Sunteți pe pagina 1din 1

Noţiuni de fonetică.

Sunetele limbii române

Fonetica este ştiinţa care studiază sunetele limbii.


Sunetele limbii române sunt:
1. vocalele: a, e, i, o, u, ă, î(â) – sunete care se pronunţă fără ajutorul altui sunet; ele pot forma
singure silabă.
2. consoanele: b, c, d, f, g, etc. – sunete care se pronunţă cu ajutorul unei vocale; ele nu pot forma
singure silabă.
3. semivocalele: ẹ, ị, ọ, ụ - sunete care seamănă cu vocalele, se rostesc mai încet decât acestea şi
nu pot alcătui singure silabă.

Exerciţii
1. Precizează din ce sunete sunt alcătuite următoarele cuvinte, după modelul dat: mama, baie,
fluture, cântec, rouă, iaz, clopoţel, moară, seră, seară, iute. (se recomandă despărţirea
cuvintelor în silabe)
Model: mama = c+v+c+v
2. Puneţi în locul punctelor diftongii ia sau ea şi argumentaţi alegerea tăcută: ale …, am
… ză, d …1, jo …, lun …, marţ …, m … rgă, p …tră, v … ţă, l …c, ţ… pă.
3. Subliniaţi cu o linie diftongii şi cu două linii triftongii din cuvintele de mai jos, notând cu
semnul ˆ semivocalele: ceas, două, nouă, foiau, iarnă, lăcrămioară, leoaică, poezie, soseau,
suiai, trecea, treceau, veghea, vegheau.
4. Precizaţi numărul literelor şi al sunetelor din următoarele cuvinte: ceară, ceas, cere, cheamă,
chem, chioşcuri, geană, gherghef, ghiozdan, gingie, îngheţ, examen, exterior.