Împăraţi sau domni ?

Urmaşii lui Ştefan cel Mare şi titlul lor

de „ţar” în cronica lui Macarie
Adam Kulhavý
Problema prezenței ideologii imperiale bizantine în Moldova medievală preocupă
istoricii români multe decenii. Erau analizate multe semne, expresii, rituale și simbouluri
ideologii imperiale, care au găsit și reflecție în Moldova.1 Una din probleme nerezolvate care
este legată strâns cu problematica această, este însemnarea și traducerea titlului ”țar” în
legatura cu voivozii români. Pentru prima dată, acest titlu se apară în legatură cu Ștefan cel
Mare, care este marcat/desemnat ca țar în Letopisețul anonym moldovenesc,2 Evangheliul de
la Humor3 și într-un octoih moldovenesc, păstrat în Chiev.4 Folosirea titlului a continuat și la
urmașii lui, especial în istorigrafia, reprezentată prin așa zise cronicii monahale ale lui
Macarie, Eftimie, și Azarie.
În textul acestă ne vom concentra la Cronica un Macarie, care pentru prima dată
folosește titlul țar sistematic în legatură cu voivozii Moldoveni și care a stabilit un nou
standard pentru stilul și limbajul istoriografiei moldovene. Ioan Bogdan, Petre Panaitescu, și
Gheorghe Mihăilă au considerat cuvântul țar, folosit în contextul acesta ca o simpla copie
mecanică fără conținut specific și l-au tradus ca ”domn”. Și cuvântul ”țarstvo” a fost tradus ca
”domnia”. Modul traducerii cuvintelor acestea a fost criticat de Dumitru Nastase, care l-a
considerat ca interpretație arbitrară, și nu ca traducere. Nastase, autorul multor studii despre
prezența ideologii imperiale în Moldova, preferă cuvintulele derivate de ”imperiu” ca
traducerea potrivită.5
Dacă vrem să stabilim, de unde poate veni motivația lui Macarie să folosească
cuvântul țar pentru voevozii moldoveni, este important să menționăm faptul, că opiniunea
populară despre înfulencei decizive ai cronicii lui Mansses la/pentru cronicarul este adevarată

1
Dumitru Nastase,Ștefan cel Mare împărat, în De potestate: semne și expresii ale puterii în Evul Mediu
românesc, Iași, 2003, p. 53–92., Dan I. Mureșan, Zographou et la transmission de l’idée impériale bulgare en
Moldavie, în Bulgaria Mediaevalis, II, 2011, p. 705–755. idem, От второго к Третьему Риму (Роль
Патриархата и румынских влияний), în Ориентиры..., IX, 2014, p. 116–153. Maria Magdalena Székely,
Atributele imperiale ale cetății din Suceava, în AP, IV, 2008, 2, p. 5–14., Petre Ș. Năsturel,Imperial Claims in
the Romanian Principalities from the Fourteenth to the Seventeenth Centuries, în The Byzantine Legacy in
Eastern Europe, New York, 1988, p. 185–224., și alții.
2
Gheoghe Mihăilă, „Letopisețul de când s-a început Țara Moldvoei“ – Letopisețul lui Ștefan cel Mare,
București, 2006, p. 36.
3
Ioan Bogdan, Scrieri alese, București, 1968, p. DOPLNIT!
4
Ibidem, p. 520.
5
Dumitru Nastase, „Necunoscute“ ale izvoarelor istoriei românești, în De potestate: semne și expresii
ale puterii în Evul Mediu românesc, Iași, 2003, p. 17–19.
numai parțial. Într-adevar, Cronica lui Macarie îl folosește foarte mult pe Manasses, pasajele
ei complete fiind compilate de pasajelor diferite ale cronicii lui. Dar preluarea această începe
numai, când Macarie descrie promovarea sa la rangul episcopal în 1531.6 Numai atunci
folosește pentru prima dată pasajele din Manasses, înainte de aceasta dată nu se găsește nuci-o
singură preluare din el, încludând pasajele foarte numeroase, unde se folosește cuvântele țar și
țarat în legatura cu voivozii moldoveni. Se știe din introducerea cronicii, că Macarie a început
să o scria încă când a fost igumenul mănăstirii Neamț, de aceea e destul de probabil, că nu
putem vorbi despre folosirea cuvântului țar de Macarie ca despre o copie orbă de vreun text
concret și că ea provine din fundamentul cultural mai adânc, cum vom încerca să aratăm.
Macarie însuși folosește cuvintele țar și țarat pentru patru state în cronica sa. Primul
este Moldova, din început marcată ca țarat. Cuvântul țar sau derivatele lui sunt folosiți pentru
toți voivozii, cu excepția lui Ștefan Lăcustă și Alexandru Cornea, fără să înlocuiască titlul
voevod sau termenul Țara moldovenească (Moldavska zemlja). În afara Moldovei este
menționat regular ca țarat și Imperiul Otoman, puterea mare, care nu putea fi omisă din rangul
țaratelor. Тoți domnii ei țină rângul de țari înca în letopisețele sârbești7 (nu este sigur, dacă și
tradiția bulgară)8 de multe ori însoțite de titlulire lor oficiale „emir“ sau „sultan“,9 și astă se
repetă fără schimbari și în tradiția moldovenească. Alte doi țarate în cronica sunt menționate
alaturi de Turcia în partea cronicii, care în timpurile lui Ștefan cel Tânăr menționează
eventimentele, care se au întâmplat în ”țaratele strâine”. Este vorbă despre ” Impăratul Sofii ”
(Țarstvo sofijskoe), adică Persia Safeviză, și special despre Țara Românească,10 cei rangul
„imperial“ este sters complet în traducerile români. Este cunoscut, că și voivozii Țării
Românești tot sunt marcați ca țari în niște izvoare de provenieța locală, unul din ei fiind și
Neagoe Basarab. Nu cunoaștem, ce a știut Macarie despre ideologia politică de acolo, dar cu
recunoașterea rângului de țarat și pentru Țara Românească, el a admis tacit, că ea are același

6
Prima propozițe, preluata de Manases, esteDoplnit první větu převzatou z Manassa!. Vezi textul în
Petre Panaitescu, Cronicile slavo-române din sec. XV–XVI publicate de Ion Bogdan, București, 1959, p. 83.
7
În letopisețele de „grupul vechi“ scrise din sfârșitul secolului al XIV-lea până la primii decenii
secolului al XVI-lea, primul stăpănitor Otoman cunoscut, Murad I., este numit ca „țar“ sau „țar emir”,
Љубомир Стоjановиђ, Стари српски родослови и летописи, Сремски Карловци, 1927. În letopisețele târziu
din „grupul tânăr“, scise în secolele XVII–XVIII mai este și Osman I. (ca „Otman“) și niște dintre ele chiar
conțin și lista separată sau povestirea scurta despre „țarii turcești“. Ibidem, p. 207, 305–307.
8
Ambele izvoare de provinenția bulgară, care zminuji stăpănitori turcești, au fost scrise doar după
căderea Celui al-doilea țarat bulgar sub stăpănirea turcilor. Traducerea bulgară a cronicii DOPLNIT nu le
menționează niciodată ca „țari“, numai în singurul caz se scrie acolo, că Baiazid I. „въста на царство“. Ioan
Bogdan, Ein Beitrag zur bulgarischen und der serbischen Geschichschreibung, AfSP, XIII, 1891, p. 530.
DOPLNIT CAMBLAKA
9
10
Doplnit církevněslovanský text. Panaitescu, p. 79.
loc în ierarchia mondiala, ca Moldova, și că poziția Moldovei în lumea ortodoxă nu era
unicală.
Să înțelegem imaginea/idea posibilă lui Macarie despre cuvintele în sesul lor istoric,
țar și țarat, vom încerca să demonstrăm în scurt, cum a arătat istoria mondială/universală, care
a putut-o cunoaște cronicarul moldovean, șî ce rolul au jucat țaratele în ea. Ca-să apropiăm
contextul/vederea ace(a)stă mai mult cititorului vom folosi cuventiele țar și țarat tocmai așa,
cum sânt folosite în izvoarele, pentru că țarii și domnii sunt numiți/marcați cu titlurire diferiți
în limba română contemporană. Pentru analizul vom folosi fondul istoriografic, care el putea
să aibă la dispoziție:11 cronicile și chronografele bizantine în limba slavă (cronicile lui
Constantin Manasses și Simeon Logothet, la care adaugăm Cronica lui Georgios Hamartolos,
păstrata în mediul românesc numai în manuscrisele din Țara Românească), și letopisețele
sârbești, sursele cele mai cuprinzătoare al istoriei mondiale vechi. Nu ar fi trebuit omis, că
tocmai ei formă un corpus istorigrafic întegral cu operele istoriographice moldovenești în
apropape toți manuscrise, păstrate până acum.12 Uneori scriitori moldovenești chiar imitează
segmentația lor. În manuscrisul lui Isak de la Slatina, titlurile, cu care este întrodusa în
cronicile lui Macarie și Eftimie stăpânirea fiercărui veoved, începând cu Petru Rareș (țarstvo
Petra Veovody etc.) sunt în forma lor identice cu cu întroducirea imperatorirlor persi,
evreiești, bizantini etc. din cronicile bizantine. Acest proces se vede și în Letopisețul anonym
lui Ștefan cel Mare, unde vovevozi moldoveni după Dragoș sunt introduși cu titlult „Țarii
moldovenești“(moldavstii țare),13 tocmai așa, când este uneori introdusă istoria romanilor,
țarolor creștini, sârbești etc. în cronicile bizantine și letopisețele sârbești,14 și în așa zisa
Cronica sârbo-moldovenească.15
În tradiția slavo-ortodoxă (care vine din tradiția bizantină), titlul de țar a fost titlul de
bază pentru domnitori suverani, ca și pentru cel mai înalt domnitor, Isus Cristos. Cu astă se
diferă fundamental de tradiția occidentală, unda funcția acesată este îndeplinita de titlul

11
Vezi lista completă a operelor istoriografice de originea bulgară și sârbă (traduse din Bizanț, și
originale), circulate în Moldova în Gheorghe Mihăilă, Istoriografia românească veche (sec. al XV-lea începutul
sec. al XVII-lea) în raport cu istoriografia bizantină și slavă, În idem, Contribuții la istoria culturii și literaturii
române vechi, București, 1972, p. 104–122.
12
Singura excepție este textul incomplet al cronicii lui Macarie, care este păstrat in manuscrisul din
colecția lui E.V. Barsov (acum în muzeul îstoric la Moscva), unde sta izolat și fără context lânga „niște note
bisericești cu text grecesc“ și Cuvântul despre restaurarea mănăstirii Rila de Vladislav Gramatik. Vezi, Ioan
Bogdan, Letopisețul lui Azarie, București, 1909, p. 26-27
13
Gheoghe Mihăilă, „Letopisețul de când s-a început Țara Moldvoei“ – Letopisețul lui Ștefan cel Mare,
București, 2006, p. 33.
14
Egypetskich cariich, Logothet, p. 27 O perských carich, p. 24, Начело сь б(о)г(о)мь христинскаго
царства. P. 216
15
Христианскии царие а съборъIoan Bogdan, Cronicile inedite atingâtoare de istoria românilor,
București, 1895, p. 91.
„rege“, și rangul imperial a fost rezervat lung timp numai pentru reprezentanții Imperiului
roman. Așa, în cronicile bizantine, traduse în limba slavă veche, și în letopisețele sârbești,
există sistema statelor istorice, care pornesc rangul de țarat și împreuna cu persoane și
evenimente biblice formează un fel de „axa istoriei mondiale“, după care se putea navigheze.
Țaratele aceștia erau departe de afi singure țarate în cronicile,16 dar aveau un rol stabil în
narațiunea lor. Istoria lor începe după căderea Turnului Babel și incurcarea limbilor. Primele
națiuni, care alcatuiesc proprii țarate, sunt egypteni și asirieni. Egyptul este menționat ca
primul țarat în cronica de Constantin Manasses17 și în modul indirect de Simeon Logothet.18
Cronica lui Hamartolos menționeză ca primmul țarat Asiria.19 care împreuna cu Caldea,
Medea și Persia, dupa parerea lui, sunt toți alcatuite de persi.20 Istoria acestor țarate de obicei
formeăză baza narațiunei, care continua de obicei cu istoria evreilor,21 încudând și istoria
țaratului evreiesc (primul țar fiind Saul) pâna la cucirea lui de Nabucodonosor al II-lea (ca țari
sunt menționați și Irod împreună cu urmașii lui). Uneori, ei împreuna cu fiul lui Baltazar sunt
încluși în istoria țaratului Persean,22 care urmează și vine pâna la venirea lui Alexandru
Macedon, care cucirește Persia și o inlocuiește din „axul istoriei“. Statului Persiei ca imperiu
moștenește Persia Sasanidă, dar ea nu mai este în centrul narațiunei. După mortarea lui
Alexandru sunt menționate țaratele urmașilor lui și, cu excepția cronicii lui Hamartolos,23 se
urmează mai ales/în principal cu istoria Egyptului dinastiei Ptolemeice, prin care se
conectează cu cel începutul istoriei celui mai improtant țarat, Imperiu Roman/cel a Romei.
Istoria română incepe încă cu Romul și Rem24, dar în toate cronici cu venirea
consulilor (in cronicile ipati), Roma pierde statutul de imperiu și nue este în centrul narațiunei
pâna la venirea lui Gaius Iulius Caesar la putere, cu care incepe istoria propria țarilor romani
și țaratului romanesc. Din aici, Imperiu roman pornește/ține poziția sa ca statul central pentru
narațiunea istorică pâna la sfărșitul fiecarei cronici. Numai poziția sa de singurul imperiu
christian a fost contestată ulterior de tratucatorii bulgari, care, în contradicție cu originalele
grecești au acordat și stăpănitorilor bulgari din vremea primului stat bulgar titlul de țar,

16
Printre alți se menționează de exemplu țaratele Caldea, Midia. Tirlul țaresc se atribuie și la niște
stâpăni ai grecilor, de exemplu din razboiul Troian în Manasses, DOPLNIT
17
Manasses, p. 115.
18
Acolo se scrie, că în vremea primului țar asirean Nin, care după cronica a fost fiul țarului Zeus și
nepotul lui Kron, în Egyptul a stăpânit al 16-lea țar. В. И. Срезневский, Славянский перевод хроники
Симеона Логофета съ доплнениями, Санкт Петербург, 1905, p. 13.
19
În Hamartolos, primul țar asirian Kron a fost cel, care
20
Издания императорского общества любителей древне писменности, XXVI, 1878, p. 333б.
DOPLNIT p. 3-
21
22
23
Ham.199-205.,
24
începând cu uneori cu Petru I (uneori cu Simeon I.).25 Asta a fost în acord cu ideologia Celui
al-doilea imperiu bulgar, care a accentuat faptul, că și Bulgaria este imperiul cristian legitim și
are misiunea sa/propria pe planul divin.
Letopisețele, sârbești, care sunt păstrate în Moldova, aparțin după categorizarea lui
Stojanović la grupul unu al letopisețelor „noi“.26 Partea lor întăi descrie istoria unversală, care
în forma prescurtată merge din Adam până la țarii bizantini, sfârșind cu domnia Theofilos sau
Manuel II. Ea a fost copiata de un letopiseț scurt, adaugat la traducerea a două cronicii lui
Hamartolos27 și la unele din manuscrise răspăndita cu datele do cronica însași, și altor cronici
până acum necunoscute.28 Deși ea omis istoria Asiriei și Egyptului, în alte aspecte versiunii ei
cel mai complete respectă complet „axa istoriei“ cronicilor byzantine, mergând din Adam prin
istoria evreiască, Nabucodnosor II., Persia, Alexander Macedon și țarii Ptolemei pâna la Iulius
Caesar și istoria Imperiului Roman.29 La istoria universală se adaugă istoria Sârbiei, începând
cu mortarea primului țar sârbilor, Ștefan Dușan. Numai în letopisețele mai târziu, care însă nu
au circulat în Modlova, este prezentată în mod complet, începând cu Ștefan Nemanja. Așa
vedem, că în început, istoria în letopisețul a fost îtradevărat prezentată ca istoria bilbică și
istoria țărilor/țaraturilor. Dar trebuie să se menționează/de menționat este, că însemnarea
acestului „aspect imperial“ a istoriei a scăzut în letopisețele maî târziu, care însă nu sunt
cunoscute să circlule în Moldova. Istoria universală se apară acolo de obicei numai în forma
destul de prescurtată și spre deosebire de letopițele de grupul unu este urmarită de istoria
completa a Serbiei, care înclude perioda de Ștefan Nemanja împreuna cu alți cnezi și regi
sârbești. Dar și ea este prezentată uneori cu titlu „letopiseț țărilor sârbești“, „despre țarii, sau
„despre țarii ortodocși sârbești”.30
Cum putem vedea, harta imagnială a lumii cronicilor și letopisețelor în limba slavă
veche era una multipolară, unde continuat luau națștere și dispăreau multe imperii, și creștine,
și pagane, și mai multe imperii puteau exista în același moment. De alta parte, numai țarate și
țari erau cei, care în principal formeau „axa istoriei“, și numai ei puteau avea rolul sau
misiunea în cadrul ei. Când Macarie descrie istoria Moldovei și domnilor ei ca istoria unui

25
Țar Petru I. este titulat întotdeaună ca țar, cu singura excepție pe un loc în cronica lui Simeon
Logothet. Simeon I. este titulat și ca țar, și ca knyaz, amblele titluri uneori fiind folosite în singurul izvor. Vezi
Татяна Спасова, Владетел и администрация в ранносредновековна България: Филологически аспекти,
София, 2010, p. 236-251.
26
Gheorghe Mihăilă, Istoriografia românească veche (sec. al XV-lea începutul sec. al XVII-lea) în
raport cu istoriografia bizantină și slavă, În idem, Contribuții la istoria culturii și literaturii române vechi,
București, 1972, p. 104–122.
27
28
Родослови, p. LXI–LXXIII.
29
Ibidem, p. 124–153.
30
p. 177, 184, 190. Zmínit srbsko-moldavský letopis.
țarat și țarei (care mai pornesc titlul voievod), unul din motivele, pentru care putut să o facă,
este să o înclude tocmai în acesta „axă“, care a cunoscut din cronicile și letopisețele.
Încluderea Moldovei și domnilor ei nu a trebuit să aibă însemnarea numai în legatura
cu trecutul. Din Biblia cititorul medieval moldovenesc a știut, cum va sfârși istoria lumii și
textele istorico-apocalyptice i-a arătat/demonstrat, că țarii și țaratele creștini vor avea rolul de
neînlocuit în procesul acesta.31 Așa, este posibil, că încluderea pe axa istoriei ca țarstvo
Moldova nu numai a primit loc în îstoria lumii, dar și în viitorul ei, dar rolul textelor acesta în
literatura și societatea moldovenească mai trebuie să fie cercetat.
Când ne revenim la disputa, dacă cuvântul țar în cronica lui Macarie să fie tradus în
limba română ca „domn” sau „impărat”, trebuie să constatăm, că din punct de vedere, care am
prezentat, nuciun din titlurile acestea nu transmite în mod adecvat ceea, ce conține cuvântul
țar în legatura cu voivozii moldoveni. Acest problem provine din mare parte din diferența
esențială între limbajul politic catolic și de tradiția bizantină, care atribuiesc/pun pe seamă
sensul diferent pentru rangului imperial/instituția imperială. La ortodocși, ea nu este legată
numai cu moștenirea Imperiului roman, dar conține și statele, care după tradiția aveau rolul
esențial în istoria lumii, și posibil și în viitorul ei. Statele, care nu avau alt stăpân
temporal/terestru deasupra lor. Folosirea titlului „țar“ putea atribui voivozilor moldovenești
multe atribute simbolice ale puterii imperiale bizantine, dar, cum am încerat să aratăm, nici
locul, care prin folosirea ei putea să obține în istoria, formata de cronicile și letopisețele, nu ar
trebuit să fie ignorat, especial în cronica lui Macarie și altor cronicari călugarești. Mai trebuie
să înțelegem mai bine însemnarea cuvântului țar și cuvintelor legate cu el în tradiția slavo-
ortodoxă și să stabilim însemnarea lui, dezvoltarea lui pe plan diahron. Tot poate fi înteresant,
dacă există diferențe între folosirea lui și „originalul său grecesc, βασιλεύς. Numai așa putem
alcatui conecția între limba de romană azi, din care tradiția politică ortodoxă aproape a
dispărut, și limba literaturii moldovene vechi, și a găsi termenul potrivit, dacă deloc poate fi
găsit, fără so fie însoțit de note explicative.

31
Vassilka Tapkova-Zaimova, Anissava Miltenova, Historical and apocalyptic literature in Byzantium
and medieval Bulgaria. Sofia, 2011.