ROMANIA

MINISTERUL EDUCATIEI , CERCETARII SI INOVARII

ColegiulCOLEGIUL
Naţional „Al.NATIONAL
I. Cuza” – Focşani
ALEXANDRU IOAN CUZA
Strada Cuza-Voda nr. 47, Focsani 620034, Vrancea, Romania
Tel./Fax:0237/226840,
E-mail: collegecnaic@yahoo.com,Web:www.cnaic.ro

Codul deontologic al profesorului

- proiect-

A. Premisele educaţiei

1. Din momentul în care un educator îşi ia în grijă copii spre educare se

angajează să-i facă să progreseze, să acceadă către noi trepte de spiritualitate
şi de civilitate cu ajutorul lui sau al altor instanţe (părinţi, colegi, copii etc.),
dacă aceştia sunt competenţi şi au înzestrarea psihofizică minimală.
2. Profesorul, fără a relativiza valoarea cunoştinţelor, trebuie să procedeze în
aşa fel încât să respecte convingerile elevilor, oricare ar fi acestea, cel puţin
în fazele incipiente. El trebuie să evite considerarea propriilor sale certitudini
ca imuabile şi absolute.
3. Educatorul trebuie să se preocupe de structurarea elementelor de conţinut
ale cursurilor sale (şi ale acţiunilor conexe: exerciţii practice, aplicaţii,
organizarea de călătorii sau vizite, conceperea probelor de evaluare,
corectare etc.) cu multă grijă, precauţie, consacrând timpul necesar. În niciun
caz nu se va baza doar pe surse externe sau pe substitute curriculare
(manuale, mijloace audiovideo, soft educaţional, documente externe).
4. Educatorul trebuie să fie atent la discursul pe care îl promovează, la
vocabularul utilizat, astfel încât să întrebuinţeze termenii ţinând cont de
statutul cultural al auditoriului său.
5. Educatorul va proceda astfel încât să obţină din partea elevilor maximum
din ceea ce ei pot să ofere; nu va renunţa în a-i face pe elevi să evolueze
până la apogeul capacităţii lor; dacă este nevoie, trebuie să-şi restructureze
strategiile pentru a atinge acest obiectiv.
6. Cadrul didactic se va abţine să emită o judecată definitivă asupra unui
elev. Trebuie subliniate mai degrabă punctele susceptibile de deschidere, de
progres. Această atitudine flexibilă este valabilă în egală măsură pentru
actele de instrucţie, evaluare şi ierarhizare.

1
7. Un educator nu poate să judece decât în cea ce priveşte performaţele
şcolare actuale, evidenţiate în spaţiul şcolar, evitând orice apreciere ce face
apel la un câmp de preocupări străine şcolii sau ţinând cont de trecutul său.
8. Educatorul va proceda astfel încât să fie apărătorul elevilor în cazul în
care estimează că interesul lor, în ceea ce priveşte preocupările şi studiile,
este periclitat sau greşit înteles de mediul în care se află.
9. În cazul în care educatorul realizează că unul dintre elevii săi este
ameninţat de un pericol fizic sau moral, el va acţiona astfel încât să asigure
protecţia acestuia apelând sau anunţând autorităţile competente.
10. Când contextul educaţional comportă realizarea de către educator a unei
evaluări a elevului (prin ritualul ascultării sau tezelor, de pildă), tot ceea ce
ţine de formularea rezultatelor evaluării trebuie să fie înţeles de către elev
sau apropiaţii săi ( părinţi, colegi etc.) şi să nu constituie un enunţ criptic,
exprimat într-un limbaj tehnicist, sofisticat.
11. Un educator care ţine la statutul lui face tot posibilul pentru a facilita
accesul elevilor săi la cel mai înalt nivel de instruţie şi de cunoaştere. Dacă
este necesar, pentru a cunoaşte potenţialul elevilor, poate să uzeze de
serviciile organismelor competente, care însă nu trebuie să aibă instrumente
sau practici contrare deontologiei.
12. Educatorul are datoria de a-i trata pe toţi elevii cu aceeaşi grijă, cu
dreptate şi în mod egal, fără deosebire, oricare ar fi sentimentele pe care
aceştia i le inspiră în mod particular.
13. În cazul în care educatotrul trebuie să se pronunţe asupra orientării şi
opţiunilor elevilor săi, acesta nu va face nicio concesie care să se opună
devoltăriii lor plenare (facând pe placul părinţilor, viitorilor angajatori,
administratorilor etc).

B. Instrucţia

14. Învăţământul are ca obiectiv creşterea nivelului conostinţelor şi

competenţelor tuturor elevilor fără deosebire de vârstă, origine etnică sau
confesională, convingeri, cultură, statut social. Procesul instructiv se
derulează cu un grup de elevi al cărui număr trebuie să fie compatibil cu
potenţarea şi ameliorarea nivelului fiecăruia.
15. Educatorul se dedică exclusiv transmiterii şi dezvoltării la elevi a
cunoştintelor şi valorilor. Învăţământul nu trebuie să se substituie acţiunilor
de animare culturală, propagandă, cateheză, protecţie socială, readaptare,
prevenţie sanitară, terapie sau dezvoltare economică.
16. Educatorul trebuie să accesibilizeze cunoaşterea pe care o posedă şi să
prezinte ştiinţa nu ca pe un obstacol de netrecut, ci drept ceva care se poate

2
încorpora şi semnifica. El se va baza pe activitatea efectivă, pe intuirea
realităţilor, pe demonstraţia concretă, pentru a nu îndepărta elevii faţă de
cunoaştere printr-o teoretizare excesivă.
17. Exprimarea liberă a elevilor va fi respectată, fără nicio prejudiciere sau
încercare de obstaculare sau stopare.
18. Dascălul este liber să utilizeze ce metode doreşte, cu condiţia ca acestea
să corespundă nivelului capacităţilor elevilor, potenţialului intelectual al
acestora, precum şi obiectivelor enunţate. Impunerea sau transmiterea către
elevi a mesajelor ce vin de la angajatorul educatorului (stat, instanţă privată
etc.), chiar dacă este vorba de o entitate publică, nu îi poate fi cerută
educatorului decât pentru aspecte ce ţin în mod direct de instrucţie şi
educaţie (nu trebuie să facă propagandă).
19. Educatorul are obligaţia secretului absolut, el trebuie să ţină pentru el
ceea ce îi este încredinţat, tot ceea ce vede, aude sau înţelege de la elevi sau
de la alte persoane, aflate în relaţie cu aceştia. Educatorul se derogă de la
această obligaţie doar atunci când un elev, mai ales minor, este în pericol.
20. Cadrul didactic nu va face publice aprecierile şi notele pe care le dă
elevilor, decât celor în drept (părinţi, copii). Atunci când le ia drept puncte
de referinţă pentru cercetarea psihopedagogică, se va asigura anonimatul
elevilor.
21. Toţi educatorii, oricare ar fi instanţele care i-au angajat şi condiţiile de
lucru, sunt responsabili de expresiile uzitate, de ideile emise, de actele lor,
de documentele pe care le utilizează, le menţionează, le completează.
22. Educatorul îşi va conduce acţiunea astfel încât aceasta să fie într-o relaţie
directă cu situaţiile de viaţă, cu realitatea înconjurătoare. El trebuie să
dispună de tehnici şi mijloace suficiente pentru a oferi elevilor o formare pe
măsura şi în raport cu cerinţele lor. Acesta va refuza să se angajeze în
exercitarea funcţiei atunci când o situaţie materială poate compromite
calitatea cunoştinţelor transmise. De asemenea el are dreptul să refuze să
predea dacă circumstanţele îi pun în pericol integitatea, demnitatea sau
abdicarea de la regulile sale deontologice.
23. Educatorii au datoria să-şi perfecţioneze cunoştinţele de didactică,
pedagogie, metodică şi toate celelalte strategii sau procedee de elaborare sau
transmitere a cunoaşterii de tip şcolar.
24. Niciun educator nu poate refuza să-i instruiască pe elevi pe motivul unui
nivel intelectual slab, al unor carenţe culturale sau dificultăţi şcolare. Totuşi,
el va refuza să predea conţinuturi care îi depăşesc pregătirea, aptitudinile,
capacităţile.
25. Educatorul este obligat să nu-i pună pe elevi în situaţia de risc cognitiv,
prin metodele sale, prin conţinuturile pe care le transmite sau prin activităţile

3
pe care le propune. El nu poate nici să sustragă informaţii, nici să prezinte
drept cunoştinţe noi nişte simple presupuneri, opinii, idei pernicioase.
26. Utilizarea de procedee didactice neverificate nu poate fi luată în
consideraţie cu acordul elevilor (sau al celor responsabili, dacă elevii sunt
minori). Educatorul trebuie să anunţe explicit, deschis modificările pe care le
aduce metodologiei, conţinuturilor, făcând referinţă la practicile în uz. Orice
metodă didactică trebuie sa prezinte un interes direct pentru elevi şi să nu
devină scop în sine.
27. Educatorul trebuie să răspundă nevoii globale de cunoaştere a elevilor,
nu se va abate de la întrebările lor, nu va evita răspunsurile şi nu le va
neutraliza curiozitatea prin apelul la banalităţi, dogme, mitologii sau
discursuri explicative reducţioniste, simplificatoare.
28. Cadrul didactic va refuza să răspândească informaţii din domenii care le
relevă mai mult ca ideologii decât în calitate de cunoştinţe. El va acţiona
pentru a rezista autorităţilor ideologice, politice sau administrative care se
servesc de învăţământ pentru a înstrăina spiritele.
29. Educatorul are datoria adaptării cunoaşterii pentru elevii săi, dar nu va fi
complice la o cenzură care vizează accederea elevului spre convingeri şi
credinţe care le suprimă libertatea intelectuală a acestora.
30. Învăţământul nu trebuie practicat ca şi comerţul. Educatorul îşi va
interzice orice soi de negoţ cu elevii.
31. Etica învăţământului exclude orice commision pentru predare, bază
materială, costuri conexe, adiacente ale învăţământului. Acceptarea oricărei
forme de daruri, plocoane, în schimbul sfaturilor, aprecierilor,
recomandărilor sau notărilor este strict interzisă.
32. Un educator nu poate recomanda sau impune mijloace, suporturi
didactice, cărţi etc. care să depăşească puterea de cumpărare a elevilor săi.
Un elev nu poate fi îndepărtat, blamat, sancţionat, dacă nu dispune de
fonduri pentru a-şi procura mijloacele necesare studiilor. Datoria
educatorului este de a-l informa pe elev asupra mijloacelor necesare pentru o
optimă instrucţie sau de a găsi el însuşi o soluţie, în situaţiile deficitare.
33. Educatorul nu va presta, direct sau indirect, o altă profesie care să-i
permită să obţină profit prin presiuni asupra elevilor sau apropiaţilor lor.
34. Cadrul didactic trebuie să se abţină să difuzeze elevilor informaţii care să
vizeze aderarea lor la organizaţii, mişcări, asociaţii etc., dacă acestea nu au
legătură cu specificul vieţii şcolare şi cu obiectivele formării.
35. Apartenenţele politice, sindicale, religioase sau de altă natură nu trebuie
să împiedice respectarea integrală a codului dentologic.
36. Educatorul nu poate da sfaturi elevilor sau familiilor decât dacă acestea
sunt cât de cât avizate, iar recomandările sunt explicite, putând fi înţelese de

4
cei care le receptează. Sugestiile sau sfaturile asupra elevilor trebuie să
excludă orice imprecizie, echivoc, aproximare. Profesorul trebuie să-şi
impună o autolimitare a competenţelor, în sensul că trebuie să spună sau să
facă ceea ce ştie.
37. Educatorul nu trebuie să divulge date despre elevi fără sa manifeste o
anumită rezervă sau circumspecţie. El nu trebuie să piardă din vedere
capacitatea de evoluţie a fiecărui individ, posibilitatea infinită de
perfecţionare.

C. Relaţiile între cadrele didactice

38. Orice cadru didactic trebuie să ia atitudine faţă de exercitarea ilegală a

învăţământului, respingând orice încălcare a principiilor deontologice. În
ipostaza în care el a dobândit convingerea că un coleg de breaslă este lipsit
de etică profesională, are datoria de a proceda astfel încât să se pună capăt
abaterilor constatate.
39. Între cadrele didactice trebuie să se manifeste respect reciproc. Nimeni
nu trebuie să conteste valoarea unui coleg sau să răspândească opinii
susceptibile de a-l prejudicia. Cadrul didactic nu trebuie să influenţeze
elevii, transmiţându-le acestora anumite îndoieli cu privire la capacităţile
unui coleg.
40. Un cadru didactic care îşi înlocuieşte temporar un coleg trebuie să
respecte metodele acestuia şi să se abţină de la orice judecată critică în faţa
elevilor. Va proceda astfel încât să nu genereze discontinuităţi, contrarietăţi
de ordin metodic sau privind conţinuturile.
41. Într-o echipă de cadre didactice care lucrează împreună cu o clasă de
elevi, dacă exista păreri contradictorii cu privire la anumite chestiuni, este
bine să se adopte o poziţie comună fără a crea o stare de nelinişte în rândul
elevilor.
42. Un cadru didactic nu are dreptul să foloseasca documente realizate de un
coleg, fără acordul acestuia. Nu-i este permis să ţină lecţii împrumutate sau
plagiate. În cazul în care mai multe cadre didactice pregătesc şi concep un
curs comun, acest lucru trebuie adus la cunostinţa elevilor.
43. Cadrul didactic care participă la recrutarea colegilor (prin concursuri de
ocupare a posturilor, examene etc) sau exercită o putere asupra acestora,
aflându-se în subordinea unei instanţe administrative, va veghea să nu se
aplice niciodată criterii de judecată sau de selecţie contrare deontologiei
profesionale.

5
44. Un cadru didactic, însărcinat temporar cu evaluarea şi notarea elevilor
unui coleg, îşi va interzice orice apreciere cu privire la activitatea didactică a
acestuia din urmă.

D.Forme de învăţământ

45. Un cadru didactic poate să aibă mai multe prestaţii în orizontul

profesiunii sale, cu condiţia ca durata totală cumulată a timpului de lucru să
fie compatibilă cu calitatea actelor didactice şi cu exigenţele elevilor.
46. Preceptoratul sau alte intervenţii la domiciliu trebuie sa fie considerate
drept servicii domestice, şi nu o formă de învăţământ. Este însă acceptată
transmiterea cunoştintelor sau a competenţelor prin asociaţii profesionale,
prin iniţiere şi ucenicie la locul de muncă, prin intermediul unor formatori
specializaţi etc.
47. Documentele administrative, care permit profesorului să consemneze
rezultatele şcolare (cataloage, registre matricole etc.) nu trebuie să fie
publice. Informaţiile privind statutul claselor sale sau al elevilor săi, datele
personale ale elevilor, actele activităţilor speciale de evaluare (jurii, instanţe)
se păstrează doar pentru sine.
48. Cadrele didactice se pot antrena în întreprinderi educative, strict
reglementate legal, cu scopul de a preda şi a forma. Ei nu se vor folosi de
poziţia lor instituţională (publică) pentru a atrage sau a forţa elevii să vină
înspre propriile întreprinderi cu scop educativ.
49. Exercitarea învăţământului într-o perspectivă comercială (parcursuri sau
stagii de pregatire cu taxă etc.) nu limitează responsabilitatea cadrului
didactic. Orice abatere de la dentologie nu este justificată din raţiuni
economice. Presiunile pieţei de formare (concurenţa, dorinţa de obţinere a
beneficiilor etc.) trebuie să fie întotdeauna considerate secundare.
50. Învăţământul (conţinuturile, metodele, evaluarea) trebuie să excludă
orice intenţie clientelară.

E. Relaţiile cu elevii

51. Un cadru didactic trebuie să acţioneze în aşa fel încât relaţiile private pe
care el le întreţine cu elevii săi să nu-l îndepărteze niciodată de la principiile
deontologice. Trebuie să fie precaut atunci când se implică în acţiuni sociale,
pentru ca actele sale să nu fie luate drept un gir pentru activităţi nespecifice
(politice, economice, religioase etc.). Un cadru didactic invitat la ceremonii
comunitare trebuie să se asigure că participarea sa nu poate fi interpretată
abuziv de cei interesaţi.

6
52. Cadrul didactic trebuie să fie atent când anumiţi elevi sunt rude de-ale
sale, ale colegilor săi, ale superiorilor săi pe cale ierarhică. El îşi va interzice
să transmită acestor categorii de elevi informaţii care să le aducă avantaje de
care alţii ar fi privaţi.
53. Cadrul didactic nu poate să invoce motive legate de funcţia sau statutul
lui pentru a atrage confidenţe ilegitime sau a “smulge” confesiuni din partea
elevilor. Dreptul la intimitate trebuie garantat în relaţia cu educaţii.
54. Cadrul didactic se va limita să discute cu elevii (frontal sau individual)
doar acele probleme specifice, care ţin de învăţare, şcoală, educaţie. Atunci
când sesizează că unii elevi au nevoie de consiliere specializată, acesta îi va
orienta pe elevii respectivi spre specialişti capabili să răspundă la întrebările
care ies din aria lui de competenţă (psiholog, psihiatru, medic etc.).
55. Cadrul didactic are dreptul să refuze a ţine cursuri unor elevi ai căror
comportamente perturbă buna transmitere a cunoştintelor. Excluderea unui
elev nu poate nici într-un caz să se întemeieze pe nivelul său şcolar. Un
cadru didactic nu poate niciodată să sugereze întreruperea studiilor unor
persoane pe motivul rezultatelor prea slabe, dezinteresului etc.
56. Orice cadru didactic se angajează să îndeplinească în întregime
programul şcolar şi să atingă obiectivele anunţate pentru o perioadă
determinată.
57. Niciun cadru didactic nu poate să invoce o penurie de mijloace de
învăţământ pentru o transmitere de cunoştinţe incorecte sau pentru alte
neglijenţe. Niciun motiv statutar sau pecuniar nu poate să justifice o diluare
a deontologiei didactice.
58. Când un cadru didactic judecă cazul uni elev pe plan disciplinar, el nu
poate să se bazeze decât pe comportamentul acestuia în timpul studiilor. Nu
trebuie să decidă niciodată în locul autorităţilor administrative sau juridice,
chiar pentru nişte fapte apărute în timpul programului şcolar.
59. Datoria de a fi discret şi obligaţia secretului profesional se aplică în egală
măsură informaţiilor pe care el le deţine despre foştii lui elevi sau
colaboratori. Nu este permisă divulgarea unor informaţii despre cei care nu
mai sunt în sistem (colegi, elevi).

F. Produsele învăţământului

60. Scopul învăţământului nu este producerea, prin intermediul elevilor, de

bunuri sau servicii. Un cadru didactic care în exerciţiul funcţiunilor sale cu
elevii săi realizează bunuri materiale sau nemateriale nu poate să facă comerţ
cu acestea, nu le poate vinde în beneficiu personal. Orice comercializare a

7
produselor realizate în şcoala este reglată de norme stabilite şi acceptate de
instituţia şcolară în cauză sau prin acte juridice externe.
61. Când cadrele didactice sau elevii fac o activitate într-o întreprindere sau
organizaţie, munca furnizată în acest context face parte dintr-un program de
formare al carui obiectiv n-ar trebui să fie în niciun caz de remuneraţie,
obţinerea de bani.
62. Şeful unui cadru didactic, elevii şi anturajul lui nu au niciun drept de
proprietate sau de exploatare asupra cursurilor ţinute de un profesor.
Utilizarea (privată, publică, comercială, gratuită etc.) a metodelor,
prestaţiilor sau producţiilor unui cadru didactic este strict interzisă fără
autorizaţia sa formală.
63. Un cadru didactic nu va încerca niciodată să-şi fabrice statutul
profesional acceptând idei sau activităţi ale elevilor, colegilor sau ale
anturajului şcolar.
64. Cadrul didactic trebuie să refuze orice subordonare sau influenţare care
poate afecta negativ calitatea activităţii didactice. În niciun caz el nu poate să
prezinte drept cunoştinţă ceea ce în fapt este o părere, o judecată, o
valorizare interesată a lui sau a altei autorităţi. Nicio scuză nu poate să
justifice o falsificare sau o disimulare a cunoaşterii.

Codul deontologic al profesorului

- proiect-