Sunt la voi, sunt ale voastre... Nopţi de veghe, nopţi cu cerul Cu pleoapele deschise Limpede cum e cleştarul... Umblă ziua alb ca varul Stau şi astăzi lângă stoluri, Cine v-a-nţeles misterul! Chinuit de-aceleaşi doruri, Albe nopţi de insomnie, Fermecat de-aceleaşi vise, Până roşii prin perdele Nopţi de vis şi doruri pline, Mi-aţi vrăjit, o, nopţi senine, Intră zorile şi-anină Trista mea copilărie! Fluturi palizi de lumină Şi de-atuncea, nopţi albastre, De pereţii casei mele...
Nopți de veghe – Șt. O. Iosif
- semnificația titlului – - Plasat înainte de text, titlul este un element paratextual care oferă cititorului o posibilitate de interpretare, orientându-l către semnificațiile textului, creând un orizont de așteptare. Consider că titlul operei „Nopți de veghe ”, scrisă de Șt. O Iosif, anunță/revelează tema textului (raportul omului cu timpul implacabil), motivele poetice recurente la nivelul discursului (noapte, veghe, vis, mister) și atitudinea eului liric (regretul generat de trecerea ireversibilă a timpului, nostagia pentru vârsta pierdută a copilăriei). În primul rând, din punct de vedere structural, titlul poeziei este analitic, fiind format dintr-un substantiv comun „noapte”, prepoziția simplă „de” și determinantul sintactic „veghe”. În sens denotativ, titlul face trimitere la nopțile albe, la starea de veghe a eului creator; în sens conotativ, sintagma din titlu surprinde dimensiunea temporală asociată contemplației, regimul nocturn propice mediației poetice pe tema timpului inexorabil. În al doilea rând, titlul poeziei se află în perfectă/deplină concordață cu mesajul poeziei/ semnificațiile textului, indicând tema și motivele centrale – aspect justificat de predominanța în text a elementelor câmpului lexical al cosmicului: cerul, misterul, stele, lumina, dar și de reluarea acestuia în versul - incipit. De altfel, modul predominant de expunere este descrierea, prezența acesteia în text fiind evidentă în structurile „Nopți de veghe, nopți cu cerul/Limpede cum e cleștarul”, „(...) nopți albastre,/ Baldachinuri prinse-n stele” , „albe nopți, nopți de vis/ și doruri pline”, „nopți senine” – în care predomină grupul nominal. Prezența mărcilor lexico-gramaticale ale eului liric conferă subiectivitate discursului liric : verbele și pronumele la persoana I „stau chinuit și fermecat”, „mi”, „mele”, interjecția „o”, exclamația retorică „Cine v-a-nțeles misterul!”, punctele de suspensie. De asemenea, relația dintre titlu și textul poetic este evidențiată la nivel expresiv prin utilizarea unui limbaj artistic sugestiv. Astfel, comparația „nopți cu cerul limpede cum e cleștarul” surprinde frumusețea cerului și atracția eului liric pentru spațiul cosmic/astral. Metafora „nopți albastre,/ Baldachinuri prinse-n stele” sugerează frumusețea nopții și fascinația pe care aceasta o exercită asupra eului. Metafora „fluturi palizi de lumină” ilustrează ivirea zorilor, sfârșitul stării de veghe. Poezia este structurată în cinci catrene, cu măsura versurilor de 8 silabe, rima variabilă, ritm trohaic. În concluzie, titlul operei citate este un element de compoziție care concentrează și sintetizează conținutul ideatic al poeziei, aflându-se în deplină concordanță cu aceasta, constituid o cheie în decodificarea mesajului/ semnificațiilor textului.
