Profesor: Clima Crina

Cuprins
• Competenţa 1 – Descrie fiinţa umană ca entitate biopsihosocială, cu valori şi principii de viaţă

Curs 1 – Totalitate şi individualitate

Curs 2 – Valori şi principii etice în nursing
Curs 3 – Sisteme personale de valori
Curs 4 – Drepturi şi libertăţi

• Competenţa 2 – Răspunde din punct de vedere profesional, moral şi legal

Curs 5 – Răspundere şi responsabilitate

Curs 6 – Norme de exercitare (conform legilor în vigoare)
Curs 7 – Autoritate şi acreditare
Curs 8 – Învăţare continuă şi perfecţionare profesională
 Competenţa 3 – Acordă îngrijiri într-un mediu terapeutic securizant

Curs 9 – Calitate în nursing, abordare în situaţii de risc

Curs 10 - Abordare în situaţii de risc
Curs 12 - Bioetică
Modul: 41 DEONTOLOGIE ŞI ETICA PROFESIONALĂ
Specializare și an de studiu: AMG III
Profesor: CLIMA CRINA - ELENA
Unitate de competență: Descrie Ființa umană ca entitate
biopsihosocială, cu valori și principii de viață
Titlu lecție: Totalitate şi individualitate
Data ultimei actualizări:23.09.2018

Școala Sanitară Postliceală ”Sanity”

Bacău
Bacău, str. Mihai Eminescu, nr. 33
www.scoalasanitarapostliceala.ro
 Definirea conceptelor
• Etica - este ansamblul regulilor de conduită împărtăşite de către o comunitate
anumită, reguli care sunt fundamentate pe distincţia între bine şi rău. Știința care
studiază la nivel teoretic valorile umane din perspectiva principiilor morale și
cu rolul lor în viața socială.

• Morala - este ansamblul principiilor de dimensiune universal-normativă (adeseori

dogmatică), bazate pe distincţia între bine şi rău
• Respectăm morala în viaţa privată şi etica în viaţa publică (politică, civică,
profesională)

• Deontologia (în sens restrâns) - “deon” însemnând “ceea ce trebuie făcut”,

reprezintă ansamblul regulilor după care se ghidează o organizaţie, instituţie,
profesie sau o parte a acesteia, prin intermediul organizaţiilor profesionale care
devin instanţa de elaborare, aplicare şi supravegherea aplicării acestor reguli.

• Scopul demersurilor etice îl reprezintă moralitatea.

• Moralitatea exprimă ceea ce ar trebui să facem și ceea ce nu ar trebui să facem
dacă am fi raționali, binevoitori, imparțiali, bine intenționați (Airaksinen)
Problemele centrale ale moralei

- Ce ar trebui să facem (ce ar fi bine, drept, corect, onest)?

- Cum ar trebui să-i judecăm pe alţii şi pe noi înşine?
- Cum trebuie să-i tratăm pe alţii şi să admitem să fim
trataţi de ceilalţi?
- Ce scopuri sunt demne de a fi urmate în viaţă?
- Care este cel mai bun mod de viaţă?
- Ce fel de persoană ar trebui să fiu?
 Problemele centrale ale
moralei
• Dacă o persoană se aproprie de standardele morale ale unei
comunități, se bucură de apreciere (om valoros pentru
comunitate) și încredere (o persoană pe care te poți baza,
respectă principiile), în caz contrar fiind sancționată.
• Morala are o componentă emoțională, în schimb etica implică
o detașare, explorare și acceptare a modurilor alternative de viață
• Rolul eticii este să ajute oamenii și instituțiile să decidă ce este
mai bine să facă, pe ce criterii să aleagă și care le sunt motivațiile
morale în acțiunile lor.
• Etica, caută suport rațional și dovezi obiective în legătură cu
modul în care ar trebui să trăim, să ne comportăm, ce înseamnă o
viață cu sens.
• Implică o minte deschisă şi moduri de viaţă alternative, cu coduri
relativ diferite (familial, comunitar, religios, profesional, politic)
 Profesia
 O profesie este o ocupaţie pe care o au mai multe
persoane organizate voluntar să îşi câştige
existenţa prin slujirea directă a unui anumit ideal
întrun mod moral permisibil, dincolo de ceea ce le
cere nemijlocit legea, piaţa şi morala comună. (M.
Davis, 1999)

 Profesie vs. Ocupație

 Necesitatea codurilor etice. Pentru ca aceste coduri să
aibă autoritate morală, el trebuie să aibă
consimţământul tacit sau explicit al fiecărui membru.
 Caracteristicile ideale ale profesiilor
a) Profesia presupune o cunoaştere a teoriilor domeniului, deci o pregătire
consistentă şi îndelungată.
b) Standardele de iniţiere, menţinere şi avansare a unei persoane în
competenţa profesională sunt stabilite de către corpul profesional.
c) Cea mai dură măsură de pedepsire pentru delicte profesionale este
eliminarea din comunitatea profesională (retragerea dreptului de
practică).
d) Rolul profesiilor este să ducă la satisfacerea unor nevoi sociale, deci
practica profesionala este legitimata de comunitatea care beneficiaza de
rezultatele ei.
e) Membrii unui grup profesional sunt legaţi printr-un cod etic prin care se
stipulează, între scopurile centrale, şi cel al slujirii altruiste a societăţii.
f) Membrii unei profesii trebuie să aibă relaţii colegiale iar comportamentul
fiecărui membru este monitorizat colegial.
g) În cazuri de haos şi catastrofă, membrii unei profesii trebuie să fie
pregătiţi să se sacrifice, inclusiv să îşi rişte viaţa. (Adaptare după H.
Gortner, 1991)
 Etica profesională
 Etica profesională este o disciplină reflexivă şi
critică, aflandu-se la intersecţia filosofiei moralei cu
eticile particulare ale diferitelor categorii de profesii.
 Lege vs. etica
 Etica profesională precizează practicile,
drepturile şi datoriile membrilor unui grup
profesional, critică şi sancţionează malpracticile
profesionale.
 Etică medicală
 Etica medicală este un studiu asupra responsabilităţii
morale a personalului medical.

 Etica este ansamblu de reguli morale pe care

profesioniştii trebuie să le respecte tocmai ca o condiţie a
statutului lor de profesionişti.

 Poate fi privită din mai multe perspective:

- clinică (empatie, devotament, respectarea autonomiei),
- științifică (riscurile și beneficiile tratamentelor),
- religioasă (iubire, caritate nediscriminatorie)
- legală (principiul echității)
- psihanalitică (atitudini non-intelectuale ale psihicului)

Dezavantajele fiecărei abordări?

 Identificare personală
 Abordarea pacientului ca persoană cu nevoi și drepturi, dintr-o
perspectivă bio-psiho-socială.
 Asistentul medical trebuie să cunoască global pacientul, familia
acestuia, mediul de proveniență.
 Criteriul etic de care se ține cont este demnitatea umană,
promovarea și respectarea valorilor umane, integrității fizice și
psihice, autonomiei și autodeterminării, respectării deciziilor și
intimității, asigurarea adevărului și justiției, ținând cont de
binele comun.
 Binele etic este, de multe ori, un compromis între ideal și ceea
ce putem face.
 Contactul cu pacientul și cunoașterea identității acestuia se
face de la momentul internării
 Etape: - observarea pacientului
- discuția cu pacientul
- examenul fizic
- tratamentul
 Identificare personală
 Observarea pacientului – act spontan, deliberat, realizat cu discreție, respectând
intimitatea.
- postura, mimica, atitudinea, tonusul muscular, poziția mâinilor etc.
- ținuta vestimentară, modul de comunicare verbală și paraverbală
- aparținătorii pacientului
 Discuțiile cu pacientul
- necesare pentru aflarea problemelor curente, celor asociate, istoricului medical și cel
familial
- este confidențial, oferă încredere și înțelegere pacientului
 Componente - ascultarea pacientului – activă
- anamneza – întrebări deschise, cu atenție și asupra aspectelor
emoționale
- Atenție deosebită pacienților psihici
 Examenul fizic
- culege informații de ordin fizic, necesare stabilirii unui diagnostic medical,
diagnostic de îngrijire și tratamentului
- cât mai puțin invaziv, cu mult tact.
 Tratamentul
- pacientului și familiei li se comunică informațiile cu privire la starea de sănătate,
metodele necesare de îngrijire și tratament
- asistenta medicală ia parte la punerea în practică a tratamentului stabilit de medic,
dar va căuta să existe un acord între acestea și propriile planuri de activitate, astfel
încât să satisfacă nevoile pacientului
- va implica pacientul și familia acestuia în recuperarea din boală
 Ingrijirea holistică
 Omul = unitate funcțională completă, integrată
 Omul poate fi descris din mai multe aspecte:
- fizic (funcțiile și starea corpului)
- cognitiv (percepție, memorie, învățare, gândire)
- social (interațiuni și legături cu ceilalți)
- emoțional (emoții, dispoziții, sentimente)
- spiritual (creare, devenire)
 Nevoile fiecărei persoane derivă din dorința de echilibrare a tuturor proceselor fiziologice și
psihologice.
 Homeostazia = stare de echilibru și autodepășire care se instalează între diversele proceselor ale
persoanei
 Maslow a categorizat nevoile, trebuințele umane ierarhizate în ordinea priorităților:
1. Nevoi fiziologice
2. Nevoi de siguranță
3. Nevoi de apartenență, iubire
4. Nevoi de recunoaștere socială (utilitate)
5. Nevoi de realizare – autodepășire
 Virginia Henderson – cele 14 nevoi fundamentale, satisfacerea fiecăreia dintre ele fiind scopul
profesiei asistent medical.
 Nevoia fundamentală = necesitate vitală a ființei umane
 Planul de îngrijire va urmări satisfacerea fiecărei nevoi, trebuințe umane
 Implicarea pacientului în
propria îngrijire
Pacientul va fi implicat activ în procesul de îngrijire
prin: - informațiile oferite, educația sanitară
- tehnici specifice de îngrijire învățate de la
personalul medical
- facilitarea accesul la serviciile medicale
- menținerea unei relații terapeutice cu
personalul medical
- formarea unei atitudini pozitive față de sistem
și față de comportamentele sanogene.
 Aspecte etice ale îngrijirii

 “Fără să ştie, fără ştiinţă, medicul nu poate fi util;

dar fără dragostea pacientului său, el nu şi-a
îndeplinit în totalitate rolul său”…
prof. Jean Bernard
 Aspecte etice ale îngrijirii
 În relaţia cu pacientul, cadrele medicale trebuie să-şi cunoască posibilităţile,
respectiv limitele profesionale. Trebuie să ştie că toţi suntem condiţionaţi de
ereditate, mediul socio-cultural din care provenim, de educaţia primită, de
ideologia şi religia în care am fost crescuţi, motiv pentru care trebuie să
manifeste mult simţ critic, pentru a şti să sesize divergenţele de opinie sau de
comportament şi a ajunge cât mai aproape de sufletul şi personalitatea
bolnavului şi a avea cu acesta relaţii cât mai bune, respectându-se şi
respectându-l.
 Exista doua modele care explica relatia cadru medical – pacient:
- modelul paternalist
- modelul autonomist
 Modelul paternalist – vede aceasta relatie asemanatoare relatiei parinte –
copil. Valoarea fundamentală în relaţia de a face bine în sens paternalist este
cea a responsabilităţii totale, fără ca medicul să aştepte reciprocitatea, această
absenţă a reciprocităţii accentuând asimetria fundamentală a relaţiei medic –
bolnav. Modelul “paternalist” se aseamănă cu etica teologică.
Azi, modelul “paternalist” nu mai este acceptat, cu unele excepţii, deşi
partea de dăruire totală trebuie reţinută ! Acest model poate fi considerat în
zilele noastre ca fiind caduc deoarece bolnavul nu mai este acel individ pasiv,
care “se descarcă” în totalitate pe medic ca responsabilitate a deciziei, el fiind
mai bine informat, de tot ceea ce înseamnă sănătate şi boală.
 Aspecte etice ale îngrijirii
 Modelul “autonomist” face apel la o morală şi la o deontologie în numele cărora
libertatea şi dreptul la autodeterminare a pacientului trebuie să fie respectate.
 Aceasta înseamnă a face bine altuia, în acord cu bolnavul însuşi la luarea deciziilor
diagnostice, dar mai ales terapeutice.
 Principiul respectării autonomiei pacientului devine şi principiul de bază al
deontologiei medicale
 Pentru respectarea acestui principiu este nevoie de internalizarea eticii medicale, bazate
pe respectarea libertatii si demnitatii umane
 Ingrijirea are un rol central in nursing
 Nursingul este o activitate de ingrijire care, la mijlocului secolului XIX, isi avea originea
in ingrijirea familiei ( responsabilitatea femeii).
 Ingrijirea a fost o ocupatie voluntara, neplatita, permitand femeilor sa-si realizeze vocatia
sub toate formele.
 In prima jumatate a secolului XX, nursele nu erau prea apreciate de catre medici, fiind
vazute ca persoane operationale.
 Ingrijirea umana nu era privita ca o materie de studiu teoretic, ci ca utilizare a unor
calitati naturale (sacrificiu de sine, modestia, grija, bunavointa, supunere).

 In ultimii ani, nursingul si-a schimbat orientarea biomedicala datorita cercetarilor in

vigoare, modelelor si teoriilor privind ingrijirea.

 „ Ingrijirea altor persoane” in prezent este o valoare profesionala si personala care

serveste ca masura normativa a actiunii in nursing.
 Aspecte etice ale îngrijirii
 Mayeroff distinge 7 aspecte importante in practica de nursing:
- Cunoaștere
- Răbdare
- Încredere (reciproca)
- Onestitate
- Modestie
- Speranța
- Curaj
Cunoașterea
 culegerea de informații legate de pacient, de cine este acea pesoană, despre starea de
sănătate, nevoile și dorințele sale, despre ce anume l-ar ajuta să-și îmbunătățească
sănătatea
 se refera cu precadere la cunostinte intuitive, neexprimate in procesul de ingrijire
Răbdarea
 Oferirea de timp si loc, ramanand implicati activ in procesul pe care persoana ingrijita il
traverseaza. Manifestarea unei atitudini rabdatoare
Încredere
 Manifestând răbdare oferim încredere pacientului
 Încrederea în pacient, crește încrederea în forțele proprii, cu influențe pozitive asupra
procesului.
 Lipsa de încredere exprimă dominanța sau supraprotecție, egocentrism.
 Aspecte etice ale îngrijirii
Onestitate
 Claritate, deschidere către noi înșine și către celălalt
 În procesul de îngrijire e nevoie de a fi pregătit să-l acceptăm așa cum este, nu
cum ne-am dori noi să fie.

Modestie
 Nevoia de a fi constienti de propriile limite in a ajuta o persoana
 Nevoia de autocunoastere si cunoasterea limitelor celuilalt
Speranta
 Ingrijirea este imposibila fara speranta intr-un rezultat bun
 Nu se bazeaza pe asteptarea pasiva a unei intamplari fericite, ci pe asteptari
realiste bazate pe masuri active de ingrijire.
Curaj
 Este nevoie de mult curaj pentru a mentine o relatie de ingrijire, care poate
implica si posibilitatea unei dezamagiri sau a unui esec, riscul unei ameliorari
dificile sau a unei deteriorari
 Exista riscul de a face greseli personale, pe care doar avand curaj le putem
accepta si invata din ele.