Sunteți pe pagina 1din 2

SINAXAR 6 FEBRUARIE

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Fotie


mărturisitorul, cel întocmai cu apostolii, patriarhul Constantinopolului.

Sfantul Fotie, patriarhul ConstantinopoluluiSfântul Fotie, Patriarhul Constantinopolului,


"farul departe luminător al Bisericii", a trăit în secolul IX, într-o familie de creştini zeloşi.
Tatăl său, Serghie, a murit ca martir apărând sfintele icoane. Sf. Fotie a primit o educaţie
excelentă şi, datorită faptului că familia lui aparţinea casei imperiale, el a ocupat funcţia de
prim secretar de stat în Senat.

Contemporanii săi spuneau despre el: "Avea cunoştinţe remarcabile în aproape toate ştiinţele
vechi, încât, pe bună dreptate ai putea compara gloria vremurilor sale cu cea a anticilor."

Mihail, tânărul succesor la tron, împreună cu Sf. Chiril, viitorul iluminător al slavilor, au fost
instruiţi de el. Credinţa lui creştină puternic înrădăcinată l-a ferit pe Sf. Fotie de seducţia
şarmului vieţii de la palat, tânjind cu tot sufletul său după viaţa de călugărie.

În 857 Bardas, care a condus împreună cu Împăratul Mihail, l-au deposedat pe Patriarhul
Ignatie (la 23 octombrie) de Scaunul din Constantinopol. Episcopii, cunoscând credinţa şi
vastele cunoştinţe ale lui Fotie, i-au spus împăratului că el ar fi vrednic să ocupe tronul
arhipastoral. Sf. Fotie a acceptat propunerea cu smerenie şi a trecut prin toate rangurile
clericale în 6 zile. În ziua Naşterii Domnului a fost sfinţit episcop şi ridicat la tronul
patriarhal. În scurt timp însă au apărut tulburări în cadrul Bisericii datorita înlăturării
Patriarhului Ignatie. Pentru a calma spiritele a fost convocat Sinodul din 861, în care s-a retras
Ignatie şi a fost instalat Fotie ca Patriarh.

Papa Nicolae I, care-şi trimisese acoliţii la sinod, a crezut că prin recunoaşterea lui Fotie ca
patriarh, îl va putea subordona lui. Dar când noul patriarh s-a dovedit nesupus, Nicolae l-a
anatemizat pe Fotie într-un sinod roman.

Sf. Fotie a fost un luptător ferm împotriva intrigilor papale şi ale schimbărilor din cadrul
Bisericii de Răsărit, până la sfârşitul vieţii sale. În 864, Bulgaria s-a convertit de bună voie la
creştinism. Prinţul bulgar Boris a fost botezat de însuşi Sf. Fotie. Mai târziu, sfântul a trimis
preoţi şi un arhiepiscop pentru a boteza poporul bulgar. În 865, Sfinţii Chiril şi Metodie au
fost trimişi să propovăduiască pe Hristos în limba slavonă. Cu toate acestea, partizanii papei i-
au incitat pe bulgari împotriva misionarilor ortodocşi.

Situaţia dezastruoasă din Bulgaria s-a agravat o dată cu invazia germanilor din cauza cărora
au fost nevoiţi să ceară ajutor din vest, iar prinţul bulgar l-a rugat pe papă să-şi trimită
episcopii. Când au ajuns în Bulgaria, trimişii papali au început să înlocuiască credinţa şi
practicile ortodoxe cu învăţătura şi obiceiurile latineşti. Sf. Fotie, ca ferm apărător al dreptăţii
şi demascator al falsităţii, a scris o enciclică prin care i-a informat pe episcopii de răsărit
despre acţiunile papei, explicând că diferenţele dintre biserica romană şi cea ortodoxă nu
constau doar în ritual, ci şi în confesiunea credinţei. Astfel s-a convocat un sinod în care s-a
cenzurat aroganţa celor din vest.
În 867, Vasile Macedoneanul a pus mâna pe tronul imperial, asasinându-l pe împăratul Mihail.
Sf. Fotie a denunţat crima şi nu i-a permis acestuia să se împărtăşească cu Sfintele şi
Dumnezeieştile Taine. Drept aceea, Sf. Fotie a fost înlăturat de la tronul patriarhal şi închis în
mănăstire sub pază, iar Ignatie a fost readus ca patriarh în locul său.

Sfântul Sinod din 869 s-a întrunit pentru a cerceta atitudinea Sfântului Fotie. La sinod au
participat reprezentanţi ai papei, care au cerut ca toţi cei prezenţi să semneze un document
(Libellus) prin care să-l condamne pe Fotie şi să recunoască supremaţia papei. Episcopii de
răsărit nu au fost de acord cu aşa ceva şi s-au certat cu delegaţii papei. Chemat la sinod, Sf.
Fotie a primit toate acuzaţiile în tăcere. Doar când judecătorii l-au întrebat dacă se căieşte
pentru cele făcute, el a răspuns: "De ce vă credeţi judecători?" După lungi dispute, acuzatorii
lui Fotie au ieşit victorioşi. Chiar dacă nu aveau motive pentru acuzaţiile făcute, ei i-au
anatemizat atât pe patriarhul Fotie cât şi pe episcopii care l-au apărat. Sfântul a fost
condamnat la 7 ani de închisoare şi, conform propriei lui mărturii, I-a mulţumit lui Dumnezeu
pentru răbdarea cu care şi-a îndurat judecătorii.

În tot acest timp, clerul latin a fost expulzat din Bulgaria iar Patriarhul Ignatie şi-a trimis
episcopii acolo. În 879, la doi ani de la moartea Patriarhului Ignatie, s-a convocat un alt sinod
(considerat de mulţi ca al optulea sinod ecumenic) în care Sf. Fotie a fost, din nou, numit ca
arhipăstor recunoscut legal al Bisericii din Constantinopol. Papa Ioan al VIII-lea, care l-a
cunoscut personal pe Fotie, a declarat prin trimişii săi ca deciziile papei de dinainte au fost
anulate. Sinodul a recunoscut caracterul neschimbat al Crezului de la Niceea -
Constantinopol, respingând conceptul fals de "filioque" şi recunoscând independenţa şi
egalitatea ambelor tronuri şi ambelor biserici, cea de vest şi cea de răsărit. Consiliul a decis
renunţarea la ritualurile şi învăţăturile latine din biserica bulgară introduse de clerul roman.

Sub succesorul împăratului Vasile, Leo, Sf. Fotie a suferit din nou din cauza falselor acuzaţii,
fiind acuzat că vorbeşte împotriva împăratului. În 886 a fost deposedat din nou de Scaunul său
şi şi-a încheiat cursul vieţii în anul 891. A fost înmormântat la mănăstirea Eremia.

Biserica Ortodoxă îl venerează pe Sf. Fotie ca pe un "stâlp şi fondator al Bisericii," un "ghid


inspirat pentru ortodocşi" şi un teolog înţelept care a lăsat în urmă o mulţime de lucrări în care
demască erorile latinilor, respinge ereziile distrugătoare de suflete, explică Sfânta Scriptură şi
explorează multiplele aspecte ale Credinţei.