ARTROLOGIE

-există legătură intrinsecă între structură, formă şi funcţie

-asupra organismului uman intrevin forţe externe şi interne:
-forţele externe:
-forţa de atracţie gravitaţională: organismele Terrei au avut
tendinţa de a învinge atracţia gravitaţională prin perfecţionarea sistemelor
osos, muscular şi nervos
-presiunea atmosferică: aprox.1kg/cm2 de suprafaţă corporală
-forţa centrifugă a Pământului: se opune gravitaţiei, atenuează
din efectele acesteia
-forţele interne:
-sunt reprezentate de coeziunea dintre diferite structuri,
elasticitatea structurilor şi de contracţia musculară
-când forţele interne le depăşesc pe cele externe apare mişcarea
-omul are caracteristică staţiunea bipedă, condiţionată de relaţia
centrului de greutate cu poligonul de susţinere
-dacă proiecţia centrului de greutate aparţine poligonului de
susţinere, este permisă staţiunea bipedă
-la omul normal centrul de greutate este plasat înaintea primei
vertebre sacrale S1
-Palmer a calculat: centrul de greutate se găseşte între 55-59%
din talia individului măsurată la sol
-poziţia bipedă necesită un consum energetic mare şi un reglaj
nervos impecabil

ARTICULAŢIILE – CLASIFICARE

DEFINIŢIE: sunt structuri anatomice reprezentate de totalitatea elementelor

(părţi moi) prin care oasele se unesc între ele
CLASIFICARE:
1. fibroase = SINARTROZE/
2. cartilaginoase= AMFIARTROZE / conform N.A.I
3. sinoviale= DIARTROZE /

I.ARTICULAŢIILE FIBROASE = SINARTROZE

-sunt fixe

1
-se pot osifica în decursul vieţii
-sunt de mai multe tipuri:
1. sindesmoze: între suprafeţele articulare este ţesut fibros reprezentat
de:
-membranele interosoase (între radius şi ulnă)
-ligamentele interosoase (ex: ligg.coraco-acromiale: procesul
coracoid şi acromion sunt două proeminenţe ce aparţin aceluiaşi os,
scapula)
2. suturile: la oasele craniului
a.plane: între care se găseşte ţesut conjunctiv (oasele nazale)
b.scuamoase: (scuamă=coajă) între temporal şi parietal
c.dinţate: interparietală
d.denticulate
e.vomeriene: un os este ca o pană, altul ca un şanţ (sutura sfeno-
vomeriană)
3. gonfoze: gonfoza este articulaţia dintre 2 oase: unul are o formă
conică, altul deprimată (dintele implantat în alveola dentară)

II. ARTICULAŢIILE CARTILAGINOASE= AMFIARTROZE

-sunt semimobile
-legătura dintre oase se face prin cartilaj
-mişcările sunt de mică amplitudine
-ca şi precedentele se pot osifica în decursul vieţii formând sinostoze
-tipuri:
1.sincondroze: unite prin cartilaj hialin (ex: sincondroza manubrio-
sternală)
2.simfize: unite prin cartilaj fibros (ex: simfiza pubiană)

III. ARTICULAŢIILE SINOVIALE = DIARTROZE

-sunt articulaţii mobile

-pot fi simple (2 oase) sau complexe (mai mult de 2 oase)
-ELEMENTE ce alcătuiesc orice articulaţie sinovială:
-1.feţele articulare: sunt netede, limitate de şanţuri sau creste; sunt
acoperite de cartilaj hialin, numit cartilaj articular
-2.mijloacele de unire
-3.mijloacele de alunecare

1.CARTILAJUL ARTICULAR caracteristici:

-amortizează mişcarea, micşorează frecarea dintre oase

2
 -are pori (este poros), are cavităţi pline cu lichid sinovial
-are grosimea proporţională cu greutatea suportată (de exemplu: la
condilii occipitali cartilajul are aprox.1 mm.; la genunchi 4-5 mm.)
-nu sunt vascularizate, se hrănesc prin imbibiţie din lichidul sinovial
-nu se vindecă (nu se cicatrizează) după leziuni
-asigură congruenţa feţelor articulare (să semene ca formă şi
dimensiuni)
-dacă feţele articulare nu sunt congruente apar fibrocartilajele
articulare, care sunt de 3 tipuri:
-1.de mărire (ex: labrul acetabular)
-2.discurile articulare (ex: artic.sternoclaviculară, temporo-
mandibulară)
-3.meniscurile articulare (din artic.genunchiului): corectează
forma şi congruenţa dintre oase

2.MIJLOACELE DE UNIRE
-capsula articulară
-ligamente
-muşchi
-presiunea atmosferică
a.capsula articulară
-este ca un manşon de fibre ce îmbracă capetele celor 2 oase
-este căptuşită la interior cu membrana sinovială
-este vascularizată şi inervată zonal (din teritoriul unde se află)
-are receptori de presiune şi de durere
-există muşchi tensori ai articulaţiei (de ex:m.supraspinos)

b.ligamentele:
-sunt de 3 feluri:
-capsulare – întăresc capsula articulară
-interosoase (ex: ligg.încrucişate ale genunchiului)
-la distanţă (ex: ligg.coracohumeral)
c.forţa musculară
-deltoidul menţine capul humeral în articulaţie
d.presiunea atmosferică
-1 kg/cm2 → 2000 kg pe tot corpul

3.MIJLOACELE DE ALUNECARE:
-suprafaţa netedă a cartilajului articular
-membrana sinovială
-lichidul sinovial

3
a.membrana sinovială:
-se găseşte pe faţa internă a capsulei şi pe os
-nu acoperă cartilajul articular, se opreşte la limita lui
-delimitează cavitatea articulară, care este virtuală, cu pereţii alipiţi.
Poate deveni reală prin acumulare de puroi, sânge (hemartroză)
-poate prezenta prelungiri în jurul unor tendoane din articulaţie =
burse sinoviale – în exterior sau în interior = vilozităţi sinoviale
-bursele sinoviale sunt diverticuli (prelungiri în fund de sac) ale
membranei sinoviale care ajung între muşchi şi articulaţie (de ex: bursa
subdeltoidiană), sau între muşchi şi os (de ex: bursa subcvadricipitală)
-au rolul de a facilita alunecarea
-pot păstra sau nu legătura cu cavitatea articulară
-se pot încărca gras
b.lichidul sinovial
-nu este secretat de membrana sinovială, care nu are structură
secretorie
-el este un transudat, amestecat cu descuamări din membrana
sinovială
-este gălbui, vâscos, conţine 95% apă, substanţe organice, lipide,
mucoproteine, mucină combinată cu acid hialuronic (un mucopolizaharid);
rezultă o substanţă cu rol nutritiv pt.cartilaj, cu rol lubrifiant şi de curăţare a
acestuia
-este lubrifiantul perfect, ideal; nu se poate sintetiza un lichid similar
în condiţii industriale
În timp ce sinoviala şi cartilajele sunt mai implicate în procese
inflamatorii, capsula şi ligamentele sunt mai implicate în traumatisme

CONDUCEREA MIŞCĂRILOR
ÎN ARTICULAŢIE

-sensul şi amplitudinea mişcărilor în articulaţie sunt date de configuraţia

feţelor articulare
-există 3 tipuri de conducere în articulaţie:
1.conducere osoasă: când direcţia mişcării este dată de forma osului
(de ex: articulaţia cotului)
2.conducere ligamentară: când direcţia şi sensul sunt date de
ligamente (artic.umărului, artic.coxo-femurală)
3.conducere musculară: foarte largă, foarte laxă pt.umăr
Mişcările pot fi:
1.de translaţie, alunecare

4
 2.de învârtire: genunchiul
3.de rotaţie: un os se mişcă în jurul altuia (de ex: între atlas şi
axis)
Mişcările în articulaţie se fac în jurul unui ax
-în organismul uman există 3 axe:
1.transversal: pt.flexie-extensie
2.sagital: pt.abducţie-adducţie
3.vertical: pt.rotaţie laterală sau medială a unui segment de membru
-axul de compromis este o medie a axelor într-o articulaţie complexă
-mişcarea în articulaţie se face perpendicular pe ax

CLASIFICAREA ARTICULAŢIILOR
ÎN FUNCŢIE DE AX

1.uniaxiale:
a.trohleare (în balama) ex: ulna cu humerusul
b.trohoide (în pivot) ex: atlas-axis
2.biaxiale:
a.în şa se pot face numai mişcări de flexie-extensie şi abducţie-
adducţie: ex: între metacarpianul I şi trapez
b.elipsoidale: ex: radio-carpiană; flexie-extensie şi abd.-add.
3.triaxiale (sferoidale): umăr, şold

Secţiunea anatomică a unui muşchi este secţiunea perpendiculară pe direcţia

muşchiului
Secţiunea fiziologică a unui muşchi este perpendiculară pe direcţia fibrelor
sale
Pentru un muşchi cu fibre paralele secţiunea anatomică este identică cu
secţiunea fiziologică (de ex: m.croitor)
Pentru mm.bipenaţi secţiunea fiziologică este mult mai mare ca secţiunea
anatomică (de ex: m.temporal)

Forţa unui muşchi este proporţională cu secţ.fiziologică a sa, cca.10 kg

forţă/cm2

ARTICULAŢIILE COLOANEI VERTEBRALE

Se descriu articulaţiile dintre corpurile vertebrale şi articulaţiile dintre

procesele articulare

5
1.ARTICULAŢIILE CORPURILOR VERTEBRALE (AMFIARTROZE)
-feţele articulare sunt reprezentate de platourile corpurilor vertebrale,
netede, bine conturate, uşor concave central pentru a asigura contenţia
discului intervertebral şi sunt acoperite cu cartilaj hialin
-două platouri succesive sunt paralele, iar între ele se interpune
un disc intervertebral
-discul intervertebral este biconvex şi are 2 componente:
-la periferie – un inel fibros (format din laméle
conjunctive concentrice cu orientare diferită). În cadrul unui cerc lamelar
fibrele conjunctive au orientare diferită faţă de fibrele vecine
-în centrul discului este nucleul pulpos, format din fibre
conjunctive; în el se găsesc spaţii ocupate de o substanţă mucoasă. Uneori,
în centrul său, este o cavitate mucoasă
-nucleul este necompresibil, inextensibil, deformabil,
foarte higroscopic. În leziunile discului, tratamentul poate reduce
dimensiunile nucleului îmbibat hidric
Aplicaţie practică: în traumatismele coloanei lombare inelul fibros se poate
rupe, iar nucleul pulpos poate migra anterior, vertical (în corpurile
vertebrale), postero-lateral (când poate comprima rădăcinile nervilor spinali)
sau posterior (poate comprima măduva = hernia de disc). La radiografie
spaţiul intervertebral este pensat
-capsula articulară se inseră la periferia suprafeţelor articulare şi este
căptuşită cu membrană sinovială
-ligamentele:
1.lig.longitudinal anterior – leagă feţele anterioare ale
corpurilor vertebrale
-începe la occipital (procesul bazilar) şi se termină la
vertebra S3
2.lig.longitudinal posterior – uneşte feţele posterioare ale
corpurilor vert.; se găseşte în plin canal medular
-începe la occipital şi se termină la reg.coccigiană
3.ligg.interspinoase – unesc procesele spinoase
4.ligg.supraspinoase – unesc vârfurile proceselor spinoase
-de la occipital la vertebra C7sunt înlocuite de o structură
conjunctivă fibroasă, bine determinată, triunghiulară, numităligament nucal
5.ligg.galbene – conţin ţesut conjunctiv elastic
-leagă lamele vertebrale între ele
6.ligg.intertransversare

2.ARTICULAŢIILE DINTRE PROCESELE ARTICULARE

6
 -feţele articulare sunt orientate:
-în reg.cervicală oblic între planul transvers şi frontal
-spaţiul articular se vede, la radiografie, din lateral
-în reg.toracică feţele sunt în plan frontal
-spaţiul se vede din lateral
-în reg.lombară feţele sunt oblice spre sagital
-spaţiul se vede, prin radiografie,din anterior
-sunt acoperite cu cartilaj hialin
-capsula articularăse inseră la periferia suprafeţelor articulare
-este căptuşită cu membrana sinovială
-reprezintă sediul spondilozei vertebrale
-biomecanica coloanei vertebrale
-coloana vertebrală este un ax central de sprijin al greutăţii corpului
-are curburi (în plan sagital: lordoza cervicală şi cea lombară; cifoza
toracică, curbura sacro-coccigiană şi în plan frontal - dextroscolioza)
-o coloană formată din segmente este mai rezistentă decât o tijă
rectilinie
-ea se găseşte în echilibru intrinsec dat de relaţia dintre tensiunile
ligamentare şi presiunile discale
-discurile intervertebrale cresc în grosime spre inferior de la 5 la 9
mm.
-ele se tasează datorită presiunilor din ortostatism, încât omul
este mai scurt seara cu cca.1 cm.
-ele sunt puţin mai mari în regiunea lombară, anterior
-în biomecanică contează şi raportul dintre înălţimea discului şi a
corpului vertebral: dif.=1/2 în reg.cervicală; 1/1 în reg.toracică; 1/5
reg.sacrală
-cele mai ample mişcări se produc în reg.cervicală
-între 2 vertebre alăturate amplitudinea mişcării este mică, dar, pe
ansamblu, cea a coloanei este mare
-MIŞCĂRILE COLOANEIVERTEBRALE- axul mişcării trece prin
corpul vertebral
1.flexie-extensie este un ax de sumaţie transversal prin corpul vert.
2.flexie laterală: ax antero-posterior
3.rotaţie: axul este vertical prin corpul vert.
4.circumducţie este însumarea celorlalte mişcări
-în reg.cervicală flexia este limitată de apropierea corpurilor vert., de
ligamentul posterior şi de muşchii erectori spinali
-flexia este realizată de muşchii prevertebrali, hioidieni, scaleni
anteriori şi SCM (sternocleidomastoidieni). Aceştia din urmă pot acţiona, în
contracţia simultană, şi ca extensori, dacă extensia a fost iniţiată de alţi

7
muşchi extensori; tot în contracţia simultană fixează capul în poziţie
verticală. În contracţie unilaterală, muşchiul sternocleidomastoidian face
flexia de aceeaşi parte şi rotaţia de partea opusă a capului.
-extensia este limitată de ligamentul ant.; este realizată de muşchii
erectori spinali şi de muşchiul trapez
-flexia laterală realizată de muşchii scaleni şi de muşchiul ridicătorul
scapulei
-în reg.toracică orientarea feţelor articulare limitează flexia şi extensia
-flexia laterală este limitată de întâlnirea coastelor
-cea mai amplă mişcare este rotaţia (ex.de lanţ rotator: splenius de
partea opusă, ridicătorul coastelor, semispinal, oblic extern)
-în reg.lombară axul mişcării este, în partea superioară mai anterior şi în
partea inferioară mai posterior. Apare prezenţa unor forţe de forfecare mari
în reg.lombară; aceasta explică de ce, aici, se produc mai frecvent leziuni de
disc intervertebral
-în flexie, corpurile vertebrale se apropie anterior şi tind să împingă
posterior discul intervertebral
-flexia este făcută de muşchiul iliopsoas şi de muşchii anteriori ai
peretelui abdominal
-extensia o fac muşchii erectori spinali şi muşchiul pătratul lombelor
-flexia laterală o fac muşchii iliopsoas şi pătratul lombelor

ARTICULAŢIILE DINTRE CRANIU ŞI COLOANĂ

1.ARTICULAŢIAATLANTO-OCCIPITALĂ
-feţele articulare sunt reprezentate de:
-feţele condilare de pe masele laterale ale atlasului; sunt
elipsoidale cu o dublă concavitate acoperită de cartilaj mai gros în centru
-condilii occipitali cu dublă convexitate cu axul lung oblic şi
medial spre anterior, acoperiţi de cartilaj hialin
-capsula articularăse inseră la periferia suprafeţelor articulare şi este
căptuşită cu membrana sinovială
-ligamentele:
1.membrana atlanto-occipitală anterioară:leagă arcul anterior
al atlasului de marginea anterioară a găurii occipitale; are raport anterior cu
faringele
2.membrana atlanto-occipitală posterioară: leagă arcul
posterior al atlasului de marginea posterioară a găurii occipitale
-biomecanica

8
 1.în această articulaţie se execută mişcări de flexie (200) şi extensie
(300); axul mişcării este de compromis, transversal şi posterior de meatul
acustic extern
-mişcările de rotaţie sunt limitate de torsionarea membranelor atlanto-
occipitale şi a ligamentelor alare
-când mişcarea este mai amplă, se însumează mişcările coloanei
cervicale
-flexia pură este dată de muşchii drept anterior al capului şi lungul
gâtului
-înclinaţia pură este dată de muşchiul drept lateral
-rotaţia pură este dată de muşchiul oblic inferior
-extensia este dată de marele şi micul drept posterior al capului

2.ARTICULAŢIA ATLANTO-AXOIDIANĂ MEDIANĂ

-feţele articulare sunt reprezentate de:
-fovea dentis de pe arcul anterior al atlasului; este concavă
-o porţiune convexă din faţa anterioară a dintelui axisului
-pe faţa posterioară, între dinte şi ligamentul transvers al atlasului, se
formează o mică articulaţie, cu capsulă şi sinovială proprie
-ligamentele:
1.lig.vârfului dintelui – leagă vârful dintelui de marginea ant.a
găurii occipitale
2.ligg.alare – pleacă de pe vârful dintelui pe feţele mediale ale
condililor occipitali, în acelaşi plan cu precedentul
3.lig.cruciform – are o parte transversală reprezentată de
lig.transvers al atlasului şi un fascicul longitudinal superior, ce merge pe
marginea ant.a găurii occipitale şi un fascicul longitudinal inferior ce merge
pe faţa post.a axisului (acest ligament împiedică ca în hiperflexie dintele să
comprime măduva spinării)
4.membrana tectoria – este o prelungire a durei mater cerebrale
ce se termină pe faţa posterioară a axisului, în periost; se continuă, distal, cu
ligamentul longitudinal posterior
5.ligg.longitudinale anterior şi posterior (vezi coloana
vertebrală)
-biomecanica:
-principala mişcare este de rotaţie: craniul împreună cu atlas se învârt
în jurul dintelui axisului
-pe parcursul acestei mişcări, masele laterale ale atlasului se
îndreaptă antagonic antero-posterior

9
 -mişcarea este limitată de o uşoară coborâre a atlasului (se
datoreşte convexităţii accentuate din centrul cartilajelor hialine din
centrul feţelor articulare)
-principalul muşchi rotator este SCM; mai rotesc: muşchiul
lungul gâtului, fibrele descendente ale muşchiului trapez

3.ARTICULAŢIA ATLANTO-AXOIDIANĂ LATERALĂ

- se crează între feţele articulare corespunzătoare dintre atlas şi axis
-mişcări uşoare de rotaţie şi flexie-extensie

ARTICULAŢIILE
MEMBRULUI SUPERIOR

I. ARTICULAŢIILE CENTURII SCAPULARE sunt reprezentate de

articulaţia sterno-claviculară, articulaţia acromio-claviculară şi de articulaţia
scapulo-humerală

1.ARTICULAŢIA STERNO-CLAVICULARĂ
-este o articulaţie selară (în şa)
-feţele articulare
-incizura claviculară a sternului (în unghiul supero-lat.al
manubriului) are dublă curbură şi este mai mică decât cea corespunzătoare a
claviculei
-extremitatea sternală a claviculei
-feţele sunt acoperite de cartilaj hialin
-există disc intraarticular
-este în plan sagital
-împarte articulaţia în 2 părţi (medială şi laterală)
-capsula articulară se inseră la periferia suprafeţelor articulare
-membrana sinovială
-căptuşeşte capsula articulară (există 2 sinoviale)
-ligamentele:
1.lig. sternoclavicular anterior
2.lig. sternoclavicular posterior
3.lig. costoclavicular (extremitatea sternală a claviculei are şi o
mică feţişoară articulară pt.coasta I)
4.lig. interclavicular (traversează incizura jugulară a sternului)
-biomecanica
1.mişcarea de ridicare şi coborâre (ax sagital prin lig.costoclavicular)

10
 -muşchi ridicători: SCM, fibrele descendente ale
trapezului, ridicătorul scapulei, romboizi
-muşchi de coborâre: m. subclavicular
2.mişcări de proiecţie anterioară şi posterioară (ax vertical prin
extremitatea sternală a claviculei)
-mm.pt.proiecţia ant.: pectoral mic, fibrele ant.ale
deltoidului, dinţat ant.
-mm.pt.proiecţia post.: mm.post.ai umărului şi romboizii,
fibrele post.ale deltoidului
3.mişcarea de circumducţie (rezultă prin însumarea celorlalte mişc.)
extremitatea claviculelor desenează 2 conuri opuse la vârf
-mişcărilor descrise li se opun ligamentele din părţile opuse, contactul
dintre clavicule şi coaste şi fibrele capsulei de partea opusă
2.ARTICULAŢIA ACROMIO-CLAVICULARĂ
-este o amfiartroză
-feţele articulare
-sunt acoperite de cartilaj hialin
-au direcţie relativ sagitală
-sunt ovalare
-se găsesc pe extremităţile celor 2 oase: acromion şi
extremitatea acromială a claviculei
-are capsulă articulară
-are membrană sinovială
-ligamentele:
1.ligg. coraco-claviculare
-lig. conoid (medial)
-lig. trapezoid (lateral)
2.la distanţă
-lig. transvers superior al scapulei (trece peste incizura
scapulei)
-lig.suprascapular posterior – între acromion şi marginea
posterioară a cavităţii glenoide
-cel mai rezistent ligament este cel acromio-clavicular (situat
superior)
-biomecanica
-abducţia membrului superior (care este iniţiată de m.supraspinos)
-prin contracţia totală a deltoidului şi a capului lung al
bicepsului, abducţia ajunge la 900, unde se opreşte, deoarece
tuberculul mare se atinge de acromion
-peste 900 abducţia se face prin bascularea scapulei
-axul este sagital prin articulaţia acromioclaviculară

11
 -mişcarea este posibilă datorită felului în care scapula
este prinsă de trunchi prin muşchi (simsarcoză)
-muşchii care basculează scapula: m. trapez (fibre asc.şi desc.),
m. dinţat ant.
-muşchii care revin bascula scapulei: m.ridicător al scapulei,
mm. romboizi, m. pectoral mic

3.ARTICULAŢIASCAPULO-HUMERALĂ
-este sferoidală, cu 3 grade de libertate
-feţele articulare
-capul humeral (1/3-1/2 de sferă) are o mică depresiune în
dreptul tuberculului mic, ce corespunde fosetei capului femural
-cavitatea glenoidă, acoperită cu cartilaj hialin, are o
concavitate insuficientă pentru contenţia capului humeral; din această cauză,
periferic, se inseră labrul glenoidal (este un cartilaj circular, care, secţionat,
este triunghiular); acesta măreşte contenţia cavităţii glenoide. Pe labrum se
inseră capsula articulară
N.B.: în luxaţiile mari ale capului humeral se produce smulgerea labrului şi
este necesară intervenţia chirurgicală cu resuturarea lui la cavitatea glenoidă
-capsula articulară: cu precizarea că, pe scapulă, ajunge anterior
până la baza procesului coracoid, pe humerus se inseră pe colul anatomic, iar
inferior mai jos, pe colul chirurgical (aici se formează recesul inferior al
articulaţiei)
N.B.:tuberculii rămân extracapsulari
-capsula nu este foarte rezistentă; are în structură fibre oblice,
circulare (la interior) şi, posterior, este întărită de 3 ligamente glenohumerale
-capsula are numeroase orificii pentru recesuri ale membranei
sinoviale
-ligamentele:
1.lig.coraco-humeral este superior de articulaţie
2.sunt 3 ligg.gleno-humerale (sup, mijl, inf) a căror origine este
pe tuberculul mic şi colul chirurgical, iar inserţia este pe marginea ant.a
cavităţii glenoide. Între primul şi al doilea este un spaţiu numit fereastra
ovală, pe unde iese fundul de sac al bursei subscapulare
-bursa sinovială subscapulară iese prin fereastra ovală ca
un fund de sac, ce se prinde pe vârful procesului coracoid
-acest fund de sac poate fi puncţionat cu acul pe peretele
toracic imediat perpendicular, inferior şi lateral de vârful procesului coracoid
scapula este cea mai subţire în partea sa inferioară, din această cauză, pe
aici, se produce luxaţia, frecvent prin hiperabducţie. Este însoţită de
elongaţie de n.axilar şi paralizie de deltoid

12
 -burse sinoviale
-subacromială
-subdeltoidiană
-subscapulară
-sub rotundul mare şi latissimus dorsi
-bursa din jurul capului lung al bicepsului: tendonul şi bursa
străbat capsula (sunt intracapsulare)
-biomecanica
1.flexia şi extensia braţului(anteducţia şi retroducţia) axuleste
transversal, prin centrul cavităţii glenoide
-mm.flexori: fasciculele anterioare al deltoidului, dinţatul ant.,
capul scurt al bicepsului, coracobrahialul
-mm.extensori: mm.feţei post.a umărului (supra şi infraspinos),
latissimus dorsi, capul lung al tricepsului, fibrele post.ale deltoidului
-flexia este limitată de ligg.post.ale capsulei
-extensia este limitată de lig.coraco-humeral
2.abducţia şi adducţiabraţului
-mm.abductori: supraspinos, capul lung al bicepsului, deltoid,
bascula scapulei
-mm.adductori: pectoral mare, capul scurt al bicepsului,
latissimus, rotunzi mare şi mic, supraspinos, infraspinos
N.B. m.supraspinos trece printr-un defileu osos inextensibil unde este supus
unor microtraumatisme produse de compresia pe tuberculul mare. În cazuri
specifice (tenismen) muşchiul se inflamează cronic, însoţit de depuneri de
calciu în bursele articulare. Boala se numeşte periartrită scapulo-humerală
3.rotaţia medială şi laterală ale braţului
-mm.rotatori mediali: latissimus, rotund mare, pectoral mare
-mm.rotatori laterali: rotund mic, infraspinos
4.mişcarea de circumducţie rezultă din asocierea celor precedente

II.ARTICULAŢIILE COTULUI (HUMERO-ULNARĂ, HUMERO-

RADIALĂ, RADIO-ULNARĂ SUPERIOARĂ)
-toate au capsulă comună
-este o trohleartroză şi ginglim (balama) cu conducere osoasă
-feţele articulare:
-trohleea humerală are marginea medială mai proeminentă şi
coborâtă şi un şanţ în spirală (determină conducerea osoasă) şi
capitulum
-incizura trohleară a ulnei este delimitată vertical de olecran,
orizontal de procesul coronoid şi are o creastă sagitală care intră în
şanţul trohleei

13
 -faţa articulară superioară a capului radiusului (uşor concavă) se
articulează cu capitulul humeral
-incizura radială a ulnei se articulează cu circumferinţa capului
radial
-capsula articulară, cu precizarea că:
-N.B.:epicondilii rămân extracapsulari
-fosele de pe humerus sunt intracapsulare
-pe ulnă inserţia se face pe marginea incizurii trohleare
-pe radius coboară la 1 cm.pe colul său
-membrana sinovială trimite funduri de sac, dintre care cel mai
important este cel al m.triceps (la tenismen apare sindromul dureros al
mm.subcondilieni)
-ligamentele:
1.lig.colateral radial leagă marginea laterală a olecranului de
colul radiusului
2.lig.colateral ulnar leagă marginea medială a olecranului de
marginea medială a incizurii trohleare şi de epicondilul medial
3.lig.inelar înconjoară capul radiusului, nu colul
4.lig.pătrat începe sub incizura radială a ulnei şi se inseră în
jurul tuberozităţii radiale
-biomecanica
-în articulaţia humero-ulnară se fac numai mişcări de flexie şi
extensie; axul este transversal prin epicondili; datorită conducerii osoase,
antebraţul ajunge anterior şi medial faţă de braţ
-mm.flexori: biceps, epicondilienii mediali şi laterali
-mm.extensori: triceps, anconeu
-în articulaţiile radioulnară superioară şi inferioară (artic.cilindroide)
se fac mişcări de supinaţie şi pronaţie: axul este oblic prin capul radiusului şi
capul ulnei. Ulna rămâne relativ fixă şi radiusul încrucişează anterior, în X,
ulna. Simultan, capul radial se roteşte în ligamentul inelar: în pronaţie,
palma priveşte posterior şi în supinaţie, anterior
-mm.pronatori: rotund şi pătrat pronator, epicondilieni laterali
-mm.supinatori: biceps, supinator; lung abductor al policelui,
scurt şi lung extensor ai policelui

III. ARTICULAŢIA RADIO-ULNARĂ INFERIOARĂ

-feţele articulare
-incizura ulnară a radiusului şi un disc articular: împreună
formează o concavitate în care se roteşte capul ulnei
-discul este transversal şi uneşte procesul stiloid al ulnei cu
marginea inferioară a incizurii ulnare a radiusului

14
 -membrana sinovială
-articulaţia are un fund se sac sinovial superior, numit recesul
sacciform, care se inflamează frecvent
-biomecanica
-supinaţia şi pronaţia sunt limitate de membrana interosoasă (ce se
interpune între radius şi ulnă şi, superior, are coarda oblică întinsă
între tuberozitatea ulnei şi tuberozitatea radiusului) şi torsiunile
muşchilor

IV. ARTICULAŢIA RADIO-CARPIANĂ(este o artic.condiliană)

-feţele articulare
-faţa carpiană a radiusului şi discul (aşezat transvers, cu
originea pe proc.stiloid al ulnei şi inserţia pe incizura ulnară a radiusului)
-partea convexă: reprezentată de oasele primului rând carpian
(scafoid, semilunar, piramidal şi pisiform)
-capsula articulară se inseră la periferia suprafeţelor articulare
-ligamentele:
1.lig.radiocarpian palmar: originea este anterior, pe epifiza
radiusului şi inserţia pe scafoid, semilunar şi pe osul mare
2.lig. radiocarpian dorsal: originea-posterior pe radius, inserţia
la fel ca precedentul
3.lig. ulnocarpian palmar: originea pe procesul stiloid al ulnei,
inserţia pe aceleaşi oase
4.lig.colateral carpian radial: originea pe procesul stiloid al
radiusului, inserţia pe scafoid
5.lig. colateral carpian ulnar: originea pe procesul stiloid al
ulnei, inserţia pe pisiform

V. ARTICULAŢIILE INTERCARPIENE
A.între oasele din acelaşi rând
-ligamente
-interosoase
-anterioare
-posterioare
-capsula articulară se inseră la periferia suprafeţelor articulare
-membrana sinovială comunică cu sinoviala articulaţiei
mediocarpiene
B.articulaţia mediocarpiană
-este o articulaţie bicondiliană
-se formează între oasele primului şi celui de-al doilea rând carpian
-interlinia articulară are forma unui “S” culcat

15
 -lateral, oasele primului rând formează o convexitate orientată
inferior, iar medial oasele primului rând formează o concavitate orientată
inferior
-capsula articulară are numai anterior un ligament radiat al carpului,
care uneşte osul mare cu oasele primului rând
-biomecanicaîn articulaţiile intercarpiene şi mediocarpiană
1.mişcările de flexie şi extensie
-la aceste mişcări participă şi articulaţiile intercarpiene şi
articulaţia mediocarpiană
-rândul 2 carpian ajunge anterior de rândul 1 carpian, iar acesta
alunecă spre anterior faţă de oasele antebraţului
-axul mişcării este transversal, pentru rândul 1 carpian prin
procesele stiloide, iar pentru rândul 2 prin capul osului mare
-mişcările în jurul celor două axe se produc simultan
-flexia se execută predominant în articulaţia radiocarpiană, iar
extensiapredominant în articulaţia mediocarpiană
-dacă degetele sunt flectate, se reduce amplitudinea flexiei
palmei, datorită întinderii tendoanelor extensorilor
-mişcările sunt executate de mm.flexori şi extensori ai degetelor
şi ai carpului
2.adducţia şi abducţia
-se produc atât în articulaţia radiocarpiană, cât şi în cea
mediocarpiană
-axul mişcării este sagial, prin centrul osului mare
-muşchii abductori sunt: flexori şi extensorii radiali ai carpului,
împreună cu muşchii profunzi, posteriori, ai antebraţului
-muşchii adductori sunt: flexorul şi extensorul ulnar al carpului
3.mişcarea de circumducţie se realizează prin însumarea celorlalte
mişcări

FASCIILE MEMBRULUI SUPERIOR

1.FASCIA BRAŢULUI
-este situată sub piele
-acoperă muşchii braţului
-superficial de ea (între tegument şi fascie) sunt venele superficiale (cefalică
şi bazilică) şi nervi superficiali
-trimite septuri intermusculare până la humerus:
-medial:
-anterior de el este mănunchiul vasculo-nervos brahial (vasele
brahiale şi n.median)

16
 -posterior – n.ulnar şi a.colaterală ulnară superioară
-lateral:
-este perforat inferior(dinspre posterior spre anterior) de n.radial
şi a.colaterală radială

2.FASCIA ANTEBRAŢULUI
-nu dă septuri intermusculare
-la nivelul articulaţiei radiocarpiene formează retinacule (chingi fibroase):
-retinaculul flexorilor
-trece anterior de tendoanele mm.flexori ai carpului şi degetelor
asigurând contactul acestora cu oasele carpiene
-se inseră pe:
-tuberculul scafoidului
-tuberculul trapezului
-pisiform
-cârligul osului cu cârlig (osului hamat)
N.B.:-formează, împreună cu şanţul carpian, canalul carpian
prin care trec:
-tend.m.flexor radial al carpului
-tend.m.flexor lung al policelui
-tendoanele mm.flexori superficial şi profund ai degetelor
-n.median
-superficial de retinacul trec:
-vasele ulnare
-n.ulnar
-ramura palmară a n.median
-retinaculul extensorilor
-este mai subţire decât cel al flexorilor
-de pe faţa sa profundă pleacă septuri ce determină canale
osteodendinoase pentru tendoanele mm.extensori

TECI FIBROASE

-se întind de la articulaţiile metacarpofalangiene până la falanga distală

-cuprind tendoanele mm.flexori superficial şi profund ai degetelor
-la nivelul articulaţiilor interfalangiene, fibrele se încrucişează formând
partea cruciformă a tecii
-sunt căptuşite cu teci sinoviale digitale pentru degetele II-IV

TECI SINOVIALE

17
-se întind de la falanga distală până la capul metacarpianului corespunzător
-sunt formate din 2 foiţe: parietală şi tendinoasă, ce se continuă între ele prin
funduri de sac
-tecile mm.flexori
-teaca tend.m.flexor radial al carpului
-teaca tend.m.flexor lung al policelui
-teaca sinovială comună a mm.flexori
-porneşte de la baza falangei distale a degetului V
-înveleşte tendoanele mm.flexori ai degetului mic
-în palmă cuprinde tendoanele mm.flexori ai degetelor IV,III,II,
formând o teacă comună şi se termină la 2 cm.proximal de retinaculul
flexorilor
DECI: policele şi degetul mic au teci digitocarpiene, iar celelalte
degete au teci digitale şi carpiene separate
-fiecare teacă sinovială este legată de tendoanele mm.flexori
corespunzători prin frâuri tendinoase
-tecile mm.extensori
-învelesc tendoanele la trecerea prin canalele osteofibroase
-depăşesc retinaculul extensorilor, proximal şi distal, cu câte 2 cm.

ARTICULAŢIILE
MEMBRULUI INFERIOR

1.ARTICULAŢIA COXO-FEMURALĂ
-este sferoidală, cu conducere ligamentară
-feţele articulare
-capul femural (2/3 dintr-o sferă) acoperit de cartilaj hialin; are
foseta capului femural
-faţa lunată a acetabulului
-continenţa acetabulară este mărită prin inserţia, de-a lungul
sprâncenei acetabulare (este marginea proeminentă a cavităţii), a labrului
acetabular
-diametrul orificiului delimitat de labru este mai mic decât
diametrul maxim al capului femural, deci labrul participă la contenţie
-labrul trece peste incizura acetabulară determinând formarea
ligamentului transvers al acetabulului, pe sub care intră în cavitatea
articulară artera capului femural, ramură din artera obturatoare
-capsula articulară se inseră la periferia suprafeţelor articulare cu
menţiunea că, pe colul femural, se inseră anterior, pe linia intertrohanterică

18
şi posterior, la 1,5 cm.medial de creasta intertrohanterică (deci, ea este
extracapsulară)
-este mai groasă superior (8mm) şi mai subţire inferior (2,3mm)
-membrana sinovială
-are un fund de sac inferior, în dreptul inserţiei pe col şi burse
sinoviale sub mm.fesieri, iliopsoas şi pectineu
-ligamentele:
1.lig.iliofemural are originea pe spina iliacă antero-inferioară,
are 2 fascicule:
-fasciculul oblic: se inseră pe trohanterul mare
-fasciculul vertical: se inseră pe trohanterul mic
2.lig.pubofemural are originea pe eminenţa ileopectinee şi pe
creasta pubisului şi inserţia pe trohanterul mic
3.lig.ischiofemural este postero-superior de articulaţie; are
originea pe marginea posterioară a acetabulului, urcă pe faţa posterioară a
articulaţiei şi se inseră anterior de fosa trohanterică. Limitează rotaţia
medială
4.lig.capului femural este rezistent; are originea în fosa
acetabulară prin 2 fascicule: pe marginile incizurii acetabulare şi pe
lig.transvers şi inserţia în foseta capului femural. Limitează adducţia
5.zona orbiculară este un ligament circular, pe faţa internă a
capsulei; el solidarizează restul ligamentelor
-în luxaţia congenitală de şold (displazia de şold) sprânceana
acetabulară nu se formează sau nu se osifică la timp. Când copilul începe să
meargă, se poate luxa capul femural şi se rupe artera capului femural, fiind
afectată nutriţia capului femural în timp
-biomecanica
-1.flexia şi extensia- există un ax de compromis transversal prin
centrul acetabulului
-flexia coapsei cu gamba extinsă se poate face până la 900
-flexia până la 900 este făcută de: mm.iliopsoas, pectineu,
tensor al fasciei lata, drept femural, fesier mijlociu
-flexia coapsei cu gamba flectată se face până la întâlnirea
peretelui abdominal
-flexia peste 900 este făcută de mm.iliopsoas şi pectineu
-nervul majorităţii mm.flexori este n.femural; în afectarea lui,
flexia se poate face, în principal, cu m.tensor al fasciei lata, care este inervat
de n.fesier superior. Muşchiul tensor al fasciei lata se poate hipertrofia în
gimnastica medicală

19
 -extensia este limitată şi ajunge până la 1350. În anumite
sporturi (patinaj, gimnastică) se produce hiperextensia printr-o hiperlordoză
lombară şi hiperflexie în şoldul opus
-mm.extensori sunt mm.posteriori ai coapsei,
mm.pelvitrohanterieni, mm.fesieri
-2.abducţia şi adducţia au axul sagital, prin capul femural
-mm.abductori: croitor, piriform, tensor al fasciei lata, cei 3
fesieri
-mm.adductori: cei 3 adductori (lung, scurt şi mare),
pelvitrohanterieni, iliopsoas, pectineu
-3.rotaţia medială şi laterală au axul vertical, prin capul femural
-mm.rotatori mediali: iliopsoas, pectineu, unele fibre din
mm.adductori
-mm.rotatori laterali: pelvitrohanterieni, cei 3 fesieri, unele fibre
din mm.adductori

2.ARTICULAŢIA GENUNCHIULUI
-este o diartroză
-feţele articulare:
-pentru femur: condilii femurali, acoperiţi cu cartilaj hialin şi
faţa patelară, limitată de o creastă transversală inferioară
-condilul medial este mai mare şi mai proeminent. Din
această cauză, gamba face cu coapsa, în mod normal, un unghi deschis
lateral de 1700 (genu valgum fiziologic). Când, patologic (de ex.în rahitism)
condilul medial este mult mai mare, se ajunge la genu valgum patologic
-când condilul lateral este egal sau mai mare decât cel
medial apare genu varum (este întotdeauna patologic)
-axele celor 2 condili sunt divergente posterior; între
condili este fosa intercondilară
-pentru tibie: platoul tibial care are 2 feţe condilare acoperite cu
cartilaj hialin; sunt ovale şi uşor concave; între ele este eminenţa
intercondilară cu un tubercul medial şi unul lateral. Anterior de eminenţă
este aria intercondilară anterioară, iar posterior, cea posterioară
-faţa articulară a pateleiare o creastă sagitală care o împarte
într-o faţă laterală, mai mare şi una medială mai mică
-nu există congruenţă (potrivire) între suprafeţele articulare ale
condililor femurali şi platoul tibial. Pentru restabilirea congruenţei, există, în
articulaţie, 2 meniscuri, lateral şi medial.
-ele sunt cartilaje semicirculare, care, pe secţiune frontală, au:
-margine medială, mobilă, subţire
-faţă superioară, concavă

20
 -faţă inferioară, plană
-faţă laterală, plană, aderentă la capsulă
-meniscurile sunt semilunare:
-meniscul medial este mai mare ca diametru, mai lat, mai
puţin mobil(porţiunea sa periferică este ferm ataşată la tibie), cu
extremităţile mai depărtate, în “C
-meniscul lateral este mai mic ca diametru, mai mobil,
mai îngust, cu vârfurile inserate pe versanţii anterior şi posterior ai eminenţei
intercondilare, dispoziţie “în inel”
-datorită faptului că meniscul lateral este mai mobil decât
cel medial, meniscul medial (fix) este mai frecvent implicat în traumatisme
(se rupe mai frecvent)
-extremităţile anterioare ale meniscurilor sunt unite prin
ligamentul transvers. Deci, extremităţile meniscurilor sunt fixe, iar restul
meniscului este mobil şi se mişcă simultan cu condilii femurali.
-datorită aderenţei lor la capsulă, împart cavitatea
articulară în 2 etaje: suprameniscal şi inframeniscal
-meniscurile pot fi rupte când sunt prinse între femur şi tibie, iar
articulaţia se blochează (meniscul trebuie scos)
-capsula articularăse inseră la periferia suprafeţelor articulare
-N.B.:pe femur, epicondilii rămân extracapsulari
-în fosa intercondilară, fibrele ligamentelor încrucişate se
amestecă cu cele ale capsulei
-anterior, capsula are un orificiu pentru rotulă
-pe tibie, capsula nu cuprinde articulaţia tibio-fibulară
superioară
-ligamentele:
1.ligamentul transvers
2.tendonul rotulian(sau ligamentul patelar)
-are o lungime de 8 cm.
-are formă de trapez, cu originea pe rotulă şi inserţia pe
tuberozitatea tibiei
-este turtit antero-posterior
-superior, pe rotulă se inseră tendonul m.cvadriceps
(rotula este considerată os sesamoid)
-din tendonul rotulian pleacă, lateral, expansiuni fibroase
(numite retinacule medial şi lateral) pentru întărirea capsulei articulare
-între tendon şi tibie este bursa pretibială şi, inferior de
rotulă, este corpul gras infrapatelar
3.ligamentul colateral medial sau tibial
-este o bandă lată, ce se inseră pe capsula articulară

21
 -are 2 fascicule:
-descendent, de pe epicondilul medial al femurului
pe capsula articulară, la nivelul meniscului
-ascendent, de pe condilul medial al tibiei pe
capsulă, la nivelul meniscului
4.ligamentul colateral lateral sau fibular
-nu este ataşat de capsula articulară
-pleacă de pe epicondilul lateral al femurului până la
capul fibulei
5.ligamentul încrucişat anterior
-are originea în aria intercondilară anterioară şi inserţia
pe faţa medială a condilului lateral
6.ligamentul încrucişat posterior
-are originea şi inserţia invers ca ligamentul încrucişat
anterior – originea este în aria intercondilară posterioară şi inserţia pe faţa
laterală a condilului medial
7.ligamentul popliteu
-este oblic ( apare din tendonul recurent al
m.semimembranos) are originea pe aria intercondilară posterioară şi inserţia
pe faţa laterală a condilului medial femural
8.ligamentul arcuat
-are originea în aria intercondilară posterioară şi inserţia
pe epicondilul lateral, iar fibrele arcuate trec peste m.popliteu şi se inseră pe
vârful fibulei
9.ligamentele coronare medial şi lateral
-sunt parte din capsula articulară îngroşată, situată
submeniscal
-membrana sinovială
-tapetează capsula la interior
-are funduri de sac = burse
-suprapatelară se continuă cu ceasubcvadricipitală şi
este locul de elecţie pt.puncţia articulară prin lateral
-pretibială
-sub m.gastrocnemian medial
-sub mm.labei de gâscă (croitor, gracilis, semitendinos)
-sub m.popliteu
N.B.: în clinică sunt numite funduri de sac lateral şi medial
regiunile capsulei situate de o parte şi de alta a tendonului rotulian. Când
lichidul sinovial este în exces, aceste regiuni bombează
-sinoviala are franjuri sinoviali intraarticulari pentru mărirea
suprafeţei de transudaţie

22
 -sinoviala începe pe femur la marginea cartilajului hialin, urcă
pe faţa anterioară a femurului, se reflectă pe faţa posterioară a tendonului
m.cvadriceps, formând bursa subcvadricipitală. Se inseră la marginea
rotulei şi formează de o parte şi de alta câte o plică alară, care se unesc
inferior şi formează plica infrapatelară. Mai jos formează bursa pretibială şi
se inseră pe condilii tibiali. Posterior, sinoviala tapetează faţa laterală a
ligamentelor încrucişate, astfel încât ele rămân extraarticular.
-biomecanica
1.mişcarea de flexie şi extensie ale gambei
-axul este transversal prin condilii femurali
-se face în etajul suprameniscal
-mm.flexori: mm.posteriori ai coapsei, croitor, gracilis,
mm.gastrocnemieni
-mm.extensori: cvadriceps, m.tensor al fasciei lata
2.mişcarea de rotaţie medială şi laterală
-axul este vertical prin eminenţa intercondilară şi se face în
etajul inframeniscal
-mm.rotatori mediali: semitendinos, gracilis, croitor,
gastrocnemian medial şi popliteu
-mm.rotatori laterali: biceps femural, gastrocnemian lateral
3.mişcarea de înclinaţie medială şi laterală
-se poate executa doar de către examinator
N.B.: când tibia este fixă şi flectată (poziţia “pe vine”) se mişcă femurul şi
meniscurile pe tibie. În poziţie fixă a femurului, se mişcă tibia pe el, în mers
ambele oase se mişcă simultan
3.ARTICULAŢIA TIBIOFIBULARĂ SUPERIOARĂ
-este o articulaţie planiformă
-feţele articulare:
-faţa tibială acapului fibulei
-faţa fibulară acondilului lateral al tibiei
-capsula articulară
-se inseră la periferia suprafeţelor articulare
-ligamentele:
-ligamentul anterior şi posterior al capului fibulei

4.ARTICULAŢIA TIBIOFIBULARĂ INFERIOARĂ

-este o sindesmoză
-feţele articulare
-nu sunt acoperite de cartilaj şi sunt unite prin ligamentele
tibiofibular anterior şi posterior

23
 -când există, membrana sinovialăeste un diverticul din articulaţia
talocrurală

5.ARTICULAŢIA TALOCRURALĂ
-este un ginglim (balama)
-feţele articulare
-faţa articulară inferioară a tibiei, ce se prelungeşte cu faţa
maleolară medială
-faţa maleolară a fibulei
(-împreună formează scoaba tibiofibulară)
-trohleea talusului: are diametrul antero-posterior mai lung
decât scoaba tibiofibulară; astfel, mişcările de flexie şi extensie pot fi mai
ample
-capsula articulară
-se inseră la periferia suprafeţelor articulare
-ligamentele:
1.ligamentul medial leagă maleola tibiei de navicular
(+calcaneu, colul şi corpul talusului)
2.ligamentul lateral leagă maleola fibulei de calcaneu (+colul şi
corpul talusului)
-membrana sinovială
-căptuşeşte capsula şi are 2 funduri de sac: anterior şi posterior
-biomecanica
-mişcări de flexie dorsală şi flexie plantară
-axul este transversal prin articulaţie
-flexia dorsală (se poate face prin ridicarea piciorului sau prin
înclinarea gambei): mm.sunt cei din regiunea anterioară a gambei
-flexia plantară este realizată de mm.peronieri şi mm.posteriori
ai gambei

6.ARTICULAŢIA TRANSVERSĂ A TARSULUI (MEDIOTARSIANĂ)

-are forma literei “S” aşezată transversal, între primul şi al doilea rând
de oase tarsiene
-interlinia articulară trece prin articulaţiile talonaviculară şi
calcaneocuboidiană
-este folosită de chirurgi ca linie de dezarticulare în amputaţiile
piciorului
BIOMECANICA ARTICULAŢIILOR PICIORULUI
(TIBIOFIBULARĂ INFERIOARĂ, TALOCRURALĂ, TRANSVERSĂ A
TARSULUI)

24
-articulaţiile piciorului se comportă ca o unitate funcţională
-cele 3 articulaţii ar avea, teoretic, 3 axe
-ax vertical prin trohleea talusului (pt.mişcările de abducţie-adducţie)
-ax transversal prin trohlee (pt.mişcările de flexie dorsală şi plantară)
-ax sagital prin cuneiformul lateral (pt.mişcările pure de
pronaţie=coborârea marginii mediale a piciorului şi supinaţie=ridicarea
marginii mediale a piciorului)
-în realitate, există un singur ax de compromis oblic postero-lateral prin
colul talusului şi sinus tarsi. În jurul lui se fac mişcări de:
1.inversiune (supinaţie+adducţie+flexie dorsală)
2.eversiune (pronaţie+abducţie+flexie plantară)
-mm.pt.inversiune: mm.posteriori ai gambei
-mm.pt.eversiune: mm.peronieri, mm.anteriori ai gambei
-(m.lung extensor al halucelui trece între axul sagital şi cel de compromis;
nu participă la inversiune sau eversiune, ci face flexia dorsală a piciorului)

BOLTA PICIORULUI
-piciorul are o boltă longitudinală şi una transversală
1.bolta longitudinală este formată dintr-un arc medial şi unul lateral:
-arcul medial este format din: talus, navicular, cuneiforme şi
metatarsienele I-III
-arcul lateral este format din: calcaneu, cuboid şi metatarsienele IV-V
2.bolta transversală este formată din 2 arcuri:
-arcul anterior, format din capetele metatarsienelor
-arcul posterior, format de cuboid şi cuneiforme
N.B.: deoarece cuboidul intră în ambele arcuri, el reprezintă “cheia de boltă”
(fractura lui duce la prăbuşirea bolţii plantare)

ÎN CONCLUZIE: piciorul se sprijină pe:

-capetele metatarsienelor
-calcaneu
-marginea sa laterală
-bolta piciorului trebuie să facă faţă unor forţe inconstante; pt.aceasta este
întărită de:
-conformaţia oaselor piciorului, mai late dorsal decât plantar
-trabecule osoase dispuse pe direcţia arcurilor
-aponevroza plantară, care uneşte punctele de sprijin şi nu permite
îndepărtarea lor (secţionarea ei duce la prăbuşirea bolţii)
-tonusul muscular, ce menţine activ arcurile
-degetele au rolul de a creşte suprafaţa de sprijin, mişcările lor având
importanţă secundară

25
 FASCIILE MEMBRULUI INFERIOR
1.FASCIA COAPSEI
-se numeşte FASCIA LATA
-înveleşte muşchii coapsei
-pe faţa laterală a coapsei, când întâlneşte tractul iliotibial, se
dedublează şi înveleşte această formaţiune, făcând schimb de fibre cu ea
-profund, dă 2 septuri intermusculare: medial şi lateral
-partea fasciei lata de la nivelul trigonului femural se numeşte fascia
cribroasă, deoarece este perforată de numeroase elemente vasculonervoase

2.TRACTUL ILIOTIBIAL
-este o formaţiune fibrotendinoasă situată pe faţa laterală a coapsei
-are originea pe creasta iliacă şi inserţia pe condilul lateral al tibiei, pe
capul fibulei şi pe rotulă

3.FASCIA GAMBEI
-continuă fascia lata şi se continuă cu fasciile piciorului
-profund, dă 2 septuri intermusculare: anteriorşi posterior
-la limita dintre gambă şi picior formează retinacule
1.retinaculele muşchilor extensori se află pe faţa anterioară a
gleznei
a. retinaculul superior se prinde pe feţele ant.ale tibiei şi
fibulei
b. retinaculul inferior are forma literei “Y” deschisă spre
medial
-are 2 foiţe: superficială şi profundă ce formează
teci fibroase, în interioru cărora sunt teci sinoviale
2.retinaculele muşchilor peronieri sunt situate lateral şi sunt 2:
superior şi inferior
-sub ele există teaca sinovială comună a mm.peronieri,
care, distal, se împarte în 2 teci separate, trimiţând câte o prelungire pentru
fiecare tendon al mm.peronieri scurt şi lung
3.retinaculele muşchilor flexori se găsesc pe faţa medială a
gleznei
4.FASCIA DORSALĂ A PICIORULUI o continuă pe cea a gambei

5.APONEVROZA PLANTARĂ
-este situată subcutanat şi se inseră prin tracturi fibroase pe piele
-are 3 porţiuni: mijlocie, medială şi laterală
-este triunghiulară, baza ei corespunde bazei metatarsienelor

26
 -din ea se desprind 2 septuri intermusculare: medial şi lateral
-la nivelul degetelor piciorului, tendoanele mm.flexori sunt cuprinse
în canale osteofibroase, ca la degetele mâinii
-în interiorul lor sunt teci fibroase formate dintr-o parte inelară
şi o parte cruciformă
-tendoanele sunt învelite în teci sinoviale ale degetelor
piciorului

INERVAŢIA MEMBRULUI SUPERIOR

PLEXUL BRAHIAL
DEFINIŢIE = este un plex nervos ce asigură inervaţia membrului superior
şi ia naştere din ramurile anterioare ale nervilor spinali C5-T1
- ele se anastomozează şi formează 3 trunchiuri: superior,
mijlociuşiinferior, care se bifurcă, fiecare, în ramuri anterioare şi
posterioare, ce vor alcătui 3 fascicule: lateral, medialşi posterior
- după modul de ramificare a fasciculelor, nervii emergenţi pot fi clasificaţi
în:
I. nervi colaterali:
1. nervul dorsal al scapulei
2. nervul suprascapular
3. nervul subclavicular
4. nervul toracic lung
5. nervul pectoral lateral
6. nervul pectoral medial
7. nervii subscapulari superior şi inferior
8. nervul toracodorsal
II. nervi terminali:
1. nervul axilar
2. nervul radial
3. nervul median
27
 4. nervul ulnar
5. nervul musculocutan
6. nervul cutanat antebrahial medial
7. nervul cutanat brahial medial

I. NERVII COLATERALI:

1)Nervul dorsal al scapulei(C3-C5)

- perforează muşchiul scalen mijlociu
- apoi coboară pe marginea medială a scapulei
- inervează
- muşchiul ridicător al scapulei

28
 - muşchii romboid mare şi romboid mic

2) Nervul suprascapular(C5-C6)
- trece posterior, profund de muşchiul trapez
- apoi pe sub ligamentul transvers superior al scapulei
- ajunge în fosa supraspinoasă
- se termină în fosa infraspinoasă
- inervează
- muşchiul supraspinos
- muşchiul infraspinos
- articulaţia umărului.

3) Nervul subclavicular(C5-C6)
- se îndreaptă spre marginea laterală a muşchiului scalen anterior
- inervează
- muşchiul subclavicular

4) Nervul toracic lung (C5-C7)

- merge pe marginea laterală a muşchiului scalen mijlociu
- apoi coboară în fascia muşchiului dinţat anterior, posterior de artera
toracică laterală.
- inervează
- muşchiul dinţat anterior.

5) Nervul pectoral lateral (C5-C7)

- pătrunde între muşchii pectoral mare şi pectoral mic
- dă o ramură comunicantă cu nervul pectoral medial, ce formează
ansa pectoralilor (care este situată la originea arterei toracoacromiale)
- se termină în muşchiul pectoral mare
- inervează
- muşchiul pectoral mare
- prin ansa pectoralilor, inervează artera axilară şi muşchiul
pectoral mic.

6) Nervul pectoral medial(C8-T1)

- trece posterior de artera axilară
- între artera şi vena axilară
- apoi străbate muşchiul pectoral mic
- dă o ramură ce participă la formarea ansei pectoralilor
- inervează
- muşchiul pectoral mic

29
 - dă ramuri şi pentru muşchiul pectoral mare.

7) Nervii subscapulari superior şi inferior(C5-C6)

- trec posterior de artera axilară
- inervează
- muşchiul subscapular
- nervul subscapular inferior inervează şi muşchiul rotund mare

8) Nervul toracodorsal (C6-C8)

- merge anterior de artera subscapulară
- apoi anterior de artera toracodorsală
- coboară pe marginea muşchiului latissimus dorsi
- inervează
-muşchiul latissimus dorsi
- muşchiul rotund mare

II. NERVII TERMINALI:

1) Nervul AXILAR(C5-C6)
- are originea în fasciculul posterior
- înconjoară muşchiul subscapular
- alături de vasele circumflexe humerale posterioare, trece prin spaţiul
humerobirondotricipital.
- Ramuri:
a)musculare
-inervează
-muşchiul rotund mic
- muşchiul deltoid
b)nervul cutanat brahial lateral superior
- inervează
- tegumentul de pe faţa posterioară a umărului şi
postero-laterală a braţului

2) Nervul RADIAL(C5-C8)
- are originea în fasciculul posterior
- împreună cu vasele brahiale profunde, trece în regiunea posterioară a
umărului prin spaţiul humerorondotricipital
- apoi coboară prin şanţul nervului radial de pe faţa posterioară a
humerusului, profund de muşchiul triceps
- distal, perforează septul intermuscular lateral

30
 - ajunge în şanţul bicipital lateral, unde se împarte în cele două
ramuri terminale: ramura superficială şi ramura profundă.
- Ramuri:
a)nervul cutanat brahial posterior
- inervează
- tegumentul postero-lateral al braţului
b)nervul cutanat antebrahial posterior
- are originea în şanţul bicipital lateral
- inervează
- tegumentul posterior al antebraţului
c)ramuri musculare
- inervează
- muşchii posteriori ai braţului
- muşchii posteriori şi laterali ai antebraţului
d)ramura superficială
- coboară pe marginea anterioară a muşchiului
brahioradial, însoţind lateral artera radială
- împreună, trec prin şanţul pulsului (între tendoanele
muşchilor brahioradial şi flexor radial al carpului)
- apoi ajunge pe faţa dorsală a mâinii, unde dă 3nervi
digitali dorsali pentru primele trei spaţii interosoase
- inervează
- tegumentul de pe faţa posterioară a
policelui
- faţa posterioară a indexului (falanga
proximală)
- 1/2 laterală a feţei posterioare a mediusului
(falanga proximală)
e)ramura profundă
- înconjoară colul radiusului
- ajunge în regiunea posterioară a antebraţului, între
muşchii superficiali şi profunzi sub numele de nerv interosos posterior:
- inervează
- muşchii posteriori ai antebraţului

3)Nervul MEDIAN (C5-T1)

- este cel mai voluminos nerv al plexului brahial
- are originea prin 2 rădăcini: laterală şi medială în fasciculele
omonime ale plexului
- acestea se unesc anterior faţă de artera axilară şi ia naştere nervul
median

31
 - N.B.: nervul median, împreună cu vasele brahiale, formează
mănunchiul vasculonervos al braţului
- acesta coboară medial de muşchii biceps brahial şi brahial
- ajunge în şanţul bicipital medial
- trece pe sub arcada de origine a muşchiului flexor superficial al
degetelor
- apoi se plasează între muşchii flexor superficial şi flexor profund al
degetelor
- distal, trece prin canalul carpian şi ajunge în regiunea palmară.
- Ramuri:
a) ramuri muscularece inervează:
-muşchii anteriori ai antebraţului, cu excepţia m.flexor
ulnar al carpului şi a părţii mediale a m.flexor profund al degetelor
-muşchii eminenţei tenare, cu excepţia m.adductor al
policelui şi a părţii profunde a m.scurt flexor al policelui
-primii 2 muşchi lombricali
b)nervul interosos anterior
- coboară pe membrana interosoasă
- inervează
- muşchii anteriori, profunzi ai antebraţului
c)ramura palmară
- inervează
- tegumentul eminenţei tenare şi al regiunii
palmare mijlocii
d)nervi digitali palmari comuni
- sunt ramurile terminale
- se găsesc în primele 3 spaţii interosoase
- la baza fiecărui deget I, II, III fiecare se împarte în câte
2nervi digitali palmari proprii
- inervează
-tegumentul de pe faţa anterioară a degetelor
I-III
- 1/2 laterală a feţei anterioare a degetului IV
- fiecare nerv digital palmar propriu, la nivelul
articulaţiei interfalangiene proximale a degetului respectiv, dă ramuri
digitale pentru faţa dorsală a falangelor medie şi distală.

4)Nervul ULNAR (C8-T1)

- are originea în fasciculul medial
- împreună cu artera colaterală ulnară superioară perforează distal
septul intermuscular medial

32
 - trece în regiunea posterioară a braţului, în şanţul nervului ulnar de pe
epicondilul medial al humerusului
- la antebraţ
- trece printre capetele de origine ale m.flexor ulnar al carpului
- ajunge în regiunea anterioară a antebraţului, între muşchii
flexor ulnar al carpului şi flexor profund al degetelor, medial de artera ulnară
- distal, trece anterior de retinaculul flexorilor şi lateral de
pisiform.
- Ramuri:
a)ramuri musculare pentru:
-m.flexor ulnar al carpului
-partea medială a m.flexor profund al degetelor
b)ramura palmară
- inervează
- tegumentul eminenţei hipotenare
c)ramura dorsală
- ajunge pe faţa dorsală a mâinii unde dă 3 ramuri
digitale dorsale pentru ultimele 2 spaţii interosoase
- inervează
- tegumentul feţei dorsale a degetului V
- falanga proximală şi 1/2 medială a celorlalte două
falange ale degetului IV
- 1/2 medială a falangei proximale a degetului III.
d) ramura superficială
- este una dintre cele 2 ramuri terminale ale nervului
ulnar
- dă o ramură ce inervează muşchiul palmar scurt
- apoi se împarte în nervi digitali palmari comuni
- la baza fiecărui deget V şi IV fiecare se bifurcă în
2 nervi digitali palmari proprii
-inervează
- faţa anterioară a degetului V
- 1/2 medială a feţei anterioare a
degetului IV

e)ramura profundă
- este cealaltă ramură terminală a nervului ulnar
- trece profund de arcul arterial palmar profund
- inervează
- muşchii eminenţei hipotenare
- muşchii interosoşi

33
 - ultimii 2 muşchi lombricali
- m.adductor al policelui
- partea profundă a m.scurt flexor al policelui

5) Nervul MUSCULOCUTAN (C5-C7)

- are originea în fasciculul lateral
- perforează m.coracobrahial
- apoi, se plasează între mm.coracobrahial şi biceps brahial
- ulterior între mm.biceps brahial şi brahial
- inervează
- dă ramuri musculare pentru:
- muşchiul coracobrahial
- muşchiul biceps brahial
- muşchiul brahial
- la nivelul cotului se termină ca nerv cutanat antebrahial lateral
- inervează
- tegumentul din 1/2 laterală a antebraţului

6) Nervul CUTANAT ANTEBRAHIAL MEDIAL (C8-T1)

- are originea în fasciculul medial
- coboară pe faţa medială a braţului, posterior de vena bazilică
- Ramuri:
a) ramura anterioară
- inervează
- tegumentul din 1/2 medială a feţei anterioare a
antebraţului
b) ramura ulnară
- inervează
- tegumentul de pe marginea medială a antebraţului

7) Nervul CUTANAT BRAHIAL MEDIAL (C8-T1)

-are originea în fasciculul medial
- coboară medial de vena axilară, apoi de artera brahială
- la jumătatea braţului devine superficial
-are anastomoze cu nervii intercostali II şi III, anastomoze care se
numesc nervi intercostobrahiali care inervează tegumentul regiunii axilare
- nervul cutanat brahial medial inervează
- tegumentul 1/2 mediale a braţului.

34
 INERVAŢIA MEMBRULUI INFERIOR
- este asigurată de ramuri provenite din două plexuri nervoase: lombar şi
sacral, care iau naştere din ramurile ventrale ale nervilor spinali lombari,
respectiv sacrali.

PLEXUL LOMBAR

- se formează prin anastomoza ramurilor ventrale ale nervilor spinali L1-L3,

cărora li se adaugă ramuri din nervii T12 şi L4 (L4 participă atât la alcătuirea
plexului lombar, cât şi a celui sacral prin anastomoza sa cu L5 şi formarea
trunchiului lombosacral)
- este situat profund, în raport cu procesele costiforme lombare
- ramurile lui străbat muşchiul psoas mare şi apar la suprafaţa acestuia
- după modul de ramificare, nervii emergenţi pot fi clasificaţi în:
I. nervi colaterali:
1. nerviul iliohipogastric
2. nervul ilioinghinal
3. nervul genitofemural
4. nervul femurocutanat lateral
II. nervi terminali:
1. nervul obturator
2. nervul femural.
- în plus, mai dă şi ramuri pentru:
- muşchii intertransversari lombari
- muşchiulpătratul lombelor
- muşchiul psoas mare

35
 I.NERVII COLATERALI:

1) Nervul iliohipogastric (L1)

- devine superficial la marginea laterală a m.psoas mare
- are traiect paralel şi inferior faţă de nervul subcostal
- pătrunde între muşchii transvers abdominal şi oblic intern
- apoi se împarte în cele 2 ramuri terminale:
a) ramura cutanată laterală
- inervează
- tegumentul regiunii fesiere
- partea inferioară a regiunii abdominale laterale
b) ramuracutanată anterioară
- inervează
- tegumentul regiunii pubiene şi al scrotului,
respectiv al labiilor mari
36
2) Nervul ilioinghinal (L1)
- iese la marginea laterală a m.psoas mare
- are traiect paralel şi inferior faţă de nervul iliohipogastric
- pătrunde între muşchii transvers abdominal şi oblic intern
- apoi între muşchii oblic intern şi oblic extern
- iese prin orificiul inghinal superficial
- inervează
- tegumentul de la baza penisului şi scrotului, respectiv al
labiilor mari
- tegumentul din zona plicii genitofemurale

3) Nervul genitofemural (L1-L2)

- străbate muşchiul psoas mare
- coboară pe faţa anterioară a acestuia
- se împarte în cele 2 ramuri terminale:
a) ramura genitală
- străbate canalul inghinal
- inervează
- muşchiul cremaster
- tegumentul scrotului, respectiv al labiilor mari
b) ramura femurală
- se îndreaptă spre coapsă trecând prin lacuna vasculară,
anterior de artera femurală, căreia îi furnizează ramuri
- inervează
- tegumentul din regiunea trigonului femural,
superior de crosa venei safene mari

4) Nervulfemurocutanat lateral (L2-L3)

- devine superficial la marginea laterală a muşchiului psoas mare,
inferior şi paralel cu nervii iliohipogastric şi ilioinghinal
- coboară în fosa iliacă
- iese din pelvis prin lacuna neuromusculară, lateral de muşchiul
croitor
- inervează
- tegumentul părţii supero-laterale a regiunii fesiere
- 1/2 superioară a feţei antero-laterale a coapsei

II. NERVII TERMINALI

1) Nervul OBTURATOR (L2-L4)

37
 - este ramura terminală medială a plexului lombar
- trece anterior faţă de articulaţia sacroiliacă
- devine superficial medial de muşchiul psoas mare
- împreună cu artera obturatoare trece prin aria fosei ovariene, unde are
raport apropiat cu ovarul şi tuba uterină (de aceea apare nevralgia
nervului obturator într-o anexită)
- apoi iese din pelvis prin canalul obturator, unde se împarte în cele 2
ramuri terminale:
a) ramura anterioară
- trece printre muşchii obturator extern şi pectineu
- apoi printre muşchii adductor lung şi adductor scurt
- se sfârşeşte în muşchiul gracilis
-inervează
- m. obturator extern
- m. pectineu
- m. adductor lung
- m. adductor scurt
- m. gracilis
- se termină prin ramură cutanată
- inervează
- tegumentul feţei mediale a coapsei (1/3 medie)
- tegumentul feţei mediale a genunchiului
b) ramura posterioară
- trece printre muşchii adductor scurt şi adductor mare
- inervează
- muşchiul adductor scurt
- muşchiul adductor mare
- articulaţia coxo-femurală
- articulaţia genunchiului
- femurul

2) Nervul FEMURAL (L2-L4)

- iese la marginea laterală a muşchiului psoas mare
- coboară pe muşchiul iliopsoas
- părăseşte pelvisul prin lacuna neuromusculară
- ajunge în trigonul femural, unde se împarte în toate ramurile sale:
1) ramuri musculare
- inervează
- muşchiul iliopsoas
- muşchiul pectineu,
- muşchiul croitor

38
 - muşchiul cvadriceps femural
2) ramuri cutanate anterioare
- inervează
- tegumentul feţei anterioare şi mediale a coapsei, cu
excepţia zonelor inervate de nervii genitofemural şi obturator.
3) nervul safen
- însoţeşte artera femurală pe care o încrucişează anterior
dinspre lateral spre medial
- ajunge în canalul adductorilor pe care îl părăseşte străbătând
membrana vastoadductorie
- apoi coboară medial de genunchi şi pe faţa medială a gambei
şi a piciorului, până în apropierea halucelui
- dă următoarele ramuri:
a) ramura infrapatelară
- inervează
-tegumentul patelei
b) ramuri cutanate mediale ale gambei
- inervează
- tegumentul medial al gambei şi al
piciorului

PLEXUL SACRAL

- se formează din ramurile ventrale al nervilor spinali S1-S3, la care se

adaugă trunchiul lombosacral (L4-L5) şi parţial S4
- plexul sacral are formă triunghiulară, cu baza spre găurile sacrale
anterioare şi vârful spre orificiul infrapiriform, de unde se continuă cu nervul
ischiadic
- rădăcinile plexului furnizează ramuri pentru muşchii pelvitrohanterieni.
- ramurile sale sunt:
1. nervul fesier superior
2. nervul fesier inferior
3. nervul femurocutanat lateral
4. nervul ischiadic

39
40
1) Nervul fesier superior (L4-S1)
- iese din pelvis prin orificiul suprapiriform
- trece printre muşchii fesier mijlociu şi fesier mic
- se termină în muşchiul tensor al fasciei lata
- inervează
- muşchiul fesier mijlociu
- muşchiul fesier mic
- muşchiul tensor al fasciei lata

2) Nervul fesier inferior (L5-S2)

- iese din pelvis prin orificiul infrapiriform
- inervează
- muşchiul fesier mare
- o parte dintre muşchii pelvitrohanterieni

3) Nervul femurocutanat posterior (S1-S2)

- iese din pelvis prin orificiul infrapiriform în regiunea posterioară a
coapse
- trece printre muşchii biceps femural şi semitendinos
- Ramuri:
a) nervii clunium inferiori
- inervează
- tegumentul părţii inferioare a regiunii fesiere
b)ramuri perineale
- inervează
- tegumentul regiunii perineale şi al scrotului,
respectiv al labiilor mari.
c)ramuri terminale
- inervează
- tegumentul feţei posterioare a coapsei, până la
jumătatea regiunii poplitee

4) Nervul ISCHIADIC (L4-S3)

-N.B.:este cel mai voluminos nerv din organism (are o lăţime de 2
cm.)
- se formează din toate componentele plexului sacral
- iese din pelvis prin orificiul infrapiriform
- coboară pe faţa posterioară a coapsei
- trece printre muşchiul biceps femural, situat lateral şi muşchii
semitendinos şi semimembranos, situaţi medial

41
 - ajunge în regiunea poplitee, unde, în unghiul superior al acesteia, se
împarte în cele 2 ramuri terminale:
I. nervul peronier comun
II. nervul tibial
- pe traiectul său dă ramuri:
a)musculare
- inervează
- muşchii posteriori ai coapsei
- muşchiul adductor mare
b)articulare
-inervează
- articulaţia genunchiului
I) Nervul peronier comun (L4-S2)
- este ramura terminală laterală a n.ischiadic
- înconjoară capul fibulei
- perforează septul intermuscular anterior
- ajunge în regiunea anterioară a gambei.
- Ramuri:
a)nervul cutanat sural lateral
- inervează
-tegumentul feţei laterale a genunchiului şi antero-
lateral al gambei
b) ramura comunicantă peronieră
- se va anastomoza cu nervul cutanat sural medial (ramură a
n.tibial) şi vor forma nervul sural
c) nervul peronier superficial
- coboară între muşchii peronier lung şi scurt
- distal devine superficial şi dă ramurile sale terminale:
-musculare
- inervează
- muşchii peronieri lung şi scurt
-nervul cutanat dorsal medial
- se termină cu 2nervi digitali dorsali
-inervează
- tegumentul de pe faţa medială a
halucelui şi feţele alăturate ale degetelor II-III
-nervul cutanat dorsal intermediar
- se termină cu nervi digitali dorsali
- inervează
-tegumentul de pe feţele alăturate ale
degetelor III-V

42
 d) nervul peronier profund
- coboară pe faţa anterioară a membranei interosoase
- distal, devine superficial
- ajunge în primul spaţiu interosos
- dă următoarele ramuri:
- musculare
- inervează
- muşchii anteriori ai gambei
- muşchii dorsali ai piciorului
- nervi digitali dorsali
-inervează
- tegumentul feţelor care se privesc
ale degetelor I-II

II) Nervul tibial (L4-S3)

- este ramura de bifurcaţie medială a nervului ischiadic
- continuă traiectul nervului ischiadic
- N.B.: alături de vasele poplitee, formează mănunchiul
vasculonervos popliteu
- trece pe sub arcada muşchiului solear
- în regiunea posterioară a gambei, coboară printre muşchiul triceps
sural şi cei profunzi
- distal, trece medial de tendonul lui Achile, prin şanţul retromaleolar
medial
- apoi se împarte în ramurile sale terminale:
- nervul plantar medial
- nervul plantar lateral
- Ramuri:
a)musculare
- inervează
- muşchii posteriori ai gambei
b)nervul interosos al gambei
- inervează
- tibia
- membrana interosoasă
c)nervul cutanat sural medial
- se anastomozează, în 1/3 superioară a gambei, cu
ramura comunicantă peronieră (din n.peronier comun) şi se formează nervul
sural
- trece lateral de tendonul lui Achile, în şanţul
retromaleolar lateral

43
 - se termină pe marginea laterală a piciorului
- în traiectul său, dă următoarele ramuri:
-ramuri calcaneene laterale pentru
tegumentul lateral al calcaneului
-nervul cutanat dorsal lateral ce inervează
tegumentul de pe marginea laterală a piciorului şi a degetului V
d)ramuri calcaneene mediale
- inervează
- tegumentul medial al calcaneului
e)nervul plantar medial
-se îndreaptă spre metatarsianul I
- se termină prin 3 nervi digitali plantari comuni,
pentru primele 3 spaţii interosoase
- se împart, fiecare, în câte 2 nervi digitali plantari
proprii
- inervează
- tegumentul feţelor alăturate ale degetelor
I-IV
- muşchii lojei mediale
- muşchiul scurt flexor al degetelor
- muşchiul pătrat plantar
- primii 2 muşchi lombricali
- articulaţiile degetelor
f)nervul plantar lateral
- se îndreaptă spre tuberozitatea metatarsianului V
- se împarte într-o ramură superficială şi una profundă
- ramura superficială
- dă nervi digitali plantari comuni,
- apoi, aceştia se împart în câte 2nervi digitali
plantari proprii
- inervează
- tegumentul de pe feţele alăturate ale
degetelor IV-V
- faţa laterală a degetului V
- ramura profundă
- însoţeşte arcul arterial plantar
- inervează
- muşchiul scurt flexor al halucelui
- muşchiul adductor al halucelui
- muşchiul pătrat plantar
- ultimii 2 muşchi lombricali

44
- muşchii interosoşi

45
 PLEXUL CERVICAL

- se formează prin anastomoza ramurilor ventrale ale nervilor spinali C1-C4

F
- fiecare ramură C2 şi C3 se bifurcă într-o ramură ascendentă şi una
descendentă care, cu ramurile C1 şi C4 vor forma trei anse: ansa 1, ansa 2,
ansa 3 situate profund, în raport cu procesele transverse cervicale

46
 din plexul cervical se desprind următoarele ramuri:
1) nervul occipital mic
- devine superficial la jumătatea marginii posterioare a
muşchiului sternocleidomastoidian (punctul Erb)
- apoi urcă paralel cu muşchiul, până la procesul mastoid
- inervează
- tegumentul regiunii occipitale
- tegumentul pavilionului urechii (faţa medială a lui)
2) nervul auricular mare
- devine superficial în punctul Erb
- urcă pe muşchiul SCM până posterior de pavilionul urechii
- inervează
- tegumentul pavilionului urechii (restul feţei mediale)
3)nervul transvers al gâtului
- devine superficial în punctul Erb
- traversează faţa externă a m.SCM
- inervează
-tegumentul regiunii anterioare a gâtului
4) nervul supraclavicular
- devine superficial în punctul Erb
- coboară pe faţa externă a m.SCM şi se împarte în 3 nervi
supraclaviculari:
- medial ce inervează tegumentul suprasternal
- intermediar ce inervează tegumentul supraclavicular şi
infraclavicular până la coasta 3
- lateralce inervează tegumentul regiunii deltoidiene
5) rădăcina inferioară a ansei cervicale
- are fibre din C2-C3
- se uneşte cu rădăcina superioară, ce conţine fibre din C1-C2
profund de tendonul intermediar al muşchiului omohioidian
- ia naştere ansa cervicală
- inervează
- muşchiul sternohioidian
- muşchiul sternotiroidian
- muşchiul omohioidian
6) ramuri musculare
- inervează
- muşchiul sternocleidomastoidian

47
 - muşchiul trapez
- muşchii scaleni
- muşchiul lungul capului
- muşchiul lungul gâtului
- muşchiul ridicător al scapulei
7) nervul frenic
- are originea în nervii C3-C5 (rădăcina principală fiind C4)
- Traiect:
- la gât
- coboară pe faţa anterioară a m.scalen anterior,
având raport, medial, cu mănunchiul vasculonervos al gâtului
- N.B. intrarea în torace se face diferit la dreapta faţă de stânga:
- nervul frenic drept intră în torace între confluentul
jugulosubclavicular (anterior) şi artera subclavie (posterior) având raport,
medial, cu nervul vag
- nervul frenic stâng trece lateral de terminaţia ductului
toracic, la distanţă de nervul vag
- în torace
- străbate mediastinul superior, apoi mijlociu,
trecând anterior faţă de pediculul pulmonar, între pleură şi pericard
- se termină prin ramuri frenicoabdominale
- inervează
- diafragma
- pericardul fibros
- pleura
- N.B. una dintre ramurile
frenicoabdominale drepte ajunge în abdomen, în plexul celiac şi, prin
ramurile lui, inerveazăcăile biliareşi pancreasul

TRUNCHIUL SIMPATIC CERVICAL

- se întinde de la baza craniului până la orificiul superior al toracelui, de o

parte şi de alta a coloanei vertebrale
- este alcătuit din 3 ganglioni nervoşi:
- superior (situat la nivelul proceselor transverse C2-C3)
- mijlociu (situat la nivelul tuberculului carotic C6)
- stelat (situat profund, la limita dintre gât şi torace)
- ganglionii sunt legaţi între ei prin ramuri interganglionare

48
49
- de la fiecare ganglion pleacă mai multe Ramuri:
I. Ganglionul simpatic cervical superior
1)nervul jugular
- se anastomozează cu nervii glosofaringian IX şi vag X
- se distribuie prin ramurile acestora
2)nervul carotic intern
- formează, în jurul arterei carotide interne, plexul carotic
intern din care iau naştere mai multe ramuri:
a)nervul caroticotimpanic
- participă la formarea plexului timpanic
b)nervul pietros profund
- se anastomozează cu nervul pietros mare şi
formează nervul canalului pterigoidian
c)fibre pentru:
- nervul oculomotor
-nervul trohlear
- nervul abducens
- nervul oftalmic
- glanda hipofiză
- mucoasa sinusului sfenoidal
3) nervi carotici externi
- formează în jurul arterei carotide externe plexul carotic
extern ce dă plexuri secundare de-a lungul ramurilor arteriale
4) ramuri laringofaringiene
5) nervul cardiac cervical superior
- va participa la alcătuirea plexului cardiac

II.Ganglionul simpatic cervical mijlociu

1) nervul cardiac cervical mijlociu
- participă la formarea plexului cardiac

III.Ganglionul stelat
1) ansa subclavie
- este formată din fibre cu originea în ganglionul stelat, care
înconjoară artera subclavie şi se întorc la ganglionul stelat
2)nervul cardiac cervical inferior
- participă la formarea plexului cardiac
3) plexul subclavicular
- însoţeşte artera subclavie
- se distribuie prin ramurile acesteia

50
 4) nervul vertebral
- intră în gaura transversară a vertebrei C6
- formează plexul vertebral în jurul arterei vertebrale şi se
distribuie de-a lungul ramurilor acesteia

51