunem că


mulţimile A şi B au acelaşi cardinal (chiar da~ă nu sunt finite).

Exemple: Fie funcţiile /, g, h: JR~ JR, /(x) =2x-3, g(x) =[x], h(x) =x2 .
Funcţia f
este bijectivă. Funcţia g nu este injectivă, deci nu este bijectivă, iar funcţia
h nu este nici injectivă, nici surjectivă, deci nu este bijectivă.

Funcţii inversabile

10.30. Definiţie. Fie mulţimea A "/:. 0 .


Funcţia IA: A~ A, IA(x) = x, se numeşte Junc/ia identică a mulţimii A.

f Io
10.31. Propoziţie. Fie funcţiile IA: A~ A~B~B.

Atunci, f o IA= f şi 18 of= J

152 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


10.32. Definiţie. Fie funcţia I :A ~ B .
Spunem că I este inversabilă dacă există o funcţie, notată cu 1- 1
: B ~A (şi
numită inversa funcţiei I), astfel încât 1- o I= IA
1
şi I o 1- =1 8 •
1

10.33. Teoremă. Dacă funcţia I: A~ B este inversabilă, atunci inversa sa


1- 1
: B ~A este unică.

10.34. Teoremă. Fie funcţia I: A ~ B .


Atunci, I este inversabilă <=> I este bijectivă .

10.35. Observaţie. Dacă I :A ~ B este inversabilă, atunci, deoarece ea este


bijectivă, avem: V y E B , există un un,ic xE A astfel încât I (x) = y .
Într-adevăr, deoarece I este surjectivă, V y E B , 3 x EA astfel încât I (x) = y .
Unicitatea lui x rezultă din injectivitatea funcţiei I .
10.36. Observaţie. Funcţia inversă, 1- 1 , „îl transformă pe y în x ", adică, din
relaţia I (x) = y, cu x EA şi y E B, găsim legea de corespondenţă a funcţiei 1- 1
,

scoţându-l pe y în funcţie de x.
. fbij
Aşadar, l(x)=y, cu XEÂ şi yEB <=> x=l- 1(y) .

Exemplu: Funcţia I:~~~,


l(x) = 2x -3 este bijectivă, deci este inversabilă.
y +3 def
V y E ~, 3 ! x E ~ astfel încât 2x -3 = y <=> x = - - = 1- 1 (y) .
2
Funcţia 1- 1 : ~ ~ ~, 1- 1 (y) = y + 3 este inversa funcţiei I.
2
Interpretare geometrică: y
Dacă I: A ~ B este o funcţie inversabilă, iar A, B c ~,

atunci G1 şi Gri sunt simetrice faţă de prima bisectoare a


sistemului de axe cartezian xOy (adică faţă de dreapta
X
d: y = x, care este graficul funcţiei identice).

10.37. Propoziţie. Fie funcţia I: A~ B , cu A, B c ~.

Dacă I este bijectivă şi strict monotonă, atunci 1- are aceeaşi monotonie ca şi


1
I.
10.38. Observaţie. Fie funcţia I: A~ B , cu A, B c ~.

Dacă este bijectivă şi strict crescăţoare, atunci graficul lui I şi graficul lui 1- 1
I
sunt disjuncte sau se întâlnesc pe prima bisectoare a sistemului de axe cartezian xOy.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 153 I


10.39. Observaţie. Fie funcţia f: A ~ B , cu A, B c IR . Dacă f este bijectivă şi

strict crescătoare atunci, pentru x E A , avem: f ( x) = 1- 1 ( x) ~ f ( x) = x.

g
10.40. Propoziţie. Fie funcţiile f: A~ B~C şi g of: A~ C.
Dacă f şi g sunt bijective :::::) funcţia g of este bijectivă şi (g o Jr' = 1- og-1 1

10.41. Propoziţie. Fie f: IR~ IR o funcţie cu f (1) =a E IR, care verifică relaţia
\ix, y E IR, f(x+ y) = f(x)+ f(y). Atunci:
a) V'qEQ, f(q)=a·q.
b) Dacă f este mărginită pe un anumit interval, atunci \ix E IR, f(x) =a·x.

Demonstra/ie: a) Se demonstrează mai întâi, prin inducţie, că


\i n E N, n ~ 2, \i Xp Xi, ... , xn E IR, /(x1 +xi+ ... +xn) = f(x 1 ) + f(x 2 ) + ... + f(xn) {I)
Punând x = y =O în ipoteză , deducem că f (O) = O.
Notăm f(l)=a. Pentru x1 =x2 = ... =xn =~în (1), obţinem a=f(l)=n·f(~).
Aşadar f (_!_)=a·_!_ , \i n E N• . Pentru m E N• , x1 = x2 = ... = xm = ..!_ în ( 1) , obţinem
n n n

1(:)=m-f(~)=a·:, deci V'qEQ+, f(q)=a·q (2)


Punând xelR şi y=-x în ipoteză, deducem că VxEIR, f(-x)=-f(x) şi folosind
relaţia (2) rezultă concluzia.
b) Dacă f e funcţia nulă, atunci nu avem ce demonstra. Dacă f nu este funcţia nulă

şi există un interval I pe care feste mărginită, atunci alegem [a,p]c/ .


Funcţia f este mărginită pe [a, P]. Căutăm b E IR astfel încât funcţia g: IR ~IR ,
g ( x) = f (x )- b · x să fie periodică, de perioadă T = p - a .
g(x+ p-a) = f(x+ p-a)-b ·x-b ·P +b ·a= f(x)+ f(P-a)-b · x-b · P +b ·a

g(x+p-a)=g(x)+ f(P-a)-b·(P-a)=g(x), \i xelR ~ b= f(p-a).


p-a

Aşadar funcţia g(x)=f(x)-f(P-a)_x areperioada T=p-a.


p-a
Deoarece f este mărginită pe [a, P], rezultă că şi funcţia g este mărginită pe [a, P]
şi cum e periodică, g e mărginită pe IR.
a)
Pentru q E Q , g ( q) = f ( q )- b · q = (a - b) · q .

154 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


Deoarece g emărginităpe IR, rezultă a=b, deci g(x)=f(x)-a·x.
Folosind relaţia (1) deducem: V' x e IR, V' ne N, g(n ·x) = n · f(x)-a · n ·x = n · g(x) .
Dacă pentru x e IR, g( x)-:# O, atunci n·g( x) poate fi oricât de mare, ceea ce contrazice
mărginirea lui g . În concluzie, g este funcţia nulă, deci f (x) = a· x , V' x e IR.

10.42. Observaţie. Funcţiile care verifică ecuaţia din enunţ, numită prima ecuaţie
funcţională a lui Cauchy, se numesc junc/ii aditive.
10.43. Observaţie. Este bine să ştim, chiar dacă vom putea demonstra acest lucru
de abia în clasa a XI-a, că dacă funcţia aditivă f este monotonă, atunci
V'xelR, f(x)=a·x .

PROBLEME DE ANTRENAMENT
10.A.1. Să se determine f : IR~ IR mărginită pe orice (a, /3) c IR, astfel încât
V' X, y E IR , I (X+ y) +I (-y) =I (X - y) +I (y) .

Soluţie: Notăm cu (1) relaţia din ipoteză.


Fie x, y e IR. Substituindx +-- y şi y +-- x în (1) obţinem :
V'x,yelR, f(x+y)+f(-x)=f(y-x)+f(x) (2)
Scăzând din (1) relaţia (2) deducem:
V' x,yelR, f(x-y)- f(y-x)=f(x)-f(-x)-(f(y)-f(-y))
ş1apo1 V'x,yelR, g(x-y)=g(x)-g(y) (3)
unde g : IR ~ IR , g (x) = f (x) - f (- x) .
x=u+v
Fie u,velR.Punând în (3) obţinem: g(u)+g(v)=g(u+v), V'u,veR
{ y=v
Deoarece feste mărginită pe orice (a, P) c IR rezultă că şi g este mărginită pe orice
(a, P) c IR, deci, din Propoziţia 10.41. obţinem:
3 a e IR , astfe I încât V' x e IR , g (x) = a · x , deci astfel încât f (- x) = f (x)- a · x
Înlocuind în (1) deducem : V' x, y e IR, f(x+ y) = f(x- y) +a· y

deci V'x,yelR, f(x+y)-%(x+y)=f(x-y)-%(x-y),


adică V' X, y E IR, h(X+ y) = h(X - y) (4)
unde h : IR~IR, h(x)=f(x)-.::x.Pentru telR,punând x=y=!_ în (4),avem:
2 2

V'telR, h(t)=h(O)=belR,
- deci V'telR, f(t)=-t+b=c
a - ·t+b, cu b,celR.
2
Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 155 I
10.A.2. Să se determine toate funcţiile f: JR~ JR, astfel încât
V x,yEJR, f(f(x)+x·f(y))=x·f(y+1).
Soluţie: Notăm f (O)= a . Pentru x =O în ecuaţia din enunţ , obţinem f (a)= O.
Pentru y=a înecuaţiadinenunţ,obţinem f(f(x))=x·f(a+1), VxEJR (1)
I. Dacă /(a+l)=O, atunci f(f(x))=O, V xEJR (2)
Dacă există y E JR pentru care f(y +I) :t O, deoarece funcţia din membrul drept al
ecuaţiei din enunţ este bijectivă (în necunoscuta x ), din Propoziţia 10.26. rezultă că
funcţia feste surjectivă. Din Propoziţia 10.23. obţinem că şi funcţia f of este
surjectivă, contradicţie cu (2).
Aşadar, V y E JR, f (y + 1) =O, deci f este funcţia nulă.
II. Dacă f (a+ 1) :t O, atunci, din ( 1) şi Propoziţia l 0.26. rezultă că
f este bijectivă.
Pentru x=l în ecuaţia din enunţ, obţinem f(/(1)+ f(y))=f(y+I), V yEJR şi
cum feste injectivă, rezultă că VyEJR, f(1)+f(y)=y+1.
Punând y =I în relaţia precedentă, deducem că /(1) =I, deci V y E JR, f(y) = y.

1O.A.3. Fie f, g: [a, b] ~ [a, b] două funcţii crescătoare şi surjective.


Dacă V x, y E [a, b], if(x)- f(y)I ~ lg(x)- g(y )I. să se demonstreze că f = g.
Sorin Rădulescu, Mihai Piticari,
Concursul „Dimitrie Pompeiu", 2012

Soluţie: Din ipoteză,/(a) = g(a) =a şi f(b)= g(b) =b. Fiex, y E[a, b], cu x <y.
Avem: f(y)-f(x)~g(y)-g(x), deci g(x)-f(x)~g(y)- f(y).
Aşadarfuncţia h:[a,b]~JR. h=g-f estecrescătoareşi h(a)=h(b)=O.
Adică VxE[a,b], h(x)=O, deci f=g.
10.A.4. a) Să se demonstreze că funcţia f:[a,b]~JR, f(x)=.Jx-a+.Jb-x este

stnct ~
. crescatoare pe [ a, -a+- b] .stnct. descrescatoare
şt ~ pe [a+ b b] .
- -,
2 2
b) SăserezolveînJR ecuaţia .Jx+24+.JIO-x=x2 +14x-7.
Cristinei Mort ici,
Concurs „ Cezar Jvănescu ", 2008

+-X1-(a+b)
XI

J-X1-a+Jb-x1
156 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a
>0
Observăm că semnul lui f (x1) - f (x 2 ) coincide cu cel al lui x 1 + x2 - (a+ b) . Dacă

a~ x 1 < x2 ~- b,
a+- atunci· x1 + x 2 - ( a+ b) < O, dec1· ~iuncţta
· este stnct
· crescătoare pe
2 .
a+b] a+b I
a, - - . Dacă - - ~ x1 < x 2 ~ b, \atunci x1 + x 2 -(a+ b) >O, deci funcţia este
[ 2 2

strict ~
. descrescatoare pe [a+b
- -, b] .
2
b) Din condiţiile de existenţă deducem că domeniul este D = [-24, 1O] .
Fie funcţiile /,g:[-24,lO]~JR. f(x)=.Jx+24+.JW-x şi g(x)=x +14x-7.
2

Din punctul a), feste strict crescătoare pe [-24, - 7]. Deoarece -7 =xv pentru funcţia
g, ştim că g este strict descrescătoare pe [-24, - 7]. Folosind Propoziţia 10.5.
deducem că ecuaţia f(x) = g(x) are cel mult o soluţie în intervalul [-24, - 7].
Observăm că x=-15 este soluţie, şi ţinând cont de cele de dinainte, x1 =-15 este
unica soluţie a ecuaţiei care aparţine intervalului [-24, - 7]. Analog se arată că unica
soluţie a ecuaţiei din intervalul [-7,10] este x2 =1.Aşadarsoluţiaeste S={-15,1}.

10.A.5. Fie a, b E JR, a* O, astfel încât b 2 + 4a >O . Să se arate că nu există funcţii

f z(l)- f (1)-
+ +I
injective f: JR ~JR satisfăcând relaţia: J(~+b)2'. x x , V xeJR*.
3
Soluţie: Fie f o funcţie care verifică relaţia din enunţ.

Deoarece b2 + 4a >O, există x 1, x2 E JR* distincte, cu ~; + b = _.!__, Vi E { 1, 2} .


X;

ipoteză obţinem că / 2 (x;)-2/(x;)+l~O. ~O,


2
Din deci {J(x;)-1) Vie{l,2}, de
unde rezultă că /( x1) = /( x2 ) = 1 şi deoarece x1 *Xi, funcţia f nu este injectivă.

10.A.6. Fie funcţiile /, g: N ~ N, astfel încât f e injectivă, g e surjectivă şi J ~ g.


Să se demonstreze că f = g.

Soluţie: Deoarece funcţia g e surjectivă, există a0 E N astfel încât g( a0 ) =O .


Din ipoteză, J (a0 ) ~ g( a0 ) =O, deci J (a 0 ) =O. La fel, există a 1 E N \ { a 0 } astfel
încât g( a0 ) =I . Din ipoteză, f ( a 1) ~ g( a 1) =I, deci f ( a 1) ~ 1 . Cum f este injectivă şi

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 1s7 I


f (a 0 ) =O, rezultă că f (a 1) = 1 . Raţionamentul anterior ne îndreptăţeşte să încercăm
să arătăm, cu ajutorul inducţiei noetheriene, că V n E N , 3 an E N, astfel încât
g( an)= n =f (an) . Lăsăm cititorului plăcerea să continue demonstraţia.

10.A.7. Fie f: N ~ N o funcţie strict crescătoare astfel încât mulţimea N \Im f


este finită. Să se arate că există a,~ E Z cu proprietatea f ( n) = n +a, V n ~ ~.

Soluţie: Presupunem că există


o infinitate de valori ale lui k E N pentru care avem
f(k+1)-f(k)~2. În acest caz, există o infinitate de valori ale lui kEN pentru
care ak E N n ( f ( k), f ( k + 1)) \Im f , contradicţie cu faptul că N \ Im f este finită.
Aşadar există doar un număr finit de numere k E N cu f ( k + 1)- f ( k) ~ 2 .
Adică 3 t E N , astfel încât V k ~ t, f ( k + 1)- f ( k) ~ 1 . Cum f e strict crescătoare,
avem că V k ;:: t, f ( k + 1) = f ( k) + 1 şi se demonstrează prin inducţie de tipul I că
Vn~t, f(n)=f(t)+n-t . Pentru fJ=t şi a=f(t)-t obţinem concluzia.

I
10.A.8. Se consideră mulţimea M c Z, cu Ml~ 3. Spunem că funcţia f: M ~ M
are proprietatea ( P), dacă V A, B c M, A şi B finite şi distincte, cu acelaşi număr
de elemente, avem f(A) = B sau f(B) =A.
a) Să se dea un exemplu de funcţie cu proprietatea ( P), dacă M ={1, 2, 3}.
b) Dacă M este o mulţime pentru care există funcţii cu proprietatea (P), să se deter-
mine numărul acestor funcţii. Câte dintre acestea sunt bijective? Dar monotone?
Dana Heuberger
Soluţie: a) Se verifică că f : M~M. cu /(1)=2, /(2)=3 şi /(3)=1 eosoluţie.

b) Presupunem că avem IMl~ 4, deci că mulţimea M conţine elementele a, b, c, d


distincte. Avem că f(a) = b sau f(b) =a.
I. Dacă f(a) = b, atunci f(a)-:t; c şi din ipoteză rezultă /(c) =a.
Aşadar /(c)-:t; b şi din ipoteză rezultă f(b) = c. Avem că f(a)-:t; d şi folosind

ipoteza rezultă f(d) =a, deci f(d)-:t; b, de unde obţinem f(b) = d. Dar f(b) = c,
fals. Aşadar IM I~ 3 şi folosind enunţul rezultă IM I= 3 .
II. Dacă f(b) =a, se raţionează analog. Dacă M = {a, b, c}, obţinem două soluţii,

li(a)=b {f2 (a)=c


li, / 2 : M ~ M , cu li (b) = c şi / 2 (b) =a , pentru care se verifică proprietatea
{
li(c)=a f 2 (c)=b
( P) şi în cazul submulţimilor cu două elemente ale lui M. Ambele sunt funcţii
bijective, dar nu sunt monotone.

158 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


10.A.9. Fie aElR şi /:JR~JR astfel ca VxElR, f(x+a)=.2_+~f(x)-f 2 (x) .
2
a) Arătaţi că funcţia feste periodică.
b) Pentru a = I , daţi exemplu de funcţie neconstantă care verifică relaţia .

.{j (X)- / 2
(X)~ 0
Soluţie: a) Condiţiideexistenţă: 1 <::::> /(x)E[.2_,1], VxEIR.
f(x)~2 2

Fie g:[~,1J~Img, g(y)=~+~y-y 2 • Se arată uşor că funcţia g este strict

descrescătoare (deci e injectivă) şi că Im g = [ ~, 1] . Funcţia g este surjectivă, din


modul în care i-am ales codomeniul. Aşadar g este bijectivă, deci e inversabilă .

Fie ZElmg=[~.1] ~j :J!yE[~.1]. cu g(y)=z.

Avem : .2_+~y-y 2 =z <::::> y=.2_±Jz-z2 E[.2_,1] <::::> y=.2_+Jz-z 2 .


2 2 2 2

A şa d ar g -I ( z ) = -] + '1r-2
z - z- = g ( z ) , dect. g = g -I , ad'1ca- g o g = ][ 1 J.
2 ~I

Avem că V x E IR , f ( x + a) = g ( f ( x)) şi apoi că:

XEJR ' f (X + 2a) = g ( f (X + a)) = g ( g ( f (X))) = f (X) .


V
Adică funcţia f este periodică, de perioadă T = 2a .

.2_, xE[2k,2k+l),kEZ
b) Un exemplu este funcţia /:JR~JR , f(x)= 2 , cu a=l.
{
1, xE[2k,2k+1),kE:f:

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 159 I


PROBLEME DE OLIMPIADĂ

10.0.1. Fie F ={ f : IR ~ IR If ( f ( x) + y) = f ( x) + f (y), V x, y E IR } .


a) Determinaţi toate funcţiile injective din F.
b) Determinaţi toate funcţiile surjective din F.
c) Arătaţi că F conţine funcţii neconstante neinjective şi nesurjective.
Dorei Miheţ,
Olimpiada Naţională, 2003

10.0.2. Fie funcţia /:N·~(0,2), /(n)={-Fn}+{-fn+i} Arătaţi că f nueste


surjectivă, dar pentru orice a, b E [O, 2) cu a< b există o infinitate de numere n E W
cu proprietatea că a< f (n) < b ( {a} reprezintă partea fracţionară a lui a E IR).

10.0.3. Determinaţi funcţiile f: N• ~ N• pentru care


f(x+ y)+ f(x) 2y+ f(x) •
= ( ) ( ) , V x, y E N .
2x + f ( y ) f x +Y + f Y
Nelu Chichirim,
Olimpiada Judeţeană, 2009

l 0.0.4. Fie funcţia f: N• ~ N•, cu f ( n) egal cu numărul de pătrate perfecte existente


2
în intervalul [ n , 2n
2
J. Să se demonstreze că f este crescătoare şi surjectivă.
Marius Burlea,
Olimpiada Naţională, 1995
10.0.5. Determinaţi funcţiile injective f: Z ~ Z astfel încât
V'nEZ, f(f(n))-f(n)-1=0.

10.0.6. Determinaţi funcţiile f: N ~ N cu proprietatea că


V m, n E N, m · f ( n) +n · f ( m) =(m +n) · f ( m2 +n2 ).

10.0.7. Există funcţii f: Q: ~ Q: astfel încât V x, y Q:, /( x. f (y)) = f y( x)


E ?

10.0.8. Fie funcţia f : IR•~ IR•, astfel încât V x, y E IR•, f ( x · y) = f ( x) · f (y)

şi V'xEIR.\{I}, f(x)*x . Fie g:IR·~IR·, g(x)=f(x) _


X

Demonstraţi că g e bijectivă <=> V y E IR•, 3 x E IR•, cu f ( x · y) =(!o f)(x ).


10.0.9. Fie funcţia f: IR~ IR, astfel încât f 0 f 0 f = f .
a) Demonstraţi că f este injectivă dacă şi numai dacă f este surjectivă.

160 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


b) Daţi un exemplu de funcţie f neconstantă cu proprietatea din enunţ şi care nu
este nici monotonă, nici injectivă.
c) Arătaţi că există o infinitate de funcţii f bijective cu proprietatea din enunţ care
nu sunt monotone pe nici un interval din IR .
d) Arătaţi că există o infinitate de funcţii f ca în enunţ, cu f {x) :S x, V x E IR .
Dana Heuberger

1O.O. I O. Se consideră a, b E IR , a < b . Spunem că funcţia f are proprietatea { P) ,


dacă f: [a, b) ~ [a, b) şi V x E [a, b), f(x) E {x -1, x + 1}.
a) Să se demonstreze că există o funcţie injectivă cu proprietatea {P) dacă şi
numai dacă b - a este un număr natural par.
b) Dacă funcţiile /, g: [a,b) ~ [a, b) au proprietatea {P) şi funcţia g of este
bijectivă, să se demonstreze că f = g .
Dana Heuberger
Lista scurtă pentru Olimpiada Na/ionată, 2008

10.0.11. Fie nEN, n~3 şi mulţimile An={l,2, ... ,n} şi F,,={/:A„~{0,1}}.


a) Arătaţi că pentru orice k E N• , 2 :S k < n -1 sau k > 2" - n + 1, nu există funcţiile
distincte li, / 2 , „„ fk E F,,, astfel încât funcţia gk : A„ ~IR, gk =li + / 2 + ...+ h. să
fie injectivă.
b) Arătaţi că pentru orice k E { n -1, n„.„ 2" - n + 1 } există funcţiile distincte
li, / 2 , ... , h. E F,, , astfel încât funcţia gk : A„ ~IR, gk =li + / 2 + ... + fk
este injectivă
Dana Heuberger
Lista scurtă pentru Olimpiada Naţională, 2008
10.0.12. Fie n E N, n ~ 2 . Arătaţi că orice funcţie f: Z ~ Z se poate scrie sub
forma f =li + / 2 + ... + f„, unde funcţiile f; :Z ~ Z sunt injective, Vi= 1, n .
Sorin Rădulescu şi Ion Savu
10.0.13. Demonstraţi că pentru orice funcţie f : IR ~ IR şi pentru orice n E N , n ~ 2 ,
există funcţiile nesurjective distincte li, / 2 , ••„/„: IR~ IR, cu f =li + / 2 + ... + f„.
Ion Savu şi Dana Heuberger

10.0.14. Spunem că o funcţie f: N ~ N are proprietatea {P) dacă pentru orice


y E N , ecuaţia f {x) = y are exact 3 soluţii.
a) Arătaţi că există o infinitate de funcţii cu proprietatea {P) .
b) Determinaţi funcţiile monotone cu proprietatea {P) .
c) Cercetaţi dacă există funcţii monotone f: Q ~ Q cu proprietatea {P).
Mihai Piticari, Olimpiada Jude/eană, 2007

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 161 I


10.0.15. Se consideră funcţia f: N• ~ N•, f (n) = [ n+ J;, +~].
a) Demonstraţi că f este injectivă şi nu este surjectivă.

b) Determinaţi AcN· , astfelîncâtfuncţia g:N"~A, g(n)=J(n), \:fneN•


să fie bijectivă .
Concursul „ Traian la/eseu ", 2003

SOLUŢIILE PROBLEMELOR DE OLIMPIADĂ

10.S.1. Fie f E F. Avem: \:fx,yeJR, J(J(x)+y)=J(x)+f(y) (1)


a) Dacă f este injectivă, punând x ~ y şi y ~ x în ( 1) obţinem
{I)
x, y E JR, J(J(y) +x) = J(x) + J(y) = J(J(x) + y)
'7'
şi deoarece f este injectivă, obţinem '7' x, y E JR, f (x) + y = f (y) + x .
noi
Aşadar '7' x, ye JR, f(x)-x = f(y)-y =/(O)= a . În concluzie, f(x) = x+ a, cu
a E JR . Această funcţie verifică relaţia ( 1) , deci este soluţie, '7' a E JR .
b) Dacă f este surjectivă, atunci există b E JR astfel încât f (b) =O .
Punând y=b în (1) obţinem \:/ xeJR, J(J(x)+b)=J(x) (2)
(2)
'7'yeJR, 3xeJR cu J(x)=y ~ '7'yeJR, J(y+b)=y .
Obţinem că '7' a E JR , f (a) = a - b .
Această funcţie verifică relaţia ( 1) , deci este soluţie, \:/ b E JR.
c) Un exemplu este funcţia / : JR~JR, J(x)=[x].
1O.S.2. Presupunem că există nE W astfel încât J (n) = 1 .
Obţinem .J;+î + J;, = 1 + [ .J;+i] + [ Fn] E N şi ridicând la pătrat rezultă că
~ n ( n + 1) E N, fals. Aşadar 1 ~Im f, deci funcţia nu e surjectivă. Fie a, b E [O, 2],

cu a<b. Caut neN, cu {Fn},{J;+I}e(%·%)c(0,1); mai mult, pentru care

3keN·,cu [.J;+i]=[Fn]=k (1) şi J;,,.J;+îe(%+k,%+k) (2)

(2) ~ E[(~:k)'.(%+:J-1] (2'),


n iar (t) ~ ~ k' n <(k+ t)' - I.

162 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


Cum ( u, v) c [ k2, (k + 1) 2 -1) , rezultă că e suficientă condiţia ( 2').

b2 - a 2 2 a+ b
Avem v-u= ( b-a ) k+ -1>1 <=> k > - - - - - (3)
4 b-a 4
Există o infinitate de k E N* care verifică ( 3), deci pentru care există n E ( u, v) n N*.

Există, aşadar, o infinitate de k E N* pentru care { .J,;}, {vln+J} E ( %,%) , deci


pentru care f(n)E(a,b).

10.S.3. Notăm cu ( l) relaţia din enunţ. Cu x = y în ( 1) , obţinem


2x---'-)_+f---'(~x) = 1
_f-'-(
2x+ f(x) '
adică V xEN•, f(2x)=2x (2)
Notăm f( 1) =a ş1· f( 3) = b . Pentru x = l ş1. y = 2 în ( 1) , avem a+ b __ a+ 4 ( 3)
4 b+2
Pentru x=l şi y=3 în (1),folosind (2) obţinem b=a+2.Înlocuindîn (3) găsim
f(1) =I şi /(3) = 3. Pentru x par şi y = 1 în (1), notăm f(x + 1) =a şi obţinem
a 2 +(x+l)a-2x 2 -4x-2=0 şi apoi a=f(x+1)=x+1. Aşadar f=lw.

1O.S.4. Pentru n E N•, notăm f (n) = xn .


Pătratele perfecte existente în [ n 2 , 2n 2 J sunt n 2 , ( n + 1)2 „. „ ( n + xn -1 )
2

(n+xn-1) ~2n 2 <(n+xn)


2
<=> xn~(J2-1)n+1<xn+l
2
Avem:

Aşadar f(n)=xn=[(J2-1)n]+1, VnEN* .

Fie m, n E N• cu m < n . Rezultă [ ( J2 -1) m J~ [(J2 - I) nJ deci f e crescătoare.


Demonstrăm că V x E N• , ::J n E N• astfel încât f (n) = x .
x=f(n) <=> [(J2-t)n]=x-1 <=> x-1~(J2-1)n<x <=>

<=> (J2+1)(x-l)~n<(J2+1)x.
~
a b

Cum b- a= J2 + 1 > 2, în intervalul [a, b) există numere naturale nenule, deci


f este surjectivă.

10.S.5. Notăm cu ( 1) relaţia din enunţ. Din ( 1) rezultă V y E Im f, f (y) = y + 1 ( 2)


Fie 9 E Im f. Se demonstrează prin inducţie că {9, 9 + 1, 9 + 2, ... } c Im f, deci Im f
este infinită. Presupunem că ::J a E z \Im f ::::::> a< e.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 163 I


Fie P<a . Dacă am avea că p E Im f , prin inducţie ar rezulta că V t E N• ,
P+ t E Im f , deci şi a= P+ (a - p) E Im f , fals.
Aşadar pe: Im f , deci în intervalul (-oo, a) nu găsim valori ale funcţiei.
Fie a cel mai mic dintre elementele mulţimii {a+ 1, a+ 2, ... , 0 - 1, 0} care face parte
din Im/ . Atunci, Imf={a,a+1,a+2,.„}. Cum aEimf, 3bEZ, cu f(b)=a .
Presupunem că b ~ a . Rezultă că b E Im f , deci a = f ( b) = b + 1 , adică b <a ,
contradicţie . Aşadar b < a , deci b e: Im f .
Fie c<b. Avem că f(c)Elrnf'{J(b)}={a+l,a+2,„.}, deci 3tEN° astfel
încât f ( c) = a+ t = f (a+ t -1) şi cum f e injectivă, obţinem c = a+ t - I ~ a . Dar
c < b <a, contradicţie.
Aşadar Imf = Z şi din (2) rezultă că V x E Z, f(x) = x + 1.

10.S.6. Funcţiile constante sunt soluţii ale problemei. Vom demonstra că sunt
singurele soluţii. Fie n E N• . Construim şirul ( m„ )„eN, astfel :
~·R-.T
m0 E
R-.T'
1\l şt m;+i = m„2 + n 2 > m„, v 1E n .

m.·f(n)+n·f(m.)
Folosind ipoteza obţinem: f ( m;+i ) = ' ' , deci f ( mi+ 1 ) este cuprins
m„+n
între f ( m„) şi f ( n) , pentru orice i E N . Obţinem că f ( m„) este cuprins între

f ( m0 ) şi f ( n) , pentru orice i E N, deci şirul ( f ( m„) )„eN ia un număr finit de


valori. Aşadar, găsim un subşir (m„ ) al şirului (m„ ) .•„ pe care f este constantă.
' keN iei.

Adică, 3 a E N, astfel încât V k E N, f ( m„1 ) =a. Presupunem că f nu e constantă


pe N . Atunci, există n0 E N• şi r E z• , cu f ( n0 ) =a+ r E N . Putem alege n0 E N• ,
deoarece, pentru m = 1 şi n = Oîn ipoteză obţinem f (O) = f (1) .
Avem: V kEN, m„1 ·f(n0 )+n0 ·f(m„.)=(m„, +n0 )·f(m~ +n5).

deci V k E N, ( m„1 + n0 ) · f ( m~ + n5) = m„1 • (a+ r) + n0 ·a E N• .

adică V k E N , ( m„, + n0 ) I((m„, + n0 ) · (a+ r )- r · n0 ) <=> V k E N ( m„, + n0 ) I r · n0 .


Aşadar numărul nenul r · n0 are o infinitate de divizori, fals.
În concluzie, funcţia f este constantă.

1O.S.7. Răspunsul este afirmativ. Dacă există f ca în enunţ, atunci f este injectivă.

Într-adevăr, fie a, b E Q: cu f (a)= f (b). Avem:

f(x·f(a))=f(x·f(b)) <=> f(x)=f(x) <=> a=b.


a b

164 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


/inj
Pentru x = y = 1 în ipoteză, obţinem /(/(1)) = /(1) => /(1) = 1.

Pentrux=1 înipoteză,obţinem: VyEQ:, J(J(y))=_!_ (1)


y
Din (1) rezultă că f e şi surjectivă. Fie z E Q: şi y E Q: astfel încât f (y) = z . Din
ipoteză obţinem: \ix, z E Q: , J(x· z) = J(x)·_!_~ J(x) · J(J(y)) = J(x) · J(z).
y
Aşadar funcţia f este multiplicativă. E uşor de văzut că orice funcţie multiplicativă

care verifică relaţia (I) este o soluţie. Rămâne să construim o astfel de funcţie.
Fie şirul numerelor prime: p 1 < p 2 < ... < Pn < ....

f (p 2H) = Pz; şi din (1) obţinem că J (P2;) = -- .


1
Definim
P2H

Apoi, 1(-P2H1-)=J(f(P2;))~-
1
P2;
şi /(-
1
P2;
)=1(1(-P2H1-)]~P2;-1·
Orice număr q E Q: \ {1} se poate scrie în mod unic sub forma: q = p~' · p~2 • ••• • p;,• ,
cu t E N•, P;,, P; 2
, •• • , P;, numere prime distincte şi k1
, k2, ... , k, E ~; .

Definim )f'
f(q)=(!(P;, ·(!(P;Jt -..„(f(P;, ))*' şi /(1)=1. E uşor de verificat
că funcţia f este multiplicativă şi verifică relaţia (1), deci este o soluţie.

10.S.8. Fie funcţiile f, g: IR• ~IR• ca în enunţ . Avem:


\ix,yEIR•, f(x ·y)=J(x)·J(y) şi J(x):t=x (2)
0
(1) VxEIR \{1},

Din(2) rezultăcă VxEIR.\{1}, g(x)=f(x):t=I (2')


X
(I)
2
x=y=l => /(1)=/ (1), deci /(l)=l=g(l) .

Apoi , /(1)=1=/(x·~)~/(x)·/(~). deci 1(~)= f~x)' \ixEIR


0

(3)

f(x) f(y)
Fie x, y E IR 0
astfel încât g( x) = g(y). Atunci --=-- (4)
X y

Avem: g -
x)
=--=
1(;J(l)/(x)·/(~)(Jl/(x) y (
=--·--=1
4) (2')
=> !._ = 1 <=> x=y.
( y !._ !._ X f(y) y
y y
Aşadar funcţia g este injectivă.

Demonstrăm că g este surjectivă <=> \i y E IR•, 3 x E IR f (x · y) = (J x) (*)


0
, 0 /)(

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 165 I


gsurj J(x) (1)
„=>" Fie yeJR.* => 3xelR.*,--=y~f(x)=x·y~f(f(x))=f(x · y),deci
X

relaţia ( *) este adevărată.

„ ~" Avem că V a, b E JR.* , g (a· b) = f (a ·b) = f (a) . f (b) = g(a). g (b)


a ·b a b

şi VaelR.*, l=g(l)=g(a)·g(±) deci g(±)= g(a). Apoi,

\fyelR.•,3xelR.•,f(x)·J(y)=f(x·y)=f (f(x) ) =>f(y)= f(f(x))


f(x) =g (f(x) ) ~

g(f(x)) y ( 1
~ f(y) =l~g(f(x))·f(y)=y~g f(x))·g(y)=y~

e> g(/(x))g(~) = y e> /~)) = y g(


Aşadar, Vy E JR.• , 3 z = f (x) E JR.•, astfel încât g ( z) = y , deci g este surjectivă.
y
finj
10.S.9. a) „=>" \fxelR., !(!(f(x)))=f(x) ~ \fxelR., J(f(x))=x
~ f f = l lR , deci f este şi surjectivă.
0

„ ~„ Deoarece f este surjectivă, V y E JR., 3 x E JR. astfel încât f ( x) = y .

Aşadar, V yelR., y=f(x)=f(f(f(x)))=f(f(y)), adică /o/=lrR, deci


f este şi injectivă.

x, xe[-1, 1]
b) Un exemplu este funcţia f: JR.~ JR., f (x) = 1 .
{ -, xelR.\[-1,l]
X

-x+a, xeQ
c) / : JR.~JR., f(x)= { , cu aeQ, verificăcerinţa.
X, X E JR. \Q
d) Dacă există f ca în enunţ, astfel încât V x E JR. , f (x) ~ x, obţinem:
V XEJR. , f (X) = f (f ( f (X))) $ f ( f (X))~ f (X) , deci V XEJR. , f ( f (X)) = f (X) .
Rezultă că f /Im(!) = 1Jm(f) .
X, X E (-co, Q)
Deexemplu,pentruaelR., / : JR.~JR., f(x)= { [ ) suntsoluţii.
a, XE a,oo

166 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


10.S.10. Să observăm mai întâi că dacă b-a < 2, nu există funcţii cu proprietatea

( P), deoarece pentru x = a+ b E [a, b), avem x -1 ~ [a, b) şi x + 1~ [a, b).


2
Aşadar, pentru ca să existe funcţii ca în enunţ, trebuie ca b- a~ 2.
a) „ <=" Există n E N• astfel încât b - a= 2n. Se arată uşor că funcţia
X + 1, X E [a + 2k - 2, a + 2k - 1) -
fo:[a,b)~[a,b),l0 (x)= , \ik=l,n este soluţie
{ x-1, xE[a+2k-1, a+2k)
„ ::::>" Presupunem că există o funcţie injectivă I cu proprietatea ( P), pentru
b - a= 2n + r, cu n E N• şi r E (O, 2) .
Deoarece pentru xE[a,a+1), avem că x-l~[a,b), trebuie ca l(x)=x+l,
\ix E [a, a+ 1). Aşadar I ([a, a+ 1)) = [a+ 1, a+ 2) .
Cum I este injectivă, trebuie ca l([a + 2, a +3))nl([ a, a+ 1)) = 0.
Obţinem l(x) = x + 1, \ix E [a +2, a +3), deci l([a + 2, a+3)) =[a+ 3, a +4).
lnductiv,sedemonstreazăcă \ik=~, \ixE[a+2k-2,a+2k-1), l(x)=x+l.
Atunci, l([a+2k-2,a+2k-1))=[a+2k-1,a+2k), \i k=~.
I. Dacă rE(0,1), atunci \ixE[b-r,b), avem x+1~[a,b), decitrebuieca
l(x)=x-1, \ixE[b-r,b), adică:
l([b-r, b)) = l([a+2n, b))=[a+2n-1, b-1) c [a+ 2n-1, a+2n). Avem însă:
I ([a+ 2n - 2, a+ 2n - 1)) = [a+ 2n -1, a+ 2n) , contradicţie cu injectivitatea lui I .
II.Dacă rE[l,2),atunci \ixE[b-1,a+2n+1), x+l~[a,b),aşadar l(x)=x-1.
Obţinem l([b-1, a+ 2n+ 1)) = [b-2, a+2n) .
Dar I([ a+ 2n - 2, a+ 2n -1)) = [a+ 2n -1, a+ 2n), contradicţie cu I injectivă.
Aşadar b - a= 2n. Se arată inductiv că \i k = ~, \ix E [ b - 2k + 1, b - 2k + 2),
l(x) = x -1, deci I= fo .
b) Dacă b - a este un număr natural par şi f: [a, b) ~ [a, b) are proprietatea ( P) ,
se arată uşor că: I injectivă <=> I surjectivă <=> I= Io .
Dacă funcţiile l,g:[a,b)~[a,b) au proprietatea (P) şi funcţia gol este
bijectivă, atunci I este injectivă, deci b - a este un număr natural par.
Deoarece g este surjectivă, obţinem că I= g =Io.

10.S.11. a) Există 2n funcţii în mulţimea :F,,. Presupunem că pentru k < n -1 există

funcţii gk : A11 ~JR cu proprietatea din enunţ. Atunci, \ii E { 1, 2, ... , n} ,

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 167 I


gk (i) ~ k < n -1, deci gk nu poate fi injectivă, fals. Presupunem că pentru
k > 2n - n + 1 există funcţii gk : An~ IR cu proprietatea din enunţ .
Funcţia g 2„ : An~ IR, g 2• = J., + f 2 + ... + J2• este constantă, căci Vi E An,
g 2„ (i) = 2 11 - 1 . Pentru ca eliminând din g 2„ cel mult n -2 dintre funcţii, suma rămasă
să fie o funcţie injectivă, este necesar Qa suma funcţiilor eliminate să fie injectivă, ceea
ce este imposibil, conform primei părţi a demonstraţiei.
b) Pentru k = n - I , o soluţie este funcţia g n-I : An ~IR , gn-I = /., + f 2 + ... + fn-I ,
O, k ~ n-t
unde J,(k)= { , VtE{l,2, ... ,n-1} .
1, k > n-t
Pentru o funcţie f E :F,, , numim complementara acesteia, funcţia

-
f : A„ ~ {0, l} , f (X) =
- {l, f(x)=O
( ) .
O, f X =l
Vom demonstra mai mult, şi anume că din orice soluţie gn-i: A„ ~IR a problemei,
putem construi o soluţie gk : An ~IR a problemei, cu k E { n, n + 1, .. „ 2n -n + l}.
De fapt, oricum am alege o soluţie gn-I: An ~IR a problemei, printre funcţiile

f,, f 2 , .•• , fn-i din componenţa acesteia nu putem avea două funcţii complementare.
Într-adevăr, pentru n = 3, ar rezulta că g 2 (i) = l, Vi E A„, fals, iar pentru n ~ 4,
aceasta ar implica faptul că am avea o soluţie g„_ 3 : An ~IR a problemei, ceea ce,
conform punctului a), este fals. În plus, printre funcţiile J.,, f 2 , .• •, f,,_ 1 există maximum
unadintrefuncţiile g,g:A„~{0,1}, g(x)=O, VxEAn şi g(x)=l, VxEAn.
Pentru t E { 1, 2, ... , 2n-I - n +I} , alegem funcţiile

f,,, J,,, ln+I • J,i+I • .. ., fn+i-1' fn+i-I : An~ IR, distincte şi diferite de f.,, f 2 , ••. , fn-I . Astfel,
pentru t = 2 11 - 1 - n + 1 , rămân neselectate complementarele funcţiilor J.,, f 2 , ••• , fn-I .
Deoarece (ln+i + J,i+i )(J) =I, Vi= O, t-1 şi V j E A„, funcţia gn+ 21-1: An ~IR,
g„+ 21 _ 1 = g„_ 1 + f„ + fn + ... + fn+1-I + fn+1-I este în continuare injectivă.
n} , definim funcţia g„+ 21 : A„ ~IR, g„+ 21 = g„+ 21-1 + g,
1
Pentru t E { 1, 2, ... , 2"- -

unde g este una dintre funcţiile neselectate în g„+ 2,_ 1 •


Funcţia g„+ 21 este de asemenea injectivă, V t E { 1, 2, ... , 2"- 1 - n} .

1O.S.12. Arătăm mai întâi că orice funcţie f :Z ~ Z se poate scrie ca suma a două
funcţii g, h: Z ~ Z cu g strict crescătoare şi h strict descrescătoare, deci g, h
injective.Alegem g(O)=aEZ şi h(O)=f(O)-aEZ.Dorimsăalegem g(l),h(t)
astfel încât f(l)=g(l)+h(l), g(l)>g(O) şi h(l)<h(O) , deci astfel încât

168 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


/(1)- g(I) < h(O). Adică dorim ca g(l) > g(O), g(I) > f (1)-h(O) şi h(I) < h(O) .
Alegem g(I) =max {g( O) , f (1)-h(O)}+1 şi h(I) = f (1 )- g(l), care verifică
cerinţele . Fie m E N. Presupunem că am ales g(i), h(i), Vi= O, m astfel încât

f(i)=g(i)+h(i), Vi=O,m,cu g(O)<g(l)< ... <g(m) şi h(O)>h(l)> ... >h(m)


Căutăm g(m + 1), h(m + 1), cu f(m+ 1) = g(m+ l)+h(m + 1), g(m) <g(m+ 1) şi
h ( m) > h ( m + I) . Aşadar vrem ca g ( m + 1) > g ( m) , g ( m + 1) > f ( m + 1)- h ( m) ş1
h(m+l)<h(m) . Alegem g(m+l)=max{g(m),/(m+l)-h(m)}+l şi
h( m + 1) = f (m + 1)- g( m + 1), care verifică cerinţele.
Din primul principiu de inducţie, rezultă că am definit funcţiile g şi h pe mulţimea

N. Pe Z_ se procedează analog. Afirmaţia din enunţ rezultă apoi prin inducţie după
număruln E N , n ~ 2 , al funcţiilor injective căutate .

10.S.13. Dacă f este funcţia nulă, alegem f, (x) = {O, x E JR* şi / 2 ( x) = - f, ( x) .


1, x=O

Dacă f nu este funcţia nulă, fie b E Im (J) \ {O} , c E IR\ { O,%, b} şi mulţimea
A, = {XE IR If (X) = b } .
Dacă n = 2 , construim funcţiile nesurjective şi distincte f,, / 2 ,: IR~ IR ,

f, (X ) ={
I (X), XE IR\ A, .
ŞI / 2
( )
X =
{o, XE IR\ A,
.
c, X E A, b - c, X EA,
Dacă n = 3, alegem funcţiile f, şi / 2 de mai înainte şi drept J;, funcţia nulă.
Dacă n ~ 4 , alegem numerele distincte şi strict pozitive
b,,b2····,bn-3 EIR \{ c, b-c}' cu b, +b2 + ... +bn-3 ~{-c,c-b,-b, , -b2 , ... ,-bn-3}
şi construim funcţiile nesurjective şi distincte J; , / 2 , . .. ,J,,: IR~ IR, date prin:
= { f (x) , x E IR. \ A1 x E IR \ A1 ,f,x
( ) = { 0, x E IR \ A1
J;x
( ) ,f2 ( x) = { 0, ,
c, xEA1 b-c, xEA1 b,_ 2, xEA1
. { O, X E IR \ A,
VtE{3,4, .. .,n-1},ş1 J,,(x)= ( ) .
- b1 +b2 + ...+bn_3 , XEÂ1

10.S.14. a) Fie funcţia bijectivă cr: N ~ N . Funcţia !,, : N ~ N, / 0 ( x) = cr([ ~ ])


are proprietatea cerută. Mai mult, cum există o mulţime infinită (chiar nenumărabilă)
de funcţii bijective cr,
există o infinitate de funcţii cu proprietatea din enunţ.
b) Dacă funcţia f : N ~ N este descrescătoare, atunci există n0 E N astfel încât
V n ~ n0 , f (n) = f ( n0 ) , ceea ce contrazice ipoteza.
Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 169 I
Dacă f e crescătoare, atunci /(O)= /(1) = /(2) =O, /(3) = f( 4) = /(5) = 1, ... ,

f ( 3k) = f ( 3k + 1) = f ( 3k + 2) = k , \f k E N . Aşadar f ( x) = [ ~ l
c) Răspunsul este negativ, deoarece dacă f: Q! ~ Q! e monotonă şi pentru a, b E Q
cu a<b avem că f(a)=f(b), atunci \fqE(a,b)nQ!, f(q)=f(a), deci f nu
are proprietatea ( P) .
Observaţie. Problema se transcrie analog dacă, pentru k E N• , proprietatea ( P) este
următoarea: „ \f y E N , ecuaţia f (x) = y are exact k soluţii."

10.S.15. a) Fie n,tEN• astfel încât f(n)=f(t) <=> [n+fn+~]=[t+.Jf +~l


deci ln-t+Fn-.Jtl<l. Dacă n>t, atunci n-t~l şi Fn-.Jt >0,
deci n - t + Fn-.Jt ~ 1 , contradicţie. Analog, nu se poate ca n < t , deci f e injectivă.

Dacă n~l, atunci n+Fn+2-~2+2-, deci /(n)~2.Aşadar llllm/,deci f nu


2 2
este surjectivă.
b) Pentru ca g să fie surjectivă, trebuie ca A= Im f.
Să observăm că pentru n, t E N• cu n < t avem f ( n) $ f ( t) şi cum f e injectivă,

rezultă că feste strict crescătoare. Aşadar \f n E N•, f ( n + 1)- f ( n) ~ 1 .

Căutăm nEN° astfel încât /(n+l)- f(n)$2 <::::> [ .J;+l +~]-[ fn +~]$1 .
Notăm u„=fn+2-. Atunci, f(n+l)-f(n)$2 <::::> [u„+ 1]-[u„]$1.
2
Avem O<u„+ 1 -u„ ;=.J;+î-fn <l, deci [u„+ 1]-[u„]$1, \f nEN•.
Aşadar, \f n E W, f ( n + 1)- f ( n) E {1, 2} .

Căutăm n E W astfel încât f (n + 1) = f (n) + 2 , deci cu [ .J;+l + ]-[ fn + ~ ~] = 1


Dacă avem [ .J;+l + ~] = k , atunci [ fn + ~] = k - 1 , deci k ~ 2 . Obţinem:

(k-~S $n+l<(k+~)
2

{
n~k2-k
<::::> .
n$k2-k

Aşadar f ( n + 1) = f ( n) + 2 <::::> n = k ( k -1) .

170 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


Pentru celelalte valori ale lui n E N• avem că f (n +I)= f (n) +I .
Avem : f(t) = 2, f(l · 2) = 3, f(l · 2 +I)= 5 şi se demonstrează prin inducţie că

1(1 2 -1)=1 2 -1
f(1 2 -1+1)=1 2 +I
V IE N' I~ 2' f (1
2
-
2
I+ 2) = 1 + 2 , deci Im f = N• \ { a 2 Ia E N• } = A .

2
1(1 2 +1-1)=(1+1) -2

TESTE DE EVALUARE

TESTUL 10.1.

10. T.1.1. a) Demonstraţi că nu există funcţii f : IR ~ IR astfel încât

(fof)(x)={-./2007,xEQ .
2007' X E IR \ Q
b) Demonstraţi că există o infinitate de funcţii g : IR ~ IR astfel încât
2007, XEQ
(gog)(x)= { -./2007,xEIR\Q .

Vasile Pop,
Concursul „ Grigore Moisil ", 20 I 2
10. T.1.2. Determinaţi funcţiile f: N ~ N pentru care
Vx,yEN, f(x 2 +f(y))=x·f(x)+y .
Lucian Dragomir,
Olimpiada Naţională, 2008
1O. T.1.3. Fie A -:ţ:. 0 o mulţime finită de numere reale şi funcţia f: A~ A astfel încât
\;/X EA, (f of)( x) = 2014f (X )-2013x .
a) Arătaţi că f este injectivă.
b) Determinaţi funcţia f .
Florian Dumitrei

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 171 I


TESTUL 10.2.

10.T.2.1 Determinaţi funcţiile f : (-1, oo) ~ (-1, oo) cu proprietatea că aplicaţia

xH f(x) estestrictcrescătoarepeintervalele (-1,0) şi (O,oo) şi avem:


X

\:/ x, y E (-1, oo), f (x + f (y) + x · f (y)) = y + f (x) + y · f (x) .


10. T.2.2. Fie f: IR~ IR o funcţie injectivă sau surjectivă, dar nu bijectivă .

Demonstraţi că mulţimea A= { g: IR~ IR I/ og = g of} este infinită.

10.T.2.3. Să se determine f: N ~ N astfel încât


funcţiile

V nEN, 3f(f(f(n)))+2f(f(n))+ f(n)=6n .


Vasile Pop,
Olimpiada Judeţeană, 201 O

SOLUŢIILE TESTELOR DE EVALUARE

TESTUL 10.1.

10.R.1.1. a) Presupunem contrariul. Dacă /(l)EQ, atunci !(!(f(1)))=.J2007 .


Din /(/(1)) = .J2007 ~ !(f(/(1))) = !( .J2007), deci/( .J2007) = .J2007, fals.

Dacă /(1) ~ Q, atunci 1(1(1(1))) = 2007, deci !(!(!(1(1)))) = /(2007) = .J2007


Însă !(! (! (! (1)))) = f (! (.J2007)) = 2007, fals. Aşadar nu există astfel de funcţii.
2007, X E Q•
b) Pentru orice n E N•, funcţia gn : IR~ IR, gn ( x) = n, x =O e o soluţie .
{
.J2007' X E IR\ Q

10.R.1.2. Pentru x =O obţinem că \:/ y E N, f(f(y )) = y, deci feste bijectivă şi


f=f - 1
• Notăm /(l)=aEN. Pentru zEN, 3!tEN, astfel încât f(t)=z .
Punând x = 1 şi y = t în ecuaţia din enunţ, obţinem
1;r'
f(I+f(t))=a+t <=> f(z+l)=a+f(z), VzEN.
Prin inducţie deducem că \:/ n E N•, f (n) =a ·n, deci Im/= aN· u {/(o)}, unde

aN·={a · nlnEN•} . Cum f esurjectivă,rezultă a=l şi /(0)=0, deci /=lN .

172 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


10.R.1.3.a) Fie x,yEA, cu f(x)=J(y) . Atunci şi f(f(x))=f(f(y)), deci
2014f(x)-2013x=2014f(y)-2013y, deci x=y. Aşadar feste injectivă.
b) Deoarece mulţimea A este finită şi funcţia f e injectivă, rezultă că f e surjectivă .
/bij
Fie nEff, astfel încât A={apa2 ,.„,an}, cu a 1 >a2 > . .. >an . => 3!a EA cu

/(a) =a1 ~ a1 =/(a)= !(f(a))+2013a ~ a1 +2013a => a1 ~a .


2014 2014
deci a 1 =a . Aşadar f (a 1) = a 1. Se arată inductiv că V k = ~. f (ak) = ak .

TESTUL 10.2.

10.R.2.1. Fie g : (-1,oo)\{o}~lR. g(x)=f(x). Notăm f(O)=a . Dacă există


X

aE(-1,oo) astfel încât /(a)=a, atunci a=O sau g(a)=I.


Cum g e strict crescătoare pe ( -1, O) şi pe (O, oo), există cel mult un a 1 E ( -1, O) şi
un a 2 E (O, oo) astfel încât g( a 1) = g( a 2 ) =I, deci astfel ca
/(a 1 )=a 1,/(a 2 )=a 2 (*)
Pentru x = y =O în ipoteză, rezultă f (a)= a , deci a este un punct fix al lui f .
Pentru x = y = a în ipoteză, rezultă:
f(a)=a
2
f(a+f(a)+a·f(a))=a+f(a)+a · f(a) <=> f(a +2a)=a 2 +2a .
(•)
Dacă a > O , atunci a + 2a > O =>
2
a 2 + 2a = a <=> a 2 +a = O, fals .
• ? (•) 2 2
Dacă a E (-1 , O), atunci a- + 2a <O =>a + 2a =a<=> a +a= O, fals.
Aşadar a= O şi O este punct fix al lui f
. Presupunem că f are un punct fix a> O .
Pentru x = y =a în ipoteză, rezultă ca mai înainte f (a 2 + 2a) = a 2 + 2a .
Cum a 2 + 2a >O obţinem că a 2 + 2a =a, deci a 2 +a= O, fals.
Analog se arată că f nu are un punct fix în (-1, O), deci unicul punct fix al său este O.
Pentru x = y E ( -1, oo) în ipoteză, rezultă:
f(x+f(x)+x·f(x))=x+f(x)+x·f(x) , deci x+f(x)+x·f(x) este un punct
fixai lui /,adică VxE(-1,oo), x+f(x)+x·f(x)=O .

Obţinem f (x) = ~, V x E (-1, oo) şi cum funcţia anterioară verifică ecuaţia


x+I
iniţială, e singura soluţie a problemei.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 173 I


10.R.2.2. Pentru neN·, fie ln : IR~IR, J,,(x)=[~J(x) şi mulţimea
de nori f

B = { ln :IR~ IR I n E W} c A. Demonstrăm că în ambele situaţii B este infinită.


a) I este injectivă şi nu este surjectivă. Atunci, V n E N•, ln este injectivă.
Presupunem că există k,m E N• , cu k < m, astfel încât /,. =Im . Notăm Io= ! IR .
fi inj
Avem: Vxe!R, lk( x)=lk(lm-k(x)) => f,„_k=l lR => l 1m-k-i=llR , deci
0

I e şi surjectivă, contradicţie . Aşadar mulţimea B este infinită, deci A este infinită .

b) I este surjectivă şi nu este injectivă. Atunci, V n E W, J,, este surjectivă.


Presupunem că există k, mE W, cu k < m , astfel încât /,. =Im .
Avem : V XE IR , lk (X) = lm-k (lk (X)) ·
Deoarece !,. e surjectivă, V t E IR, 3 x E IR, cu !,. ( x) = t .
Obţinem că Vte!R, t=lm-k(t) , deci 1m-k=l 1 ~ => 1m-k-i l=l l { , 0
adică I
este şi injectivă, contradicţie . Aşadar mulţimea B este infinită, deci A este infinită.

10.R.2.3.l.Notăm l(O)=a. Fie k,neN astfel încât l(k)=l(n). Obţinem:

6k = 31(1(1(k )))+ 2l(l(k ))+ l(k) = 3l(l(l(n ))) +21(1( n))+ l(n) = 6n
deci I este injectivă.
Pentru n=O în ipoteză, avem: 3l(l(a))+2l(a)+e=O deci a=O.
'------v---' .........._._.. >O
~o ~o -
Avem 1(0)=0 şi analog obţinem că 1(1)=1. Demonstrăm, prm inducţie
noetheriană, că V n E N , I (n) = n . Pasul I de inducţie este verificat.
li. Fie k E N•. Presupunem că I (O)= O, ... , I (k-1) = k- l şi demonstrăm că
l(k)=k . Notăm l(k)=b.Cum I este injectivă şi 1(0)=0, ..., l(k-l)=k-1 ,
rezultăcă Vt'"C:.k, l(t)'"C:.k . Deci l(k)=b'"C:.k, deunderezultă l(b)'"C:.k şi apoi
l(l(b))'"C:.k. Pentru n=k în ipoteză, avem 3l(l(b))+21(b)+ =6k, deci
'------v---' .........._._..
e
~k
~k ~k

I (k) = b = k. Din principiul al doilea de inducţie , rezultă că I= l N.

17 4 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


CAPITOLUL 11. TEOREME CELEBRE
DE GEOMETRIE PLANĂ

ELEMENTE TEORETICE

11.1. Teorema lui Pitagora generalizată. Fie t:. ABC şi D proiecţia lui B pe AC:
a) Dacă m( <:A)< 90°, atunci BC = AB + AC -2AB ·AD;
2 2 2

b) Dacă m( <:A)> 90°, atunci BC 2 = AB 2 + AC 2 + 2AB ·AD.

11.2. Teorema lui Stewart. Fie M un punct pe latura BC a triunghiului ABC,


atunci are loc relaţia AB 2 ·CM+ AC 2 • BM - AM 2 • BC = BM · CM · BC.

Demonstraţie. Fie l proiecţia punctului A pe BC. Fără a reduce generalitatea putem


presupune că m ( <r.AMB) ~ 90°. Aplicând Teorema lui Pitagora generalizată în
triunghiurile ACM şi ABM, vom obţine AC 2 = AM 2 + MC 2 -2MC ·Ml şi
AB 2
= AM + MB + 2AM ·Ml. Înmulţind prima relaţie cu AM, a doua cu MC şi
2 2

adunând cele două relaţii, se obţine relaţia lui Stewart.

11.3. Teorema lui Steiner. Fie triunghiul ABC şi punctele M, N E (BC). Dacă
2
. I I . BM BN AB
<r.BAM =<r. CAN, atunci are oe re aţ1a: - - ·- = - -
2

CM CN AC
Demonstraţie. Metoda I. Construim BE li AC, A
E E AM şi CF li AB, FEAN.
Deoarece <r.ABE =<:ACE fiind unghiuri cu latu-
rile respectiv paralele şi ţinând cont că, din ipoteză,
<r.BAE =<r.CAF, obţinem
BE AB
t:. ABE-t:. ACF~-=-.
CF AC
Din teorema fundamentală a asemănării, de- N\\ /
oarece BE li AC, vom avea t:. BME -t:. CMA ~ E \
..
...
,'

~ BE = BM, iar din CF 11 AB ~t:. CFN -t:. BAN~


'•[;
AC MC
~ -CF = -CN . Fo Iosm
. d ce Ie trei. ega11taţ1
· - . va rezu Ita conc I uz1a.
.
AB NB

Metoda a li-a. Notăm m(<r.BAM)=a~ m(<r.CAN)=a. Ducem AA' l_BC,


A'EBC.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 175 I


BM · AA' AB·AM·sina
S[ ABM] BM S[ABMj =
Atunci = 2 = -- ŞI 2 =
S[ AC M] CM ·AA' CM s[ACM) AC· AM· sin (A - a)
2 2
AB·sina . BM AB·sina . BN AB ·sin( A-a)
= ( ), deci - = ( ). Analog, vom obţme -
AC.sin A-a CM AC ·sin A-a CN AC·sina
Înmulţind cele două inegalităţi, se obţine concluzia.

11.4. Teorema lui Menelaus. Fie triunghiul ABC şi punctele M, N, P situate pe


dreptele BC, CA, respectiv AB, diferite de vârfurile triunghiului, două situate pe la-
turile triunghiului şi al treilea pe prelungirea laturii sau toate trei pe prelungirile
laturilor. Punctele M, N, P sunt coliniare dacă şi numai dacă are loc relaţia:
BM. CN. AP =l (1)
MC NA PB
Demonstraţie. Vom demonstra sensul direct, adică A
ştim că punctele sunt coliniare şi vom demonstra
egalitatea (1) . Considerăm că NE (AC), PE (AB)
şi M pe prelungirea laturii BC. Celălalt caz se
tratează analog.
Ducem CS li AB, SE ( MP). Atunci din teorema
fundamentală a asemănării rezultă că: B c M
MB PB
t:. MSC-r:. MPB=>-=-.
MC CS
NC CS
Din CS li AB rezultă că r:. CNS -r:. ANP => - =- Înmulţind membru cu
NA AP
. .
mem b ru ce Ie d ouă ega 11tăţ1: se o
b.
ţme - - ·-
. d' I
MB NC = -PB · -CS , care con d uce 1me 1at a
MC NA CS AP
relaţia (I) .
Sensul indirect. Ştim că relaţia (1) este adevărată şi vom demonstra că punctele
M, N, P sunt coliniare. Presupunem că punctele M, N, P nu sunt coliniare.
Notăm cu { M'} =PN n BC, atunci punctele M', N, P sunt coliniare şi, aplicând
. BM' CN AP
teorema lui Menelaus, avem că - - ·-·-=1, aşadar din (1) rezultă că
M'C NA PB
- - => M = M' dec1. presupunerea ""
-BM =BM' iacuta- este f:a Isa,
- pnn
. urmare puncteIe
MC M'C '
M, N, P sunt coliniare.

176 t Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


11.5. Teorema lui Ceva. Fie triunghiul ABC şi punctele Me(BC), Ne(AC),
Pe ( AB) . Dreptele AM, BN, CP sunt concurente dacă şi numai dacă are loc relaţia:
BM . CN . AP =I ( 2)
MC NA PB
DemonstraJie.
Sensul direct: Ştim că
dreptele sunt concurente şi vom demonstra
relaţ i a (2). Pentru aceasta vom aplica teorema lui Menelaus în
triunghiul AMB şi punctele coliniare P - 0 - C.
. AP BC MO
Atunci PB . CM . OA =I . R M C
Aplicând aceeaşi teoremă în triunghiul AMC ş1 punctele coliniare B- O- N ,
AO MB CN
vom a v e a - - · - · - = ! .
OM BC NA
Înmulţind membru cu membru cele două inegalităţi, vom obţine relaţia (2).
Sensul indirect: Ştim că relaţia (2) este adevărată şi vom demonstra că dreptele
AM, BN, CP sunt concurente. Fie {O}=BNnCP şi {M'}=AOnBC. Atunci
dreptele AM', BN şi CP sunt concurente. Aplicând teorema lui Ceva, vom obţine
BM'
- - ·-CN = I . D e un de -
·-AP BM - - dec1. M = M '
- =BM' . urmare, drepte Ie
. prm
ş1
M'C NA PB MC M'C' '
AM, BN , CP sunt concurente.

11.6. Teorema lui Van Au bel. Fie triunghiul ABC şi punctele M e( BC), Ne( AC),
Pe(AB) . Dacă dreptele AM, BN, CP sunt concurente în punctul O, atunci are loc
. AP AN AO
relaţia: - +- = -- .
PB NC OM
Demonstraţie. Vom aplica teorema lui Menelaus în triunghiul AMB şi punctele
r .
co miare
p
-
o - c. A . AP BC MO l d d AP OA CM A r . d
tunet PB · CM · OA = , e un e PB = OM · BC . p 1can
aceeaşi teoremă în triunghiul AMC şi punctele coliniare B-0- N, vom avea
AO MB CN AN AO BM •
- - ·- ·- =I, de unde - = - - · - - . Adunand membru cu membru cele
OM BC NA NC OM BC
.
două egalităţi ,
.
vom obţme
.
-
AP AN AO (CM
BM) AO
+ - = - - - - +-- = -- .
PB NC OM BC BC OM

J 1.7. Dreapta lui Euler. În orice triunghi ortocentrul H, centrul de greutate G şi


centrul cercului circumscris triunghiului O sunt puncte coliniare şi HG = 2 GO.
(Dreapta acestor trei puncte este numită dreapta lui Euler.)

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 177 I


Demonstraţie. Considerăm triunghiul ABC.
Fie B" punctul diametral opus lui B şi M mijlocul segmentului (AC).
Atunci m ( <r.BCB") = m ( <r.BAB") = 90°.
Deoarece B"C ..L BC şi AA' ..L BC => AA' 11 B"C.
Analog, CC' li AB" şi deci patrulaterul AHCB"
este paralelogram. Prin urmare, punctele H, M, B"
sunt coliniare şi M este mijlocul segmentului ( HB").
Fie {G} =BMnOH. Cum OM ..LAC şi BB' ..LAC,
avem BB' li OM, prin urmare OM este linie mijlocie

în triunghiul B"HB şi deci OM =}_EH.


2 A
Din 88' li OM rezultă că BB' li OM triunghiurile
BHG şi MOG sunt asemenea şi, prin urmare,

BG = }_ şi G este centrul de greutate al MBC. Atunci punctele H, G, O sunt


GM 2
coliniare şi HG = 2GO.
11.8. Dreapta lui Simpson. Fie 6. ABC şi M un punct situat pe cercul circum-
scris triunghiului, diferit de vârfurile triunghiului. Atunci proiecţiile punctului M pe
laturile triunghiului sunt trei puncte coliniare. (Dreapta pe care se găsesc cele trei
puncte se numeşte dreapta lui Simpson.)
Demonstraţie. Fie M un punct situat pe cercul circumscris triunghiului, diferit de
vârfurile triunghiului, şi E, F, G proiecţiile punctului M pe laturile AB, BC, respec-
tiv AC. Deoarece m(<r.AEM)=m(<r.AGM)=90°, rezultă că patrulaterul AEMG este
inscriptibil, de unde avem m( <r.AGE) = m( <r.EMA) = 90°-m ( <r.EAM). Dar patru-
laterul ABCM este inscriptibil, de unde m( <r.EAM) = m( <r.MCB) =90°-m( <r.CMF).
Din cele două relaţii avem că m ( <r.AGE) = m( <r.CMF).
Dar m( <r.CFM) = m( <r.CGM) = 90°, de unde patrulaterul CMGF este inscriptibil,
deci m( <r.CMF) = m( <r.CGF). În consecinţă m( <r.AGE) = m( <r.CGF) şi, cum punc-
tele A, G, C sunt coliniare, rezultă că şi punctele E, G, F sunt coliniare.

METODE DE DEMONSTRAŢIE

1. Coliniaritatea a trei puncte


Proprietate. Fie A,B,C trei puncte distincte. Dacă cel puţin una din afirmaţiile de
mai jos este adevărată, atunci punctele A, B, C sunt coliniare:
a) AB+BC=AC;
b) ABlld şi BClid;
178 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a
c) m(~ABC)=180°;
d) vectorii AB şi BC sunt coliniari;
e) reciproca teoremei lui Menelaus este adevărată.

Exemple:

a) Pe laturile ( AB) şi (AC) ale triunghiului ABC se consideră punctele D, res-

pectiv E, astfel încât: AD= AE = 2-. Pe semidreptele (BE şi (CD se consideră punctele
AC 4
AB
F, respectiv G, astfel încât: EF = 3BE şi DG = 3CD. Demonstraţi că punctele A, F
şi G sunt coliniare.

· . AD 3 AD GD
Solu/ie: Deoarece - =- ~ -=3 =- ~ A G li BC.
AB 4 DB DC
Analog se demonstrează că AF li BC, de unde rezultă că punctele A, F , G sunt
coliniare.
b) Fie punctul E interior pătratului ABCD şi F exterior, astfel încât triunghiurile
ABE şi BCF să fie echilaterale. Arătaţi că punctele D, E, F sunt coliniare.
Solu/ie: Unind punctele D, E şi E, F, se obţin triunghiurile isoscele DAE şi EBF.
180°-30° 180°-(30°+60°)
Avem m(~DEA)= =75° şi m(~BEF)= =45°.
2 2
Prin urmare m( -<rDEF) = m( ~DEA)+ m( ~EB) + m( ~BEF) = 180°, deci punc-
tele D, E, F sunt coliniare.

c) Fie ABCD un patrulater convex şi punctele ME ( BC), NE (AD), astfel încât:

BM =AN =k. Arătaţi că mijloacele segmentelor (AB) , (MN) şi (CD) sunt coli-
BC AD
mare.

Soluţie: Fie E, F şi G mijloacele segmentelor ( AB), ( MN) , respectiv (CD) .

EF = EB + BM + MF şi EF =EA+ AN+ NF, de unde prin adunare avem că

EF=k(AN+BM), analog EG=k(AD+BC). Dar ~~ =~~=k, de unde

BM = kBC şi AN= kAD ~ EF = kEG, de unde ne rezultă că punctele E, F şi G


sunt coliniare.

d) Fie ABC, D simetricul centrului de greutate faţă de mijlocul lui [ AB] şi E


1::>.

simetricul lui C faţă de B. Arătaţi că punctele A, D, E sunt coliniare.

Soluţie: Fie M mijlocul segmentului [AB]. Vom aplica reciproca teoremei lui
Menelaus pentru triunghiul BCM şi punctele A, D, E .

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 179 I


Deoarece -BA- · -
MD- · -CE = 2 · -I · 2 = 1 , rezu Ită că puncte Ie A, D, E sunt co 1miare.
· .
AM DC EB 4

2. Concurenţa dreptelor

Proprietatea 1. Fie d1 , d 2 , d3 trei drepte şi d1 nd2 = {M}. Dreptele di> d 2 , d3 sunt


concurente dacă şi numai dacă ME d 3 •

Proprietatea 2. Dacă dreptele d 1, d 2 , d3 sunt mediane, înălţimi, bisectoare sau me-


diatoare într-un triunghi, atunci ele sunt concurente.
Proprietatea 3 (Reciproca teoremei lui Ceva).
Fie" ABC şi M E(BC), N E(AC), PE(AB).
BM CN AP
Dacă - - · - · - = 1 atunci dreptele AM, BN şi CP sunt concurente.
MC NA PB '
Exemple:
a) Fie trapezul ABCD( AB li CD) . Se construiesc în exterior triunghiurile echila-
terale ABM şi CDN. Demonstraţi că dreptele AC, BD şi MN sunt concurente.

Solu/ie: Fie {O} =AC n BD.


OA
AB .
Deoarece "AOB -t:. COD, avem că - şt cum
=-
oe DC
. _ _ OA AM
AB=AM, ş1
DC=CN, rezulta c a - = - -
OC CN
Dar m( <r.MAO) =60°+m( <r.BAO) =m( <r.DCN)+m( <r.OCD) =
=m( <r.OCN), prin urmare "MAO-t:. NCO şi
<r.MOA = <r.NOC deci punctele M, N, O sunt coliniare, adică
OEMN.
În consecinţă, dreptele AC, BD şi MN sunt concurente.

b) Tangentele în A, B, C la cercul circumscris triunghiului ABC se intersectează


în A', B', C'. Fie Ai> Bi> C 1 centrele cercurilor înscrise în
B'
triunghiurile A'BC, B'AC, C'AB. Arătaţi că dreptele
AAI, BBI, cel sunt concurente.

Solu/ie: Deoarece A' B = A' C şi A1 este intersecţia bisec-


toarelor unghiurilor triunghiului A'BC, rezultă că C'

m( <r.BCAI) = m( <r.CBAI) = ~m( <r.BCA') =~m(sc) =

I
=-m( <r.BAC) .
2 A'
180 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a
Deci m( <rCA1B) =180°-2m( <rBCA1 ) =180°-m( <rBAC) adică patrulaterul ABA1C
este inscriptibil şi A1 este mijlocul arcului BC. În consecinţă, (AA 1 este bisectoarea
unghiului BAC. Analog se arată că BB1 şi CC1 sunt bisectoare în t>. ABC deci dreptele
AA1, BB1, CC1 sunt concurente.

c) În interiorul triunghiului ascuţitunghic ABC, se consideră un punct M. Bisec-


toarele interioare ale unghiurilor BJt.,K;, CMA, AMB intersectează laturile ( BC), (CA),
( AB) în punctele D, E, respectiv F. Arătaţi că dreptele AD, BE şi CF sunt concurente.

1 A:c
· A p 1.1can d teorema b.1sectoare1 m tnungh.tu 1 B1v1•
SoI u/ze: A ·A
, avem

că -BD = -
MB-.
DC MC
MC
. re 1aţ11"l e -
Ana1og, se o bţm - = -CE şt. -MA = -AF . AI nmu Iţm
. d ce 1e trei. ega 1·1tăţ1. se
MA AE MB BF
. BD · -CE · -AF MC ·-MA =1. A]'
MB ·-- d . .1.c
ob ţme - =-- A
p 1can reciproca teoremei u1 eva, re-
DC EA FB MC MA MB
zultă că dreptele AD, BE şi CF sunt concurente.

d) Fie t>. ABC şi O un punct oarecare în planul triunghiului. Notăm cu M, N şi P


simetricele lui O faţă de mijloacele laturilor ( BC), (CA), respectiv ( AB). Demon-
straţi că dreptele AM, BN şi CP sunt concurente.

Soluţie: Fie E, F şi G mijloacele segmentelor (AM), ( BN), respectiv ( CP).

Atunci OE OA+OM şi, folosind faptul că M este simetricul lui O faţă de mijlocul
2
lui ( BC), OBMC este paralelogram.

- - -- - OA+OB+OC
Deci OM=OB+OC, de unde rezultă căOE= .
2
OA+OB+OC .- OA+OB+OC
Analog, avem că OF = ş1OG = , de unde
2 2
OE= OF= OG => E = F = G, deci dreptele AM, BN şi CP sunt concurente.

PROBLEME DE ANTRENAMENT
11.A.1. Dreapta Newton-Gauss
Fie patrulaterul ABCD, în care AB n CD= {E} şi AD n BC = { F}. Demonstraţi că
mijloacele segmentelor (AC), (BD) şi ( EF) sunt trei puncte coliniare.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 181 I


Soluţie: Fie K, L, M mijloacele segmentelor (AC), (BD) şi (EF) şi X, Y, Z
mijloacele segmentelor ( BC), (CE), respectiv ( EB). În t>.C4B, (RX) este linie mijlocie,

deci KX =..!_AB şi KXllAB, iar în tiCAE, KY este linie


2

mijlocie, deci KY =.!._ AE şi Kfll AE. Atunci KX = AB şi


2 KY AE
K E XY. Analog, se demonstrează că LZ =DE, LE zx,
LX DC
. -MY =-,ME
ş1
FB ZY. •Inmu lţm
. d mem b TU cu mem b TU
MZ FC
I" _ . b . KX LZ MY AB DE FC
aceste ega 1taţ1, o ţmem KY · LX · MZ = AE · DC · FB
Dar, aplicând teorema lui Menelaus în triunghiul BEC şi punctele coliniare A, D, F,
_ _ AB DE FC l . . KX LZ MY l A . • d ·
rezu Ita ca - ·- ·- = atunci ş1 - ·- ·- = . p 11can reciproca teo-
AE DC FB ' KY LX MZ
remei lui Menelaus în triunghiul XYZ şi punctele K , L, M, rezultă că punctele
K, L, M sunt coliniare.

11.A.2. Teorema lui Pappus


Fie triunghiul neisoscel ABC şi D, E, F picioarele bisectoarelor exterioare ale un-
ghiurilor A, B respectiv C ale triunghiului . Demonstraţi că punctele D, E, F sunt
coliniare.

. • d teorema b"1sectoare1· extenoare,


So Iuţie : A p I 1can . vom ob.
ţme
BD AB CE BC
că-=-,-=-
DC AC EA BA
. AF CA • l. d I . . . b. BD CE AF l . . • d
ş1 FB = CB . 1nmu ţm ce e trei ega 11tăţ1 , se o ţme DC · EA · FB = ş1, ap 11can
teorema lui Menelaus rezultă că punctele D, E, F sunt coliniare.

11.A.3. Fie paralelogramul ABCD (AD<CD) şi punctele ME(AB), NE(DA ,


astfel încât [BM]=[AD] şi [DN]=[AB]. Demonstraţi că punctele C, N, M sunt
coliniare.
Soluţie :
Deoarece ABCD este paralelogram şi, folosind relaţiile din ipoteză, avem că
[DN]= [DC], adică t>. NDC este isoscel, aşadar <r.DNC = <.NCD. (I) În acelaşi mod,
avem [AM]= [AN], adică şi triunghiul AMN este isoscel, deci <.AMN =<.ANM.(2)
=
Dar MB 11 CD implică <.DCM <.BMC. (3)
Din (1), (2), (3) rezultă că <.DNC=<ANM, deci punctele C, N, M sunt coliniare.

182 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


11.A.4. Relaţia lui Carnot
Fie triunghiul ABC, De(BC), Ee(CA), Fe(AB).
Perpendicularele în D pe BC, în E pe AC şi în F pe AB sunt concurente dacă şi

numai dacă DBi - DCi + ECi - EAi + FAi - FBi =O.

Soluţie: „ =>" Ştim că perpendicularele în D pe BC, în E pe AC şi în F pe AB


sunt concurente în punctul O. Aplicând teorema lui Pitagora în triunghiurile AOF şi
BOF, se obţin relaţiile: AFi = AOi - FOi şi FBi = BOi -Foi.
Scăzând cele două relaţii, se obţine AFi - FB 2 = A0 2 - Boi.
Analog se obţin relaţiile BD 2 - DCi = BOi - oei şi CEi - EA 2 =coi - OA 2 •
Prin adunarea acestor relaţii, rezultă DB 2 - DC2 + EC 2 - EA 2 + FA2 - FB 2 = O.
„ <=" Fie O intersecţia perpendicularelor din D pe BC şi din E pe AC.
Ducem OF' 1- AB. Atunci, din demonstraţia anterioară rezultă că
DB 2 - DC 2 + ECi - EA 2 + F'A 2 - F'B 2 = O.
Dar din ipoteza DB 2 - DC 2 + EC 2 - EAi + FA 2 - FB 2 =O şi din cele două relaţii
rezultă că F'A 2 - F'B 2 = FAi - FBi <::::> (F'A-F'B)AB = (FA - FB) · AB =>

2F'A-AB = 2FA-AB => F'A =FA=> F' = F, de unde rezultă concluzia.

11.A.5. În triunghiul ABC, cu AB *AC, notăm cu D mijlocul laturii BC şi cu E


piciorul bisectoarei din A. Pe laturile AB şi AC se construiesc spre exterior triun-
ghiurile asemenea AMB şi ANC. Arătaţi că:
a) MN 1- AD<::::> MA 1- AB;
b) MN 1- AE <::::> M, A, N sunt coliniare.

AM ANnol
Soluţie: Deoarece t:.. AMB-t:.. ANC =>-- = - = k, m( <rMAB) = m( <rNAC) =a.
AB AC

a) Cum MN =MA+ AN, AD=~( AB +AC), rezultă MN 1- AD<::::> MN ·AD= O şi


avem (MA+ AN)( AB +AC)= O<::::> MA· AB +MA· AC+ AN· AB +AN· AC= O<::::>

<::::>-MA · ABcosa- MA · AC cos( A+ a)+ AN· ABcos( A+ a)+ AN· AC cosa= O<::::>
-kAB 2 cos a - kAB ·AC cos (A+ a)+ kAB ·AC cos (A+ a)+ kA C 2 cos a= O<::::>
<::::> k(Aci -AB 2 )cosa= O<::::> cosa= O<::::> a= 90° <::::>MA 1- AB.

. (AE b.1sectoarea ungh'iuI u1. A rezu Ită


b) Dm că
AE = bAB+cAC .
b+c
Atunci obţinem : MN 1-AE<::>(.W+AN) ·(bAB+cAC)=O,

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 183 I


2
-bkAB cosa-kcAB ·AC· cos( A+ a) +kbaAC · ABcos( A+ a) +kcAC 2 cosa= O
-c ·cos a+ ( b - c) cos (A +a)+ b ·cos a = O ~ ( b - c) · (cos (A + a)+ cos a)= O ~
~cos(A+a)+cosa=O~ A+2a=n~ M, A, N sunt coliniare.

11.A.6. Teorema lui Gergonne


Fie triunghiul ABC şi punctele ME(BC), NE(AC), PE(AB). Dacă dreptele AM,

BN , Cp sunt concurente m punctuI s, atunci. are Ioe re Iaţia:


A . - SM
- +SN
- + -SP = 1 .
AM BN CP
Soluţie: Fie D şi E picioarele perpendicularelor coborâte din S şi A pe BC.
. SM SD SD SD·BC A(SBC]
Atunci SD 11 AE =>t. SDM -t. AEM = > - - = - . D a r - = - - -
AM AE AE AE · BC A [ABC]'

atunci SM = A(sBc] . Analog, SN = A[sAc] şi SP = A[sAB] .


AM A (ABC] BN A [ABC) CP A(ABC]

Atunci SM + SN + SP = A[snc] + A[sAcJ + A[sAB] = A[ABc] =I.


AM BN CP A (ABC] A [ABC] A [ABC] A [ABC]

11.A.7. Punctul lui Gergonne


Fie triunghiul ABC şi punctele M, N, P punctele de intersecţie ale laturilor [ BC],
[CA], [ AB] cu cercul înscris în triunghiul ABC. Demonstraţi că dreptele AM,
BN, CP sunt concurente.

Soluţie : Deoarece AP şi
AN sunt tangente la cercul înscris rezultă că
[ AP] = =[
[AN). Analog, [ BP] BM] şi [CM]= [CN).

Atunci BM + MC =a, CN +NA = b, AP + PB = c. Notăm


p = a+ b + c
2
Avem AP=AN=p-a, BP=BM=p-b şi NA=NC=p-b.

Rezu Ita~ -AP · -


BM- · -CN = 1 ş1. d'm reciproca
. teoremei. Iu1. Ceva, o bţmem
. că
drepte Ie
PB MC NA
AM, BN, CP sunt concurente.
11.A.8. Punctul lui Nagel
Fie triunghiul ABC şi punctele M, N, P punctele de intersecţie ale laturilor [ BC],
[CA], [ AB] cu cercurile exînscrise triunghiului ABC. Demonstraţi că dreptele AM,
BN, CP sunt concurente.

Soluţie: Fie AB1 şi AC1 tangentele la cercul exînscris triunghiului ABC, care este
tangent dreptei BC. Avem AB1 =AC" BM=BB1 şi CM=CC,. Atunci BM=p-c

184 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


. . BM p-c CN p-a . AP p-b
ş1 MC = p - b, prm urmare - - = - - . Analog avem - = - - şi - = - - .
MC p-b NA p-c PB p-a

A tunc1. -AP · -
BM- · -CN = l ş1. d"m reciproca
. teoremei. Im. Ceva rezultă că dreptele
PB MC NA
AM, BN, CP sunt concurente.

11.A.9. Pe laturile triunghiului ABC se construiesc în exterior triunghiurile isoscele


ACD, BAF, CBE cu AC=CD, CDllAB; AB=AF, AFllBC; CB=BE, BEllAC.
Arătaţi că dreptele AE, BD şi CF sunt concurente.
Nicolae Muşuroia

Solu/ie: Notăm cu M, N, P respectiv intersecţiile dreptelor AE,


BD, CF cu dreptele BC, CA, AB. Avem 1::. BME-1::. CMA;

"'CND-1::. ANB şi 1::. APF-1::. BPC . Atunci BM = BE = BC =~ .


MC AC AC b
Analog CN = !!_ şi AP = !:_ , atunci AP · BM · CN = 1 şi din
' NA c PB a PB MC NA
reciproca teoremei lui Ceva rezultă că dreptele AM, BN, CP
sunt concurente, deci şi dreptele AE, BD şi CF sunt concu-
rente.
11.A.10. Punctul lui Jacobi
Fie 1::.ABC şi punctele A', B', C' astfel încât <r.A'BC=<r.C'BA,<r.B'CA=<f.A 'CB şi
<r.C' AB =<r.B' AC . Demonstraţi că dreptele AA', BB', CC' sunt concurente.

Soluţie: Vom analiza doar cazul în care AA' n [ BC] = {A1} şi [ AA'] n BC :;t: 0. Cele-
lalte cazuri presupun raţionamente similare. Dacă a= m( <r.B'AC), p= m( <tA'BC),
AB A(ABA'] AB·A'Bsin(B+p)
y=m(<r.B'CA) , atunci-1- = - - = , . ( · ).Seobţinrelaţiianaloage
A1C A(ACA'J AC.A Csm C+y

Ia puncteIe B1 EA C .
ş1
A B. se ven.fi1ca~ s1mp
c E
. I u ca~ --·--·--=1,
A1 B B1 c ci A de un de
1
A1C B1A C1B
folosind reciproca teoremei lui Ceva, rezultă că dreptele AA', BB', CC' sunt concu-
rente.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 185 !


PROBLEME DE OLIMPIADĂ
11.0.1. Se consideră pentagonul inscriptibil ABCDE. Notăm cu HI' H 2 , H 3 , H4 ,
H 5 ortocentrele triunghiurilor ABC, BCD, CDE, DEA, EAB şi cu M 1, M 2 , M 3 , M4 ,
M 5 mijloacele laturilor DE, EA, AB, BC, respectiv CD. Demonstraţi că dreptele
H 1MP H 2 M 2 , H 3 M 3 , H 4 M 4 , H 5 M 5 sunt concurente.
11.0.2. Un cerc care trece prin vârfurile B şi C ale unui triunghi ABC taie din nou
laturile ( AB) şi (AC) în punctele N, respectiv M Considerăm punctele PE ( MN),
Q E ( BC) astfel încât unghiurile <r.BAC şi <t.PAQ să aibă aceeaşi bisectoare.
V PM QB
• V

a) A rataţi c a - - = - .
PN QC
b) Arătaţi că mijloacele segmentelor BM, CN şi PQ sunt coliniare.
Olimpiada Judeţeană de Matematică, 2012

11.0.3. Se consideră triunghiul ABC şi punctele D, E E ( BC) , F, G E (CA) şi


H, IE ( AB), astfel încât BD= CE, CF = AG şi AH= Bl. Notăm cu M, N, P mij-
loacele segmentelor [ GH], [DI], respectiv [ EF] şi cu M' intersecţia dreptelor AM
şi BC.
V • BM' AG AB
a ) A rataţi că--=--·-.
CM' AH AC
b) Arătaţi că dreptele AM, BN şi CP sunt concurente.
Olimpiada Judeţeană de Matematică, 20 I 3
11.0.4. Fie patrulaterul ABCD, O intersecţia diagonalelor, iar E şi F mijloacele la-
turilor BC, respectiv AD. Arătaţi că BC li AD dacă şi numai dacă punctele E, O, F
sunt coliniare.
Olimpiada Judeţeană de Matematică, laşi, I 990

11.0.5. Fie "'ABC şi punctele Al E ( BC), BI E (AC), ci E ( AB). Semidreptele


(AAI' (BBI' (CC1 intersectează cercul circumscris triunghiului ABC în A2 ,B2 ,
.
respectiv c •
A rătaţi. că,
AA1 BB1
dacă suma--+--+--
1 • •
este mm1ma, cc
atunci drepte 1e V •

2
A1A2 B1B2 C1C2
AAI' BBI' cel sunt concurente.
Olimpiada Naţională de Matematică, I 990

11.0.6. Fie triunghiul ABC şi ME(AB), NE(BC), PE(CA). Arătaţi că mediana


din A a triunghiului AMP, mediana din B a triunghiului BNM şi mediana din C a
triunghiului CNP sunt concurente dacă şi numai dacă dreptele AN, BP şi CM sunt
concurente.
Olimpiada Naţională de Matematică, 1991
186 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a
11.0.7. Fie [BD] o coardă perpendiculară pe diametrul [AC] al unui cerc şi M un
punct arbitrar pe dreapta AC. Perpendiculara în M pe AC intersectează dreptele AB
şi BC în punctele P, respectiv N. Arătaţi că dreptele AN, CP şi D M sunt concurente.
Olimpiada Naţională de Matematică, 1993
11.0.8. Fie trapezul ABCD, cu AD li BC, bisectoarele din A şi din B se taie în
punctul E, iar bisectoarele din C şi din D se taie în punctul F. Fie G mijlocul diago-
nalei [AC] . Arătaţi că punctele E, F, G sunt coliniare.

REZOLVAREA PROBLEMELOR DE OLIMPIADĂ

11.S.1. Fie O centrul cercului circumscris pentagonului. Aplicând relaţia lui Sylvester
în triunghiul ABC, rezultă OA+ OB + OC = OH1 şi OD +OE= 20M 1 • Fie punctul

N 1 E ( H 1M 1 ) astfel încât H 1N 1 = k, atunci ON1 = OH1 + kOM 1 • Pentru k = ..!.,


NIMI l+k 2
_ 2(0A+OB+OC+OD+OE)
rezultă că ON 1 = . În mod analog, se definesc punctele
3 .
. . _____ 2(0A+OB+OC+OD+OE)
N 2 ,N3 ,N4 ,N5 ş1 se obţme ONi =ON2 =0N3 =0N4 =ON5 ,
3
de unde N 1 = N 2 = N 3 = N 4 = N 5 , adică dreptele H 1MpH 2 M 2 ,H3 M 3 ,H4 M 4 ,H5 M 5
sunt concurente.
11.S.2. a) Din ipoteză rezultă că <!.AMP= <r.ABQ şi <r.MAP = <r.BAQ, aşadar
MP AP NP AP
1:;.APM-1:;.AQB, de unde-=-, analog-=-.
BQ AQ CQ AQ
Din cele două relaţii rezultă concluzia.
b)Notăm MP = BQ = k .
PN QC
- l-k--1-k -
Atunciobţinem AP=--AM+--AN, AQ=--AB+--AC.
k+l k+I k+l k+l
Fie S, T, U mijloacele segmentelor (BM), (CN) , respectiv (PQ) . Atunci

AS=~( AB+ AM) , AT =~(AC+ AN) şi AU=~( AP+AQ) . Deducem că


-AU=-I ( --AM
l - k - 1 - k -)
+--AN +--AB+--AC =--AS +--AT ,
1 - k -
2 k+l k+l k+l k+l k+l k+l
de unde rezultă că punctele S, T, U sunt coliniare.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 187 I


- 1- 1- AH - AG -
11.S.3. a) Avem AM =-AH +-AG = - - · AB+--· AC şi
2 2 2AB 2AC
1
AM'= - -AB +__.!!!..__AC, unde m = BM' . Punctele A, M, M' sunt coliniare dacă
m+l m+I CM'
. . d • AH m AG d d l BM' AG AB
ş1numa1 aca - · - - = - · - - , eun erezu tă--=-- · -.
AB m+l AC m+l CM' AH AC
. ana 1og puncte1e N' ş1. P' , atunci. d"m a) rezu Ita- -
b) D aca- de fimim BM' CN'
- ·- - · -AP' = 1
CM' AN' BP'
şi aplicând reciproca teoremei lui Ceva ne rezulta că dreptele AM', BN' şi CP' sunt
concurente, deci şi dreptele AM, BN şi CP sunt concurente.

11.S.4. Notăm AO = k şi DO= p, atunci AO = kOC şi DO= pOB. Deoarece F


oe OB
este mijlocul (AD) rezultă că OF=~( OA +OD) =~( kOC + pOB). Analog E este

mijlocul (BC) de unde OE=~(OB+oc). Atunci punctele E, O, F sunt coliniare

AO DO
dacă şi numai dacă vectorii OE şi OF sunt coliniari <:::> k = p <:::> - =- <:::>
oe os
<:::>t> AOD -t> BOC<:::> AD li BC.

11.S.5. Ducem AM 1-BC şi AiN 1-BC, M,Ne(BC). Atunci AMllAiN şi deci

triunghiurile A AMA1-A AiNA1. De unde deducem că AA1 =AM . Dar (AM) are
A1Ai AiN

lungime constantă deci fracţia AA1 este minimă atunci când lungimea segmentului
A1Ai
( A1 Ai) este maximă, adică atunci când Ai este mijlocul arcului BC. Prin urmare
(AA 1 este bisectoarea unghiului A. Analog (BB 1 şi (CC1 sunt bisectoarele unghiurilor
B respectiv C. Deci dreptele AA1, BB1, CC1 sunt concurente.

11.S.6. Se ştie că mediana este dreapta care împarte un triunghi în două triunghiuri
echivalente. Atunci dacă O este intersecţia celor trei mediane, atunci Af AA-KJ] = A[Aor] <:::>
AM d( O, AC) BN d( O, BC)
<:::>AM·d(O, AB)=AP·d(O, AC)<=>-= ( ) . Analog avem - - ( )
AP d O, AB BM d O, AB
.-
ş1
CP= d(( O,AC)) . AI nmu 1ţm
. d 1
ce e trei. ega 1·1taţ1
- .
se ob. AM BN CP I a d"1ca-
ţme - - · - · - =
CN d O,BC MB NC PA
dreptele AN,BP şi CP sunt concurente. Reciproc dacă notăm cu O intersecţia me-
dianelor din A şi B atunci din faptul că dreptele AN, BP şi CM sunt concurente

188 i Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


rezultă că d( O, BC) = d( O, AC) adică O se găseşte şi pe mediana din C, adică aceste
mediane sunt concurente.

11.S.7. Considerăm cazul M e AC\[ AC], celelalte cazuri se tratează analog.


Notăm CPnAN={Q} şi ADnPN={R}. Deoarece AMJ...PN şi NBJ...AB avem că
= =
<r.PNB <r.PAM. Dar AC J...BD şi deci <r.BAC <r.CAD, deci patrulaterul cu vârfurile
A, C, N, R este inscriptibil, adică punctul C aparţine cercului circumscris triunghiului
ARN. Din teorema lui Simpson (CM J... RN, CD J... AR, CQ J... AN) rezultă că punc-
tele M, D, Q sunt coliniare, deci dreptele AN, CP şi DM sunt concurente în Q.

11.S.8. Deoarece unghiurile <r.A şi <r.B sunt suplementare, rezultă că 6 AEB este
dreptunghic în E. Fie M mijlocul segmentului [AB]. Atunci [EM] este mediană în
triunghiul 6AEB şi 6MEA este isoscel cu MA=ME şi m(<r.MEA)=m(<r.MAE).
Dar (AE este bisectoarea unghiului <r.BAD, deci m ( <r.MEA) = m ( <r.EAD ), adică
ME li AD, de unde E se găseşte pe linia mijlocie a trapezului . Analog pentru punctul
F. Iar punctul G, fiind mijlocul lui [AC], se află şi el pe linia mijlocie a trapezului, prin
urmare punctele E, F , G sunt coliniare.

TESTE DE EVALUARE
TESTUL 11.1.

11.T.1.1. Fie triunghiul ABC şi mediana AA', A' E ( BC). Fie NE ( AA') şi notăm cu
{D} = CN n AB, respectiv cu {E} = BN n AC. Demonstraţi că DE li BC.

11.T.1.2. Fie M un punct în interiorul 6 ABC. Se notează {D} =AM n BC,


{E} = BM n AC şi {F} =CM n AB . Determinaţi poziţia punctului M pentru care
MA MB MC I . . ~
pro dusu I - - ·- · - - a r e va oarea mm1ma.
MD ME MF
Concursul „ Nicolae Cocu/eseu", 2007
11.T.1.3. În paralelogramul ABCD, avem AB = 4, BD= 3, BC = 2. Fie G centrul de
greutate al 6 ABD, I centrul cercului înscris în !'l.BCD şi M e ( BC), astfel încât
BM = 2MC. Arătaţi că
punctele G,/, M sunt coliniare.
11.T.1.4. Dreptunghiurile ABDE, BCFG, CAHI sunt construite în exteriorul triun-
ghiului ABC. Arătaţi că mediatoarele segmentelor HE, DG, FI sunt concurente.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 189 I


TESTUL 11.2.

11.T.2.1. Fie ABCDE un pentagon convex şi M, P, N, Q, K, L mijloacele segmen-


telor (AB), (BC), (CD), (DE), (MN), respectiv (PQ). Demonstraţi că KLllAE.

11.T.2.2. Fie ABC un triunghi oarecare, H ortocentrul şi O centrul cercului cir-


cumscris triunghiului. Notăm cu G1, G2 , G3 centrele de greutate ale triunghiurilor
AHB, BHC, respectiv CHA, iar cu G centrul de greutate al triunghiului G1G2 G3 •

Demonstraţi că punctele O,G,H sunt coliniare.

11.T.2.3. Se consideră patrulaterul convex ABCD şi G" G2 , G3 , G4 centrele de greutate


ale triunghiurilor BCD, ACD, AED, respectiv ABC. Demonstraţi că dreptele AG1 ,
BG2 , CG3 şi DG4 sunt concurente.

11.T.2.4. În exteriorul triunghiului ABC se construiesc triunghiurile echilaterale BCM,


CAN şi ABP. Demonstraţi că dreptele AM, BN şi CP sunt concurente.

SOLUŢIILE TESTELOR DE EVALUARE

TESTUL 11.1.

11.R.1.l. Deoarece dreptele AA', BE, CD sunt concurente, atunci din teorema lui

Ceva rezu Ita~ -AD · - - · -CE = 1 . Dar A' este m1J. ·1 ocu1 segmentu1ut. (BC) , dec1.
BA'
DB A'C EA
BA'= A'C şi vom obţine că AD· CE= 1 <=> AD= AE, de unde rezultă că DE li BC.
DB EA DB EC
11.R.l.2. Aplicăm teorema lui Menelaus triunghiurilor AED cu transversala
F - M -C, BCE cu transversala D- M-A, respectiv CAF cu transversala
. MA CD FB . MA BC AF
B-M-E. Vomobţme MD.CB.FA=I, deci MD=CD.BF.

MB
=-AC ·-DB .
MC BA CE - l. d .~ · b·
- - = - ·- . 1nmu ţm aceste ega11taţ1, o ţmem
Ana Iog, - ş1
ME AE DC MF BF AE
p= MA. MB. MC = AB·BC·CA·AF·BD·CE (I)
MD ME MF AE 2 • BF 2 • CD 2
Aplicând teorema lui Ceva în triunghiul ABC, avem BD. CE . AF = 1 ( 2)
CD AE BF
. ( I ) ş1. ( 2 ) rezu lta~ p =
Dm AB- BC CA,
· - ·- aşa
dar avem:
BF CD AE

190 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


p=(l+ AF)(i+ BD)(i+ CE)~s AF. BD. CE =S.
BF CD AE BF CD AE
Prin urmare, minimul produsului p este 8 şi se atinge dacă D, E, F sunt mijloacele
laturilor, deci M, este centrul de greutate al MBC.

11.R.J.3 Fie {O}= AC n BD. Din BM = 2, rezultă că 2


OM= OB + 0C . Avem
MC 3
Mf =MO+OI = OB+20C + 30C+200+40B = -OB-30C.
3 3+2+4 9 '
MG=MO+OG=-OB+20C + OA+OB+OD = -OB-30C.
3 3 3
Deci Ml =.!.MG, de unde rezultă că punctele M, I, G sunt coliniare.
3
11.R.1.4. Pentru început demonstrăm următoarea :

Lemă. Dacă ABCD este un dreptunghi, atunci pentru orice punct M din plan avem:
2 2 2 2
MA +MC =MB +MD •
Demonstra/ia lemei. Aplicăm teorema medianei în triunghiurile MAC şi MBD. Ţinând
cont că AC = BD rezultă concluzia.
Rezolvarea problemei. Fie M punctul de intersecţie al mediatoarelor segmentelor
2 2 2 2
(HE) şi ( DG). Din lemă, avem: MB + ME = MA + MD ; MA 2 + M/ 2 = MC2 + MH 2 ;
MC 2 + MG 2 = MB 2 + MF 2 • Adunăm membru cu membru cele trei egalităţi şi, ţinând
cont că MH =ME şi MD =MG, se obţine că MI= MF, adică M se află pe media-
toarea segmentului (Fi).

TESTUL 11.2.

11.R.2.1. Deoarece K şi l sunt mijloacele segmentelor (MN), respectiv (PQ) avem

că Kl=}__(NQ+MP). Dar NQ=}__CE şi MP=}__AC, atunci


2 2 2
Kl=~(cE+AC)=~AE, deci KLllAE.

11.R.2.2. Din relaţia lui Sylvester avem OH =OA+ OB + OC. Deoarece G este

centrul de greutate al triunghiului Gp2 G3 , rezultă OG = ±(OG, + OG + OG2 3) .

Aplicând aceeaşi formulă pentru G,, G2 , G3 , se obţine

OG =±[±(OH+OB+oc)+±(oH +OC+OH)+±(OH +OA +os)] =%OH.


De unde rezultă că punctele O, G, H sunt coliniare.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 191 I


11.R.2.3. Fie O un punct în planul patrulaterului. Dacă M e ( AG1), atunci
- OA+kOG1
- AM
--
.
OM= , unde k =--. Dar G1 este centrul de greutate al 11BCD, deci
l+k MGI
- OA+OB+OC+OD
OG1 = =J1 (OB+OC+OD
- - - --)
. Pentru k=3, se obţine
-
OM= .
4
Analog cu punctul M, definim punctele N e(BG2 ), Pe( CG3 ) şi Q e ( DG4 ) . Atunci
- - -
- - - -
--OA+OB+OC+OD
OM= ON =OP= OQ- , de unde M = N = P =Q şi deci dreptele
4
A G1, BG2 , CG3 , DG4 sunt concurente.

11.R.2.4. Notăm {A1} =AM n BC, {B1} = BN n AC şi {C 1} = CP n AB. Atunci


BA A[ ABM] AB · BM ·sin ( B + 60°) AB · sin ( B + 60°) . „
- 1
=--= = . Analog se obţm relaţ111e
A1C A[Ac:MJ AC · CM · sin(C+60°) AC · sin(C+60°)
CB1 BC.sin(C+60°) AC1 AC ·sin(A+60°) •
- = ( ) şi - = ( ) . lnmulţind membru cu membru
BA 1
AB·sin A+60° C1B BC ·sin B+60°

cele trei egalităţi, se obţine BA1 • CB1 · AC1 = 1. De unde rezultă concluzia.
A1C B1A CIB

192 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


CAPITOLUL 12. VECTORI

Calculul vectorial reprezintă un instrument matematic puternic, ce poate fi utilizat


pentru a demonstra probleme de geometrie sintetică ale căror soluţii clasice sunt
uneori extrem de dificile. Cu toate acestea, suntem de părere că doar o foarte bună
stăpânire a elementelor de geometrie euclidiană permite folosirea adecvată a instru-
mentului vectorial, făcând să nu se piardă substratul, deseori deosebit de elegant, al
problemei în care este întrebuinţat.
Vom considera cunoscute noţiunile despre vectori învăţate în liceu, menţionând
doar câteva abordări şi proprietăţi interesante ale acestora, care ne vor fi utile în cele
ce urmează.
Notăm cu P planul euclidian. Vom folosi notaţia AB pentru segmentul orientat
AB şi vom considera că raportul a două segmente orientate diferit ale aceleiaşi drepte
este negativ. În acest mod, vom putea utiliza o singură formulă pentru vectorul de
poziţie al punctului care împarte un segment într-un raport dat, ceea ce ne va permite
să lucrăm mai uşor şi chiar să obţinem rezultate mai generale. Vom folosi notaţia
AB = u pentru vectorul liber AB şi notaţia rA =OA pentru vectorul de poziţie al
punctului A, în raport cu un punct fix O .
În tot capitolul, vom folosi notaţiile uzuale pentru elementele unui triunghi.
12.1. Definiţie. Fie punctele coliniare A, B, M, cu A :t:. B şi M :t:. B. Spunem că

no/MA - -
M împarte segmentul ( AB] în raportul k == e IR\ { 1} , dacă MA = k · MB .
MB

MA {MA' dacăMeAB\(AB]
12.2. Observaţie. În condiţiile definiţiei 12.1., = = MB
MB - MA, dacă M e( AB)
MB
Menţionăm că notaţia nu are sensul de împărţire a vectorilor.
12.3. Propoziţie. Fie punctele A, B, M, cu A :t:. B şi M :t:. B. Avem:

A, B, M sunt coliniare şi MA = k e IR\ {I} ~ ';;/X e p XM = XA - k. XB ~


MB ' 1-k
--
= X 0 A-k·X0 B
--
~ 3X0 eP, X 0 M
1-k
12.4. Observaţie.
De fapt, scrierea riguroasă în Propoziţia 12.3. este:
- 1 - k -
î:1 XeP, XM=-XA--XB.
1-k 1-k
Vom folosi însă în tot capitolul scrierea pe care am adoptat-o în Propoziţia 12.3.,
datorită analogiei între aceasta, formulele de la numere complexe şi cele de la
geometrie analitică.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 193 I


12.5. Observaţie. Este interesant faptul că e suficient să găsim un punct X 0 E P
-- --
X 0 A-k·X0 B
pentru care să avem X 0 M = , ca să rezulte că punctele A, B, M sunt
1-k
coliniare şi că M împarte segmentul [ AB] în raportul k E JR\ {1} .

12.6. Observaţie. Dacă în Propoziţia 12.3. alegem să lucrăm cu raportul orientat


AM
-=-=a E JR , atunci obţinem varianta următoare a acesteia, deloc de neglijat:
AB

AM
Fie punctele A, B, M , cu A"# B . A, B, M sunt coliniare şi -=-=GEJR <::::>
AB

12.7. Propoziţie. Fie triunghiul ABC şi punctul PE lnt(ABC).


Notăm cu S = SAac aria AABC şi cuS0 , Sb, Se ariile triunghiurilor PBC, PCA, PAB .
- - -
tunet,. \,-1 X E p , XP =Sa-· XA +Sb · XB+Sc ·XC
A v ---------
S

Demo11straţie. Fie {A'} = AP n BC şi punctul X E P.


A'B - SABA' - d( B, AA') - SC
Avem:
A'C-- sAcA' -- d(C,AA')-- sh'

XB+ SC ·XC
deci XA'= Sb B A' c
SC
I +-
sb
S PA nat S S +S S6 + S
Mal. mult - "- = - = k = _h_ ş1' S a = S BPA' + S CPA' = b " d eCt· k = "
' SBPA' PA' SCPA' k sa
Obţinem:

_ __ XA+ Sb +Sc . Sh · XB+Sc ·XC


XP= XA+k·XA' = Sa Sh +Se Sa ·X4+Sh ·XB+Sc ·XC
1+ k 1+ sb +SC sa + sb +SC
sa

12.8. Observaţie. Dacă alegem numerele sa' sb' SCE (O, s) ' cu sa + sh + s" = s '
atunci există un unic punct PE lnt( ABC) astfel încât Sa, Sh , Sc sunt respectiv ariile
triunghiurilor PBC, PCA, PAB.

12.9. Observaţie. Cu notaţiile din Propoziţia 12.7., sa. PA+ sb . PB +SC . PC= o.

194 ! Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


12. t O. Consecinţă. Fie triunghiul ABC, cu AB = c, BC =a, CA= b .
a) Punctul G este centrul de greutate al triunghiului ABC <=>
- - -
<=> V X E p , XG = XA + XB +XC .
3
b) Punctul I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC <=>
<=> 'r.IXEP
XI=a·XÂ+b·XB+c·XC
'
a+b+c
c) Dacă triunghiule ascuţitunghic, atunci punctul H este ortocentrul triunghiului
- - -
ABC<=> V XEP XH= tgA·XA+tgB·XB+tgC·XC
' tg A + tg B + tg C
d) Punctul O este centrul cercului circumscris triunghiului ascuţitunghic ABC <=>
<=> V X E p XO =sin 2A · XĂ +sin2B · XB +sin2C. XC
' sin 2A +sin2B +sin2C
12.1 t. Propoziţie (Relaţia lui Sylvester).
Fie triunghiul ABC, cu centrul O al cercului circumscris.
a) punctul H este ortocentrul triunghiului ABC <=> OH =OA+ OB + OC .
- - -
b) punctul H este ortocentrul triunghiului ABC <=>
- - - -
<=>V X E'P, XH =XA+XB+XC-2·XO .
-

12.12. Propoziţie. Fie triunghiul ABC înscris în cercul C( O, R).


Triunghiul ABC este echilateral <=> OA+ OB + OC =O.

12.13. Propoziţie (D. Heuberger). Fie 6 ABC, numerele k, p, t E (O, oo) sau
k, p, t E (-oo, O) şi punctele M, N, P, Q, R, S, X, Y, Z, X', Y', Z', astfel încât
AQ=MB=k·BA, SB=CP=p·BC, NC=AR=t·CA, XE(MN), YE(PQ),
ZE(RS) şi {X'}=AXnRQ, {Y'}=BYnSM, {z'}=CZnPN.
- XM yp ZR X'Q YS Z'N I I I
Notam -=-=X, ==y, ==z, ==X, ==y, ==Z.
XN YQ ZS X'R Y'M Z'P
Atunci: AX,BY,CZ suntconcurente <=> x·y·z=-1 <=> x'·y'·z'=-1.

Demonstra/ie. Vom face desenul în cazul k, p, t E [O, oo) , când punctele


M, N, P, Q, R, S se află în exteriorul laturilor triunghiului.
Demonstraţia este aceeaşi în ambele cazuri (avantajul folosirii rapoartelor orientate!).
Notăm {X 11 }=AXnBC, {Y }=BYnAC, {Z }=CZnAB, unde
11 11

11
X''B _ 11
11 YC_
Z''A _ 11 A AX= AM-x·AN = (k+l)AB-x(t+l)AC
X"C-x ' Y"A -y 'Z"B -z . vem 1-x 1-x
şi există a> O, astfel încât AX"= a· AX , aşadar obţinem :

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 195 I


AX"= a· (k + 1)AB-a · x(t + l)AC
(1)
1-x

Dar Ax " = AB-x"·AC "fii


ş1
. d ()
o osm 1 . unicitatea
ş1
. . coordonate Ior unui. vector
1-x"
a(k + 1) =-1-
într-o bază dată, obţinem l- x 1 - x"
{ a·x(t+1) =~
1-x 1-x"

Împărţind aceste relaţii obţinem x(t + l) = x" .


M
k +1
_ y(k + 1)
Ana Iog rezu Ita =y
„ .
şt
z(p + 1)
=z
„ ş1
. d.m teorema Iu1. Ceva ş1. reciproca
.
p+1 !+1
ei, AX,BY,CZ suntconcurente ~ x" · y"·z"=-1 ~ x · y · z=-1 .

L a fii
e' X
I
= t.k X
11
'
I
y =
p
k. y
11
ŞI

z' = .!_ · z" şi x" · y" · z" = -1 ~ x' · y' · z' = -1 .
p

12.14. Observaţie.
I) Dacă avem p = O, atunci S B Y' , C P
AX,BY,CZ suntconcurente ~ x · y · z=-1.
2) Dacă avem k

=Q =A =X'
= t = O, atunci M
== = =Z'
=B =Y', C =N =Z',
ş1

&
M··· · · X N

~
R şi X E ( BC). Şi în acest caz,
AX, B Y , CZ sunt concurente ~ x · y · z = -1 .
3) Pentru k = p = t =O se obţine teorema lui Ceva şi
reciproca acesteia. S B X C P

12.15. Propoziţie (D. Heuberger). Fie A ABC, numerele k, p, t E [O, oo) sau
k, p, t E (-oo, O] şi punctele M, N, P, Q, R, S, X , Y, Z, X', Y' , Z', astfel încât
MB= k ·BA , SB= k · BC , NC = t ·CA , CP = t · BC , AQ = p ·BA , AR= p ·CA ,
XE(MN), YE(PQ), ZE(RS) şi {X'}=AXnRQ, {Y'}=BYnSM,

{ Z'} = CZ nPN. Fie XM = x, yp = y, ZR = z, X'Q = x', Y:S = y', Z'N = z'.


XN YQ ZS X'R Y'M Z'P
Atunci: AX,BY,CZ suntconcurente ~ x · y·z=-1 ~ x'·y'·z'=-1.

Demonstraţia se face la fel ca la Propoziţia 12.13 ..


În plus, în acest caz avem:
A AQR -A MBS -A NPC -A ABC.

196 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


12.16. Observaţie.
I) Dacă avem p = O, atunci A

Q=A=R=X' şi AX,BY,CZ
sunt concurente <=> x · y · z = -1 .
2) Dacă avem k = p = O, atunci
M =B =S =Y', R =Q =A= X' N
şi z E(AB). M X
Şi în acest caz, AX, B Y, CZ sunt concurente <=> x · y · z = -1 .
3) Pentru k = p = t =O se obţine teorema lui Ceva şi reciproca acesteia.

12.17. Propoziţie. Fie patrulaterul ABCD şi punctele ME AB, NE CD, PE BC

şi Q E AD , cu MA = ND = k E IR\ { 1} , PB = QA = t E IR\ { 1} şi MN n PQ = { T}.


MB NC PC QD

Atunci, TQ =k ş1
TM
- ==t .
TP TN

T'Q
Demonstra/ie. Fie T' E PQ, cu = = k . Din Propoziţia 12.3. rezultă:
T'P
XA-tXD -k XB-tXC XA-kXB XD-kXC
- ----t----
VX E p, XT' = XQ- kXP = 1-t 1-t =-~1-~k~--~l_-=k-
1-k 1-k 1-t

deci V X E P, XT' = XM -tXN . Folosind din nou


1-t

Propoziţia 12.3., deducem că T' E MN şi T'M = t .


T'N
- -
Aşadar T = T' şi TQ = T'Q = k , TM = T'M = t.
B
TP T'P TN T'N
12.18. Propoziţie. Fie patrulaterul ABCD şi punctele MEAD,NEBC, cu
. -
-AB-kDC
-
MA= NB =k EIR \{1} . Atunci, MN = .
MD NC 1-k

Demonstraţie. Avem MA = k MD şi BN = kCN (I)


MN= MA+AB+BN
şi { kMN=kMD+kDC+kCN.

Scăzând relaţii le precedente şi ţinând cont de (I) obţinem A B


concluzia.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 197 I


12.19. Definiţie. Fie patrulaterul ABCD . Se numeşte mediană a acestuia, un
segment care uneşte un vârf al patrulaterului cu centrul de greutate al triunghiului
format cu celelalte trei vârfuri. Se numeşte bimediană a acestuia, segmentul care uneşte
mijloacele a două laturi opuse.
12.20. Propoziţie. Medianele şi bimedianele unui patrulater sunt concurente.
Punctul lor de intersecţie este chiar centrul de greutate al patrulaterului, adică punctul
- - - -
G E P astfel încât V X E P XC = XA + XB +XC+ XD
, 4
c
Demonstra/ie. Fie G centrul de greutate al patrulaterului
ABCD, G 1 centrul de greutate al "'BCD şi M, N, P, Q
mijloacele laturilor, ca în figura alăturată.
- - - -
- GB+GC+GD
Avem GG1 = =-CA - , deci. punctele A, G, G1
3 3
M B
1
sunt coliniare ş1 G E ( AG 1), cu GG1 =-CA .
3
Analog se demonstrează că G E ( BG2 ) , G E ( CG3 ) ş1
medianele sunt concurente. Avem 2GP =CD+ CC şi 2GM =CA+ GB , aşadar

2(cP+GM)=O, adică G este mijlocul lui (PM). Analog se arată că G este

mijlocul lui ( NQ), deci şi bimedianele sunt concurente în G.

PROBLEME DE ANTRENAMENT
12.A.1. Fie patrulaterul convex ABCD şi O intersecţia diagonalelor sale. Atunci:
- - - - -
ABCD este paralelogram <=> OA+ OB + OC + OD =O.

Solu/ie: Implicaţia „ :::::>" este evidentă.


„ <="Notăm cu 0 1, 0 2 mijloacele diagonalelor [AC], [BD].
"d\
Avem: O=(OA+oc)+(oB+oD)=2(001 +002 )

deci 002 =-001 , adică O este mijlocul [010 2 ]. A


~ B

Dar 001 =AC şi 002 =BD şi cum O, 0 1, 0 2 sunt coliniare, rezultă O= 0 1 = 0 2 •

12.A.2. Fie [ AAi), [ BBi), [ CCi) diametre în cercul circumscris triunghiului ABC şi
H 1, H 2 , H 3 ortocentrele triunghiurilor A1BC, AB1C respectiv ABC1 •
Să se demonstreze că dacă centrul cercului circumscris triunghiului ABC este centrul
de greutate al triunghiului H 1H 2 H 3 , atunci triunghiul ABC este echilateral.
Gabriela Constantinescu,
Concursul „ N.N. Mihăileanu", 2012

198 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


Soluţie: Pentru once punct ME P notăm rM =OM . Deoarece triunghiurile
A1BC, AB1C, ABC1 sunt înscrise în cercul de centru O , circumscris triunghiului
ABC, din relaţia lui Sylvester obţinem:
- --- ---
rH = rA + r +re = -rA + r +re ,
1 1 8 8

rHi = rA + rB1 +re = rA - rB +re ş1 rH3 = rA + rB + re1 = rA + ra - re .


Deoarece O este centrul de greutate al triunghiului H 1H 2 H 3 , avem

O= rH1 + rH2 + rH3 = --;:;; + r;; + ~ +-;:;; -r;; + ~ +-;:;; + r;; - ~


3 3
Aşadar rA + r8 +re= O şi din Propoziţia 12.12. rezultă concluzia.

12.A.3. Fie pentagonul convex A1A2 A3 A4 A5 şi M 1, M 2 , M 3 , M 4 , M 5 mijloacele la-


turilor ( A1A2 ), ( A2 A3 ), ( A3 A4 ), ( A4 A5 ), ( A5 A1 ).
Fie {Ni}=A 1M 2 nM 1A3 , {N 2 }=A2 M 3 nM2 A4 , {N3 }=A3 M 4 nM3 A5 ,
{N4 } = A4 M 5 n M 4 A1 şi {N5 } = A5 M 1 n M 5 A2 • Să se arate că pentagoanele
A1A2 A3 A4 A5 şi N 1N 2 N 3 N 4 N 5 au acelaşi centru de greutate.

Soluţie: Notăm cu G şi G' centrele de greutate ale A1A2 A3 A4 A5 şi N 1N 2 N 3 N 4 N5 .


Se observă că punctele N 1, N 2 , N3 , N 4 , N 5 sunt centrele de greutate ale triunghiu-
rilor A1A2 A3 , A2 A3 A4 , A3 A4 A5 , A4 A5 A1, A5 A1A2 • Pentru orice punct X E P, avem:

XN 1 = ~( XA 1 + XA 2 + XA3 ) şi relaţiile analoage. Adunându-le, obţinem:


5XG' = XN 1 + XN 2 + XN3 + XN 4 + XN5 = XA 1 + XA 2 + XA 3 + XA 4 + XA 5 = 5XG
Aşadar G = G'.
12.A.4. Se consideră patrulaterul inscriptibil ABCD care nu este dreptunghi ş1
punctele M, N, P, Q, mijloacele laturilor ( AB), ( BC), (CD), (DA).
Să se demonstreze că perpendiculara din M pe (CD), perpendiculara din N pe
(DA), perpendiculara din P pe ( AB) şi perpendiculara din Q pe ( BC) sunt concu-
rente (punctul lor de intersecţie se numeşte anticentru, sau punctul lui Mathot).
D
Soluţie: Notăm cu E punctul de intersecţie dintre perpendi- ,r-~-,----..:~

culara din M pe (CD) şi perpendiculara din P pe ( AB) .


Obţinem că OMEP este un paralelogram, deci A
OE= OM+ OP=~( OA+ OB +oe+ OD).
Notăm cu F punctul de intersecţie dintre perpendiculara
din N pe (DA) şi perpendiculara din Q pe ( BC) . Obţinem că ONFQ este un

paralelogram, deci OF= ON + OQ =~(OA+ OB + OC + OD) .

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 199 I


Aşadar OE = OF , adică E=F şi dreptele sunt concurente.

12.A.5. Se consideră triunghiul ABC şi punctele M e (A B), N e (AC), astfel încât

MB+ NC = k. Să se arate că dreapta MN trece prin centrul de greutate al triunghiului


MA NA
ABC dacă şi numai dacă k = 1.
Eugen Rusu

Soluţie: Notăm MB =a, NC = b şi obţinem


MA NA
- 1- -- 1-
MA=--AB şi AN=-AC.
a+l b+1
-- - 1- 1-
Avem: MN=MA+AN=---AB+--AC B c
a+1 b+1

ŞI
-MG= -MA+AG=---AB+-
- 1 - 1(- -) = (1- - -1-)-
AB+AC 1- .
AB+-AC
a+l 3
a+l 3 3
1 1 I
----
Vectorii MG şi MN au aceeaşi direcţie ~ 3 a+ 1 = _3_ ~ a+ b =I.
1 1
a+l b+I
12.A.6. Fie patrulaterul inscriptibil ABCD şi punctul M pe cercul circumscris
acestuia, diferit de vârfurile patrulaterului. Notăm cu H 1, H 2 , H 3 , H 4 ortocentrele
triunghiurilor MAB, MDA, MCD, MBC . Arătaţi că:

a) H 1H 2 H 3 H 4 este un paralelogram.
b) H 1H 3 =2EF, unde E este mijlocul lui (AB) şi Feste mijlocul lui (CD) .
Nicolae Muşuroia,
Olimpiada Judeţeană 2002
Soluţie: a) Fie X e P. Din relaţia lui Sylvester deducem:
XH 1 =XA+XM+XB (1) XH 2 =XA+XM+XD (2)
XH 3 = XM +XC+ XD ( 3) XH 4 = XM + XB +XC ( 4)
_ _ (2)-(1)_ - - - _ _ (J}-(4)_ - - -
H 1H 2 = XD-XB=BX+XD=BD şi H 4H 3 = XD-XB=BX+XD=BD

12.A.7. Se consideră triunghiul ABC şi punctele Me(BC), Ne(AC), Pe(AB),

astfel încât AM n BN n CP = {Q}. Notăm ~; = x, ~~ = y.

200 Î Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


a) Demonstraţi că Q este centrul de greutate al (:,. MNP dacă şi numai dacă Q
este centrul de greutate al (:,. ABC .
(1 +x)AB +(1 + y )AC +(x + y )BC
b) Demonstraţi că A Q + BQ + CQ < .
1+x+y
c) Demonstraţi că se poate construi un triunghi cu laturile de lungime AQ, x · BQ
şi y·CQ .
Dana Heuberger
Soluţie: a) „ ~" Evident.
„ ::::?" Din teorema lui Ceva, avem:
PA. MB. NC =l <:::> MB =2::'..
PB MC NA MC x
Din teorema lui Van Aubel, obţinem : QA =PA + NA = x + y.
c

Avem: VLEP, LM=xLB+yLC



QM PB NC

LP=LA+xLB
- --
B M

x+y ' l+x '


- LA +(x+ y)LM LA +xLB+ yLC
şi: VLEP, LQ=
l+x+y
=-----
l+x+y
(*)
Q este centrul de greutate al (:,. MNP, deci avem:
V LE P, 3LQ = LM + LN + LP <:::> V LE P,

1+x+y
3
(LA+ xLB + yLC) =(- 1 1
-+--)LA
l+x l+y
+(-x-+~)LB
x+y l+x
+(__L +L)Lc
x+y l+y
Pentru L = C în relaţia precedentă, deoarece vectorii CA şi CB formează o bază,

3 =-1 +-1 (1)


obţinem:

l l+x+y l+x l+y


3x __x_+_x_ ( 2 )
l+x+y l+x x+y
Înmulţind relaţia (I) cu x şi egalând-o cu cea de-a doua, obţinem x = 1 .
Înlocuind în sistem, obţinem y = 1 .
Aşadar [ BN] şi [ CP] sunt mediane, deci Q este centrul de greutate al (:,.ABC.
b) Punând succesiv L = A , L = B şi L = C în relaţia ( *) obţinem :

AQ= xAB+ y AC' BQ = BA + y BC şi CQ = CA + xCB .


l+x+y l+x+y l+x+y
Rezultă AQ < xAB + yAC, BQ< AB+ yBC' CQ< AC+xBC
1+x+ y l+x+y l+x+y
şi adunând inegalităţile deducem concluzia.
Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 201 I
c) AQ+x·BQ+ y · CQ=O.

12.A.8. Se consideră triunghiul ABC şi P, Q, T punctele de contact ale cercului


înscris cu laturile BC, CA, AB . Dacă
-AP + -BQ + -CT =O,
- să se arate că triunghiul
ABC este echilateral.
Soluţie: Notăm AT= AQ = x, BT = BP = y, CP=CQ=z.
- -
zAB+ yAC BQ= xBC+zBA, CT= yCA+xCB.
A vem Ap = ,
y+z x+z x+y
Din AP + BQ + CT =O rezultă

( y+z x+z
J- (
-Z- - -Z- AB+ - y- - - -y A C + X- - - -X -) (BA+AC
y+z x+y x+z x+y
- - ) =0
- J- (
<:::>

<:::>
(
- Z- - - Z- - - -
y+z x+z x+z x+y
X +-X - AB+ -y- - - y J- (
- + -X - - -X - AC=O
y+z x+y x+z x+y
J- -
şi deoarece vectorii AB şi AC sunt necoliniari, obţinem:
Z X

{i_=.:_y
l
y+z + x+y =l 2
y =xz
<:::> 2 <:::> z2 <:::>
)' X {
--+--=1 z =xy 2
z =xy
y+z x+z
z c
<:::> x = y =z <:::> ll. ABC este echilateral.

12.A.9. Se consideră triunghiul ABC şi punctele DE ( BC), E E (AC), F E( AB),

DB = EC =FA =k . Dacă ADnBE={M} , BEnCF={N}


astfel încât şi
DC EA FB
CF n AD= {P} , să se arate că ll.ABC şi ll.MNP au acelaşi centru de greutate.
A
Soluţie: Avem V X XD = XB + kXC
E P
, l+k
Aplicăm teorema lui Menelaus în triunghiul ADC cu
transversala B - M - E : BD · EC · MA =I .
BC EA MD
XA+ k+l XD
MA k+l k2
Obţinem ŞI XM=
-- = -- k+l =-------
MD k2 l+-- k2 +k + l
k2
2 2
Analog, XN= k XB+kXA+XC şi XP= k XC+kXB+XA
2
k + k +l k 2 +k +I
Deducem XM + XN +XP= XA + XB +XC, de unde rezultă concluzia.

202 l Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


12.A.10. Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC.
Să se arate că dacă 3/A + 4/B + 5/C = 6 atunci triunghiul ABC este dreptunghic.

. ..
- bAB+cAC - cBC+aBA - aCA+bCB
Soluţie: Cu notaţ11le
uzuale, AI= , BI= , CI= .
a+b+c a+b+c a+b+c
Din 31A+4IB+5IC=O rezultă (3b-4a)AB+(3c-5a)AC+(4c-5b)BC=O
deci ( 3b - 4a) AB + (3c - Sa) AC+ ( 4c - 5b )(BA+ AC)= O.

Obţinem (8b- 4a - 4c) AB + (7c - 5a-5b) AC= 6 şi deoarece vectorii AB şi AC

sunt necoliniari, rezultă :


8b = 4 (a + c)
şi apoi
{b =~a
{ 7c=5(a+b) c=~a
3
Din reciproca teoremei lui Pitagora deducem că m(:4) = 90° .

PROBLEME DE OLIMPIADĂ

12.0.1. Pe o tablă sunt desenate punctele A, B, C, D. Vlad construieşte punctele


A', B', C', D' astfel : A' este simetricul lui A faţă de B, B' este simetricul lui B faţă
de C , C' este simetricul lui C faţă de D şi D' este simetricul lui D faţă de A .
Maria şterge de pe tablă punctele A, B , C, D . Poate Vlad să refacă poziţiile acestor
puncte? Justificaţi vectorial răspunsul.
Bogdan Enescu,
Olimpiada Judeţeană, 2003
12.0.2. Fie patrulaterul convex ABCD . Arătaţi că următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
(1) - 1- · AB+-1- · BC+-1-·CD+-1-·DA =0.
AB BC CD DA
(2) ABCD este un paralelogram .
Concursu/ „ Un irea", 2003
12.0.3. Pe laturile AB şi AC ale triunghiului ABC se iau punctele variabile M şi
N astfel ca BM = CN . Să se determine locul geometric al mijlocului Pal segmen-
tului [ MN] , în următoarele cazuri :
a) M şi N sunt de aceeaşi parte a dreptei BC.
b) M şi N sunt în semiplane opuse faţă de dreapta BC .
Vasile Pop, Concursul „Argument ", 2009

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 203 I


12.0.4. Se consideră triunghiul ABC şi punctele M, Q E ( AB), N, PE (AC), astfel

încât MB= QA =PA= NC = k E (O, 1). Fie {T} = MPn NQ şi G centrul de greu-
MA QB PC NA
tate al triunghiului.
a) Demonstraţi că punctele G, T, A sunt coliniare.
b) Demonstraţi că TE ( AG).

Arătaţi că k -k~l ·~2(AB 2 +Ac 2 )-Bc 2 .


2

c) AT+BT+CT>
(k + 1)
Dana Heuberger
12.0.5. Fie triunghiul ABC neisoscel, punctul M în interiorul său, G centrul său de
greutate, iar I centrul cercului înscris în triunghi. Demonstraţi că punctele M, I, G
sunt coliniare dacă şi numai dacă ( b-c )SncM + (c-a )ScAM + (a -b )S ABM =O.
Ioan Caşu
Concursul „ Nicolae Păun ", 2000

12.0.6. Se consideră triunghiul ABC şi punctele ME ( BC), NE (AC), PE ( AB),


astfel încât BM = CN = AP. Fie X, X', Y, Y', Z, Z' respectiv mijloacele segmentelor
(AN) , ( CP), ( BP), (AM], (CM), ( BN) .
a) Determinaţi măsura unghiului dintre dreptele .XX' şi YY'.
b) Arătaţi că se poate construi un triunghi cu laturile de lungimi .XX', YY' , ZZ' .
c) Arătaţi că .XX'= YY' = ZZ' dacă şi numai dacă triunghiul ABC este echilateral.
Dana Heuberger
Concursul „ Nicolae Păun ", 2011

12.0.7. Se consideră triunghiul ABC şi punctele ME (BC), NE (CA) şi PE (AB)


astfel încât BM = CN = AP = 2. Se consideră t >O şi punctele X, Y, Z astfel încât
MC NA PB
AX=t·AM,{Y}=CTnBN şi {Z}=AYnCP.Determinaţi t astfel încât BE(XZ).
Dana Heuberger

12.0.8. Se consideră n, k E N ' 3 ~ k ~ n şi mulţimea vn = { ~. U2, „„ un} cu


elementele vectori distincţi, care au aceeaşi origine şi extremităţile coliniare, astfel
încât oricare ar fi k vectori din Vn , există printre aceştia cel puţin o pereche de vec-
tori care au acelaşi modul.
a) Pentru k = 5, demonstraţi că n E { 5, 6, 7, 8}.
b) Pentru k = 5, determinaţi numărul mulţimilor V6 •
c) Determinaţi numărul minim şi numărul maxim al perechilor de vectori cu
modulele egale.
Dana Heuberger

204 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


12.0.9. Pe laturile (AB),(BC),(CD),(DA) ale patrulaterului convex ABCD se
considerăpunctele M,N,P,Q, iarpe (QP),(AC),(MN) se considerăpunctele

S T U astfel încât AM= AQ = QS = UM =TA= k .


' ' '
Demonstraţi că
CN CP SP UN TC
punctele S, T, U sunt coliniare dacă şi numai dacă - =-
BAD BCD.
Florin Cârjan,
Concursul „ Laurenfiu Duican" 2003

12.0.10. Pe laturile triunghiului ABC se construiesc în exterior romburile ACDD',


CBEE', BAFF', cu A E (BD'), CE ( AE'), B E ( CF'). Arătaţi că dreptele AE, BD
şi CF sunt concurente.
Nicolae Muşuroia,
Concursul anual al Gazetei Matematice 2004
12.0.11. Fie ABC un triunghi ascuţitunghic oarecare şi O centrul cercului său
circumscris. Se consideră dreptele Baca, CbAb respectiv AcBc perpendiculare în
O pe dreptele AO, BO respectiv CO, unde Ab, Ac EBC, Bc , Ba E CA, Ca, Cb E AB.
Notăm cu Ha, Hb respectiv He ortocentrele triunghiurilor ACaBa, BAbCb respectiv
CBcAc. Demonstraţi că segmentele AHa, BHb şi CH c pot fi laturile unui triunghi.
Daniel Văcărefu,
Concursul „ Grigore Moisi/", edifia a XXVI-a, 201 I

12.0.12. Fie ABCD un patrulater înscris într-un cerc de centru O . Fie G1 şi G2


centrele de greutate ale triunghiurilor BCD şi CDA . Arătaţi că dacă segmentele
[ AG 1] şi [ BG2 ] se intersectează în O, atunci ABCD este un dreptunghi.
Petru Todor,
G.M I I 2013

12.0.13. Fie trei vectori u, v, w de modul 1.


a) Demonstraţi că putem alege semnele +, - , astfel încât să avem I±~±~± ţ:;:,I ~I .
b) Daţi un exemplu de trei vectori u, v, w, astfel încât oricum am alege semnele
„+ " , „- " , sa- avem +
I - - -1
_ u+
_ v+
_ w _I
< .
Dan Schwarz
Olimpiada Judeţeană 2007
12.0.14. Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC. Arătaţi că dacă pentru orice
ME ( AB), există NE ( BC) şi PE (CA), astfel încât centrul de greutate al triun-
ghiului MNP coincide cu I, atunci triunghiul ABC este echilateral.
Marian Andronache şi Ion Savu,
Olimpiada Na/ionată 2000

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 205 I


12.0.15. Fie ABC un triunghi oarecare şi k un număr real nenul. Pe laturile AB şi
AC ale triunghiului considerăm punctele variabile M , respectiv N , astfel încât
-MB - -NC = k . A rataţi
- . ca- dreapta MN trece prmtr-un
. punct fi1x.
MA NA
Dan Nedeianu,
Olimpiada Naţională 2009

REZOLVAREA PROBLEMELOR DE OLIMPIADĂ

12.S.1. Notăm ; = A'B', b = B'C', c = C'D', d = D'A',


x=AB, y=BC, z=CD, t=DA .
- -- -
Avem: a=-x+2y, b=-y+2z, c=-z+2t, d=-t+2x.
- - - c

Obţinem~= / (;+2b+4c+sd), y= /5 (b+2c+4d+s;)


5
;= / (c+2d+4;+sb) şi 7= ~(d+2;+4b+sc).
5 1 D'

Deoarece A'A = -2~, poziţia punctului A e unic determinată de A' şi x .


Analog se argumentează că poziţia celorlalte puncte e bine precizată.

12.S.2. „(1) => (2)"


Notăm 1 1
;=--AB b=--BC c=--CD d=--DA.
1 1
AB ' BC ' CD ' DA
Avem ;llAB, bllBC, cllCD, dllDA şi ;+b+c+d=O
Deoarece l;I = lbl =Ici =I dl= l, alegem punctele

M,N,P,QeC(0,1), cu ;=OM, b=ON, c=OP, d=OQ şi punctele T,S, cu


OT =OM+ ON şi OS= OP+ OQ. Deoarece OMTN şi OPSQ sunt romburi cu
latura de lungime 1 şi OS= -OT, deci O este mijlocul [TS], din congruenţa
triunghiurilor OMT şi OPS ( LLL), obţinem că TOM= SoP şi cum S, O, T sunt
coliniare, rezultă că şi P, O, M sunt coliniare.
Aşadar c =-a, deci AB li CD.
Analog obţinem d = -b, deci BC li DA. În concluzie, ABCD este paralelogram.
Implicaţia „ ( 2) => (I)" este evidentă, căci în acest caz, cu notaţiile de la implicaţia
anterioară, avem că a este un versor al dreptei AB, b este un versor al dreptei BC ,
- -
iar c =-a
- -
şi d = -b .

12.S.3. Notăm lungimile laturilor triunghiului cu literele mici corespunzătoare şi cu


x=BM=CN.
206 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a
Fieversorii l=.}_AB şi ]=}_AC .
c b
a) (1) ME[BA, NE[CA.
Avem AM= ( c-x)i, AN= (b-x)]. Obţinem:

AP =~(AM+ AN)=~( el +b])-%(i + ]) =


B DA' C
(1)

= ~( AB +AC)- xk = AA' - xk, unde A' este mijlocul lui [ BC], iar k este

versorul vectorului AD, cu DE ( BC) piciorul bisectoarei unghiului A.


Adică, PA'= PA+ AA' = xk, cu x ~O, deci P aparţine semidreptei ce are originea
în A' , este conţinută în acelaşi semiplan de frontieră BC ca şi A şi este paralelă cu
bisectoarea AD.
(2) B E (MA), C E (NA) .
Avem AM = ( c + x) i , AN = ( b + x)] şi obţinem analog
A' P = xk , deci P aparţine semidreptei ce are originea în A' ,
este conţinută în semiplanul opus lui A, de frontieră BC, şi este
paralelă cu bisectoarea AD. Reunind situaţiile (1) şi (2) deducem ML-_..l.P--(_)_N
2
că dacă M şi N sunt de aceeaşi parte a dreptei BC , punctul P parcurge dreapta ce
trece prin A' şi e paralelă cu bisectoarea AD .
b) (3) ME(BA),CE(NA). Avem AM=(c-x)l, AN=(b+x)] şi obţinem

analog A' P = xt , unde t = ~(:/· - i) este un versor al

bisectoarei exterioare a unghiului A . Punctul P aparţine


semidreptei ce are originea în A' , este conţinută în acelaşi
semiplan de frontieră BC ca şi A şi este paralelă cu bisectoarea B

exterioară a unghiului A .
(3) N
(4) BE(MA) , NE(CA) . Se obţine analog că P aparţine
semidreptei ce are originea în A' , este conţinută în semiplanul opus lui A , de
frontieră BC, şi este paralelă cu bisectoarea exterioară a unghiului A.

Reunind situaţiile ( 3) şi ( 4) deducem că dacă M şi N sunt de părţi diferite ale


dreptei BC, punctul P parcurge dreapta ce trece prin A' şi este paralelă cu bisectoa-
rea exterioară a unghiului A .
12.S.4. a) Teste punctul de intersecţie al diagonalelor trapezului A

MNPQ, deci punctele A, T şi mijlocul A' al segmentului ( BC]


sunt coliniare. Cum G E ( AA '), rezultă concluzia.
Q~
M~
- -
b)Notam TQ
=a ŞI TTM'P -- ...,A . o ('
TN

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 207 i


Obţinem
XT= XQ+aXN = XP+BXM (I)
I+a I+B
VXeP XM=XB+kXA XP=XA+kXC XIQ=XA+kXB,XN=XC+kXA_
' l+k ' l+k l+k l+k
Înlocuind în ( 1) , rezultă:

l+ka · XA+-k- · XB+_!!:_·XC= l+kB ·XA+-B-·XB+-k-·XC (2)


l+a l+a l+a l+B l+B l+B
Punând X = C în (2) şi ţinând cont de unicitatea coordonatelor în baza (cA,cs)

1+ka 1+kB k p
deducem --=-- (3) şi --=-- (4)
l+a I+B l+a I+P
Punând X =B în (2) şi ţinând cont de unicitatea coordonatelor în baza (BA, se)
a k
deducem --=- (5)
I+a 1+p
k2
Din ( 4) şi ( 5) rezultă p= - şi înlocuind în (3) obţinem a= p = k .
a
2
_ (1-k+k ) · X4+k ·( X4+XB+xc)
Din (1) rezultă: VX E P, XI'= (6)
2
(l+k)

rezultă
2
Punând X =G în ( 6) GT = l - k + k . GA .
(1 + k ) 2
1-k +k 2 .
Aşadar GT= 2
·GA<GA, deci Te(AG).
(1 +k)
c) Din ( 6) deducem, pentru mijlocul A' al lui ( BC):

_ k · (AB+AC) _ (1+k2)·BA+k·BC _ (1+k2)·CA+k·CB


AT= BT = 2
CT =-'---'-----
2
(1 + k )2 ' (l+k) ' (l+k)
___ (-l+k-k 2 )·(AB+Ac) (l-k+k2)·2AA'
şt AT + BT + CT = 2
=- ,
(l+k) (l+kt
2(k2-k+1) k2 k 1 .--------
Aşadar AT+BT+CT> 2
·AA'= - +2 -~2(AB 2 +AC 2 )-BC 2 •
( 1+ k ) (1 +k)

12.S.5. Fie XeP. Notăm cu S=SABC şi cu Su,Sb,Sc ariile triunghiurilor


MBC,MCA,MAB . Avem GA+GB+GC=O, şi

208 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


- a - b - c - a-c- b-c-
Gl =-GA+-GB+-GC=-GA+-GB (I)
2p 2p 2p 2p 2p
Din Propoziţia 12.7., deducem:
- S ·GA+S ·GB+S · GC Su · GA+S6 ·GB-Se ·(GA +GB)
GM= CI b c =-----------
s s
deci GM= sa - SC. GA + sb - SC. GB (2)
s s
Din (t) şi (2) , rezultă că Gl şi GM sunt coliniari dacă şi numai dacă
Sa -Sc Sh -Sc
s = s <=> sa - SC = sh - SC
a-c b-c a-c b-c
2p 2p
iar ultima relaţie este echivalentă cu cea din ipoteză .

12.S.6. Notăm BM=CN=AP=x. Fie De(BC),Ee(AC),Fe(AB) respectiv


picioarele bisectoarelor interioare ale triunghiului ABC. Avem :

XX' =J_(AP +Ne) =J_(!_AB +!..Ac) =_.:__(b . AB +c. AC)= x(b +c). AD.
2 2 c b 2bc 2bc
- x(c+a) - - x(a+b) -
Analog rezultă YY' = · BE şi ZZ' = · CF.
2ca 2ab
a) Obţinem µ(XX'JY') = µ(AD,BE) = rt;C.
- - -- x(l- 1-
b) XX'+YY'+ZZ'=- -AB+-AC+-BC+-BA+-CA+-CB
2c b a
1- 1- 1-
c b a
=0.
1-) -
c) Dacă triunghiul este echilateral, avem evident XX'= YY' = ZZ' . Reciproc :
Metoda I: Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC şi punctele U, V, W
astfel încât IU =XX', IV= YY' şi IW = ZZ' . A
Deoarece JU +IV+ IW =O şi !U =IV= JW ,
rezultă că
triunghiul UVW este echilateral, deci
m(U/V) = m( V/W) = m(WiiJ) = 120° . Obţinem
m(U/V) = m( m) = 120°, m(V/W) = m(llic) = 120° şi B M z c
m( WiiJ) = m( ÂÎC) =120°, aşadar triunghiul ABC este echilateral.
2bc A b. , A .
Metoda a II-a: Deoarece AD= - - · cos-, o ţinem XX = x ·cos- ş1
b+c 2 2
apoi YY' = x · cos B şi ZZ' = x ·cos C de unde rezultă concluzia.
2 2'

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 209 I


Observaţie. Dacă punctele X, X', Y, Y', Z, Z' împart segmentele [AN], [CP], [ BP],
[AM] , [CM], [BN] în raportul k >O, se demonstrează uşor că XX'+ YY' + ZZ' =O
dacă şi numai dacă avem k =I sau triunghiul ABC este echilateral.

12.S.7. AM=_!_ · AB+3_ · AC BN=_!_, BC+3_ · BA CP=_!_· CA+3_ · CB .


3 3, 3 3, 3 3
- - -- -- t - 2t - - t - (2t ) -
CX=CA+AX =-AC+-·AB+- · AC <=> CX=- · AB+ --1 · AC.
3 3 3 3
B, N,Ycoliniare ~ 3a>0 astfel încât BY=a · BN. y

CY=-BC+BY= (l-a)·AB+(~-1}Ac .
2t -1 1-#-
9
7 9(t-l)
CX, CY coliniare <=> - 3 - = - 3- <=> a=-- X
1- a ~-] 7t-9
3

Este evident că t -:f. 2_, deoarece dacă t = 2_, atunci CX 11 BN, fals.
7 7
C, P, Z coliniare ~ 3 ~>O astfel încât CZ = ~ · CP şi folosind că A, Y, Z sunt

coliniare deducem analog că a ...,,_9


..... şi ,...A-_9(a-J) ( 2)
7 7a-9
De asemenea, din CZ = ~ ·CP şi din AX= t ·AM obţinem că:

B, Z, X sunt coliniare ........._


,,,__,, ..... _9
,...A ...,, ŞI t -- 9(~ - l) (3)
7 7~-9

Funcţia f : IR \ {2.}7 ~IR\ {2.},


7
f (t) = (t - I) este bijectivă
9
7t-9
şi f- = f 1
.

( 2) (I) . 9±3.fi.
Atunci : ~=f(a) =f(f(t))=t iar (3) <=> t=f(t) <=> f 1, 2 = .
7
9-3.fi.
Pentru t=a=~= <I avem : Xe(AM), Ye(BN) şi Ze(BX),fals.
7
. I . 9+3J2
A şa dar smgura so uţte este t = .
7
12.S.8. Să observăm mai întâi că vectorii din Vn au cel mult k -1 module distincte.
Mai mult, nu e posibil ca mai mult de 2 vectori din Vn să aibă acelaşi modul

(deoarece au extremităţile coliniare). Deducem că 2 · (k-1) ~ n, deci k ~~+I (1)


2

Rezultă şi k~n+I-[%] (2)

210 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


a) Pentru k = 5, există cel mult 4 module distincte. Din ipoteză avem n ~ k, deci
n ~ 5 . Cum nu e posibil ca mai mult de 2 vectori din Vn să aibă acelaşi modul,
rezultă n E { 5, 6, 7, 8} .
b) Dacă exact 3 module sunt distincte, rezultă o singură mulţime V6 , cu vectorii
având doi câte doi acelaşi modul.
Dacă exact 4 module sunt distincte, celor 4 vectori de module diferite, u1 , u 2 , u3 ,

u4 , li se adaugă doi vectori, care trebuie să aibă respectiv modulul egal cu al unora
- - - -
dintre u1 , u2 , u3 , u4 • Există 6 posibilităţi de a alege 2 dintre cele 4 module diferite.
În total, există 7 mulţimi V6 •
c) Notăm cu t numărul perechilor de vectori de module egale.
Vectorii din mulţimea Vn au n - t module diferite. Aşadar n -t ~ k - I, adică

t~n-k+I. Evident, t~[%] şi t~k-1, deci t~min(k-1,[%]).


Din (1) deducem că k-1 ~ % ~ [%l deci min( k-1, [%]) =[%]. Folosind (2),

obţinem că t E[ n - k + 1, [ % Jl · Să observăm că pentru k = 5 şi n=6, există mul-


ţimi V6 pentru care t = n - k + l = 2 şi o mulţime V6 pentru care t = [ %] = 3 .

12.S.9. Aceasta este o generalizare deosebit de elegantă a unei


probleme a domnului Laurenţiu Panaitopol (care tratează cazul
k = 1). Vom prezenta o soluţie vectorială şi una clasică a acestei
probleme, deoarece ideile care apar în amândouă abordările sunt
deosebit de instructive. Vom folosi următoarea
~ ~

Lemă. Fie patrulaterul ABCD . Atunci, A= C dacă şi numai


~

dacă bisectoarele unghiurilor B şi D sunt paralele sau coincid.


B
- 1 - - 1 -
Soluţia vectorială:
Fie versorii u =-DA şi v =--DC .
DA DC
- -
Avem QA = k ·PC ·u şi PC= PC ·v . Din Propoziţia 12.18. rezultă:

- QA+kPC k · PC.~+k·PC·~ k (- -) k -
ST= = =--·PC · u+v =--·PC · 2b
l+k l+k l+k l+k
unde b este versorul bisectoarei ( DD' a unghiului "ADC. Aşadar, dreapta ST este
paralelă sau coincide cu dreapta DD' . Analog se demonstrează că, în condiţiile din
ipoteză, dreapta UT este paralelă sau coincide cu bisectoarea BB' a unghiului ABC .
Aşadar, punctele S, T, U sunt coliniare dacă şi numai dacă bisectoarele unghiurilor

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 211 I


~

B şi D sunt paralele sau coincid, deci, conform lemei, dacă şi numai dacă
-
B AD=BCD.
Soluţia clasică: Construim paralelogramele AQSX şi CPSY ,
cu punctele X, Y în acelaşi semiplan de frontieră PQ, opus celui
în care se află D . Avem AX li QS, CYll SP şi deoarece Q, S,P
sunt coliniare, rezultă AX li CY, deci t>. ATX -t>. CTY.
Ob. TX = TA =AX= SQ = AQ = SX deci (ST este
ţinem TY TC CY SP CP SY '
---
bisectoarea unghiului XSY . Deoarece AD li XS, CD li SY, rezultă
y c
că (ST este paralelă sau coincide cu bisectoarea unghiului D.
~

Analog rezultă că (UT este paralelă sau coincide cu bisectoarea unghiului B şi


folosind lema obţinem concluzia.

12.S.10. Fie BDnAC={M}, AEnBC={N},


CFnAB={P}.

NotămMC =k, AB=c, AB=c, AC=b, AC=b .


MA
1 1
BM= BC+kBA =--(BA+AC+kBA)=-AB+--AC "
1+k 1+k l+k
- - - - - b- (-I--;;b)- -
BD= BC +CD= -AB+ AC+-;;· BA= AB+ AC .
B B'

-1 _l+k
Deoarece punctele B, M, D sunt coliniare, rezultă: --b ---
-1--
c

Obţinem k= ~, deci ~=~ Analog deducem că , ~~ = ~ şi ~~ = ~


Rezu Ită MC
- - · -PA · -NB = -b · -c · -a = I . 0 .m reciproca
. teoremei. I ut. Ceva, de ducem ca w

MA PB NC c a b
dreptele AE, BD şi CF sunt concurente.

12.S.11. Fie D şi E intersecţiile dreptei Baca cu cercul,


ca în figură. Avem:

m(AB;E)= m(AE):m(Dc) = m(AiJ):m(Dc) =m(Aae)


Rezultă că triunghiurile AB0 Ca şi ABC sunt asemenea.
Obţinem, folosind teorema sinusurilor:

212 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


R
AHa ABa sin B
- - =-- =-- =-----
AH c c 2sinB · sin C
Se demonstrează uşor că, deoarece triunghiul este ascuţitunghic, AH = 2R ·cos A .

Rezultă AH = AH = R . cos A = R . sin 2A şi apoi


0
2sinB·sinC sinB · sinC 2sinA·sinB·sinC
·OA . Analog deducem că H B =
2
Ha A= sin A sin 2 B · OB
2sinA·sinB ·sinC b 2sinA·sinB · sinC
şi H C = 2
sin C · OC . Obţinem:
c 2sinA·sinB·sinC

H 0 A + HbB+ HcC = . .1 . ·(sin2A ·OA +sin2B · OB+sin2C ·OC)


2smA · smB ·smC
Din Consecinţa 12.10. ştim că, deoarece O este centrul cercului circumscris /:,, ABC ,
VX Ep XO = sin 2A · XA +sin 2B · Xii+ sin 2C . XC
' sin 2A + sin2B +sin 2C
- - -
Pentru X = O rezultă că sin 2A ·OA +sin 2B · OB +sin 2C · OC = O, deci
- - - - -- -
HaA+ HbB +HcC =O , adică AHa, BHb şi CHc pot fi laturile unui triunghi.

12.S.12. Fie M, N, P, Q mijloacele laturilor AB, BC, CD, DA .


1
În triunghiul ABP avem că G1G2 li AB şi
Gp2 =-AB
3
aşadarG 1 G2 AB este un trapez. Cum Peste punctul de intersecţie
al laturilor neparalele, O este punctul de intersecţie al
diagonalelor trapezului şi M este mijlocul laturii [ AB), rezultă
că punctele P, O, M sunt coliniare. Deoarece [ AG1) şi [ BG2 ) sunt mediane în
patrulaterul ABCD, din Propoziţia 12.20. rezultă că punctul lor de intersecţie, O,
este centrul de greutate al patrulaterului. Mai mult, {O}= MP n NQ , din aceeaşi
propoziţie. Dar centrul O al cercului circumscris lui ABCD este intersecţia
mediatoarelor patrulaterului. Rezultă că dreapta OM este mediatoarea laturii [ AB]
şi dreapta OP este mediatoarea laturii [CD], deci OM 1- AB şi OP 1- CD. Cum
P, O, M sunt coliniare, obţinem că AB li CD . Analog se arată că BC li AD, adică
ABCD este un paralelogram inscriptibil, deci ABCD este un dreptunghi .

12.S.13. Considerăm punctele o, A, B, c E p şi u =OA, V= OB, w =oe .


Avem că A, B, CEC( O, 1) . Dacă doi dintre vectori sunt opuşi, atunci suma celor trei
vectori coincide cu cel de-al treilea, deci are modulul egal cu I . Dacă doi dintre
vectori coincid, adunând la diferenţa lor cel de-al treilea vector obţinem un vector de
lungime I. Considerăm acum că oricum am alege doi dintre vectori ei nu coincid şi
nu sunt opuşi. Dacă /:,, ABC nu este ascuţitunghic, atunci punctele A, B, C se află pe

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 213 I


acelaşi semicerc şi considerând vectorul opus celui cu vârful situat între celelalte două,
vârful său va fonna, împreună cu celelalte două puncte, un triunghi ascuţitunghic.
Aşadar putem considera că triunghiul ABC este ascuţitunghic. În acest caz,
ortocentrul său, H se află în interiorul triunghiului şi din relaţia lui Sylvester obţinem
OH =OA+ OB +oe=~+ y+; . În concluzie, 1~ + y+;I= OH < 1.
12.S.14. Fie M un punct care verifică ipoteza şi kp k2 , k3 E (O, I) , astfel încât
- - - -
AM = k1AB , BN = k 2BC şi CP = k3 CA . Deoarece I este centrul de greutate al
1:;.MNP şi GA+GB+GC=O, avem:
------------
GI= GM+GN+GP = GA+AM+GB+BN+GC+CP = AM+BN+CP deci
3 3 3 '
- k AB+k BC+k CA k1AB+k2BC-Js(AB+BC) k -k - k -k -
GI = I 2 3 = =-1__3 AB+_l___l_BC (1)
3 3 3 3

Dl·n G/ = aGA+bGB+cGC . GA = - -1 (AB + AC) ş1. re Iaţu··1 e ana Ioage, o b.ţmem:


ş1
a+b+c 3
- b+c-2a - 2c-a-b -
GI = AB+ BC (2)
3(a+b+c) 3(a+b+c)

k1 - kJ = ba++cb-+2:
Din (1) ş1 (2) rezultă
2c-a-b'
{ kz-k3=---
a+b+c
k3 = k1 - b + c - 2a E ( 0, 1)
deci a+b+c , V k1e(O,1) (3)
{ kz = k1 + a + c - 2b E (O, 1)
a+b+c
Dacă a ;?: b ;?: c sau a ;?: c ;?: b , atunci b + c :::; 2a . Presupunem că b + c < 2a .

Atunci, pentru k1= 1+ b + c - a E (O, 1), obţinem k3 = 1, fals.


2
a+b+c
b +c = 2a •
Aşadar , adică a = b = c . In celelalte cazuri se raţionează
{ a ;?: b ;?: c sau a ~ c ;?: b
la fel şi de fiecare dată se obţine că triunghiul ABC este echilateral.

12.S.15. Fie MB =a, NC = ~, cu a-~= k, deci a=~+ k.


MA NA
-1---1-
Avem AM =--AB şi AN =--AC. Căutăm un punct fix PE MN .
a+I ~+1

Deoarece şi punctul A este fix, coordonatele lui AP în baza ( AB, AC) trebuie să

214 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


fie constante. Notăm MP = x. Conform cu Observaţia 12.6., avem
MN
- - - X - 1-X-
AP=xAN+(l-x)AM=-AC+-AB.
~+l a+l

Aşadar, trebuie să existe constantele a, b E JR, astfel încât 1~: 1


- a.
1-x =b
a+ l
. b I - x l - a~ - a
Obţmem = - - = , deci (a+ b) ~ + bk +a+ b - 1= O (1)
a+l ~+k+l

a+b =O l
Cum ~ variază, trebuie ca în ( l) să avem , deci b = -a =- .
{ bk + a + b - l = O k

Punctul P căutat verifică AP =.:.!.Ac +_!_AB =_!_(CA+ AB) = _!_CB .


k k k k
În concluzie, AP li BC, deci punctul fix se află pe paralela prin A la BC .

TESTE DE EVALUARE
TESTUL 12.1.

12.T.t.t. Fie triunghiul oarecare ABC. Se construiesc în exteriorul acestuia


paralelogramele ABDE şi ACFG, astfel încât AE = AG = BC şi punctele B, A, G,
respectiv C, A, E sunt coliniare. Demonstraţi că dreptele BF, CD şi bisectoarea
interioară a unghiului A sunt concurente.

12.T. 1.2. Se consideră numerele x e (o, 1), k, n, pe (o, oo) (sau k, n, pe (-oo, o)),
triunghiul ABC şi punctele M, N, P, Q, R, S, X, Y, Z, cu AM= k · AB = NB ,
- --- ---- -- - -
~ BP=p·BC=QC, CR=n·CA=SA, MX=x·MS,PY=x·PN, RZ=x·RQ.
-
Demonstraţi că triunghiurile XYZ şi ABC au acelaşi centru de greutate dacă şi numai
dacă X, Y, Z sunt mijloacele segmentelor (MS), (NP), (QR) sau k = p = n .
Dana Heuberger
12.T.1.3. În triunghiul ABC, A', B', C' sunt picioarele bisectoarelor din A, B res-
pectiv C. Notăm cu G şi G' centrele de greutate ale triunghiurilor ABC şi A'B'C'.
Arătaţi că GG' li BC dacă şi numai dacă AB, BC, AC sunt în progresie geometrică .
Marian Cucoaneş
12.T.1.4. Fie patrulaterul convex ABCD şi punctele ME AB, NE BC, PE CD ,

Q e DA astfel încât MA = PD = QD = NC = k .
MB PC QA NB
Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 215 I
a) Demonstraţi că MP + QN =AC .
b) Dacă (1+k)(MP+QN)=AD+DC+k(AB+BC), arătaţi căABCDeste un
paralelogram.

TESTUL 12.2.

12.T.2.1. Prin mijlocul E al bisectoarei [AD], cu DE ( BC) a triunghiului ABC se


duce o dreaptă care intersectează laturile (AB) şi (AC) în M, respectiv N.

~ . ca~ -1+ -1= 2( -1 + -


Arataţi 1 ).
MA NA AB AC
Nicolae Muşuroia

12.T.2.2. Fie ABCD un patrulater convex, O punctul de intersecţie al diagonalelor


şi punctele ME [ AB], NE [CD]. Arătaţi că punctele O, M, N sunt coliniare dacă şi
numai dacă AM· DN· OB · OC = BM · CN · OA· OD.
Marian Andronache,
Gazeta Matematică6-7-8 I 2013

12.T.2.3. În triunghiul ABC se consideră punctele ME(AB),NE(BC),PE(CA)


cu AM= BN = CP . Dacă G1, G2 , G3 sunt centrele de greutate ale triunghiurilor
AMP, BMN, CNP, să se arate că triunghiurile ABC şi G1G2G3 au acelaşi centru de
greutate dacă şi numai dacă triunghiul ABC este echilateral.
12.T.2.4. Fie triunghiul ABC nedreptunghic, cu ortocentrul H , fie M 1, M 2 , M 3
mijloacele laturilor[BC],[CA],[AB],A1,B1,C1 simetricele lui Hfaţă de M 1,M2 ,M3
şi A2 , B2 , C2 ortocentrele triunghiurilor BA1C, CB1A, AC1B.
a) Arătaţi că triunghiurile ABC şi A2 B2 C2 au acelaşi centru de greutate.
b) Arătaţi că centrele de greutate ale triunghiurilor AA1A2 , BB1B2 , CC1C2 formează
un triunghi asemenea cu triunghiul dat.
Cezar Lupu,
Olimpiada Judeţeană, 2005

SOLUŢIILE TESTELOR DE EVALUARE

TESTUL 12.1.

12.R.1.1.Fie {B'}=BFnAC, {C'}=CDnAB.Fie ~:;=x, DC'=kDC.

216 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


- - - a- -
Obţinem DA= DE+ BA =-AC- AB. Apoi, rezultă
b

~AC-AB-x~AC ( )
DC'= DA-xDB =kDC=k(DB+Bc) <=> b b =k ~AC-AB+AC.
1-x 1-x b
Din unicitatea coordonatelor în baza ( AB, AC) obţinem

b
<=> x=-- <=> (CC' este bisectoarea
a

unghiului C . Analog se arată că ( BB' este bisectoarea

unghiului B şi obţinem concluzia.

12.R.1.2. Avem AX= x· AS +(1-x)· AM= x· n · AC +(1-x) ·k · AB


şi analog, BY = x · k · BA + (1 - x) · p · BC, CZ = x · p · CB + (1 - x) · n · CA .
Notăm cu G centrul de greutate al triunghiului ABC.
Cum pentru orice punct U din plan avem:
- ------------
ux +UY +UZ =UA+UB+UC+AX +BY +CZ <=>
<=> UX +UY +UZ =3·UG+ AX +BY +CZ,
rezultă următoarea B p Q c
Lemă. Triunghiurile ABC şi XYZ au acelaşi centru de greutate dacă şi numai dacă
- - - -
AX + B Y + CZ = O .
Avem :
AX +BY +CZ =(2x-1) ·( n· AC-k · AB- p· BC) =(2x-1) ·((n- p) · AC-(k- p) · AB)

de unde obţinem:
- -
AX+ BY + CZ
-
=O- <=> x =-21 sau k =p =n.
12.R.1.3. V o E p,
liA' + jjjji + CE
GG'=GO+OG'=
3 3 3
- 1 [b · AB+c·AC c·BC+a·BA a·CA+b · CB)
Aşadar GG' = - + + <=>
3 b+c c+a a+b

GG'=3-I ((-----
<=> - b
b+c c+a
-· ( -c- - -b- )BC+
a )AB+
c+a a+b
- ( -c- - -a-) (AB+BC
b+c a+b
- -)J <=>

<=> GG'=.!_((1-- a )AB+(-c +-c -l)Bc).


0
__
3 c+a a+b c+a b+c

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 217 I


a a 2
GG'llBC <=> 1 - - - - - - = 0 <::> a =bc.
c+a a+b

12.R.l.4.a)DinPropoziţiat2.18.deducem MP=AD+kBC şi QN=DC+kAB.


l+k l+k
AD+DC+k( AB+BC)
Obţinem: MP + QN = =AC.
l+k
b) (l+k)MP=AD+kBC => (l+k)MP=IAD+kBCl~AD+k·BC (1)
Analog rezultă (1 + k)QN =!De +kABI ~DC+ k · AB (2)
Adunând (1) şi (2), obţinem: (1 +k)( MP+QN) ~AD+ DC+ k ·(AB + BC).
Deoarece din ipoteză avem egalitate în inegalitatea precedentă, trebuie să avem
egalitate în (1) şi (2), deci trebuie ca AD şi BC să fie coliniari şi ca DC şi AB să
fie coliniari, adică trebuie ca ABCD să fie paralelogram.

TESTUL 12.2.

12.R.2.t. Fie ~; = k, ~~ = t. A

ME= MA +AE=-kAB+]_AD=-kAB+]_ · bAB+cAC


2 2 b+c

Aşadar ME=[ ( b )
2b+c
k)AB+ ( c )AC
2b+c
şi apoi B D c

MN=MA+AN=-kAB+tAC. Deoarecepunctele M,E,N suntcoliniare, avem :


b -k c
2
( b + c)
2
= ( b + c) de unde rezultă concluzia.
-k t

12.R.2.2.Fie ~;=x, Z~=y, OC=a·OA, OD=b · OB .Avem OC=-a·OA,

OD = -b · 08, OM= OA+ x·OB şi ON = OC + y.QD =-=.:!_OA+ -by OB .


l+x l+y l+y l+y
X

Punctele M, O, N sunt coliniare <::> -1.±..:L = -1.±..:L <::> ax= by <::>


a by
l+y l+y
<::> AM . DN. OB. oe= BM. CN. OA. OD.

218 i Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


12.R.2.3. Notăm AM=BN=CP=x . Avem AM=!_AB, BM=x-c AB,
c c
BN=!_BC CN=x-aBC CP=!_CA AP=x-bCA .
a ' a ' b ' b
C.12.10.a
li.ABC şi ll.G1G2 G3 au acelaşi centru de greutate <=> AG1 +BG2 +CG3 =6 <=>
<=> i(AA +AM +AP+BB+BM +BN +CC+CN +CP)=O <=>

<=> ;As+(i-1)cA+(;-1)AB+: Bc+(~-l)Bc+iCA=O <=>


2 2 2
<=> ( ;-1)AB+( ;-1)sc+( ;-1)(cB+BA)=6 <=>

2x 2x)- (2x 2x)- - 2x(~-};)=o


<=> ( ~-b AB+ - ; - / ; BC=O <=> <=> a=b=c.
2x(~-};) =O
12.R.2.4. a) BHCA 1 este un paralelogram şi
BH J_ AC,
aşadar A1C J_ AC . Analog obţinem că A1B 1- AB , deci pa-
trulaterul ABCA1 este inscriptibil, adică A1 este pe cercul
circumscris triunghiului ABC şi este punctul diametral opus
lui A . Deoarece A2 este ortocentrul triunghiului BA 1C
înscris în cercul de centru O , din teorema lui Sylvester
-------
obţinem: =OB +OA1 +OC =OB +OC- OA .
OA2
Analog deducem: OB2 = OC +OA - OB şi OC2 =OA+ OB - OC .

Adunând relaţiile precedente obţinem: ±(


OA2 +OB2 +OC2 ) =±(OA+ OB +OC),

deci l . ABC şi l . A2 B2 C2 au acelaşi centru de greutate.


b) Notăm cu G Gb, Gc centrele de greutate ale triunghiurilor AA1A2 , BB1B2 , CC1C2 .
0
,

GG, =G 0+0G, =-±[OA:OA +OA ]+±[OB:OB +OB J=±(oB -OA )e>


0 0 1 2 1 2 2 2

<=> GaGh =±(oc+OA-OB-08-0C+OA)=fBA.


- - 2- - - 2-
Analog deducem că GhGc =)CB ŞI GcGa =)AC, deci triunghiurile G,,GbGc şi

ABC sunt asemenea.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 219 I


CAPITOLUL 13. APLICAŢII ALE
TRIGONOMETRIEI ÎN ALGEBRĂ
La o primă vedere, titlul acestui paragraf poate fi privit cu rezervă. Dar aşa cum
vom vedea în cele ce urmează, o cale ingenioasă de rezolvare a unor probleme de
algebră este transformarea lor în probleme de trigonometrie, folosind substituţii potrivite.

Reamintim câteva formule şi identităţi trigonometrice care ne vor fi utile:

1) sin 2 x+cos 2 x=l, V xEIR.


2) -1$sinx$l, -l$cosx$l, V xEIR .
3) sin(a +b) =sin acosb + cosasinb
cos( a +b) = cosacosb-sinasinb
sin( a -b) = sinacosb-cosasinb
cos(a-b)=cosacosb+sinasinb, V a, bEIR.
tga+tgb
4) tg ( a+ b) = - - - -
1-tgatgb
tga-tgb
tg (a - b) = _..;:;..,_....;;;;__
1+ tgatgb
tg a + tg b + tg c - tg a tg b tg c
tg ( a+ b +c ) = ,
1- tgatgb - tgb tgc- tgctga
pentru orice valori ale lui a, b, c E IR pentru care există expresiile din cei doi membri.
5) sin2a=2sinacosa
cos2a = cos 2a -sin 2 a
2tga
tg2a = , .
1-tg- a
6) sin3a =sin a(3-4sin
2
a)
2
cos3a =cosa( 4cos a -3)
3tga-tg 3 a
tg 3a = - - - -
l-3tg2 a
a a
2tg- 1-tg 2 -
7) sin a = 2 ; cos a = 2
1 + tg ~
2 1+ tg 2 ~
2 2
8) Dacă A+ B + C = k7t, k E Z, A, B, C:;e ( 2k + 1)_::, atunci
2
tgA + tgB +tgC = tgA tgBtgC.

220 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


9) Inoncetnung h"1 ABC,are Iocreaţia:
A • • A B B c c A
I . tg-tg-+tg-tg-+tg-tg-=I.
2 2 2 2 2 2
10) Dacă xE[-1, 1), atunci:

a) există un unic t E [-%, %]. astfel încât x =sin t;

b) există un unic t E [O, 7t), astfel încât x =cost.

11) Dacă x E IR, atunci există un unic t E (-%, %} astfel încât x = tgt .
13.1. Propoziţie. Dacă x, y, z E (O, 1) şi xy + yz + zx = 1, atunci există un triunghi
.
ascuţ1tung
111c
. ABC , astte
I'. I
meat
A A
x A y = tg-,
= tg-, c
B z = tg-.
2 2 2

Demonstraţie. Deoarece x, y, z E (O, I), rezultă că există a, p, y E (O, ~), astfel

încât x = tg a, y = tg p, z = tg y.
. . - I_ 1- yz d . 1 - tg p . tg y ( )
Dm ipoteza rezu ta x = - - , ec1 tg a= = ctg p + y .
y+z tg p + tg y

Deoarece a, 2:.-(P+A.)E(o. 2:.),


2 2
obţinem 2
7t
a=2:.-(p+y), deci a+p + y=-.
2

Alegem A= 2a, B = 2p, C = 2y. Atunci A+ B + C = 7t şi A, B, C E (O, %}


Rezultă concluzia.

13.2. Propoziţie. Dacă x, y, z E (O, oo) şi x + y + z = xyz, atunci există un triunghi


ascuţitunghic ABC, astfel încât x = tg A, y = tg B, z = tg C.

Demonstraţie. Deoarece x, y, z E (O, oo), rezultă că există a, p, y E (O, %), astfel


încât x = tg a, y = tg p, z = tg y.
Presupunând că yz = 1, din ipoteză obţinem y + z = O, deci y 2 = -1, fals. Ca urmare,

yz :ţ. I . d"m ipoteza


ş1
. - avem : x = - - , dec1. tg a
y+z tg p + tg y sau echivalent
yz-1 tg p tg y -1

tg(-a)=tg(p+y) . Rezultă p+y=-a+k7t,


3
kEZ. Cum a+p+yE(o. ; } va

rezulta k =I, deci a+ p + y = 7t. Alegem A= a, B = p, C = y şi proprietatea este


demonstrată .

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 221 I


13.3. Propoziţie. Dacă x, y, z e (O, oo) şi x 2 + y 2 + z 1 + xyz = 4, atunci există

A, B, Ce [O, %). cu A+ B + C = n, astfel încât x = 2cosA, y = 2cosB, z = 2cosC.


Demonstra/ie. Deoarece x, y, z >O, din relaţia dată deducem că O< x s; 2, O< y s; 2 .

Atunci putem găsi A, B e [O, %} astfel încât x = 2 cos A şi y = 2 cos B.


Ecuaţia z + xyz + x 2 + y 2 - 4 =O, cu necunoscuta z, are discriminantul
2

A
u = ( 4 - x 2) · (4 - y 2) = 16 sm
. 2A. 2
sm 8 ~
D .
0 . ect z =
-4cosAcosB±4sinAsinB .
2
Alegem: z=-2cos(A+B)=2cosC, unde C=n-A-B.

Vom exemplifica metoda trigonometrică la rezolvarea unor identităţi, inegalităţi ,


ecuaţii şi
sisteme de ecuaţii.

PROBLEME DE ANTRENAMENT

13.A.1. Arătaţi că pentru toate valorile admisibile ale variabilelor a, b, ce JR are loc
. a-b b-c c-a a-b b-c c-a
relaţia:--+--+--=-- · --·--.
I + ab I + bc I +ac I + ab I + bc I +ac

Soluţie: Suntem îndemnaţi să folosim relaţia tg ( u - v) = tg u - tg v . Există


I+ tg u tg V

x,y,z e (- ~, ~). astfel încât a= tgx, b = tgy, c = tgz. Relaţia dată devine:

tg(x-y)+tg(y-z)+tg(z-x)=tg(x-y)·tg(y-z)·tg(z-x) care este adevărată


conform relaţiei (8) cu condiţia ( x- y) + (y- z) +(z -x) =O .

13.A.2. Dacă x, y e JR, lxl s; 1, IYI s; I, atunci ../1 -x 2


+ ~1- y s; ~4-(x + y )2
2
.
Concursul anual al rezolvitorilor GM, 1981

Soluţie: Deoarece lxl s; I, IYI s; 1, există şi sunt unice numerele a, b e [-%, %], astfel
încât x =sin a şi y =sin b. Din cosa~ O şi cosb ~O , relaţia din enunţ devine

cosa+cosbs;~4-(sina+sinb) 2 , adică
cos 2 a+cos 2b + 2cosacosb s; 4-sin 2a-sin 2b-2sinasinb.

222 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


După reduceri se obţine 2cos( a -b) ~ 2, adică o relaţie adevărată. Cazul de egalitate se
obţine pentru a - b =O, adică sin a= sin b, deci x = y.

2 2
_ +
.. (1-a )(1-b ) [ <
13.A.3.Daca a, belR\{_I}, atunci. ( )(
1+ a 2 1+ b2
). l+( 1- a 4ab
)( l -b ):
2 2 _I.

Soluţie: Cum ± există


a, b E IR\ { 1}, în mod unic x, y E (-%, %) \ { ±~}, astfe_I încât

a=tgx şi b=tgy .

Atunci ( 2 )(
2
. (l-tg x)(l-tg y) [
2 ) . 1+ (
2
4tgxtgy
, )( )
J =icos2(x-y)l~1.
1 + tg X 1 + tg y 1 - tg- X I - tg 2 y

13.A.4. Rezolvaţi ecuaţia ~I - x 2 = 4x 3 -3x .

Soluţie: Deoarece x E (-1, 1], există un unic a E [O, 1t], astfel încât x =cos a . Ecuaţia

se scrie succesiv ~I -cos 2 a= 4cos 3 a-3cosa, adică \sin a\= cos3a . Cum a E [O, n],

ecuaţia devine sina=cos3a sau echivalent cos3a=cos(%-a) cu soluţiile din [O, n],

1t 51t 31t . .
a 1 =-,a,=-, a3 =-. Dec1 x1 =
~2 +Fi , x =
~2 -Fi , x Fi
=--.
2 3
g- 8 4 2 2 2

13.A.5. Fie x, y, z E (O, 1), astfel încât xy + yz + zx = 1. Arătaţi că


X y Z 3.fj
--2 +--2 +--2 ;:;::-- .
1-x 1-y 1-z 2

Soluţie: Din Propoziţia 13.1 rezultă că există un triunghi ABC ascuţitunghic, astfel
A y = tg-,
încât x = tg-,
2
B z = tg-.
2
C D'm convexitatea
2
.
funcţiei tangente pe (O, %)

A+B+C) tgA +tgB+tg C


ded ucem: tg ( ~ .
3 3
A B C
2tg- 2tg- 2tg-
Deci 3.fj ~ tg A +tg B +tg C 2 + 2 + 2C .
2 A 'B i
1- tg - 1- tg- - 1- tg -
2 2 2

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 223 I


Rezultă ~
1- X
+ ___L, + ~ ~ J3, cu egalitate dacă /:. ABC este echilateral, adică
I- y 1- z-
3
2

x=y=z=-.
J3
3

13.A.6. Fie x, y, z E (O, oo ), astfel încât x + y + z = xyz. Arătaţi că:


X y Z 3.Jj
--===+ + <--
.Ji+x2 ~l+y2 ~ - 2

Soluţie: Din Propoziţia 13.2 rezultă că există un triunghi ABC ascuţitunghic, astfel
încât x = tg A, y = tg B, z = tg C. Deoarece avem sin A= I tg A 1 şi relaţiile ana-
\11 + tg-A

. 1·1tatea de demonstrat devme:


. . A + sm 3J3
. C5-
. B + sm ·
Ioage, mega sm - , care este o me-
2
galitate cunoscută .
13.A.7. Arătaţi că pentru orice x, y, z E(O, 1) există inegalitatea:
xyz -1 x y z xyz+l
~(l-x 2 )(1-y2)(1-z 2 ) ~+ ~1-/ + ~ ~(1-x 2 )(1-/)(1-z 2 ) .
5 5

Ludovic longaver,
Revista Argument, nr. 6

Soluţie: Cum x, y, z E (O, 1), există câte un unic a, b, c E (O, ~), astfel încât

x=sina, y=sinb, z=sinc. Din cosa·cosb·cosc>O, relaţia din enunţ devine:


sin a· sin b ·sin c -1 sin a sin b sin c sin a· sin b ·sin c + 1
-------5--+--+--5 sau sina ·sinb·sinc-
cosa·cosb·cosc cosa cosb cose cosa·cosb·cosc
-1 5 sin a· cosb ·cose +sinb ·cosa· cose+ sine · cosa · cosb 5 sin a ·sinb ·sine+ I.
Obţinem -15 sin a· ( cosb · cosc-sinb ·sine )+cosa ·(sinb ·cose +sine· cosb) 51 ~
~ -15 sin a · cos( b +c) +cosa · sin(b +c) 51 ~ -15 sin( a +b +c) 51.
Aşadar relaţia din enunţ este adevărată.

13.A.8. Fie x, y , z numere reale pozitive, având proprietatea x 2 + y 2 + z 2 + xyz = 4.


2_-_x)_(2_-y_) + _(2_-Y_)_(2_-z_) + (2-z)(2-x) _
_(
Demonstraţi că: 1 1
(2+x)(2+ y) (2+ y)(2+z) (2+z)(2+x) - ·
Cristinei Mortici

224 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


Solu/ie: Folosind Propoziţia 13.3, avem că x=2cosA,y=2cosB, z=2cosC, unde

2sin 2 ..i_
A, B, CE O, .::_
[
şi A+ B + C = 1r. Atunci
- x = - cos A =
2
~ = tg2 _i
2 2
2J 2 + X 2 + 2 cos A 2 cos 2 - 2
2
şi analoagele. Relaţia de demonstrat devine acum o relaţie adevărată, şi anume:
A B B C C A
tg- tg- + tg- tg- + tg- tg- = I .
2 2 2 2 2 2

Aflaţi maximul şi minimul funcţiei f : JR~ JR, f ( x) =


4
1
13.A.9. +x 2.
2
( 1+ x )

Soluţie: Notăm x=tga, aE(-~, ~J


Atunci /(x)=cos 4 a+sin 4 a=(sin 2a+cos 2a)2-2sin 2acos 2a=l-_!.sin 22a .
2
În consecinţă, maximul este 1 şi se obţine pentru a= O, iar minimul este _!_ şi se obţine
2
7t
pentru a=±-.
4

a 2 +b 2 = 9
13.A.10. Determinaţi numerele reale a, b, c, d pentru care c 2 + d 2 = 16 , cu con-
{
ad +bc ~ 12
diţia ca expresia b + d să aibă valoare minimă.

Soluţie: Considerăm a = 3 cos a, b = 3 sin a, c = 4 cos p, d = 4 sin p, unde a, P E [O, 2n]


Deducem că 12cosasinP+12sinacosp~I2, deci sin(a+p)~l.

Atunci, evident, sin (a+ p) = 1. Obţinem a+ p = 2:. sau a+ p = Sn . În aceste condiţii,


2 2
b + d = 3sin a +4sinp = 3cosp +4sinp = 5sin( cp+p), unde sin cp =i5 şi coscp = i.5
. .obţinem
Cum b + d este mmtm, . bd
+ = - 5 pentru cospA = --
3 ş1. sm
. A 4
p = - -.
5 5
.
Se obţme (a b c d) = (12
- -- 9 -12
- -16J
- .
' ' ' 5 ' 5' 5 ' 5

13.A.11. Fie x, y, z E (-1, 1) cu x + y + z ~O. Arătaţi că :


~(1- X)(1 + y) + ~(1- y )(I+ z) + ~(1- z )(1 +X)~ ~r--9--(-x+_y_+_z_)2.
Rodica Pop, Ovidiu Pop, Gazeta Matematică 212011

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 225 I


Soluţie: Considerăm a, b, ce[ o, ~l astfel încât cos2a=x, cos2b=y,cos2c=z.

Inegalitatea din enunţ se scrie:


L~( I - cos2a )(I+ cos 2b) :::; ~~(3---c-o-s-2a---co-s-2b---co_s_2_c)_(_3_+_co_s_2_a_+_c-os_2_b_+_c_o_s2-c).

Obţinem succesiv: 2L_sin acosb:::; ~4( sin 2a+ sin 2b + sin 2c )( cos 2a+ cos 2b + cos 2c) <::::>
2 2 2 2 2 2 2
<::::> ( sinacosb + sinbcosc +sinccosa ) :::; (sin a +sin b + sin c )( cos a+ cos b + cos c ),
care este inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz.

PROBLEME DE OLIMPIADĂ

13.0.1. Rezolvaţi
în mulţimea numerelor reale pozitive sistemul:
x+ y+z=xyz
I I I 3.
{ J;2;1+ ~y2+1 + ~=2
Cristinei Mortici, Gazeta Matematică 211997

x+ y+z=xyz
13.0.2. Rezolvaţi în !Rx!Rx!R sistemul:
{
4~ = sN = 6~.
X y Z

Gheorghe Szollosy

13.0.3. Fie x, y, z numere reale strict pozitive cu x + y + z = xyz . Demonstraţi că:

1 1 1 2
--2 +--2 +--2 + =I.
l+x l+y l+z ~(l+x 2 )(1+y2)(1+z 2 )
Cristinei Mortici,
Olimpiada Jude/eană, 2000

13.0 .4. Fie x, y, z e (O, oo) cu proprietatea xy + yz + zx = I . Arătaţi că:


2 2
2x {I - x ) 2y {1- y2) 2z {1- z ) x y z
--'-----2-'- + 2 + 2 :::; --2 + - - , + - -, .
(I + x 2 ) () + y2) (] + z 2 ) 1+ x 1+ y- 1 + z-

13.0.5. Arătaţi că, dacă a, b, ce N şi a 2 + b 2 - ab = c 2, atunci (a - c )( b- c):::; O.


Olimpiada Naţională de Matematică, 1996

226 i Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


13.0.6. Arătaţi că pentru orice numere strict pozitive x,y,z are loc inegalitatea:
X y Z 9
(x+ y)(x+z) + (y+z)(y+x) + (z+x)(z+ y) ~ 4(x+ y+z) ·
C. T. Nedelcu

13.0.7. Fie a, b E (O, oo ). Notăm t( a, b) rădăcina pozitivă a trinomului :


2
p(x) =( a+b )x -2( ab-l)x-( a+b ).
Dacă M={(a,b)E(O,oo)x(O,oo)ia:t;b, t(a,b)~..Jab} , determinaţi min t(a,b).
(a . b)eM

Dorei Mihe/,
Olimpiada Naţională de Matematică, 1999

13.0.8. Fie a; E[O, 1), iE{l, 2, 3, · ·-, n}. Demonstraţi că:

2n ~ (1 + a 1 )(1 + ai) ··· (l +a;) +(l-a1 )(l-ai )···(l -a;).


2 2

Teodor Stamate, Gazeta Matematică 111978

13.0.9. Fie x, y, z trei numere reale strict pozitive, astfel încât


I +--
-- I = 2 . Ay
I +-- . y8
rataţi ca xyz~l.
l+x l+y l+z
O.B.MJ., 2006

13.0.10. Determinaţi a, b, c, d, eE(-2, 2], astfel încât a+b+c+d+e=O,


5 5
a 3 + b 3 + c 3 + d 3 + e 3 =O, a 5 + b 5 + c + d 5 + e = 10.

1 1 1 1
13.0.11. Fie a, b, c, d >O, astfel încât - - 4 + --4 + --4 + -- 4 = 1. Arătaţi că
l+a l+b l+c l+d
abcd ~ 3.

SOLUŢIILE PROBLEMELOR DE OLIMPIADĂ

13.S.1. Există a, b, cE(o, i} astfel încât x=tga,y=tgb, z=tgc. Deoarece

tg a + tg b + tg c - tg a tg b tg c ~ ~
tg (a + b + c) = = O, rezulta ca a+ b + c = krt, k E Z.
1 - tg a tg b - tg b tg c - tg c tg a

Dar a, b, c E (O, i), deci a+ b + c = 1t. Din a doua ecuaţie obţinem :

cosa+ cosb +cose= 2-, de unde a= b = c = 2: şi, prin urmare, x=y =z= Ji
2 3
Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 227 I
13.S.2. Observăm că, dacă ( x,P y 0 , z0 ) este o soluţie, atunci şi ( -x0 , - y 0 , - z 0 ) este
soluţie , XQ, y 0 , z0 având acelaşi semn. Considerăm x, y, z E (O, oo ), atunci există a, b,
a+b+e=n
eE (O, iJ. astfel încât x=tga, y=tgb, z =tge. Rezultă sistemul { _4_=_5_ =-6_ ·
sina sinb sine

ecuaţie devine ~ = - .- - = . ( rezultă


5 6
A doua ) , de unde
sma smb sm a+b
4cosb 5cosa 6 . . {4sinb=5sina
---- = = . Se obţme sistemul , de
sinacosb sinbcosa sin(a+b) 4cosb+5cosa=6

3 b 9 . J7 . . b 5J7
un de d e d ucem : cosa=-, cos =-, sma=- ş1 sm = - - .
4 16 4 16
5
Atunci x = J7, y = J7 , z = 3J7.
3 9

SoluJia sistemului'.este (x, y , z) e { [ ~ ,


5
~, iJiJ [- ~ , 5J7
9

13.S.3. Există a, b, e E (O, i} astfel încât x = tga, y = tgb , z = tge.


Obţinem condiţia tga+tgb+tge=tgatgbtge, de unde tg(a+b+e)=O, deci

a+ b + e = kn, k E Z. Cum a, b, e E (O, iJ,deducem că a+ b + e = n.


Trebuie să arătăm că: cos 2 a+ cos 2 b + cos 2 e + 2 cos a cosb cose= I.
, 1+cos2a 1+cos2b 2
Dar cos 2 a+ cos · b + cos 2 e -1 = + +cos e -1 =
2 2
2 2
= cos a +cos b + cos 2 e =cos( a+ b )cos( a -b) + cos 2 e =
2
=-cose cos( a -b) + cos 2 e = -2cosacosbcose.

13.S.4. Fonna membrului stâng ne aminteşte de formulele


a 2a
2 tg- 1- tg -
sin a = --~- ;
2 cos a= 2
I+ tg·' -a ' a
I+ tg · -
2 2
a ~ y
De aceea, notăm x = tg
2 , y = tgl ş1 z = tgl cu a+~+ y = 7t (deci a, ~. y sunt

măsurile unghiurilor unui triunghi).

228 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


Avem xy+ yz+zx=tg~tg~+tg~tgl+tgltg~=I. Trebuie să demonstrăm că:
2 2 2 2 2 2
sin 2a +sin 2P +sin 2y ~sin a+ sinp +sin y.
. . . . .p A . a+b+c
Dm teorema smusun 1or avem : = - . Notăm cu
sm a+ sm p + sm y =
2R R
di> d 2 , d3 distanţele de la centrul cercului circumscris la laturile triunghiului . Atunci
· 2a+sm
sm · 2Ap+sm
· 2y= 2 ( smacosa+smpcosp+smycosy
· · A A . ) = acosa+bcosP+ccosy =
R
= ad1 +bd2 +cd3 = 2S = 2pr. Se obţine că sina+cosp+cosy =.f!_ · !!..__=!!__~1.
2 2 2
R R R sin2a+cos2p+cos2y R 2pr 2r

13.S.5. Relaţia a 2 + b 2 - ab = c 2 poate fi scrisă sub forma a 2 + b 2 - 2ab cos 60° = c 2 •


Deci a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi ABC cu m( 4:C) = 60°. Atunci
m(4:A)~60° şi m(4=B)~60° sau m(4=A)~60° şi m(4=B)~60°. Rezultă că
a~c~b sau a~c~b. În ambele cazuri, (a-c)(b-c)~O.

13.S.6. Fie y + z =a, z + x = b, x + y = c. Deoarece a+ b = x + y + 2z > c ş1 analoa-


gele, a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi ABC.
a+b+c
Se obţine x = p - a, y = p - b, z = p - c, un de p = - - -
2

!nega11tatea
. d .
evme L,,
~ p (p - a) ~ -
9 ~
sau L.i cos 2 -
A
~
9
- , care se re uce
d l
a
bc 4 2 4
inegalitatea cunoscută cos A+ cos B +cos C ~ ~ .
2

13.S.7. Deoarece a, bE(O, oo), există u,vE(O, ~} u:t=v, astfel încât a=tgu,

b = tg v. Atunci ,
2
2 2 2 2
2 2 2
11=4( ab-1 ) + 4( a+ b ) = 4( a +1 )( b +1) = 4( tg u +I)( tg v +I)= ( )
cosucosv
2
2 ( tgu · tgv - 1) ± ( - cos ( u + v) ± 1)
Şi X
12
= COS U COS V =
• 2 ( tgu + tgv) sin ( u + v)
I - cos ( u + V) u+V
Rezultă t(a, b)= . ) =tg-- . Din t(a, b)EM deducem
sm(u+v 2
• 2 U +V
sm - -
u +v ~
tg-- .J tg u · tg v sau echivalent 2 smusmv
~----
2 2U+V
cos - - cosucosv
2

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 229 I


. 1- cos ( u + v) sinu sin v
Obţinem ( )$ ,deci cos(u+v)·(1-cos(u-v))$0.
1+ cos u + V cos u cos V
2
1-1 (a, b)
Rezultă cos(u + v) $O, adică <O Deci t( a, b) ~ 1 şt, prm urmare,
1+ t (a, b) - ·
2

. ( a, b) = 1 ş1. se atmge
mm! . U-
pentru - +V= -!(, ad'1că ab = 1.
2 4

l 3.S.8. Deoarece ai E [O, 1], i E {1, 2, 3, „ ·, n}, rezultă că există xi E [O, ~ J astfel

• ai= tg xi . D.m xi E
•meat
2
[o , "21t] ~
rezu Ita:

(1 + COSX1 )(1 + COSX2) ..... (1+cosxn)~1 + COSX1. COSX2 ..... cosxn (1)

CU egalitate dacă Şi numai dacă X1 = X 2 = . .. = Xn = ~·

2 x.
1 - tg -2' 1 - ai
Ţinând seama de formulele: cos x . = ----=~ = --'2 ' inegalitatea ( 1) devine:
I X
l+tg2_j_ 1 + ai
2

1 + l-a1: )(1 + l-aî J„·(1+l-a?,)~1 + l-a . l-aî ·„ .· l-a;,· Efectuând calculele


12
( 1 + a 1- 1+ai 1+ a;, 1 + a~ 1 + aî 1 + a;,
şi eliminând numitorii, obţinem inegalitatea din enunţ.

13.S.9. Aducând la acelaşi numitor, relaţia dată devine: xy + yz + zx + 2xyz = 1. Există

A, B, CE(O, ~} astfel încât cosA=;y;, cosB=.f;;, cosC=~. Pro-

blema se reduce la a arăta că în orice triunghi ABC avem cos A cos B cos C $ .!., care
8
este o inegalitate adevărată, aşa cum se poate vedea din problema 14.A.6.

13.S.10. Utilizăm identitatea cos5x=cos 5 x-10cos 3 xsin 2 x+Scosxsin 4 x, sau în for-


mă echivalentă, cos Sx = 16 cos x - 20 cos x + 5 cos x, Vx E IR.
5 3

5 3
Atunci 2cos5x=(2cosx) -5(2cosx) +5(2cosx), V xEIR.
Deoarece a, b, c, d, eE[-2, 2], rezultă că există x, y, z, t, u E[O, 1t], astfel încât
a=2cosx, b=2cosy, c=2cosz, d=2cofţ/, e=2cosu. Înlocuind în relaţia de mai
sus, obţinem L,2cos5x = L,a 5 -5L,a 3 +SL,a. Folosind ipoteza, avem L,cosSx = 5,

230 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


deci cos5x = cos5y = cos5z =cos St= cos Su= 1.

2
Atunci x,y, z, t, ue{o, ; , ~·}şi a, b, c, d, ee {2, .JS-1
2

Se arata- ca- unu I d"mtre numere este ega1 cu 2, doua• cu - -l ş1. d oua• cu -.JS - l . '1 n .J5 -
2 2
plus, se verifică şi faptul că a + b + c + d + e =O.
3 3 3 3 3

13.S.11. Din ipoteză deducem că există numerele strict pozitive a, ~. y, 8, aşa încât
a = tg a, b = tg ~' c = tg y, d = tg 8.
2 2 2 2

2 2
Relaţia din ipoteză se scrie cos a+ cos ~ + cos y+cos 8=1. Folosind identitatea
2 2

sin 2 x+cos 2 x=1, x E JR, şi inegalitatea mediilor, avem că:

sin 2 a= cos 2 ~ + cos 2 y + cos 2 8 ~ 3~cos 2 acos 2 ycos 2 8 şi analoagele.


Făcând produsul inegalităţilor anterioare, obţinem

sin 2 asin 2 ~sin 2 y sin 2 8 ~ 81 cos 2 a· cos 2 ~ cos 2 y cos 2 8, deci tg 2 a tg 2 ~ tg 2 y tg 2 8 ~ 81.
Atunci abcd = ~tg atg ~tg ytg 8 ~ 3.

TESTE DE EV ALUARE

TESTUL 13.1
2
• . • " 1- a 3
13.T.1.1. Fie a, b, c E (O, oo) cu a b + bc +ca= 1. A rataţi ca L , , - - ~- •
l+a 2 2
C. Popescu

13.T.1.2. Rezolvaţi în mulţimea numerelor reale pozitive sistemul:


x+ y+z= xyz
X y Z 3J3 .
{ .J1+x 2 +~I+ y2 + ~ =-2-
Mihaly Bencze

1+ x + 1+ y + 1+ z -- 2"\/.)
r,;3 unde
13.T.1.3. Arătaţi că dacă
.Ji+x+x 2
~l+y+y2 .J1+z+z 2 '

x, y, z E (O, oo) , atunci x = y = z = 1.

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 231 I


13.T.1.4. Rezolvaţi în mulţimea numerelor reale pozitive sistemul:
2 2 2
x + y + z + xyz = 4.
{ x+y+z=3

Cristinei Mortici

TESTUL 13.2
_ . _ _ . 2(x-y)(l+xy)
13.T.2.1. Arataţt ca, daca x, yEIR, atunci ( 2
)( ) E[-1, I].
1+x I+ y2

13.T.2.2. Fie x, y, z E (O, oo) \ { ~} cu x + y + z = xyz. Arătaţi că:


3x - x 3 3 y - y3 3z - z 3 3x - x 3 3y - y3 3z - z 3
---? + 2 + 2 = ·--
1- 3x- I - 3y 1- 3z I - 3x 2 I - 3y2 I - 3z 2 •
propus de Cuba la OIM, 1974

13. T.2.3. Se consideră numerele xi' x2 , „„ x" E [-I, I] cu x~ +xi + „. + x;, =O. Arătaţi
-
Ca X1 + X2 + „. + Xn ~ 3n .
13. T.2.4. Fie numerele strict pozitive a, b, c. Determinaţi toate tripletele ( x, y, z) de
X +y +Z =a+b+C
numere reale strict pozitive, pentru care: •
{
a 2 x+b 2 y+c 2 z+abc=4xyz
Titu Andreescu

SOLUŢIILE TESTELOR DE EVALUARE

TESTUL 13.1
. A B C _ AB BC CA
13.R.1.1. Fte a=tg-, b=tg-, c=tg- . Rezulta tg-tg-+tg-tg-+tg-tg-=1.
2 2 2 2 2 2 2 2 2
. sa- demonstram
Tre bute - ca- 3 - 2"" 3 ad'1ca- """'
a1 ~-,
L...J-- A 9 care este o me-
L...Jcos i -~-, .
l+a 2 2 2 4
galitate adevărată.

232 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


13.R.1.2. Din x,y,zE(O,oo) rezultă că există a,~. yE(O, ~}astfel încât x=tga,

tg a+ tg ~ + tg y = tg a· tg ~ · tg y
y = tg~, z = tgy. Sistemul devine . . . 3..fj
{ sma+smp+smy = - -
2
Atunci tg( a+~+ y) =O, deci a+ p + y = n. Prin urmare, există un triunghi cu

. ·1 e de masura
- A y. Este cunoscuta
- mega
. l"1tatea: sm
. a+ sm,.,
. A + sm 3.f3
. y :o:; -
ung htun a, ,.,, -,
2

cu egalitate pentru triunghiul echilateral. Deci a=~= y = 2: şi x= y = z = .f3.


3

13.R.1.3. Considerăm triunghiul ABC cu AC=1,AB=x şi m(.rA)=120°. Se ob-

ţine BC = .Jx 2 + x +I , AC= 2Rsina, AB = 2Rsin( 60°-a), BC = 2Rsin 120° = R.f3,


unde a= m( <rABC). Cum AB +AC> BC, avem
AB+AC x+I 2(sina+sin(60°-a)) 2
1< = = <-
BC .Jx 2 + x +1 .f3 - .f3 .
x+ 1 2 .
Deci ..J 1
:o:; r::; , cu egalitate pentru x = 1. Analog, pentru ceilalţi termeni.
x-+x+I -v3
Obţinem x = y = z = I .

13.R.1.4. Din Propoziţia 13.3 rezultă că există triunghiul ascuţitunghic ABC, pentru
care x=2cosA, y=2cosB, z=2cosC.

Din a doua ecuaţie rezultă relaţia cos A+ cos B +cos C = ~, care are loc numai în
2
triunghiul echilateral. Obţinem x = y = z =I .

TESTUL 13.2

13.R.2.1. Alegem x=tga,y=tg~, unde a, PE(-~.~) şi expresia se reduce la

sin2(a-~)E(-1, 1).

3 tgu - tg 3 u 1 . ( 2k + 1)n
13.R.2.2. Se ştie că tg 3u = _.;:'----"'- pentru tgu :;t: ± .fj, ş1 u :;t: ,
l - 3 tg2 u 2

kEZ (*).Notăm x=tga, y=tgb, z=tgc, cu a, b, cE( O,~)'{~}·

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 233 I


Din x+ y+z=xyz rezultă că tga+tgb+tgc=tgatgbtgc şi tg(a+b+c)=O. De
unde avem că a+ b + c = 1t. Din 3a + 3b = 31t -3c, aplicând funcţia tangentă, se
obţine tg3a + tg3b + tg3c = tg3atg3btg3c. Folosind relaţia ( *), se obţine concluzia.

13.R.2.3. Avem: cos3a=4cos 3 a-3cosa. Notăm x; =cosa;> a; E[O, 1t], i=l,-;;.


3 3 3
. _ 4cos a 1 -cos3a 1 4cos a 2 -cos3a 2 4cos an-cos3an
Atunc1, x1 +x2 + ... +x - + + ... +-----~
n 3 3 3
I n
=-
3(cos3a 1 + cos3a 2 + ... + cos3an) ~
3.
13.R.2.4. Notăm u= ~, v= /!--, w= ~. Din a doua relaţie obţinem
vYz vzx vXJ'
u 2 +v 2 +w 2 +uvw=4.

Suntem în condiţiile din Propoziţia 13.3, prin urmare există A, B E [O, ~), astfel încât

~=2cosA, :.-=2cosB, . ~=-2cos(A+B).


vYZ vzx -\JXY
Prima relaţie devine:
2.jy; cos A+ 2~ cos B + 2j;Y sin Asin B - 2j;Y cos Acos B = x + y + z, adică
(.JxcosB+.jYcosA-/;f +(.JxsinB-.{ysinAf =0, deci

J-; = ..Jx cos B + JY cos A = ..Jx · ţ_ + JY ·


2vzx
°c.
2vyz
Rezultă z = a+ b
2 ·
Se obţine
. b+c a+c a+b
SO IUţia X= - -, y = - -, Z =- - .
2 2 2

234 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a


CAPITOLUL 14. APLICAŢII ALE
TRIGONOMETRIEI ÎN GEOMETRIA PLANĂ

Multe dintre problemele de geometrie sintetică admit şi soluţii trigonometrice.


Dacă soluţiile sintetice sunt câteodată mai scurte şi mai elegante, cele trigonometrice
prezintă avantajul că se reduc, de cele mai multe ori, la calcule algebrice.
Amintim câteva rezultate cunoscute, pe care le vom folosi în acest capitol.

1. Teorema sinusurilor. În orice triunghi ABC: a - b - c - 2R


sin A - sinB - sinC- ·

a 2 =b 2 +c 2 -2bccosA
2. Teorema cosinusurilor. În orice triunghi ABC: b 2 = a 2 + c 2 - 2ac cos B .
2 2 2
c = a +b - 2ab cos C

3. Teorema proiecţiilor. În A ABC , a= bcosC +ccosB.

4. Teorema lui Stewart. Dacă A, B, C sunt trei puncte coliniare cu B e (AC) şi O


un punct exterior dreptei AC, atunci OA
2
• BC-OB 2 · AC+ OC 2 • AB = AB · BC ·AC.

5. În orice triunghi ABC au loc următoarele relaţii:

1)
. A
Stn-=
~(p-b)·(p-c) .
2 bc '

2) cos A =Jp·(p-a) ·
2 bc '
A (p-b)·(p-c) d a+b+c . . . h" ·
3) tg- = ( ) , un e p = este sem1penmetru 1tnung m 1u1.
2 p · p-a 2

6. Raza R a cercu1u1. circumscris


. . tnung
. h"m 1ut. ABC este R = -
abc.
4S

Raza r a cercului înscris în triunghiul ABC este r = §_ .


p
8
Raza r,, a cercului exînscris, tangent laturii BC =a, este r0 = - - .
p-a

7. Lungimea bisectoarei interioare, corespunzătoare laturii de lungime a, este


2 2bc A
1 =-~bcp·(p-a) =-cos-.
0
b+c b+c 2

Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a 235 I


Lungimea medianei corespunzătoare laturii de lungime a: ma =~~2(b 2 +c 2 )-a 2
8. Formule pentru aria unui triunghi :
S =aha . S = bcsin A .
2 ' 2 '
S = abc . S = p . r ·,
4R'
S = ~ p(p-a )(p-b )(p-c); S = 2R 2 sin Asin BsinC.

10. Varianta trigonometrică a teoremei lui Ceva.


Fie ABC un triunghi şi AA', BB', CC' trei ceviene. Dacă cevienele AA', BB', CC'
. sin(Â'ÂB) sin(CTA) sin(ifie)
sunt concurente, atunci: __ · __ · _ = 1.
sin(A'AC) sin(C'CB) sin(B'BA)

Demonstraţie. Aplicând teorema sinusurilor în triunghiurile ABA' şi ACA' vom


ob ine: sin(<BAA') = sin(<AA'B) i sin(<CAA') = sin(<AA'C) .
ţ BA' AB ş A'C AC
. l d ~ l „ I sin( <BAA') BA' b
D m ce e oua re aţ11 rezu tă = - ·-.
sin( <CAA') CA' c

Analo obţinem: sin(<ACC') = C'A .:!... i sin(<CBB') = B'C . ~. Înmulţind aceste


g sin( <BCC') C'B b ş sin( <ABB') B'A a
relaţii şi ţinând cont de teorema clasică a lui Ceva, obţinem concluzia.

PROBLEME DE ANTRENAMENT
14.A.1. Fie triunghiul ABC isoscel, cu AB =AC şi m( <BAC)= 20°. Pe laturile AB şi AC
se consideră punctele M, respectiv N, astfel încât m( <ACM) = 30°, iar m( <ABN) = 20°.
D eterminaţi măsura unghiului <ANM.
C. Ionescu-Ţiu
A
Soluţie: Notăm BC = x şi m( <ANM) =a. Construim înălţimea din A

a triunghiului isoscel ABC. Atunci AB =AC= x


2sinl0°
Construim înălţimea din Na triunghiului isoscel ANB şi deducem:
AN=--A_B_ X
2cos20° 4sin 10°cos20°
Aplicăm teorema sinusurilor în triunghiul AMC:
B c
236 I Matematică de excelenţă. Clasa a IX-a
AM = AC . _ AM= x
sin 30° sin 130° Rezulta 4sin 10° sin 50° ·
AM AN
Aplicăm teorema sinusurilor în triunghiul AMN: =--,-------
sin a sin (180°-(20° +a))"
X X
Atunci : = ----------
4sin 10°sin 50°sin a 4sin 10°cos20°sin (20° +a).
sin ( 20° +a) sin 50° . sin 20° cos a+ sin a cos 20° cos 40°
Rezultă = sau echivalent: =---
sin a cos 20° sin a cos 20°
2
. I (cos 40° ) cos 40° - cos 20°
Se obţme: ctga=--· ----cos20° = =
sin 20° cos 20° sin 20° cos 20°
2cos 2 20° -1- cos 2 20°
- - - - - - - - = -tg 200 = ctg1100 .
sin 20° cos 20°
Funcţia cotangentă fiind injectivă pe ( 0°, 180°), rezultă a= 110°.

14.A.2. Se consideră un triunghi ABC, ME (AC), NE ( AB). Arătaţi că:


2 2 2 2
BC + MN = BM + NC <=> m(<rA) = 90°.

Soluţie: Punem AM= x, AN= y şi aplicăm teorema cosinusurilor:


2 2 2
BC =b +c -2bccosA
2
MN 2 = x 2 + y - 2xycos A
2 2 2
BM =x +c -2xccosA
CN 2 =y 2 +b 2 -2ybcosA.
Obţinem: BC 2 + MN 2 = BM 2 + CN 2 <::::>cos A · (bc + xy- ex -by) =O<::::>
<::::> ( b - x) · ( c - y) cos A= O<::::> MC · NB ·cos A= O<::::> m( &l