Sunteți pe pagina 1din 3

Diabetul zaharat este un sindrom foarte frecvent, in prezent existand aproximativ 200 de

milioane de bolnavi. In Romania, la inceputul anului 2002 existau peste 360 000 de bolnavi.
Diabetul zaharat este cunoscut din antichitate, manifestarile sale fiind descrise in Papirusul Ebers
– 1500 i.e.n. In 1889 este dovedita legatura dintre DZ si pancreas. In 1921 este descoperita
insulina de catre savantul roman Nicolae Paulescu, iar in 1922 este pentru prima data
administrata la om. In 1955 incepe era medicamentelor antidiabetice orale, iar in 1963 se
reuseste sinteza insulinei.

Diabetul zaharat este o boala metabolica cu evolutie cronica, datorata fie carentei absolute sau
relative de insulina eficienta, fie rezistentei la insulina, ceea ce determina in primul rand
perturbarea metabolismului glucidic, urmata de perturbarea metabolismului lipidic, protidic,
hidromineral si acido-bazic. Este cea mai frecventa boala metabolica, afectand circa 5% din
populatia generala in tarile dezvoltate (inca peste 50% din cazuri raman nediagnosticate).

Clasificare

Diabet zaharat tip 1 (deficit absolut de insulina prin distructia celulelor beta): imuno-
mediat; idiopatic.

Diabet zaharat tip 2 (variind de la insulino-rezistenta preponderenta cu deficit relativ de insulina


la deficit preponderent secretor asociat cu insulinorezistenta).

Alte tipuri specifice: defecte genetice de functionare a celulelor beta; defecte genetice ale actiunii
insulinei; boli ale pancreasului endocrin; endocrinopatii; diabet zaharat indus de toxice sau
medicamente: diabet zaharat indus de infectii; alte forme imun-mediate:-sindrom stiff-man; -Ac
ai receptorilor insulinei; alte sindroame genetice asociate cu diabet zaharat.

Diabet zaharat gestational

Etiopatogenia

DZ tip 1(insulino-dependent) Majoritatea cazurilor ar avea la baza un proces inflamator


autoimun cu distructia selectiva a celulelor beta Langerhans, cu prezervarea celulelor alfa
secretoare de glucagon si gama secretoare de somatostatina. Acest proces ar surveni preferential
la indivizi predispusi genetic. Factorii de mediu declansatori ar putea fi de origine virala (v.
urlian, al rujeolei, al hepatitei epidemice, Epstain-Barr, coxsackie, citomegalovirus)
sau toxica (inclusiv alimentari)

DZ tip 2 (non-insulinodependent) Caracterul heredo-colateral al DZ tip 2 este demonstrabil in


numeroase cazuri, agregarea familiala explicandu-se insa atat prin factori genetici, cat si prin
transmiterea unui mod de viata riscant, caracterizat prin obiceiuri alimentare nocive si neglijarea
activitatii fizice (sedentarism): ereditatea; obiceiuri vicioase nocive (aport hipercaloric, exces de
glucide concentrate, exces dE lipide); sedentarismul; stresul; factori chimici: alimentari; alcool,
coloranti, conservanti, stabilizatori; medicamentosi: hormoni (corticoizi, contraceptive), diuretice
tiazidice, antidepresive triciclice; toxici industriali sau de uz gospodaresc (pesticide).
AFIRMAREA EXISTENTEI DIABETULUI :

1. decelare ocazionala a unei valori a glicemiei peste 200 mg\dl asociata cu poliurie,
polidipsie si pierdere in greutate inexplicabila;
2. glicemie à jeun peste 126 mg\dl, ultimul pranz fiind luat cu peste 8h inainte;
3. glicemie peste 200 mg\dl la 2h post-ingesta a 75g de glucoza.

Oricare din aceste cai este suficienta, dar diabetul se afirma doar daca este confirmat prin inca o
determinare in alta zi. Gradul de dificultate al afirmarii diagnosticului depinde de tipul diabetului
si de forma clinica a acestuia.

Diagnosticul tipului de diabet

TIPUL 1 (insulino-dependent) corespunde tipului juvenil (diabetul slab) din clasificarile mai
vechi. Debut: de obicei la varsta tanara, sub 30 ani (de aceea era denumit si diabet
juvenil). Prevalenta: circa 0.5%. Clinic: triada – poliurie, polidipsie, polifagie. Inapetenta,
asstenie, scadere in greutate, tendinta la acido-cetaza. Genetic: asociat cu grupele
HLA; concordanta la gemeni 40-50%. Imunologic: prezenta de anticorpi anti-insulari circulanti
in peste 50% din cazuri; predispozitie la boli autoimune asociate. Terapeutic:
insulinodependenta.

TIPUL2 (insulino – independent) corespunde diabetului de maturitate (diabetul gras) din


clasificarile mai vechi. Debut: de obicei la varsta adulta(dupa 40 ani). Prevalenta: circa
4,5%.Clinic: adesea hiperponderal (80% din pacienti); tendinta accentuata la complicatii
angiopatice; decompenseaza rar. Genetic: nu este asociat cu grupe HLA; ar fi o mutatie genetica
ce afecteaza sinteza insulinei; concordanta la gemeni 95-100%; transmitere dominant
autosomala. Imunologic: Ac circulanti anti-insulari sunt rareori prezenti (sub 10%). Terapeutic:
insulina este rareori (si numai temporar) necesara.

Diagnosticul complicatiilor:

A.Acute: metabolice;coma acidocetozica; coma hiperosmolara; coma hiperlactacidemica; coma


hipoglicemica; infectioase:bacteriene; micotice.

B.Cronice(degenerative): retinopatia; glomeruloscleroza; arteriopatia; neuropatia; cardiopatia;


parodontopatia; osteoartropatia; cataracta; neuropatiile; necrobioza lipoidica.

Tratament

Obiective terapeutice: normalizarea metabolica; prevenirea hipoglicemiei si a altor complicatii


iatrogene; asigurarea unui regim de viata cat mai apropiat de normal; asigurarea unei durate de
viata cat mai apropiata de durata normala. Realizarea acestor obiective necesita: echilibrarea
diabetului, cu normalizarea parametrilor biochimici; mentinerea acestor parametri in limite
normale sau cat mai apropiate de normal; ameliorarea sau chiar vindecarea complicatiilor.

Tratamentul igieno-dietetic
Exercitiu fizic (alergare, gimnastica, mers pe jos sau cu bicicleta, inot etc.) are certe efecte
benefice: amelioreaza sensibilitatea la insulina, normalizand metabolismul intracelular al
diabeticului; scade colesterolul total si trigliceridele plasmatice si creste HDL colesterolul,
scazand astfel riscul vascular; scade insulinemia, ceea ce diminueaza de asemenea riscul
vascular.

Dieta. Regimul alimentar constituie baza terapeutica indispensabila a tuturor formelor de DZ


fiind cel mai bun mijloc de echilibrare a bolii. Scopul dietei: asigurarea unui aport rational de
principii alimentare, atat cantitativ (aport energo-caloric) cat si calitativ (echilibrarea principiilor
alimentare). Conditii: repartitia pe pranzuri (in functie de activitatea zilnica, evitand gaurile
glucidice interprandiale –de obicei, 3 pranzuri si 2 gustari); regularitatea alimentatiei (evitand
variabilitatea necesarului de insulina); tipul de alimentatie (in functie de particularitatile socio-
culturale zonale).

Tratamentul medicamentos

Arsenalul medicamentos cuprinde 3 categorii de medicamente: insuline; sulfamide; biguanide.