Valentin G U

CAPITOLUL 1

CIRCUITE ELECTRICE DE CURENT CONTINUU

1.1. CIRCUIT ELECTRIC

1.1.1. Elemente de circuit. Caracterizarea

elementelor de circuit

Prin circuite electrice de curent continuu în elegem circuitele în

care curen ii i tensiunile au valori invariabile în timp. Este accepta-
notarea acestor m rimi cu litere mari : I, E, U etc.
Componentele unui circuit electric se numesc elemente de circuit.
Un ciruit simplu de curent continuu, cuprinzând o surs cu t.e.m. E
i rezisten a intern Ri , care alimenteaz un rezistor R (figura.1.1),
are dou elemente: sursa i rezistorul.
Elementele de circuit cu dou borne (terminale) de acces se numesc
elemente dipolare. Dac elementul dipolar poate fi caracterizat
printr-o singur m rime, el se nume te element ideal de circuit; de
exemplu, rezistorul ideal este caracterizat numai de rezisten a sa, R.

Fig.1.1 Fig. 1.2 Fig.1.3

Elemente pasive i active. Un element de circuit de curent conti-
nuu se nume te pasiv, dac nu poate ceda energie electric în circuit
oricare ar fi sensul curentului prin element; de regul , un astfel de
element a b s o a r b e energie electric . Rezistorul R (figura 1.1)
este un element pasiv de circuit.
21
 Valentin G U

Un element de circuit de curent continuu se nume te activ, dac

poate genera energie de natur electric în anumite regimuri de
func ionare (exist i regimuri, în care un astfel de element poate,
eventual primi energie electric , fiind deci un receptor de energie).
Sursele de curent sau tensiune electric sunt elemente active (figura
1.4, figura 1.5).

Fig.1.4. Reprezentarea Fig.1.5. Surse ideale de energie:

sursei reale de tensiune. a – surs ideal de tensiune U = E;
b – surs ideal de curent I = J
Circuitul electric format numai din elemente pasive se nume te
circuit pasiv; un circuit electric care pe lâng elementele pasive are
cel pu in un element activ se nume te circuit activ.
Caracteristica elementului de circuit. Rela ia între tensiunea U la
bornele unui element dipolar i intensitatea I a curentului prin
element caracterizeaz complet elementul de circuit. Aceast rela ie
prezentat grafic în planul coordonatelor U – I poart denumirea de
caracteristic tensiune-curent a elementului de circuit.
Elementele de circuit se numesc liniare dac caracteristica tensiune-
curent este o linie dreapt (figura 1.2); aceste elemente se numesc
neliniare dac caracteristica men ionat este o linie curb (figura
1.3).
De regul , elementele reale de circuit sunt neliniare, dar în multe
cazuri practice pot fi considerate ca fiind liniare, în limite suficient
de largi ale curentului i tensiunii.

22
 Valentin G U

1.1.2. Elemente de circuit, ideale i reale

Pentru simplificarea calculelor practice i a analizei circuitelor

electrice de curent continuu (c.c.) se recurge la prezentarea grafic a
circuitelor prin scheme echivalente, în care elementele de circuit –
surse de energie i rezisten e (conductan e) – sunt considerate ca
fiind ideale.
Rezistorul ideal. Acesta este un element de circuit care are tensiu-
nea la borne propor ional cu intensitatea curentului, oricare ar fi
valoarea acestui curent; factorul de propor ionalitate este rezisten a
R a rezistorului. Ecua ia de circuit a rezistorului poate fi scris :
U=RI. (1.1)
rimea inverspropor ional rezisten ei R se nume te conductan ,
se noteaz G i este egal :
1
G= . (1.2)
R
Simbolul grafic al acestor elemente i caracteristica tensiune-curent
– o dreapt care trece prin originea axelor – este prezentat în fig.1.6.

Fig 1.7. Surs ideal de

Fig. 1.6. tensiune

Rezistorul ideal este un element pasiv, puterea disipat pe acest

element poate fi calculat ca:
2
U
2 2
PR = U I = R I = G U = . (1.3)
R
Aceast putere este totdeauna pozitiv i primit pe la borne, reg -

23
 Valentin G U

sindu-se sub forma de c ldur dezvoltat în unitatea de timp, prin

efect Joule.
Sursa ideal i real de tensiune(curent). Sursa ideal de tensiune
este un element de circuit, care are tensiunea la borne independent
de curentul ce trece prin surs . Simbolul grafic i caracteristica U-I
sunt reprezentate în figura 1.7. Este clar c sursa real de tensiune
sau curent difer prin faptul c în primul caz în serie cu sursa este
conectat rezisten a Ri , iar în al doilea – conductan a Gi, în paralel,
a cum se vede în figura 1.8. Ecua ia ce leag tensiunea la borne i
intensitatea curentului într-o sur-
real de tensiune este:
U = Ri I E, (1.4)
ceea ce arat c tensiunea se mai
poate reprezenta sub forma unei
surse ideale de tensiune E, legat
în serie (s fie parcurs de ace-
la i curent) cu un rezistor Ri .
Un sistem format dintr-o surs
Fig. 1.8.Reprezent ri echivalente
ideal de curent J legat în para- ale sursei de energie electric :
lel cu un rezistor de conductan a – reprezentarea serie a sursei reale de
tensiune; b – reprezentarea deriva ie a
Gi este parcurs de un curent total sursei reale de curent.
accesibil la bornele sistemului (figura 1.8, b):

I = J + Gi U, (1.4)
rela ie ce mai pote fi scris sub forma
1 J
U= I . (1.5)
Gi Gi
Din rela iile (1.3) i (1.5) se vede c sistemul reprezentat în figura
1.8, b se comport identic cu sursa real de tensiune, dac sunt
îndeplinite condi iile:
Gi = 1 / Ri , J = Gi E = E / Ri . (1.6)

24
 Valentin G U

Prin urmare, rela iile (1.6) constituie condi iile de comportare

echivalent a sursei reale de tensiune cu sistemul reprezentat în
figura 1.8, b i numit surs real de curent.
În raport cu sensurile precizate, sursa func ioneaz în regim de
generator atunci când curentul prin surs este pozitiv i în regim de
receptor – când curentul este negativ. Puterea la bornele sursei, Pb =
= U I = E I este pozitiv în primul caz (regim de generator) i
negativ în cel de-al doilea (regim de receptor), ceea ce este bine
ilustrat în figura 1.9.

a b c
Fig. 1.9. Bilan uri energetice caracteristice conductorului (filiform)
parcurs de curent:
a – U + E = RI, Pb+ Pg = Pec. În conductor se disip prin efect electrocaloric (Pec)
ireversibil (Joule) atât puterea primit pe la borne (Pb), cât i cea cedat de sursa
de energie (Pg); b – U = E + RI, Pb = Pg+Pec. Puterea transmis Pb se pierde în
parte prin efect electrocaloric (Pec) ireversibil, restul este primit de sursa de energie
care o înmagazineaz sub forma energiei sale specifice; c – E = U + RI, Pg =
Pb+Pec. Sursa de energie cedeaz putere în exterior, din care o parte se restituie
conductorului, transformat ireversibil în c ldur , prin efect electrocaloric.

a dar, energia electric schimbat de surs prin borne într-un

interval de timp (t, t + t) este W = Pb t. Energia electric este
pozitiv ( W > 0) c nd este efectiv cedat de surs i negativ ( W
< 0) când este primit de surs . În ce prive te intensitatea curentului
I prin surs , aceasta depinde de elementele de circuit conectate la
bornele sale, denumite i elemente de structur .

25
 Valentin G U

1.1.3. Elemente de structur a circuitelor electrice

Reprezent rile grafice ale circuitelor electrice poart denumirea de

scheme electrice echivalente. Aici am dori s accentu m: schema
echivalent a unui circuit electric este un fragment grafic care, cu
un anumit grad de exactitate reflect circuitul real; acesta din urm
este (sau poate fi) montat, schema îns – numai desenat ! A a dar,
expresia uzual „...s mont m schema...” este complet absurd !
Schema arat modul în care se interconecteaz într-un circuit
elementele componente ale acestuia, adic rezistoarele i sursele de
energie electric . Un exemplu de schem echivalent este prezentat
în figura 1.10.
În cele ce urmeaz se definesc
termenii indispensabili descrierii
complete a structurii unui circuit
electric:
– born , extremitate a unui ele-
ment al circuitului;
– nod, born comun unui nu-
r de cel pu in trei elemente de
circuit; Fig. 1.10. Exemplu de schem elec-
tric a unui circuit de c.c.
– latur , grup de elemente de circuit legate direct (în serie, f ra-
mific ri) între dou noduri ale circuitului;
– bucl , succesiune continu de laturi ale circuitului, ce formeaz
un contur închis;
– ochi, bucl ce nu con ine laturi interioare;
– cale, succesiune continu de laturi ale circuitului, ce leag dou
borne oarecare (de obicei noduri).
Revenind la schema din figura 1.10 se recunosc:
borne – nu sunt;
noduri – a, b, c, d, e, f ;
laturi – (1)- (2), (3), (4), (5), (6), (7), (8), (9), (10)- (11);
bucle – (1)- (2)- (3)- (7), (7)- (8)- (5)- (6)- (10) - (11), etc.;
i – între nodurile a i b , de exemplu: (4), (3)- (8)- (5), etc.

26
 Valentin G U

Un rol deosebit în definirea structurii unui circuit electric joac i

conceptul de sistem de bucle fundamentale; acesta este un
sistem de bucle independente, ce nu se pot deduce unele din
celelalte i care con in toate laturile circuitului. Alegerea buclelor
independente ale unui circuit poate s difere, dar num rul lor este
întotdeauna acela i pentru un circuit dat.
În literatura de limb rus este utilizat înc un termen de descriere a
schemei circuitului electric, în opinia autorului important: arbore
de schem – o succesiune de laturi, care leag toate nodurile
schemei f a crea un contur închis (o bucl ). În cazul schemei din
figura 1.10 exemplu de arbore poate fi: (7)- (3)- (8)- (5)- (9) etc.
Orice latur ad ugat la arbore creaz o bucl fundamental ( i
independent ).
O latur de circuit se nume te activ sau pasiv dup cum con ine
sau nu surse de energie electric ; corespunz tor, un circuit va fi
activ sau pasiv, dac con ine surse de energie sau, respectiv –
numai elemente (laturi) pasive.
Este utilizat i no iunea de pasivizare a circuitului – îndep rtarea
din circuit a surselor de energie electric f a modifica rezisten a
laturilor acestuia. Pasivizarea surselor de enetgie este ilustrat în

Fig.1.11. Pasivizarea surselor de energie electric .

27
 Valentin G U

figura 1.11. Procedura pasiviz rii este suficient de clar i nu

necesit explica ii suplimentare.
Sunt denumite borne de acces sau poli acele borne ale circuitului
electric, prin care acesta poate fi legat cu alte circuite; un circuit cu
un num r oarecare de borne de acces se nume te multipol. În cazul
are numai dou borne de acces se nume te dipol.
Circuitul electric se nume te complet dac nu are borne de acces
cu exteriorul. Dac la un astfel de circuit cu l se noteaz num rul de
laturi, cu n – num rul de noduri i cu b – num rul de bucle funda-
mentale (independente), conform teoremei lui Euler se poate
demonstra c între aceste m rimi exist rela ia urm toare:

b=l n+1. (1.7)

1.2. TEOREMELE (LEGILE) LUI KIRCHHOFF

1.2.1. Prima teorem a lui Kirchhoff

Vom considera o suprafa închis ( ) trasat astfel încât s închid
un singur nod (figura 1.12) al unui circuit. Fie I1, I2 i I3 – intensit -

Fig. 1.12.
Fig. 1.13.
ile curen ilor prin conductoarele care se ramific din nodul respec-
tiv. Pentru suprafa a în conformitate cu legea conserv rii sarcinii
se poate scrie:
I = I1 + I2 – I3
i
q =0,

28
 Valentin G U

ceea ce semnific c sarcina electric existent pe suprafe ele

conductoarelor parcurse de curent continuu este invariabil în timp.
Înlocuind în enun ul legii I = – q / t , ob inem:

I1 + I2 – I3 = 0. (1.8)
Rela ia (1.8) exprim prima teorem (lege) a lui Kirchhoff
referitoare la nodul considerat, care, generalizat se enun astfel:
suma a l g e b r i c a intesit ilor curen ilor din laturile ce se
ramific dintr-un nod al unui circuit de curent continuu este
nul
N
Ik = 0 . (1.9)
K=1

Astfel, dup conven ia adoptat în formularea legii conserv rii sar-

cinii, intensit ile curen ilor care pleac din nod se iau cu semnul
plus (+), iar cele ale curen ilor ce vin în nod – cu semnul minus ( ).
Exemplu. Din nodul (a) al unei re ele (circuit) de c.c. se ramific patru
conductoare. Stiind c I1 =1 A , I2 = 2 A , I3 = 5 A , s se determine curentul I4.
Pentru I4 se alege un sens de referin arbitrar, ca în figura 1.13 i, aplicând pri-
ma teorem a lui Kirchhoff se ob ine:
I1 + I2 – I 3 + I4 = 0 ,
de unde rezult :
I4 = I3 – (I1 + I2) = 5 – 3 = 2 A.
Sensul curentului I4 coincide cu sensul de referin ales arbitrar; în caz contrar
ar fi trebuit schimbat.

1.2.2. A doua teorem a lui Kirchhoff

Pentru a clarifica esen a celei de-a dou teoreme (lege) a lui

Kirchhoff se va considera o succesiune de laturi dintr-o re ea de
c.c., care formeaz un contur închis i care, cum a fost specificat
mai sus poart denumirea de ochi (bucl ce nu con ine laturi
interioare). Se admite de asemenea c sensurile de referin a
curen ilor din laturi coincid cu sensurile de referin ale tensiunilor
29
 Valentin G U

electromotoare (t.e.m.), precum este prezentat în figura 1.14. Bucla

închis se va parcurge în direc ia acului ceasornicului (indicat cu o
geat ). Considerând tensiunile de la bornele laturilor cu sensurile
de referin din figur , pot fi scrise urm toarele ecua ii pentru
aceste tensiuni (în conformitate cu teorema poten ialului electric
sta ionar, [1] i rela ia prezentat mai sus, U = Ri I E ):

U1 + E1 = R1 I1
U2 + E2 = R2 I2
U3 + E3 = R3 I3 (1.10)
U4 + E4 = R4 I4

Fig. 1.14.
Rela iile de leg tur între tensiunile la bornele laturilor i poten ia-
lele bornelor se vor scrie astfel:

U1 = Va Vb
U2 = Vc Vb
U3 = Vc Vd (1.11)
U4 = Vd Va

Înmul ind cu ( 1) rela ia U2 (sensul tensiunii este invers sensului

parcurgerii buclei închise) i adunând parte cu parte, se ob ine:

U1 U2 + U3 + U4 = Va Vb Vc + Vb + Vc Vd + Vd Va = 0,
sau
U1 U2 + U3 + U4 = 0 . (1.12)
Procedând în mod analog cu sistemul (1.10) i inând cont de rezul-
tatul stabilit prin (1.12), se ob ine:

E1 E2 + E3 + E4 = R1 I 1 R2 I 2 + R3 I 3 + R4 I 4 . (1.13)

30
 Valentin G U

Au fost ob inute astfel dou ecua ii – (1.12) i (1.13) i, deci dou

formul ri (diferite) pentru teorema a doua a lui Kirchhoff, care sunt
echivalente numai pentru circuitele cu elemente liniare de curent.
Pentru teorema a doua Kirchhoff sunt valabile dou enun uri:
– într-un ochi f de surse t.e.m. suma algebric a tensiunilor
la bornele laturilor ce-l alc tuiesc este nul :
N
Uk = 0 . (1.14)
k=1

– într-o bucl închis (ochi) suma algebric a c derilor de

tensiune pe rezistoarele laturilor este egal cu suma algebric a
t.e.m. ale surselor din laturile acesteia :
N N
Ik Rk = Ek . (1.15)
k=1 k=1

Sumele de mai sus sunt algebrice, din cauza adopt rii arbitrare a
sensului în care se parcurge ochiul; tensiunile la bornele laturilor
care au sens opus celui ales pe ochi intervin în suma (1.15) cu
semnul „ ”. Regula r mâne aceea i i pentru t.e.m. i c derile de
tensiune pe rezistoarele din laturile ochiului dat.
Exemple pe teorema a doua a lui Kirchhoff:
se aplice teorema a doua Kirchhoff
pentru circuitul din figura al turat .
Conform primului enun
U1 U2 + U3 = 0,
iar dup al doilea enun :
E1 E2 + E3 = R1 I1 R2 I2 + R3 I3.

Sunt date: U1 = 200 V, U2 = 50 V i

U3 = 400 V. Se cere U4 (sensul ar tat)
Conform primului enun
U1 + U2 U3 U4 = 0, de unde
U4 = (U1 + U2) U3 = 250 400 =
= 150 V.

31
 Valentin G U

În ochiul de circuit din figur sunt

date: R1 = 10 , R2 = 20 , R3=1
i curen ii I1 = 5 A , I2 = 1 A i I3=
10 A . S se determine t.e.m. E3 .
Pentru rezolvare se scrie teorema doi
Kirchhoff în forma enun lui al doilea:
E3 = R1 I1 R2 I2 + R3 I3 = 50 20
+ 10 = 40 V.

1.2.3. Rezolvarea circuitelor electrice liniare de c.c.

prin metoda asocierii (transform rilor simple)
Circuit electric liniar, prin defini ie se nume te acel circuit în
structura c ruia intr numai rezistoare al c ror material se comport
liniar din punct de vedere conductiv. Rezistivitatea acestor
materiale fiind constant , define te fiec rui rezistor o valoare cons-
tant , bine determinat a rezisten ei sale electrice. În continuare
vom lua cuno tin cu anumite reguli de asociere a sensurilor de
referin i a elementelor circuitelor liniare de c.c.
1. Reguli de asociere a sensurilor de referin
ale curentului i tensiunii la borne.
Vom analiza un circuit liniar, alc tuit dintr-o surs ideal de tensi-
une care alimenteaz un rezistor liniar, reprezentat în figura 1.15, a.

a b c
Fig. 1.15.
Deoarece tensiunea la bornele sursei este aceea i cu cea de la
bornele rezistorului, adic U = E i respectiv U = R I se poate
deduce curentul prin circuit:
I=E/R.

32
 Valentin G U

Sursa de energie E dezvolt o putere în circuit care este egal :

Pg = E I.
Aceast putere este cedat rezistorului, unde energia sursei se
transform în c ldur prin efect Joule. Astfel,
2
Pg = E I = R I = PR .
Fa de bornele A i B (figura 1.15, a), curentul prin borne i tensi-
unea între borne au sensurile asociate în moduri diferite, dup cum
ne referim: la partea din stânga unde este sursa de energie, sau la
cea din dreapta, unde se afl receptorul de energie.
În cazul unui circuit dipolar se spune c sensurile tensiunii i
curentului sunt asociate dup regula utilizat pentru genera-
tor dac sensurile lor sunt cele pentru sursa electric în regim de
generator (figura 1.15, b); tensiunea i curentul au sensurile de
referin asociate dup regula utilizat pentru receptoare dac
sensurile lor sunt cele utilizate pentru un rezistor (figura 1.15, c).
Este important de subliniat c precizarea regulei de asociere a sens-
urilor de referin ale tensiunii i curentului la bornele unui element
dipolar este obligatorie! Numai în raport cu aceste sensuri
au semnifica ie valorile numerice ale acestor m rimi, care pot fi
negative sau pozitive.

2. Conexiunile rezistoarelor
Este momentul s facem o remarc , consider m, important : cele
expuse mai sus referitor la teoremele Kirchhoff, la fel ca i cele ce
vor urma în continuare, inclusiv legea lui Ohm despre care nu s-a
pomenit înc – toate acestea se expun cu un singur scop care poate
fi formulat ca „metode de rezolvare a circuitelor liniare de c.c.”.
Unele dintre aceste metode fiind mai simple (metodele transform -
rilor echivalente), altele mai complicate. Din categoria transform -
rilor echivalente simple fac parte i conexiunile rezistoarelor.
Rezisten a echivalent a unui circuit dipolar, liniar i pasiv este
raportul dintre tensiunea aplicat la borne i intensitatea curentului

33
 Valentin G U

prin circuit (1.16). Rela ia de calcul deci este urm toarea:

U
Re =
I

Fig. 1.16. Fig. 1.17.

a) Asocierea în serie
În figura 1.17 sunt prezentate dou rezistoare R1 i R2 legate în
serie. Din figur este evident c U = U1 + U2, unde U1 = R1 I, iar
U2 = R2 I i atunci tensiunea U care este egal cu U = Re I poate fi
prezentat astfel:
U = U1 + U2 ; Re I = R1 I + R2 I,
de unde, simplificând cu I ( 0) se ob ine

Re = R1 + R2 . (1.16)
1 1 1
Dat fiind faptul c Re = , R1 = i R2 = , se ob ine
Ge G1 G2
1 1 1
= + , (1.17)
Ge G1 G2
sau
G1 G2
Ge = . (1.18)
G1 + G2
G
În caz c elementele sunt identice, atunci Re = 2R iar Ge = .
2

34
 Valentin G U

b) Asocierea în paralel
analiz m acum situa ia, când cele dou rezistoare sunt conectate
în paralel. Rezisten a echivalent Re se determin , punându-se
condi ia ca pentru aceea i tensiune între borne curentul prin borne
în cele dou variante (figura 1.18) s fie acela i; numai cu
respectarea acestei condi ii transformarea poate fi considerat echi-
valent . Deci, curentul prin rezisten a echivalent este I = U / Re i,
în conformitate cu prima teore-
Kirchhoff se poate scrie:
Ik = 0 sau I = I1 + I2 ,
unde
U U
I1 = , I2 = .
R1 R2 Fig. 1.18.
Înlocuind I1 i I2 i inând cont c I = U / Re , simplificând cu U (
0) vom ob ine:
1 1 1
= + , (1.19)
Re R1 R2
sau
R1 R2
Re = . (1.20)
R1 + R2
Pentru conductan a echivalent în acest caz ob inem, evident:

Ge = G1 + G2 . (1.21)
Pentru elemente identice Ge =2 G, iar Re = R / 2.

Rela iile de calcul al rezisten elor echivalente pot fi genera izate

pentru cazul în care sunt asociate în serie (figura 1.19) sau paralel
(figura 1.20) un num r n de rezistoare diferite. Utilizând teorema a
doua Kirchhoff, asem tor exerci iilor de mai sus, ob inem:
Re = R1 + R2 + R3 +...+ Rn . (1.22)

35
 Valentin G U

Fig. 1.19. Asocierea a n rezistoare în serie.

Rela ia (1.22) poate fi scris i sub alte forme:
n
Re = Rk . (1.23)
k=1

sau
1 n 1
= . (1.24)
k=1
Ge Gk
În cazul elementelor identice Re = n R i Ge = G / n .
Pentru acelea i elemente, legate în paralel prima teorem Kirchhoff

a
b
Fig. 1.20. Dou variante de asociere a rezisten elor în paralel.
se scrie:
I = I1 + I2 + I3 +...+ In , (1.25)
unde
U U
I = , Ik = , k = 1, 2, 3, ..., n
Re Rk

36
 Valentin G U

Dac în rela ia (1.25) substituim curen ii i împ im cu U ambii

termeni, ob inem pentru asocierea în paralel a n rezistoare:

1 1 1 1
= + + ... + , (1.26)
Re R1 R2 Rn
sau mai compact
1 n 1
= . (1.27)
Re k +1 Rk
i n
Ge = Gk . (1.28)
k=1

În cazul rezistoarelor identice, Re = R / n iar Ge = n G .

La finalul acestui subparagraf am vrea s subliniem c conexiunile
rezistoarelor în serie sau paralel sunt o realitate, iar determinarea
rezisten ei echivalente a unui sector (p i) de circuit ce con ine
aceste conexiuni se face nu de dragul „determin rii”, ci pentru ca s
se ajunc la schema simplificat i echivalent din figura 1.16 sau
figura 1.18, în care cele trei m rimi – I, U i R sunt legate între ele
prin legea lui Ohm, care poate fi formulat astfel:
Într-un circuit închis curentul este direct propor ional cu t.e.m. i
invers propor ional rezisten ei (echivalente) a circuitului.
Legea lui Ohm, conform defini iei poate fi scris în felul urm tor:

E
I = , (1.29)
Re + Ri

unde I i E sunt curentul i tensiunea electromotoare în circuit, res-

pectiv; Re – rezisten a p ii exterioare a circuitului (echivalent );
Ri – rezisten a intern a sursei de energie electric .

37
 Valentin G U

Legea lui Ohm poate fi scris i altfel:

E = I (Re + Ri) . (1.30)
În expresiile (1.29) i (1.30) curentul se m soar în amperi A,
t.e.m. în vol i V, iar rezisten a – în ohmi .
Rezisten a total a circuitului este: Re + Ri = E / I.
Legea lui Ohm este adev rat nu numai în raport cu circuitul în
ansamblu, ci i cu fiecare segment (latur ) a lui aparte. Dac un seg-
met de circuit nu con ine surs de energie, atunci sarcinile electrice
se deplaseaz prin acest segment din punctul cu un poten ial mai
înalt spre cel cu un poten ial mai jos; sursa de energie se consum
pentru sus inerea acestei diferen e de poten ial între punctul (nodul)
ini ial i cel final al segmentului. Aceast diferen de poten ial se
nume te tensiune aplicat pe segment (latur ). Deci, legea lui Ohm
pentru un segment de circuir (f surs de energie) se poate scrie
ca I = U / R , fiind U tensiunea aplicat iar R – rezisten a segmen-
tului. Poate fi formulat legea lui Ohm astfel:
Intensitatea curentului printr-o latur a circuitului este egal cu
tensiunea la bornele acestei laturi împ it la rezisten a acesteia.
Din aceast defini ie urmeaz c tensiunea (deseori se spune –
derea de tensiune) la bornele laturii este egal cu produsul
intensit ii curentului i rezisten a ei: U = I R.
Pentru un circuit închis care con ine sursa de energie E cu rezisten a
intern R i , cea echivalent R i curentul I , conform legii lui Ohm
se poate scrie:
E=IRi+IR=IRi +U,
unde I R = U – c derea de tensiune pe rezisten a R , adic în
circuitul exterior sau, altfel spus – la bornele sursei de energie (a
generatorului); I R i este c derea de tensiune pe rezisten a intern a
sursei de energie.
S-a tot vorbit mai sus de intensitatea curentului, de tensiune i
derea de tensiune; aceste m rimi ale circuitelor de c.c. ( i nu
numai) pot i de cele mai multe ori – trebuie, s fie m surate. Deci,
curentul în circuit se m soar cu aparatul numit a m p e r m e t r u ,
38
 Valentin G U

tensiunea – cu v o l t m e t r u l . Pentru conectarea ampermetrului în

circuitul curentului se produce o ruptur , unde se i conecteaz
(consecutiv) ampermetrul (v. figura 1.21). Astfel prin aparat va tre-
ce tot curentul m surat.
Voltmetru arat c derea de tensi-
une pe un segment dat al circui-
tului. Dac voltmetrul este cone-
ctat la începutul circuitului exte-
rior, adic la polul pozitiv al ge-
Fig. 1.21. Schema conect rii neratorului (sursa de energie), el
ampermetrului i voltmetrului. va ar ta c derea de tensiune în
circuitul exterior, care va fi totodat i tensiunea la bornele sursei.
Tensiunea la bornele sursei de energie (a generatorului) este egal
cu diferen a dintre t.e.m. i c derea de tensiune pe rezisten a intern
a acestei surse, adic U = E – I R i .
Dac rezisten a circuitului exterior sursei se mic oreaz , discre te i
suma R i + R, ceea ce duce la cre terea curentului I. Aceasta va
majora c derea de tensiune în interiorul sursei de energie (I R i), dat
fiind R i = const. Prin urmare, cu mic orarea rezisten ei R a circuitu-
lui extern, tensiunea la bornele sursei de energie de asemenea scade.
Dac aceste borne se interconecteaz cu un conductor rezisten a
ruia este practic nul , curentul în circuit va fi maximal i egal cu
I = E / R i – cea mai mare valoare posibil a curentului furnizat de
sursa dat de energie. Regimul de func ionare cu rezisten a circuitu-
lui exterior R 0 se nume te s c u r t c i r c u i t .
Pentru sursele de energie cu rezisten intern mic , cum sunt gene-
ratoarele (ma inile electrice), acumulatoarele acidice acest regim
este foarte periculos – el poate distruge respectiva surs . Scurtcir-
cuitul poate ap rea ca rezultat al deterior rii izola iei conductoarelor
ce conecteaz sursa de energie cu consumatorul ei. Pentru a proteja
echipamentele electrotehnice de scurtcircuit se utilizeaz tot felul de
siguran e i dispozitive de protec ie.
Vom încheia acest subparagraf cu câteva exemple de rezolvare a
circuitelor de c.c. prin metoda transform rilor echivalente simple,
utilizând teoremele lui Kirchhoff i legea lui Ohm.
39
 Valentin G U

Exemple.
Rezistoarele din figura al turat au
valorile R1= 1 , R2 = 2 ,R3 = 6 . S
se calculeze rezisten a echivalent a
circuitului.
Schema prezint o asociere mixt : R1 i
R2 în serie i împreun – în paralel cu R3.
Rezisten a echivalent va fi:

(R1+R2) R3
Re = =2 .
R1+R2 +R3

Sunt date: R1= 4 , R2 = 3 i

R3 = 6 . S se determine Re.

R2 R3
Re = R1 + = 6 .
R2 + R3

3. Divizor de tensiune i curent

a) Divizorul de tensiune
Acesta prezint un circuit electric alc tuit din dou rezistoare în
serie, pentru a ob ine o tensiune mai mic decât tensiunea de la
bornele circuitului. Un astfel de circuit este reprezentat în figura
1.22. Prin divizor trece un curent egal cu

Fig. 1.22. Fig.1.23.

40
 Valentin G U

U
I= ,
R1+R2
iar tensiunea care prezint interes, în cazul din figura 1.22 – U2 este

U
U2 = I R2 = R2 ,
R1+R2

sau într-o form general acceptat

R2
U2 = U . (1.31)
R1+R2

Exemplu. se prezinte grafic un dispozitiv care s permit ob inerea unei

tensiuni, ajustabile între 0 i o valoare maxim U.
În acest scop poate fi utilizat un reostat cu un singur sul de rezisten R , prev -
zut cu un cursor mobil; simbolul grafic al dispozitivului este dat în figura 1.23.
Tensiunea dintre cursor i borna 0, poten ialul c reea se presupune egal cu zero
va fi:
x
Ux = U ,
R
unde x este rezisten a reostatului între cursor i borna 0 (de mas ); la deplasa-
rea cursorului de jos în sus, tensiunea Ux va cre te de la 0 la U. Aspectul unui
reostat practic, cu un singur sul este prezentat în figura 1.24.

Fig. 1.24. Reostat – dispozitiv cu rezisten variabil :

1 – cursorul; 2 – contact imobil .

41
 Valentin G U

b) Divizorul de curent
Este un circuit format din dou rezistoare în paralel, plasat într-o
latur a unui circuit electric, pentru a ob ine prin unul dintre
elemente un curent mai mic decât curentul principal (I, figura 1.25).

Fig. 1.25. Schema unui divizor de curent.

Cele dou elemente asociate în paralel dau o rezisten echivalent
care se determin prin rela ia (1.20), iar tensiunea comun la
bornele lor este U = I Re .Curen ii prin fiecare element al divizo-
rului pot fi calcula i astfel:
R2
I1 = I , (1.32)
R1 + R2

R1
I2 = I . (1.33)
R1 + R2
Exemple.
Un galvanometru G cu rezisten a proprie (in-
-3
tern ) de 9,9 indic 1 mA (10 A ) pe divizi-
une. Scala aparatului posed 50 div . S se de-
termine rezisten a untului (o rezisten conecta-
la bornele G) dac se dore te ca aparetul s
poat fi utilizat pentru a m sura curen i de pân
la 1 A (v. figura din dreapta).
Din formula divizorului de curent
Rs
Ig = I
Rg+ Rs
se deduce Rg:
Rg
Rs = ,
nA – 1

42
 Valentin G U

unde nA = I / Ig este raportul în care se demultiplic curentul prin galvano-

metru în prezen a untului.
Deoarece Ig = 50 1· 10 3 = 5 10 2 A, rezult raportul nA care este:
1 10 2
nA = = = 20 ,
2
5 10 5
prin urmare rezisten a untului va fi:

Rg 9, 9
Rs = = = 0,521 .
nA – 1 20 – 1
Ce rezisten trebuie conectat în serie cu
un galvanometru cu Rg = 9,9 pentru a
dispune de un voltmetru capabil s m s-
oare tensiuni pân la 30 V ? (v. schema )
(la cap tul scalei curentul este de 50 mA).
Atunci când acul aparatului deviaz la cap tul scalei, tensiunea la bornele
galvanometrului este egal cu: U = 50 10 3 9,9 = 0,495V. inând cont de
formula divizorului de tensiune, pentru cazul dat se poate scrie:

Rg
Ug = U ,
Rg + R ad
de unde se ob ine rezisten a adi ional c utat , R ad :
R ad = Rg (nV – 1),
unde nV = U / Ug este raportul de demultiplicare al divizorului de tensiune
format cu Rg i R ad ; pentru nV = 30 / 0,495 = 60,61 rezult
R ad = Rg (nV – 1) = 9,9 (60,61 – 1) = 590,1 .
Rezisten a voltmetrului ce m soar tensiunea U poate fi calculat ca:
R V = Rg + R ad = 9,9 + 590,1 = 600 ,
sau , în conformitate cu legea lui Ohm

U 30
R V= = = 600 –
2
Ig 5· 10
acela i rezultat, ceea ce este firesc s fie.

43
 Valentin G U

4. Sursa real de tensiune

Anterior a fost considerat cazul sursei ideale de tensiune i curent.
Sursa real de tensiune este un generator de tensiune, care are
rezisten intern (R i 0). Un astfel de generator func ionând în
sarcin , se caracterizeaz prin ecua ia:
uAB = e – i R g ,
sau cu nota iile acceptate pentru circuitele de c.c.

U =E–IRi . (1.34)
În (1.34) R i = Rg este rezisten a intern a generatorului de tensiune.
Schema echivalent cu elemente ideale, care este descris de
aceast ecua ie poate fi ob inut din teorema a doua a lui Kirchhoff
(figura 1.26). Spre deosebire de sursa ideal de tensiune pentru care

Fig. 1.26. Surs real de tensiune:

a – schema echivalent ; b – caracteristica U –I.

tensiunea U nu depinde de curentul I, în cazul sursei reale tensiunea

la borne scade când curentul cre te (rela ia 1.34 i figura 1.26, b).
Graficul din figura 1.26, b con ine dou puncte distincte, care în
practic determin dou regimuri de func ionare a sursei:
– func ionarea în gol (I = 0)

U = U0 = E ;
I=0
– func ionarea în scurtcircuit (U = 0) i în acest caz

44
 Valentin G U

E U
I = Isc = – max. posibil !!
U=0 Ri Ri
De men ionat c dac regimul de func ionare în gol nu este
rezonabil din considerentele...bunului sim (pentru surs îns este
cel mai favorabil), regimul de func ionare în scurtcircuit este inad-
misibil (în subparagrafele precedente a fost men ionat c acest caz
de func ionare este un accident care se termin lamentabil pentru
sursa de tensiune respectiv – se distruge!).

Exemple.
1. Sursa real de tensiune are U0= 12 V i I0 = 120 A . Care vor fi elementele
schemei ideale?
Elementele ideale vor fi:
U0 12
E = U0 = 12 V ; Ri = = = 0,1 .
I0 120

2. Se cere schema echivalent a unei surse reale, tensiunea de mers în gol i

intensitatea curentului de scurtcircuit, dac sursa debiteaz I1 = 10 A la U1 =
100 V i I2 = 10 A la U2 = 50 V.
Din rela iile U1 = E – Ri I1 i U2 = E – Ri I2 se ob ine Ri:

U1 – U2 100 – 50
Ri = = =5
I2 – I1 20 – 10
Tensiunea de mers în gol este:

U0= E = U1 + Ri I1 = 100 + 5 10 = 150 V,

iar curentul de scurtcircuit

E 150
Isc = = = 30 A.
Ri 5

45
 Valentin G U

5. Sursa real de curent

Dac ecua ia (1.34) se împarte la rezisten a Ri , se ob ine:

U E
= – I = Isc – I,
Ri Ri
sau
U
Isc = + I = Ii + I. (1.35)
Ri
inând cont de rela ia (1.35), în conformitate cu legea întâi a lui
Kirchhoff se poate prezenta grafic schema echivalent a sursei reale
de curent, care este dat în figura 1.27, a. Elementul ideal care debi-

a b c
Fig.1.27. Surs real de curent:
a – schema echivalent ; c – caracteristica I –U.

teaz curentul Isc se nume te surs ideal de curent (figura 1.27,

b); pentru o astfel de surs R i = (Ii = 0) i I = Isc pentru orice U
(figura 1.27, c). De regul , curentul Isc se mai noteaz i cu Ig
(curentul de generator).
I Astfel, sursa real de curent este
Isc ansamblul alc tuit din sur-
sa ideal de curent în pa-
ralel cu rezisten a inter-
a generatorului.
U0 Caracteristica curent-tensiune a sursei
0 U reale de curent este reprezentat în fig-
Fig. 1.28.
ura 1.28, de unde se vede clar c cu

46
 Valentin G U

cre terea tensiunii intensitatea curentului debitat de surs scade pâ-

la valoarea I = 0, când U = U0 = Isc R i .
Exemple.
1. se determine sursa echivalent real de curent, dac generatorul are
t.e.m. E = 100 V i o rezisten intern R i = 0,5 .
Curentul sursei reale, rezisten intern a c reea este R i = 0,5 se calculeaz
srfel:
E 100
Isc = = = 200 A.
Ri 0,5

2. Generatorul are U0 = 200 V i Isc = 200 A ; s se determine sursa real

echivalent de curent.
Trebuie de calculat deci, rezisten a intern a sursei, R i :
U0 200
Ig = Isc = 200 A; R i= = =1 .
Ig 200
Finalizând acest subparagraf , putem rezuma în felul urm tor rezul-
tatele ob inute mai sus:
Orice generator electric, cu tensiunea de
mers în gol U0 i curentul de scurt circuit Isc
poate fi reprezentat fie printr-o surs
real de tensiune ale c rei elemente ideale
se determin prin
U0
E = U0 i R i = R g = (figura 1.29, a),
Isc

Fig.1.29. Surse reale de tensiune (a) i curent (b)

fie printr-o surs real de curent ale c rei

47
 Valentin G U

elemente ideale pot fi calculate astfel:

U0
I0 = Isc i R i= (figura 1.29, b) .
Isc

6. Asocierea surselor ideale

a) Asocierea surselor de tensiune
Dac dou surse ideale de tensiune sunt conectate (asociate) în
serie, atunci în montaj adi ional acestea admit o surs echivalent
de tensiune cu t.e.m. Ee = E1 + E2 (figura 1.30, a).
Dac îns sursele sunt în montaj diferen ial (sunt în opozi ie), t.e.m.

Fig. 1.30. Asocierea surselor de tensiune.

a sursei echivalente va fi Ee = E1 – E2 (figura 1.30, b). Prin urmare:
un sistem de surse ideale de tensiune asociate în serie admit o surs
echivalent cu t.e.m. egal cu suma algebric a t.e.m. a surselor
componente:
n
Ee = Ek . (1.36)
k +1

O b s e r v a i e : dou surse ideale de tensiune pot fi conectate în

paralel numai atunci când tensiunile lor electromotoare sunt egale,
adic E1 = E2 = E = Ee – t.e.m.. a sursei echivalente.

b) Asocierea surselor de curent

Dac dou surse ideale de curent sunt conectate (asociate) în para-
lel, acestea admit o surs echivalent cu curentul Ige= Ig1+Ig2 (figura

48
 Valentin G U

1.31, a). Dac sursele sunt în montaj diferen ial (în opozi ie), atunci

Fig. 1.31. Asocierea surselor de curent.

curentul sursei echivalente va fi: Ige = Ig2 – I g1 (figura 1.31, b).
a dar: un sistem de surse ideale de curent asociate în paralel ad-
mit o surs de curent echivalent , având curentul egal cu suma
algebric a curen ilor surselor componente:
n
Ige = Igk . (1.37)
k +1

O b s e r v a i e : dou surse ideale de curent pot fi conectate în serie

numai dac au curen ii egali, adic Ig1= Ig2= Ig. Curentul sursei de
curent, echivalente cu sursele în serie este curentul lor comun Ige=Ig

7. Asocierea surselor reale

a) Asocierea în paralel a surselor de tensiune
Presupunem date dou surse de tensiune asociate în paralel, a a
cum se vede în figura 1.32, a ; trebuie de determinat alementele Ee
i Re ale unei surse echivalente. Aceasta se face suficient de simplu,

a b
Fig. 1.32. Transform ri echivalente.
prin transformarea surselor de tensiune în surse de curent (figura
1.32, b).
49
 Valentin G U

Cele dou surse ideale de curent E1 / R1 = E1G1 i E2 / R2 = E2G2

pot fi înlocuite cu o surs unic , cu curentul sumar E1G1 + E2G2 =
= Ige . Rezisten a intern a sursei de curent i conductan a ei rezult
din asocierea în paralel a celor dou rezisten e (conductan e):

R1 R2
Re = , (1.38)
R1 + R2
sau
Ge = G1 + G2 .

Revenind la sursa de tensiune care va avea rezisten a intern i

t.e.m. echivalent (figura 1.32, a):
1 1
E1 + E2
1 E1G1 + E2G2 R1 R2
Ee = Ie = = . (1.39)
Ge G1 + G2 1 1
+
R1 R2
a dar: tensiunea electromotoare a sursei echivalente este
valoarea medie ponderat a t.e.m. ale surselor componente,
ponderele fiind conductan ele; rezisten a intern a sursei echiva-
lente se calculeaz ca i cum rezisten ele surselor ar fi în paralel.

Exemple.
1. S se determine elementele sursei de tensiune echivalente cu dou surse ide-
ntice în paralel.
În conformitate cu rela iile stabilite mai sus – (1.39) i (1.38), se poate scrie:

2EG R
Ee = = E i Ie = .
2G 2
2.În circuitul din figura al turat se poate
considera c sunt asociate în paralel dou
surse, una cu t.e.m. nul , E2 = 0. se
determine elementele sursei echivalente de
tensiune.

50
 Valentin G U

Aplicând rela ia (1.39), cu condi ia c E2 = 0 ob inem:

E1 R1 R2 R1
Ee = · = E1 .
R1 R1 + R2 R1 + R2

Rezisten a intern este egal :

R1 R2
Re = .
R1 + R2

b) Asocierea în serie a surselor de tensiune

Dac în serie sunt conectate dou surse de tensiune (figura 1.33), se
admite prezentarea lor printr-o surs echivalent cu Ee i Re care se
pot calcula cu condi ia: pentru aceea i tensiune la borne, acestea s
fie traversate de acela i curent.
Pentru schemele din figura 1.33
se pot scrie rela iile evidente:
U = E1 + E2 – (R1 + R2)I i
U = Ee – Re I,
din care se ob ine (identificând) Fig. 1.33. Asocierea în serie
a surselor de tensiune.
termenii:
Ee = E1 + E2
i
Re = R1 + R2 .

Dac în serie sunt asociate n surse, rela iile respective sunt:

n
Ee = Ek (1.40)
k +1

n
Re = Rk . (1.41)
k +1

În cazul a n surse identice: Ee = n E i Re = n R .

51
 Valentin G U

c) Asocierea în paralel a surselor de curent

Sistemul format din n surse reale de curent conectate în paralel
poate fi interpretat ca fiind alc tuit din n surse ideale de curant i n
rezistoare în paralel; elementele sursei echivalente rezult :
n
Ige = Igk (1.43)
k +1

n
Ge = Gk . (1.44)
k +1

În cazul a n surse identice: Ige = n Ig i Ge = n G .

Exemplu.
se afle sursa de tensiune echiva-
lent cu sistemul de surse din figura
al turat .
Sursa de tensiune se transform în
surs de curent, apoi se aplic regulile
de asociere în paralel a surselor de cu-
rent. Astfel, se ob ine:

Ige = E / R + Ig = 10/1 + 6 = 16 A;

Re = (1 0,5) / (1 + 0,5) = 0,5 / 1,5 = 1 / 3 .

Sursa de tensiune echivalent (v. figura) de ine elementele:

Ee = Ige Re = 16 1 / 3 = 5,33 V; Re = 0,33 .

52
 Valentin G U

1.3. REZOLVAREA CIRCUITELOR ELECTRICE LINIARE

DE C.C. CU AJUTORUL DIAGRAMELOR ORIENTATE

1.3.1. Diagrame orientate de curen i i tensiuni

Într-un circuit electric tensiunile de la bornele laturilor i curen ii

prin laturi satisfac teoremele lui Kirchhoff. Reamintim aici c prima
teorem Kirchhoff se refer la curen ii laturilor care se ramific
dintr-un nod; a doua teorem – la tensiunile la bornele laturilor ce
alc tuiesc un ochi. În continuare vom urm ri modul de aplicare a
teoremelor lui Kirchhoff la rezolvarea i analiza circuitelor de c.c.

1. Aplicarea primei teoreme a lui Kirchhoff

În conformitate cu prima teorem a lui Kirchhoff (§ 1.2), suma
algebric a curen ilor prin laturile care se ramific dintr-un nod este
nul :
Ik = 0 , (1.45)
k B

unde cu B se noteaz mul imea indicilor laturilor care se ramific în

nodul (b).
Exemple.
1. Într-un circuit cu 3 noduri i 6 laturi (N =
3, L = 6 ) se cunosc valorile curen ilor a a
cum se indic în figura dat . S se verifice 1a
teorem a lui Kirchhoff.
Aceasta se poate face, aplic nd teorema pentru
fiecare nod aparte:
nodul (a) 8 + 4 – 1 – 11 = 0;
(b) 7 + 5 – 8 – 4 = 0;
(c) 11 + 1 – 7 – 5 = 0,
ceea ce dovede te c intensit ile curen ilor sunt în deplin
concordan cu enun ul primei teoreme Kirchhoff. Este momentul
facem o r e m a r c : pentru a verifica prima teorem Kirchhoff
nu este necesar s se prezinte circuitul cu toate elementele sale; este

53
 Valentin G U

suficient s se figureze doar nodurile i laturile circuitului, cu

sensurile curen ilor figura i pe laturi. Acest mod de prezentare
simplificat a circuitului electric poart denumirea diagram
orientat de curent. În teoria circuitelor ( i nu numai) astfel de
diagrame se mai numesc i graf orientat.
2. Este dat diagrama de curen i din
figura a i unele valori concrete ale
curen ilor. S se determine curen ii ce
nu sunt cunoscu i.
Se scriu ecua iile nodurilor, conform
teoremei 1 Kirchhoff:
a
nodul (a): I1 + 2 – 3 – 1 = 0;
(b): I2 + 1+ 1 – I1 – 2 = 0;
(c): I3 + 3 + 1 = 0.
Din aceste rela ii se determin :
I1 + 2 – 4 = 0, I1 = 2 A;
I2 + 1+ 1 – 4 = 0, I2 = 2 A;
I3 + 4 = 0, I3 = – 4 A.
b
Curentul I3 rezult negativ, aceasta semnificând c direc ia sa ini ial (diagrama
sau graful a ) nu este adev rat , sensul real fiind opus celui de referin (ales
arbitrar). În figura b este dat diagrama complet a curen ilor, exprima i în
amperi.
Pentru calcularea unui curent trebuie s se cunoasc , care este
num rul de ecua ii independente ce se ob in prin aplicarea primei
teoreme Kirchhoff. R spunsul la aceast întrebare poate fi g sit din
analiza circuitelor simple din figura 1.34, a i b.

a b
Fig. 1.34. Diagrame simple de curen i.
Precum simplu se verific , pentru circuitul cu dou noduri din figu-
ra 1.34, a în ambele noduri ecua ia 1 Kirchhoff este una i aceea i:
54
 Valentin G U

I2 – I1 – I3 = 0 i – I2 + I1 + I3 = 0.
În cazul circuitului cu trei noduri (figura 1.34, b) pot fi scrise trei
ecua ii:
nodul (a): I2 + I1 + I3 = 0;
(b): I4 + I5 – I2 – I1 = 0;
(c): – I4 – I5 – I3 = 0.
Sunt scrise trei ecua ii, dar numai dou dintre acestea sunt indepen-
dente; de exemplu, ecua ia pentru nodul (c) poate fi ob inut din
primele dou , înmul ite cu (– 1) i adunate. Se poate trage o con-
cluzie general : pentru un circuit electric cu N noduri pot fi scrise
N – 1 ecua ii independente, aplicând teorema întâi a lui Kirchhoff.
Astfel
Ik = 0 , (1.46)
k B

unde B este mul imea de noduri a circuitului (k = 1, 2, 3,..., N – 1).

2. Aplicarea teoremei a doua a lui Kirchhoff

Se poate de reamintit enun ul teoremei 2 a lui Kirchhoff sub prima
form a acestuia: într-un circuit închis (ochi) f t.e.m. suma
algebric a c derilor de tensiune este nul :

Uk = 0 , (1.47)
k P

unde P este mul imea de indici ale laturilor ce intr în componen a

ochiului. Semnul „+” în suma de mai sus corespunde cazului când
sensul de referin al tensiunii laturii coincide cu direc ia în care se
parcurge ochiul; în caz contrar, semnul tensiunii este „–”.

Exemple.
1. S se verifice teorema 2 Kirchhoff pentru ochiurile specificate pe diagrama
de tensiuni din figura din dreapta. Tensiunile pe diagram sunt indicate în
vol i.

55
 Valentin G U

Pentru ochiurile (1), (2) i (3) se pot scrie

urm toarele ecua ii cunform (1.47):
ochiul (1): 8 + 17 – 25 = 0;
(2): 15 + 10 – 25 = 0;
(3): 17 – 10 – 7 = 0.
adar, pentru aplicarea celei de a doua
teoreme a lui Kirchhoff conform primului enun , nu este necesar s se figureze
circuitul electric în detaliu; este suficient s se prezinte numai nodurile i laturi-
le cu sensul tensiunilor la borne (v. figura). Asemenea prezentare, ca i în cazul
primei teoreme a lui Kirchhoff, poart denumirea de diagram orientat (de
tensiuni) sau graf orientat .
2. Este dat un circuit cu L = 6 laturi i N = 4 noduri (v. figura adiacent ) se
cunosc trei tensiuni la borne. S se determine tensiunile necunoscute i s se
prezinte diagrama orientat de tensiuni.

a b
Din figura a necunoscute sunt tensiunile U1, U2 i U3. Din ochiul (1) rezult :
U1+ 10 – 40 = 0; U1 = 30 V.
Din ochiul (2) ob inem:
U2 + 20 – 10 = 0; U2 = – 10 V.
Din ochiul (3) ob inem:
U3 – U2 – U1= 0; U3 = 20 V.
Diagrama orientat a tensiunilor este prezentat în figura b.
Dar câte ecua ii (independente) pot fi scrise conform teoremei 2
Kirchhoff ? Num rul ecua iilor independente de tensiuni pe ochi
este egal cu num rul ochiurilor i n d e p e n d e n t e .
O c h i u l se consider i n d e p e n d e n t în raport cu alte ochiuri
dac nu este constituit din laturile acestora. O defini ie i mai

56
 Valentin G U

simpl : ochiul este independent dac con ine cel pu in o latur

nou . Drept exemplu, în figura 1.35 ochiurile formate din laturile 1,
3, 6; 2, 4, 6 i 3, 4, 5 sunt independente
fiindc toate au câte o latur (cel pu in)
pe care nu o au celelalte. Ochiul îns
format din laturile 1, 2 i 5 nu este inde-
pendent din simplu motiv c nu con ine
Fig. 1.35. nici o latur care nu ar apar ine celor trei
ochiuri. A adar, dac num rul total de laturi ale unui circuit este L
iar num rul total de noduri – N, în conformitate cu teorema lui
Euler, num rul de ochiuri independente este:

M = L – (N – 1). (1.48)
Aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff într-un circuit cu L laturi
i N noduri, se ob ine un sistem de ecua ii independente M = L – N
+1 de tensiuni pe ochiuri:
Um = 0 , unde p = 1, 2, ..., M .
m P

În continuare vom demonstra utilizarea teoremei 2 Kirchhoff în cea

de-a doua formulare, enun ul c reea este: înte-un ochi indepen-
dent de circuit suma algebric a t.e.m. este egal cu suma algebric
a c derilor de tensiune. S ne clarific m, despre ce este vorba.
Foarte frecvent circuitele de c.c. sunt constituite doar numai din re-
zistoare i surse de tensiune. Dup echivalarea elementelor reale de
circuit cu elemente ideale, o latur k a circuitului poate fi compus
doar numai dintr-un rezistor ideal i o surs ideal de tensiune,
legate în serie. În a a caz se poate scrie:

Em = Im Rm (p = 1, 2, ..., M ). (1.49)
m P m P

Din rela ia (1.49) urmeaz c la aplicarea teoremei 2 Kirchhoff sub

aceast form , ochiul de re ea se parcurge de dou ori: o dat pentru
t.e.m. i a doua – pentru c derile de tensiune pe rezistoare.
57
 Valentin G U

În privin a semnelor „+, – ”: semnul unei t.e.m. este „+” dac sensul
ei coincide cu sensul ales pe ochi, în caz contrar este „–”; sensul
unei c deri de temsiune Im Rm este „+” dac sensul curentului prin
rezistor coincide cu sensul ales pe ochi, în caz contrar este „–”. S
vedem toate acestea, cum se spune – „în lucru”.
Exemple.
1. S se deduc ecua iile, satisf cute de intensit ile curen ilor prin cele trei la-
turi ale circuitului de c.c.din figura 1.36.
În circuit observ m dou noduri N = 2 i
trei laturi L = 3. Prin urmare, con-form
teoremei 1 Kirchhoff (sau mai laconic
Kirchhoff – 1) pot fi scrise N – 1 = 2 –
– 1 = 1 ecua ii; conform Kirchhoff – 2 se
pot scrie M = L – N + 1 = 2 ecua ii.
Aceste ecua ii sunt:
Fig. 1.36.
pentru nodul (a) I1 + I2 – I3 = 0;
pentru ochiul (1) E1– E2 = I1R1 – I2R2;
(2) E2+ E3 = I2R2+ I3R3.
Semnul termenilor în partea stâng i dreapt a ecua iilor scrise conform teore-
mei 2 Kirchhoff se determin a a cum a fost men ionat în ultimul alineat.
Observa ie. Dac circuitul liniar con ine i surse de curent, atunci pentru ochi-
urile cu aceste surse se aplic forma general a teoremei 2 Kirchhoff, în care se
înlocuiesc în func ie de curen i numai tensiunile la bornele rezistoarelor, iar
tensiunile la bornele surselor de curent se p streaz ca necunoscute (v. exem-
plul ce urmeaz ).
2. S se ob in ecua iile circuitului din figura 1.37 aplicând, unde-i posibil,
forma particular a teoremei Kirchhoff-2.
În schema propus N = 3, deci conform
Kirchhoff-1 pot fi scrise dou ecua ii:
(a) I1 = I3 + I4 + Ig ;
(b) I2 + I3 + I5 + Ig = 0;
În ecua iile de mai sus s-a înlocuit I6 cu
Ig, unde este curentul debitat de sursa
Fig. 1.37.

58
 Valentin G U

ideal de curent. Conform teoremei Kirchhoff-2 pot fi scrise 5 – 3 + 1= 3 ecua-

ii i anume:
(1) E1 = I1R1+ I4R4;
(2) 0 = I3R3 – I5R5 – I4R4;
(3) –E2 = I5R5 – I2R2 .
Ultima ecua ie pentru ochiul (4) ce con ine sursa ideal de curent se poate scrie
pa baza formei generale Kirchhoff-2: (4) – I3R3 – Ug = 0.

1.3.2. Rezolvarea circuitelor cu ajutorul

teoremelor lui Kirchhoff

Procesul de rezolvare a circuitelor electrice de c.c. i ob inerea

valorilor numerice ale intensit ilor curen ilor i tensiunilor cuprin-
de trei etape:
– stabilirea i scrierea sistemului de ecua ii al circuitului;
– solu ionarea sistemului de ecua ii i determinarea necunos-
cutelor (curen i i tensiuni);
– verificarea corectitudinii calculelor.
Prima etap începe cu r spunsul la întrebarea: câte ecua ii trebuie
de scris? R spunsul este evident: exact atâtea ecua ii, câte necunos-
cute sunt prezente. A doua întrebare fireasc : câte ecua ii se scriu în
conformitate cu teorema întâi i câte – cu teorema a doua a lui
Kirchhoff ? R spunsul este: dac circuitul liniar de c.c. con ine L la-
turi i N noduri, atunci:
– conform teoremei 1 Kirchhoff se scriu N – 1 ecua ii pentru
curen ii laturilor ce au acces la nodul n (n = 1, 2, ..., N – 1);
– conform teoremei 2 Kirchhoff se scriu L – ( N – 1)=M ecu-
ii între cele L tensiuni la bornele laturilor.
a dar, sistemul de ecua ii este:

Ik = 0 (a = 1, 2, ..., (N – 1)) (1.50)

k A

conform teoremei 1 Kirchhoff i

59
 Valentin G U

Em = Im Rm (p = 1, 2, ..., M ). (1.51)
m P m P

Ecua iile (1.50) i (1.51) includ i situa iile particulare în care latura
m este alc tuit numai dintr-un rezistor (Em = 0 ) sau numai dintr-o
surs t.e.m. (Rm = 0).
Dac circuitul are i surse de curent, atunci:
– sursa de curent determin curentul prin latura respectiv
(acesta nu mai este necunoscut ), num rul necunoscutelor se reduce
cu o unitate la curen i, dar adaug o nou necunoscut care este
tensiunea la bornele sursei de curent;
– num rul de ochiuri pe care se pote scrie a doua teorem
Kirchhoff se reduce dar, pentru ochiurile r mase se poate aplica
teorema 2 Kirchhof în forma general . Prin urmare, i în acest caz
rezult un sistem de L ecua ii cu L necunoscute care sunt toate
tensiunele la bornele generatoarelor de curent i toate intensit ile
curen ilor prin laturile care nu con in surse de curent.
În continuare, vom urm ri cele expuse mai sus prin analiza a dou
circuite de c.c.
Exemple.
1. S se determine intensit ile curen ilor debita i de cele dou surse de t.e.m.
ale circuitului din figura 1.38, unde E1 = 19 V, E2 = 7 V, R1 = 2 , R2 = 1 ,
R3 = 3 .
Etapa 1.
În circuit sunt N = 2 noduri i L = 3
laturi. Este clar c ecua ii trebuie s se
stabileasc : (N – 1) + L – (N – 1) = L;
în cazul de fa : 2 – 1 + 3 – 2 + 1 = 3.
Conform teoremei 1 Kirchhoff : N – 1
Fig. 1.38. = 2 – 1 = 1ecua ii;
conform teoremei 2 Kirchhoff : L – (N – 1) = 3 – 2 + 1= 2 ecua ii. Astfel, se
ob in trei ecua ii:
nodul (a) I1 + I2 = I3 ;
ochiul (1) E1 = I1R1+ I3R3;
E2 = I2R2 + I3R3.

60
 Valentin G U

Înlocuind cu valorile numerice se ob ine sistemul de ecua ii:

I1 + I 2 = I 3 ;
19 = 2I1 + 3I3 ;
7 = I2 + 3I3 ;
Aici se încheie prima etap , prin ob inerea unui sistem de trei
ecua ii neconoscute – cei trei curen i I1, I2 i I3.
Etapa 2. Rezolvarea sistemului de ecua ii i determinarea necunoscutelor.
Folosind prima ecua ie, înlocuim I3 în celelalte dou :

19 = 2I1 + 3 (I1 + I2) = 5I1 + 3 I2 ;

7 = I2 + 3 (I1 + I2) = 3 I1 + 4 I2 .
S-a ob inut un sistem din dou ecua ii cu dou necunoscute I1 i I2 care pot fi
calculate, de exemplu prin metoda reducerii, sau utilizând determinan ii.
Astfel, I1 = 5 A i I2 = – 2A.
Etapa 2 se încheie cu determinarea curentului I3 , din prima ecua ie de unde
rezult :
I1 + I2 = 5 – 2 = 3 A = I3.

Având valorile cunoscute ale intensit ilor curen ilor se pot construi diagramele
orientate (grafurile) de curen i (figura 1.39, a) i tensiuni (figura 1.39, b).

Fig. 1.39. Diagramele orientate (grafurile) curen ilor (a) i tensiunilor (b)
circuitului de curent continuu.
Totul este bine, dar... cum r mâne cu etapa 3 – verificarea? R spuns la aceast
întrebare r mâne s se dea ulterior. Acum îns trebuie s fie clar un lucru, imp-
ortant: verificarea prin folosirea teoremelor Kirchhoff nu detecteaz eventuala
eroare de calcul! Este necesar deci un alt instrument.
Teorema conserv rii puterilor. S consider m ecua iile ob inute
prin aplicarea teoremei 1 Kirchhoff tuturor nodurilor unui circuit
electric. Înmul ind fiecare din aceste ecua ii cu poten ialul nodului
61
 Valentin G U

respectiv i sumând toate rela iile astfel ob inute, rezult :

n
Vj Ik = 0. (1.52)
j= 1 k (j)

Dat fiind faptul c în rela ia (1.52) în membrul stâng fiecare din

curen i figureaz de dou ori (odat înmul ind poten ialul Vk(e) al
nodului din care iese curentul cu semnul „+”, i odat Vk(i) al nodu-
lui în care intr curentul, cu semnul „–”), rela ia (1.52) poate fi res-
cris sub forma:
l l
Ik (Vk(e)– Vk(i)) = Uk Ik = 0, (1.53)
k= 1 k= 1

deoarece diferen a Vk(e)– Vk(i) este tocmai tensiunea Uk la bornele

laturii k. În conformitate cu acest rezultat, numit teoremma con-
serv rii puterilor suma puterilor schimbate pe la borne de
laturile unui circuit electric complet (închis) cu câmpul electromag-
netic al surselor t.e.m. este întotdeauna nul .
Folosind rela ia U + E = I R pentru fiecare latur activ de curent
rezultatul (1.53) se mai poate pune sub forma:
l l
Ik (Rk Ik – Ek) = Uk Ik = 0, (1.53)
k= 1 k= 1

sau
l l
2
Rk I k = Ek Ik , (1.54)
k= 1 k= 1

corespunzând urm torului enun al teoremei: suma puterilor

consumate prin efect electrocaloric ireversibil (Joule) în rezisten-
ele unui circuit electric complet este egal cu suma algebric a
puterilor cedate de sursele de energie electric .
Verificarea egalit ii (1.54) pentru un circuit electric se nume te
bilan ul puterilor circuitului respectiv.
Revenind la exemplul cu figura 1.38, poate fi efectuat verificarea,
adic

62
 Valentin G U

Etapa 3. Puterea dat de surse:

E1I1 – E2I2 = 19 · 5 – 7 · 2 = 95 – 14 = 81 W.
Puterea consumat în rezistoare:
2 2 2
R1 I1 + R2 I2 + R3 I3 = 2 · 25 + 1· 4 + 3 · 9 = 81 W.
adar,
2 2 2
R1 I1 + R2 I2 + R3 I3 = E1I1 – E2I2 i

81 W = 81 W.

În concluzie se poate afirma c verificarea calculelor se finalizeaz

cu bilan ul puterilor.
2. S se efectueze analiza circuitului din figura 1.40; valorile t.e.m. ale surse-
lor de tensiune, a intensit ii curentului sursei de curent i valorile rezisen elor
sunt date direct în dreptul elementelor respective.
În acest exemplu se va executa doar
etapa 1 (a a se pune problema).
Deoarece circuitul are L = 6 i N = 4,
ecua ii trebuie s se scrie 6: trei pentru
curen i i trei de tensiuni. Se ob ine:
(a) I1 = I2+ I3 ;
(b) I4 = 0,25+ I3 ; Fig. 1.40.
(c) I4 + I5= 0,25.
Acestea sunt trei ecua ii de curen i scrise conform teoremei 1 Kirchhoff; urm -
toarele trei ecua ii – de tensiuni, se scriu conform teoremei 2 Kirchhoff:
(1) 9 = 10 I1 + 5 I2 ;
(2) – 6,5 = 5 I2 – 15 I4 – 20 I3;
(3) 0 = Ug – 15 I4.

63
 Valentin G U

Diagramele orientate (grafurile) de curen i (a) i tensiuni (b) sunt reprezentate

în figura de mai sus. Solu iile respective sunt marcate pe figuri în amperi (A) i
vol i (V ).
În multe cazuri concrete, circuitele liniare pot fi analizate direct,
construindu-se concomitent ambele diagrame. S urm rim aceast
„tehnologie”.
Exemplu. se determine intensit ile curen ilorprin laturile circuitului rep-
rezentat în figura1.41,a. Valorile t.e.m. i a rezisten elor sunt notate pe schem .

Fig. 1.41.
Circuitul are N = 3 i L = 7. Nodul
(c) este conectat la mas , între nod-
urile (a) i (c), respectiv (b) i (c) sunt conectate cele dou surse cu t.e.m. , de
12 V i 6 V; deci poten ialele nodurilor (a) i (b) fa de mas sunt cunoscute:
Va = 12 V i Vb = 6 V. diferen a de poten ial între nodurile (a) i (b) este egal
Va – Vb = 12 – 6 = 6 V (figura 1.41, b).
Cum se vede în schem , rezistoarele de 3 k i 6 k sunt conectate între nod-
ul (a) i mas ; intensit ile curen ilor prin aceste rezistoare sunt: 12 V / 3 k =
4 mA i 12 V / 6 k = 2 mA. În mod asem tor se calculeaz curen ii prin
rezistorul de 1 k legat între nodul (b) i mas , precum i prin rezistoarele de
2 k i 6 k legate între nodurile (a) i (b) (figura 1.41, c).
Este simplu de calculat curen ii debita i de sursele ideale de t.e.m., prin aplica-
rea teoremei 1 Kirchhoff pentru nodurile (a) i (b) (figura 1.41, d). Diagrama
de tensiuni complet (figura 1.41, e) justific valorile curen ilor ob inu i în dia-
grama de curen i.
Merit de subliniat c utilizarea teoremelor Kirchhoff în calculele
i analiza circuitelor liniare de c.c. nu totdeauna este justificat . De
exemplu, în cazul circuitelor liniare cu o unic surs de t.e.m., este
rezonabil utilizarea a a-numitei metode de transfigur ri
simple. Vom exemplifica aceasta pe un caz concret. Presupunem

64
 Valentin G U

dat circuitul de c.c. liniar cu o singur surs de energie, schema rep-

rezentat îm figura 1.42, a. Cum se vede, N = 2 i L = 3 i, conform

Fig. 1.42. Schema echivalent a unui circuit

liniar de c.c.
celor expuse anterior ar trebui de stabilit sistemul de ecua ii (în
cazul de fa , 1 ecua ie în curen i 2 – 1 = 1 i dou ecua ii în tensi-
uni L – N +1 = 3 – 2 + 1 = 2), de rezolvat sistemul de trei ecua ii cu
trei necunoscute – curen ii I1, I2, i I3 i de finalizat cu verificarea
solu iei. Toate acestea nu prezint dificult i în acest caz, dar se
poate, totu i de procedat i mai simplu, apelând la metoda trans-
figur rilor simple. Cu unele elemente ale acestei metode ne-am
întâlnit deja, în cazul calculelor rezisten ei echivalente a dou sau
mai multe rezistoare, conectate în serie sau paralel. Exerci iul
efectuat în figura 1.42 pozi iile b, c i d în literatura de limb rus
poart denumirea de „ – ”, ceea ce în traducere
înseamn înf urare – desf urare. Într-adev r, de la pozi ia a la
pozi ia d are loc „înf urarea schemei”: rezistoarele R2 i R4 sunt
conectate în serie, deci R24 = R2 + R4; rezistoarele R3 i R24 sunt
conectate în paralel, deci R3 24 = R3 (R2 + R4)/ R3 + (R2 + R4), pozi-
ia c (în urma acestei transfigur ri nodul (a) s-a transformat din real
în eliminat); rezistoarele R1 i R3 24 sunt conectate în serie, deci rezi-
sten a echivalent a circuitului va fi
65
 Valentin G U

R3 (R2 + R4)
R1 3 24 = R1 + R3 24 = R1 + .
R3 + R2 + R4
E
Iar acum se poate calcula curentul primei laturi I1 = .
R1 3 24
Curen ii I2 i I3 pot fi determina i dac se cunoa te tensiunea U(a b)
(aici, practic începe „desf urarea” schemei) care poate fi calculat
conform regulei divizorului de tensiune (§ 1.1.3):

R 3 24 U(a b)
U(a b) = E ; I3 = (legea lui Oh); I2 = I1 – I3 .
R1 + R 3 24 R3

Volumul de lucru se poate dovedi ceva mai mare, dar el este

elementar, ceea ce mic oreaz considerabil probabilitatea erorilor.
În continuare vom mai analiza un caz, demn de aten ie aparte.
Exemplu.
se determine c derea de tensioune la bornele rezistorului de 150 i inten-
sitatea curentului prin rezistorul de 300 din circuitul de c.c. reprezentat în
figura 1.43, a.

a b
Fig. 1.43.
Circuitul dat poate fi echivalat cu cel din figura 1.43, b dac se ine cont c :
– rezistoarele de 100 i 200 sunt în serie i echivalente cu un rezistor
de 300 ;
– rezistoarele de 300 i 600 sunt legate în paralel i echivalente cu
un rezistor de 200 ;
– sursele de 200 V i 55 V în serie, sunt echivalente cu una singur , cu
sensul celei de 200 V, de valoare 145 V.
Circuitul echivalent ob inut în urma acestor modific ri este reprezentat în figu-
ra 1.43, b. U or de observat c schema a devenit mai simpl i con ine cu o
66
 Valentin G U

latur mai pu in, fiind L = 3 iar N = 2. Nu vom intra de aceast dat în detaliile
de rezolvare a acestui nou circuit, ci vom prezenta solu ia din figura 1.44. Solu-

Fig. 1.44. Diagrame orientate i solu ii (schema echivalent , 1.43, b).

ia ob inut pentru circuitul echivalent este suficient pentru determinarea
rimilor c utate. În figura dat mai sus sunt reprezentate diagramele
orientate (grafurile) de curen i i tensiuni ale circuitului dat (figura 1.43, a), de-
duse din diagramele circuitului echivalent (figura 1.43, b), în mod direct.
Acest exemplu este semnificativ prin faptul c în urma transfigur -
rilor echivalente a schemei din figura 1.43, a s-a ob inut schema
echivalent din figura 1.43, b în care elementele pasive (rezistoare-
le) formeaz o stea. Cum se procedeaz mai departe? Vom vedea
în continuare.

1.3.3. Rela ii de transfigurare

T r a n s f i g u r a r e a unui circuit const în transformarea acestuia

într-un circuit echivalent: cunoscutele exemple de conectare a rezis-
toarelor în serie i în paralel, echivalarea unui generator real de
tensiune cu un generator real de curent etc.
În electritehnic metodele de transfigurare sunt folosite pentru
simplificarea circuitelor, a calculelor i analizei acestor circuite –
lucru care a fost men ionat deja, ceva mai sus.
În continuare, vom studia câteva tipuri de transfigur ri, înc necu-
noscute la acest moment.

67
 Valentin G U

1. Transfigurarea stea- triunghi i triunghi-stea. În figura

1.45, a este dat un circuit, configura ia c ruia permite catalogarea
lui ca circuit în stea, iar cel din figura 1.45, b – ca circuit în triunghi
Elementele acestor circuite sunt R1, R2 i R3, respectiv R12 , R23 i
R31.

Fig. 1.45.
Circuitul în stea are trei laturi legate între un nod central i bornele
de acces, iar circuitul în triunghi are cele trei laturi legate direct
între cele trei borne de acces.
A transfigura triunghiul în stea înseamn a g si elementele R1, R2
i R3 ale unui circuit în stea care poate înlocui în orice condi ii
circuitul în triunghi, deci care este echivalent cu acesta. Prin urma-
re, se dau R12, R23 i R31 i se cer R1, R2 i R3.
Punându-se problema echivalen ei în orice condi ii, cele dou circu-
ite sunt echivalente i atunci când se alimenteaz numai la o singur
pereche de borne, de exemplu între bornele (1) i (2), fiind borna
(3) în gol, liber (a a cum este ar tat în figura 1.45). În acest caz
cele dou rezisten e echivalente R1, i R2 trebuie s fie egale (în
sum ) cu :
R12 (R23 + R31)
R1 + R2 = .
R12 + R23 + R31
În mod analog, alimentând pe la bornele (2), (3) i (3), (1) se ob in
rela iile urm toare:
R23 (R31 + R12)
R2 + R3 =
R12 + R23 + R31

68
 Valentin G U

R31 (R12 + R23)

R3 + R1 =
R12 + R23 + R31
Din adunarea celor trei ecua ii se ob ine:
R12 R23 + R23 R31 + R31R12
R1 + R2 + R3 = .
R12 + R23 + R31
Dac din aceast rela ie se scad pe rând câte una dintre ecua iile
precedente, pentru R1, R2 i R3 se ob ine:

R12 R31 R23 R12 R31 R23

R1 = ; R2 = ; R3 = .
R12 + R23 + R31 R12 + R23 + R31 R12 + R23 + R31
(1.55)
Dac rezistoarele din laturile triunghiului sunt de egal valoare,
adic R12 = R23 = R31 = R atunci se ob ine: R1 = R2 = R3 = R /3.
Aceast particularitate i raportul rezisten ei laturilor triunghi-stea
este frecvent utilizat în electrotehnica practic . (de exemplu, la
pornirea unor motoare electrice asincrone).
Transfigurarea stea triunghi. Pentru aceasta cele dou circuite se
alimenteaz pe rând ca în figura 1.45, de exemplu pe la bornele (1)
i (2), cu bornele (3) i (2) în scurtcircuit. Se calculeaz
conductan ele echivalente care trebuie s fie egale i se ob ine:
G1 (G2 + G3)
G12 + G31 = ;
G1 + G2 + G3

G2 (G3 + G1)
G23 + G12 = ;
G1 + G2 + G3

G3 (G1 + G2)
G31 + G23 = .
G1 + G2 + G3

69
 Valentin G U

Dac acest sistem de ecua ii se rezolv asem tor cazului prece-

dent, se ob ine:

G1 G2 G2 G3 G3 G1
G12 = ; G23 = ; G31 = .
G1 + G2 + G3 G1 + G2 + G3 G1 + G2 + G3
(1.56)
inând cont c G = 1 / R , pot fi ob inute expresii pentru R12, R23 i
R31 :
R1R2 R2R3 R3R1
R12 = R1 + R2 + ; R23 = R2 + R3 + ; R31 = R3 +R1 + .
R3 R1 R2
(1.57)
Dac conductan ele circuitului în stea sunt în toate laturile egale,
adic G1 = G2 = G3 = Gst = 1 / R tr , ob inem:

1 Gs t 1
G12 = G23 = G31 = = =
R tr 3 3 R st
de unde rezult
R tr
R st = , ca i în cazul precedent.
3
În rela iile de mai sus R s t este rezisten a laturei de stea, respectiv
R t r – de triungi.
Exemplu.Eficien a acestui tip de transfigur ri poate fi urm rit în schema
din figura 1.46, unde în pozi ia a este schema unui pod neechilibrat iar în
pozi ia b – schema dup transfigurarea stelei r1, r2, i r5 în triunghiul rab , rbc
i rca .

a b
Fig. 1.46.

70
 Valentin G U

2. Transfigurarea circuitelor în generatoare echivalente.

Metoda generatorului echivalent

În unele cazuri practice apare necesitatea studierii regimului de

func ionare a unei laturi dintr-un circuit electric complex, în
dependen de modificarea rezisten ei acestei laturi. În acest caz nu
este necesar de efectuat calcule voluminoase ale circuitului în
ansamblu, dac se utilizeaz metoda generatorului echivalent. În
conformitate cu aceast metod , influen a tuturor surselor circui-
tului asupra laturii în cauz poate fi înlocuit cu ac iunea unui
generator echivalent conectat în serie cu latura, cu t.e.m. Eec i
rezisten a intern rec (indicele „ec” însemn „echivalent”).
Vom demonstra posibilitatea acestei transfigur ri pentru determi-
narea curentului în latura cu un rezistor variabil r, din schema repre-
zentat în figura 1.47, a.

Fig. 1.47. Schemele circuitului pentru determinarea curentului unei

laturi dup metoda generatorului echivalent.

71
 Valentin G U

Presupunem c sunt date E1, E2, E3 i rezistoarele r1, r2, r3, r4, r5 ale
schemei. Pentru a stabili dependen a curentului de rezisten a r sepa-
m latura, restul circuitului fiind inclus în dreptunghiul cu linie
punctat , indicând bornele a i b prin care acesta este conectat cu
latura investigat (figura 1.47, b). Partea selectat a circuitului
având dou borne, este un cuadripol activ A, litera A în interiorul
dreptunghiului indicând c influen a surselor E1, E2 i E3 asupra
laturii studiate nu este nul .
Conect m în latura cu pricina dou surse de t.e.m. egale ca m rime
dar cu sens opus, E' i E" (pozi ia c, în aceea i figur ); evident, cu-
rentul I în latur va fi acela i ca i în pozi ia b. Acest curent poate fi
interpretat ca suprapunerea curen ilor Ia provocat de E', E1, E2, E3
(schema pozi ia d) i Ib – sub ac iunea t.e.m. E" (schema pozi ia e,
unde laturile circuitului nu con in surse, deci dreptunghiul este
pasiv i notat P).
Pentru ca curentul I al laturii cercetate s fie egal cu curentul Ib din
schema figura 1.47, e sursa E' se alege de a a valoare ca curentul Ia
fie egal cu zero. Aceast condi ie poate fi respectat , dac t.e.m.
E' va fi egal cu tensiunea de mers în gol la bornele a i b a circu-
itului: E' = Uabg ol .
Valoarea t.e.m. E' pentru aceste condi ii poate fi determinat i pa
cale analitic ; în acest caz, utilizând lagea lui Ohm pentru o latur
din circuit cu t.e.m. E' i tensiunea Uab (schema 1.47, d):

Uab – E'
Ia = .
r
Din aceast ecua ie se vede c pentru curentul Ia = 0 t.e.m. E' este
egal cu tensiunea de mers în gol Uabg ol la bornele a i b ale
schemei. Prin urmare, pentru a determina curentul I al circuitului
ini ial este suficient de studiat numai schema din figura 1.47, e cu
sursa de t.e.m. E" = E' = Uabg ol . Acest circuit const din elementul
rezistiv al laturii studiate r înseriat cu rezisten a de intrare rin a
celeilalte p i ale schemei (rin = r ) fa de bornele a i b (schema
1.47, f ). Rezisten a de intrare a p ii pasive a circuitului din figura

72
 Valentin G U

1.47, e poate fi calculat , inându-se cont de regula: generatoarele

de t.e.m. se scurtcircuiteaz , iar laturile cu generatoarele de curent
se rup. Astfel, rezisten a de intrare fa de bornele a i b (schema
1.47, a) va fi:
r6 (r' + r4)
rin = ,
r6+ r' + r4

r1 r2 r3 + r1 r3 r5 + r2 r3 r5
unde r' = .
r1 r2 + r1 r3 + r1 r5 + r2 r3 + r2 r5

Influen a t.e.m. E" asupra rezisten ei r din schema figura 1.47, f

poate fi prezentat ca influen a generatorului echivalent de t.e.m.
Eechiv care este egal cu tensiunea de mers în gol la bornele a i b la
care se conecteaz latura cercetat :
Eechiv = E" = Uabg ol .
Rezisten a intern a generatorului echivalent este egal cu rezisten a
de intrare a celeilalte p i pasive ale schemei fa de bornele a i b,
la care se conecteaz latura men ionat :
rechiv = rin .
Cunoscând Eechiv i rechiv ale generatorului echivalent (schema
1.47, f ) se poate calcula curentul prin latura studiat :

Eechiv
I = . (1.58)
r + rechiv

Aceast metod de calcul a curentului printr-o latur a unui circuit

electric complex este numit metoda generatorului echivalent
sau metoda dipolului activ; prima dintre aceste denumiri este
legat cu efectul înfluen ei circuitului în ansamblu asupra laturii
studiate, drept influen a unui generator echivalent. A doua denumire
este legat de faptul c , în raport cu latura în cauz restul circuitului
conectat cu latura prin bornele a i b, este numit dipol.

73
 Valentin G U

Ceea ce pare curios i important de subliniat este faptul c în

literatura de specialitate occidental aceste metode poart denumi-
rea de teoreme ale lui Helmholtz i Thevenin. În literatura respec-
tiv sovietic (de limb rus ) foarte pu ini autori pomenesc numele
savan ilor men iona i.
Este clar din cele expuse mai sus c teorema Helmholtz –Thevenin
se refer la generatorul echivalent de tensiune. Judecând în mod
analog, poate fi introdus conceptul de generator echivalent de
curent ceea ce a i fost f cut de un alt savant – Norton, prin teorema
care-i poart numele. Generatorul echivalent de tensiune se poate de
transfigurat în generator echiva-
lent de curent (figura 1.48) i în
a fel se ob ine generatorul echi-
valent de curent al circuitului în
raport cu bornele A i B. Se poate
enun a deci urm toarea teorem
a generatorului echivalent de cu-
rent al unei re ele active: în raport
cu dou borne A i B orice circuit Fig. 1.48. Transfigurarea genera-
liniar activ de c.c.se poate transfi- torului echivalent de tensiune (a)
în generator echivalent
gura într-un generator echivalent de curent (b).
de curent având Ig = IscAB = UAB 0 / RAB0 i conductan a echivalent
GAB0 = 1 / RAB0 .
consider m generatorul echivalent de curent al unui circuit, care
debiteaz pe un receptor de conductan G = 1 / R . Calcul m
tensiunea UAB la bornele receptorului:

1
UAB = IAB R = IAB .
G
Folosind cunoscuta teorem a divizorului de curent, ob inem IAB:

RAB 0 G
IAB = Isc AB = IscAB .
R + RAB 0 G + GAB 0
Înlocuind în expresia tensiunii, vom ob ine pentru aceasta:
74
 Valentin G U

Isc AB
UAB = . (1.59)
G + GAB 0

Rela ia (1.59) este exprimarea matematic a teoremei lui Norton,

care poate fi enun at astfel: tensiunea la bornele unei laturi pasive
de conductan G conectate între bornele A i B ale unei re ele
liniare active de c.c. este egal cu raportul dintre intensitatea cu-
rentului care se stabile te la scurtcircuitarea bornelor i suma
dintre conductan a G a laturii i conductan a GAB 0 a re elei pasi-
vizate fa de bornele A , B.

1.3.4. Teorema transferului maxim de putere

Pentru circuitul activ reprezentat în figura 1.49 tensiunea pe reziste-

a de sarcin rs , conform legii lui Ohm pentru un sector (latur )
pasiv de circuit, este egal : Uab = I rs . Anterior a fost ar tat c
t.e.m. a unei surse de energie este : E = Uab+ r I, unde r este rezis-
ten a intern a sursei. Înlocuind Uab se poate scrie:
E = Uab+ r I = r I + rs I . (1.60)
Exptresia (1.60) este ecua ia ce reflect starea echilibrului electric
într-un circuit simplu închis. Din aceast ecua ie se poate ob ine
legea lui Ohm pentru un circuit simplu închis cu generator
echivalent de t.e.m..E (figura 1.48, a):

E
I= . (1.61)
r + rs
Puterea circuitului extern este
2
rs E
2
Ps = rs I = . (1.62)
2
(r + rs)

75
 Valentin G U

Curentul în circuitul exterior al generatorului echivalent de curent

(schema de transfigurare paralel , figura 1.48, b) poate fi calculat:

U rs I
I = Ig – = Ig –, (1.63)
r r
unde Ig (în figura 1.51 notat Ik) este curentul sumar al generatorului,
I – curentul debitat pe sarcin i de unde
r
I = Ig .
( r + rs )

Fig. 1.49. Schema unui circuit Fig. 1.50. Regim de func ionare a sursei de
închis de curent. energie: a – nedorit (mers în gol); b – inadmisibil
(scurtcircuit)

a b
Fig. 1.51. Scheme reale ale surselor de energie:
a – de tensiune (schema consecutiv ); b – de curent
(schema paralel de transfigurare).

76
 Valentin G U

Puterea dezvoltat în sarcin (figura 1.49) va fi egal :

2 2
rs I g r
2
Ps = rs I = . (1.64)
2
(r + rs)
Aceast putere este nul în dou cazuri: în regimul de mers în gol
(rs = ) i cazul de scurtcircuit (rs = 0). Puterea debitat pe sarcin
este maxim atunci când rela ia rs/(r+rs)2 atinge valoarea maximal ;
luând derivata de gradul întâi a acestei frac ii i egalând-o cu zero,
vom afla condi ia de transmitere a puterii maxime de la surs pe
sarcin :
d r (r + rs) 2 – 2 r (r + rs)
= = 0
d t (r + rs) 2 (r + rs) 2

sau
(r + rs) 2 – 2 r (r + rs) = 0,

de unde se determin
rs = r. (1.65)

În cazul generatorului de t.e.m. E (schema consecutiv , figura 1.51,

a) puterea absorbit de sarcin (receptor) :
2
P=rI .
Conform legii lui Ohm (schema 1.49) :
E
I= ,
(r + rs)
puterea va fi
2 2
rs E E
P= = . (1.66)
2 2
(r + rs) r
+ rs
rs

77
 Valentin G U

T.e.m. fiind dat , puterea va fi maxim când numitorul va fi minim.

Pentru a g si minimul numitorului, constat m c produsul terme-
nilor este constant, adic :
r
· rs = r.
rs
Este cunoscut din matematic : dintre toate perechile de numere al
ror produs este constant, suma numerelor e minim când ele sunt
egale; de exemplu, 1 16 = 2 8 = 4 4 4 + 4 < 2 + 8 < 1 + 16.
Prin urmare, deoarece produsul termenilor din paranteza de la
numitor (rela ia 1.66) este constant, suma lor va fi minim când ei
sunt egali:
r
= rs rs = r . (1.67)
rs
Am ob inut aceea i condi ie ca i în cazul generatorului de curent,
rela ia (1.65).
În acest caz puterea maxim va fi:
E2
Pmax = . (1.68)
4r
Se ajunge astfel la enun ul teoremei transferului maxim de
putere: un generator transfer unui rezistor(sarcine) o putere
maxim E 2 / 4 r atunci când rezisten a rezistorului este egal cu
rezisten a intern a generatorului.
Puterea poate fi deci reprezentat ca func ie de R (rs) observând c :
– pentru R = 0, puterea P = 0 (v. figura 1.52);
– R = Ri (r), puterea P = Pmax ;
– R = , puterea P = 0.
Receptorul care satisface condi ia de transfer maxim de putere este
considerat adaptat sursei. Adaptarea receptoarelor este important
i se utilizeaz pe larg în tehnica semnalelor (televiziune, radioteh-
nic etc.).
78
 Valentin G U

Prin urmare, puterea generatorului de energie se consum , par ial

debitat pe sarcin , par ial irosit în interiorul s u. Chiar i în cazul
unui regim adaptat puterea pierdut în interiorul sursei de energie
este egal cu o jum tate din puterea total , adic :
P = r I = rs I = E I / 2 .
2 2

Se poate defini randamentul transferului de energie ca :

P t P
= = ,
Pg t Pg
unde P = rs E / (r + rs)2 este puterea debitat pe sarcin iar
2

Pg = E / (r + rs). Prin înlocuire se ob ine:

2

rs 1
= = . (1.69)
r + rs 1 + r / rs
Din formula (1.69) se vede c în cazul mersului în gol când rs =
randamentul este gol = 1; în caz de scurtcircuit, când rs = 0 randa-
mentul sc = 0. În regim adaptat (r = rs) ad = ½ = 0,5.

Fig. 1.52.
Fig. 1.53.
În figura 1.53 sunt reprezentate curbele P (Pg), Ps (P) i func ie
de m rimea relativ a rezisten ei circuitului exterior, rs / r. Merit
de subliniat faptul c în condi ii practice regimul nominal al puterii
surselor rareori coincide cu regimul adaptat, fiindc în acest caz
randamentul este ad = 0,5 (v. figura) iar curentul sursei prin sarcin
dep te considerabil curentul nominal. Aceasta poate conduce la

79
 Valentin G U

o degajare substan ial de c ldur în interiorul sursei.

Regimul adaptat poate fi acceptat în cazurile practice, atunci când
un randament mic nu este determinant. Dar dac considerentele
economice sunt hot râtoare, stunci rezisten a intern a sursei trebuie
fie mai mic decât rezisten a circuitului exrerior (r < rs). Într-un
astfel de caz regimul nominal al sursei sete aproape de regimul de
mers în gol i 1.

1.3.5. Metoda curen ilor de contur (Maxwell)

Rezolvarea circuitelor electrice prin metoda direct (a transfigur -

rilor simple) i a teoremelor Kirchhoff ridic dificultatea rezolv rii
unui sistem cu un num r mare de ecua ii i necunoscute ce
corespunde num rului de laturi. În condi iile impuse de tehnica
actual , când circuitele utilizate în practic devin tot mai complexe,
problema g sirii unor metode care ar reduce considerabil volumul
calculelor se impune imperios. Tendin a fireasc în aceste condi ii
este, în primul rând aceea de a mic ora efortul de calcul, prin
reducerea num rului de ecua ii ce trebuie rezolvate. O asemenea
reducere se poate realiza utilizând în locul intensit ilor curen ilor
din laturi alte variabile (m rimi fictive sau de semnifica ie fizic
real ), care s satisfac identic câte una din cele dou teoreme ale
lui Kirchhoff.
Astfel, conform unei observa ii f cute de Maxwell, se poate
considera c fiec rei bucle (sau ochi) a unui sistem dat de bucle
fundamentale (sau independente) i se poate asocia un curent fictiv
c
I , numit curent ciclic sau curent de contur care s parcurg în cir-
cuit închis bucla dat , a a încât intensitatea curentului real din
orice latur a circuitului s fie suma algebric a intensit ilor cu-
ren ilor de contur ce trec prin aceast latur :
c
Ik = I p
. (k = 1, 2, ..., l ) (1.70)
p k

80
 Valentin G U

În baza acestei observa ii Maxwell a ap rut un mecanism de calcul

al curen ilor prin laturile unui circuit închis, care se nume te
metoda curen ilor de contur (prescurtat MCC). Aceast
metod permite mic orarea num rului total de ecua ii ce trebuie de
rezolvat; anterior a fost ar tat c dac circuitul con ine L laturi (tot
atâ ea curen i necunoscu i) i N noduri, conform teoremei 1 Kirch-
hoff se scriu N – 1 ecua ii i conform teoremei 2 – se scriu L – (N –
1). A a dar, la baza MCC se afl no iunea de curent de contur – o
rime virtual , de calcul, care „curge” doar prin propriul contur.
consider m acum schema din
figura 1.54. Vom diviza-o în trei
conturi (sau ochiuri) adiacente i
vom admite c în fiecare contur
circul propriul s u curent II , III i
IIII. Sensul acestor curen i este
acela i în cele trei conturi – în
direc ia acului ceasorniculai, a a
cum este ar tat în schem . Se
observ totodat c curen ii de Fig 1.54. Schema unui circuit re-
lativ complex pentru calculul
contur coincid cu valorile curen- curen ilor prin MCC.
ilor reali (ace tea sunt de aseme-
nea indica i în schem ) doar în laturile exterioare:
II = I1 , III = – I6, IIII = I3 . (1.71)
Curen ii laturilor adiacente sunt egali cu diferen a curen ilor de
contur ai ochiurilor vechine. A a,
I2 = III – IIII , I4 = II – IIII , I5 = IIII – II . (1.72)
Prin urmare, cunoscând curen ii de contur pot fi u or calcula i
curen ii reali ai laturilor.
Pentru a calcula curen ii de contur în cazul schemei din figura 1.54
este suficient de alc tuit doar trei ecua ii (dup num rul de ochiuri
fundamentale), în conformitate cu teorema 2 Kirchhoff (rela ia
1.51):
pentru bucla (conturul) I:

81
 Valentin G U

(r1 + r10 + r4 + r5) II – r4III – r5IIII = E1 + E4 ,

pentru conturul II:
(r2 + r4 + r6) III – r4II – r2IIII = E2 – E4 ,
pentru conturul III:
(r2 + r3 + r5) IIII – r5II – r2III = E3 – E2 .

Ecua iile scrise alc tuiesc sistemul de ecua ii

(r1 + r10 + r4 + r5) II – r4III – r5IIII = E1 + E4
(r2 + r4 + r6) III – r4II – r2IIII = E2 – E4 (1.73)
(r2 + r3 + r5) IIII – r5II – r2III = E3 – E2

care permite determinarea curen ilor de contur II – IIII i, ulterior –

a curen ilor reali din laturile circuitului, I1 – I6 .
Deseori MCC este folosit pentru a deduce posibilit ile altor metode
de calcul i pentru analiza circuitelor la forma general . În astfel de
cazuri se scriu ecua iile curen ilor de bucl la forma generalizat .
În acest scop rezisten a sumar a conturului dat se noteaz cu index
dublu jos, care indic num rul conturului i se nume te r e z i s t e n -
p r o p r i e a c o n t u r u l u i . A a, în schema analizat mai sus re-
zisten ele proprii ale celor 3 bucle sunt:
r11 = r1 + r10 + r4 + r5;
r22 = r2 + r4 + r6; (1.74)
r33 = r2 + r3 + r5.

R e z i s t e n e l e c o m u n e a l e b u c l e l o r î n v e c i n a t e sunt
considerate ca coeficien i pe lâng respectivii curen i, notându-se cu
index dublu jos, care indic buclele între care sunt conectate; a a,
r12 = r4 , r13 = r5 , r23 = r2 . (1.75)

inând cont de (1.74) i (1.75), sistemul de ecua ii (1.73) se poate

scrie într-o form general astfel:
82
 Valentin G U

r11 II – r12 III – r13 IIII = EI ,

– r21 II + r22 III – r23 IIII = EII , (1.76)
– r31 II – r32 III + r33 IIII = EIII .

În aceste ecua ii sunt notate:

EI = E1 + E4, EII = E2 – E4 i EIII = E3 – E2 (1.77)
care se numesc t . e . m . d e c o n t u r i prezint suma algebric a
t.e.m. ale laturilor conturului dat. Se ia cu semnul „+” t.e.m. sensul
reea coincide cu sensul curentului de contur.
Ecua iile curen ilor de contur se rezolv prin metoda determinan i-
lor, sau utilizând forma matriceal de prezentare a ecua iilor.

Utilizarea determinan ilor i a matricelor pentru

rezolvarea ecua iilor ob inute prin MCC.
Vom considera rezolvarea sistemului (1.76) cu ajutorul determinan ilor. Pentru
curentul Ik din latura k se poate scrie expresia:
Ik = k / , (1.78)
unde este d e t e r m i n a n t u l p r i n c i p a l al sistemului de ecua ii :

r11 – r12 – r13

= – r21 r22 – r23 . (1.79)
– r31 – r32 r33

Determinantul k se ob ine din determinantul principal prin înlocuirea

coloanei k cu coloana termenilor din dreapta ecua iilor sistemului (1.76). De
exemplu, pentru primul curent de contur II (k = 1)

E1 – r12 – r13
1 = EII r22 – r23 . (1.80)
EIII – r32 r33

Prin urmare, calculul curentului de contur se reduce la alc tuirea a doi deterni-
nan i care, de fapt pot fi scri i f ca în prealabil s se scrie sistemul de ecua ii.
83
 Valentin G U

În acest scop, se înscriu ini ial rezisten ele proprii ale conturilor r11 , r22 , r33
etc., care se plaseaz pe diagonala principal (din col ul stâng sus spre col ul
drept jos) cu semnul „+”. Determinantul este simetric fa de diagonala princi-
pal – rezisten ele comune negative din partea superioar a diagonalei sunt ref-
lec ia rezisten elor comune negative din partea inferioar a diagonalei. Astfel,
calculând rezisten ele comune ale conturilor r12 , r13 , ... etc. pentru prima linie
i rn1 , rn2 , ... pentru linia n , pot fi completate partea de sus i cea de jos a
determinanturlui. Cunoscând se determin k i apoi se calculeaz valoarea
curentului Ik .
Se poate demonstra dependen a curentului de contur de toate sursele t.e.m. EI ,
EII , EIII , ...etc., pentru ce determinantul k se descompune fa de coloana k.
Vom descompune, de exemplu, determinantul 1 (1.80) fa de prima coloan
(k = 1):
1 = A11 EI + A21 EII + A31 EIII . (1.81)
Înlocuim aceast valoare a lui 1 în formula (1.78) pentru curentul II :

1 A11 A21 A21

II = = EI + EII + EIII . (1.82)

În mod analog se poate scrie expresia general pentru curentul conturului k :

k A1k A2k Ank
Ik = = EI + EII + ... + En (1.83)

sau într-o form mai compact

n
Ik = (Ank / ) En . (1.84)
1

Primul index n se refer la num rul t.e.m. sau, ce-i tot aceea i – la num rul
conturului sau num rul liniei determinantului . Al doilea index k este num -
rul curentului determinat sau, ce-i tot aceea i num rul coloanei determinantului
. Coeficien ii Ank prezint complementele algebrice care sunt legate cu mi-
norii Mnk ai determinantului prin ecua iile
n+k
Ank = (– 1) Mnk . (1.85)
Minorul Mnk se ob ine din determinantul prin t ierea liniei n i a coloanei k.
În cazul dat, pentru curentul conturului întâi II (k = 1) complementele algebri-
ce sunt egale:

84
 Valentin G U

r22 – r23
1+1
A11 = ( – 1 ) M11 = ,
– r32 r33

– r12 – r13
2+1
A21 = (–1) M21= – ,
– r32 r33

– r12 – r13
A31 = ( – 1 )3+1 M31 = .
r22 – r23

Sistemul de ecua ii (1.76) poate fi rezolvat i cu ajutorul matricelor. La alc tui-

rea matricelur, ca i în cazul determinan ilor sunt utiliza i coeficien ii sistemu-
lui de ecua ii. Sub forma matricial poate fi scris sistemul de ecua ii (1.76):

r11 – r12 – r13 II EI

– r21 r22 – r23 III = EII (1.86)
– r31 – r32 r33 IIII EIII

sau sub forma unei singure ecua ii matriciale

r I = E , (1.87)
unde r este matricea coeficien ilor pe l ng curen ii necunoscu i.
Solu ia ecua iei (1.87) în raport cu matricea I va fi:
–1
I = r E . (1.88)
–1
În (1.88) I este matricea-coloan a curen ilor necunoscu i; r este
matricea invers matricei coieficien ilor;
E – matricea-coloan a termenilor liberi ai ecua iei.
Din (1.88) urmeaz c pentru determinarea curen ilor necunoscu i este necesar
de g sit matricea invers matricei coeficien ilor i de înmul it aceast matrice
la matricea-coloan a termenilor liberi ai ecua iei.
Sulu ionarea se petrece în felul urm tor:
1) se alc tuie te determinantul din elementele matricei (v. (1.79));
2) se alc tuie te matricea invers , pentru aceasta:

85
 Valentin G U

– fiecare termen al matricei coeficien ilor se înlocuie te cu complementul

algebric cu aceia i indici inferiori (de jos) ca i ai coeficien ilor înlocui i;
– matricea ob inut se transpune, înlocuindu-se reciproc coloanele i liniile.
În urma acestor opera ii natricea invers poate fi determinat ca:
A11 A12 A13
–1
r = 1/ A21 A22 A23 . (1. 89)
A31 A32 A33
Transcriem solu ia (1.88) într-o form mai desf urat , inând cont de (1.89):
II A11 A12 A13 EI
III = 1/ A21 A22 A23 EII (1.90)
I III A31 A32 A33 EIII
Reamintim c produsul a dou matrice A i B se ob ine în urma înmul irii ele-
mentelor liniei matricei A la elementele coloanei matricei B i însum rii rezul-
tatelor înmul irii; de exemplu:
a11 a12 b11 b12 a11b11+ a12b21 a11b12+ a12b22
A B = =
a21 a22 b21 b22 a21b11+ a22 b21 a21b12+ a22b22

Înmul ind cele dou matrice din partea dreapt a rela iei (1.90), ob inem:

II A11 EI + A21 EII + A31 EIII

III = 1/ A12 EI + A22 EII + A32 EIII (1.91)
I III A13 EI + A23 EII + A33 EIII

Matricele sunt egale atunci când sunt egale elementele lor respective. Prin
urmare,
1
II = ( A11 EI + A21 EII + A31 EIII ),

1
III = ( A12 EI + A22 EII + A32 EIII ), (1.92)

1
III = ( A13 EI + A23 EII + A33 EIII ).

Ecua ia ob inut pentru curentul, de exemplu II este analog ecua iei (1.82).
86
 Valentin G U

1.3.6. Metoda poten ialelor nodurilor

Dac dou surse de energie sunt conectate în paralel (figura 1.55),

curentul comun prin consumator I este compus din dou componen-
te ale curen ilor laturilor – I1 i I2 . Prin urmare, tendin a practic de
conectare în paralel a surselor este determinat de necesitatea majo-
rii curentului prin receptoarele de energie electric . În circuitele
reale se conecteaz suplimentar surse de alimentare atunci, când
curentul prin receptoarele de energie poate dep i curentul nomonal
al surselor aflate deja în func ie. S vedem deci, cum se realizeaz
calculul acestor circuite, care sunt metodele de calcul. Vom analiza
un caz mai general, când circuitul este alc tuit din laturi paralele
dintre care laturile de la 1 la m sunt active (con in surse) iar resul,
de la m +1 i pân la n – pasive (figura 1.56). Sunt cunoscute t.e.m.

Fig. 1.55. Schema circuitului Fig. 1.56. Schema unui circuit cu laturi
cu dou surse de energie active i pasive conectate în paralel.
conectate în paralel.
i sensul acestora, valorile rezisten elor laturilor circuitului; s se
calculeze intensit ile curen ilor.
Calculele respective pot fi realizate eficace utilizând metoda
tensiunii între dou nuduri sau mai simplu – metoda dou nuduri
(MDN). În conformitate cu aceast metod , se calculeaz mai întâi
tensiunea UAB între nodurile A i B i se noteaz cu o s geat pe
schem (figura 1.55). În acest caz poten ialul nodului A este mai
înalt decât al nodului B, de aceea curen ii laturilor pasive au sensul
de la A la B (figura 1.56). Curen ii laturilor active nu au deocamdat
direc ie identificat . Alegem sensul pozitiv al acestor curen i de la
nodul B spre nodul A.

87
 Valentin G U

Se poate aplica legea lui Ohm pentru fiecare latur , astfel ca:

I1 = g1 (E1 – UAB),
I2 = g2 (– E2 – UAB),
................
Im = gm (Em – UAB), (1.93)
Im+1 = gm+1UAB ,
................
In = gnUAB .
În rela iile (1.93) g prezint m rimea invers rezisten ei R, adic
conductan a laturii. Conform teoremei 1 Kirchhoff pentru acest
circuit suma curen ilor laturilor pasive este egal cu suma curen ilor
laturilor active:
Im+1 + I m+2 + ...+ In = I1 + I2 + ...+ Im .
Înlocuim curen ii în aceast sum cu valorile lor din rela iile (1.93):
gm+1 UAB + gm+2 UAB + ...+ gn UAB =
= g1 (E1 – UAB) + g2 (– E2 – UAB) + ...+ gm (Em – UAB) .
Din aceast ecua ie determin m tensiunea UAB :

g1 E1 – g2 E2 + ...+ gm Em
UAB =
g1+ g2 + ...+ gn
sau într-o form mai compact
m
E k gk
k=1
UAB = . (1.94)
n
gk
k=1

88
 Valentin G U

Din rela ia (1.94) urmeaz c tensiunea dintre dou noduri a

circuitului paralel este egal cu suma algebric a produselor con-
ductan elor i t.e.m. ale fiec rei laturi împ it la suma conductan-
elor tuturor laturilor schemei. Produsul Ek gk se ia cu semnul „+”
atunci când sensul t.e.m. Ek este invers sensului condi ional ales
pozitiv al tensiunii UAB i cu semnul „–”, atunci când aceste direc ii
coincid. Cunoscând tensiunea între cele dou noduri, utilizând sis-
temul (1.93) se calculeaz curen ii prin laturile circuitului.

Exemplu. se calculeze curen ii în circuitul paralel din figura 1.55 prin

metoda MDN.
T.e.m. în laturile schemei sunt direc ionate spre nodul A , evident c UA > UB
i tensiunea dintre noduri are sensul de la nodul A la nodul B, cum este ar tat în
schem . Valoarea acestei tensiuni poate fi calculat conform rela iei (1.94):
g10 E1 + g20 E2
UAB = . (1.95)
g10+ g20 + g

Semnul tensiunii ob inute este pozitiv, ceea ce confirm c sensul condi ional
pozitiv ales ini ial este corect. Presupunem c curen ii I1 i I2 ai laturilor active
au sensul de la nodul B spre nodul A i ambele surse func ioneaz în regim de
generator. Valorile acestor curen i put fi calculate astfel:
E1 – U E2 – U
I1 = i I2 = . (1.96)
r10 r20
În (1.96) m rimile r10 i r20 caracterizeaz rezisten a intern a surselor t.e.m. E1
i E2 respectiv.
Se vede clar c valoarea i sensul curentului laturii active depinde
numai de raportul dintre propria t.e.m. i tensiunea la bornele
exterioare ale circuitului. Dac t.e.m. a sursei este > U , sursa func-
ioneaz în regim de generator i are un curent i putere cu atât mai
mare, cu cât mai înalt este tensiunea sa electromotoare. Reglând
valoarea t.e.m. a diferitor generatoare de c.c., se poate distribui
sarcina între ele. Dac t.e.m. a sursei este < U, curentul acestei
laturi î i schimb direc ia i sursa func ioneaz ca consumator de
energie electric ; ma inile electrice în acest regim func ioneaz ca
motoare, iar acumulatoarele se încarc .

89
 Valentin G U

În cazul când t.e.m. a sursei unei laturi este egal cu U , curentul

acestei laturi este egal cu zero, sursa func ioneaz în „mers în gol”;
latura poate fi deconectat sau conectat la circuit – aceasta nu
influen eaz func ionarea circuitului în ansamblu. În sfâr it, dac
într-o latur paralel a circuitului este conectat o surs cu rezisten-
intern nul , aceast surs va sus ine neschimbat poten ialul bor-
nelor exterioare ale circuitului; tensiunea între cele dou noduri va
fi egal cu t.e.m. a sursei. În acest caz pot fi calcula i direct curen ii
prin laturile circuitului.
La finele acestui paragraf care se refer la metodele de calcul ale
circuitelor liniare de c.c. trebuie s constat m c aici au fost prezen-
tate cea mai mare parte i cel mai frecvent utilizate metode de
calcul, am spune – i mai importante. Totu i, nu toate: n-a fost
analizat p r i n c i p i u l s u p e r p o z i i e i i metoda respectiv de
calcul; p r i n c i p i u l r e c i p r o c i t i i . Consider m îns c acea-
sta nu este o sc pare grav , iar „golul” – foarte simplu de recuperat.

90
 Valentin G U

CAPITOLUL 2

MAGNETISMUL I ELECTROMAGNETISMUL

2.1. MAGNETUL I PROPRIET ILE LUI

M a g n e t i s m – aceasta este o deosebit manifestare a mi rii sar-

cinilor electrice în interiorul moleculelor i atomilor, care invoc
unor corpuri capacitatea de a atrage i re ine pe suprafa a lor parti-
cule mici de fier (Fe), nichel (Ni) i alte metale. Aceste corpuri
poart denumirea de ma g n e i .
Acul busolei, care este un magnet se stabile te (fixeaz ) în câmpul
magnetic al P mântului în a a mod, încât un cap t al lui indic dire-
ia spre nord i se nume te polul nord (N ), iar cel lalt cap t –
polul sud (S). În func ie de destina ie magne ilor li se dau anumite
forme: dreptunghiular , rotund , rombic etc. Independent de for-
, magnetul are doi poli – nord i sud.
Dac o bar magnetic este introdus în pilitur de fier apoi scoas
de acolo, cea mai mare parte a piliturii va fi atras de capetele mag-
netului, iar în zona de mijloc denumit linie neutr piliturile vor
lipsi. Dac bara megnetic este t iat în dou p i, apar doi mag-
ne i cu poli diferi i la extremit i. Buc irea în continuare a barei
magnetice conduce la apari ia noilor magne i, fiecare cu polul nord
i polul sud la capete; astfel, ob inerea unui magnet cu un pol unic –
nord (N) sau sud (S) nu este posibil.
Dac în apropierea polului N (sau S) al
unui magnet se a eaz o bar de o el,
aceasta cap însu irea de a atrage obi-
ecte de fier, cap tul mai apropiat al
acesteea de magnet devenind polul S iar
cel opus – polul N. Dac doi magne i se
instaleaz la oarecare distan unul de
Fig. 2.1. Câmpul magnetic
al unui magnet permanent. cel lalt, între polii acestora apar for e
de interac iune care conduc la atragerea
polilor diferi i i respingerea celor identici.

91
 Valentin G U

În jurul oric rui corp magnetizat apare câmpul magnetic care este
un mediu material, în care se depisteaz i manifest for ele magne-
tice. Desenat, câmpul magnetic este reprezentat sub forma de linii
magnetice, sensul c rora este de la polul nord spre polul sud (figu-
ra 2.1). Orice linie magnetic nu are nici început, nici sfâr it i este
o curb închis , fiindc polii N i S sunt inseparabili unul de altul.
Orice corp introdus în câmpul magnetic este penetrat (str puns) de
liniile magnetice i într-un anumit fel influen eaz câmpul magne-
tic. În corpurile magnetizate câmpul magnetic este creat ca rezultat
al mi rii electronilor care rotesc în jurul atomilor i a propriilor
axe. Orbitele i axele de rotire a electronilor în atomi se pot afla în
diverse pozi ii unul fa de altul, în a a fel diferite sunt i pozi iile în
care se afl câmpurile megnetice excitate de electronii în mi care.
În func ie de pozi ia reciproc a câmpurilor magnetice, acestea pot
se adune sau s se scad ; în primul caz atomul posed câmp
magnetic sau moment magnetic, în al doilea – nu posed . Materiale-
le, atomii c rora nu au moment magnetic i care nu pot fi magneti-
zate se numesc materiale diamagnetice. Din aceast categorie fac
parte majoritatea materialelor întâlnite în natur i unele metale –
cupru, plumb, zinc, argint i a.
Materialele, atomii c rora au moment magnetic i care pot fi mag-
netizate se numesc materiale paramagnetice. Din acestea fac parte
aluminiul, staniul, manganul etc.
Un grup exclusiv îl alc tuiesc materialele atomii c rora au un
moment magnetic foarte mare i care se magnetizeaz cu u urin ;
acestea sunt: fierul, o elul, fonta, cobaltul, gadoliniul i aliajele lor.

2.2. CÂMPUL MAGNETIC AL CURENTULUI ELECTRIC

Un conductor parcurs de curent electric este înconjurat de un cîmp

magnetic care reprezint una dintre formele materiei. Pe cale expe-
rimental este stabilit c câmpul magnetic apare nu numai în jurul
conductoarelor cu curent i în interiorul lor, ci i în orice mi care a
particulelor i a corpurelor cu sarcin electric , la fel ca i în proce-
sul de modificare (schimbare) a câmpului electromagnetic.
92
 Valentin G U

Cîmpul magnetic se manifest printr-o ac iune de for asupra par-

ticulelor cu sarcin electric în mi care i, în particular asupra
curentului electric dintr-un conductor, la fel ca i asupra magne ilor
permanen i i electromagne ilor. Cel mai simplu mod de depistare a
câmpului magnetic este utilizarea acului magnetic; fiind introdus în
câmpul magnetic al unui conductor parcurs de curent, acul suport
ac iunea for elor acestui câmp, care-l silesc s se pozi ioneze perpe-
ndicular axei conductorului cu curent (figura 2.2). Direc ia indicat
de c tre polul nord al acului este acceptat drept „direc ie a câmp-
ului magnetic” în zona de aflare a acului.

Fig. 2.2. Câmpul magnetic al conductorului cu curent.

Pentru o prezentare grafic intuitiv a câmpului magnetic este intro-
dus no iunea de linie magnetic . Liniile magnetice se traseaz în
a fel ca direc ia tengentei în orice punct s coincid cu direc ia
câmpului. Dac prin fiecare unitate de suprafa (1 m2, 1 cm2 ) per-
pendicular direc iei liniilor magnetice se traseaz un num r de linii
propor ional intensit ii câmpului în punctul dat, atunci dup densi-
tatea acestor linii se poate judeca despre intensitatea câmpului care
se caracterizeaz prin induc ia magnetic . A a, liniile magnetice ale
unui conductor rectiliniu cu curent au forma unor inele concentrice

93
 Valentin G U

care se afl în planuri perpendiculare axei conductorului (figura

2.2). Sensul liniilor magnetice ale conductorului cu curent poate fi
determinat dup regula burghiului (figura 2.2, a): dac mi carea de
transla ie a burghiului coincide cu sensul curentului în conductor,
atunci sensul rotirii mânerului acestuia indic direc ia liniilor
magnetice. Regula poate fi utilizat i în ordinea invers : dac este
dat direc ia liniilor magnetice, se poate determina sensul curentului

Fig.2.3. Liniile magnetice ale unei spire (a) i bobine (b)

parcurse de curent electric
În figura 2.3. sunt reprezentate liniile magnetice ale unei spire cu
curent (a) i ale unei bobine parcurse de curent electric (b).
Dac în considerare se iau o spir sau bobin parcurse de curent, re-
gula burghiului este tratat pu in altfel, decât în varianta de mai sus:
în caz c sensul de rota ie a mânerului se suprapune cu sensul
curentului în spir sau bobin , mi carea de transla ie a burghiului
va indica direc ia liniilor magnetice ce penetreaz (str pung) sup-
rafa a, limitat de conturul curentului. Prin urmare, sensul câmpu-
lui magnetic este determinat de sensul curentului electric.
Câmpul magnetic se consider omogen, dac în toate punctele
acestui câmp direc ia este unic i unic este intensitatea lui. În caz
contrar câmpul magnetic se consider neomogen. În forma grafic
câmpul magnetic omogen se prezint prin linii magnetice paralele,
trasate cu o densitate uniform . Un astfel de câmp poate fi ob inut
într-un intersti iu (spa iu) de aer dintre doi poli pla i ale unui mag-
net sau elecromegnet a eza i paralel.
94
 Valentin G U

mpul magnetic al unui contuctor rectiliniu parcurs de curent este

s i m e t r i c . Aceasta înseamn c în planul perpendicular axei firu-
lui (conductorului), toate punctele ce se afl la una i aceea i distan-
de ax , se g sesc în condi ii fizice egale, de unde urmeaz c
intensitatea câmpului în toate punctele lui este identic . Cu alte
cuvinte, în orice punct imobil al câmpului, situat la o distan r de
axa firului cu curent intensitstatea câmpului r mâne neschimbat , la
rotirea firului în jurul propriei axe. Tabloul va fi acela i în oricare
alt plan, paralel cu cel considerat la moment.
Un alt exemplu de câmp simetric este câmpul unei bobine inelare,
spirele c reia sunt distribuite uni-
form în lungul miezului de fier
(figura 2.4). Din condi iile simet-
riei urmeaz nemijlocit c liniile
magnetice în miez au forma de
circomferin e cu centrele aflate pe
o dreapt perpendicular planului
figurii i care trece prin centrul O
Fig. 2.4. Bobin inelar cu miez.
al bobinei inelare. Este evident c
în toate punctele unei i aceea i linii magnetice intensitatea câm-
pului va fi totuna.

2.3. FOR A MAGNETOMOTOARE, INTENSITATEA

CÂMPULUI MAGNETIC

Curentul electric în conductor i câmpul lui magnetic prezint dou

i indisolubile ale unui proces electromagnetic unic. Totu i, este
obi nuit se se spun c curentul electric posed capacitatea de a
excita câmpul magnetic. Aceast capacitate a curentului este carac-
terizat prin f o r a d e m a g n e t i z a r e ( f . m . ) sau, ce-i tot ace-
ea i f o r a m a g n e t o m o t o a r e ( f . m . m . ) desenat prin F .
În mod formal f.m.m. provoac sau excit câmpul magnetic (sau,
mai departe în continuare – fluxul megnetic), asem tor t.e.m.
care provoac curentul electric în circuitele respective.

95
 Valentin G U

În sistemul SI de unit i f.m.m. se ia, ca valoare numeric , egal

puterii curentului ce excit câmpul magnetic, astfel încât f.m.m. a
conductorului parcurs de curent este egal curentului: H = I. Dac
curentul I parcurge un contur sau o bobin cu un num r de spire w,
atunci for a magnetomotoare este egal cu produsul dintre puterea
curentului i num rul de spire, adic F = I · w. Este firesc c f.m.m.
ca i for a curentului se m soar în amperi: [F ] = [I ] = A.
Direc ia (sensul) f.m.m. a unei bobine sau spire parcurse de curent
este convenabil determinat de regula mânii drepte: dac mâna
dreapt se a eaz pe bobin (sau spir ) în a a fel, ca cele patru
degete s fie indreptate în direc ia curentului, atunci degetul mare
desf cut va indica direc ia f.m.m.(figura 2.5).

Fig.2.5. For a magnetomotoare a bobinelor cu curent.

În câmpuri simetrice, de exemplu – al unei bobine inelare, for a
magnetomotoare se distribuie uniform, de-a lungul liniei magnetice.
Frac ia f.m.m. ce revine unit ii de lungime a liniei magnetice se
nume te i n t e n s i t a t e a câmpului magnetic, se noteaz H i este
parametrul de baz a câmpului magnetic (v. figura 2.2, b).
Intensitatea câmpului magnetic în punctul dat depinde de puterea
curentului, de forma conductorului i într-un mediu omogen nu
depinde de propriet ile acestui mediu (sau substan ); intensitatea
este o m rime vectorial (adic are valoare i direc ie). Sensul
vectorului intensit ii în mediile izotropice (cu propriet i magneti-
ce egale în toate direc iile) coincide cu sensul liniei magnetice în
punctul dat. În sistemul interna ional SI intensitatea câmpului mag-
netic se m soar în amper la metru:
[H ] = [F/ l ] = A/m.
96
 Valentin G U

În unele cazuri este utilizat unitatea de intensitate a câmpului –

e r s t e d (E) care, de fapt nu apar ine sistemului SI: 1E 80 A/m =
0,8 A/cm.
Dac câmpul magnetic este simetric, calculul intensit ii lui nu
prezint dificult i. De exemplu, intensitatea câmpului în punctul A
la o distan a de axa unui conductor rectiliniu parcurs de curent, în
conformitate cu defini ia dat mai sus intensit ii câmpului se deter-
min prin formula:
I I
H= = , (2.1)
l 2 a
unde l este lungimea liniei magnetice cu raza a (v. figura 2.2, b).

Exemplu.Curentul în conductor este egal I = 100 A; intensitatea magnetic

la distan a de 10 cm (0,1 m) de la axa firului va fi:
H = I / 2 a = 100 / (2 · 3,14 0,1) = 100 / 0,628 160 A/m
Ca i în cazul diferen ei de poten ial electric, în calculul câmpurilor magnetice
uneori este utilizat no iunea de d i f e r e n de poten ia le megnet ice
sau de tensiune magnetic , UM . Diferen a poten ialelor magnetice dintre dou
puncte ale câmpului magnetic omogen, aflate pe o linie magnetic este egal cu
produsul intensit ii câmpului la distan a între aceste puncte:
UM =H·l . (2.2 a)
Într-un câmp magnetic neomogen diferen a poten ialelor magnetice dintre dou
puncte este egal cu suma intensit ilor elementare H l pe sectoare l de-a
lungul c ii alese între aceste puncte:

UM = H· l . (2.2 b)
Diferen a poten ialelor magnetice în sistemul SI se m soar în amperi:

A
[UM] = [H·l] = ·m = A.
m
Diferen a poten ialelor magnetice de-a lungul unei c i arbitrare închise (a unui
contur) prezint for a magnetomotoare, f.m.m. A adar, f.m.m. poate fi deter-
minat ca suma diferen elor de poten iale magnetice (H· l) de-a lungul unui
contur închis al circuitului magnetic:
F= H· l . (2.3)

97
 Valentin G U

2.4. LEGEA CURENTULUI TOTAL

C u r e n t u l t o t a l este suma algebric a curen ilor ce penetreaz

o suprafa , limitat de un contur închis. Din expresia (2.1) a inten-
sit ii câmpului magnetic la distan a a (figura 2.2, b) de la axa con-
ductorului rectiliniu cu curent I se poate scrie:
I = H·2 a = H l. (2.4)
Produsul intensit ii câmpului magnetic H i lungimii liniei magne-
tice l = 2 a ce limiteaz conturul închis prezint for a magnetomo-
toare FM (f.m.m.). Suprafa a limitat
de linia magnetic (figura 2.6) este
în cazul dat p truns de un singur
curent, astfel c suma algebric a
curen ilor I = I. Expresia (2.4) poa-
te fi scris altfel:
I = FM . (2.5)
Deci, f.m.m. de-a lungul conturului
Fig. 2.6. Conductorul cu curent ce este egal cu curentul total ce pene-
trece printr-o suprafa perpen- treaz suprafa a limitat de acest
dicular axei conductorului.
contur.
Rela ia ob inut mai sus poart denumirea de l e g e a c u r e n t u -
l u i t o t a l . Dac intensitatea câmpului magnetic nu este aceea i pe
diferite segmente ale liniei magnetice, f.m.m. se calculeaz ca suma
produselor H l a tuturor segmentelor, adic :
FM = H1l1 + H2l2 + H3l3+...= H l.

2.5. INDUC IA MAGNETIC , PERMEABILITATEA

MAGNETIC , FLUXUL MAGNETIC

Dac printr-o bobin cu un num r de spire w trece un curent I inva-

riabil, intensitatea câmpului H va r mâne de asemenea f schim-
ri, chiar dac în interiorul bobinei este introdus un miez de o el.

98
 Valentin G U

Dar în acest caz intensitatea câmpului în interiorul bobinei cre te

semnificativ pe contul curen ilor moleculari ai miezului, adic din
cauza modific rii de stare a mediului în care exist câmpul magne-
tic. Intensitatea câmpului în fiecare punct al lui, inându-se cont de
influen a mediului se caracterizeaz prin i n d u c i a m a g n e t i c
B . Induc ia magnetic este un vector ce se determin prin influen a
de for a câmpului magnetic asupra curentului. Astfel, induc ia
magnetic B este o caracteristic de for a câmpului magnetic.
Sensul vectorului B coincide cu direc ia tangentei liniilor magnetice
i în medii izotropice – cu sensul vectorului intensit ii câmpului. În
plus, deoarece densitatea liniilor magnetice este propo ional inten-
sit ii câmpului, liniile magnetice sunt linii ale induc iei magnetice.
Induc ia magnetic B i intensitatea câmpului H sunt legate printr-o
rela ie simpl :
B= aH, (2.6)

unde m rimea a este permeabilitatea magnetic absolut . S-a

stabilit c , în func ie de propriet ile mediului (a materialului)
câmpul magnetic devine mai intensiv decât în vid (materialele para-
magnetice), sau din contra – mai pu in intensiv (materialele diamag-
netice). A a dar, induc ia magnetic B depinde de mediul în care
exist câmpul.
Permeabilitatea magnetic absolut a vidului sau constant
magnetic absolut a vidului se noteaz 0 i în sistemul SI ea este
egal cu 0 = 4 ·10 –7 · s / m.
Unitatea ohm · sec ( · s) se nume te henri (H) i este unitatea de
sur a inductivit ii (v. în continuare); a a dar,
8
0 = 4 ·10 –7 H/m 125 · 10 – H/m. (2.7)

Permeabilitatea magnetic absolut a diferitor materiale (medii) se

compar cu constanta magnetic absolut 0; raportul dintre a i 0
se nume te p e r m e a b i l i t a t e m a g n e t i c ( sau p e r m e a -
b i l i t a t e m a g n e t i c r e l a t i v ) , se noteaz i este egal cu:

99
 Valentin G U

a
= . (2.8)
0

Permeabilitatea magnetic relativ este o m rime abstract ;

pentru materiale i medii diamagnetice < 1 (de exemplu, pentru
cupru = 0,999995), pentru cele paramagnetice > 1 (de exemplu,
pentru aer = 1, 0000031). În calculele tehnice permeabilitatea
magnetic a materialelor i mediilor para- i diamagnetice se ia
egal cu 1.
La materialele feromagnetice care au o importan deosebit în
electrotehnic , permeabilitatea magnetic atinge valori de zeci de
mii i depinde de tipul materialului, temperatur , induc ie i intensi-
tatea câmpului magnetic. Din rela ia (2.6) poate fi g sit unitatea de
sur a induc iei magnetice:
H A ·s·A V·s
[B] = [ a H ] = [ 0 H ] = = = = T.
2 2
m m m m
Unitatea V · s (volt-secunda) se nume te weber (Wb) i este
unitatea de m sur a fluxului magnetic. Unitatea weber pe metru
trat (Wb / m2) se nume te tesla (T). A adar, în sistemul SI
induc ia magnetic se m soar în veberi pe metru p trat sau în tesle
[B] = Wb / m2 = T. În calculele câmpilor magnetici deseori se
folose te unitatea gauss (Gs) care nu face parte din sistemul SI:
4 4
1 Gs = 10 – T = 10 – Wb / m2 .
Produsul induc iei magnetice B a unui câmp uniform i a suprafe ei
plane de arie S perpendiculare vectorului acestei induc ii se nume te
flux ma gne t ic :
= B ·S . (2.9)
Unitatea de m surare a fluxului magnetic în sistemul SI, cum s-a
men ionat mai sus este weber (Wb) sau volt-secunda (V·s):
V·s
[ ] = [BS ] = · m2 = V·s = Wb.
m2

100
 Valentin G U

O unitate mai mic a fluxului magnetic, care nu face parte din

8
sistemul SI este ma xw e ll (Mw): 1 Mw = 10 – Wb.
Fluxul magnetic este o m rime fizic important . Cum va fi demon-
strat în cele ce vor urma, lucrul, s vâr it de un conductor parcurs de
curent la traversarea fluxului magnetic , este egal cu produsul din-
tre curentul I i fluxul : A = ·I . Viteza cu care se modific
fluxul magnetic ce penetreaz un contur conductor (o ram ) este
egal cu for a electromotoare care se inducteaz în conturul dat.
Intensitatea câmpului magnetic într-un mediu uniform ce înconjoar
un conductor rectiliniu parcurs de curent (figura 2.2, b) se calcu-
leaz comform formulei (2.1).
Produsul intensit ii câmpului magnetic i a permeabilit ii magne-
tice absolute determin induc ia magnetic :
I I
B= a H = 0 H = 4 10 –7 , (2.10)
2 a 2 a
unde I este curentul în A, a – distan a în metri i induc ia magnetic
B – în T. Dac conductorul nu se afl într-un mediu feromagnetic,
atunci = 1 i se ob ine:
I 2I
–7
B= 4 10 = 10 –7 . (2.10a)
2 a a
Aceast formul este valabil pentru orice valoare a, mai mare ca
raza conductorului i o lungime infinit a acestuia, de i formula
poate fi utilizat i în cazurile lungimilor finite ale conductorului,
numai dac a << l.

2.6. FOR A ELECTROMAGNETIC (F.E.M)

2.6.1. Conductorul rectiliniu în câmpul

magnetic (c.m.)
Un conductor rectiliniu parcurs de curentul I, care se afl în câmpul
magnetic perpendicular sensului acestuia este supus ac iunii for ei

101
 Valentin G U

electromagnetice F (figura 2.7, a). Aceast for este propor ional

curentului I, lungimii active (aflate în c.m.) l i induc iei magnetice:
F=IBl. (2.11)
Dac curentul este în amperi, induc ia magnetic în tesle iar lungi-
mea în metri, atunci for a se exprim în newtoni:
V·s A· V· s J
[F ] = [I B l] = A· T· m = A m = = = N.
m2 m m

Fig. 2.7. Un conductor cu curent în c.m. (a);

regula mâinii stângi (b).
Direc ia for ei electromagnetice F poate fi determinat cel mai
simplu prin r e g u l a m â i n i i s t â n g i (figura 2.7, b): dac
palma mâinii stângi se a eaz în a a fel ca vectorul induc iei
magnetice s intre în ea, iar cele patru degete coincid cu direc ia
curentului prin conductor, atunci degetul mare dezdoiat va indica
sensul for ei electromagnetice.
Dac conductorul ce se afl într-un c.m. uniform este rotit în a a fel
ca s se modifice unghiul dintre sensul conductorului i cel al
câmpului, atunci for a electromagnetic va fi propor ional sin , cu
condi ia c I, B i l sunt invariabile; dac conductorul este paralel
liniilor magnetice, for a F = 0 (sin 0 = 0). Astfel, în cazul general
102
 Valentin G U

F = I B l sin . (2.12)

Ac iunea de for a c.m. asupra conductorului parcurs de curent este

pe larg utilizat înr-un num r mare de mecanisme electromagnetice,
în particular – în motoarele electrice.
Exemplu.Un conductor cu lungimea activ de 20 cm (0,2 m) i curentul ce-l
traverseaz de 300 A se afl într-un câmp magnetic uniform cu induc ia 1,2 T.
se calculeze for a F aplicat conductorului, dac acesta se pozi ioneaz
perpendicula c.m.
Conform (2.12): F = I B l sin = 300 · 1,2 · 0,2 sin 90° = 72 N.
Admitem c conductorul cu curent se afl într-un c.m. uniform, în
plan perpendicular liniilor magnetice (figura 2.8). Dac conductorul
se va deplasa sub ac iunea for ei
F în planul perpendicular axei
lui la distan a b, el va „intersec-
ta” fluxul magnetic = B ·S =
= BS = Blb. Astfel, for a electro-
magnetic va efectua un lucru
mecanic care va fi egal:
Fig. 2.8. Deplasarea conductorului
în c.m. la distan a b. A=Fb=IBlb=I . (2.13)
Prin urmare, lucrul mecanic pentru deplasarea conductorului cu cu-
rent în c.m., s vâr it de for ele electromagnetice pe contul energiei
sursei de alimentare, este egal cu produsul curentului prin conduc-
tor i fluxul magnetic pe care acesta îl intersecteaz .
Exemplu. se determine lucrul pentru deplasarea conductorului cu lungi-
mea 30 cm (0,3 m) la o distan de 20 cm (0,2 m) într-un plan perpendicular
c.m. care se caracterizeaz prin induc ia de 1,5 T, fiind curentul egal cu 200 A.
Fluxul magnetic este: = B ·S = 1,5· 0,3· 0,2 = 0,09 Wb.
Lucrul efectuat pentru deplasarea conductorului:
A=I = 0,09 · 200 = 18 J (Joule).

103
 Valentin G U

2.6.2. Conturul în câmpul magnetic (c.m.)

ile unei bobine dreptunghiulare sau a unei rame (cadru) traver-

sate de curent (figura 2.9, a), situate perpendicular planului figurii,
se afl într-un c.m. uniform. For ele electromagnetice F creaz un
moment de rota ie; sub inflien a acestui moment rama tinde s ocu-
pe o pozi ie, în care for ele F se echilibreaz reciproc (figura 2.9, b).
În aceast pozi ie rama este str puns de un flux magnetic maxim.

a b
Fig.2.9. For ele electromagnetice care
ac ioneaz asupra unui contur cu curent.
Prin urmare, un contur traversat de curent, care se afl în c.m., sub
ac iunea for elor electromagnetice tinde s ocupe o pozi ie în care
fluxul magnetic ce-l str punge este maxim.

2.6.3. Electronul în mi care în câmpul

magnetic (c.m.)

Anterior a fost demonstrat c for a electromagnetic (f.e.m.) ce

ac ioneaz asupra unui conductor de lungime activ l traversat de
curent este egal (figura 2.7):

F = I B l.

Aceast putere poate fi considerat drept o sum a puterilor ce ac i-

oneaz asupra electronilor liberi ale conductorului, mi carea orien-

104
 Valentin G U

tat a c rora nu este altceva decât curentul

electric prin conductor. Presupunem c nu-
rul electronilor liberi în conductorul cu
lungimea l este N; atunci puterea aplicat
pe un electron va fi egal :

Fig.2.10. F = F / N. (2.14)
Desenând sarcina sumar a electronilor liberi Q = N e i viteza lor
medie v = l / t, poate fi ob inut expresia for ei electromagnetice
care ac ioneaz asupra electronului, aflat în mi care perpendicular
liniilor c.m.:

F Q 1 Ne 1
F0= = Bl = Bl = B e v. (2.15)
N t N t N

Direc ia acestei puteri (figura 2.10) este determinat conform regu-

lei mâinii stângi, doar c cele patru degete întinse trebuie s fie
îndreptate contra mi rii electronilor.

2.7. INTERAC IUNEA CONDUCTOARELOR PARALELE

PARCURSE DE CURENT

În jurul fiec rui din cei doi conductori paraleli parcur i de curen ii
I1 i I2 apare câmpul magnetic (figura 2.11). De aceea asupra primu-

Fig. 2.11. For ele electromagnetice (electrodinamice) ce

ac ioneaz între conductoarele parcurse de curent.

105
 Valentin G U

lui conductor aflat în c.m. al curentului I2 va ac iona for a electro-

magnetic F1, iar asupra conductorului al doilea ce se afl în c.m. al
curentului I1 – for a F2.

Dac lungimea activ a conductorilor paraleli este mult mai mare

decât distan a a dintre ei, induc ia magnetic calculat conform
rela iei (2.10) va fi:
I1 I2
B1 = a H = a i B2 = a . (2.16)
2 a 2 a
Sensul vectorilor B1 i B2 va fi perpendicular planului ce trece prin
axele conductorilor i se determin conform regulei burghiului. Din
rela ia (2.11) urmeaz c for a electromagnetic (f.e.m.) ce ac io-
neaz asupra primului conductor este
I1 I2
F1 = I1 B2 l = a l, (2.17)
2 a
i asupra celui de-al doilea
I1 I2
F2 = I2 B1 l = a l. (2.18)
2 a
Din rela iile (2.17) i (2.18) urmeaz c for ele ce ac ioneaz asupra
conductorilor sunt egale, adic F1 = F2 .
Aceste for e se numesc f o r e e l e c t r o d i n a m i c e (f.e.d.).
Dac conductorii se afl în vacuum sau în aer, în expresiile (2.17)
i (2.18) în loc de a se folose te 0, de oarece = 1 i a= 0 = 0.

2.8. CÂMPUL MAGNETIC AL BOBINEI CU CURENT

În scopul concentr rii câmpului magnetic într-un loc anumit din

spa iu, din conductor se construie te o bobin prin care se d dru-
mul curentului electric. Majorarea induc iei magnetice a bobinei se
ob ine prin utilizarea unui num r mare de spire i plasarea bobinei
pe un miez din o el, curen ii moleculari ai c ruia amplific câmpul

106
 Valentin G U

magnetic rezultant al bobinei. O bobin

inelar (figura 2.12) dispune de un
num r w de spire distribuite uniform pe
un miez din material nemagnetic. Supra-
fa a, limitat de circumferin a cu raza R ,
Fig. 2.12. Bobin inelar ce coincide cu linia magnenetic medie
este str puns de curentul total I = I w. În urma simetriei,
intensitatea c.m. H în toate punctele, aflate pe linia magnetic me-
die este aceea i, din care motiv for a magnetomotoare (f.m.m.)
F=Hl=H·2 R.
Conform legii curentului total
I w = H l,
de unde intensitatea c.m. pe linia magnetic medie ce coincide cu
linia axial a bobinei este
Iw
H= , (2.19)
l
iar induc ia magnetic în tesle (T) este egal cu:

Iw Iw 8
B= a H= a = 125 10– . (2.20)
l l
Dac R1 – R2 << R , induc ia magnetic pe linia axial poate fi
considerat cu suficient exactitate egal valorii sale medii i fluxul
magnetic prin sec iunea transversal a bobinei va fi:

IwS
=BS= a . (2.21)
l
Expresia (2.21) poate fi prezentat i sub forma lagii lui Ohm
pentru un circuit magnetic:
Iw FM
= = , (2.22)
l / ( a S) RM

107
 Valentin G U

unde este fluxul magnetic, FM – for a magnetomotoare (f.m.m.),

iar RM = l / ( a S) – rezisten a circuitului magnetic (a miezului).
Expresia (2.22) este analoag ecua iei legii lui Ohm pentru un
circuit electric, adic fluxul magnetic este directpropor ional f.m.m.
i inverspropor ional rezisten ei magnetice. Bobina cilindric poate
fi considerat ca o parte a bobinei inelare cu o raz suficient de
mare i cu înf urarea plasat doar pe un segment al miezului, egal
cu lungimea bobinei (figura 2.12). Pentru o astfel de bobin H i B
pe linia axial pot fi calculate con-
form rela iilor (2.19) i (2.20) care
în acest caz sunt aproximative i
utilizabele doar pentru bobinele la
care condi ia l >> d (fogura 2.13) Fig. 2.13. Bobin cilindric
este îndeplinit .

Exemplu. Bobina cilindric cu miez din material neferomagnetic cu =1,

cu un num r de spire de 2000, are lungimea 30 cm i diametrul 5 cm. S se
determine fluxul magnetic al bobinei parcurse de un curent de 5 A.
Fluxul magnetic al bobinei, conform rela iei (2.21) este egal cu:

IwS IwS 5 · 2000 · 3,14· 0,052 –6

= a = 4 = 4 ·1 = 8,1·10 Wb.
l l 0,3 · 4

2.9. FEROMAGNETICII. MAGNETIZAREA

I REMAGNETIZAREA LOR

F e r o m a g n e t i c i se numesc materialele care posed valori mari

ale permiabilit ii magnetice. Din aceast categorie fac parte: fierul,
elul, nichelul, cobaltul, aliajele lor etc.
Anterior a fost men ionat c propriet ile magnetice ale substan elor
depind de însu irile magnetice ale purt torilor elementari de
magnetism – electronii în mi carea lor în interiorul atomului, la fel
ca i de ac iunea comun a grupelor acestora.
Electronii mi cându-se pe orbitele lor în jurul nucleului, creaz
108
 Valentin G U

c u r e n i e l e m e n t a r i sau d i p o l i
m a g n e t i c i care se caracterizeaz prin
momentul magnetic al dipolului m ;
acesta este egal cu produsul curentului
elementar i i parcela elementar S
Fig. 2.14. Momentul magne- (figura 2.14) limitat de conturul elemen-
ntic al curentului elementar. tar:
m = iS.
Vectorul m este perpendicular pe parcela de suprafa S conform
regulei burghiului. Momentul magnetic al corpului prezint su-
ma geometric a momentelor magnetice ale tuturor dipolilor.
Afar de momentele orbitale electronii, în rota ia lor în jurul pro-
priilor axe, creaz a a-numitele momente de spin care au un rol
foarte important în procesul de magnetizare a feromagne ilor. În
–2
aceste materiale se creaz spontan zone aparte magnetizate (10 –
–6
10 cm2) denumite domene magnetice, momentele de spin ale
rora sunt orientate paralel. Dac feromagneticul nu se afl într-un
câmp magnetic exterior, momentele magnetice ale diferitor domeni
sunt direc ionate haotic i momentul sumar al corpului este egal cu
zero – feromagneticul nu este magnetizat. Introducerea acestuia în
câmpul magnetic exterior, de exemplu al bobinei parcurse de
curent, provoac întoarcerea momentelor magnetice ale unei p i
din domeni în direc ia câmpului exterior i cre terea dimensiunilor
acelor domeni, momentele magnetice ale c rora sunt apropiate
direc iei câmpului exterior. Drept rezultat – feromagneticul devine
magnetizat.
Dac odat cu majorarea câmpului exterior to i domenii vor fi ori-
enta i dup câmp i cre terea lor va înceta, atunci se va ajunge în
starea de maxim magnetizare a feromagneticului, care poart
denumirea de s a t u r a i e m a g n e t i c .
Înte-un circuit magnetic alc tuit predominant din sectoare feromag-
netice se poate ob ine o valoare înalt a induc iei magnetice, pentru
for e magnetomotoare (f.m.m.) relativ mici.

109
 Valentin G U

Plasând un miez de o el în interiorul

unei bobine cu curent i variind inten-
sitatea câmpului magnetic H, se poate
stabili dependen a induc iei magnetice B
= f (H), reprezentat prin curba ini ial
a magnetiz rii (figura 2.15).
Fig. 2.15. Curba ini ial a
Aceast curb este constituit din trei magnetiz rii o elului.
sectoare:
1 – segmentul dreptliniar Oa, de unde urmeaz c ini ial B cre te
rapid, cvasipropor ional intensit ii H;
2 – segmentul ab denumit „genunchiul” curbei (conform surselor de
limb rus ), unde are loc încetenirea cre terii B;
3 – segmentul urm tor „genunchiului”, unde B continu s creasc
aproape liniar, dar foarte încet, din cauza satura iei.
Dependen a nonliniar B = f (H) demonstreaz c permeabilitatea
feromagneticului a = B/H nu este constant i c ea depinde de in-
tensitatea câmpului magnetic. În circuitele de curent alternativ are
loc remagnetizarea periodic a feromagneticului.

Fig.2.16. Bucl (ciclu) de Fig. 2.17. Trei bucle de histe-

histerezis. rezis i curba de baz a magne-
tiz rii o elului.
Cu cre terea curentului de magnetizare i, deci a intensit ii câm-
pului H induc ia magnetic cre te i atinge valoarea maxim +BM
(figura 2.16). Când se mc oreaz H, discre te i B, dar la acelea i
valori H induc ia este ceva mai mare decât la majorarea intensit ii
110
 Valentin G U

(segmentul ab). La H = 0 induc ia B 0, ci este Br i se nume te

induc ie r e m a n e n t (segmentul Ob în figura 2.15). Din cele
expuse urmeaz c induc ia magnetic depinde nu numai de
intensitatea câmpului, ci i de starea prealabil a feromagneticului.
Fenomenul de „întârziere” a induc iei magnetice B descris mai sus
poart denumirea de h i s t e r e z i s magnetic.
La schimbarea sensului curentului de magnetizare î i schimb
direc ia i intensitatea câmpului; majorând-o pân la valoarea HC
numit f o r c o e r c i t i v (segmentul Oc), se ob ine B = 0.
Cre terea în continuare a intensit ii H de sens opus majoreaz
induc ia la valoarea – BM. Mic orând apoi H pân la zero, ob inem
discre terea B pân la valoarea induc iei remanente (segmentul Oe).
În sfâr it, modificând înc o dat sensul H i majorând-o, ob inem
induc ia +BM .
Astfel, în urma remagnetiz rii ciclice a feromagneticului dependen-
a B = f (H) poate fi prezentat grafic sub forma unei curbe închise
– b u c l a h i s t e r e z i s s i m e t r i c abcdef (figura 2.16). Cea mai
mare dintre posibilele bucle pentru materialul dat se nume te b u c -
d e l i m i t ( sau de s a t u r a i e ) .Construind câteva bucle
simetrice cu diferite valori ale BM pentru materialul dat i unind
vârfurile buclelor, vom ob ine c u r b a d e b a z a m a g n e t i z -
r i i care este apropiat de curba magnetiz rii ini iale.

Fig. 2.18. Bucle de histerezis ale diferitor materiale magnetice:

1 – material magnetic moale, o el electrotehnic; 2 – material magnetic moale,
permaloi (bucl dreptunghiular ); 3 – material magnetic vârtos.

Remagnetizarea o elului provoac înc lzirea lui, ceea ce se datorea-

pierderilor de energie la histerezis. Suprafa a buclei este propor-

111
 Valentin G U

ional energiei consumate într-un ciclu de remagnetizare.

P i e r d e r i l e s p e c i f i c e d e p u t e r e la histerezis, care se m soa-
în wa i la chilogramul de greutate al miezului, depinde de calita-
tea o elului, de induc ia magnetic i num rul de cicluri de remag-
netizare în secund sau, ce-i tot aceea i de frecven a curentului
alternativ f în bobina electromegnetului. Curba de baz de magneti-
zare i bucla histerezis caracterizeaz propriet ile materialului
magnetic. În figura de mai sus sunt reprezentate trei bucle histerezis
tipice pentru o el „moale”, permaloi (un aliaj de nichel i fier cu pe-
netra ie magnetic înalt ) i o el „vârtos”.

2.10. ELECTROMAGNE II

Un miez de o el aflat în apropierea unei bobine parcurse de curent

se magnetizeaz i, sub ac iunea for elor electromagnetice se atrage
în interiorul bobinei. În acest proces miezul de o el tinde s se pozi-
ioneze în a a fel ca câmpul magnetic s fie maxim posibil (figura
2.21).

Fig. 2.21. Electromagnet cu Fig. 2.22. Electromegnet cu

miezul deschis. miezul închis.

E l e c t r o m a g n e t se nume te dispozitivul alc tuit din bobina

magnetizant i miezul magnetic (figura 2.22), partea mobil a
ruia numit indus sau arm tur (pozi ia 2), este atras de c tre
partea de baz (poti ia 1) cu o putere

112
 Valentin G U
5 2
F 4 · 10 B S, (2.25)
unde F este puterea în N; B – induc ia magnetic , în T; S –
suprafa a sec iunii polilor, m2. Dac miezul nu se afl în starea de
satura ie, atunci, variind puterea curentului prin bobin se poate
schimba induc ia magnetic i, prin urmare for a electromegnetului.
Aceste dispozitive sunt pe larg utilizate, de exemplu, pentru fixarea
detaliilor de o el prelucrate la strung, în automatele electrice, rele-
uri, dispozitive de frânare i multe altele.

2.13. INDUC IA ELECTROMAGNETIC

2.13.1. For a electromotoare indus

în conductor
În procesul mi rii unui conductor cu o vitez constant v, cu
aceea i vitez se vor mi ca electronii liberi i ionii pozitivi ai con-
ductorului. Dac conductorul se mi într-un câmp magnetic
uniform perpendicular liniilor magnetice (figura 2.23), asupra fiec -
rei particule înc rcate va ac iona o for electromagnetic (§ 2.6),
direc ia c reia se determin conform regulei mâinii stângi. Sub inf-
luen a acestei for e electronii se vor deplasa la un cap t al conducto-
rului, astfel acumulându-se acolo o sarcin
nagativ ; în partea opus a conductorului
lipsa electronilor este echivalent unei sar-
cini pozitive. Acest proces de împ ire a
sarcinilor va înceta în clipa când for ele
electromagnetice vor fi echivalate de for-
Fig. 2.23.Mi carea conduc-
ele electrice de atrac ie a sarcinilor opuse. torului în câmpul magnetic
adar, în urma ac iunii for elor electro-
magnetice în conductor apare tensiunea electromotoare (t.e.m.) care
se nume te t . e . m . a i n d u c i e i e l e c t r o m a g n e t i c e iar feno-
menul propriu-zis poart denumirea de i n d u c i e e l e c t r o m a g -
n e t i c . A fost descoperit acest fenomen în 1831 de c tre fizicianul
englez M. Faraday.
113
 Valentin G U

La capetele conductorului deschis tensiunea U este egal cu t.e.m. a

induc iei electromegnetice E, în a a fel E = E l. Dar, deoarece
E =F0 / e iar for a ce ac ioneaz asupra electronului este F0 = B v e,
atunci
E = Bl v. (2.26)
Prin urmare, t.e.m. indus într-un conductor de c tre induc ia
electromagnetic este propor ional induc iei magnetice a câmpu-
lui în care se mi conductorul, lungimii lui i vitezei de mi care
în direc ia, perpendicular liniilor magnetice. Aceasta este o prim
formulare a legii induc iei electromegnetice.
Direc ia (sensul) t.e.m. induse în conductor se determin conform
regulei mâinii drepte (figura 2.24):
palma se pozi ioneaz în a a fel ca li-
niile magnetice s intre în ea, degetul
mare dezdoiat sub 90° coincide cu
direc ia mi rii conductorului, iar
cele patru degete drepte vor indica
sensul acestei t.e.m.
Dac conductorul se mi într-un
Fig. 2.24. Regula mâinii drepte. plan aflat sub un unghi fa de vec-
torul induc iei magnetice, t.e.m. va fi
determinat numai de c tre componenta vitezei normale fa de
acest vector, adic de vn = v sin ; prin urmare,

E = B l vn = B l v sin . (2.27)
Dac viteza de deplasare a conductorului într-un plan normal fa
de liniile magnetice este egal cu v = b / t , t.e.m. indus în el
va fi egal
b
E=Blv= Bl .
t

114
 Valentin G U

inând cont c produsul B i a suprafe ei S = l b este egal cu

fluxul magnetic = B S intersectat de conductor în interva-
lul t, t.e.m. indus în el va fi
b
E =Bl = . (2.28)
t t
Prin urmare, tensiunea electromotoare indus este egal cu viteza
intersect rii de c tre conductor a fluxului magnetic.

2.13.2. For a electromotoare indus

în contur

Dac un contur (figura 2.25) se afl în mi care într-un câmp mag-

netic neuniform i aceast mi care are loc într-un plan normal fa
de liniile magnetice (în figur prezentate cu +) în direc ia indicat
de s geat , în laturile lui 1 i 2 vor fi induse t.e.m. e1 i e2 . Sensul
acestor t.e.m. determinat conform
regulei mâinii drepte este ar tat de
ge i. În laturile 3 i 4 ale conturu-
lui t.e.m. nu va fi indus , fiindc
acestea nu intersecteaz liniile ma-
gnetice ale câmpului. Notând prin
1 i 2 fluxurile intersectate
Fig.2.25. Mi carea conturului
în câmpul magnetic.
respectiv de laturile 1 i 2 în interva-
valul de timp t, vom scrie pentru t.e.m. e1 i e2:

1 2
e1 = i e2 = .
t t
Ca urmare a deplas rii conturului în timpul t fluxul magnetic in-
tersectat 1 se va afla în interiorul conturului, pe când 2 – în
afara lui (v. figura 2.25).

115
 Valentin G U

Deoarece sensul pozitiv al t.e.m. este legat prin regula burghiului cu

direc ia fluxului magnetic, sensul e2 va fi pozitiv, iar e1– negativ.
Astfel, t.e.m. indus în contur va fi:

2 – 1 1 – 2
e = e1 – e2 = = – = – .
t t t
(2.29)
Într-o alt form de scriere, când cre terile elementare i t
sunt schimbate cu cre terile infinitezimale d i dt, pentru un
moment arbitrar de timp vom ob ine expresia t.e.m. indus în contur

d
e=– . (2.30)
dt
Din rela ia (2.30) urmeaz a doua formulare a legii induc iei elec-
tromagnetice: t.e.m. a induc iei electromagnetice, induse în contur
este egal cu viteza discre terii fluxului magnetic care-l str punge.
Pe cale experimental este stabilit c nu are importan cum anume
se petrece schimbarea fluxului magnetic: ca rezultat al mi rii
conturului în c.m. sau în urma cre terii sau diminu rii fluxului
magnetic care sr punge conturul nemi cat. Dac conturul este alc -
tuit din w spire înseriate, tensiunea electromotoare indus va fi
egal :
d
e=–w . (2.31)
dt
Produsul num rului de spire la fluxul magnetic care-l penetreaz se
nume te f l u x m a g n e t i c t o t a l , i este egal
=w . (2.32)
Prin urmare, t.e.m. indus se poate scrie:
d d
e=–w = – , (2.33)
dt dt
adic este egal cu viteza diminu rii fluxului magnetic total.
116
 Valentin G U

Dac conturul se mi în direc ia indicat în figura 2.25, fluxul

magnetic ce-l str bate se mic oreaz , adic cre terea lui este
negativ < 0 deoarece 2> 1. Deci, t.e.m. rela ia (2.30)
este pozitiv i sensul ei coincide cu direc ia acului ceasornicului.
Acela i sens are i curentul provocat de aceast t.e.m. Fluxul mag-
netic creat de acest curent are direc ia fluxului magnetic în sc dere,
ceea ce poate fi confirmat prin regula burghiului. Prin urmare,
aceast diminuare. Dac conturul se mi în direc ie opus , fluxul
ce str punge conturul cre te ( > 0) i t.e.m. conform (2.30) este
negativ i are sens contrar acului ceasornicului, ca i curentul pe
care-l creaz . Fluxul magnetic pe care îl provoac curentul are sens
contrar fluxului magnetic în cre tere ce str punge conturul. Prin
urmare, cre terea fluxului magnetic ce str bate conturul provoac
apari ia t.e.m. i a curentului, fluxul magnetic al c ruia tinde s
împiedice aceast cre tere. Din cele expuse urmeaz c : direc ia
tensiunii electromotoare induse totdeauna este de a a natur c
curentul pe care-l creaz ac ioneaz împotriva cauzei apari iei
acestei t.e.m. Acest fenomen a fost stabilit în 1833 i poart
denumirea de l e g e a l u i L e n .
Cre terea curentului prin bobina elec-
tromagnetului (v.figura) sau apropie-
rea inelului i a electromagnetului con-
duce la cre terea fluxului magnetic ce
str bate inelul în care se induce t.e.m.
i apare curentul i. Conform legii lui
Len sensul fluxului magnetic creat de
curentul i în inel va fi contrar fluxului
electromagnetului.De unde urmeaz c
Fig. 2.26. Curentul indus
direc ia curentului indus poate fi u or în inel
determinat folosind regula burghiului.

117
 Valentin G U

2.11. PRINCIPIUL DE FUNCIONARE A

GENERATORULUI ELECTRIC

Deplasarea conductorului în direc ia vectorului vitezei v i în planul

perpendicular liniilor magnetice conduce la apari ia în el a t.e.m.
induse, E (figura 2.27). Sub ac iunea aceste t.e.m. în circuitul închis
cu rezisten a R apare curentul I. Asupra conductorului parcurs de
curent în câmpul magnetic ac ioneaz for a electromagnetic F =
= BlI, direc ia c reia determinat conform regulei mâinii stângi este
opus vectorului vitezei, prin urmare ea este o for de frânare.
Este evident c pentru a asigura mi carea conductorului este nece-
sar o for exterioar egal cu for a de frânare i invers ca sens,
adic este necesar un motor primar care ar dezvolta o putere meca-
nic PM = F v, sau

PM = F v = B I l v = E I = P.
Astfel, energia mecanic transmis conductorului în procesul mi -
rii lui în c.m. se transform în energie electric , iar conductorul ce
se mi în c.m. sub ac iunea for ei
mecanice poate fi considerat drept un
generator electric, elementar. Dup
cum se tie (Capitolul 1) t.e.m. a ge-
neratorului este egal :
E = Ui + U = I r i + I R ,
unde Ui este c derea de tensiune pe
rezisten a intern a generatorului, ri. Fig. 2.27. Principiul de func-
Astfel, puterea mecanic este: ionare a generatorului electric.

PM = E I = I 2 ri + I 2R = Pi + U I = Pi + Prec ,
deci este egal cu puterea desipat în interiorul generatorului Pi
(inutil , dar i inevitabil ) i puterea (util ), furnizat receptorului
Prec.

118
 Valentin G U

2.12. PRINCIPIUL DE FUNC

IONARE A
MOTORULUI ELECTRIC

Dac printr-un conductor de lungime l, aflat în c.m. perpendicular

pe direc ia liniilor magnetice (figura 2.28) trece curentul I de la o
surs cu tensiunea U, în conductor va fi indus for a electromag-
netic (2.11):
F=B·I·l,
direc ia c reia se determin dup regula mâinii stângi (figura 2.29).
Sub influen a acestei for e conductorul se va mi ca cu viteza v i va
efectua un lucru mecanic, iar în el se va induce t.e.m. direc ia c re-
ia, determinat dup regula mâinii drepte (figura 2.24) va fi contrar
curentului.
Tensiunea electromotoare i contrar este
E = B v l.

Fig. 2.28. Principiul de func ionare a motorului electric.

Dac rezisten a conductorului este r0, atunci conform teoremei doi
Kirchhoff se poate scrie:
U – E = I r0 ,
sau

119
 Valentin G U

U = E + I r0 , (2.34)

a b c
Fig. 2.29. Mi carea conductorului cu curent în c.m. i regula mâinii stângi:
a – câmpul magnetic al polilor i al curentului din conductor; b – câmpul magnetic
rezultant; c – regula mâimii stângi.

de unde curentul în circuit

U–E
I= . (2.35)
r0
Dac ambele p i ale rela iei (2.34) le vom înmul i la curentul I,
vom ob ine puterea electric :
2
UI = EI + I 2 r0 = B l v I + I 2 r0 = F v + I r0 . (2.36)

Produsul I 2 r0 prezint puterea pierderilor prin c ldur (efectul Jou-

le) în conductor, iar F v – puterea mecanic . Astfel, energia elec-
tric ob inut de conductor în procesul mi rii lui în c.m. se tran-
sform în energie mecanic , fiind acest proces înso it de apari ia
(inducerea) a contra-t.e.m. Conductorul ce se mi în c.m. poate fi
considerat drept un motor electric, elementar.
Exemplu.In c.m. cu induc ia B = 1,2 T perpendicular pe liniile magnetice se
mi un conductor cu lungimea de 0,5 m cu viteza v = 20 m/s. Rezisten a con-
ductorului r0=0,1 iar tensiunea pe bornele lui U = 15 V. se determine pu-
terea circuitului, puterea mecanic dezvoltat de conductor i puterea termic .
Contra-t.e.m. indus în conductor este

120
 Valentin G U

E = B l v = 1,2 · 0,5 · 20 = 12 V.
Curentul prin conductor
U–E 15 – 12
I= = = 30 A.
r0 0,1
Puterea în circuit
P = U I = 15 · 30 = 450 W.
Puterea mecanic
PM = E I = 12 · 30 = 360 W.
Puterea termic
2 2
PT = I r0 = 30 · 0,1 = 90 W.

2.13. CUREN II TURBIONARI

În figura 2.30 este reprezentat un disc metalic fixat al unui aparat i

urmele polilor a doi electromagne i; ace tea creaz fluxurile magne-
tice 1 i 2 care str pung discul. În aceea i figur sunt ar ta i i
vectorii induc iilor magnetice B1 i B2 . La orice schimbare a curen-

Fig. 2.30. Curen i turbionari Fig. 2.31. Curen i turbionari în ca-

în discul imobil i fluxul mag- zul fluxului constant i rotirii dis-
netic variabil. cului metalic.
tului primului electromagnet se va modifica i fluxul magnetic i în
disc se vor induce curen i inelari, sau cum este obi nuit s se num-
easc , c u r e n i t u r b i o n a r i it 1 (în figur – i 1) care sunt analogi
curen ilor i din inel (figura 2.26). Sensul acestor curen i se deter-
min la fel ca i a curen ilor în inel. În urma interac iunii curen ilor
turbionari i a fluxului magnetic 2 apare for a electromagnetic F1

121
 Valentin G U

care provoac rota ia discului. În figura 2.31 este reprezentat discul

metalic al unui contor de energie electric i pozi ia (punctat) pol-
ului unui magnet permanent. La rotirea discului sectoarele lui aflate
deasupra polilor magnetului intersecteaz liniile magnetice i în
disc apar curen ii turbionari it. Sensul t.e.m. induse i a curen ilor
turbinari care coincid cu ea se determin conform regulei mâinii
drepte. În urma interac iunii acestor curen i i câmpul magnetic
(c.m.) al aceluia i magnet permanent, se creaz for a electromag-
netic i apare momentul de frânare necesar func ion rii contorului
de energie electric .
Curen ii turbionari apar i în cazul, când se modific fluxurile mag-
netice care penetreaz miezurile metalice (figurile 2.32, a i 2.33, a)
carcasele i alte p i ale ma inilor i aparatelor electrice. În acest
caz curen ii turbionar nu numai înfierbânt metalul prin care trec, ci
i creaz propriile câmpuri magnetice care se opun pricinei ce le-a
creat.

Fig. 32. Curen ii turbionari în miezul de o el.

Înc lzirea provocat de curen ii turbinari are loc pe contul energiei
electrice, consumate i transformate în energie termic care poart
denumirea de p i e r d e r i p r i n c u r e n i t u r b i n a r i (curen i
Foucaut). Puterea de pierderi specifice în o el prin curen i turbinari
se exprim în wa i la chilogram. Curen ii turbinari pot fi utiliza i în
cuptoare electrice i în instala ii de înc lzire cu destina ii speciale
(cum ar fi, de exemplu instala iile din electrotermie,v.Capitolul 18).

122
 Valentin G U

Fig. 2.33. Curen ii turbionari în rotorul ma inii electrice.

În ma inile i aparatele electrice ace ti curen i nu sunt deloc utili,
deoarece duc la pierderi suplimentare i diminuarea rentabilitat ii.
Pentru mic orarea acestor curen i se folosesc miezuri din tipuri de
el cu rezisten electric specific ridicat – o eluri ce con in 0,5 –
0,8 % de siliciu. Afar de aceasta, miezul ma inilor în care se induc
curen i turbinari se fabric din pl ci sub iri (0,1 – 0,5 mm) i izolate
reciproc, de o el (figurile 2.32, b i 2.33, b).

2.14. INDUCTIVITATEA. TENSIUNEA ELECTROMOTOARE

DE AUTOINDUC IE

Fiecare contur sau fiecare spir a bobinei parcurse de un curent

electric sunt p trunse de propriul flux magnetic care se nume te
f l u x d e a u t o i n d u c i e , L. Suma fluxurilor de autoinduc ie a
tuturor spirelor conturului sau a bobinei se nume te f l u x m a g -
n e t i c t o t a l d e a u t o i n d u c i e , L . La o valoare constant a
permiabilit ii mediului fluxul magnetic de autoinduc ie i fluxul
total de autoinduc ie sunt propor ionale curentului.
Raportul dintre fluxul total de autoinduc ie i curentul conturului
sau a bobinei, la o valoare neschimbat a permeabilit ii mediului
este constant i se nume te i n d u c t i v i t a t e (sau i n d u c t a n ):

L
L= . (2.37)
I

123
 Valentin G U

Inductivitatea L leag fluxul magnetic de autoinduc ie i curentul

bobinei. Unitatea de m surare a inductan ei în sistemul SI se nume-
te henry (H):
L Wb V·s
[L] = = = = · s = H.
I A A

· s i H sunt unit i mari, de aceea în multe cazuri practice se

3
util izeaz unit i mai mici – milihenry (1 mH = 10 H ) sau micro-
6
henry ((1 H = 10 H ).
În cazul unui solenoid de lungime l, cu N spire parcurse de curentul
i, bobinat pe un miez de permeabilitate magnetic relativ r (figura
2.34, a), cu suprafa a transversal A i L = N L inductan a va fi:

2
A
L = 0 r N . (2.38)
l
Din (2.38) se vede c inductivitatea este o m rime independent de
flux i de curent. Ea este propor ional cu p tratul num rului de
spire, cu permeabilitatea magnetic i cu aria sec iunii miezului i
invers propor ional cu lungimea acestuia.
Observa ie: De i ilustrat pe cazul unui solenoid, defini ia (2-37) i în final
(2.38) a inductivit ii este general , fiind aplicabil pentru orice bobin .
Formula de calcul (2.38) este, evident diferit de la caz la caz.
În schemele electrice i electronice inductan a se prezint grafic ca
în figura 2.34, b.

b
a
Fig. 2.34. Un solenoid cu inductan a L (a) i prezentarea
grafic a inductan ei (b).

124
 Valentin G U

Exemplu. Lungimea bobinei L = 30 cm (0,3 m) i diametrul 5 cm (0,05 m,)

num rul de spire N = 2000. Miezul nemagnetic ( 0 = a ). S se determine L.
Inductivitatea se calculeaz conform (2.38), inând cont c r = a / 0 = 1:

N2S 6 4
4 · 10 · 25 · 10
8
L= a = 125 ·10 33 mH.
L 0,3 · 4
Orice modificare (schimbare) a curentului în contur (sau bobin )
este înso it de modificarea flucului magnetic i a fluxului magnetic
total ( L) de autoinduc ie, prin urmare de apari ia t.e.m. care în
acest caz se nume te t . e . m . d e a u t o i n d u c i e .
Însu i fenomenul apari iei t.e.m. în contur, ca rezultat al modific rii
curentului în el se nume te a u t o i n d u c i e .
T e n s i u n e a e l e c t r o m o t o a r e d e a u t o i n d u c i e se calculea-
conform formulei (2.33)
d d L
eL = – w = – ,
dt dt
sau, înlocuind d L = d (Li)
d L d (Li) di
eL = – = – = –L . (2.39)
dt dt dt

Prin urmare, t.e.m. de autoinduc ie este propor ional inductan ei i

vitezei de modificare a curentului în circuit. Sensul t.e.m. de autoin-
duc ie se determin dup legea lui Lenz (formulat în anul 1833).
Regula spune: curentul indus are un astfel de sens încât, prin
câmpul magnetic care-l produce, se opune varia iei în timp a fluxu-
lui magnetic inductor. Astfel, la cre terea curentului (di / dt > 0)
t.e.m. eL este negativ i, prin urmare, contra curentului; când cu-
rentul se mic oreaz (di / dt < 0) eL este pozitiv i, deci coincide cu
curentul.
Exemplu. se determine t.e.m. de autoinduc ie, dac în circuitul cu L =5
mH curentul discre te cu viteza de 600 A/s.
Deoarece viteza modific rii curentului este – di / dt = 600 A/ s, t.e.m. de au-
toinduc ie va fi:

125
 Valentin G U

di 2
eL = – L = 5 ·10 · 600 = 3 V.
dt

2.15. ENERGIA CÂMPULUI MAGNETIC

Dac un circuit ce con ine rezisten i inductan este conectat la o

surs de tensiune constant , curentul va cre te treptat de la zero i
pân la valoarea sa final (figura 2.35):
I = U / r.
Concomitent cu cre terea curentului în spa iul înconjur tor se
creaz câmpul magnetic (c.m.) în care se concentreaz o parte din
energia consumat de la surs . Aceast energie se manifest , de
exemplu, la scurtcircuitarea schemei, asigurând trecerea curentului
pân la epuizarea ei complet i transformarea în c ldura conducto-

Fig. 2.35. Graficul cre terii curentului Fig. 2.36. Procesul de acumulare
într-un circuit cu inductan . a energiei în câmpul magnetic.
rilor circuitului. Ea poate fi depistat i în urma ac iunii prin for
asupra unui conductor parcurs de curent, care se afl în c.m. dat.
Conectarea circuitului la o tensiune continu i cre terea curentului
prin bobin , provoac apari ia t.e.m. de autoinduc ie eL = – L di/dt.
Folosind teorema a doua Kirchhoff, se poate scrie:
U + eL = i r,
de unde
di
U = i r – eL = i r + L . (2.40)

126
 Valentin G U

dt
adar, tensiunea la bornele circuitului este alc tuit din dou
componente; prima component a tensiunii, i r este determinat de
legea lui Ohm; a doua component , L di/dt este egal si contrar
sensului eL i echilibreaz t.e.m. de autoinduc ie.
Înmul ind ambele p i ale ecua iei (2.40) la produsul i dt, ob inem:
U i dt = i 2 r dt + Li di .
Termenul din stânga al aceste ecua ii exprim energia primit în
intervalul dt, partea dreapt arat c energia se cheltuie la înc lzirea
conductorilor circuitului – i 2 r dt i par ial se acumuleaz în cimpul
magnetic al circuitului – Lidi (figura 2.36). Însumând cre terile
energiei suprafe elor i la majorarea curentului de la zero la val-
oarea I, se va ob ine energia acumulat în câmpul magnetic al
circuitului (suprafa a triunghiului dreptunghiular cu catetele i I):

I / 2 = L I · I / 2 = LI / 2.
2
WM =
Acela i rezultat putea fi ob inut folosind formula
I
WM = L i di = LI / 2.
2
(2.41)
0

2.16. INDUCTIVITATEA MUTUAL

Fenomenul induct rii t.e.m. într-un circuit (bobin ) ca urmare a

modific rii curentului în alt circuit (bobin ) poart denumirea de
i n d u c i e m u t u a l . Curentul I1 al primei bobine 1 (figura 2.37,
a) provoac fluxul magnetic, o parte a c rui 12 str bate spirele
bobinei a doua w2 , formând fluxul total de induc ie mutual 12 =
w2 12 . Fluxul magnetic 12 i, prin urmare fluxul magnetic total
12 sunt propor ionali curentului I1, adic :

12 = M12 I1 sau M12 = 12 / I1. (2.42)

127
 Valentin G U

a b
Fig. 2.37. Leg tura magnetic a dou bobine.
Raportul dintre fluxul magnetic total al unei bobine i curentul altei
bobine, care provoac acest fluxs total se nume te i n d u c t i v i t a -
t e m u t u a l a celor dou bobine (sau circuite). Din compara ia
rela iilor (2.37) i (2.42) urmeaz c unitatea de m sur a induc iei
mutuale este aceea i, adic henry (H).
Curentul I2 al bobinei a doua (2, figura 2.37, b) provoac fluxul ma-
gnetic 21 care str punge spirele primei bobine w1, creând fluxul
total de induc ie mutual 21 = w1 21.
Ca i în cazul precedent, expresiile fluxului total de induc ie mutu-
al i a inductivit ii mutuale sunt:
21 = M21 I2 sau M21 = 21 / I2 , (2.43)
Existând i dovada c pentru dou contururi M12 = M21 = M , adic
prezen a indexilor la M este de prisos.
Inductivitatea mutual depinde de num rul de spire al bobinelor, de
dimensiunile i forma lor, de pozi ia reciproc i permeabilitatea
magnetic a mediului.
Modificarea curentului în prima bobin schimb fluxul magnetic
total de induc ie mutual i, în conformitate cu legea induc iei
electromagnetice (§ 2.13) în a doua bobin se inducteaz t.e.m. d e
induc ie mutual
d 12 d i1
e2 = – = – M . (2.44)
dt dt

128
 Valentin G U

La modificarea curentului în bobina a doua se schimb de asemenea

fluxul magnetic total de induc ie mutual i în prima bobin va fi
indus t.e.m. d e i n d u c i e m u t u a l e1:
d 21 d i2
e1 = – = – M . (2.45)
dt dt
adar, t.e.m. de induc ie mutual este propor ional inductivit ii
mutuale ale bobinelor i vitezei de modificare a curentului.
Inductivitatea mutual a dou bobine este legat de inductan ele
bobinelor L1 i L2 prin expresia:
M = k L1 L2 ,
unde k – c o e f i c i e n t u l d e l e g t u r a celor dou bobine, ce
caracterizeaz gradul de leg tur inductiv a bobinelor. Acest coe-
ficient depinde de pozi ia reciproc a bobinelor; cu cât mai aproape
se afl bobinele cu atât mai mare este i coeficientul de leg tur i
invers, cu cre terea distan ei dintre ele k discre te i 0.
Fenomenul induc iei mutuale are o ampl utilizare în diferite apara-
te i ma ini, de exemplu, pentru transmiterea energiei dintr-un cir-
cuit electric în altul sau pentru majorarea / mic orarea tensiunii cu
ajutorul transformatorului.
Exist îns i situa ii când acest fenomen este inutil i chiar inadmi-
sibil; de exemplu, dac în paralel cu o linie aerian de transport a
energiei electrice se afl i o linie de telecomunica ii (leg tur ). În
urma apari iei unei t.e.m. de induc ie mutual puternice, în linia de
leg tur se creaz perturba ii (bruiaj) care împiedic sau chiar anu-
leaz posibilitatea unei leg turi sigure.

129
 Valentin G U

CAPITOLUL 3

REGIMUL PERMANENT SINUSOIDAL AL CIRUITELOR

ELECTRICE. CURENTUL ALTERNATIV

3.1. PRODUCEREA TENSIUNII ELECTROMOTOARE

SINUSOIDALE. M RIMI CU VARIA IE SINUSOI-
DAL ÎN TIMP

3.1.1. No iuni generale. Defini ii

1. M rimi periodice
Circuitele de curent alternativ (prescurtat c.c.a.) sinusoidal au o
larg r spândire atât în electroenergetic , cât i în electrocomuni-
ca ii. În electroenergetic producerea, transportarea i utilizarea
energiei electromagnetice se realizeaz aproape integral în curent
alternativ. Printre principalele avantaje ale curentului alternativ poa-
te fi men ionat producerea sa simpl .
Curentul continuu, dup cum se tie, prezint (în metale) o mi care
de transla ie uniform a electronilor liberi. Dac electronii s vâr esc
o mi care oscilatoare, atunci curentul periodic, peste intervale egale
de timp î i schimb atât valoarea, cât i direc ia. În acest caz curen-
tul se nume te c u r e n t a l t e r n a t i v .
Curentul alternativ (c.a.) are proprietatea de a se transforma (schim-
barea tensiunii cu ajutorul transformatorului), ceea ce asigur trans-
miterea eficient a energiei electrice la distan e mari; motoarele de
c.a. se eviden ieaz prin simplitatea construc iei i o diversitate
enorm de gabarite. Din aceste motive c.a. este utilizat la scar foar-
te larg , cea mai mare parte a energiei electrice producându-se în
generatoare de curent alternativ. Posibilitatea de a ob ine c.a. de
tensiuni diferite – înalte pentru transmiterea la distan e mari, joase
pentru transmiterea la distan e mici i alimentarea consumatorilor
de energie, construc ia simpl a generatoarelor i motoarelor mono-
fazate i trifazate i indicii lor tehnicoeconomici înal i asigur cure-
130
 Valentin G U

ntului alternativ o ampl utilizare peste tot. Excep ie fac doar une-
ele sfere tehnice, de exemplu electrochimia i for a de trac iune în
care se prefer curentul continuu ob inut prin redresarea c.a.
C u r e n t a l t e r n a t i v este denumit un curent variabil, ale c rui
valori se reproduc în aceea i succesiune, la intervale de timp egale
numite p e r i o a d e .
Perioada T este intervalul minim de timp, dup care se reproduc
în aceea i ordine valorile m rimii periodice (figura 3.1).
În cursul unei jum i de perioad (T/2) curentul are o direc ie, în a
doua jum tate de perioad – direc ia este contrar .
În figura 3.1 pe axa absciselor este
indicat vremea t iar pe cea a or-
dinatelor – valorile curentului i.
Valorile variabile ale curentului,
tensiunii i t.e.m. în orice moment
Fig. 3.1. Graficul curentului t se numesc valori instantanee i se
alternativ. noteaz cu litere minuscule i, u i e.
Valoarea instantanee a unei m rimi periodice este o func ie perio-
dic de timp care va satisface condi ia i (t) = i (t + T ), oricare ar fi
momentul t.
Num rul de perioade cuprins în unitatea de timp (de regul , sec) se
nume te frecven ; se noteaz cu f i are unutatea de m sur her
[Hz]. Deci rela ia de defini ie este :
1
f = . (3.1)
T
Re elele electrice de transmisie i distribuire a energiei electrice în
c.a. au frecven a standardizat de 50 Hz (în SUA i Japonia – 60
Hz); aceast frecven este numit frecven industrial .
Produsul frecven ei prin se nume te frecven unghiular sau
pulsa ie, simbolul c reia este iar unitatea de m sur radian / sec
(rad / s). Pulsa ia are rela ia de defini ie
= f, (3.2)
între aceste m rimi existând i rela iile:
131
 Valentin G U

2
f = , = , T = 2 .
2 T
Valaoarea maxim a m rimilor instantanee ce variaz periodic pe
distan a unei perioade se nume te a m p l i t u d i n e (v. în continua-
re defini iile) i se noteaz cu litere majuscule i index inferior m:
Im, Um , Em .
Curentul alternativ din figura 3.1 este deci o m rime periodic i
sinusoidal . Aceasta nu înseamn c m rimile periodice sunt neap -

Fig. 3.2. Exemple de m rimi periodice nesinusoidale.

rat sinusoidale. În figura 3.2 sunt reprezentate exemple de m rimi
periodice nesinusoidale: curentul în „din i de ferestr u” (pozi ia a)
prin bobinele de deflexie ale tuburilor cinescop, tensiunile la
bornele unor generatoare electronice de semnale utilizate în testarea
aparaturii electronice (pozi iile b, c i d ).

2. M rimi alternative, m rimi sinusoidale

Valoarea medie a unei m rimi periodice este media aritmetic a
valorilor instantanee în intervalul de timp cu durata egal cu peri-
oada m rimii. Not m valoarea medie cu simbolul m rimii i cu
semnul tilda : ( , ).
O rime alternativ este o rime periodic a c rei valoare
medie este nul .
O rime sinusoidal este o rime alternativ cu varia ia în
timp de form sinusoidal .
Valoarea medie a unei m rimi sinusoidale este nul . În tehnic se
utilizeaz predominant curen i, temsiuni i t.e.m. care se modific
conform unei legi simple armonice (sinusoidale). Referindu-ne la
132
 Valentin G U

curentul sinusoidal i = Im sin t (ob inerea curentului sinusoidal

vezi mai jos) constat m c sensul curentului în circuit se schimb la
fiecare semiperioad . Valorile instantanee ale curentului (figura
3.1) satisfac rela ia i (t + T / 2) = – i (t), astfel c în media aritme-
tic apar valori instantanee egale dou câte dou dar de semne
contrare ( i (t2) = – i (t3), figura 3.1). Rezult c media aritmetic a
acestei valori este nul , circuitul respectiv fiind str tut de un
curent alternativ.
Tensiunile dreptunghiulare i triunghiulare indicate în figurile 3.2, c
i d au valori medii nule i sunt deci de asemenea m rimi alternati-
ve. Curen ii în „din i de ferestr u” (figura 3.2, a) i succesiunea de
impulsuri dreptunghiulare (figura 3.2, b) au o valoare medie nenul
i deci nu sunt m rimi alternative.
Re elele de curent alternativ sinusoidal sunt uzual numite re ele de
curent alternativ, de i m rimile sinusoidale nu sunt, dup cum s-a
zut singurele m rimi alternative.

3.1.2. Principiul generatorului de curent

alternativ

O tensiune electromotoare alternativ sinusoidal poate fi produs

prin rotirea unui cadru bobinat în câmp magnetic uniform. Principi-
ul de func ionare al acestui generator simplu este acela i ca i al ge-
neratoarelor industriale de curent alternativ (c.a.). De aceea îl vom
studia în detaliu.
consider m un cadru (figura 3.3) antrenat într-o mi care de
rota ie uniform , cu viteza unghiular în jurul axei sale de
simetrie. Mi carea de rota ie se efectueaz într-un câmp magnetic
uniform în spa iu i invariabil în timp, cu induc ia magnetic B
perpendicular pe axa de rota ie a cadrului.
Capetele active (a) i (b) ale cadrului sunt unite respectiv la câte un
inel, izolate între ele i de blocul (carcasa) instala iei, care se rotesc
împreun cu cadrul. Pe inele sunt instalate periile P1 i P2 prin care
la cadru poate fi conectat o rszisten de sarcin . În timpul unei ro-

133
 Valentin G U

ta ii complete planul cadrului descrie un unghi de 360°. În figura

3.4.este reprezentat schema care ilustreaz principiul ob inerii unei

Fig.3.3. Schema unui generator Fig. 3.4. Principiul ob inerii

de curent alternativ. unei t.e.m. sinusoidale
rimi sinusoidale, e sau i. În aceast schem cadrul cu un num r
de spire w este fixat pe o arm tur cilindric (sau rotor) din pl ci de
el, destina ia c ruia, la fel ca i forma polilor N i S este crearea
unui câmp magnetic în intersti iul de aer în lungul cercului arm -
turii, unde induc ia magnetic se modific conform legii sinusoidale
B = Bm sin ,
unde este unghiul format între planul neutru OO i planul cadru-
lui bobinat. În procesul de rota ie a cadrului cu o vitez unghiular
= d / dt în fiecare din p ile active (a) i (b) ale cadrului va fi
indus t.e.m. (figura 3.5)
e = B l v = Bm l v sin =
= Bm l v sin t . (3.3)
Deoarece cadrul con ine w spire
i dou p i active (2 w), t.e.m.
indus va fi:
e = e 2 w = 2 Bm l v sin t.
Fig. 3.5. Graficele t.e.m. alternative.
Înlocuind 2 Bm l v cu Em – amplitudinea t.e.m., ob inem:

134
 Valentin G U

e = Em sin t . (3.4)
În momentul de timp ini ial t = 0 planul cadrului coicide cu planul
neutru (OO ), de oarece = t = 0. La generatoarele cu o singur
pereche de poli (p = 1, ca în schemele din figurile 3.3 i 3.4) unei
rota ii complete a rotorului ( = ) îi corespunde o perioad a
t.e.m. În procesul de rotire uniform viteza unghiular este
constant :

= = = f = . (3.5)
t T
La generatoarele cu p perechi de poli (figura 3.6) în cursul unei
rota ii complete fiecare parte activ a cadrului (a i b, figura 3.3) va
trece pe sub p perechi de poli i,
respectiv, unei rota ii îi va cores-
punde p perioade. Asrfel, se poate
scrie: e = Em sin (p ) =
= Em sin (p t) = Em sin t. (3.6)
Graficul acestei t.e.m. e = f (t ) în
cazul unei rota ii complete este pre-
Fig. 3.6. Un generator de c.a. zentat în figura 3.7 (p = 2).
cu dou perechi de poli (p = 2).

Produsul p poart denumi-

rea de u n g h i e l e c t r i c .
Raportul dintre unghiul elec-
o rota ie complet
tric i timpul modific rii lui
se nume te v i t e z u n - Fig. 3.7. Graficul t.e.m. periodice a
g h i u l a r e l e c t r i c sau unui generator cu doi poli
frecven u n g h i u l a r . Este evident (a fost men ionat mai sus)

p p·
=p = = = 2 f (3.7)
t pT
Dac arm tura (rotorul) s vâr te n rota ii pe minut, atunci num -
rul rota iilor pe secund va fi n /60, iar frecven a

135
 Valentin G U

f = p·n /60. (3.8)

Exemplu 1.Generatorul cu dou perechi de poli (p=2) s vâr te 1500

rot / min. S se determine frecven a curentului periodic.
S o l u i a . Pentru a determina frecven a curentului alternativ, periodic i sinu-
soidal se recurge la ultima formul , (3.8):

p·n 2·1500
f = = = 50 Hz.
60 60
Exemplu 2.Un hidrogenerator are viteza de rota ie nominal 250 rot / min
i frecven a f = 50 Hz. Câte perechi de poli are generatorul?
S o l u i a . În acest caz se utilizeaz de asemenea formula (3.8), din care se
exprim p:

f · 60 3000
p= = = 12 perechi.
n 250

3.2. DEFAZARE (DECALAJUL DE FAZ ) A M RIMILOR

PERIODICE

Presupunem c pe rotorul generatorului sunt fixate dou spire iden-

tice 1 i 2 plasate în spa iul respectiv la o anumit distan (figura
3.8). În urma rota iilor indusului în spire vor ap rea t.e.m. cu ampli-

Fig. 3.8. Dou spire ale Fig.3.9. Graficele a dou ten-

bobinei rotorului. siuni electromotoare periodice.
tudini i frecven e egale, deoarece spirele se rotesc în unul i acela i
câmp magnetic, cu viteze unghiulare identice.

136
 Valentin G U

Din cauza pozi iei diferite a spirelor în spa iu, acestea nu trec mijlo-
cul polilor în acela i moment i, deci nu în acela i timp ating valo-
rile lor maximale, adic de amplitudine. În procesul de rota ie a
indusului (împotriva acului ceasornicului) cu o vitez unghiular
t, în momentul lecturii ini iale spirele se aflau sub diferite un-
ghiuri, respectiv 1 i 2 fa de planul neutru OO (figura 3.8). În
spire se induc t.e.m., respeciv

e1 = Em sin ( t + 1) i e2 = Em sin ( t + 2), (3.9)

unde unghiul ( t + ) poart denumirea de d e f a z a r e ( d e c a l a j
d e f a z e ) . Graficele acestor t . e . m . sunt prezentate în figura 3.9.
În momentul ini ial (t = 0) t.e.m. induse în spirele 1 i 2 sunt

e10 = Em sin 1 i e20 = Em sin 2.

În figura 3.9 acestea sunt notate cu ordonatele ini iale (e10 i e20).
Unghiurile electrice 1 i 2 care determin valorile t.e.m. în
momentul ini ial se numesc unghiuri ini iale de faz sau f a z i n i -
i a l . A adar,
se nume te faz argumentul func iei sinus, adic unghiul ( t
+ ) i se m soar în radiani;
se nume te faz ini ial valoarea a fazei la momentul
ini ial (t = 0).
Deoarece func ia sinus are perioada 2 rad, faza ini ial poate fi
totdeauna adus la intervalul [– , ]; deci – (rad).

3.3. VALOAREA EFECTIV A UNEI M RIMI

PERIODICE

Valoarea efectiv (sau eficace) a unei m rimi periodice este -

cina p trat a mediei aritmetice a p tratelor valorilor instanta-
nee în intervalul de timp cu durata egal cu perioada m rimii. Alt-
fel spus, p tratul valorii efective este egal cu valoarea p tratic
medie.

137
 Valentin G U

În calculele circuitelor de curent alternativ este utilizat de obicei

no iunea de v a l o a r e e f e c t i v a curentului, tensiunii i t.e.m.,
care se noteaz cu litere majuscule, respectiv I, U i E. Sc rire apa-
ratelor de m surare i documenta ia tehnic con in de asemenea va-
lorile efective ale m rimilor. Ce se în elege sub valoarea efectiv ,
de exemplu a curentului ?
Valoarea efectiv a unui curent periodic este egal cu intensita-
tea unui curent continuu care, str tând aceea i rezisten ca i
curentul periodic, face s dezvolte aceea i cantitate de c ldur în
timp de o perioad .
Puterea instantanee disipat într-un rezistor r în intervalul de timp
dt are expresia
dwT = i 2 · r dt,
iar în decursul unei perioade T a curentului alternativ
T T
WT = dwT = i2 r dt.
0 0

Egalând expresia pentru WT cu cantitatea de c ldur I 2 rT dezvol-

tat în aceea i rezisten r de curentul continuu I cu durata de timp
T, ob inem:
T
I 2 rT = i2 r dt.
0

Reducem la r i ob inem valoarea efectiv a curentului periodic

T
I= 1/T i 2 dt . (3.10)
0

În figura 3.10 sunt construite curbele valorilor instantanee a cure-

ntului i i a p tratului valorilor instantanee, i2 (mai sus a fost men i-
onat c valorile instantanee se noteaz cu semnul tilda, . Pentru
simplificarea scrierii aici i în continuare acest simbol este
eliminat). Suprafa a limitat de c tre curba i axa absciselor prezin-
la anumit scar m rimea, determinat de expresia
138
 Valentin G U

T
i 2 dt .
0

În imea Ab a dreptunghiului AbcDA, egal de m rime cu suprafa a

limitat de curba i2 (ABCDE) i axa absciselor, egal cu valoarea
medie a ordonatelor curbei i2 prezint p tratul valorii efective a cu-
rentului I 2.

Fig. 3.11. Valoarea medie a curen-

Fig. 3.10. Graficul curentului tului pe durata unei jum i de
periodic i a p tratului acestuia. perioad
Dac modificarea curentului se petrece în conformitate cu legea
sinusului, adic i = Im sin t, atunci

T
I= 1/T Im2 sin2 t dt .
0

Deoarece
T T T T
sin2 t dt = [(1 – cos2 t) / 2 ] dt = 1/2 dt – 1/2 cos2 t dt =
0 0 0 0

T T
= – 0 = ,
2 2
se ob ine
1 T Im2 Im
I= Im2 = = 0, 707 Im ,
T 2 2 2

139
 Valentin G U

I 0, 707 Im . (3.11)
În mod analog (figura 3.12):

U = Um / 2 0, 707 Um , E = Em / 2 0, 707 Em . (3.12)

Exemplu.Tensiunea m surat de un voltmetru eate U = 220 V. S se deter-
mine amplitudinea tensiunii.
S o lu ia :
Um = U 2 = 220 · 1,41 = 310 V.

În paragraful precedent a fost men ionat c valoarea medie a unei

rimi variabile sinusoidale este nul . Totu i, no iunea de v a l o a -
r e m e d i e a curentului i tensiunii este utilizat . S vedem, în ce
interpretare.
Valoarea medie a curentului sinusoidal (alternativ) pe durata unei
perioade este egal cu zero, fiindc în cursul primei semiperioade o
anumit cantitate de electricitate Q trece prin sec iunea transversal
a conductorului într-o direc ie, iar pe durata celeilalte semiperioade
aceea i cantitate Q trece în direc ia invers . Prin urmare, cantitatea
de electricitate care trece prin conductor pe durata unei perioade
este egal cu zero; la fel egal cu zero este i valoarea medie a
curentului sinusoidal, pe durata unei perioade. De aceea valoarea
medie a curentului sinusoidal Imed se calculeaz (totu i) pe durata
semiperioadei, când curentul continu pozitiv (figura 3.11).
Valoarea medie a curentului este egal cu raportul cantit ii de
electricitate care a trecut prin sec iunea transversal a conductor-
ului pe durata unei semiperioade i a duratei acestei semiperioade:
Q 2
Imed = = · Q =
T/2 T

T /2
= 2/T i dt , (3.13)
0

140
 Valentin G U

condi ia necesar fiind coinciden a începutului lecturii t = 0 cu

începutul perioadei. Analoage vor fi i expresiile pentru Umed i Emed
T /2 T /2
Umed = 2 / T u dt i Emed = 2 / T e dt. (3.14)
0 0

Valoarea medie a curentului pe durata T/2 se poate prezenta grafic

prin în imea dreptunghiului cu baza egal cu T/2 i suprafa a egal
cu cea limitat de curba curentului de la începutul perioadei pân la
jum tatea ei (figura 3.11).Valoarea medie a curentului sinusoidal se
exprima prin amplitudinea acestuia în felul urm tor:
T /2 T /2
Imed = 2 / T i dt =2 / T Im sin t dt =
0 0

T/2
2Im 2
= – cos t = Im = 0,637 Im . (3.15)
T 0

Aceea i rela ie exist i în cazul tensiunii Umed i t.e.m. Emed :

2 2
Umed = Um i Emed = Em . (3.16)

În continuare urmeaz unele observa ii pe marginea celor expuse

mai sus în privin a valorilor efective i medii al curentului alter-
nativ.
Din defini ia valorii efective urmeaz c puterea instantanee într-un
rezistor are expresia pR = R i 2 .

Fig. 3.12. Fig. 3.13.

Din cauza iner iei termice a rezistorului, temperatura nu poate
urm ri varia iile instantanee ale p tratului curentului, ci numai va-

141
 Valentin G U

loarea lui medie. C ldura dezvoltat este atunci propor ional cu

puterea medie PR = R I 2, numit putere activ , egal cu produsul
între rezisten a R i p tratul valorii efective a curentului.
Observa ie. Din cauza iner iei echipajului mobil (v. Capitolul 5),
ampermetrele i voltmetrele cu ac indicator nu pot urm ri varia iile
instantanee rapide ale m rimilor periodice m surate. De aceea, ele
indic valori medii atunci când cuplul activ este propor ional cu
valoarea instantanee a m rimii i valori efective atunci când cuplul
activ este propor ional cu p tratul m rimii m surate. Instrumentele
magnetoelectrice indic valoarea medie i pot fi folosite doar numai
în c.c. (eventual i c.a. cu redresor). Instrumentele electromagnetice
i electrodinamice indic valoarea efectiv i pot fi utilizate în c.a.
Rela ia dintre valorile medie, efectiv i maxim poate fi stabilit i
în urma unei judec i mai pu in analitice. În figura 3.13 se indic
varia ia în timp a p tratului curentului. Aceast nou func ie poate
fi privit ca suprapunere dintre func ia constant de valoare Im2/ 2 i
func ia cosinusoidal de frecven dubl în raport cu cea a curen-
tului. Valoarea medie a func iei constante este chiar valoarea ace-
steia, valoarea medie a componentei cosinusoidale fiind nul . În
consecin , valoarea medie a func iei i2 este Im2/ 2 iar r cina p t-
rat a acestei valori medii este valoarea efectiv
Im
2
I= i = = 0,707 Im . (3.17)
2
De aici rezult ci amplitudinea curentului este cu 2 mai mare
decât valoarea medie a acestuia : Im = I 2 . Din acest motiv m ri-
mile sinusoidale pot fi scrise sub forma general
i = I 2 sin ( t + ),
în care intervine explicit nu amplitudinea curentului, ci valoarea lui
efectiv , I.
Exemplu.Într-un circuit intensitatea curentului are expresia instantanee i =
2,5 2 sin ( t – /6). S se specifice:
valoarea efectiv i faza ini ial ;
142
 Valentin G U

valorile instantanee la t = 0 i t = – /6;

momentul la care curentul are valoarea maxim , tiind c frecven a
este 50 Hz. S o l u i a:
comparând expresia dat cu expresia general , se stabile te:
I = 2,5 A, = – / 6 rad.
i = 2,5 2 sin ( – / 6) = – 2,5 2 1/ 2 = – 1,76 A pentru t = 0 i
i = 0 pentru t = / 6.
Curentul are valoarea maxim atunci când faza sa are valoarea + / 2
rad. Deci
2
t0 – = t0 = .
6 2 3
Deoarece = 2 f, rezult
t0 2 T
2 = i t0 = .
T 3 3
Dar T = 1/ f = 1/50 = 0,02 s = 20 ms. Momentul va fi la t0 = 20/3 = 6,77 ms.

3.4. REPREZENTAREA VECTORIAL A M RIMILOR

SINUSOIDALE

În regim sinusoidal to i curen ii i toate tensiunile dintr-un circuit

electric sunt m rimi variabile sinusoidale în timp. Frecven a tuturor
acestor m rimi este aceea i i este determinat de sursele de curent.

Fig.3.14. Reprezentarea unei m rimi sinusoidale printr-un

vector în rota ie.
Dintre cele trei m rimi care determin o func ie sinusoidal :
frecven a, valoarea efectiv i faza ini ial , una – frecven a – este
143
 Valentin G U

cunoscut . Astfel, este necesar determinarea numai a celorlalte

dou . Aceasta înseamn c , de exemplu, curentul sinusoidal i =
I 2 sin ( t + ) este complet precizat dac se dau valorea efectiv
I i faza ini ial .
Exist m rimi matematice complet caracterizate prin perechi de
numere reale: vectorii liberi din plan, numerele complexe etc. Între
rimile sinusoidale i aceste m rimi matematice se poate stabili o
coresponden biunivoc . Se ob ine astfel o reprezentare simbolic
a m rimilor sinusoidale.
Se spune c avem o reprezentare vectorial , respectiv, o reprezen-
tare în planul complex. Studiul circuitelor electrice în regim
sinusoidal cu ajutorul acestor reprezent ri este considerabil simpli-
ficat, este simplu de g sit suma i diferen a câtorva m rimi sinuso-
idale în forma vectorial .
Dac o m rime sinusoidal , de exemplu, t.e.m. e = Em sin ( t + )
este reprezentat ca un vector în rota ie (figura 3.14), lungimea lui
OA într-o anumit propor ie prezint amplitudinea Em; unghiul
format de vector i semiaxa pozitiv X în momentul ini ial t = 0 este
egal cu faza ini ial , iar viteza unghiular a vectorului este egal
cu frecven a unghiular .
Proiec ia vectorului pe axa ordinatelor Y la scara respectiv este
valoarea instantanee e a t.e.m. Într-adev r, la momentul t = 0 t.e.m.
e0 = Em sin este proiec ia vectorului OA pe axa Y. În momentul t1
t.e.m. e1 = Em sin ( t1 + ) se prezint ca proiec ia vectorului, ce
ocup o nou pozi ie OA1 pe axa Y.
Ansamblul din câ iva vectori ai m rimilor sinusoidale cu aceea i
frecven se nome te d i a g r a m v e c t o r i a l .
Deoarece viteza unghiular a vectorilor în diagrama vectorial este
aceea i, pozi ia lor reciproc nu se modific . Începutul lecturii tim-
pului pentru curba periodic poate fi ales arbitrar, de aceea constru-
irea diagramei începe cu un vector pozi ionat la întâmplare, ceilal i
fiind pozi iona i în raport cu acesta sub unghiuri, egale cu unghiu-
rile respectivelor defaz ri.

144
 Valentin G U

Adunarea a dou m rimi sinusoidale poate fi înlocuit cu adunarea

vectorilor, fiecare reprezentând
rimea sinusoidal respectiv .
De exemplu, dac sunt date dou
t.e.m. e1 = Em1 sin ( t + 1) i
e2 = Em2 sin ( t + 2), reprezen-
tate prin vectorii OA i O (Fig.
3.15), adunarea vectorilor se efe-
ctueaz conform regulei parale-
Fig.3.15. Adunarea a doi vectori logramului: vectorul OA se mut
de tensiune electromotoare.
paralel sie însu i în a a fel ca în-
ceputul lui s coincid cu sfâr itul vectorului ; vectorul ce leag
punctele O i B este vectorul sumar OB. Corectitudinea celor expu-
se urmeaz din faptul c proiec iile vectorilor OA i pe axa
ordinatelor prezint valorile instantanee ale e1 i e2, iar suma acest-
or proiec ii este egal cu proiec ia vectorului OB care este vectorul
sumar al t.e.m. e. Din triunghiul vectorilor poate fi g sit amplitudi-
nea t.e.m. sumare i tangenta unghiului fazei ini iale ( , figura
3.15). Sc derea m rimilor sinusoidale se efectueaz ca adunarea
rimii desc zute cu m rimea sc toare cu semn opus, adic :
e1 – e2 = e1 + (– e2 ),
sau
E m1 – E m 2 = E m1 + (– E m 2 ).
De obicei se utilizeaz acela i punct de aplica ie pentru to i vectorii
liberi asocia i curen ilor i tensi-
unilor dintr-un circuit dat. În
calcule (aplica ii) este suficient
se specifice axa de referin
aleas i sc rile grafice utilizate
(ca în figura 3.16).
Fig. 3.16.

145
 Valentin G U

3.5. CIRCUITE MONOFAZATE DE CURENT ALTERNATIV

3.5.1. Particularit ile circuitelor de

curent alternativ

Într-un circuit electric cu tensiune constant la bornele sale cure-

ntul, puterea i energia acumulat în câmpurile electric i magnetic
mân neschimbate.
În cazul tensiunii periodice la bornele circuitului, toate m rimile
men ionate se schimb în timp.
Circuitul electric în care se petrece transformarea energiei electri-
ce în energie termic i în care are loc schimbarea energiei concen-
trate în câmpurile electric i magnetic, se caracterizeaz prin trei
parametri: r e z i s t e n a r , i n d u c t a n a L i c a p a c i t a t e a C .
În tehnic se întâlnesc circuite, în care efectele fizice sunt determi-
nate de unul dintre parametrii r, L sau C, deoarece influen a celor-
lal i poate fi ignorat . De exemplu, l mpile incandescente, rezistorii
sau dispozitivele de înc lzire (termice) pot fi caracterizate numai
prin rezisten a r; transformatoarele în func ionarea f de sarcin –
prin inductivitatea L; cablul utilizat în circuit deschis (mers în gol) –
prin capacitatea sa C.
Fiecare din elementele men ionate se caracterizeaz printr-o ecua ie
tensiune-curent specific :
di du
u=Ri; u=L ; i=C .
dt dt
În regim permanent sinusoidal, dac se aplic la bornele elemen-
tului tensiunea sinusoidal
u = Um sin ( t + u),

intensitatea curentului prin element este de asemenea sinusoidal i

de aceea i pulsa ie:
i = Im sin ( t + i).

146
 Valentin G U

Celor trei ecua ii de circuit de regim variabil le corespund în regim

sinusoidal ecua ii între valori efective i între fazele ini iale.
Vom determina aceste rela ii pe rând, pentru fiecare element. De
asemenea, vom analiza schimbul de energie la bornele elementelor
în regim sinusoidal.

3.5.2. Circuit cu rezistor ideal

a) Tensiunea i curentul
Dac la bornele unui circuit cu rezisten a r este aplicat tensiunea
sinusoidal (figura 3.17)
u = Um sin t,
curentul determinat conform legii lui Ohm va fi:
u Um
i= = sin t = Im sin t.
R r

Fig. 3.17. Circuit cu rezistor ideal.

Fig. 3.18. Diagrama vectorial Fig. 3.19. Curentul, tensiunea (a) i

într-un circuit cu R. puterea (b) într-un circuit cu R.
Din aceast rela ie urmeaz c curentul prin rezisten a r variaz
sinusoidal i are aceea i faz cu tensiunea aplicat la bornele lui
(figura 3.18 i 3.19, a).

147
 Valentin G U

Pentru acest circuit este utilizabil legea lui Ohm atât pentru valori-
le instantanee i = u / r i Im = Um / r, cât i pentru valorile efective

I = 0,707 Im = 0,707 Um / r = U / r. (3.18)

b) Puterea
Valoarea instantanee a puterii, sau simplu p u t e r e a i n s t a n t a -
n e e este produsul valorilor tensiunii i curentului pentru unul i
acela i moment, adic
2 2 2
p = u i = i r = rIm sin t. (3.19)
Energia electric se transform în c ldur independent de sensul
curentului, de aceea puterea instantanee este pozitiv i în cazul
sensului direct, i în cazul sensului invers al curentului (figura 3.19,
2 2 2
b). inând cont c sin t = ½ – ½ cos 2 t iar ½ Im = (Im / 2 ) =
I 2 se poate scrie:
1 1
p = Im2 rsin2 t = Im2 r – Im2 r cos 2 t = I 2 r – I 2 r cos 2 t.
2 2
2
Componenta continu I r reprezint viteza medie de transformare a
energiei electrice în c ldur sau, ce este aceea i, puterea medie pe
durata unei perioade
P = I 2 r = I I r = I U. (3.20)
Aceasta se nume te p u t e r e a c t i v iar rezisten a r – r e z i s t e n -
a c t i v . Ca unitate de m sur a puterii active este folosit, ca i
în cazul puterii circuitului de c.c., vatul (W).

3.5.3. Circuit cu bobin ideal . Reactan a

inductiv . Puterea reactiv inductiv

a) Tensiunea i curentul
Într-un circuit cu inductan (bobin , figura 3.20) ideal curentul
sinusoidal i = Im sin t provoac apari ia t.e.m. de autoinduc ie, eL
(2.39):
di d (Im sin t)
eL = – L = – L = – L Im cos t =
dt dt
148
 Valentin G U

= – EL m sin ( t – /2). (3.21)

Deoarece bobina este ideal , rezisten a ei activ este nul (r = 0) i,
în conformitate cu teorema a doua Kirchhoff se poate scrie:

u + eL = i r = 0,
de unde tensiunea la bornele bobinei este

u = – eL = L Im cos t = Um sin ( t + / 2). (3.22)

Fig. 3.20. Circuit cu bobin ideal .

Fig. 3.21. Diagrama vectorial
într-un circuit cu L.

b
Fig.3.22. Curentul, tensiunea i
t.e.m. eL (a), puterea i fluxul mag-
a netic (b) într-un circuit cu L.

Prin urmare, tensiunea aplicat la bornele bobinei creaz a a un

curent, câmpul magnetic al c rui, modificându-se, provoac în fie-
care moment apari ia t.e.m. de autoinduc ie eL, egal i îndreptat
contrar tensiunii aplicate, adic echilibreaz aceast tensiune (figu-
ra 3.22, a i 3.21). Din ecua ia (3.22) i figura 3.21 i 3.22 devine
clar c curentul prin bobina ideal este defazat în urma tensiunii cu
/2 i defazat înaintea t.e.m. eL de asemenea cu /2.

149
 Valentin G U

Când curentul trece valoarea sa maxim , viteza lui de schimbare

este nul i, deci egal cu 0 este i eL; când curentul trece prin
punctul cu valoarea sa 0, viteza modific rii lui este maxim i în
acest moment eL = ELm . Conform legii lui Lentz, la cre terea poziti-
a curentului (di/dt > 0) t.e.m. eL este îndreptat împotriva curen-
tului i invers, la cre terea negativ (di/dt < 0) t.e.m. eL are sensul
curentului. De aceea în prima p trime de perioad (figura 3.22) la
cre terea curentului eL este negativ , iar în a doua p trime, când
curentul discre te eL este pozitiv .
b) Reactan a inductiv
Din rela iile (3.21) i (3.22) urmeaz c
Um = ELm = Im L, (3.23)
de unde se poate scrie legea lui Ohm pentru valorile maxime:
Um Um
Im = = . (3.24)
L XL
Împ ind (3.24) la radical din 2, vom ob ine legea lui Ohm pentru
valorile efective:
U U
I = = . (3.25)
L XL

Raportul tensiunii i curentului prin circuit

U
= XL = L = 2 f L (3.26)
I
se nume te r e z i s t e n r e a c t i v a i n d u c t a n e i s au mai
scurt, r e a c t a n i n d u c t i v . Dimensiunea reactan ei inductive
este [XL] = [ ][L] = sec – 1 · · sec = .
c) Puterea
Într-un circuit cu inductan puterea instantanee
p = u · i = Um sin ( t + / 2) · Im sin t = Um Im cos t sin t =

150
 Valentin G U

1
= Um Im sin2 t = U I sin2 t = L I 2 sin2 t. (3.27)
2
Din (3.27) se vede c puterea instantanee la bornele bobinei ideale
este variabil sinusoidal în timp, de frecven dubl (figura 3.22, b):
de 2 ori pe perioad atinge valoarea maxim pozitiv U I = L I 2 i
de 2 ori – aceea i valoare, dar negativ .
Cu majorarea curentului i, prin urmare a fluxului magnetic (prima
i a treia p trimi de perioad , figura 3.22), independent de sensul lui
are loc acumularea energiei câmpului magnetic de la 0 la valoarea
maximal (2.41):
2 2
Wm = L Im / 2 = L I ,
pe care bobina ideal o prime te de la generator; astfel, circuitul
func ioneaz ca un consumator, ceea ce corespunde valorii pozitive
a puterii.
Cu mic orarea curentului i, prin urmare a fluxului magnetic (a
doua i a patra p trimi de perioad , figura 3.22), are loc diminua-
rea energiei câmpului magnetic de la valoarea maxim la 0, bobina
cedând energia acumulat generatorului. În aceste p i de perioad
circuitul cu bobina ideal func ioneaz ca generator, ceea ce cores-
punde valorii negative a puterii acestui circuit.
Astfel, în medie, pe o perioad energia primit pe la borne este nul
i, deci puterea activ este nul , de asemenea: în bobina ideal nu
are loc transformarea ireversibil a energiei în c ldur .
Puterea maxim în circuitul cu bobin ideal se nume te putere
reactiv (inductiv ), se noteaz Q i este egal :

Q = Um Im /2 = U I = I
2
L= Wm . (3.28)
Puterea reactiv se m soar în var (prescurtare de la volt-amper-re-
activ).

Exemplu. Circuitul cu bobin ideal 0,02H este conectat la sursa de curent

alternativ 127 V i frecven a 50 Hz. S se calculeze impedan a, curentul i
puterea reactiv .

151
 Valentin G U

XL = L = 2 f L = 2 · 3,14 · 50 · 0,02 = 6,28 H.

I = U / XL = 127 / 6,28 = 20,25 A.
Q = U I = 127 · 20,25 2572 var.

d) Dependen a tensiunii pe inductan de fluxul magnetic

În unele calcule ale circuitelor de curent alternativ este convenabil
de exprimat tensiunea pe inductan prin fluxul magnetic. Dac toa-
te spirele bobinei (sau a conturului) sunt str tute de unul i
acela i flux magnetic, atunci amplitudinea fluxului magnetic total
de autoinduc ie
m = w m = L Im .

În acest caz t.e.m. de autoinduc ie i tensiunea care-i este egal , la

bornele bobinei
1/ 2 1/ 2
U=E = L Im / 2 = 2 f w m / 2 = 4,44 f w m . (3.29)

3.5.4. Circuit cu o bobin real

a) Tensiunea i curentul
O bobin real posed inductan (L) i o anumit rezisten (r).
Dac o astfel de bobin este parcurs de un curent sinusoidal (figu-
ra 3.23) i = Im sin t, atunci conform teoremei a doua Kirchhoff
u + eL = i r,
de unde tensiunea la bornele bobinei (a circuitului) este:
di
u = i r – eL = i r – L = ua + uL .
dt
Prima component a sumei ua = ir se nume te tensiune activ , iar a
dou , uL = – eL = Ldi/dt – tensiune reactiv .
Tensiunea activ (figura 3.24, 3.25)

ua = ir = Im r sin t = Ua m sin t
variaz sinusoidal i coincide (prin faz ) cu curentul.

152
 Valentin G U

Amplitudinea acestei tensiuni este Ua m = Im r , iar valoarea efectiv

Ua = I r.

Fig. 3.23. Circuit cu bobin

i rezisten (rL).

Fig. 3.24. Diagrama vectorial

într-un circuit cu r i L. Fig. 3.25. Curentul i tensiunea
într-un circuit cu r i L.
Tensiunea reactiv uL = Ldi/dt = L Im cos t = UL m sin ( t + /2)
variaz sinusoidal i este defazat înaintea curentului cu /2 radiani
(90°). Amplitudinea acestei tensiuni este UL m = L Im , iar valoarea
efectiv UL = L I = xL I. Tensiunea la bornele circuitului (figura
3.23) u = ua + uL =
= Ua m sin t + UL m sin ( t + /2) = U m sin ( t + ) (3.30)
variaz sinusoidal i este defazat înaintea curentului cu radiani
(sau °). Vectorii tensiunilor Ua , UL i U (figura 3.24) formeaz un
triunghi care se nume te t r i u n g h i u l t e n s i u n i l o r , din care
urmeaz c
2 2
U= Ua + UL . (3.31)
Prin aceea i rela ie sunt legate i amplitudinile respective:
2 2
Um = Uam + ULm . (3.32)

153
 Valentin G U

Unghiul de defazaj dintre curent i tensiune se determin din triun-

ghiul de tensiuni (figura 3.24), prin cos = Ua /U sau tg = UL /U a

b) Rezisten a complet a circuitului

Din rela ia (3.31) înlocuind tensiunile cu produsul curentului i a
rezisten elor, se ob ine:
2 2 2 2
U= (I r) + (I xL ) =I r + xL = I Z,
de unde curentul în circuit este
2 2
I= U/Z = U/ r + xL . (3.33)
Formulele ob inute prezint legea lui Ohm pentru valorile efective
într-un circuit cu o bobin real ce posed L i R (adic rezisten
ohmic , r). M rimea
2 2
Z = r + xL (3.34)

poart denumirea de r e z i s t e n c o m p l e t a ciruitului cu

bobin real (figura 3.23). În form grafic m rimile r, xL i Z pot fi
prezentate prin triunghiul de rezisten e (figura 3.26) ob inut din cel
al tensiunilor, mic orat de I ori (fiecare latur ). Unghiul dintre lat-
urile triunghiului Z i r este egal cu unghiul de defazaj dintre
tensiune i curent, deoarece
Ua Ir r UL xL
cos = = = , iar tg = = . (3.35)
U IZ Z Ua r

Fig. 3.25. Triunghiul rezisten elor. Fig. 3.26. Triunghiul puterilor.

Unghiul de defazare a tensiunii circuitului înaintea curentului este
cu atât mai mere cu cât tensiunea reactiv este mai mare în
compara ie cu tensiunea activ , sau cu cât reactan a inductiv este
mai mare decât rezisten a activ .

154
 Valentin G U

c) Puterea
Într-un circuit cu o bobin real puterea instantanee este egal cu:
p = u i = Um sin ( t + ) Im sin t =
Um Im Um Im
= cos – cos (2 t + ) =
2 2
= U I cos – U I cos (2 t + ). (3.36)
Din rela ia (3.36) urmeaz c puterea instantanee const din
componenta permanent (constant ) U I cos i componenta peri-
odic – U I cos (2 t + ) care variaz sinusoidal, cu o dubl frec-
ven . Puterea medie pe durata unei perioade, care de obicei se ia în
calcule, este egal cu puterea constant U I cos , fiindc valoarea
medie a unei func ii armonice este egal cu zero.
Prin urmare, puterea medie a circuitului este egal cu produsul
valorilor efective a tensiunii i curentului înmul ite la cos , adic
P = U I cos . (3.37)
inând cont c U cos = Ua = I r, se ob ine:
2
P = U I cos = Ua I = I r. (3.38)
Astfel, puterea medie în rezisten a activ (3.20) P = UaI reprezint
în acela i timp puterea medie sau puterea activ într-un circuit cu r
i L, adic P = U I cos .
Puterea reactiv a circuitului (3.28), ce caracterizeaz traficul de
energie între generator i circuit este egal cu produsul valorilor
efective ale tensiunii i curentului, înmul it la sin :
2 2
Q = UL I = I xL = I Z sin = U I sin . (3.39)
Produsu valorilor efective ale tensiunii i curentului, adic
UI = S (3.40)
se nume te p u t e r e t o t a l ( sau a p a r e n t , vezi mai jos).
Puterile activ , reactiv i total pot fi reprezentate grafic sub forma
t r i u n g h i u l u i p u t e r i l o r (figura 3.26), deoarece acestea sunt
legate analitic prin rela ia
155
 Valentin G U
2 2 2
S =P + Q ,
sau
2 2
U I = (U I cos ) + (U I sin ) . (3.41)
Raportul dintre puterea activ i puterea total
P/S = cos (3.42)
poart denumirea de factor (sau coeficient) de putere.
Dimensiunile, masa, costul i construc ia ma inii electrice sau a
unui aparat sunt determinate de puterea aparent n o m i n a l SN =
UN IN, iar puterea total într-un regim sau altul de func ionare deter-
min gradul (eficien a) utiliz rii lor.
Exemplu.O bobin cu L = 0,102 mH i rezisten a activ r = 24 se afl
sub tensiunea de 240 V i frecven a 50 Hz. S se determine: xL , Z, I, Ua ,UL
cos i P.
2
Solu ia: xL = 2 f L = 2·3,14 · 50 · 0,102 = 32 ; Z = r2 xL =
24 2 32 2 = 40 ; I = U / Z = 240 / 40 = 60 A; Ua = I r = 60 · 24 = 144 V;
UL = I xL = 60 · 32 = 192 V; cos = r / Z = 24 / 40 = 0,6;P = U I cos = 240 ·
60 · 0,6 = 864 W.

3.5.5. Condensatorul ideal în circuit

a) Tensiunea i curentul
Dac la bornele unui condensator (figura 3.27) este aplicat tensi-

Fig. 3.27. Circuit cu condensator

ideal.

Fig. 3.29. Graficele tensiunii, curen-

Fig.3.29. Diagrama vectorial tului i puterii într-un circuit cu
a circuitului cu condensator. condensator.

156
 Valentin G U

unea u = Um sin t,
sarcina pe pl cile (arm tura) acestuia se va modifica
q = C u = C Um sin t
propor ional tensiunii (figura3.29).Curentul prin circuitul cu
conden-sator, egal cu viteza modific rii sarcinii
dq du
i= = C
dt dt
este propor ional vitezei de modificare a tensiunii la bornele
condensatorului. Tensiunea sinusoidal (figura 3.29) se schimb cu
viteza maxim în momentele trecerii prin valorile zero; în aceste
momente curentul prin circuit atinge cele mai mari valori. Când
tensiunea atinge valorile sale maxime, curentul devine egal cu 0.
Prin urmare, curentul ce parcurge condensatorul este egal cu :
du d sin t
i=C = C Um = C Umcos t = Im sin ( t +
).
dt dt 2
(3.43)
Din rela ia (3.43) urmeaz c curentul prin circuit variaz sinusoidal
cu un defazaj înaintea tensiunii de / 2 (90°) .
b) Reactan a (rezisten a) capacitiv a circuitului
Din rela ia (3.43) este clar c amplitudinea curentului
Im = C Um .
Împ ind aceast expresie la 2 vom ob ine:
U U
I= CU= = . (3.44)
1/ C xC
Rela ia ob inut (3.44) este expresia legii lui Ohm pentru valorile
efective în circuitul cu condensator ideal C. M rimea
1 1
xC = = (3.45)
C 2 fC

157
 Valentin G U

se nume te r e a c t a n a c a p a c i t i v (sau rezisten capa-

citiv ). Pentru un condensator ideal rezult c :
Curentul este defazat înaintea tensiunii cu / 2 radiani.
Valoarea efectiv a curentului este egal cu valoarea efectiv a
tensiunii împ it la modulul reactan ei capacitive (legea lui Ohm).
În curent continuu, curentul prin condensatorul ideal este nul.
Condensatorul prezint deci o întrerupere de circuit în c.c.
În curent alternativ la o tensiune dat aplicat la borne, curentul
prin condensator este determinat de reactan a sa. Reactan a unui
condensator ideal este invers propor ional cu frecven a, de aceea
condensatorul ideal blocheaz trecerea curen ilor la frecven e
joase i reprezint un scurtcircuit la frecven e înalte.
c) Puterea
Puterea inctantanee schimbat de condensatorul ideal pe la borne are
expresia
p = u i = Um sin t Im cos t = U I cos2 t.
În figura 3.27 este reprezentat graficul puterii instantanee; aceasta
variaz cu o frecven dubl într-un circuit cu condensator ideal,
atingând când valoarea maxim pozitiv UI = I 2 / C, când aceea i
valoare maxim negativ . La cre terea tensiunii (prima i a treia
trime de perioad , figura 3.27) are loc acumularea energiei în
câmpul electric al condensatorului de la zero la valoarea maximal :
CUm2
W= = CU 2 . (3.46)
2
Aceast putere este furnizat de generator, circuitul func ioneaz în
regim de consumator, ceea ce corespunde valorii pozitive a puterii.
Când tensiunea discre te (a doua i a patra semiperioade) are loc
diminuarea energiei acumulate în c mpului electric, de la valoarea
maxim la zero fiind aceasta retrocedat generatorului, de c tre
circuit. În aceste p i de perioad circuitul func ioneaz ca un
generator, ceea ce corespunde valorii negative ale puterii circuitului

158
 Valentin G U

cu condensator. Energia ob inut de circuit în jum tate de perioad

este nul i, prin urmare nul va fi i puterea medie a circuitului.
Valoarea maxim a puterii în circuitul cu condensator ideal poart
denumirea de p u t e r e r e a c t i v capacitiv :
Q = UI = U 2 C = Wm.
Ea caracterizeaz viteza traficului de energie între generator i
circuitul cu condensator ideal.
În concluzie, pentru un condensator ideal:
Puterea activ este nul .
Puterea reactiv capacitiv este propor ional cu valoarea medie
pe o perioad a energiei acumulate în câmpul electric al condensa-
torului (3.46), ca i când condensatorul ar avea între arm turi o ten-
siune continu egal cu valoarea efectiv a tensiunii alternative.

3.5.6. Circuite simple în regim permanent

sinusoidal. Generaliz ri (concluzii)

1. Impedan a, admitan a, defazajul

Un circuit neramificat, cu dou borne de acces (un circuit dipolar),
alc tuit din elemente de circuit ideale i pasive poate fi de exemplu
un rezistor ideal, o bobin ideal , un condensator ideal, o conexiune
serie a acestora etc.
În regim permanent sinusoidal, dac tensiunea la borne este sinu-
soidal
u = U 2 sin ( t + ),
intensitatea curentului prin circuit este de asemenea sinusoidal i
de aceea i frecven
i = I 2 sin ( t + ).
Se nume te impedan a circuitului rimea pozitiv egal cu
raportul dintre valoarea efectiv a tensiunii i valoarea efectiv a
curentului:
U
159
 Valentin G U

Z= >0. (3.47)
I
Impedan a circuitului generalizeaz no iunea de rezisten electric
i se m soar în ohmi ( ) ca i rezisten a.
Se nume te admitan a circuitului rimea pozitiv egal cu
raportul dintre valoarea efectiv a curentului i valoarea efectiv
a tensiunii:
I
Y= >0. (3.48)
U
Admitan a circuitului generalizeaz no iunea de conductan
electric i se m soar în simens (S) ca i conductan a.
Impedan a i admitan a sunt m rimi pozitive.
Se nume te defazaj dintre tensiune i curent diferen a dintre
fazele tensiunii i curentului (în aceast ordine):
= – (<, =, >) 0. (3.49)
Faza curentului este, cu excep ia rezistorului ideal, diferit de cea a
tensiunii la borne. Cum s-a ar tat mai sus, bobina ideal sau con-
densatorul ideal defazeaz curentul în urm , respectiv înaintea
tensiunii la borne, cu unghiul /2 radiani. În circuite simple, pasive,
alc tuite din rezistoare, bobine i condensatoare, curentul va fi
defazat în urma sau înaintea tensiunii, dup natura circuitului,
unghiul de defazaj fiind cuprins între – /2 i + /2 rad. Defazajul
se m soar în radiani, ca i fazele i fazele ini iale; el poate fi nul,
pozitiv sau negativ. Dac defazajul este nul, m rimile sinusoidale
sunt în faz ; dac defazajul este /2, tensiunea la borne i curentul
prin borne sunt în cuadratur .
Observa ii.
1). Admitan a este inversul impedan ei i reciproc:
I U
Y= ; Z= .
U I
2). Impedan a i defazajul caracterizeaz complet un circuit pasiv,
oricare ar fi structura sa. Dac , de exemplu, se cunosc tensiunea la
160
 Valentin G U

borne, impedan a i defazajul, intensitatea curentului prin circuit

este univoc determinat :
U
i= 2 sin ( t + – ).
Z
3) Circuitele simple pot fi reprezentate cu simbolul utilizat pentru
un rezistor ideal, pe care se spe-
cific perechea de m rimi (Z, )
(figura 3.30). Uneori acest ele-
ment echivalent circuitului poar-
denumirea de impedor; impe-
Fig. 3.30. Reprezentarea simbolic dan a i defazajul caracterizeaz
a circuitelor simple. complet un impedor.

Exemplu. Tensiunea la borne i intensitatea curentului printr-un circuit

dipolar au expresiile:
u = 120 2 sin t, V;
i = 2,4 2 sin ( t – / 6), A.
se calculeze impedan a, admitan a i defazajul dintre tensiune i curent.
Deoarece U = 120 V , I = 2,4 A, impedan a i admitan a au valorile:

U 120 1 1
Z = = = 50 ; Y= = = 0,02 S.
I 2,4 Z 50
Faza ini ial a tensiunii este nul ( = 0 ), iar a curentului = – / 6, deci
dafazajul dintre tensiune i curent are valoarea
= – = 0 – (– / 6) = + / 6 rad.
Curentul este deci defazat în urma tensiunii la borne.

1. Puterea activ , reactiv i aparent

Un circuit dipolar cu tensiunea la borne u = U 2 sin t are curen-
tul sinusoidal i = I 2 sin ( t – ), defazat fa de tensiune cu un-
ghiul (figura 3.31).
161
 Valentin G U

Puterea instantanee la borne este

p = u i = 2 U I sin t sin ( t – ) =
= U I cos – U I cos (2 t – ),
unde s-a folosit identitatea trigonometric 2 sin A sinB = cos (A –
B) – cos (A + B).
Puterea activ este valoarea medie pe o perioad a puterii
instantanee. Din figura 3.31, c se observ c puterea instantanee p
are o component constant U I cos , la care se adaug o compo-
nent alternativ de pulsa ie 2 i amplitudinea U I. Deoarece com-
ponenta de pulsa ie 2 are valoarea medie nul , pentru puterea
activ rezult :
P = p = U I cos 0. (3.50)
Puterea activ a unui circuit dipolar este dat de produsul dintre
valorile efective ale tensiunii i curentului i cosinusul unghiului de
defazaj dintre tensiune i curent. Puterea activ corespunde unui
aport net de energie electromagnetic . Într-adev r, urm rind grafi-
cul puterii instantanee (figura 3.31, c) observ m c într-o perioad
în dou intervale, circuitul pri-
me te energie pe la borne (ariile
ha urate, marcate cu ) i în ce-
lelalte dou circuitul cedeaz en-
ergie pe la borne (ariile ha urate
marcate cu ). Într-o perioad
energia cedat fiind mai mic
decât cea primit , circuitul prime-
te efectiv energie pe borne.
Pentru un rezistor ideal, = 0 i
U = RI, astfel încât P = U I = RI 2
Pentru o bobin ideal defazajul
este de /2 rad, pentru un conde-
nsator ideal – de – /2; în ambele
cazuri cos = 0 i puterea activ Fig. 3.31. Graficele tensiunii,
curentului i a puterii.
este nul . Se reg sesc astfel valo-

162
 Valentin G U

rile puterii active pentru cele trei elemente ideale, ob inute cu oca-
zia prezent rii elementelor ideale de circuit în regim sinusoidal.
Puterea reactiv a unui circuit dipolar este dat de produsul din-
tre valorile efective ale tensiunii i curentului i sinusul unghiului
de defazaj dintre acestea. Prin analogie deci cu puterea activ , se
define te i puterea reactiv , prin rela ia:
Q = U I sin (<, =, > 0). (3.51)
Se verific imediat c pentru un rezistor ideal Q = 0, fiindc sin =
= 0, în timp ce pentru bobina ideal sin = 1 i Q = U I = XL I 2 > 0,
iar pentru condensatorul ideal = – /2, sin = – 1 i Q = U I =
XC I 2 < 0. Astfel, se reg sesc valorile puterii reactive ob inute cu
ocazia prezent rii elementelor ideale de circuit în regim sinusoidal.
O b s e r v a i e : datorit conven iei utilizate la definirea defazajului,
puterea reactiv este pozitiv în cazul bobinei i negativ în cazul
condensatorului.
Puterea aparent a unui circuit dipolar este dat de produsul
dintre valorile efective ale tensiunii i curentului; se noteaz cu
simbolul S i este egal deci:
S = U I > 0. (3.52)
Puterea aparent se m soar în volt-amperi (VA).
Factorul de putere al unui circuit dipolar este raportul dintre
puterile activ i aparent
ale circuitului:
kP = P / S = cos > 0. (3.53)
O instala ie func ioneaz cu eficien atât mai înalt (la putere
maxim activ ), cu cât mai aproape de unitate este factorul de pute-
re (cos 1).
Triunghiul de putere. Puterile activ , reac –
tiv i aparent satisfac urm toarele rela ii:
P = S cos ; Q = S sin ;
S = P + Q ; P tg =Q.
Din aceste rela ii urmeaz c se poate cons- Fig. 3.32. Triunghiul
puterilor.

163
 Valentin G U

trui a a-numitul triunghi al puterilor (figura 3.32).

Exemplu. Un receptor inductiv, alimentat la o tensiune sinusoidal cu va-
loarea efectiv de 220 V, absoarbe un curent cu valoarea efectiv de 11,2 A i
defazajul în urma tensiunii de 12°= 0, 2 rad. S se calculeze: puterea activ ,
reactiv i aparent ; factorul de putere al receptorului.
P = U I cos = 220 · 11,2 · cos 12° = 2410,6 W.
Q = U I sin = 220 · 11,2 · sin 12° = 512,29 var.
S = U I = 220 · 11,2 = 2464 VA.
k = cos = cos 12° = 0,978.

3.5.7. Circuit R-L în serie

consider m circuitul format din dou bobine cu inductivitatea L1
i L2 i rezisten a ohmic r1 i r2, având la borne tensiunea u = Um
sin t (figura 3.33).Tensiunile pe rezisten ele celor dou bobine leg-
ate în serie Ua1 = I r1 i Ua2 = I r2 coincid dup faz cu curentul I
prin circuit; tensiunile pe rezisten ele reactive ale bobinelor UL1 =
I xL1 i UL2 = I xL2 au defazajul înaintea curentului cu /2 (90°,
figura 3.34).

Fig. 3.33. Bobine în Fig.3.34. Diagrama vectorial

serie. a circuitului neramificat.
Tensiunea la bornele unui circuit neramificat (ca în figura 3.33) for-
mat din dou bobine poate fi determinat conform regulei
triunghiului:
U= (Ua1 + Ua2)2 + (UL1 + UL2 ) 2 = Ua2+ UL2 .

164
 Valentin G U

Exprim nd tensiunile prin curen i i rezisten e, ob inem:

U=I (r1 + r2) 2 + (xL1 + xL2 ) 2 = I r 2 + xL 2 = I Z ,

unde r = r1 + r2 – rezisten a activ
a circuitului;
xL = xL1 + xL2 – rezisten a
reactiv a circuitului.
Rezisten a total a circuitului va fi:
Z= r 2 + xL 2 . Fig. 3.35. Triunghiul rezisten elor.

În figura 3.35 Z este hipotenuza triunghiului dreptunghiulsr al rezi-

sten elor, care poate fi ob inut din triunghiul tensiunilor, mic orând
fiecare latur de I ori.
Curentul în circuit I = U / Z este defazat în urma tensiunii cu ca-
re poate fi determinat ca
cos = r/Z, sau tg = xL / r.
Puterea medie sau activ a bobinelor este
P = P1 + P2 = U I cos .
Puterea reactiv i puterea aparent a circuitului
Q = U I sin i S = U I.

3.5.8. Circuit R-L în paralel (ramificat)

Curentul în prima dintre laturile paralele (figura 3.36) este egal cu:
U U
I1 = =
Z1 r12 + xL12

i-i defazat în urma tensiunii cu un unghi care poate fi determinat

prin tangenta lui tg 1 = xL1 / r1.

165
 Valentin G U

În a doua latur paralel a circuitului curentul

U U
I2 = =
Z2 r22 + xL22

este defazat în urma tensiunii cu un unghi care Fig. 3.36.Circuit R-L

poate fi determinat prin tangenta tg 2 = xL2/ r2. în paralel (ramificat).
Pentru simplificarea calculelor circuitelor ramificate, curen ii fiec -
rei laturi se descompun în componente: o component activ (Ia), cu
aceea i faz cu tensiunea (coincide); a doua component reactiv
(Ip), defazat în urma tensiunii cu /2 (90°). Componentele curentu-
lui din prima latur (figura 3.36) sunt:

U r1 r1
I1a = I1 cos 1 = = U = U g1
Z1 Z1 Z12
i (3.54)
U xL1 xL1
I1p = I1 sin 1 = = U = U b1 ,
2
Z1 Z1 Z1

unde g1 i b1 sunt conductan ele, respectiv activ i reactiv .

La construirea diagramei vectoriale componenta activ a curentului
se depune în direc ia vectorului tensiunii; vectorul componentei re-
active se depune sub 90° în direc ia acului ceasornicului (curentul
este defazat în urma tensiunii cu /2). Vectorul sumar ob inut (hipo-
tenuza triunghiului curen ilor) prezint vectorul primei laturi:

I1 = Ia12 + Ip12 =

= (Ug1)2 + (Ub1)2 =

= U g12 + b12 = U y1 ,
unde
Fig. 3.36. Diagrama vectorial
a unui circuit ramificat.
y1 = 1/Z1= g 12 + b 12 –

166
 Valentin G U

conductan a total a laturii. Pentru cea de-a doua latur paralel

I2a = I2 cos 2 ; I2p = I2 sin 2; I2 = I1a2 + I 2p2 .

Suma componentelor active a curen ilor din laturi, ce coincid prin

faz alc tuie te componenta activ a curentului total:
Ia = I1a + I2a .
Suma componentelor reactive a curen ilor din laturi, ce au aceea i
faz alc tuie te componenta reactiv a curentului total:
Ip = I1p + I2p .
Curentul sumar ce parcurge partea neramificat a circuitului este:

I= Ia2 + Ip2 .

Acest curent este defazat în urma tensiunii cu un unghi care poate

fi determinat ca tg = Ip / Ia .
Puterea activ a circuitului este egal cu suma puterilor active ale
fiec rei laturi:

P = P1 + P2 = U I1 cos 1 + U I2 cos 2 = U I cos .

În mod analog, puterea reactiv a circuitului va fi egal :

Q = Q1 + Q2 = U I1 sin 1 + U I2 sin 2 = U I sin .

Puterea total (sau aparent ) a circuitului

S= P 2+ Q 2 .

3.5.9. Circuit R-L-C serie. Rezonan a de tensiune

Un circuit R-L-C în care elementele ideale de circuit sunt asociate
în serie este reprezentat în figura 3.37, a.

167
 Valentin G U

Fig. 3.37. Schema echivalent (a) i diagramele vectoriale (b)

ale unui circuit R-L-C în serie.
Impedan a i defazajul. Pentru calcul se va utiliza reprezentarea
vectorial . Vectorii asocia i tensiunilor u, uR, uL i uC i curentului i
din circuit satisfac rela iile
U = U R+ U L + U C ;
UR = I R i U R I ;
UL = I L i U L I (cu U L înainte);
UC = I ·1/ C i U C I (cu U L în urm ) .
Diagrama vectorial corespunz toare acestor rela ii, construit în
ipoteza UL > UC , este dat în figura 3.37, b. În triunghiul dreptun-
ghiular cu laturile U, UR i UX = UL – UC , putem scrie:
U 2 = UR2 + (UL – UC)2;
tg = (UL – UC)/UR .
Înlocuind valorile efective ale tensiunilor cu expresiile lor func ie
de curent, ob inem
2
2 2 2
1
U = I R + L –
C

i
1
L –
C
tg = .
R

168
 Valentin G U

Prin urmare, impedan a circuitului i defazajul sunt:

2
U 2
1
= Z = R + L– ;
I C

1
L –
C
= arc tg . (3.55)
R

În ipoteza admis : UL > UC , L > 1/ C, defazajul rezult pozitiv.

Curentul este defazat în urma tensiunii, din care motiv se spune c
circuitul se comport inductiv.

Cunoscând impedan a i defazajul, se poate determina curentul

instantaneu din circuit; dac tensiunea la bornele circuitului este
u = U 2 sin t, valoarea instantanee a curentului va fi
U
i= 2 sin ( t – ), adic
Z
1
L–
U C
i= 2 sin t – arc tg
2
1 R
R2 + L–
C
(3.56)
presupunem acum m rimile R, L i C constante, iar pulsa ia
tensiunii sinusoidale de alimentare ajustabil ; s urm rim cum se
modific impedan a i defazajul , ale c ror expresii sunt date prin
rela iile (3.55).
Frecven e joase. Dac 0, termenul inductiv L de asemenea
tinde la zero, iar termenul 1/ C devine foarte mare. La frecven a 0

169
 Valentin G U

impedan a circuitului devine infinit i curentul prin circuit este nul,

unghiul de defazaj este egal cu – /2 radiani (90°).
Frecven a de rezonan . M rind treptat frecven a de la valoarea
zero, termenul inductiv L cre te propor ional, iar cel capacitiv1/
C descre te. Diferen a lor descre te i impedan a circuitului scade.
Constat m c la frecven a la care
1
L= (3.57)
C
impedan a circuitului este minim i egal cu rezisten a R a circui-
tului, iar defazajul este nul. Atunci când condi ia (3.57) este îndepli-
nit , se spune c circuitul R, L , C se afl în rezonan . Pulsa ia de
rezonan , respectiv frecven a de rezonan sunt:
1 1
= ; f= . (3.58)
LC LC

Frecven e înalte. M rind în continuare frecven a dincolo de cea de

rezonan , impedan a devine din nou mai mare decât rezisten a R a
circuitului; defazajul cre te, de asemenea. La frecven e înalte terme-
nul inductiv L cre te foarte mult, impedan a circuitului devine
foarte mare, iar defazajul se apropie de + / 2 radiani (90°). Varia-
ia impedan ei Z cu pulsa ia este
ar tat în figura 3.38. Concluzii:
atunci când circuitul R, L , C se-
rie este alimentat cu tensiune si-
nusoidal de aceea i frecven
cu cea de rezonan , se pun în
eviden urm toarele propriet i:
defazajul este nul, impedan a
– minim ;
tensiunea i curentul sunt în
faz ;
tensiunile la bornele bobinei
Fig. 3.38. Varia ia impadan ei Z i condensatorului au valori
cu pulsa ia . efective egale;

170
 Valentin G U

curentul prin circuit este maxim;

tensiunile la bornele bobinei i condensatorului sunt maxime;
puterea reactiv a circuitului este nul .
Modul de varia ie cu pulsa ia a curentului i a tensiunilor la
bornele bobinei i condensatorului pot fi urm rite pe diagramele
vectoriale din figura 3.39. Mai întâi se observ c , de i triunghiul cu
laturile U, UR i UX = UL – UC este dreptunghiular i are ipotenuza U
constant , vârful vectorului U R descrie