Valentin G U

CAPITOLUL 1

CIRCUITE ELECTRICE DE CURENT CONTINUU

1.1. CIRCUIT ELECTRIC

1.1.1. Elemente de circuit. Caracterizarea

elementelor de circuit

Prin circuite electrice de curent continuu în elegem circuitele în

care curen ii i tensiunile au valori invariabile în timp. Este accepta-
notarea acestor m rimi cu litere mari : I, E, U etc.
Componentele unui circuit electric se numesc elemente de circuit.
Un ciruit simplu de curent continuu, cuprinzând o surs cu t.e.m. E
i rezisten a intern Ri , care alimenteaz un rezistor R (figura.1.1),
are dou elemente: sursa i rezistorul.
Elementele de circuit cu dou borne (terminale) de acces se numesc
elemente dipolare. Dac elementul dipolar poate fi caracterizat
printr-o singur m rime, el se nume te element ideal de circuit; de
exemplu, rezistorul ideal este caracterizat numai de rezisten a sa, R.

Fig.1.1 Fig. 1.2 Fig.1.3

Elemente pasive i active. Un element de circuit de curent conti-
nuu se nume te pasiv, dac nu poate ceda energie electric în circuit
oricare ar fi sensul curentului prin element; de regul , un astfel de
element a b s o a r b e energie electric . Rezistorul R (figura 1.1)
este un element pasiv de circuit.
21
 Valentin G U

Un element de circuit de curent continuu se nume te activ, dac

poate genera energie de natur electric în anumite regimuri de
func ionare (exist i regimuri, în care un astfel de element poate,
eventual primi energie electric , fiind deci un receptor de energie).
Sursele de curent sau tensiune electric sunt elemente active (figura
1.4, figura 1.5).

Fig.1.4. Reprezentarea Fig.1.5. Surse ideale de energie:

sursei reale de tensiune. a – surs ideal de tensiune U = E;
b – surs ideal de curent I = J
Circuitul electric format numai din elemente pasive se nume te
circuit pasiv; un circuit electric care pe lâng elementele pasive are
cel pu in un element activ se nume te circuit activ.
Caracteristica elementului de circuit. Rela ia între tensiunea U la
bornele unui element dipolar i intensitatea I a curentului prin
element caracterizeaz complet elementul de circuit. Aceast rela ie
prezentat grafic în planul coordonatelor U – I poart denumirea de
caracteristic tensiune-curent a elementului de circuit.
Elementele de circuit se numesc liniare dac caracteristica tensiune-
curent este o linie dreapt (figura 1.2); aceste elemente se numesc
neliniare dac caracteristica men ionat este o linie curb (figura
1.3).
De regul , elementele reale de circuit sunt neliniare, dar în multe
cazuri practice pot fi considerate ca fiind liniare, în limite suficient
de largi ale curentului i tensiunii.

22
 Valentin G U

1.1.2. Elemente de circuit, ideale i reale

Pentru simplificarea calculelor practice i a analizei circuitelor

electrice de curent continuu (c.c.) se recurge la prezentarea grafic a
circuitelor prin scheme echivalente, în care elementele de circuit –
surse de energie i rezisten e (conductan e) – sunt considerate ca
fiind ideale.
Rezistorul ideal. Acesta este un element de circuit care are tensiu-
nea la borne propor ional cu intensitatea curentului, oricare ar fi
valoarea acestui curent; factorul de propor ionalitate este rezisten a
R a rezistorului. Ecua ia de circuit a rezistorului poate fi scris :
U=RI. (1.1)
rimea inverspropor ional rezisten ei R se nume te conductan ,
se noteaz G i este egal :
1
G= . (1.2)
R
Simbolul grafic al acestor elemente i caracteristica tensiune-curent
– o dreapt care trece prin originea axelor – este prezentat în fig.1.6.

Fig 1.7. Surs ideal de

Fig. 1.6. tensiune

Rezistorul ideal este un element pasiv, puterea disipat pe acest

element poate fi calculat ca:
2
U
2 2
PR = U I = R I = G U = . (1.3)
R
Aceast putere este totdeauna pozitiv i primit pe la borne, reg -

23
 Valentin G U

sindu-se sub forma de c ldur dezvoltat în unitatea de timp, prin

efect Joule.
Sursa ideal i real de tensiune(curent). Sursa ideal de tensiune
este un element de circuit, care are tensiunea la borne independent
de curentul ce trece prin surs . Simbolul grafic i caracteristica U-I
sunt reprezentate în figura 1.7. Este clar c sursa real de tensiune
sau curent difer prin faptul c în primul caz în serie cu sursa este
conectat rezisten a Ri , iar în al doilea – conductan a Gi, în paralel,
a cum se vede în figura 1.8. Ecua ia ce leag tensiunea la borne i
intensitatea curentului într-o sur-
real de tensiune este:
U = Ri I E, (1.4)
ceea ce arat c tensiunea se mai
poate reprezenta sub forma unei
surse ideale de tensiune E, legat
în serie (s fie parcurs de ace-
la i curent) cu un rezistor Ri .
Un sistem format dintr-o surs
Fig. 1.8.Reprezent ri echivalente
ideal de curent J legat în para- ale sursei de energie electric :
lel cu un rezistor de conductan a – reprezentarea serie a sursei reale de
tensiune; b – reprezentarea deriva ie a
Gi este parcurs de un curent total sursei reale de curent.
accesibil la bornele sistemului (figura 1.8, b):

I = J + Gi U, (1.4)
rela ie ce mai pote fi scris sub forma
1 J
U= I . (1.5)
Gi Gi
Din rela iile (1.3) i (1.5) se vede c sistemul reprezentat în figura
1.8, b se comport identic cu sursa real de tensiune, dac sunt
îndeplinite condi iile:
Gi = 1 / Ri , J = Gi E = E / Ri . (1.6)

24
 Valentin G U

Prin urmare, rela iile (1.6) constituie condi iile de comportare

echivalent a sursei reale de tensiune cu sistemul reprezentat în
figura 1.8, b i numit surs real de curent.
În raport cu sensurile precizate, sursa func ioneaz în regim de
generator atunci când curentul prin surs este pozitiv i în regim de
receptor – când curentul este negativ. Puterea la bornele sursei, Pb =
= U I = E I este pozitiv în primul caz (regim de generator) i
negativ în cel de-al doilea (regim de receptor), ceea ce este bine
ilustrat în figura 1.9.

a b c
Fig. 1.9. Bilan uri energetice caracteristice conductorului (filiform)
parcurs de curent:
a – U + E = RI, Pb+ Pg = Pec. În conductor se disip prin efect electrocaloric (Pec)
ireversibil (Joule) atât puterea primit pe la borne (Pb), cât i cea cedat de sursa
de energie (Pg); b – U = E + RI, Pb = Pg+Pec. Puterea transmis Pb se pierde în
parte prin efect electrocaloric (Pec) ireversibil, restul este primit de sursa de energie
care o înmagazineaz sub forma energiei sale specifice; c – E = U + RI, Pg =
Pb+Pec. Sursa de energie cedeaz putere în exterior, din care o parte se restituie
conductorului, transformat ireversibil în c ldur , prin efect electrocaloric.

a dar, energia electric schimbat de surs prin borne într-un

interval de timp (t, t + t) este W = Pb t. Energia electric este
pozitiv ( W > 0) c nd este efectiv cedat de surs i negativ ( W
< 0) când este primit de surs . În ce prive te intensitatea curentului
I prin surs , aceasta depinde de elementele de circuit conectate la
bornele sale, denumite i elemente de structur .

25
 Valentin G U

1.1.3. Elemente de structur a circuitelor electrice

Reprezent rile grafice ale circuitelor electrice poart denumirea de

scheme electrice echivalente. Aici am dori s accentu m: schema
echivalent a unui circuit electric este un fragment grafic care, cu
un anumit grad de exactitate reflect circuitul real; acesta din urm
este (sau poate fi) montat, schema îns – numai desenat ! A a dar,
expresia uzual „...s mont m schema...” este complet absurd !
Schema arat modul în care se interconecteaz într-un circuit
elementele componente ale acestuia, adic rezistoarele i sursele de
energie electric . Un exemplu de schem echivalent este prezentat
în figura 1.10.
În cele ce urmeaz se definesc
termenii indispensabili descrierii
complete a structurii unui circuit
electric:
– born , extremitate a unui ele-
ment al circuitului;
– nod, born comun unui nu-
r de cel pu in trei elemente de
circuit; Fig. 1.10. Exemplu de schem elec-
tric a unui circuit de c.c.
– latur , grup de elemente de circuit legate direct (în serie, f ra-
mific ri) între dou noduri ale circuitului;
– bucl , succesiune continu de laturi ale circuitului, ce formeaz
un contur închis;
– ochi, bucl ce nu con ine laturi interioare;
– cale, succesiune continu de laturi ale circuitului, ce leag dou
borne oarecare (de obicei noduri).
Revenind la schema din figura 1.10 se recunosc:
borne – nu sunt;
noduri – a, b, c, d, e, f ;
laturi – (1)- (2), (3), (4), (5), (6), (7), (8), (9), (10)- (11);
bucle – (1)- (2)- (3)- (7), (7)- (8)- (5)- (6)- (10) - (11), etc.;
i – între nodurile a i b , de exemplu: (4), (3)- (8)- (5), etc.

26
 Valentin G U

Un rol deosebit în definirea structurii unui circuit electric joac i

conceptul de sistem de bucle fundamentale; acesta este un
sistem de bucle independente, ce nu se pot deduce unele din
celelalte i care con in toate laturile circuitului. Alegerea buclelor
independente ale unui circuit poate s difere, dar num rul lor este
întotdeauna acela i pentru un circuit dat.
În literatura de limb rus este utilizat înc un termen de descriere a
schemei circuitului electric, în opinia autorului important: arbore
de schem – o succesiune de laturi, care leag toate nodurile
schemei f a crea un contur închis (o bucl ). În cazul schemei din
figura 1.10 exemplu de arbore poate fi: (7)- (3)- (8)- (5)- (9) etc.
Orice latur ad ugat la arbore creaz o bucl fundamental ( i
independent ).
O latur de circuit se nume te activ sau pasiv dup cum con ine
sau nu surse de energie electric ; corespunz tor, un circuit va fi
activ sau pasiv, dac con ine surse de energie sau, respectiv –
numai elemente (laturi) pasive.
Este utilizat i no iunea de pasivizare a circuitului – îndep rtarea
din circuit a surselor de energie electric f a modifica rezisten a
laturilor acestuia. Pasivizarea surselor de enetgie este ilustrat în

Fig.1.11. Pasivizarea surselor de energie electric .

27
 Valentin G U

figura 1.11. Procedura pasiviz rii este suficient de clar i nu

necesit explica ii suplimentare.
Sunt denumite borne de acces sau poli acele borne ale circuitului
electric, prin care acesta poate fi legat cu alte circuite; un circuit cu
un num r oarecare de borne de acces se nume te multipol. În cazul
are numai dou borne de acces se nume te dipol.
Circuitul electric se nume te complet dac nu are borne de acces
cu exteriorul. Dac la un astfel de circuit cu l se noteaz num rul de
laturi, cu n – num rul de noduri i cu b – num rul de bucle funda-
mentale (independente), conform teoremei lui Euler se poate
demonstra c între aceste m rimi exist rela ia urm toare:

b=l n+1. (1.7)

1.2. TEOREMELE (LEGILE) LUI KIRCHHOFF

1.2.1. Prima teorem a lui Kirchhoff

Vom considera o suprafa închis ( ) trasat astfel încât s închid
un singur nod (figura 1.12) al unui circuit. Fie I1, I2 i I3 – intensit -

Fig. 1.12.
Fig. 1.13.
ile curen ilor prin conductoarele care se ramific din nodul respec-
tiv. Pentru suprafa a în conformitate cu legea conserv rii sarcinii
se poate scrie:
I = I1 + I2 – I3
i
q =0,

28
 Valentin G U

ceea ce semnific c sarcina electric existent pe suprafe ele

conductoarelor parcurse de curent continuu este invariabil în timp.
Înlocuind în enun ul legii I = – q / t , ob inem:

I1 + I2 – I3 = 0. (1.8)
Rela ia (1.8) exprim prima teorem (lege) a lui Kirchhoff
referitoare la nodul considerat, care, generalizat se enun astfel:
suma a l g e b r i c a intesit ilor curen ilor din laturile ce se
ramific dintr-un nod al unui circuit de curent continuu este
nul
N
Ik = 0 . (1.9)
K=1

Astfel, dup conven ia adoptat în formularea legii conserv rii sar-

cinii, intensit ile curen ilor care pleac din nod se iau cu semnul
plus (+), iar cele ale curen ilor ce vin în nod – cu semnul minus ( ).
Exemplu. Din nodul (a) al unei re ele (circuit) de c.c. se ramific patru
conductoare. Stiind c I1 =1 A , I2 = 2 A , I3 = 5 A , s se determine curentul I4.
Pentru I4 se alege un sens de referin arbitrar, ca în figura 1.13 i, aplicând pri-
ma teorem a lui Kirchhoff se ob ine:
I1 + I2 – I 3 + I4 = 0 ,
de unde rezult :
I4 = I3 – (I1 + I2) = 5 – 3 = 2 A.
Sensul curentului I4 coincide cu sensul de referin ales arbitrar; în caz contrar
ar fi trebuit schimbat.

1.2.2. A doua teorem a lui Kirchhoff

Pentru a clarifica esen a celei de-a dou teoreme (lege) a lui

Kirchhoff se va considera o succesiune de laturi dintr-o re ea de
c.c., care formeaz un contur închis i care, cum a fost specificat
mai sus poart denumirea de ochi (bucl ce nu con ine laturi
interioare). Se admite de asemenea c sensurile de referin a
curen ilor din laturi coincid cu sensurile de referin ale tensiunilor
29
 Valentin G U

electromotoare (t.e.m.), precum este prezentat în figura 1.14. Bucla

închis se va parcurge în direc ia acului ceasornicului (indicat cu o
geat ). Considerând tensiunile de la bornele laturilor cu sensurile
de referin din figur , pot fi scrise urm toarele ecua ii pentru
aceste tensiuni (în conformitate cu teorema poten ialului electric
sta ionar, [1] i rela ia prezentat mai sus, U = Ri I E ):

U1 + E1 = R1 I1
U2 + E2 = R2 I2
U3 + E3 = R3 I3 (1.10)
U4 + E4 = R4 I4

Fig. 1.14.
Rela iile de leg tur între tensiunile la bornele laturilor i poten ia-
lele bornelor se vor scrie astfel:

U1 = Va Vb
U2 = Vc Vb
U3 = Vc Vd (1.11)
U4 = Vd Va

Înmul ind cu ( 1) rela ia U2 (sensul tensiunii este invers sensului

parcurgerii buclei închise) i adunând parte cu parte, se ob ine:

U1 U2 + U3 + U4 = Va Vb Vc + Vb + Vc Vd + Vd Va = 0,
sau
U1 U2 + U3 + U4 = 0 . (1.12)
Procedând în mod analog cu sistemul (1.10) i inând cont de rezul-
tatul stabilit prin (1.12), se ob ine:

E1 E2 + E3 + E4 = R1 I 1 R2 I 2 + R3 I 3 + R4 I 4 . (1.13)

30
 Valentin G U

Au fost ob inute astfel dou ecua ii – (1.12) i (1.13) i, deci dou

formul ri (diferite) pentru teorema a doua a lui Kirchhoff, care sunt
echivalente numai pentru circuitele cu elemente liniare de curent.
Pentru teorema a doua Kirchhoff sunt valabile dou enun uri:
– într-un ochi f de surse t.e.m. suma algebric a tensiunilor
la bornele laturilor ce-l alc tuiesc este nul :
N
Uk = 0 . (1.14)
k=1

– într-o bucl închis (ochi) suma algebric a c derilor de

tensiune pe rezistoarele laturilor este egal cu suma algebric a
t.e.m. ale surselor din laturile acesteia :
N N
Ik Rk = Ek . (1.15)
k=1 k=1

Sumele de mai sus sunt algebrice, din cauza adopt rii arbitrare a
sensului în care se parcurge ochiul; tensiunile la bornele laturilor
care au sens opus celui ales pe ochi intervin în suma (1.15) cu
semnul „ ”. Regula r mâne aceea i i pentru t.e.m. i c derile de
tensiune pe rezistoarele din laturile ochiului dat.
Exemple pe teorema a doua a lui Kirchhoff:
se aplice teorema a doua Kirchhoff
pentru circuitul din figura al turat .
Conform primului enun
U1 U2 + U3 = 0,
iar dup al doilea enun :
E1 E2 + E3 = R1 I1 R2 I2 + R3 I3.

Sunt date: U1 = 200 V, U2 = 50 V i

U3 = 400 V. Se cere U4 (sensul ar tat)
Conform primului enun
U1 + U2 U3 U4 = 0, de unde
U4 = (U1 + U2) U3 = 250 400 =
= 150 V.

31
 Valentin G U

În ochiul de circuit din figur sunt

date: R1 = 10 , R2 = 20 , R3=1
i curen ii I1 = 5 A , I2 = 1 A i I3=
10 A . S se determine t.e.m. E3 .
Pentru rezolvare se scrie teorema doi
Kirchhoff în forma enun lui al doilea:
E3 = R1 I1 R2 I2 + R3 I3 = 50 20
+ 10 = 40 V.

1.2.3. Rezolvarea circuitelor electrice liniare de c.c.

prin metoda asocierii (transform rilor simple)
Circuit electric liniar, prin defini ie se nume te acel circuit în
structura c ruia intr numai rezistoare al c ror material se comport
liniar din punct de vedere conductiv. Rezistivitatea acestor
materiale fiind constant , define te fiec rui rezistor o valoare cons-
tant , bine determinat a rezisten ei sale electrice. În continuare
vom lua cuno tin cu anumite reguli de asociere a sensurilor de
referin i a elementelor circuitelor liniare de c.c.
1. Reguli de asociere a sensurilor de referin
ale curentului i tensiunii la borne.
Vom analiza un circuit liniar, alc tuit dintr-o surs ideal de tensi-
une care alimenteaz un rezistor liniar, reprezentat în figura 1.15, a.

a b c
Fig. 1.15.
Deoarece tensiunea la bornele sursei este aceea i cu cea de la
bornele rezistorului, adic U = E i respectiv U = R I se poate
deduce curentul prin circuit:
I=E/R.

32
 Valentin G U

Sursa de energie E dezvolt o putere în circuit care este egal :

Pg = E I.
Aceast putere este cedat rezistorului, unde energia sursei se
transform în c ldur prin efect Joule. Astfel,
2
Pg = E I = R I = PR .
Fa de bornele A i B (figura 1.15, a), curentul prin borne i tensi-
unea între borne au sensurile asociate în moduri diferite, dup cum
ne referim: la partea din stânga unde este sursa de energie, sau la
cea din dreapta, unde se afl receptorul de energie.
În cazul unui circuit dipolar se spune c sensurile tensiunii i
curentului sunt asociate dup regula utilizat pentru genera-
tor dac sensurile lor sunt cele pentru sursa electric în regim de
generator (figura 1.15, b); tensiunea i curentul au sensurile de
referin asociate dup regula utilizat pentru receptoare dac
sensurile lor sunt cele utilizate pentru un rezistor (figura 1.15, c).
Este important de subliniat c precizarea regulei de asociere a sens-
urilor de referin ale tensiunii i curentului la bornele unui element
dipolar este obligatorie! Numai în raport cu aceste sensuri
au semnifica ie valorile numerice ale acestor m rimi, care pot fi
negative sau pozitive.

2. Conexiunile rezistoarelor
Este momentul s facem o remarc , consider m, important : cele
expuse mai sus referitor la teoremele Kirchhoff, la fel ca i cele ce
vor urma în continuare, inclusiv legea lui Ohm despre care nu s-a
pomenit înc – toate acestea se expun cu un singur scop care poate
fi formulat ca „metode de rezolvare a circuitelor liniare de c.c.”.
Unele dintre aceste metode fiind mai simple (metodele transform -
rilor echivalente), altele mai complicate. Din categoria transform -
rilor echivalente simple fac parte i conexiunile rezistoarelor.
Rezisten a echivalent a unui circuit dipolar, liniar i pasiv este
raportul dintre tensiunea aplicat la borne i intensitatea curentului

33
 Valentin G U

prin circuit (1.16). Rela ia de calcul deci este urm toarea:

U
Re =
I

Fig. 1.16. Fig. 1.17.

a) Asocierea în serie
În figura 1.17 sunt prezentate dou rezistoare R1 i R2 legate în
serie. Din figur este evident c U = U1 + U2, unde U1 = R1 I, iar
U2 = R2 I i atunci tensiunea U care este egal cu U = Re I poate fi
prezentat astfel:
U = U1 + U2 ; Re I = R1 I + R2 I,
de unde, simplificând cu I ( 0) se ob ine

Re = R1 + R2 . (1.16)
1 1 1
Dat fiind faptul c Re = , R1 = i R2 = , se ob ine
Ge G1 G2
1 1 1
= + , (1.17)
Ge G1 G2
sau
G1 G2
Ge = . (1.18)
G1 + G2
G
În caz c elementele sunt identice, atunci Re = 2R iar Ge = .
2

34
 Valentin G U

b) Asocierea în paralel
analiz m acum situa ia, când cele dou rezistoare sunt conectate
în paralel. Rezisten a echivalent Re se determin , punându-se
condi ia ca pentru aceea i tensiune între borne curentul prin borne
în cele dou variante (figura 1.18) s fie acela i; numai cu
respectarea acestei condi ii transformarea poate fi considerat echi-
valent . Deci, curentul prin rezisten a echivalent este I = U / Re i,
în conformitate cu prima teore-
Kirchhoff se poate scrie:
Ik = 0 sau I = I1 + I2 ,
unde
U U
I1 = , I2 = .
R1 R2 Fig. 1.18.
Înlocuind I1 i I2 i inând cont c I = U / Re , simplificând cu U (
0) vom ob ine:
1 1 1
= + , (1.19)
Re R1 R2
sau
R1 R2
Re = . (1.20)
R1 + R2
Pentru conductan a echivalent în acest caz ob inem, evident:

Ge = G1 + G2 . (1.21)
Pentru elemente identice Ge =2 G, iar Re = R / 2.

Rela iile de calcul al rezisten elor echivalente pot fi genera izate

pentru cazul în care sunt asociate în serie (figura 1.19) sau paralel
(figura 1.20) un num r n de rezistoare diferite. Utilizând teorema a
doua Kirchhoff, asem tor exerci iilor de mai sus, ob inem:
Re = R1 + R2 + R3 +...+ Rn . (1.22)

35
 Valentin G U

Fig. 1.19. Asocierea a n rezistoare în serie.

Rela ia (1.22) poate fi scris i sub alte forme:
n
Re = Rk . (1.23)
k=1

sau
1 n 1
= . (1.24)
k=1
Ge Gk
În cazul elementelor identice Re = n R i Ge = G / n .
Pentru acelea i elemente, legate în paralel prima teorem Kirchhoff

a
b
Fig. 1.20. Dou variante de asociere a rezisten elor în paralel.
se scrie:
I = I1 + I2 + I3 +...+ In , (1.25)
unde
U U
I = , Ik = , k = 1, 2, 3, ..., n
Re Rk

36
 Valentin G U

Dac în rela ia (1.25) substituim curen ii i împ im cu U ambii

termeni, ob inem pentru asocierea în paralel a n rezistoare:

1 1 1 1
= + + ... + , (1.26)
Re R1 R2 Rn
sau mai compact
1 n 1
= . (1.27)
Re k +1 Rk
i n
Ge = Gk . (1.28)
k=1

În cazul rezistoarelor identice, Re = R / n iar Ge = n G .

La finalul acestui subparagraf am vrea s subliniem c conexiunile
rezistoarelor în serie sau paralel sunt o realitate, iar determinarea
rezisten ei echivalente a unui sector (p i) de circuit ce con ine
aceste conexiuni se face nu de dragul „determin rii”, ci pentru ca s
se ajunc la schema simplificat i echivalent din figura 1.16 sau
figura 1.18, în care cele trei m rimi – I, U i R sunt legate între ele
prin legea lui Ohm, care poate fi formulat astfel:
Într-un circuit închis curentul este direct propor ional cu t.e.m. i
invers propor ional rezisten ei (echivalente) a circuitului.
Legea lui Ohm, conform defini iei poate fi scris în felul urm tor:

E
I = , (1.29)
Re + Ri

unde I i E sunt curentul i tensiunea electromotoare în circuit, res-

pectiv; Re – rezisten a p ii exterioare a circuitului (echivalent );
Ri – rezisten a intern a sursei de energie electric .

37
 Valentin G U

Legea lui Ohm poate fi scris i altfel:

E = I (Re + Ri) . (1.30)
În expresiile (1.29) i (1.30) curentul se m soar în amperi A,
t.e.m. în vol i V, iar rezisten a – în ohmi .
Rezisten a total a circuitului este: Re + Ri = E / I.
Legea lui Ohm este adev rat nu numai în raport cu circuitul în
ansamblu, ci i cu fiecare segment (latur ) a lui aparte. Dac un seg-
met de circuit nu con ine surs de energie, atunci sarcinile electrice
se deplaseaz prin acest segment din punctul cu un poten ial mai
înalt spre cel cu un poten ial mai jos; sursa de energie se consum
pentru sus inerea acestei diferen e de poten ial între punctul (nodul)
ini ial i cel final al segmentului. Aceast diferen de poten ial se
nume te tensiune aplicat pe segment (latur ). Deci, legea lui Ohm
pentru un segment de circuir (f surs de energie) se poate scrie
ca I = U / R , fiind U tensiunea aplicat iar R – rezisten a segmen-
tului. Poate fi formulat legea lui Ohm astfel:
Intensitatea curentului printr-o latur a circuitului este egal cu
tensiunea la bornele acestei laturi împ it la rezisten a acesteia.
Din aceast defini ie urmeaz c tensiunea (deseori se spune –
derea de tensiune) la bornele laturii este egal cu produsul
intensit ii curentului i rezisten a ei: U = I R.
Pentru un circuit închis care con ine sursa de energie E cu rezisten a
intern R i , cea echivalent R i curentul I , conform legii lui Ohm
se poate scrie:
E=IRi+IR=IRi +U,
unde I R = U – c derea de tensiune pe rezisten a R , adic în
circuitul exterior sau, altfel spus – la bornele sursei de energie (a
generatorului); I R i este c derea de tensiune pe rezisten a intern a
sursei de energie.
S-a tot vorbit mai sus de intensitatea curentului, de tensiune i
derea de tensiune; aceste m rimi ale circuitelor de c.c. ( i nu
numai) pot i de cele mai multe ori – trebuie, s fie m surate. Deci,
curentul în circuit se m soar cu aparatul numit a m p e r m e t r u ,
38
 Valentin G U

tensiunea – cu v o l t m e t r u l . Pentru conectarea ampermetrului în

circuitul curentului se produce o ruptur , unde se i conecteaz
(consecutiv) ampermetrul (v. figura 1.21). Astfel prin aparat va tre-
ce tot curentul m surat.
Voltmetru arat c derea de tensi-
une pe un segment dat al circui-
tului. Dac voltmetrul este cone-
ctat la începutul circuitului exte-
rior, adic la polul pozitiv al ge-
Fig. 1.21. Schema conect rii neratorului (sursa de energie), el
ampermetrului i voltmetrului. va ar ta c derea de tensiune în
circuitul exterior, care va fi totodat i tensiunea la bornele sursei.
Tensiunea la bornele sursei de energie (a generatorului) este egal
cu diferen a dintre t.e.m. i c derea de tensiune pe rezisten a intern
a acestei surse, adic U = E – I R i .
Dac rezisten a circuitului exterior sursei se mic oreaz , discre te i
suma R i + R, ceea ce duce la cre terea curentului I. Aceasta va
majora c derea de tensiune în interiorul sursei de energie (I R i), dat
fiind R i = const. Prin urmare, cu mic orarea rezisten ei R a circuitu-
lui extern, tensiunea la bornele sursei de energie de asemenea scade.
Dac aceste borne se interconecteaz cu un conductor rezisten a
ruia este practic nul , curentul în circuit va fi maximal i egal cu
I = E / R i – cea mai mare valoare posibil a curentului furnizat de
sursa dat de energie. Regimul de func ionare cu rezisten a circuitu-
lui exterior R 0 se nume te s c u r t c i r c u i t .
Pentru sursele de energie cu rezisten intern mic , cum sunt gene-
ratoarele (ma inile electrice), acumulatoarele acidice acest regim
este foarte periculos – el poate distruge respectiva surs . Scurtcir-
cuitul poate ap rea ca rezultat al deterior rii izola iei conductoarelor
ce conecteaz sursa de energie cu consumatorul ei. Pentru a proteja
echipamentele electrotehnice de scurtcircuit se utilizeaz tot felul de
siguran e i dispozitive de protec ie.
Vom încheia acest subparagraf cu câteva exemple de rezolvare a
circuitelor de c.c. prin metoda transform rilor echivalente simple,
utilizând teoremele lui Kirchhoff i legea lui Ohm.
39
 Valentin G U

Exemple.
Rezistoarele din figura al turat au
valorile R1= 1 , R2 = 2 ,R3 = 6 . S
se calculeze rezisten a echivalent a
circuitului.
Schema prezint o asociere mixt : R1 i
R2 în serie i împreun – în paralel cu R3.
Rezisten a echivalent va fi:

(R1+R2) R3
Re = =2 .
R1+R2 +R3

Sunt date: R1= 4 , R2 = 3 i

R3 = 6 . S se determine Re.

R2 R3
Re = R1 + = 6 .
R2 + R3

3. Divizor de tensiune i curent

a) Divizorul de tensiune
Acesta prezint un circuit electric alc tuit din dou rezistoare în
serie, pentru a ob ine o tensiune mai mic decât tensiunea de la
bornele circuitului. Un astfel de circuit este reprezentat în figura
1.22. Prin divizor trece un curent egal cu

Fig. 1.22. Fig.1.23.

40
 Valentin G U

U
I= ,
R1+R2
iar tensiunea care prezint interes, în cazul din figura 1.22 – U2 este

U
U2 = I R2 = R2 ,
R1+R2

sau într-o form general acceptat

R2
U2 = U . (1.31)
R1+R2

Exemplu. se prezinte grafic un dispozitiv care s permit ob inerea unei

tensiuni, ajustabile între 0 i o valoare maxim U.
În acest scop poate fi utilizat un reostat cu un singur sul de rezisten R , prev -
zut cu un cursor mobil; simbolul grafic al dispozitivului este dat în figura 1.23.
Tensiunea dintre cursor i borna 0, poten ialul c reea se presupune egal cu zero
va fi:
x
Ux = U ,
R
unde x este rezisten a reostatului între cursor i borna 0 (de mas ); la deplasa-
rea cursorului de jos în sus, tensiunea Ux va cre te de la 0 la U. Aspectul unui
reostat practic, cu un singur sul este prezentat în figura 1.24.

Fig. 1.24. Reostat – dispozitiv cu rezisten variabil :

1 – cursorul; 2 – contact imobil .

41
 Valentin G U

b) Divizorul de curent
Este un circuit format din dou rezistoare în paralel, plasat într-o
latur a unui circuit electric, pentru a ob ine prin unul dintre
elemente un curent mai mic decât curentul principal (I, figura 1.25).

Fig. 1.25. Schema unui divizor de curent.

Cele dou elemente asociate în paralel dau o rezisten echivalent
care se determin prin rela ia (1.20), iar tensiunea comun la
bornele lor este U = I Re .Curen ii prin fiecare element al divizo-
rului pot fi calcula i astfel:
R2
I1 = I , (1.32)
R1 + R2

R1
I2 = I . (1.33)
R1 + R2
Exemple.
Un galvanometru G cu rezisten a proprie (in-
-3
tern ) de 9,9 indic 1 mA (10 A ) pe divizi-
une. Scala aparatului posed 50 div . S se de-
termine rezisten a untului (o rezisten conecta-
la bornele G) dac se dore te ca aparetul s
poat fi utilizat pentru a m sura curen i de pân
la 1 A (v. figura din dreapta).
Din formula divizorului de curent
Rs
Ig = I
Rg+ Rs
se deduce Rg:
Rg
Rs = ,
nA – 1

42
 Valentin G U

unde nA = I / Ig este raportul în care se demultiplic curentul prin galvano-

metru în prezen a untului.
Deoarece Ig = 50 1· 10 3 = 5 10 2 A, rezult raportul nA care este:
1 10 2
nA = = = 20 ,
2
5 10 5
prin urmare rezisten a untului va fi:

Rg 9, 9
Rs = = = 0,521 .
nA – 1 20 – 1
Ce rezisten trebuie conectat în serie cu
un galvanometru cu Rg = 9,9 pentru a
dispune de un voltmetru capabil s m s-
oare tensiuni pân la 30 V ? (v. schema )
(la cap tul scalei curentul este de 50 mA).
Atunci când acul aparatului deviaz la cap tul scalei, tensiunea la bornele
galvanometrului este egal cu: U = 50 10 3 9,9 = 0,495V. inând cont de
formula divizorului de tensiune, pentru cazul dat se poate scrie:

Rg
Ug = U ,
Rg + R ad
de unde se ob ine rezisten a adi ional c utat , R ad :
R ad = Rg (nV – 1),
unde nV = U / Ug este raportul de demultiplicare al divizorului de tensiune
format cu Rg i R ad ; pentru nV = 30 / 0,495 = 60,61 rezult
R ad = Rg (nV – 1) = 9,9 (60,61 – 1) = 590,1 .
Rezisten a voltmetrului ce m soar tensiunea U poate fi calculat ca:
R V = Rg + R ad = 9,9 + 590,1 = 600 ,
sau , în conformitate cu legea lui Ohm

U 30
R V= = = 600 –
2
Ig 5· 10
acela i rezultat, ceea ce este firesc s fie.

43
 Valentin G U

4. Sursa real de tensiune

Anterior a fost considerat cazul sursei ideale de tensiune i curent.
Sursa real de tensiune este un generator de tensiune, care are
rezisten intern (R i 0). Un astfel de generator func ionând în
sarcin , se caracterizeaz prin ecua ia:
uAB = e – i R g ,
sau cu nota iile acceptate pentru circuitele de c.c.

U =E–IRi . (1.34)
În (1.34) R i = Rg este rezisten a intern a generatorului de tensiune.
Schema echivalent cu elemente ideale, care este descris de
aceast ecua ie poate fi ob inut din teorema a doua a lui Kirchhoff
(figura 1.26). Spre deosebire de sursa ideal de tensiune pentru care

Fig. 1.26. Surs real de tensiune:

a – schema echivalent ; b – caracteristica U –I.

tensiunea U nu depinde de curentul I, în cazul sursei reale tensiunea

la borne scade când curentul cre te (rela ia 1.34 i figura 1.26, b).
Graficul din figura 1.26, b con ine dou puncte distincte, care în
practic determin dou regimuri de func ionare a sursei:
– func ionarea în gol (I = 0)

U = U0 = E ;
I=0
– func ionarea în scurtcircuit (U = 0) i în acest caz

44
 Valentin G U

E U
I = Isc = – max. posibil !!
U=0 Ri Ri
De men ionat c dac regimul de func ionare în gol nu este
rezonabil din considerentele...bunului sim (pentru surs îns este
cel mai favorabil), regimul de func ionare în scurtcircuit este inad-
misibil (în subparagrafele precedente a fost men ionat c acest caz
de func ionare este un accident care se termin lamentabil pentru
sursa de tensiune respectiv – se distruge!).

Exemple.
1. Sursa real de tensiune are U0= 12 V i I0 = 120 A . Care vor fi elementele
schemei ideale?
Elementele ideale vor fi:
U0 12
E = U0 = 12 V ; Ri = = = 0,1 .
I0 120

2. Se cere schema echivalent a unei surse reale, tensiunea de mers în gol i

intensitatea curentului de scurtcircuit, dac sursa debiteaz I1 = 10 A la U1 =
100 V i I2 = 10 A la U2 = 50 V.
Din rela iile U1 = E – Ri I1 i U2 = E – Ri I2 se ob ine Ri:

U1 – U2 100 – 50
Ri = = =5
I2 – I1 20 – 10
Tensiunea de mers în gol este:

U0= E = U1 + Ri I1 = 100 + 5 10 = 150 V,

iar curentul de scurtcircuit

E 150
Isc = = = 30 A.
Ri 5

45
 Valentin G U

5. Sursa real de curent

Dac ecua ia (1.34) se împarte la rezisten a Ri , se ob ine:

U E
= – I = Isc – I,
Ri Ri
sau
U
Isc = + I = Ii + I. (1.35)
Ri
inând cont de rela ia (1.35), în conformitate cu legea întâi a lui
Kirchhoff se poate prezenta grafic schema echivalent a sursei reale
de curent, care este dat în figura 1.27, a. Elementul ideal care debi-

a b c
Fig.1.27. Surs real de curent:
a – schema echivalent ; c – caracteristica I –U.

teaz curentul Isc se nume te surs ideal de curent (figura 1.27,

b); pentru o astfel de surs R i = (Ii = 0) i I = Isc pentru orice U
(figura 1.27, c). De regul , curentul Isc se mai noteaz i cu Ig
(curentul de generator).
I Astfel, sursa real de curent este
Isc ansamblul alc tuit din sur-
sa ideal de curent în pa-
ralel cu rezisten a inter-
a generatorului.
U0 Caracteristica curent-tensiune a sursei
0 U reale de curent este reprezentat în fig-
Fig. 1.28.
ura 1.28, de unde se vede clar c cu

46
 Valentin G U

cre terea tensiunii intensitatea curentului debitat de surs scade pâ-

la valoarea I = 0, când U = U0 = Isc R i .
Exemple.
1. se determine sursa echivalent real de curent, dac generatorul are
t.e.m. E = 100 V i o rezisten intern R i = 0,5 .
Curentul sursei reale, rezisten intern a c reea este R i = 0,5 se calculeaz
srfel:
E 100
Isc = = = 200 A.
Ri 0,5

2. Generatorul are U0 = 200 V i Isc = 200 A ; s se determine sursa real

echivalent de curent.
Trebuie de calculat deci, rezisten a intern a sursei, R i :
U0 200
Ig = Isc = 200 A; R i= = =1 .
Ig 200
Finalizând acest subparagraf , putem rezuma în felul urm tor rezul-
tatele ob inute mai sus:
Orice generator electric, cu tensiunea de
mers în gol U0 i curentul de scurt circuit Isc
poate fi reprezentat fie printr-o surs
real de tensiune ale c rei elemente ideale
se determin prin
U0
E = U0 i R i = R g = (figura 1.29, a),
Isc

Fig.1.29. Surse reale de tensiune (a) i curent (b)

fie printr-o surs real de curent ale c rei

47
 Valentin G U

elemente ideale pot fi calculate astfel:

U0
I0 = Isc i R i= (figura 1.29, b) .
Isc

6. Asocierea surselor ideale

a) Asocierea surselor de tensiune
Dac dou surse ideale de tensiune sunt conectate (asociate) în
serie, atunci în montaj adi ional acestea admit o surs echivalent
de tensiune cu t.e.m. Ee = E1 + E2 (figura 1.30, a).
Dac îns sursele sunt în montaj diferen ial (sunt în opozi ie), t.e.m.

Fig. 1.30. Asocierea surselor de tensiune.

a sursei echivalente va fi Ee = E1 – E2 (figura 1.30, b). Prin urmare:
un sistem de surse ideale de tensiune asociate în serie admit o surs
echivalent cu t.e.m. egal cu suma algebric a t.e.m. a surselor
componente:
n
Ee = Ek . (1.36)
k +1

O b s e r v a i e : dou surse ideale de tensiune pot fi conectate în

paralel numai atunci când tensiunile lor electromotoare sunt egale,
adic E1 = E2 = E = Ee – t.e.m.. a sursei echivalente.

b) Asocierea surselor de curent

Dac dou surse ideale de curent sunt conectate (asociate) în para-
lel, acestea admit o surs echivalent cu curentul Ige= Ig1+Ig2 (figura

48
 Valentin G U

1.31, a). Dac sursele sunt în montaj diferen ial (în opozi ie), atunci

Fig. 1.31. Asocierea surselor de curent.

curentul sursei echivalente va fi: Ige = Ig2 – I g1 (figura 1.31, b).
a dar: un sistem de surse ideale de curent asociate în paralel ad-
mit o surs de curent echivalent , având curentul egal cu suma
algebric a curen ilor surselor componente:
n
Ige = Igk . (1.37)
k +1

O b s e r v a i e : dou surse ideale de curent pot fi conectate în serie

numai dac au curen ii egali, adic Ig1= Ig2= Ig. Curentul sursei de
curent, echivalente cu sursele în serie este curentul lor comun Ige=Ig

7. Asocierea surselor reale

a) Asocierea în paralel a surselor de tensiune
Presupunem date dou surse de tensiune asociate în paralel, a a
cum se vede în figura 1.32, a ; trebuie de determinat alementele Ee
i Re ale unei surse echivalente. Aceasta se face suficient de simplu,

a b
Fig. 1.32. Transform ri echivalente.
prin transformarea surselor de tensiune în surse de curent (figura
1.32, b).
49
 Valentin G U

Cele dou surse ideale de curent E1 / R1 = E1G1 i E2 / R2 = E2G2

pot fi înlocuite cu o surs unic , cu curentul sumar E1G1 + E2G2 =
= Ige . Rezisten a intern a sursei de curent i conductan a ei rezult
din asocierea în paralel a celor dou rezisten e (conductan e):

R1 R2
Re = , (1.38)
R1 + R2
sau
Ge = G1 + G2 .

Revenind la sursa de tensiune care va avea rezisten a intern i

t.e.m. echivalent (figura 1.32, a):
1 1
E1 + E2
1 E1G1 + E2G2 R1 R2
Ee = Ie = = . (1.39)
Ge G1 + G2 1 1
+
R1 R2
a dar: tensiunea electromotoare a sursei echivalente este
valoarea medie ponderat a t.e.m. ale surselor componente,
ponderele fiind conductan ele; rezisten a intern a sursei echiva-
lente se calculeaz ca i cum rezisten ele surselor ar fi în paralel.

Exemple.
1. S se determine elementele sursei de tensiune echivalente cu dou surse ide-
ntice în paralel.
În conformitate cu rela iile stabilite mai sus – (1.39) i (1.38), se poate scrie:

2EG R
Ee = = E i Ie = .
2G 2
2.În circuitul din figura al turat se poate
considera c sunt asociate în paralel dou
surse, una cu t.e.m. nul , E2 = 0. se
determine elementele sursei echivalente de
tensiune.

50
 Valentin G U

Aplicând rela ia (1.39), cu condi ia c E2 = 0 ob inem:

E1 R1 R2 R1
Ee = · = E1 .
R1 R1 + R2 R1 + R2

Rezisten a intern este egal :

R1 R2
Re = .
R1 + R2

b) Asocierea în serie a surselor de tensiune

Dac în serie sunt conectate dou surse de tensiune (figura 1.33), se
admite prezentarea lor printr-o surs echivalent cu Ee i Re care se
pot calcula cu condi ia: pentru aceea i tensiune la borne, acestea s
fie traversate de acela i curent.
Pentru schemele din figura 1.33
se pot scrie rela iile evidente:
U = E1 + E2 – (R1 + R2)I i
U = Ee – Re I,
din care se ob ine (identificând) Fig. 1.33. Asocierea în serie
a surselor de tensiune.
termenii:
Ee = E1 + E2
i
Re = R1 + R2 .

Dac în serie sunt asociate n surse, rela iile respective sunt:

n
Ee = Ek (1.40)
k +1

n
Re = Rk . (1.41)
k +1

În cazul a n surse identice: Ee = n E i Re = n R .

51
 Valentin G U

c) Asocierea în paralel a surselor de curent

Sistemul format din n surse reale de curent conectate în paralel
poate fi interpretat ca fiind alc tuit din n surse ideale de curant i n
rezistoare în paralel; elementele sursei echivalente rezult :
n
Ige = Igk (1.43)
k +1

n
Ge = Gk . (1.44)
k +1

În cazul a n surse identice: Ige = n Ig i Ge = n G .

Exemplu.
se afle sursa de tensiune echiva-
lent cu sistemul de surse din figura
al turat .
Sursa de tensiune se transform în
surs de curent, apoi se aplic regulile
de asociere în paralel a surselor de cu-
rent. Astfel, se ob ine:

Ige = E / R + Ig = 10/1 + 6 = 16 A;

Re = (1 0,5) / (1 + 0,5) = 0,5 / 1,5 = 1 / 3 .

Sursa de tensiune echivalent (v. figura) de ine elementele:

Ee = Ige Re = 16 1 / 3 = 5,33 V; Re = 0,33 .

52
 Valentin G U

1.3. REZOLVAREA CIRCUITELOR ELECTRICE LINIARE

DE C.C. CU AJUTORUL DIAGRAMELOR ORIENTATE

1.3.1. Diagrame orientate de curen i i tensiuni

Într-un circuit electric tensiunile de la bornele laturilor i curen ii

prin laturi satisfac teoremele lui Kirchhoff. Reamintim aici c prima
teorem Kirchhoff se refer la curen ii laturilor care se ramific
dintr-un nod; a doua teorem – la tensiunile la bornele laturilor ce
alc tuiesc un ochi. În continuare vom urm ri modul de aplicare a
teoremelor lui Kirchhoff la rezolvarea i analiza circuitelor de c.c.

1. Aplicarea primei teoreme a lui Kirchhoff

În conformitate cu prima teorem a lui Kirchhoff (§ 1.2), suma
algebric a curen ilor prin laturile care se ramific dintr-un nod este
nul :
Ik = 0 , (1.45)
k B

unde cu B se noteaz mul imea indicilor laturilor care se ramific în

nodul (b).
Exemple.
1. Într-un circuit cu 3 noduri i 6 laturi (N =
3, L = 6 ) se cunosc valorile curen ilor a a
cum se indic în figura dat . S se verifice 1a
teorem a lui Kirchhoff.
Aceasta se poate face, aplic nd teorema pentru
fiecare nod aparte:
nodul (a) 8 + 4 – 1 – 11 = 0;
(b) 7 + 5 – 8 – 4 = 0;
(c) 11 + 1 – 7 – 5 = 0,
ceea ce dovede te c intensit ile curen ilor sunt în deplin
concordan cu enun ul primei teoreme Kirchhoff. Este momentul
facem o r e m a r c : pentru a verifica prima teorem Kirchhoff
nu este necesar s se prezinte circuitul cu toate elementele sale; este

53
 Valentin G U

suficient s se figureze doar nodurile i laturile circuitului, cu

sensurile curen ilor figura i pe laturi. Acest mod de prezentare
simplificat a circuitului electric poart denumirea diagram
orientat de curent. În teoria circuitelor ( i nu numai) astfel de
diagrame se mai numesc i graf orientat.
2. Este dat diagrama de curen i din
figura a i unele valori concrete ale
curen ilor. S se determine curen ii ce
nu sunt cunoscu i.
Se scriu ecua iile nodurilor, conform
teoremei 1 Kirchhoff:
a
nodul (a): I1 + 2 – 3 – 1 = 0;
(b): I2 + 1+ 1 – I1 – 2 = 0;
(c): I3 + 3 + 1 = 0.
Din aceste rela ii se determin :
I1 + 2 – 4 = 0, I1 = 2 A;
I2 + 1+ 1 – 4 = 0, I2 = 2 A;
I3 + 4 = 0, I3 = – 4 A.
b
Curentul I3 rezult negativ, aceasta semnificând c direc ia sa ini ial (diagrama
sau graful a ) nu este adev rat , sensul real fiind opus celui de referin (ales
arbitrar). În figura b este dat diagrama complet a curen ilor, exprima i în
amperi.
Pentru calcularea unui curent trebuie s se cunoasc , care este
num rul de ecua ii independente ce se ob in prin aplicarea primei
teoreme Kirchhoff. R spunsul la aceast întrebare poate fi g sit din
analiza circuitelor simple din figura 1.34, a i b.

a b
Fig. 1.34. Diagrame simple de curen i.
Precum simplu se verific , pentru circuitul cu dou noduri din figu-
ra 1.34, a în ambele noduri ecua ia 1 Kirchhoff este una i aceea i:
54
 Valentin G U

I2 – I1 – I3 = 0 i – I2 + I1 + I3 = 0.
În cazul circuitului cu trei noduri (figura 1.34, b) pot fi scrise trei
ecua ii:
nodul (a): I2 + I1 + I3 = 0;
(b): I4 + I5 – I2 – I1 = 0;
(c): – I4 – I5 – I3 = 0.
Sunt scrise trei ecua ii, dar numai dou dintre acestea sunt indepen-
dente; de exemplu, ecua ia pentru nodul (c) poate fi ob inut din
primele dou , înmul ite cu (– 1) i adunate. Se poate trage o con-
cluzie general : pentru un circuit electric cu N noduri pot fi scrise
N – 1 ecua ii independente, aplicând teorema întâi a lui Kirchhoff.
Astfel
Ik = 0 , (1.46)
k B

unde B este mul imea de noduri a circuitului (k = 1, 2, 3,..., N – 1).

2. Aplicarea teoremei a doua a lui Kirchhoff

Se poate de reamintit enun ul teoremei 2 a lui Kirchhoff sub prima
form a acestuia: într-un circuit închis (ochi) f t.e.m. suma
algebric a c derilor de tensiune este nul :

Uk = 0 , (1.47)
k P

unde P este mul imea de indici ale laturilor ce intr în componen a

ochiului. Semnul „+” în suma de mai sus corespunde cazului când
sensul de referin al tensiunii laturii coincide cu direc ia în care se
parcurge ochiul; în caz contrar, semnul tensiunii este „–”.

Exemple.
1. S se verifice teorema 2 Kirchhoff pentru ochiurile specificate pe diagrama
de tensiuni din figura din dreapta. Tensiunile pe diagram sunt indicate în
vol i.

55
 Valentin G U

Pentru ochiurile (1), (2) i (3) se pot scrie

urm toarele ecua ii cunform (1.47):
ochiul (1): 8 + 17 – 25 = 0;
(2): 15 + 10 – 25 = 0;
(3): 17 – 10 – 7 = 0.
adar, pentru aplicarea celei de a doua
teoreme a lui Kirchhoff conform primului enun , nu este necesar s se figureze
circuitul electric în detaliu; este suficient s se prezinte numai nodurile i laturi-
le cu sensul tensiunilor la borne (v. figura). Asemenea prezentare, ca i în cazul
primei teoreme a lui Kirchhoff, poart denumirea de diagram orientat (de
tensiuni) sau graf orientat .
2. Este dat un circuit cu L = 6 laturi i N = 4 noduri (v. figura adiacent ) se
cunosc trei tensiuni la borne. S se determine tensiunile necunoscute i s se
prezinte diagrama orientat de tensiuni.

a b
Din figura a necunoscute sunt tensiunile U1, U2 i U3. Din ochiul (1) rezult :
U1+ 10 – 40 = 0; U1 = 30 V.
Din ochiul (2) ob inem:
U2 + 20 – 10 = 0; U2 = – 10 V.
Din ochiul (3) ob inem:
U3 – U2 – U1= 0; U3 = 20 V.
Diagrama orientat a tensiunilor este prezentat în figura b.
Dar câte ecua ii (independente) pot fi scrise conform teoremei 2
Kirchhoff ? Num rul ecua iilor independente de tensiuni pe ochi
este egal cu num rul ochiurilor i n d e p e n d e n t e .
O c h i u l se consider i n d e p e n d e n t în raport cu alte ochiuri
dac nu este constituit din laturile acestora. O defini ie i mai

56
 Valentin G U

simpl : ochiul este independent dac con ine cel pu in o latur

nou . Drept exemplu, în figura 1.35 ochiurile formate din laturile 1,
3, 6; 2, 4, 6 i 3, 4, 5 sunt independente
fiindc toate au câte o latur (cel pu in)
pe care nu o au celelalte. Ochiul îns
format din laturile 1, 2 i 5 nu este inde-
pendent din simplu motiv c nu con ine
Fig. 1.35. nici o latur care nu ar apar ine celor trei
ochiuri. A adar, dac num rul total de laturi ale unui circuit este L
iar num rul total de noduri – N, în conformitate cu teorema lui
Euler, num rul de ochiuri independente este:

M = L – (N – 1). (1.48)
Aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff într-un circuit cu L laturi
i N noduri, se ob ine un sistem de ecua ii independente M = L – N
+1 de tensiuni pe ochiuri:
Um = 0 , unde p = 1, 2, ..., M .
m P

În continuare vom demonstra utilizarea teoremei 2 Kirchhoff în cea

de-a doua formulare, enun ul c reea este: înte-un ochi indepen-
dent de circuit suma algebric a t.e.m. este egal cu suma algebric
a c derilor de tensiune. S ne clarific m, despre ce este vorba.
Foarte frecvent circuitele de c.c. sunt constituite doar numai din re-
zistoare i surse de tensiune. Dup echivalarea elementelor reale de
circuit cu elemente ideale, o latur k a circuitului poate fi compus
doar numai dintr-un rezistor ideal i o surs ideal de tensiune,
legate în serie. În a a caz se poate scrie:

Em = Im Rm (p = 1, 2, ..., M ). (1.49)
m P m P

Din rela ia (1.49) urmeaz c la aplicarea teoremei 2 Kirchhoff sub

aceast form , ochiul de re ea se parcurge de dou ori: o dat pentru
t.e.m. i a doua – pentru c derile de tensiune pe rezistoare.
57
 Valentin G U

În privin a semnelor „+, – ”: semnul unei t.e.m. este „+” dac sensul
ei coincide cu sensul ales pe ochi, în caz contrar este „–”; sensul
unei c deri de temsiune Im Rm este „+” dac sensul curentului prin
rezistor coincide cu sensul ales pe ochi, în caz contrar este „–”. S
vedem toate acestea, cum se spune – „în lucru”.
Exemple.
1. S se deduc ecua iile, satisf cute de intensit ile curen ilor prin cele trei la-
turi ale circuitului de c.c.din figura 1.36.
În circuit observ m dou noduri N = 2 i
trei laturi L = 3. Prin urmare, con-form
teoremei 1 Kirchhoff (sau mai laconic
Kirchhoff – 1) pot fi scrise N – 1 = 2 –
– 1 = 1 ecua ii; conform Kirchhoff – 2 se
pot scrie M = L – N + 1 = 2 ecua ii.
Aceste ecua ii sunt:
Fig. 1.36.
pentru nodul (a) I1 + I2 – I3 = 0;
pentru ochiul (1) E1– E2 = I1R1 – I2R2;
(2) E2+ E3 = I2R2+ I3R3.
Semnul termenilor în partea stâng i dreapt a ecua iilor scrise conform teore-
mei 2 Kirchhoff se determin a a cum a fost men ionat în ultimul alineat.
Observa ie. Dac circuitul liniar con ine i surse de curent, atunci pentru ochi-
urile cu aceste surse se aplic forma general a teoremei 2 Kirchhoff, în care se
înlocuiesc în func ie de curen i numai tensiunile la bornele rezistoarelor, iar
tensiunile la bornele surselor de curent se p streaz ca necunoscute (v. exem-
plul ce urmeaz ).
2. S se ob in ecua iile circuitului din figura 1.37 aplicând, unde-i posibil,
forma particular a teoremei Kirchhoff-2.
În schema propus N = 3, deci conform
Kirchhoff-1 pot fi scrise dou ecua ii:
(a) I1 = I3 + I4 + Ig ;
(b) I2 + I3 + I5 + Ig = 0;
În ecua iile de mai sus s-a înlocuit I6 cu
Ig, unde este curentul debitat de sursa
Fig. 1.37.

58
 Valentin G U

ideal de curent. Conform teoremei Kirchhoff-2 pot fi scrise 5 – 3 + 1= 3 ecua-

ii i anume:
(1) E1 = I1R1+ I4R4;
(2) 0 = I3R3 – I5R5 – I4R4;
(3) –E2 = I5R5 – I2R2 .
Ultima ecua ie pentru ochiul (4) ce con ine sursa ideal de curent se poate scrie
pa baza formei generale Kirchhoff-2: (4) – I3R3 – Ug = 0.

1.3.2. Rezolvarea circuitelor cu ajutorul

teoremelor lui Kirchhoff

Procesul de rezolvare a circuitelor electrice de c.c. i ob inerea

valorilor numerice ale intensit ilor curen ilor i tensiunilor cuprin-
de trei etape:
– stabilirea i scrierea sistemului de ecua ii al circuitului;
– solu ionarea sistemului de ecua ii i determinarea necunos-
cutelor (curen i i tensiuni);
– verificarea corectitudinii calculelor.
Prima etap începe cu r spunsul la întrebarea: câte ecua ii trebuie
de scris? R spunsul este evident: exact atâtea ecua ii, câte necunos-
cute sunt prezente. A doua întrebare fireasc : câte ecua ii se scriu în
conformitate cu teorema întâi i câte – cu teorema a doua a lui
Kirchhoff ? R spunsul este: dac circuitul liniar de c.c. con ine L la-
turi i N noduri, atunci:
– conform teoremei 1 Kirchhoff se scriu N – 1 ecua ii pentru
curen ii laturilor ce au acces la nodul n (n = 1, 2, ..., N – 1);
– conform teoremei 2 Kirchhoff se scriu L – ( N – 1)=M ecu-
ii între cele L tensiuni la bornele laturilor.
a dar, sistemul de ecua ii este:

Ik = 0 (a = 1, 2, ..., (N – 1)) (1.50)

k A

conform teoremei 1 Kirchhoff i

59
 Valentin G U

Em = Im Rm (p = 1, 2, ..., M ). (1.51)
m P m P

Ecua iile (1.50) i (1.51) includ i situa iile particulare în care latura
m este alc tuit numai dintr-un rezistor (Em = 0 ) sau numai dintr-o
surs t.e.m. (Rm = 0).
Dac circuitul are i surse de curent, atunci:
– sursa de curent determin curentul prin latura respectiv
(acesta nu mai este necunoscut ), num rul necunoscutelor se reduce
cu o unitate la curen i, dar adaug o nou necunoscut care este
tensiunea la bornele sursei de curent;
– num rul de ochiuri pe care se pote scrie a doua teorem
Kirchhoff se reduce dar, pentru ochiurile r mase se poate aplica
teorema 2 Kirchhof în forma general . Prin urmare, i în acest caz
rezult un sistem de L ecua ii cu L necunoscute care sunt toate
tensiunele la bornele generatoarelor de curent i toate intensit ile
curen ilor prin laturile care nu con in surse de curent.
În continuare, vom urm ri cele expuse mai sus prin analiza a dou
circuite de c.c.
Exemple.
1. S se determine intensit ile curen ilor debita i de cele dou surse de t.e.m.
ale circuitului din figura 1.38, unde E1 = 19 V, E2 = 7 V, R1 = 2 , R2 = 1 ,
R3 = 3 .
Etapa 1.
În circuit sunt N = 2 noduri i L = 3
laturi. Este clar c ecua ii trebuie s se
stabileasc : (N – 1) + L – (N – 1) = L;
în cazul de fa : 2 – 1 + 3 – 2 + 1 = 3.
Conform teoremei 1 Kirchhoff : N – 1
Fig. 1.38. = 2 – 1 = 1ecua ii;
conform teoremei 2 Kirchhoff : L – (N – 1) = 3 – 2 + 1= 2 ecua ii. Astfel, se
ob in trei ecua ii:
nodul (a) I1 + I2 = I3 ;
ochiul (1) E1 = I1R1+ I3R3;
E2 = I2R2 + I3R3.

60
 Valentin G U

Înlocuind cu valorile numerice se ob ine sistemul de ecua ii:

I1 + I 2 = I 3 ;
19 = 2I1 + 3I3 ;
7 = I2 + 3I3 ;
Aici se încheie prima etap , prin ob inerea unui sistem de trei
ecua ii neconoscute – cei trei curen i I1, I2 i I3.
Etapa 2. Rezolvarea sistemului de ecua ii i determinarea necunoscutelor.
Folosind prima ecua ie, înlocuim I3 în celelalte dou :

19 = 2I1 + 3 (I1 + I2) = 5I1 + 3 I2 ;

7 = I2 + 3 (I1 + I2) = 3 I1 + 4 I2 .
S-a ob inut un sistem din dou ecua ii cu dou necunoscute I1 i I2 care pot fi
calculate, de exemplu prin metoda reducerii, sau utilizând determinan ii.
Astfel, I1 = 5 A i I2 = – 2A.
Etapa 2 se încheie cu determinarea curentului I3 , din prima ecua ie de unde
rezult :
I1 + I2 = 5 – 2 = 3 A = I3.

Având valorile cunoscute ale intensit ilor curen ilor se pot construi diagramele
orientate (grafurile) de curen i (figura 1.39, a) i tensiuni (figura 1.39, b).

Fig. 1.39. Diagramele orientate (grafurile) curen ilor (a) i tensiunilor (b)
circuitului de curent continuu.
Totul este bine, dar... cum r mâne cu etapa 3 – verificarea? R spuns la aceast
întrebare r mâne s se dea ulterior. Acum îns trebuie s fie clar un lucru, imp-
ortant: verificarea prin folosirea teoremelor Kirchhoff nu detecteaz eventuala
eroare de calcul! Este necesar deci un alt instrument.
Teorema conserv rii puterilor. S consider m ecua iile ob inute
prin aplicarea teoremei 1 Kirchhoff tuturor nodurilor unui circuit
electric. Înmul ind fiecare din aceste ecua ii cu poten ialul nodului
61
 Valentin G U

respectiv i sumând toate rela iile astfel ob inute, rezult :

n
Vj Ik = 0. (1.52)
j= 1 k (j)

Dat fiind faptul c în rela ia (1.52) în membrul stâng fiecare din

curen i figureaz de dou ori (odat înmul ind poten ialul Vk(e) al
nodului din care iese curentul cu semnul „+”, i odat Vk(i) al nodu-
lui în care intr curentul, cu semnul „–”), rela ia (1.52) poate fi res-
cris sub forma:
l l
Ik (Vk(e)– Vk(i)) = Uk Ik = 0, (1.53)
k= 1 k= 1

deoarece diferen a Vk(e)– Vk(i) este tocmai tensiunea Uk la bornele

laturii k. În conformitate cu acest rezultat, numit teoremma con-
serv rii puterilor suma puterilor schimbate pe la borne de
laturile unui circuit electric complet (închis) cu câmpul electromag-
netic al surselor t.e.m. este întotdeauna nul .
Folosind rela ia U + E = I R pentru fiecare latur activ de curent
rezultatul (1.53) se mai poate pune sub forma:
l l
Ik (Rk Ik – Ek) = Uk Ik = 0, (1.53)
k= 1 k= 1

sau
l l
2
Rk I k = Ek Ik , (1.54)
k= 1 k= 1

corespunzând urm torului enun al teoremei: suma puterilor

consumate prin efect electrocaloric ireversibil (Joule) în rezisten-
ele unui circuit electric complet este egal cu suma algebric a
puterilor cedate de sursele de energie electric .
Verificarea egalit ii (1.54) pentru un circuit electric se nume te
bilan ul puterilor circuitului respectiv.
Revenind la exemplul cu figura 1.38, poate fi efectuat verificarea,
adic

62
 Valentin G U

Etapa 3. Puterea dat de surse:

E1I1 – E2I2 = 19 · 5 – 7 · 2 = 95 – 14 = 81 W.
Puterea consumat în rezistoare:
2 2 2
R1 I1 + R2 I2 + R3 I3 = 2 · 25 + 1· 4 + 3 · 9 = 81 W.
adar,
2 2 2
R1 I1 + R2 I2 + R3 I3 = E1I1 – E2I2 i

81 W = 81 W.

În concluzie se poate afirma c verificarea calculelor se finalizeaz

cu bilan ul puterilor.
2. S se efectueze analiza circuitului din figura 1.40; valorile t.e.m. ale surse-
lor de tensiune, a intensit ii curentului sursei de curent i valorile rezisen elor
sunt date direct în dreptul elementelor respective.
În acest exemplu se va executa doar
etapa 1 (a a se pune problema).
Deoarece circuitul are L = 6 i N = 4,
ecua ii trebuie s se scrie 6: trei pentru
curen i i trei de tensiuni. Se ob ine:
(a) I1 = I2+ I3 ;
(b) I4 = 0,25+ I3 ; Fig. 1.40.
(c) I4 + I5= 0,25.
Acestea sunt trei ecua ii de curen i scrise conform teoremei 1 Kirchhoff; urm -
toarele trei ecua ii – de tensiuni, se scriu conform teoremei 2 Kirchhoff:
(1) 9 = 10 I1 + 5 I2 ;
(2) – 6,5 = 5 I2 – 15 I4 – 20 I3;
(3) 0 = Ug – 15 I4.

63
 Valentin G U

Diagramele orientate (grafurile) de curen i (a) i tensiuni (b) sunt reprezentate

în figura de mai sus. Solu iile respective sunt marcate pe figuri în amperi (A) i
vol i (V ).
În multe cazuri concrete, circuitele liniare pot fi analizate direct,
construindu-se concomitent ambele diagrame. S urm rim aceast
„tehnologie”.
Exemplu. se determine intensit ile curen ilorprin laturile circuitului rep-
rezentat în figura1.41,a. Valorile t.e.m. i a rezisten elor sunt notate pe schem .

Fig. 1.41.
Circuitul are N = 3 i L = 7. Nodul
(c) este conectat la mas , între nod-
urile (a) i (c), respectiv (b) i (c) sunt conectate cele dou surse cu t.e.m. , de
12 V i 6 V; deci poten ialele nodurilor (a) i (b) fa de mas sunt cunoscute:
Va = 12 V i Vb = 6 V. diferen a de poten ial între nodurile (a) i (b) este egal
Va – Vb = 12 – 6 = 6 V (figura 1.41, b).
Cum se vede în schem , rezistoarele de 3 k i 6 k sunt conectate între nod-
ul (a) i mas ; intensit ile curen ilor prin aceste rezistoare sunt: 12 V / 3 k =
4 mA i 12 V / 6 k = 2 mA. În mod asem tor se calculeaz curen ii prin
rezistorul de 1 k legat între nodul (b) i mas , precum i prin rezistoarele de
2 k i 6 k legate între nodurile (a) i (b) (figura 1.41, c).
Este simplu de calculat curen ii debita i de sursele ideale de t.e.m., prin aplica-
rea teoremei 1 Kirchhoff pentru nodurile (a) i (b) (figura 1.41, d). Diagrama
de tensiuni complet (figura 1.41, e) justific valorile curen ilor ob inu i în dia-
grama de curen i.
Merit de subliniat c utilizarea teoremelor Kirchhoff în calculele
i analiza circuitelor liniare de c.c. nu totdeauna este justificat . De
exemplu, în cazul circuitelor liniare cu o unic surs de t.e.m., este
rezonabil utilizarea a a-numitei metode de transfigur ri
simple. Vom exemplifica aceasta pe un caz concret. Presupunem

64
 Valentin G U

dat circuitul de c.c. liniar cu o singur surs de energie, schema rep-

rezentat îm figura 1.42, a. Cum se vede, N = 2 i L = 3 i, conform

Fig. 1.42. Schema echivalent a unui circuit

liniar de c.c.
celor expuse anterior ar trebui de stabilit sistemul de ecua ii (în
cazul de fa , 1 ecua ie în curen i 2 – 1 = 1 i dou ecua ii în tensi-
uni L – N +1 = 3 – 2 + 1 = 2), de rezolvat sistemul de trei ecua ii cu
trei necunoscute – curen ii I1, I2, i I3 i de finalizat cu verificarea
solu iei. Toate acestea nu prezint dificult i în acest caz, dar se
poate, totu i de procedat i mai simplu, apelând la metoda trans-
figur rilor simple. Cu unele elemente ale acestei metode ne-am
întâlnit deja, în cazul calculelor rezisten ei echivalente a dou sau
mai multe rezistoare, conectate în serie sau paralel. Exerci iul
efectuat în figura 1.42 pozi iile b, c i d în literatura de limb rus
poart denumirea de „ – ”, ceea ce în traducere
înseamn înf urare – desf urare. Într-adev r, de la pozi ia a la
pozi ia d are loc „înf urarea schemei”: rezistoarele R2 i R4 sunt
conectate în serie, deci R24 = R2 + R4; rezistoarele R3 i R24 sunt
conectate în paralel, deci R3 24 = R3 (R2 + R4)/ R3 + (R2 + R4), pozi-
ia c (în urma acestei transfigur ri nodul (a) s-a transformat din real
în eliminat); rezistoarele R1 i R3 24 sunt conectate în serie, deci rezi-
sten a echivalent a circuitului va fi
65
 Valentin G U

R3 (R2 + R4)
R1 3 24 = R1 + R3 24 = R1 + .
R3 + R2 + R4
E
Iar acum se poate calcula curentul primei laturi I1 = .
R1 3 24
Curen ii I2 i I3 pot fi determina i dac se cunoa te tensiunea U(a b)
(aici, practic începe „desf urarea” schemei) care poate fi calculat
conform regulei divizorului de tensiune (§ 1.1.3):

R 3 24 U(a b)
U(a b) = E ; I3 = (legea lui Oh); I2 = I1 – I3 .
R1 + R 3 24 R3

Volumul de lucru se poate dovedi ceva mai mare, dar el este

elementar, ceea ce mic oreaz considerabil probabilitatea erorilor.
În continuare vom mai analiza un caz, demn de aten ie aparte.
Exemplu.
se determine c derea de tensioune la bornele rezistorului de 150 i inten-
sitatea curentului prin rezistorul de 300 din circuitul de c.c. reprezentat în
figura 1.43, a.

a b
Fig. 1.43.
Circuitul dat poate fi echivalat cu cel din figura 1.43, b dac se ine cont c :
– rezistoarele de 100 i 200 sunt în serie i echivalente cu un rezistor
de 300 ;
– rezistoarele de 300 i 600 sunt legate în paralel i echivalente cu
un rezistor de 200 ;
– sursele de 200 V i 55 V în serie, sunt echivalente cu una singur , cu
sensul celei de 200 V, de valoare 145 V.
Circuitul echivalent ob inut în urma acestor modific ri este reprezentat în figu-
ra 1.43, b. U or de observat c schema a devenit mai simpl i con ine cu o
66
 Valentin G U

latur mai pu in, fiind L = 3 iar N = 2. Nu vom intra de aceast dat în detaliile
de rezolvare a acestui nou circuit, ci vom prezenta solu ia din figura 1.44. Solu-

Fig. 1.44. Diagrame orientate i solu ii (schema echivalent , 1.43, b).

ia ob inut pentru circuitul echivalent este suficient pentru determinarea
rimilor c utate. În figura dat mai sus sunt reprezentate diagramele
orientate (grafurile) de curen i i tensiuni ale circuitului dat (figura 1.43, a), de-
duse din diagramele circuitului echivalent (figura 1.43, b), în mod direct.
Acest exemplu este semnificativ prin faptul c în urma transfigur -
rilor echivalente a schemei din figura 1.43, a s-a ob inut schema
echivalent din figura 1.43, b în care elementele pasive (rezistoare-
le) formeaz o stea. Cum se procedeaz mai departe? Vom vedea
în continuare.

1.3.3. Rela ii de transfigurare

T r a n s f i g u r a r e a unui circuit const în transformarea acestuia

într-un circuit echivalent: cunoscutele exemple de conectare a rezis-
toarelor în serie i în paralel, echivalarea unui generator real de
tensiune cu un generator real de curent etc.
În electritehnic metodele de transfigurare sunt folosite pentru
simplificarea circuitelor, a calculelor i analizei acestor circuite –
lucru care a fost men ionat deja, ceva mai sus.
În continuare, vom studia câteva tipuri de transfigur ri, înc necu-
noscute la acest moment.

67
 Valentin G U

1. Transfigurarea stea- triunghi i triunghi-stea. În figura

1.45, a este dat un circuit, configura ia c ruia permite catalogarea
lui ca circuit în stea, iar cel din figura 1.45, b – ca circuit în triunghi
Elementele acestor circuite sunt R1, R2 i R3, respectiv R12 , R23 i
R31.

Fig. 1.45.
Circuitul în stea are trei laturi legate între un nod central i bornele
de acces, iar circuitul în triunghi are cele trei laturi legate direct
între cele trei borne de acces.
A transfigura triunghiul în stea înseamn a g si elementele R1, R2
i R3 ale unui circuit în stea care poate înlocui în orice condi ii
circuitul în triunghi, deci care este echivalent cu acesta. Prin urma-
re, se dau R12, R23 i R31 i se cer R1, R2 i R3.
Punându-se problema echivalen ei în orice condi ii, cele dou circu-
ite sunt echivalente i atunci când se alimenteaz numai la o singur
pereche de borne, de exemplu între bornele (1) i (2), fiind borna
(3) în gol, liber (a a cum este ar tat în figura 1.45). În acest caz
cele dou rezisten e echivalente R1, i R2 trebuie s fie egale (în
sum ) cu :
R12 (R23 + R31)
R1 + R2 = .
R12 + R23 + R31
În mod analog, alimentând pe la bornele (2), (3) i (3), (1) se ob in
rela iile urm toare:
R23 (R31 + R12)
R2 + R3 =
R12 + R23 + R31

68
 Valentin G U

R31 (R12 + R23)

R3 + R1 =
R12 + R23 + R31
Din adunarea celor trei ecua ii se ob ine:
R12 R23 + R23 R31 + R31R12
R1 + R2 + R3 = .
R12 + R23 + R31
Dac din aceast rela ie se scad pe rând câte una dintre ecua iile
precedente, pentru R1, R2 i R3 se ob ine:

R12 R31 R23 R12 R31 R23

R1 = ; R2 = ; R3 = .
R12 + R23 + R31 R12 + R23 + R31 R12 + R23 + R31
(1.55)
Dac rezistoarele din laturile triunghiului sunt de egal valoare,
adic R12 = R23 = R31 = R atunci se ob ine: R1 = R2 = R3 = R /3.
Aceast particularitate i raportul rezisten ei laturilor triunghi-stea
este frecvent utilizat în electrotehnica practic . (de exemplu, la
pornirea unor motoare electrice asincrone).
Transfigurarea stea triunghi. Pentru aceasta cele dou circuite se
alimenteaz pe rând ca în figura 1.45, de exemplu pe la bornele (1)
i (2), cu bornele (3) i (2) în scurtcircuit. Se calculeaz
conductan ele echivalente care trebuie s fie egale i se ob ine:
G1 (G2 + G3)
G12 + G31 = ;
G1 + G2 + G3

G2 (G3 + G1)
G23 + G12 = ;
G1 + G2 + G3

G3 (G1 + G2)
G31 + G23 = .
G1 + G2 + G3

69
 Valentin G U

Dac acest sistem de ecua ii se rezolv asem tor cazului prece-

dent, se ob ine:

G1 G2 G2 G3 G3 G1
G12 = ; G23 = ; G31 = .
G1 + G2 + G3 G1 + G2 + G3 G1 + G2 + G3
(1.56)
inând cont c G = 1 / R , pot fi ob inute expresii pentru R12, R23 i
R31 :
R1R2 R2R3 R3R1
R12 = R1 + R2 + ; R23 = R2 + R3 + ; R31 = R3 +R1 + .
R3 R1 R2
(1.57)
Dac conductan ele circuitului în stea sunt în toate laturile egale,
adic G1 = G2 = G3 = Gst = 1 / R tr , ob inem:

1 Gs t 1
G12 = G23 = G31 = = =
R tr 3 3 R st
de unde rezult
R tr
R st = , ca i în cazul precedent.
3
În rela iile de mai sus R s t este rezisten a laturei de stea, respectiv
R t r – de triungi.
Exemplu.Eficien a acestui tip de transfigur ri poate fi urm rit în schema
din figura 1.46, unde în pozi ia a este schema unui pod neechilibrat iar în
pozi ia b – schema dup transfigurarea stelei r1, r2, i r5 în triunghiul rab , rbc
i rca .

a b
Fig. 1.46.

70
 Valentin G U

2. Transfigurarea circuitelor în generatoare echivalente.

Metoda generatorului echivalent

În unele cazuri practice apare necesitatea studierii regimului de

func ionare a unei laturi dintr-un circuit electric complex, în
dependen de modificarea rezisten ei acestei laturi. În acest caz nu
este necesar de efectuat calcule voluminoase ale circuitului în
ansamblu, dac se utilizeaz metoda generatorului echivalent. În
conformitate cu aceast metod , influen a tuturor surselor circui-
tului asupra laturii în cauz poate fi înlocuit cu ac iunea unui
generator echivalent conectat în serie cu latura, cu t.e.m. Eec i
rezisten a intern rec (indicele „ec” însemn „echivalent”).
Vom demonstra posibilitatea acestei transfigur ri pentru determi-
narea curentului în latura cu un rezistor variabil r, din schema repre-
zentat în figura 1.47, a.

Fig. 1.47. Schemele circuitului pentru determinarea curentului unei

laturi dup metoda generatorului echivalent.

71
 Valentin G U

Presupunem c sunt date E1, E2, E3 i rezistoarele r1, r2, r3, r4, r5 ale
schemei. Pentru a stabili dependen a curentului de rezisten a r sepa-
m latura, restul circuitului fiind inclus în dreptunghiul cu linie
punctat , indicând bornele a i b prin care acesta este conectat cu
latura investigat (figura 1.47, b). Partea selectat a circuitului
având dou borne, este un cuadripol activ A, litera A în interiorul
dreptunghiului indicând c influen a surselor E1, E2 i E3 asupra
laturii studiate nu este nul .
Conect m în latura cu pricina dou surse de t.e.m. egale ca m rime
dar cu sens opus, E' i E" (pozi ia c, în aceea i figur ); evident, cu-
rentul I în latur va fi acela i ca i în pozi ia b. Acest curent poate fi
interpretat ca suprapunerea curen ilor Ia provocat de E', E1, E2, E3
(schema pozi ia d) i Ib – sub ac iunea t.e.m. E" (schema pozi ia e,
unde laturile circuitului nu con in surse, deci dreptunghiul este
pasiv i notat P).
Pentru ca curentul I al laturii cercetate s fie egal cu curentul Ib din
schema figura 1.47, e sursa E' se alege de a a valoare ca curentul Ia
fie egal cu zero. Aceast condi ie poate fi respectat , dac t.e.m.
E' va fi egal cu tensiunea de mers în gol la bornele a i b a circu-
itului: E' = Uabg ol .
Valoarea t.e.m. E' pentru aceste condi ii poate fi determinat i pa
cale analitic ; în acest caz, utilizând lagea lui Ohm pentru o latur
din circuit cu t.e.m. E' i tensiunea Uab (schema 1.47, d):

Uab – E'
Ia = .
r
Din aceast ecua ie se vede c pentru curentul Ia = 0 t.e.m. E' este
egal cu tensiunea de mers în gol Uabg ol la bornele a i b ale
schemei. Prin urmare, pentru a determina curentul I al circuitului
ini ial este suficient de studiat numai schema din figura 1.47, e cu
sursa de t.e.m. E" = E' = Uabg ol . Acest circuit const din elementul
rezistiv al laturii studiate r înseriat cu rezisten a de intrare rin a
celeilalte p i ale schemei (rin = r ) fa de bornele a i b (schema
1.47, f ). Rezisten a de intrare a p ii pasive a circuitului din figura

72
 Valentin G U

1.47, e poate fi calculat , inându-se cont de regula: generatoarele

de t.e.m. se scurtcircuiteaz , iar laturile cu generatoarele de curent
se rup. Astfel, rezisten a de intrare fa de bornele a i b (schema
1.47, a) va fi:
r6 (r' + r4)
rin = ,
r6+ r' + r4

r1 r2 r3 + r1 r3 r5 + r2 r3 r5
unde r' = .
r1 r2 + r1 r3 + r1 r5 + r2 r3 + r2 r5

Influen a t.e.m. E" asupra rezisten ei r din schema figura 1.47, f

poate fi prezentat ca influen a generatorului echivalent de t.e.m.
Eechiv care este egal cu tensiunea de mers în gol la bornele a i b la
care se conecteaz latura cercetat :
Eechiv = E" = Uabg ol .
Rezisten a intern a generatorului echivalent este egal cu rezisten a
de intrare a celeilalte p i pasive ale schemei fa de bornele a i b,
la care se conecteaz latura men ionat :
rechiv = rin .
Cunoscând Eechiv i rechiv ale generatorului echivalent (schema
1.47, f ) se poate calcula curentul prin latura studiat :

Eechiv
I = . (1.58)
r + rechiv

Aceast metod de calcul a curentului printr-o latur a unui circuit

electric complex este numit metoda generatorului echivalent
sau metoda dipolului activ; prima dintre aceste denumiri este
legat cu efectul înfluen ei circuitului în ansamblu asupra laturii
studiate, drept influen a unui generator echivalent. A doua denumire
este legat de faptul c , în raport cu latura în cauz restul circuitului
conectat cu latura prin bornele a i b, este numit dipol.

73
 Valentin G U

Ceea ce pare curios i important de subliniat este faptul c în

literatura de specialitate occidental aceste metode poart denumi-
rea de teoreme ale lui Helmholtz i Thevenin. În literatura respec-
tiv sovietic (de limb rus ) foarte pu ini autori pomenesc numele
savan ilor men iona i.
Este clar din cele expuse mai sus c teorema Helmholtz –Thevenin
se refer la generatorul echivalent de tensiune. Judecând în mod
analog, poate fi introdus conceptul de generator echivalent de
curent ceea ce a i fost f cut de un alt savant – Norton, prin teorema
care-i poart numele. Generatorul echivalent de tensiune se poate de
transfigurat în generator echiva-
lent de curent (figura 1.48) i în
a fel se ob ine generatorul echi-
valent de curent al circuitului în
raport cu bornele A i B. Se poate
enun a deci urm toarea teorem
a generatorului echivalent de cu-
rent al unei re ele active: în raport
cu dou borne A i B orice circuit Fig. 1.48. Transfigurarea genera-
liniar activ de c.c.se poate transfi- torului echivalent de tensiune (a)
în generator echivalent
gura într-un generator echivalent de curent (b).
de curent având Ig = IscAB = UAB 0 / RAB0 i conductan a echivalent
GAB0 = 1 / RAB0 .
consider m generatorul echivalent de curent al unui circuit, care
debiteaz pe un receptor de conductan G = 1 / R . Calcul m
tensiunea UAB la bornele receptorului:

1
UAB = IAB R = IAB .
G
Folosind cunoscuta teorem a divizorului de curent, ob inem IAB:

RAB 0 G
IAB = Isc AB = IscAB .
R + RAB 0 G + GAB 0
Înlocuind în expresia tensiunii, vom ob ine pentru aceasta:
74
 Valentin G U

Isc AB
UAB = . (1.59)
G + GAB 0

Rela ia (1.59) este exprimarea matematic a teoremei lui Norton,

care poate fi enun at astfel: tensiunea la bornele unei laturi pasive
de conductan G conectate între bornele A i B ale unei re ele
liniare active de c.c. este egal cu raportul dintre intensitatea cu-
rentului care se stabile te la scurtcircuitarea bornelor i suma
dintre conductan a G a laturii i conductan a GAB 0 a re elei pasi-
vizate fa de bornele A , B.

1.3.4. Teorema transferului maxim de putere

Pentru circuitul activ reprezentat în figura 1.49 tensiunea pe reziste-

a de sarcin rs , conform legii lui Ohm pentru un sector (latur )
pasiv de circuit, este egal : Uab = I rs . Anterior a fost ar tat c
t.e.m. a unei surse de energie este : E = Uab+ r I, unde r este rezis-
ten a intern a sursei. Înlocuind Uab se poate scrie:
E = Uab+ r I = r I + rs I . (1.60)
Exptresia (1.60) este ecua ia ce reflect starea echilibrului electric
într-un circuit simplu închis. Din aceast ecua ie se poate ob ine
legea lui Ohm pentru un circuit simplu închis cu generator
echivalent de t.e.m..E (figura 1.48, a):

E
I= . (1.61)
r + rs
Puterea circuitului extern este
2
rs E
2
Ps = rs I = . (1.62)
2
(r + rs)

75
 Valentin G U

Curentul în circuitul exterior al generatorului echivalent de curent

(schema de transfigurare paralel , figura 1.48, b) poate fi calculat:

U rs I
I = Ig – = Ig –, (1.63)
r r
unde Ig (în figura 1.51 notat Ik) este curentul sumar al generatorului,
I – curentul debitat pe sarcin i de unde
r
I = Ig .
( r + rs )

Fig. 1.49. Schema unui circuit Fig. 1.50. Regim de func ionare a sursei de
închis de curent. energie: a – nedorit (mers în gol); b – inadmisibil
(scurtcircuit)

a b
Fig. 1.51. Scheme reale ale surselor de energie:
a – de tensiune (schema consecutiv ); b – de curent
(schema paralel de transfigurare).

76
 Valentin G U

Puterea dezvoltat în sarcin (figura 1.49) va fi egal :

2 2
rs I g r
2
Ps = rs I = . (1.64)
2
(r + rs)
Aceast putere este nul în dou cazuri: în regimul de mers în gol
(rs = ) i cazul de scurtcircuit (rs = 0). Puterea debitat pe sarcin
este maxim atunci când rela ia rs/(r+rs)2 atinge valoarea maximal ;
luând derivata de gradul întâi a acestei frac ii i egalând-o cu zero,
vom afla condi ia de transmitere a puterii maxime de la surs pe
sarcin :
d r (r + rs) 2 – 2 r (r + rs)
= = 0
d t (r + rs) 2 (r + rs) 2

sau
(r + rs) 2 – 2 r (r + rs) = 0,

de unde se determin
rs = r. (1.65)

În cazul generatorului de t.e.m. E (schema consecutiv , figura 1.51,

a) puterea absorbit de sarcin (receptor) :
2
P=rI .
Conform legii lui Ohm (schema 1.49) :
E
I= ,
(r + rs)
puterea va fi
2 2
rs E E
P= = . (1.66)
2 2
(r + rs) r
+ rs
rs

77
 Valentin G U

T.e.m. fiind dat , puterea va fi maxim când numitorul va fi minim.

Pentru a g si minimul numitorului, constat m c produsul terme-
nilor este constant, adic :
r
· rs = r.
rs
Este cunoscut din matematic : dintre toate perechile de numere al
ror produs este constant, suma numerelor e minim când ele sunt
egale; de exemplu, 1 16 = 2 8 = 4 4 4 + 4 < 2 + 8 < 1 + 16.
Prin urmare, deoarece produsul termenilor din paranteza de la
numitor (rela ia 1.66) este constant, suma lor va fi minim când ei
sunt egali:
r
= rs rs = r . (1.67)
rs
Am ob inut aceea i condi ie ca i în cazul generatorului de curent,
rela ia (1.65).
În acest caz puterea maxim va fi:
E2
Pmax = . (1.68)
4r
Se ajunge astfel la enun ul teoremei transferului maxim de
putere: un generator transfer unui rezistor(sarcine) o putere
maxim E 2 / 4 r atunci când rezisten a rezistorului este egal cu
rezisten a intern a generatorului.
Puterea poate fi deci reprezentat ca func ie de R (rs) observând c :
– pentru R = 0, puterea P = 0 (v. figura 1.52);
– R = Ri (r), puterea P = Pmax ;
– R = , puterea P = 0.
Receptorul care satisface condi ia de transfer maxim de putere este
considerat adaptat sursei. Adaptarea receptoarelor este important
i se utilizeaz pe larg în tehnica semnalelor (televiziune, radioteh-
nic etc.).
78
 Valentin G U

Prin urmare, puterea generatorului de energie se consum , par ial

debitat pe sarcin , par ial irosit în interiorul s u. Chiar i în cazul
unui regim adaptat puterea pierdut în interiorul sursei de energie
este egal cu o jum tate din puterea total , adic :
P = r I = rs I = E I / 2 .
2 2

Se poate defini randamentul transferului de energie ca :

P t P
= = ,
Pg t Pg
unde P = rs E / (r + rs)2 este puterea debitat pe sarcin iar
2

Pg = E / (r + rs). Prin înlocuire se ob ine:

2

rs 1
= = . (1.69)
r + rs 1 + r / rs
Din formula (1.69) se vede c în cazul mersului în gol când rs =
randamentul este gol = 1; în caz de scurtcircuit, când rs = 0 randa-
mentul sc = 0. În regim adaptat (r = rs) ad = ½ = 0,5.

Fig. 1.52.
Fig. 1.53.
În figura 1.53 sunt reprezentate curbele P (Pg), Ps (P) i func ie
de m rimea relativ a rezisten ei circuitului exterior, rs / r. Merit
de subliniat faptul c în condi ii practice regimul nominal al puterii
surselor rareori coincide cu regimul adaptat, fiindc în acest caz
randamentul este ad = 0,5 (v. figura) iar curentul sursei prin sarcin
dep te considerabil curentul nominal. Aceasta poate conduce la

79
 Valentin G U

o degajare substan ial de c ldur în interiorul sursei.

Regimul adaptat poate fi acceptat în cazurile practice, atunci când
un randament mic nu este determinant. Dar dac considerentele
economice sunt hot râtoare, stunci rezisten a intern a sursei trebuie
fie mai mic decât rezisten a circuitului exrerior (r < rs). Într-un
astfel de caz regimul nominal al sursei sete aproape de regimul de
mers în gol i 1.

1.3.5. Metoda curen ilor de contur (Maxwell)

Rezolvarea circuitelor electrice prin metoda direct (a transfigur -

rilor simple) i a teoremelor Kirchhoff ridic dificultatea rezolv rii
unui sistem cu un num r mare de ecua ii i necunoscute ce
corespunde num rului de laturi. În condi iile impuse de tehnica
actual , când circuitele utilizate în practic devin tot mai complexe,
problema g sirii unor metode care ar reduce considerabil volumul
calculelor se impune imperios. Tendin a fireasc în aceste condi ii
este, în primul rând aceea de a mic ora efortul de calcul, prin
reducerea num rului de ecua ii ce trebuie rezolvate. O asemenea
reducere se poate realiza utilizând în locul intensit ilor curen ilor
din laturi alte variabile (m rimi fictive sau de semnifica ie fizic
real ), care s satisfac identic câte una din cele dou teoreme ale
lui Kirchhoff.
Astfel, conform unei observa ii f cute de Maxwell, se poate
considera c fiec rei bucle (sau ochi) a unui sistem dat de bucle
fundamentale (sau independente) i se poate asocia un curent fictiv
c
I , numit curent ciclic sau curent de contur care s parcurg în cir-
cuit închis bucla dat , a a încât intensitatea curentului real din
orice latur a circuitului s fie suma algebric a intensit ilor cu-
ren ilor de contur ce trec prin aceast latur :
c
Ik = I p
. (k = 1, 2, ..., l ) (1.70)
p k

80
 Valentin G U

În baza acestei observa ii Maxwell a ap rut un mecanism de calcul

al curen ilor prin laturile unui circuit închis, care se nume te
metoda curen ilor de contur (prescurtat MCC). Aceast
metod permite mic orarea num rului total de ecua ii ce trebuie de
rezolvat; anterior a fost ar tat c dac circuitul con ine L laturi (tot
atâ ea curen i necunoscu i) i N noduri, conform teoremei 1 Kirch-
hoff se scriu N – 1 ecua ii i conform teoremei 2 – se scriu L – (N –
1). A a dar, la baza MCC se afl no iunea de curent de contur – o
rime virtual , de calcul, care „curge” doar prin propriul contur.
consider m acum schema din
figura 1.54. Vom diviza-o în trei
conturi (sau ochiuri) adiacente i
vom admite c în fiecare contur
circul propriul s u curent II , III i
IIII. Sensul acestor curen i este
acela i în cele trei conturi – în
direc ia acului ceasorniculai, a a
cum este ar tat în schem . Se
observ totodat c curen ii de Fig 1.54. Schema unui circuit re-
lativ complex pentru calculul
contur coincid cu valorile curen- curen ilor prin MCC.
ilor reali (ace tea sunt de aseme-
nea indica i în schem ) doar în laturile exterioare:
II = I1 , III = – I6, IIII = I3 . (1.71)
Curen ii laturilor adiacente sunt egali cu diferen a curen ilor de
contur ai ochiurilor vechine. A a,
I2 = III – IIII , I4 = II – IIII , I5 = IIII – II . (1.72)
Prin urmare, cunoscând curen ii de contur pot fi u or calcula i
curen ii reali ai laturilor.
Pentru a calcula curen ii de contur în cazul schemei din figura 1.54
este suficient de alc tuit doar trei ecua ii (dup num rul de ochiuri
fundamentale), în conformitate cu teorema 2 Kirchhoff (rela ia
1.51):
pentru bucla (conturul) I:

81
 Valentin G U

(r1 + r10 + r4 + r5) II – r4III – r5IIII = E1 + E4 ,

pentru conturul II:
(r2 + r4 + r6) III – r4II – r2IIII = E2 – E4 ,
pentru conturul III:
(r2 + r3 + r5) IIII – r5II – r2III = E3 – E2 .

Ecua iile scrise alc tuiesc sistemul de ecua ii

(r1 + r10 + r4 + r5) II – r4III – r5IIII = E1 + E4
(r2 + r4 + r6) III – r4II – r2IIII = E2 – E4 (1.73)
(r2 + r3 + r5) IIII – r5II – r2III = E3 – E2

care permite determinarea curen ilor de contur II – IIII i, ulterior –

a curen ilor reali din laturile circuitului, I1 – I6 .
Deseori MCC este folosit pentru a deduce posibilit ile altor metode
de calcul i pentru analiza circuitelor la forma general . În astfel de
cazuri se scriu ecua iile curen ilor de bucl la forma generalizat .
În acest scop rezisten a sumar a conturului dat se noteaz cu index
dublu jos, care indic num rul conturului i se nume te r e z i s t e n -
p r o p r i e a c o n t u r u l u i . A a, în schema analizat mai sus re-
zisten ele proprii ale celor 3 bucle sunt:
r11 = r1 + r10 + r4 + r5;
r22 = r2 + r4 + r6; (1.74)
r33 = r2 + r3 + r5.

R e z i s t e n e l e c o m u n e a l e b u c l e l o r î n v e c i n a t e sunt
considerate ca coeficien i pe lâng respectivii curen i, notându-se cu
index dublu jos, care indic buclele între care sunt conectate; a a,
r12 = r4 , r13 = r5 , r23 = r2 . (1.75)

inând cont de (1.74) i (1.75), sistemul de ecua ii (1.73) se poate

scrie într-o form general astfel:
82
 Valentin G U

r11 II – r12 III – r13 IIII = EI ,

– r21 II + r22 III – r23 IIII = EII , (1.76)
– r31 II – r32 III + r33 IIII = EIII .

În aceste ecua ii sunt notate:

EI = E1 + E4, EII = E2 – E4 i EIII = E3 – E2 (1.77)
care se numesc t . e . m . d e c o n t u r i prezint suma algebric a
t.e.m. ale laturilor conturului dat. Se ia cu semnul „+” t.e.m. sensul
reea coincide cu sensul curentului de contur.
Ecua iile curen ilor de contur se rezolv prin metoda determinan i-
lor, sau utilizând forma matriceal de prezentare a ecua iilor.

Utilizarea determinan ilor i a matricelor pentru

rezolvarea ecua iilor ob inute prin MCC.
Vom considera rezolvarea sistemului (1.76) cu ajutorul determinan ilor. Pentru
curentul Ik din latura k se poate scrie expresia:
Ik = k / , (1.78)
unde este d e t e r m i n a n t u l p r i n c i p a l al sistemului de ecua ii :

r11 – r12 – r13

= – r21 r22 – r23 . (1.79)
– r31 – r32 r33

Determinantul k se ob ine din determinantul principal prin înlocuirea

coloanei k cu coloana termenilor din dreapta ecua iilor sistemului (1.76). De
exemplu, pentru primul curent de contur II (k = 1)

E1 – r12 – r13
1 = EII r22 – r23 . (1.80)
EIII – r32 r33

Prin urmare, calculul curentului de contur se reduce la alc tuirea a doi deterni-
nan i care, de fapt pot fi scri i f ca în prealabil s se scrie sistemul de ecua ii.
83
 Valentin G U

În acest scop, se înscriu ini ial rezisten ele proprii ale conturilor r11 , r22 , r33
etc., care se plaseaz pe diagonala principal (din col ul stâng sus spre col ul
drept jos) cu semnul „+”. Determinantul este simetric fa de diagonala princi-
pal – rezisten ele comune negative din partea superioar a diagonalei sunt ref-
lec ia rezisten elor comune negative din partea inferioar a diagonalei. Astfel,
calculând rezisten ele comune ale conturilor r12 , r13 , ... etc. pentru prima linie
i rn1 , rn2 , ... pentru linia n , pot fi completate partea de sus i cea de jos a
determinanturlui. Cunoscând se determin k i apoi se calculeaz valoarea
curentului Ik .
Se poate demonstra dependen a curentului de contur de toate sursele t.e.m. EI ,
EII , EIII , ...etc., pentru ce determinantul k se descompune fa de coloana k.
Vom descompune, de exemplu, determinantul 1 (1.80) fa de prima coloan
(k = 1):
1 = A11 EI + A21 EII + A31 EIII . (1.81)
Înlocuim aceast valoare a lui 1 în formula (1.78) pentru curentul II :

1 A11 A21 A21

II = = EI + EII + EIII . (1.82)

În mod analog se poate scrie expresia general pentru curentul conturului k :

k A1k A2k Ank
Ik = = EI + EII + ... + En (1.83)

sau într-o form mai compact

n
Ik = (Ank / ) En . (1.84)
1

Primul index n se refer la num rul t.e.m. sau, ce-i tot aceea i – la num rul
conturului sau num rul liniei determinantului . Al doilea index k este num -
rul curentului determinat sau, ce-i tot aceea i num rul coloanei determinantului
. Coeficien ii Ank prezint complementele algebrice care sunt legate cu mi-
norii Mnk ai determinantului prin ecua iile
n+k
Ank = (– 1) Mnk . (1.85)
Minorul Mnk se ob ine din determinantul prin t ierea liniei n i a coloanei k.
În cazul dat, pentru curentul conturului întâi II (k = 1) complementele algebri-
ce sunt egale:

84
 Valentin G U

r22 – r23
1+1
A11 = ( – 1 ) M11 = ,
– r32 r33

– r12 – r13
2+1
A21 = (–1) M21= – ,
– r32 r33

– r12 – r13
A31 = ( – 1 )3+1 M31 = .
r22 – r23

Sistemul de ecua ii (1.76) poate fi rezolvat i cu ajutorul matricelor. La alc tui-

rea matricelur, ca i în cazul determinan ilor sunt utiliza i coeficien ii sistemu-
lui de ecua ii. Sub forma matricial poate fi scris sistemul de ecua ii (1.76):

r11 – r12 – r13 II EI

– r21 r22 – r23 III = EII (1.86)
– r31 – r32 r33 IIII EIII

sau sub forma unei singure ecua ii matriciale

r I = E , (1.87)
unde r este matricea coeficien ilor pe l ng curen ii necunoscu i.
Solu ia ecua iei (1.87) în raport cu matricea I va fi:
–1
I = r E . (1.88)
–1
În (1.88) I este matricea-coloan a curen ilor necunoscu i; r este
matricea invers matricei coieficien ilor;
E – matricea-coloan a termenilor liberi ai ecua iei.
Din (1.88) urmeaz c pentru determinarea curen ilor necunoscu i este necesar
de g sit matricea invers matricei coeficien ilor i de înmul it aceast matrice
la matricea-coloan a termenilor liberi ai ecua iei.
Sulu ionarea se petrece în felul urm tor:
1) se alc tuie te determinantul din elementele matricei (v. (1.79));
2) se alc tuie te matricea invers , pentru aceasta:

85
 Valentin G U

– fiecare termen al matricei coeficien ilor se înlocuie te cu complementul

algebric cu aceia i indici inferiori (de jos) ca i ai coeficien ilor înlocui i;
– matricea ob inut se transpune, înlocuindu-se reciproc coloanele i liniile.
În urma acestor opera ii natricea invers poate fi determinat ca:
A11 A12 A13
–1
r = 1/ A21 A22 A23 . (1. 89)
A31 A32 A33
Transcriem solu ia (1.88) într-o form mai desf urat , inând cont de (1.89):
II A11 A12 A13 EI
III = 1/ A21 A22 A23 EII (1.90)
I III A31 A32 A33 EIII
Reamintim c produsul a dou matrice A i B se ob ine în urma înmul irii ele-
mentelor liniei matricei A la elementele coloanei matricei B i însum rii rezul-
tatelor înmul irii; de exemplu:
a11 a12 b11 b12 a11b11+ a12b21 a11b12+ a12b22
A B = =
a21 a22 b21 b22 a21b11+ a22 b21 a21b12+ a22b22

Înmul ind cele dou matrice din partea dreapt a rela iei (1.90), ob inem:

II A11 EI + A21 EII + A31 EIII

III = 1/ A12 EI + A22 EII + A32 EIII (1.91)
I III A13 EI + A23 EII + A33 EIII

Matricele sunt egale atunci când sunt egale elementele lor respective. Prin
urmare,
1
II = ( A11 EI + A21 EII + A31 EIII ),

1
III = ( A12 EI + A22 EII + A32 EIII ), (1.92)

1
III = ( A13 EI + A23 EII + A33 EIII ).

Ecua ia ob inut pentru curentul, de exemplu II este analog ecua iei (1.82).
86
 Valentin G U

1.3.6. Metoda poten ialelor nodurilor

Dac dou surse de energie sunt conectate în paralel (figura 1.55),

curentul comun prin consumator I este compus din dou componen-
te ale curen ilor laturilor – I1 i I2 . Prin urmare, tendin a practic de
conectare în paralel a surselor este determinat de necesitatea majo-
rii curentului prin receptoarele de energie electric . În circuitele
reale se conecteaz suplimentar surse de alimentare atunci, când
curentul prin receptoarele de energie poate dep i curentul nomonal
al surselor aflate deja în func ie. S vedem deci, cum se realizeaz
calculul acestor circuite, care sunt metodele de calcul. Vom analiza
un caz mai general, când circuitul este alc tuit din laturi paralele
dintre care laturile de la 1 la m sunt active (con in surse) iar resul,
de la m +1 i pân la n – pasive (figura 1.56). Sunt cunoscute t.e.m.

Fig. 1.55. Schema circuitului Fig. 1.56. Schema unui circuit cu laturi
cu dou surse de energie active i pasive conectate în paralel.
conectate în paralel.
i sensul acestora, valorile rezisten elor laturilor circuitului; s se
calculeze intensit ile curen ilor.
Calculele respective pot fi realizate eficace utilizând metoda
tensiunii între dou nuduri sau mai simplu – metoda dou nuduri
(MDN). În conformitate cu aceast metod , se calculeaz mai întâi
tensiunea UAB între nodurile A i B i se noteaz cu o s geat pe
schem (figura 1.55). În acest caz poten ialul nodului A este mai
înalt decât al nodului B, de aceea curen ii laturilor pasive au sensul
de la A la B (figura 1.56). Curen ii laturilor active nu au deocamdat
direc ie identificat . Alegem sensul pozitiv al acestor curen i de la
nodul B spre nodul A.

87
 Valentin G U

Se poate aplica legea lui Ohm pentru fiecare latur , astfel ca:

I1 = g1 (E1 – UAB),
I2 = g2 (– E2 – UAB),
................
Im = gm (Em – UAB), (1.93)
Im+1 = gm+1UAB ,
................
In = gnUAB .
În rela iile (1.93) g prezint m rimea invers rezisten ei R, adic
conductan a laturii. Conform teoremei 1 Kirchhoff pentru acest
circuit suma curen ilor laturilor pasive este egal cu suma curen ilor
laturilor active:
Im+1 + I m+2 + ...+ In = I1 + I2 + ...+ Im .
Înlocuim curen ii în aceast sum cu valorile lor din rela iile (1.93):
gm+1 UAB + gm+2 UAB + ...+ gn UAB =
= g1 (E1 – UAB) + g2 (– E2 – UAB) + ...+ gm (Em – UAB) .
Din aceast ecua ie determin m tensiunea UAB :

g1 E1 – g2 E2 + ...+ gm Em
UAB =
g1+ g2 + ...+ gn
sau într-o form mai compact
m
E k gk
k=1
UAB = . (1.94)
n
gk
k=1

88
 Valentin G U

Din rela ia (1.94) urmeaz c tensiunea dintre dou noduri a

circuitului paralel este egal cu suma algebric a produselor con-
ductan elor i t.e.m. ale fiec rei laturi împ it la suma conductan-
elor tuturor laturilor schemei. Produsul Ek gk se ia cu semnul „+”
atunci când sensul t.e.m. Ek este invers sensului condi ional ales
pozitiv al tensiunii UAB i cu semnul „–”, atunci când aceste direc ii
coincid. Cunoscând tensiunea între cele dou noduri, utilizând sis-
temul (1.93) se calculeaz curen ii prin laturile circuitului.

Exemplu. se calculeze curen ii în circuitul paralel din figura 1.55 prin

metoda MDN.
T.e.m. în laturile schemei sunt direc ionate spre nodul A , evident c UA > UB
i tensiunea dintre noduri are sensul de la nodul A la nodul B, cum este ar tat în
schem . Valoarea acestei tensiuni poate fi calculat conform rela iei (1.94):
g10 E1 + g20 E2
UAB = . (1.95)
g10+ g20 + g

Semnul tensiunii ob inute este pozitiv, ceea ce confirm c sensul condi ional
pozitiv ales ini ial este corect. Presupunem c curen ii I1 i I2 ai laturilor active
au sensul de la nodul B spre nodul A i ambele surse func ioneaz în regim de
generator. Valorile acestor curen i put fi calculate astfel:
E1 – U E2 – U
I1 = i I2 = . (1.96)
r10 r20
În (1.96) m rimile r10 i r20 caracterizeaz rezisten a intern a surselor t.e.m. E1
i E2 respectiv.
Se vede clar c valoarea i sensul curentului laturii active depinde
numai de raportul dintre propria t.e.m. i tensiunea la bornele
exterioare ale circuitului. Dac t.e.m. a sursei este > U , sursa func-
ioneaz în regim de generator i are un curent i putere cu atât mai
mare, cu cât mai înalt este tensiunea sa electromotoare. Reglând
valoarea t.e.m. a diferitor generatoare de c.c., se poate distribui
sarcina între ele. Dac t.e.m. a sursei este < U, curentul acestei
laturi î i schimb direc ia i sursa func ioneaz ca consumator de
energie electric ; ma inile electrice în acest regim func ioneaz ca
motoare, iar acumulatoarele se încarc .

89
 Valentin G U

În cazul când t.e.m. a sursei unei laturi este egal cu U , curentul

acestei laturi este egal cu zero, sursa func ioneaz în „mers în gol”;
latura poate fi deconectat sau conectat la circuit – aceasta nu
influen eaz func ionarea circuitului în ansamblu. În sfâr it, dac
într-o latur paralel a circuitului este conectat o surs cu rezisten-
intern nul , aceast surs va sus ine neschimbat poten ialul bor-
nelor exterioare ale circuitului; tensiunea între cele dou noduri va
fi egal cu t.e.m. a sursei. În acest caz pot fi calcula i direct curen ii
prin laturile circuitului.
La finele acestui paragraf care se refer la metodele de calcul ale
circuitelor liniare de c.c. trebuie s constat m c aici au fost prezen-
tate cea mai mare parte i cel mai frecvent utilizate metode de
calcul, am spune – i mai importante. Totu i, nu toate: n-a fost
analizat p r i n c i p i u l s u p e r p o z i i e i i metoda respectiv de
calcul; p r i n c i p i u l r e c i p r o c i t i i . Consider m îns c acea-
sta nu este o sc pare grav , iar „golul” – foarte simplu de recuperat.

90
 Valentin G U

CAPITOLUL 2

MAGNETISMUL I ELECTROMAGNETISMUL

2.1. MAGNETUL I PROPRIET ILE LUI

M a g n e t i s m – aceasta este o deosebit manifestare a mi rii sar-

cinilor electrice în interiorul moleculelor i atomilor, care invoc
unor corpuri capacitatea de a atrage i re ine pe suprafa a lor parti-
cule mici de fier (Fe), nichel (Ni) i alte metale. Aceste corpuri
poart denumirea de ma g n e i .
Acul busolei, care este un magnet se stabile te (fixeaz ) în câmpul
magnetic al P mântului în a a mod, încât un cap t al lui indic dire-
ia spre nord i se nume te polul nord (N ), iar cel lalt cap t –
polul sud (S). În func ie de destina ie magne ilor li se dau anumite
forme: dreptunghiular , rotund , rombic etc. Independent de for-
, magnetul are doi poli – nord i sud.
Dac o bar magnetic este introdus în pilitur de fier apoi scoas
de acolo, cea mai mare parte a piliturii va fi atras de capetele mag-
netului, iar în zona de mijloc denumit linie neutr piliturile vor
lipsi. Dac bara megnetic este t iat în dou p i, apar doi mag-
ne i cu poli diferi i la extremit i. Buc irea în continuare a barei
magnetice conduce la apari ia noilor magne i, fiecare cu polul nord
i polul sud la capete; astfel, ob inerea unui magnet cu un pol unic –
nord (N) sau sud (S) nu este posibil.
Dac în apropierea polului N (sau S) al
unui magnet se a eaz o bar de o el,
aceasta cap însu irea de a atrage obi-
ecte de fier, cap tul mai apropiat al
acesteea de magnet devenind polul S iar
cel opus – polul N. Dac doi magne i se
instaleaz la oarecare distan unul de
Fig. 2.1. Câmpul magnetic
al unui magnet permanent. cel lalt, între polii acestora apar for e
de interac iune care conduc la atragerea
polilor diferi i i respingerea celor identici.

91
 Valentin G U

În jurul oric rui corp magnetizat apare câmpul magnetic care este
un mediu material, în care se depisteaz i manifest for ele magne-
tice. Desenat, câmpul magnetic este reprezentat sub forma de linii
magnetice, sensul c rora este de la polul nord spre polul sud (figu-
ra 2.1). Orice linie magnetic nu are nici început, nici sfâr it i este
o curb închis , fiindc polii N i S sunt inseparabili unul de altul.
Orice corp introdus în câmpul magnetic este penetrat (str puns) de
liniile magnetice i într-un anumit fel influen eaz câmpul magne-
tic. În corpurile magnetizate câmpul magnetic este creat ca rezultat
al mi rii electronilor care rotesc în jurul atomilor i a propriilor
axe. Orbitele i axele de rotire a electronilor în atomi se pot afla în
diverse pozi ii unul fa de altul, în a a fel diferite sunt i pozi iile în
care se afl câmpurile megnetice excitate de electronii în mi care.
În func ie de pozi ia reciproc a câmpurilor magnetice, acestea pot
se adune sau s se scad ; în primul caz atomul posed câmp
magnetic sau moment magnetic, în al doilea – nu posed . Materiale-
le, atomii c rora nu au moment magnetic i care nu pot fi magneti-
zate se numesc materiale diamagnetice. Din aceast categorie fac
parte majoritatea materialelor întâlnite în natur i unele metale –
cupru, plumb, zinc, argint i a.
Materialele, atomii c rora au moment magnetic i care pot fi mag-
netizate se numesc materiale paramagnetice. Din acestea fac parte
aluminiul, staniul, manganul etc.
Un grup exclusiv îl alc tuiesc materialele atomii c rora au un
moment magnetic foarte mare i care se magnetizeaz cu u urin ;
acestea sunt: fierul, o elul, fonta, cobaltul, gadoliniul i aliajele lor.

2.2. CÂMPUL MAGNETIC AL CURENTULUI ELECTRIC

Un conductor parcurs de curent electric este înconjurat de un cîmp

magnetic care reprezint una dintre formele materiei. Pe cale expe-
rimental este stabilit c câmpul magnetic apare nu numai în jurul
conductoarelor cu curent i în interiorul lor, ci i în orice mi care a
particulelor i a corpurelor cu sarcin electric , la fel ca i în proce-
sul de modificare (schimbare) a câmpului electromagnetic.
92
 Valentin G U

Cîmpul magnetic se manifest printr-o ac iune de for asupra par-

ticulelor cu sarcin electric în mi care i, în particular asupra
curentului electric dintr-un conductor, la fel ca i asupra magne ilor
permanen i i electromagne ilor. Cel mai simplu mod de depistare a
câmpului magnetic este utilizarea acului magnetic; fiind introdus în
câmpul magnetic al unui conductor parcurs de curent, acul suport
ac iunea for elor acestui câmp, care-l silesc s se pozi ioneze perpe-
ndicular axei conductorului cu curent (figura 2.2). Direc ia indicat
de c tre polul nord al acului este acceptat drept „direc ie a câmp-
ului magnetic” în zona de aflare a acului.

Fig. 2.2. Câmpul magnetic al conductorului cu curent.

Pentru o prezentare grafic intuitiv a câmpului magnetic este intro-
dus no iunea de linie magnetic . Liniile magnetice se traseaz în
a fel ca direc ia tengentei în orice punct s coincid cu direc ia
câmpului. Dac prin fiecare unitate de suprafa (1 m2, 1 cm2 ) per-
pendicular direc iei liniilor magnetice se traseaz un num r de linii
propor ional intensit ii câmpului în punctul dat, atunci dup densi-
tatea acestor linii se poate judeca despre intensitatea câmpului care
se caracterizeaz prin induc ia magnetic . A a, liniile magnetice ale
unui conductor rectiliniu cu curent au forma unor inele concentrice

93
 Valentin G U

care se afl în planuri perpendiculare axei conductorului (figura

2.2). Sensul liniilor magnetice ale conductorului cu curent poate fi
determinat dup regula burghiului (figura 2.2, a): dac mi carea de
transla ie a burghiului coincide cu sensul curentului în conductor,
atunci sensul rotirii mânerului acestuia indic direc ia liniilor
magnetice. Regula poate fi utilizat i în ordinea invers : dac este
dat direc ia liniilor magnetice, se poate determina sensul curentului

Fig.2.3. Liniile magnetice ale unei spire (a) i bobine (b)

parcurse de curent electric
În figura 2.3. sunt reprezentate liniile magnetice ale unei spire cu
curent (a) i ale unei bobine parcurse de curent electric (b).
Dac în considerare se iau o spir sau bobin parcurse de curent, re-
gula burghiului este tratat pu in altfel, decât în varianta de mai sus:
în caz c sensul de rota ie a mânerului se suprapune cu sensul
curentului în spir sau bobin , mi carea de transla ie a burghiului
va indica direc ia liniilor magnetice ce penetreaz (str pung) sup-
rafa a, limitat de conturul curentului. Prin urmare, sensul câmpu-
lui magnetic este determinat de sensul curentului electric.
Câmpul magnetic se consider omogen, dac în toate punctele
acestui câmp direc ia este unic i unic este intensitatea lui. În caz
contrar câmpul magnetic se consider neomogen. În forma grafic
câmpul magnetic omogen se prezint prin linii magnetice paralele,
trasate cu o densitate uniform . Un astfel de câmp poate fi ob inut
într-un intersti iu (spa iu) de aer dintre doi poli pla i ale unui mag-
net sau elecromegnet a eza i paralel.
94
 Valentin G U

mpul magnetic al unui contuctor rectiliniu parcurs de curent este

s i m e t r i c . Aceasta înseamn c în planul perpendicular axei firu-
lui (conductorului), toate punctele ce se afl la una i aceea i distan-
de ax , se g sesc în condi ii fizice egale, de unde urmeaz c
intensitatea câmpului în toate punctele lui este identic . Cu alte
cuvinte, în orice punct imobil al câmpului, situat la o distan r de
axa firului cu curent intensitstatea câmpului r mâne neschimbat , la
rotirea firului în jurul propriei axe. Tabloul va fi acela i în oricare
alt plan, paralel cu cel considerat la moment.
Un alt exemplu de câmp simetric este câmpul unei bobine inelare,
spirele c reia sunt distribuite uni-
form în lungul miezului de fier
(figura 2.4). Din condi iile simet-
riei urmeaz nemijlocit c liniile
magnetice în miez au forma de
circomferin e cu centrele aflate pe
o dreapt perpendicular planului
figurii i care trece prin centrul O
Fig. 2.4. Bobin inelar cu miez.
al bobinei inelare. Este evident c
în toate punctele unei i aceea i linii magnetice intensitatea câm-
pului va fi totuna.

2.3. FOR A MAGNETOMOTOARE, INTENSITATEA

CÂMPULUI MAGNETIC

Curentul electric în conductor i câmpul lui magnetic prezint dou

i indisolubile ale unui proces electromagnetic unic. Totu i, este
obi nuit se se spun c curentul electric posed capacitatea de a
excita câmpul magnetic. Aceast capacitate a curentului este carac-
terizat prin f o r a d e m a g n e t i z a r e ( f . m . ) sau, ce-i tot ace-
ea i f o r a m a g n e t o m o t o a r e ( f . m . m . ) desenat prin F .
În mod formal f.m.m. provoac sau excit câmpul magnetic (sau,
mai departe în continuare – fluxul megnetic), asem tor t.e.m.
care provoac curentul electric în circuitele respective.

95
 Valentin G U

În sistemul SI de unit i f.m.m. se ia, ca valoare numeric , egal

puterii curentului ce excit câmpul magnetic, astfel încât f.m.m. a
conductorului parcurs de curent este egal curentului: H = I. Dac
curentul I parcurge un contur sau o bobin cu un num r de spire w,
atunci for a magnetomotoare este egal cu produsul dintre puterea
curentului i num rul de spire, adic F = I · w. Este firesc c f.m.m.
ca i for a curentului se m soar în amperi: [F ] = [I ] = A.
Direc ia (sensul) f.m.m. a unei bobine sau spire parcurse de curent
este convenabil determinat de regula mânii drepte: dac mâna
dreapt se a eaz pe bobin (sau spir ) în a a fel, ca cele patru
degete s fie indreptate în direc ia curentului, atunci degetul mare
desf cut va indica direc ia f.m.m.(figura 2.5).

Fig.2.5. For a magnetomotoare a bobinelor cu curent.

În câmpuri simetrice, de exemplu – al unei bobine inelare, for a
magnetomotoare se distribuie uniform, de-a lungul liniei magnetice.
Frac ia f.m.m. ce revine unit ii de lungime a liniei magnetice se
nume te i n t e n s i t a t e a câmpului magnetic, se noteaz H i este
parametrul de baz a câmpului magnetic (v. figura 2.2, b).
Intensitatea câmpului magnetic în punctul dat depinde de puterea
curentului, de forma conductorului i într-un mediu omogen nu
depinde de propriet ile acestui mediu (sau substan ); intensitatea
este o m rime vectorial (adic are valoare i direc ie). Sensul
vectorului intensit ii în mediile izotropice (cu propriet i magneti-
ce egale în toate direc iile) coincide cu sensul liniei magnetice în
punctul dat. În sistemul interna ional SI intensitatea câmpului mag-
netic se m soar în amper la metru:
[H ] = [F/ l ] = A/m.
96
 Valentin G U

În unele cazuri este utilizat unitatea de intensitate a câmpului –

e r s t e d (E) care, de fapt nu apar ine sistemului SI: 1E 80 A/m =
0,8 A/cm.
Dac câmpul magnetic este simetric, calculul intensit ii lui nu
prezint dificult i. De exemplu, intensitatea câmpului în punctul A
la o distan a de axa unui conductor rectiliniu parcurs de curent, în
conformitate cu defini ia dat mai sus intensit ii câmpului se deter-
min prin formula:
I I
H= = , (2.1)
l 2 a
unde l este lungimea liniei magnetice cu raza a (v. figura 2.2, b).

Exemplu.Curentul în conductor este egal I = 100 A; intensitatea magnetic

la distan a de 10 cm (0,1 m) de la axa firului va fi:
H = I / 2 a = 100 / (2 · 3,14 0,1) = 100 / 0,628 160 A/m
Ca i în cazul diferen ei de poten ial electric, în calculul câmpurilor magnetice
uneori este utilizat no iunea de d i f e r e n de poten ia le megnet ice
sau de tensiune magnetic , UM . Diferen a poten ialelor magnetice dintre dou
puncte ale câmpului magnetic omogen, aflate pe o linie magnetic este egal cu
produsul intensit ii câmpului la distan a între aceste puncte:
UM =H·l . (2.2 a)
Într-un câmp magnetic neomogen diferen a poten ialelor magnetice dintre dou
puncte este egal cu suma intensit ilor elementare H l pe sectoare l de-a
lungul c ii alese între aceste puncte:

UM = H· l . (2.2 b)
Diferen a poten ialelor magnetice în sistemul SI se m soar în amperi:

A
[UM] = [H·l] = ·m = A.
m
Diferen a poten ialelor magnetice de-a lungul unei c i arbitrare închise (a unui
contur) prezint for a magnetomotoare, f.m.m. A adar, f.m.m. poate fi deter-
minat ca suma diferen elor de poten iale magnetice (H· l) de-a lungul unui
contur închis al circuitului magnetic:
F= H· l . (2.3)

97
 Valentin G U

2.4. LEGEA CURENTULUI TOTAL

C u r e n t u l t o t a l este suma algebric a curen ilor ce penetreaz

o suprafa , limitat de un contur închis. Din expresia (2.1) a inten-
sit ii câmpului magnetic la distan a a (figura 2.2, b) de la axa con-
ductorului rectiliniu cu curent I se poate scrie:
I = H·2 a = H l. (2.4)
Produsul intensit ii câmpului magnetic H i lungimii liniei magne-
tice l = 2 a ce limiteaz conturul închis prezint for a magnetomo-
toare FM (f.m.m.). Suprafa a limitat
de linia magnetic (figura 2.6) este
în cazul dat p truns de un singur
curent, astfel c suma algebric a
curen ilor I = I. Expresia (2.4) poa-
te fi scris altfel:
I = FM . (2.5)
Deci, f.m.m. de-a lungul conturului
Fig. 2.6. Conductorul cu curent ce este egal cu curentul total ce pene-
trece printr-o suprafa perpen- treaz suprafa a limitat de acest
dicular axei conductorului.
contur.
Rela ia ob inut mai sus poart denumirea de l e g e a c u r e n t u -
l u i t o t a l . Dac intensitatea câmpului magnetic nu este aceea i pe
diferite segmente ale liniei magnetice, f.m.m. se calculeaz ca suma
produselor H l a tuturor segmentelor, adic :
FM = H1l1 + H2l2 + H3l3+...= H l.

2.5. INDUC IA MAGNETIC , PERMEABILITATEA

MAGNETIC , FLUXUL MAGNETIC

Dac printr-o bobin cu un num r de spire w trece un curent I inva-

riabil, intensitatea câmpului H va r mâne de asemenea f schim-
ri, chiar dac în interiorul bobinei este introdus un miez de o el.

98
 Valentin G U

Dar în acest caz intensitatea câmpului în interiorul bobinei cre te

semnificativ pe contul curen ilor moleculari ai miezului, adic din
cauza modific rii de stare a mediului în care exist câmpul magne-
tic. Intensitatea câmpului în fiecare punct al lui, inându-se cont de
influen a mediului se caracterizeaz prin i n d u c i a m a g n e t i c
B . Induc ia magnetic este un vector ce se determin prin influen a
de for a câmpului magnetic asupra curentului. Astfel, induc ia
magnetic B este o caracteristic de for a câmpului magnetic.
Sensul vectorului B coincide cu direc ia tangentei liniilor magnetice
i în medii izotropice – cu sensul vectorului intensit ii câmpului. În
plus, deoarece densitatea liniilor magnetice este propo ional inten-
sit ii câmpului, liniile magnetice sunt linii ale induc iei magnetice.
Induc ia magnetic B i intensitatea câmpului H sunt legate printr-o
rela ie simpl :
B= aH, (2.6)

unde m rimea a este permeabilitatea magnetic absolut . S-a

stabilit c , în func ie de propriet ile mediului (a materialului)
câmpul magnetic devine mai intensiv decât în vid (materialele para-
magnetice), sau din contra – mai pu in intensiv (materialele diamag-
netice). A a dar, induc ia magnetic B depinde de mediul în care
exist câmpul.
Permeabilitatea magnetic absolut a vidului sau constant
magnetic absolut a vidului se noteaz 0 i în sistemul SI ea este
egal cu 0 = 4 ·10 –7 · s / m.
Unitatea ohm · sec ( · s) se nume te henri (H) i este unitatea de
sur a inductivit ii (v. în continuare); a a dar,
8
0 = 4 ·10 –7 H/m 125 · 10 – H/m. (2.7)

Permeabilitatea magnetic absolut a diferitor materiale (medii) se

compar cu constanta magnetic absolut 0; raportul dintre a i 0
se nume te p e r m e a b i l i t a t e m a g n e t i c ( sau p e r m e a -
b i l i t a t e m a g n e t i c r e l a t i v ) , se noteaz i este egal cu:

99
 Valentin G U

a
= . (2.8)
0

Permeabilitatea magnetic relativ este o m rime abstract ;

pentru materiale i medii diamagnetice < 1 (de exemplu, pentru
cupru = 0,999995), pentru cele paramagnetice > 1 (de exemplu,
pentru aer = 1, 0000031). În calculele tehnice permeabilitatea
magnetic a materialelor i mediilor para- i diamagnetice se ia
egal cu 1.
La materialele feromagnetice care au o importan deosebit în
electrotehnic , permeabilitatea magnetic atinge valori de zeci de
mii i depinde de tipul materialului, temperatur , induc ie i intensi-
tatea câmpului magnetic. Din rela ia (2.6) poate fi g sit unitatea de
sur a induc iei magnetice:
H A ·s·A V·s
[B] = [ a H ] = [ 0 H ] = = = = T.
2 2
m m m m
Unitatea V · s (volt-secunda) se nume te weber (Wb) i este
unitatea de m sur a fluxului magnetic. Unitatea weber pe metru
trat (Wb / m2) se nume te tesla (T). A adar, în sistemul SI
induc ia magnetic se m soar în veberi pe metru p trat sau în tesle
[B] = Wb / m2 = T. În calculele câmpilor magnetici deseori se
folose te unitatea gauss (Gs) care nu face parte din sistemul SI:
4 4
1 Gs = 10 – T = 10 – Wb / m2 .
Produsul induc iei magnetice B a unui câmp uniform i a suprafe ei
plane de arie S perpendiculare vectorului acestei induc ii se nume te
flux ma gne t ic :
= B ·S . (2.9)
Unitatea de m surare a fluxului magnetic în sistemul SI, cum s-a
men ionat mai sus este weber (Wb) sau volt-secunda (V·s):
V·s
[ ] = [BS ] = · m2 = V·s = Wb.
m2

100
 Valentin G U

O unitate mai mic a fluxului magnetic, care nu face parte din

8
sistemul SI este ma xw e ll (Mw): 1 Mw = 10 – Wb.
Fluxul magnetic este o m rime fizic important . Cum va fi demon-
strat în cele ce vor urma, lucrul, s vâr it de un conductor parcurs de
curent la traversarea fluxului magnetic , este egal cu produsul din-
tre curentul I i fluxul : A = ·I . Viteza cu care se modific
fluxul magnetic ce penetreaz un contur conductor (o ram ) este
egal cu for a electromotoare care se inducteaz în conturul dat.
Intensitatea câmpului magnetic într-un mediu uniform ce înconjoar
un conductor rectiliniu parcurs de curent (figura 2.2, b) se calcu-
leaz comform formulei (2.1).
Produsul intensit ii câmpului magnetic i a permeabilit ii magne-
tice absolute determin induc ia magnetic :
I I
B= a H = 0 H = 4 10 –7 , (2.10)
2 a 2 a
unde I este curentul în A, a – distan a în metri i induc ia magnetic
B – în T. Dac conductorul nu se afl într-un mediu feromagnetic,
atunci = 1 i se ob ine:
I 2I
–7
B= 4 10 = 10 –7 . (2.10a)
2 a a
Aceast formul este valabil pentru orice valoare a, mai mare ca
raza conductorului i o lungime infinit a acestuia, de i formula
poate fi utilizat i în cazurile lungimilor finite ale conductorului,
numai dac a << l.

2.6. FOR A ELECTROMAGNETIC (F.E.M)

2.6.1. Conductorul rectiliniu în câmpul

magnetic (c.m.)
Un conductor rectiliniu parcurs de curentul I, care se afl în câmpul
magnetic perpendicular sensului acestuia este supus ac iunii for ei

101
 Valentin G U

electromagnetice F (figura 2.7, a). Aceast for este propor ional

curentului I, lungimii active (aflate în c.m.) l i induc iei magnetice:
F=IBl. (2.11)
Dac curentul este în amperi, induc ia magnetic în tesle iar lungi-
mea în metri, atunci for a se exprim în newtoni:
V·s A· V· s J
[F ] = [I B l] = A· T· m = A m = = = N.
m2 m m

Fig. 2.7. Un conductor cu curent în c.m. (a);

regula mâinii stângi (b).
Direc ia for ei electromagnetice F poate fi determinat cel mai
simplu prin r e g u l a m â i n i i s t â n g i (figura 2.7, b): dac
palma mâinii stângi se a eaz în a a fel ca vectorul induc iei
magnetice s intre în ea, iar cele patru degete coincid cu direc ia
curentului prin conductor, atunci degetul mare dezdoiat va indica
sensul for ei electromagnetice.
Dac conductorul ce se afl într-un c.m. uniform este rotit în a a fel
ca s se modifice unghiul dintre sensul conductorului i cel al
câmpului, atunci for a electromagnetic va fi propor ional sin , cu
condi ia c I, B i l sunt invariabile; dac conductorul este paralel
liniilor magnetice, for a F = 0 (sin 0 = 0). Astfel, în cazul general
102
 Valentin G U

F = I B l sin . (2.12)

Ac iunea de for a c.m. asupra conductorului parcurs de curent este

pe larg utilizat înr-un num r mare de mecanisme electromagnetice,
în particular – în motoarele electrice.
Exemplu.Un conductor cu lungimea activ de 20 cm (0,2 m) i curentul ce-l
traverseaz de 300 A se afl într-un câmp magnetic uniform cu induc ia 1,2 T.
se calculeze for a F aplicat conductorului, dac acesta se pozi ioneaz
perpendicula c.m.
Conform (2.12): F = I B l sin = 300 · 1,2 · 0,2 sin 90° = 72 N.
Admitem c conductorul cu curent se afl într-un c.m. uniform, în
plan perpendicular liniilor magnetice (figura 2.8). Dac conductorul
se va deplasa sub ac iunea for ei
F în planul perpendicular axei
lui la distan a b, el va „intersec-
ta” fluxul magnetic = B ·S =
= BS = Blb. Astfel, for a electro-
magnetic va efectua un lucru
mecanic care va fi egal:
Fig. 2.8. Deplasarea conductorului
în c.m. la distan a b. A=Fb=IBlb=I . (2.13)
Prin urmare, lucrul mecanic pentru deplasarea conductorului cu cu-
rent în c.m., s vâr it de for ele electromagnetice pe contul energiei
sursei de alimentare, este egal cu produsul curentului prin conduc-
tor i fluxul magnetic pe care acesta îl intersecteaz .
Exemplu. se determine lucrul pentru deplasarea conductorului cu lungi-
mea 30 cm (0,3 m) la o distan de 20 cm (0,2 m) într-un plan perpendicular
c.m. care se caracterizeaz prin induc ia de 1,5 T, fiind curentul egal cu 200 A.
Fluxul magnetic este: = B ·S = 1,5· 0,3· 0,2 = 0,09 Wb.
Lucrul efectuat pentru deplasarea conductorului:
A=I = 0,09 · 200 = 18 J (Joule).

103
 Valentin G U

2.6.2. Conturul în câmpul magnetic (c.m.)

ile unei bobine dreptunghiulare sau a unei rame (cadru) traver-

sate de curent (figura 2.9, a), situate perpendicular planului figurii,
se afl într-un c.m. uniform. For ele electromagnetice F creaz un
moment de rota ie; sub inflien a acestui moment rama tinde s ocu-
pe o pozi ie, în care for ele F se echilibreaz reciproc (figura 2.9, b).
În aceast pozi ie rama este str puns de un flux magnetic maxim.

a b
Fig.2.9. For ele electromagnetice care
ac ioneaz asupra unui contur cu curent.
Prin urmare, un contur traversat de curent, care se afl în c.m., sub
ac iunea for elor electromagnetice tinde s ocupe o pozi ie în care
fluxul magnetic ce-l str punge este maxim.

2.6.3. Electronul în mi care în câmpul

magnetic (c.m.)

Anterior a fost demonstrat c for a electromagnetic (f.e.m.) ce

ac ioneaz asupra unui conductor de lungime activ l traversat de
curent este egal (figura 2.7):

F = I B l.

Aceast putere poate fi considerat drept o sum a puterilor ce ac i-

oneaz asupra electronilor liberi ale conductorului, mi carea orien-

104
 Valentin G U

tat a c rora nu este altceva decât curentul

electric prin conductor. Presupunem c nu-
rul electronilor liberi în conductorul cu
lungimea l este N; atunci puterea aplicat
pe un electron va fi egal :

Fig.2.10. F = F / N. (2.14)
Desenând sarcina sumar a electronilor liberi Q = N e i viteza lor
medie v = l / t, poate fi ob inut expresia for ei electromagnetice
care ac ioneaz asupra electronului, aflat în mi care perpendicular
liniilor c.m.:

F Q 1 Ne 1
F0= = Bl = Bl = B e v. (2.15)
N t N t N

Direc ia acestei puteri (figura 2.10) este determinat conform regu-

lei mâinii stângi, doar c cele patru degete întinse trebuie s fie
îndreptate contra mi rii electronilor.

2.7. INTERAC IUNEA CONDUCTOARELOR PARALELE

PARCURSE DE CURENT

În jurul fiec rui din cei doi conductori paraleli parcur i de curen ii
I1 i I2 apare câmpul magnetic (figura 2.11). De aceea asupra primu-

Fig. 2.11. For ele electromagnetice (electrodinamice) ce

ac ioneaz între conductoarele parcurse de curent.

105
 Valentin G U

lui conductor aflat în c.m. al curentului I2 va ac iona for a electro-

magnetic F1, iar asupra conductorului al doilea ce se afl în c.m. al
curentului I1 – for a F2.

Dac lungimea activ a conductorilor paraleli este mult mai mare

decât distan a a dintre ei, induc ia magnetic calculat conform
rela iei (2.10) va fi:
I1 I2
B1 = a H = a i B2 = a . (2.16)
2 a 2 a
Sensul vectorilor B1 i B2 va fi perpendicular planului ce trece prin
axele conductorilor i se determin conform regulei burghiului. Din
rela ia (2.11) urmeaz c for a electromagnetic (f.e.m.) ce ac io-
neaz asupra primului conductor este
I1 I2
F1 = I1 B2 l = a l, (2.17)
2 a
i asupra celui de-al doilea
I1 I2
F2 = I2 B1 l = a l. (2.18)
2 a
Din rela iile (2.17) i (2.18) urmeaz c for ele ce ac ioneaz asupra
conductorilor sunt egale, adic F1 = F2 .
Aceste for e se numesc f o r e e l e c t r o d i n a m i c e (f.e.d.).
Dac conductorii se afl în vacuum sau în aer, în expresiile (2.17)
i (2.18) în loc de a se folose te 0, de oarece = 1 i a= 0 = 0.

2.8. CÂMPUL MAGNETIC AL BOBINEI CU CURENT

În scopul concentr rii câmpului magnetic într-un loc anumit din

spa iu, din conductor se construie te o bobin prin care se d dru-
mul curentului electric. Majorarea induc iei magnetice a bobinei se
ob ine prin utilizarea unui num r mare de spire i plasarea bobinei
pe un miez din o el, curen ii moleculari ai c ruia amplific câmpul

106
 Valentin G U

magnetic rezultant al bobinei. O bobin

inelar (figura 2.12) dispune de un
num r w de spire distribuite uniform pe
un miez din material nemagnetic. Supra-
fa a, limitat de circumferin a cu raza R ,
Fig. 2.12. Bobin inelar ce coincide cu linia magnenetic medie
este str puns de curentul total I = I w. În urma simetriei,
intensitatea c.m. H în toate punctele, aflate pe linia magnetic me-
die este aceea i, din care motiv for a magnetomotoare (f.m.m.)
F=Hl=H·2 R.
Conform legii curentului total
I w = H l,
de unde intensitatea c.m. pe linia magnetic medie ce coincide cu
linia axial a bobinei este
Iw
H= , (2.19)
l
iar induc ia magnetic în tesle (T) este egal cu:

Iw Iw 8
B= a H= a = 125 10– . (2.20)
l l
Dac R1 – R2 << R , induc ia magnetic pe linia axial poate fi
considerat cu suficient exactitate egal valorii sale medii i fluxul
magnetic prin sec iunea transversal a bobinei va fi:

IwS
=BS= a . (2.21)
l
Expresia (2.21) poate fi prezentat i sub forma lagii lui Ohm
pentru un circuit magnetic:
Iw FM
= = , (2.22)
l / ( a S) RM

107
 Valentin G U

unde este fluxul magnetic, FM – for a magnetomotoare (f.m.m.),

iar RM = l / ( a S) – rezisten a circuitului magnetic (a miezului).
Expresia (2.22) este analoag ecua iei legii lui Ohm pentru un
circuit electric, adic fluxul magnetic este directpropor ional f.m.m.
i inverspropor ional rezisten ei magnetice. Bobina cilindric poate
fi considerat ca o parte a bobinei inelare cu o raz suficient de
mare i cu înf urarea plasat doar pe un segment al miezului, egal
cu lungimea bobinei (figura 2.12). Pentru o astfel de bobin H i B
pe linia axial pot fi calculate con-
form rela iilor (2.19) i (2.20) care
în acest caz sunt aproximative i
utilizabele doar pentru bobinele la
care condi ia l >> d (fogura 2.13) Fig. 2.13. Bobin cilindric
este îndeplinit .

Exemplu. Bobina cilindric cu miez din material neferomagnetic cu =1,

cu un num r de spire de 2000, are lungimea 30 cm i diametrul 5 cm. S se
determine fluxul magnetic al bobinei parcurse de un curent de 5 A.
Fluxul magnetic al bobinei, conform rela iei (2.21) este egal cu:

IwS IwS 5 · 2000 · 3,14· 0,052 –6

= a = 4 = 4 ·1 = 8,1·10 Wb.
l l 0,3 · 4

2.9. FEROMAGNETICII. MAGNETIZAREA

I REMAGNETIZAREA LOR

F e r o m a g n e t i c i se numesc materialele care posed valori mari

ale permiabilit ii magnetice. Din aceast categorie fac parte: fierul,
elul, nichelul, cobaltul, aliajele lor etc.
Anterior a fost men ionat c propriet ile magnetice ale substan elor
depind de însu irile magnetice ale purt torilor elementari de
magnetism – electronii în mi carea lor în interiorul atomului, la fel
ca i de ac iunea comun a grupelor acestora.
Electronii mi cându-se pe orbitele lor în jurul nucleului, creaz
108
 Valentin G U

c u r e n i e l e m e n t a r i sau d i p o l i
m a g n e t i c i care se caracterizeaz prin
momentul magnetic al dipolului m ;
acesta este egal cu produsul curentului
elementar i i parcela elementar S
Fig. 2.14. Momentul magne- (figura 2.14) limitat de conturul elemen-
ntic al curentului elementar. tar:
m = iS.
Vectorul m este perpendicular pe parcela de suprafa S conform
regulei burghiului. Momentul magnetic al corpului prezint su-
ma geometric a momentelor magnetice ale tuturor dipolilor.
Afar de momentele orbitale electronii, în rota ia lor în jurul pro-
priilor axe, creaz a a-numitele momente de spin care au un rol
foarte important în procesul de magnetizare a feromagne ilor. În
–2
aceste materiale se creaz spontan zone aparte magnetizate (10 –
–6
10 cm2) denumite domene magnetice, momentele de spin ale
rora sunt orientate paralel. Dac feromagneticul nu se afl într-un
câmp magnetic exterior, momentele magnetice ale diferitor domeni
sunt direc ionate haotic i momentul sumar al corpului este egal cu
zero – feromagneticul nu este magnetizat. Introducerea acestuia în
câmpul magnetic exterior, de exemplu al bobinei parcurse de
curent, provoac întoarcerea momentelor magnetice ale unei p i
din domeni în direc ia câmpului exterior i cre terea dimensiunilor
acelor domeni, momentele magnetice ale c rora sunt apropiate
direc iei câmpului exterior. Drept rezultat – feromagneticul devine
magnetizat.
Dac odat cu majorarea câmpului exterior to i domenii vor fi ori-
enta i dup câmp i cre terea lor va înceta, atunci se va ajunge în
starea de maxim magnetizare a feromagneticului, care poart
denumirea de s a t u r a i e m a g n e t i c .
Înte-un circuit magnetic alc tuit predominant din sectoare feromag-
netice se poate ob ine o valoare înalt a induc iei magnetice, pentru
for e magnetomotoare (f.m.m.) relativ mici.

109
 Valentin G U

Plasând un miez de o el în interiorul

unei bobine cu curent i variind inten-
sitatea câmpului magnetic H, se poate
stabili dependen a induc iei magnetice B
= f (H), reprezentat prin curba ini ial
a magnetiz rii (figura 2.15).
Fig. 2.15. Curba ini ial a
Aceast curb este constituit din trei magnetiz rii o elului.
sectoare:
1 – segmentul dreptliniar Oa, de unde urmeaz c ini ial B cre te
rapid, cvasipropor ional intensit ii H;
2 – segmentul ab denumit „genunchiul” curbei (conform surselor de
limb rus ), unde are loc încetenirea cre terii B;
3 – segmentul urm tor „genunchiului”, unde B continu s creasc
aproape liniar, dar foarte încet, din cauza satura iei.
Dependen a nonliniar B = f (H) demonstreaz c permeabilitatea
feromagneticului a = B/H nu este constant i c ea depinde de in-
tensitatea câmpului magnetic. În circuitele de curent alternativ are
loc remagnetizarea periodic a feromagneticului.

Fig.2.16. Bucl (ciclu) de Fig. 2.17. Trei bucle de histe-

histerezis. rezis i curba de baz a magne-
tiz rii o elului.
Cu cre terea curentului de magnetizare i, deci a intensit ii câm-
pului H induc ia magnetic cre te i atinge valoarea maxim +BM
(figura 2.16). Când se mc oreaz H, discre te i B, dar la acelea i
valori H induc ia este ceva mai mare decât la majorarea intensit ii
110
 Valentin G U

(segmentul ab). La H = 0 induc ia B 0, ci este Br i se nume te

induc ie r e m a n e n t (segmentul Ob în figura 2.15). Din cele
expuse urmeaz c induc ia magnetic depinde nu numai de
intensitatea câmpului, ci i de starea prealabil a feromagneticului.
Fenomenul de „întârziere” a induc iei magnetice B descris mai sus
poart denumirea de h i s t e r e z i s magnetic.
La schimbarea sensului curentului de magnetizare î i schimb
direc ia i intensitatea câmpului; majorând-o pân la valoarea HC
numit f o r c o e r c i t i v (segmentul Oc), se ob ine B = 0.
Cre terea în continuare a intensit ii H de sens opus majoreaz
induc ia la valoarea – BM. Mic orând apoi H pân la zero, ob inem
discre terea B pân la valoarea induc iei remanente (segmentul Oe).
În sfâr it, modificând înc o dat sensul H i majorând-o, ob inem
induc ia +BM .
Astfel, în urma remagnetiz rii ciclice a feromagneticului dependen-
a B = f (H) poate fi prezentat grafic sub forma unei curbe închise
– b u c l a h i s t e r e z i s s i m e t r i c abcdef (figura 2.16). Cea mai
mare dintre posibilele bucle pentru materialul dat se nume te b u c -
d e l i m i t ( sau de s a t u r a i e ) .Construind câteva bucle
simetrice cu diferite valori ale BM pentru materialul dat i unind
vârfurile buclelor, vom ob ine c u r b a d e b a z a m a g n e t i z -
r i i care este apropiat de curba magnetiz rii ini iale.

Fig. 2.18. Bucle de histerezis ale diferitor materiale magnetice:

1 – material magnetic moale, o el electrotehnic; 2 – material magnetic moale,
permaloi (bucl dreptunghiular ); 3 – material magnetic vârtos.

Remagnetizarea o elului provoac înc lzirea lui, ceea ce se datorea-

pierderilor de energie la histerezis. Suprafa a buclei este propor-

111
 Valentin G U

ional energiei consumate într-un ciclu de remagnetizare.

P i e r d e r i l e s p e c i f i c e d e p u t e r e la histerezis, care se m soa-
în wa i la chilogramul de greutate al miezului, depinde de calita-
tea o elului, de induc ia magnetic i num rul de cicluri de remag-
netizare în secund sau, ce-i tot aceea i de frecven a curentului
alternativ f în bobina electromegnetului. Curba de baz de magneti-
zare i bucla histerezis caracterizeaz propriet ile materialului
magnetic. În figura de mai sus sunt reprezentate trei bucle histerezis
tipice pentru o el „moale”, permaloi (un aliaj de nichel i fier cu pe-
netra ie magnetic înalt ) i o el „vârtos”.

2.10. ELECTROMAGNE II

Un miez de o el aflat în apropierea unei bobine parcurse de curent

se magnetizeaz i, sub ac iunea for elor electromagnetice se atrage
în interiorul bobinei. În acest proces miezul de o el tinde s se pozi-
ioneze în a a fel ca câmpul magnetic s fie maxim posibil (figura
2.21).

Fig. 2.21. Electromagnet cu Fig. 2.22. Electromegnet cu

miezul deschis. miezul închis.

E l e c t r o m a g n e t se nume te dispozitivul alc tuit din bobina

magnetizant i miezul magnetic (figura 2.22), partea mobil a
ruia numit indus sau arm tur (pozi ia 2), este atras de c tre
partea de baz (poti ia 1) cu o putere

112
 Valentin G U
5 2
F 4 · 10 B S, (2.25)
unde F este puterea în N; B – induc ia magnetic , în T; S –
suprafa a sec iunii polilor, m2. Dac miezul nu se afl în starea de
satura ie, atunci, variind puterea curentului prin bobin se poate
schimba induc ia magnetic i, prin urmare for a electromegnetului.
Aceste dispozitive sunt pe larg utilizate, de exemplu, pentru fixarea
detaliilor de o el prelucrate la strung, în automatele electrice, rele-
uri, dispozitive de frânare i multe altele.

2.13. INDUC IA ELECTROMAGNETIC

2.13.1. For a electromotoare indus

în conductor
În procesul mi rii unui conductor cu o vitez constant v, cu
aceea i vitez se vor mi ca electronii liberi i ionii pozitivi ai con-
ductorului. Dac conductorul se mi într-un câmp magnetic
uniform perpendicular liniilor magnetice (figura 2.23), asupra fiec -
rei particule înc rcate va ac iona o for electromagnetic (§ 2.6),
direc ia c reia se determin conform regulei mâinii stângi. Sub inf-
luen a acestei for e electronii se vor deplasa la un cap t al conducto-
rului, astfel acumulându-se acolo o sarcin
nagativ ; în partea opus a conductorului
lipsa electronilor este echivalent unei sar-
cini pozitive. Acest proces de împ ire a
sarcinilor va înceta în clipa când for ele
electromagnetice vor fi echivalate de for-
Fig. 2.23.Mi carea conduc-
ele electrice de atrac ie a sarcinilor opuse. torului în câmpul magnetic
adar, în urma ac iunii for elor electro-
magnetice în conductor apare tensiunea electromotoare (t.e.m.) care
se nume te t . e . m . a i n d u c i e i e l e c t r o m a g n e t i c e iar feno-
menul propriu-zis poart denumirea de i n d u c i e e l e c t r o m a g -
n e t i c . A fost descoperit acest fenomen în 1831 de c tre fizicianul
englez M. Faraday.
113
 Valentin G U

La capetele conductorului deschis tensiunea U este egal cu t.e.m. a

induc iei electromegnetice E, în a a fel E = E l. Dar, deoarece
E =F0 / e iar for a ce ac ioneaz asupra electronului este F0 = B v e,
atunci
E = Bl v. (2.26)
Prin urmare, t.e.m. indus într-un conductor de c tre induc ia
electromagnetic este propor ional induc iei magnetice a câmpu-
lui în care se mi conductorul, lungimii lui i vitezei de mi care
în direc ia, perpendicular liniilor magnetice. Aceasta este o prim
formulare a legii induc iei electromegnetice.
Direc ia (sensul) t.e.m. induse în conductor se determin conform
regulei mâinii drepte (figura 2.24):
palma se pozi ioneaz în a a fel ca li-
niile magnetice s intre în ea, degetul
mare dezdoiat sub 90° coincide cu
direc ia mi rii conductorului, iar
cele patru degete drepte vor indica
sensul acestei t.e.m.
Dac conductorul se mi într-un
Fig. 2.24. Regula mâinii drepte. plan aflat sub un unghi fa de vec-
torul induc iei magnetice, t.e.m. va fi
determinat numai de c tre componenta vitezei normale fa de
acest vector, adic de vn = v sin ; prin urmare,

E = B l vn = B l v sin . (2.27)
Dac viteza de deplasare a conductorului într-un plan normal fa
de liniile magnetice este egal cu v = b / t , t.e.m. indus în el
va fi egal
b
E=Blv= Bl .
t

114
 Valentin G U

inând cont c produsul B i a suprafe ei S = l b este egal cu

fluxul magnetic = B S intersectat de conductor în interva-
lul t, t.e.m. indus în el va fi
b
E =Bl = . (2.28)
t t
Prin urmare, tensiunea electromotoare indus este egal cu viteza
intersect rii de c tre conductor a fluxului magnetic.

2.13.2. For a electromotoare indus

în contur

Dac un contur (figura 2.25) se afl în mi care într-un câmp mag-

netic neuniform i aceast mi care are loc într-un plan normal fa
de liniile magnetice (în figur prezentate cu +) în direc ia indicat
de s geat , în laturile lui 1 i 2 vor fi induse t.e.m. e1 i e2 . Sensul
acestor t.e.m. determinat conform
regulei mâinii drepte este ar tat de
ge i. În laturile 3 i 4 ale conturu-
lui t.e.m. nu va fi indus , fiindc
acestea nu intersecteaz liniile ma-
gnetice ale câmpului. Notând prin
1 i 2 fluxurile intersectate
Fig.2.25. Mi carea conturului
în câmpul magnetic.
respectiv de laturile 1 i 2 în interva-
valul de timp t, vom scrie pentru t.e.m. e1 i e2:

1 2
e1 = i e2 = .
t t
Ca urmare a deplas rii conturului în timpul t fluxul magnetic in-
tersectat 1 se va afla în interiorul conturului, pe când 2 – în
afara lui (v. figura 2.25).

115
 Valentin G U

Deoarece sensul pozitiv al t.e.m. este legat prin regula burghiului cu

direc ia fluxului magnetic, sensul e2 va fi pozitiv, iar e1– negativ.
Astfel, t.e.m. indus în contur va fi:

2 – 1 1 – 2
e = e1 – e2 = = – = – .
t t t
(2.29)
Într-o alt form de scriere, când cre terile elementare i t
sunt schimbate cu cre terile infinitezimale d i dt, pentru un
moment arbitrar de timp vom ob ine expresia t.e.m. indus în contur

d
e=– . (2.30)
dt
Din rela ia (2.30) urmeaz a doua formulare a legii induc iei elec-
tromagnetice: t.e.m. a induc iei electromagnetice, induse în contur
este egal cu viteza discre terii fluxului magnetic care-l str punge.
Pe cale experimental este stabilit c nu are importan cum anume
se petrece schimbarea fluxului magnetic: ca rezultat al mi rii
conturului în c.m. sau în urma cre terii sau diminu rii fluxului
magnetic care sr punge conturul nemi cat. Dac conturul este alc -
tuit din w spire înseriate, tensiunea electromotoare indus va fi
egal :
d
e=–w . (2.31)
dt
Produsul num rului de spire la fluxul magnetic care-l penetreaz se
nume te f l u x m a g n e t i c t o t a l , i este egal
=w . (2.32)
Prin urmare, t.e.m. indus se poate scrie:
d d
e=–w = – , (2.33)
dt dt
adic este egal cu viteza diminu rii fluxului magnetic total.
116
 Valentin G U

Dac conturul se mi în direc ia indicat în figura 2.25, fluxul

magnetic ce-l str bate se mic oreaz , adic cre terea lui este
negativ < 0 deoarece 2> 1. Deci, t.e.m. rela ia (2.30)
este pozitiv i sensul ei coincide cu direc ia acului ceasornicului.
Acela i sens are i curentul provocat de aceast t.e.m. Fluxul mag-
netic creat de acest curent are direc ia fluxului magnetic în sc dere,
ceea ce poate fi confirmat prin regula burghiului. Prin urmare,
aceast diminuare. Dac conturul se mi în direc ie opus , fluxul
ce str punge conturul cre te ( > 0) i t.e.m. conform (2.30) este
negativ i are sens contrar acului ceasornicului, ca i curentul pe
care-l creaz . Fluxul magnetic pe care îl provoac curentul are sens
contrar fluxului magnetic în cre tere ce str punge conturul. Prin
urmare, cre terea fluxului magnetic ce str bate conturul provoac
apari ia t.e.m. i a curentului, fluxul magnetic al c ruia tinde s
împiedice aceast cre tere. Din cele expuse urmeaz c : direc ia
tensiunii electromotoare induse totdeauna este de a a natur c
curentul pe care-l creaz ac ioneaz împotriva cauzei apari iei
acestei t.e.m. Acest fenomen a fost stabilit în 1833 i poart
denumirea de l e g e a l u i L e n .
Cre terea curentului prin bobina elec-
tromagnetului (v.figura) sau apropie-
rea inelului i a electromagnetului con-
duce la cre terea fluxului magnetic ce
str bate inelul în care se induce t.e.m.
i apare curentul i. Conform legii lui
Len sensul fluxului magnetic creat de
curentul i în inel va fi contrar fluxului
electromagnetului.De unde urmeaz c
Fig. 2.26. Curentul indus
direc ia curentului indus poate fi u or în inel
determinat folosind regula burghiului.

117
 Valentin G U

2.11. PRINCIPIUL DE FUNCIONARE A

GENERATORULUI ELECTRIC

Deplasarea conductorului în direc ia vectorului vitezei v i în planul

perpendicular liniilor magnetice conduce la apari ia în el a t.e.m.
induse, E (figura 2.27). Sub ac iunea aceste t.e.m. în circuitul închis
cu rezisten a R apare curentul I. Asupra conductorului parcurs de
curent în câmpul magnetic ac ioneaz for a electromagnetic F =
= BlI, direc ia c reia determinat conform regulei mâinii stângi este
opus vectorului vitezei, prin urmare ea este o for de frânare.
Este evident c pentru a asigura mi carea conductorului este nece-
sar o for exterioar egal cu for a de frânare i invers ca sens,
adic este necesar un motor primar care ar dezvolta o putere meca-
nic PM = F v, sau

PM = F v = B I l v = E I = P.
Astfel, energia mecanic transmis conductorului în procesul mi -
rii lui în c.m. se transform în energie electric , iar conductorul ce
se mi în c.m. sub ac iunea for ei
mecanice poate fi considerat drept un
generator electric, elementar. Dup
cum se tie (Capitolul 1) t.e.m. a ge-
neratorului este egal :
E = Ui + U = I r i + I R ,
unde Ui este c derea de tensiune pe
rezisten a intern a generatorului, ri. Fig. 2.27. Principiul de func-
Astfel, puterea mecanic este: ionare a generatorului electric.

PM = E I = I 2 ri + I 2R = Pi + U I = Pi + Prec ,
deci este egal cu puterea desipat în interiorul generatorului Pi
(inutil , dar i inevitabil ) i puterea (util ), furnizat receptorului
Prec.

118
 Valentin G U

2.12. PRINCIPIUL DE FUNC

IONARE A
MOTORULUI ELECTRIC

Dac printr-un conductor de lungime l, aflat în c.m. perpendicular

pe direc ia liniilor magnetice (figura 2.28) trece curentul I de la o
surs cu tensiunea U, în conductor va fi indus for a electromag-
netic (2.11):
F=B·I·l,
direc ia c reia se determin dup regula mâinii stângi (figura 2.29).
Sub influen a acestei for e conductorul se va mi ca cu viteza v i va
efectua un lucru mecanic, iar în el se va induce t.e.m. direc ia c re-
ia, determinat dup regula mâinii drepte (figura 2.24) va fi contrar
curentului.
Tensiunea electromotoare i contrar este
E = B v l.

Fig. 2.28. Principiul de func ionare a motorului electric.

Dac rezisten a conductorului este r0, atunci conform teoremei doi
Kirchhoff se poate scrie:
U – E = I r0 ,
sau

119
 Valentin G U

U = E + I r0 , (2.34)

a b c
Fig. 2.29. Mi carea conductorului cu curent în c.m. i regula mâinii stângi:
a – câmpul magnetic al polilor i al curentului din conductor; b – câmpul magnetic
rezultant; c – regula mâimii stângi.

de unde curentul în circuit

U–E
I= . (2.35)
r0
Dac ambele p i ale rela iei (2.34) le vom înmul i la curentul I,
vom ob ine puterea electric :
2
UI = EI + I 2 r0 = B l v I + I 2 r0 = F v + I r0 . (2.36)

Produsul I 2 r0 prezint puterea pierderilor prin c ldur (efectul Jou-

le) în conductor, iar F v – puterea mecanic . Astfel, energia elec-
tric ob inut de conductor în procesul mi rii lui în c.m. se tran-
sform în energie mecanic , fiind acest proces înso it de apari ia
(inducerea) a contra-t.e.m. Conductorul ce se mi în c.m. poate fi
considerat drept un motor electric, elementar.
Exemplu.In c.m. cu induc ia B = 1,2 T perpendicular pe liniile magnetice se
mi un conductor cu lungimea de 0,5 m cu viteza v = 20 m/s. Rezisten a con-
ductorului r0=0,1 iar tensiunea pe bornele lui U = 15 V. se determine pu-
terea circuitului, puterea mecanic dezvoltat de conductor i puterea termic .
Contra-t.e.m. indus în conductor este

120
 Valentin G U

E = B l v = 1,2 · 0,5 · 20 = 12 V.
Curentul prin conductor
U–E 15 – 12
I= = = 30 A.
r0 0,1
Puterea în circuit
P = U I = 15 · 30 = 450 W.
Puterea mecanic
PM = E I = 12 · 30 = 360 W.
Puterea termic
2 2
PT = I r0 = 30 · 0,1 = 90 W.

2.13. CUREN II TURBIONARI

În figura 2.30 este reprezentat un disc metalic fixat al unui aparat i

urmele polilor a doi electromagne i; ace tea creaz fluxurile magne-
tice 1 i 2 care str pung discul. În aceea i figur sunt ar ta i i
vectorii induc iilor magnetice B1 i B2 . La orice schimbare a curen-

Fig. 2.30. Curen i turbionari Fig. 2.31. Curen i turbionari în ca-

în discul imobil i fluxul mag- zul fluxului constant i rotirii dis-
netic variabil. cului metalic.
tului primului electromagnet se va modifica i fluxul magnetic i în
disc se vor induce curen i inelari, sau cum este obi nuit s se num-
easc , c u r e n i t u r b i o n a r i it 1 (în figur – i 1) care sunt analogi
curen ilor i din inel (figura 2.26). Sensul acestor curen i se deter-
min la fel ca i a curen ilor în inel. În urma interac iunii curen ilor
turbionari i a fluxului magnetic 2 apare for a electromagnetic F1

121
 Valentin G U

care provoac rota ia discului. În figura 2.31 este reprezentat discul

metalic al unui contor de energie electric i pozi ia (punctat) pol-
ului unui magnet permanent. La rotirea discului sectoarele lui aflate
deasupra polilor magnetului intersecteaz liniile magnetice i în
disc apar curen ii turbionari it. Sensul t.e.m. induse i a curen ilor
turbinari care coincid cu ea se determin conform regulei mâinii
drepte. În urma interac iunii acestor curen i i câmpul magnetic
(c.m.) al aceluia i magnet permanent, se creaz for a electromag-
netic i apare momentul de frânare necesar func ion rii contorului
de energie electric .
Curen ii turbionari apar i în cazul, când se modific fluxurile mag-
netice care penetreaz miezurile metalice (figurile 2.32, a i 2.33, a)
carcasele i alte p i ale ma inilor i aparatelor electrice. În acest
caz curen ii turbionar nu numai înfierbânt metalul prin care trec, ci
i creaz propriile câmpuri magnetice care se opun pricinei ce le-a
creat.

Fig. 32. Curen ii turbionari în miezul de o el.

Înc lzirea provocat de curen ii turbinari are loc pe contul energiei
electrice, consumate i transformate în energie termic care poart
denumirea de p i e r d e r i p r i n c u r e n i t u r b i n a r i (curen i
Foucaut). Puterea de pierderi specifice în o el prin curen i turbinari
se exprim în wa i la chilogram. Curen ii turbinari pot fi utiliza i în
cuptoare electrice i în instala ii de înc lzire cu destina ii speciale
(cum ar fi, de exemplu instala iile din electrotermie,v.Capitolul 18).

122
 Valentin G U

Fig. 2.33. Curen ii turbionari în rotorul ma inii electrice.

În ma inile i aparatele electrice ace ti curen i nu sunt deloc utili,
deoarece duc la pierderi suplimentare i diminuarea rentabilitat ii.
Pentru mic orarea acestor curen i se folosesc miezuri din tipuri de
el cu rezisten electric specific ridicat – o eluri ce con in 0,5 –
0,8 % de siliciu. Afar de aceasta, miezul ma inilor în care se induc
curen i turbinari se fabric din pl ci sub iri (0,1 – 0,5 mm) i izolate
reciproc, de o el (figurile 2.32, b i 2.33, b).

2.14. INDUCTIVITATEA. TENSIUNEA ELECTROMOTOARE

DE AUTOINDUC IE

Fiecare contur sau fiecare spir a bobinei parcurse de un curent

electric sunt p trunse de propriul flux magnetic care se nume te
f l u x d e a u t o i n d u c i e , L. Suma fluxurilor de autoinduc ie a
tuturor spirelor conturului sau a bobinei se nume te f l u x m a g -
n e t i c t o t a l d e a u t o i n d u c i e , L . La o valoare constant a
permiabilit ii mediului fluxul magnetic de autoinduc ie i fluxul
total de autoinduc ie sunt propor ionale curentului.
Raportul dintre fluxul total de autoinduc ie i curentul conturului
sau a bobinei, la o valoare neschimbat a permeabilit ii mediului
este constant i se nume te i n d u c t i v i t a t e (sau i n d u c t a n ):

L
L= . (2.37)
I

123
 Valentin G U

Inductivitatea L leag fluxul magnetic de autoinduc ie i curentul

bobinei. Unitatea de m surare a inductan ei în sistemul SI se nume-
te henry (H):
L Wb V·s
[L] = = = = · s = H.
I A A

· s i H sunt unit i mari, de aceea în multe cazuri practice se

3
util izeaz unit i mai mici – milihenry (1 mH = 10 H ) sau micro-
6
henry ((1 H = 10 H ).
În cazul unui solenoid de lungime l, cu N spire parcurse de curentul
i, bobinat pe un miez de permeabilitate magnetic relativ r (figura
2.34, a), cu suprafa a transversal A i L = N L inductan a va fi:

2
A
L = 0 r N . (2.38)
l
Din (2.38) se vede c inductivitatea este o m rime independent de
flux i de curent. Ea este propor ional cu p tratul num rului de
spire, cu permeabilitatea magnetic i cu aria sec iunii miezului i
invers propor ional cu lungimea acestuia.
Observa ie: De i ilustrat pe cazul unui solenoid, defini ia (2-37) i în final
(2.38) a inductivit ii este general , fiind aplicabil pentru orice bobin .
Formula de calcul (2.38) este, evident diferit de la caz la caz.
În schemele electrice i electronice inductan a se prezint grafic ca
în figura 2.34, b.

b
a
Fig. 2.34. Un solenoid cu inductan a L (a) i prezentarea
grafic a inductan ei (b).

124
 Valentin G U

Exemplu. Lungimea bobinei L = 30 cm (0,3 m) i diametrul 5 cm (0,05 m,)

num rul de spire N = 2000. Miezul nemagnetic ( 0 = a ). S se determine L.
Inductivitatea se calculeaz conform (2.38), inând cont c r = a / 0 = 1:

N2S 6 4
4 · 10 · 25 · 10
8
L= a = 125 ·10 33 mH.
L 0,3 · 4
Orice modificare (schimbare) a curentului în contur (sau bobin )
este înso it de modificarea flucului magnetic i a fluxului magnetic
total ( L) de autoinduc ie, prin urmare de apari ia t.e.m. care în
acest caz se nume te t . e . m . d e a u t o i n d u c i e .
Însu i fenomenul apari iei t.e.m. în contur, ca rezultat al modific rii
curentului în el se nume te a u t o i n d u c i e .
T e n s i u n e a e l e c t r o m o t o a r e d e a u t o i n d u c i e se calculea-
conform formulei (2.33)
d d L
eL = – w = – ,
dt dt
sau, înlocuind d L = d (Li)
d L d (Li) di
eL = – = – = –L . (2.39)
dt dt dt

Prin urmare, t.e.m. de autoinduc ie este propor ional inductan ei i

vitezei de modificare a curentului în circuit. Sensul t.e.m. de autoin-
duc ie se determin dup legea lui Lenz (formulat în anul 1833).
Regula spune: curentul indus are un astfel de sens încât, prin
câmpul magnetic care-l produce, se opune varia iei în timp a fluxu-
lui magnetic inductor. Astfel, la cre terea curentului (di / dt > 0)
t.e.m. eL este negativ i, prin urmare, contra curentului; când cu-
rentul se mic oreaz (di / dt < 0) eL este pozitiv i, deci coincide cu
curentul.
Exemplu. se determine t.e.m. de autoinduc ie, dac în circuitul cu L =5
mH curentul discre te cu viteza de 600 A/s.
Deoarece viteza modific rii curentului este – di / dt = 600 A/ s, t.e.m. de au-
toinduc ie va fi:

125
 Valentin G U

di 2
eL = – L = 5 ·10 · 600 = 3 V.
dt

2.15. ENERGIA CÂMPULUI MAGNETIC

Dac un circuit ce con ine rezisten i inductan este conectat la o

surs de tensiune constant , curentul va cre te treptat de la zero i
pân la valoarea sa final (figura 2.35):
I = U / r.
Concomitent cu cre terea curentului în spa iul înconjur tor se
creaz câmpul magnetic (c.m.) în care se concentreaz o parte din
energia consumat de la surs . Aceast energie se manifest , de
exemplu, la scurtcircuitarea schemei, asigurând trecerea curentului
pân la epuizarea ei complet i transformarea în c ldura conducto-

Fig. 2.35. Graficul cre terii curentului Fig. 2.36. Procesul de acumulare
într-un circuit cu inductan . a energiei în câmpul magnetic.
rilor circuitului. Ea poate fi depistat i în urma ac iunii prin for
asupra unui conductor parcurs de curent, care se afl în c.m. dat.
Conectarea circuitului la o tensiune continu i cre terea curentului
prin bobin , provoac apari ia t.e.m. de autoinduc ie eL = – L di/dt.
Folosind teorema a doua Kirchhoff, se poate scrie:
U + eL = i r,
de unde
di
U = i r – eL = i r + L . (2.40)

126
 Valentin G U

dt
adar, tensiunea la bornele circuitului este alc tuit din dou
componente; prima component a tensiunii, i r este determinat de
legea lui Ohm; a doua component , L di/dt este egal si contrar
sensului eL i echilibreaz t.e.m. de autoinduc ie.
Înmul ind ambele p i ale ecua iei (2.40) la produsul i dt, ob inem:
U i dt = i 2 r dt + Li di .
Termenul din stânga al aceste ecua ii exprim energia primit în
intervalul dt, partea dreapt arat c energia se cheltuie la înc lzirea
conductorilor circuitului – i 2 r dt i par ial se acumuleaz în cimpul
magnetic al circuitului – Lidi (figura 2.36). Însumând cre terile
energiei suprafe elor i la majorarea curentului de la zero la val-
oarea I, se va ob ine energia acumulat în câmpul magnetic al
circuitului (suprafa a triunghiului dreptunghiular cu catetele i I):

I / 2 = L I · I / 2 = LI / 2.
2
WM =
Acela i rezultat putea fi ob inut folosind formula
I
WM = L i di = LI / 2.
2
(2.41)
0

2.16. INDUCTIVITATEA MUTUAL

Fenomenul induct rii t.e.m. într-un circuit (bobin ) ca urmare a

modific rii curentului în alt circuit (bobin ) poart denumirea de
i n d u c i e m u t u a l . Curentul I1 al primei bobine 1 (figura 2.37,
a) provoac fluxul magnetic, o parte a c rui 12 str bate spirele
bobinei a doua w2 , formând fluxul total de induc ie mutual 12 =
w2 12 . Fluxul magnetic 12 i, prin urmare fluxul magnetic total
12 sunt propor ionali curentului I1, adic :

12 = M12 I1 sau M12 = 12 / I1. (2.42)

127
 Valentin G U

a b
Fig. 2.37. Leg tura magnetic a dou bobine.
Raportul dintre fluxul magnetic total al unei bobine i curentul altei
bobine, care provoac acest fluxs total se nume te i n d u c t i v i t a -
t e m u t u a l a celor dou bobine (sau circuite). Din compara ia
rela iilor (2.37) i (2.42) urmeaz c unitatea de m sur a induc iei
mutuale este aceea i, adic henry (H).
Curentul I2 al bobinei a doua (2, figura 2.37, b) provoac fluxul ma-
gnetic 21 care str punge spirele primei bobine w1, creând fluxul
total de induc ie mutual 21 = w1 21.
Ca i în cazul precedent, expresiile fluxului total de induc ie mutu-
al i a inductivit ii mutuale sunt:
21 = M21 I2 sau M21 = 21 / I2 , (2.43)
Existând i dovada c pentru dou contururi M12 = M21 = M , adic
prezen a indexilor la M este de prisos.
Inductivitatea mutual depinde de num rul de spire al bobinelor, de
dimensiunile i forma lor, de pozi ia reciproc i permeabilitatea
magnetic a mediului.
Modificarea curentului în prima bobin schimb fluxul magnetic
total de induc ie mutual i, în conformitate cu legea induc iei
electromagnetice (§ 2.13) în a doua bobin se inducteaz t.e.m. d e
induc ie mutual
d 12 d i1
e2 = – = – M . (2.44)
dt dt

128
 Valentin G U

La modificarea curentului în bobina a doua se schimb de asemenea

fluxul magnetic total de induc ie mutual i în prima bobin va fi
indus t.e.m. d e i n d u c i e m u t u a l e1:
d 21 d i2
e1 = – = – M . (2.45)
dt dt
adar, t.e.m. de induc ie mutual este propor ional inductivit ii
mutuale ale bobinelor i vitezei de modificare a curentului.
Inductivitatea mutual a dou bobine este legat de inductan ele
bobinelor L1 i L2 prin expresia:
M = k L1 L2 ,
unde k – c o e f i c i e n t u l d e l e g t u r a celor dou bobine, ce
caracterizeaz gradul de leg tur inductiv a bobinelor. Acest coe-
ficient depinde de pozi ia reciproc a bobinelor; cu cât mai aproape
se afl bobinele cu atât mai mare este i coeficientul de leg tur i
invers, cu cre terea distan ei dintre ele k discre te i 0.
Fenomenul induc iei mutuale are o ampl utilizare în diferite apara-
te i ma ini, de exemplu, pentru transmiterea energiei dintr-un cir-
cuit electric în altul sau pentru majorarea / mic orarea tensiunii cu
ajutorul transformatorului.
Exist îns i situa ii când acest fenomen este inutil i chiar inadmi-
sibil; de exemplu, dac în paralel cu o linie aerian de transport a
energiei electrice se afl i o linie de telecomunica ii (leg tur ). În
urma apari iei unei t.e.m. de induc ie mutual puternice, în linia de
leg tur se creaz perturba ii (bruiaj) care împiedic sau chiar anu-
leaz posibilitatea unei leg turi sigure.

129
 Valentin G U

CAPITOLUL 3

REGIMUL PERMANENT SINUSOIDAL AL CIRUITELOR

ELECTRICE. CURENTUL ALTERNATIV

3.1. PRODUCEREA TENSIUNII ELECTROMOTOARE

SINUSOIDALE. M RIMI CU VARIA IE SINUSOI-
DAL ÎN TIMP

3.1.1. No iuni generale. Defini ii

1. M rimi periodice
Circuitele de curent alternativ (prescurtat c.c.a.) sinusoidal au o
larg r spândire atât în electroenergetic , cât i în electrocomuni-
ca ii. În electroenergetic producerea, transportarea i utilizarea
energiei electromagnetice se realizeaz aproape integral în curent
alternativ. Printre principalele avantaje ale curentului alternativ poa-
te fi men ionat producerea sa simpl .
Curentul continuu, dup cum se tie, prezint (în metale) o mi care
de transla ie uniform a electronilor liberi. Dac electronii s vâr esc
o mi care oscilatoare, atunci curentul periodic, peste intervale egale
de timp î i schimb atât valoarea, cât i direc ia. În acest caz curen-
tul se nume te c u r e n t a l t e r n a t i v .
Curentul alternativ (c.a.) are proprietatea de a se transforma (schim-
barea tensiunii cu ajutorul transformatorului), ceea ce asigur trans-
miterea eficient a energiei electrice la distan e mari; motoarele de
c.a. se eviden ieaz prin simplitatea construc iei i o diversitate
enorm de gabarite. Din aceste motive c.a. este utilizat la scar foar-
te larg , cea mai mare parte a energiei electrice producându-se în
generatoare de curent alternativ. Posibilitatea de a ob ine c.a. de
tensiuni diferite – înalte pentru transmiterea la distan e mari, joase
pentru transmiterea la distan e mici i alimentarea consumatorilor
de energie, construc ia simpl a generatoarelor i motoarelor mono-
fazate i trifazate i indicii lor tehnicoeconomici înal i asigur cure-
130
 Valentin G U

ntului alternativ o ampl utilizare peste tot. Excep ie fac doar une-
ele sfere tehnice, de exemplu electrochimia i for a de trac iune în
care se prefer curentul continuu ob inut prin redresarea c.a.
C u r e n t a l t e r n a t i v este denumit un curent variabil, ale c rui
valori se reproduc în aceea i succesiune, la intervale de timp egale
numite p e r i o a d e .
Perioada T este intervalul minim de timp, dup care se reproduc
în aceea i ordine valorile m rimii periodice (figura 3.1).
În cursul unei jum i de perioad (T/2) curentul are o direc ie, în a
doua jum tate de perioad – direc ia este contrar .
În figura 3.1 pe axa absciselor este
indicat vremea t iar pe cea a or-
dinatelor – valorile curentului i.
Valorile variabile ale curentului,
tensiunii i t.e.m. în orice moment
Fig. 3.1. Graficul curentului t se numesc valori instantanee i se
alternativ. noteaz cu litere minuscule i, u i e.
Valoarea instantanee a unei m rimi periodice este o func ie perio-
dic de timp care va satisface condi ia i (t) = i (t + T ), oricare ar fi
momentul t.
Num rul de perioade cuprins în unitatea de timp (de regul , sec) se
nume te frecven ; se noteaz cu f i are unutatea de m sur her
[Hz]. Deci rela ia de defini ie este :
1
f = . (3.1)
T
Re elele electrice de transmisie i distribuire a energiei electrice în
c.a. au frecven a standardizat de 50 Hz (în SUA i Japonia – 60
Hz); aceast frecven este numit frecven industrial .
Produsul frecven ei prin se nume te frecven unghiular sau
pulsa ie, simbolul c reia este iar unitatea de m sur radian / sec
(rad / s). Pulsa ia are rela ia de defini ie
= f, (3.2)
între aceste m rimi existând i rela iile:
131
 Valentin G U

2
f = , = , T = 2 .
2 T
Valaoarea maxim a m rimilor instantanee ce variaz periodic pe
distan a unei perioade se nume te a m p l i t u d i n e (v. în continua-
re defini iile) i se noteaz cu litere majuscule i index inferior m:
Im, Um , Em .
Curentul alternativ din figura 3.1 este deci o m rime periodic i
sinusoidal . Aceasta nu înseamn c m rimile periodice sunt neap -

Fig. 3.2. Exemple de m rimi periodice nesinusoidale.

rat sinusoidale. În figura 3.2 sunt reprezentate exemple de m rimi
periodice nesinusoidale: curentul în „din i de ferestr u” (pozi ia a)
prin bobinele de deflexie ale tuburilor cinescop, tensiunile la
bornele unor generatoare electronice de semnale utilizate în testarea
aparaturii electronice (pozi iile b, c i d ).

2. M rimi alternative, m rimi sinusoidale

Valoarea medie a unei m rimi periodice este media aritmetic a
valorilor instantanee în intervalul de timp cu durata egal cu peri-
oada m rimii. Not m valoarea medie cu simbolul m rimii i cu
semnul tilda : ( , ).
O rime alternativ este o rime periodic a c rei valoare
medie este nul .
O rime sinusoidal este o rime alternativ cu varia ia în
timp de form sinusoidal .
Valoarea medie a unei m rimi sinusoidale este nul . În tehnic se
utilizeaz predominant curen i, temsiuni i t.e.m. care se modific
conform unei legi simple armonice (sinusoidale). Referindu-ne la
132
 Valentin G U

curentul sinusoidal i = Im sin t (ob inerea curentului sinusoidal

vezi mai jos) constat m c sensul curentului în circuit se schimb la
fiecare semiperioad . Valorile instantanee ale curentului (figura
3.1) satisfac rela ia i (t + T / 2) = – i (t), astfel c în media aritme-
tic apar valori instantanee egale dou câte dou dar de semne
contrare ( i (t2) = – i (t3), figura 3.1). Rezult c media aritmetic a
acestei valori este nul , circuitul respectiv fiind str tut de un
curent alternativ.
Tensiunile dreptunghiulare i triunghiulare indicate în figurile 3.2, c
i d au valori medii nule i sunt deci de asemenea m rimi alternati-
ve. Curen ii în „din i de ferestr u” (figura 3.2, a) i succesiunea de
impulsuri dreptunghiulare (figura 3.2, b) au o valoare medie nenul
i deci nu sunt m rimi alternative.
Re elele de curent alternativ sinusoidal sunt uzual numite re ele de
curent alternativ, de i m rimile sinusoidale nu sunt, dup cum s-a
zut singurele m rimi alternative.

3.1.2. Principiul generatorului de curent

alternativ

O tensiune electromotoare alternativ sinusoidal poate fi produs

prin rotirea unui cadru bobinat în câmp magnetic uniform. Principi-
ul de func ionare al acestui generator simplu este acela i ca i al ge-
neratoarelor industriale de curent alternativ (c.a.). De aceea îl vom
studia în detaliu.
consider m un cadru (figura 3.3) antrenat într-o mi care de
rota ie uniform , cu viteza unghiular în jurul axei sale de
simetrie. Mi carea de rota ie se efectueaz într-un câmp magnetic
uniform în spa iu i invariabil în timp, cu induc ia magnetic B
perpendicular pe axa de rota ie a cadrului.
Capetele active (a) i (b) ale cadrului sunt unite respectiv la câte un
inel, izolate între ele i de blocul (carcasa) instala iei, care se rotesc
împreun cu cadrul. Pe inele sunt instalate periile P1 i P2 prin care
la cadru poate fi conectat o rszisten de sarcin . În timpul unei ro-

133
 Valentin G U

ta ii complete planul cadrului descrie un unghi de 360°. În figura

3.4.este reprezentat schema care ilustreaz principiul ob inerii unei

Fig.3.3. Schema unui generator Fig. 3.4. Principiul ob inerii

de curent alternativ. unei t.e.m. sinusoidale
rimi sinusoidale, e sau i. În aceast schem cadrul cu un num r
de spire w este fixat pe o arm tur cilindric (sau rotor) din pl ci de
el, destina ia c ruia, la fel ca i forma polilor N i S este crearea
unui câmp magnetic în intersti iul de aer în lungul cercului arm -
turii, unde induc ia magnetic se modific conform legii sinusoidale
B = Bm sin ,
unde este unghiul format între planul neutru OO i planul cadru-
lui bobinat. În procesul de rota ie a cadrului cu o vitez unghiular
= d / dt în fiecare din p ile active (a) i (b) ale cadrului va fi
indus t.e.m. (figura 3.5)
e = B l v = Bm l v sin =
= Bm l v sin t . (3.3)
Deoarece cadrul con ine w spire
i dou p i active (2 w), t.e.m.
indus va fi:
e = e 2 w = 2 Bm l v sin t.
Fig. 3.5. Graficele t.e.m. alternative.
Înlocuind 2 Bm l v cu Em – amplitudinea t.e.m., ob inem:

134
 Valentin G U

e = Em sin t . (3.4)
În momentul de timp ini ial t = 0 planul cadrului coicide cu planul
neutru (OO ), de oarece = t = 0. La generatoarele cu o singur
pereche de poli (p = 1, ca în schemele din figurile 3.3 i 3.4) unei
rota ii complete a rotorului ( = ) îi corespunde o perioad a
t.e.m. În procesul de rotire uniform viteza unghiular este
constant :

= = = f = . (3.5)
t T
La generatoarele cu p perechi de poli (figura 3.6) în cursul unei
rota ii complete fiecare parte activ a cadrului (a i b, figura 3.3) va
trece pe sub p perechi de poli i,
respectiv, unei rota ii îi va cores-
punde p perioade. Asrfel, se poate
scrie: e = Em sin (p ) =
= Em sin (p t) = Em sin t. (3.6)
Graficul acestei t.e.m. e = f (t ) în
cazul unei rota ii complete este pre-
Fig. 3.6. Un generator de c.a. zentat în figura 3.7 (p = 2).
cu dou perechi de poli (p = 2).

Produsul p poart denumi-

rea de u n g h i e l e c t r i c .
Raportul dintre unghiul elec-
o rota ie complet
tric i timpul modific rii lui
se nume te v i t e z u n - Fig. 3.7. Graficul t.e.m. periodice a
g h i u l a r e l e c t r i c sau unui generator cu doi poli
frecven u n g h i u l a r . Este evident (a fost men ionat mai sus)

p p·
=p = = = 2 f (3.7)
t pT
Dac arm tura (rotorul) s vâr te n rota ii pe minut, atunci num -
rul rota iilor pe secund va fi n /60, iar frecven a

135
 Valentin G U

f = p·n /60. (3.8)

Exemplu 1.Generatorul cu dou perechi de poli (p=2) s vâr te 1500

rot / min. S se determine frecven a curentului periodic.
S o l u i a . Pentru a determina frecven a curentului alternativ, periodic i sinu-
soidal se recurge la ultima formul , (3.8):

p·n 2·1500
f = = = 50 Hz.
60 60
Exemplu 2.Un hidrogenerator are viteza de rota ie nominal 250 rot / min
i frecven a f = 50 Hz. Câte perechi de poli are generatorul?
S o l u i a . În acest caz se utilizeaz de asemenea formula (3.8), din care se
exprim p:

f · 60 3000
p= = = 12 perechi.
n 250

3.2. DEFAZARE (DECALAJUL DE FAZ ) A M RIMILOR

PERIODICE

Presupunem c pe rotorul generatorului sunt fixate dou spire iden-

tice 1 i 2 plasate în spa iul respectiv la o anumit distan (figura
3.8). În urma rota iilor indusului în spire vor ap rea t.e.m. cu ampli-

Fig. 3.8. Dou spire ale Fig.3.9. Graficele a dou ten-

bobinei rotorului. siuni electromotoare periodice.
tudini i frecven e egale, deoarece spirele se rotesc în unul i acela i
câmp magnetic, cu viteze unghiulare identice.

136
 Valentin G U

Din cauza pozi iei diferite a spirelor în spa iu, acestea nu trec mijlo-
cul polilor în acela i moment i, deci nu în acela i timp ating valo-
rile lor maximale, adic de amplitudine. În procesul de rota ie a
indusului (împotriva acului ceasornicului) cu o vitez unghiular
t, în momentul lecturii ini iale spirele se aflau sub diferite un-
ghiuri, respectiv 1 i 2 fa de planul neutru OO (figura 3.8). În
spire se induc t.e.m., respeciv

e1 = Em sin ( t + 1) i e2 = Em sin ( t + 2), (3.9)

unde unghiul ( t + ) poart denumirea de d e f a z a r e ( d e c a l a j
d e f a z e ) . Graficele acestor t . e . m . sunt prezentate în figura 3.9.
În momentul ini ial (t = 0) t.e.m. induse în spirele 1 i 2 sunt

e10 = Em sin 1 i e20 = Em sin 2.

În figura 3.9 acestea sunt notate cu ordonatele ini iale (e10 i e20).
Unghiurile electrice 1 i 2 care determin valorile t.e.m. în
momentul ini ial se numesc unghiuri ini iale de faz sau f a z i n i -
i a l . A adar,
se nume te faz argumentul func iei sinus, adic unghiul ( t
+ ) i se m soar în radiani;
se nume te faz ini ial valoarea a fazei la momentul
ini ial (t = 0).
Deoarece func ia sinus are perioada 2 rad, faza ini ial poate fi
totdeauna adus la intervalul [– , ]; deci – (rad).

3.3. VALOAREA EFECTIV A UNEI M RIMI

PERIODICE

Valoarea efectiv (sau eficace) a unei m rimi periodice este -

cina p trat a mediei aritmetice a p tratelor valorilor instanta-
nee în intervalul de timp cu durata egal cu perioada m rimii. Alt-
fel spus, p tratul valorii efective este egal cu valoarea p tratic
medie.

137
 Valentin G U

În calculele circuitelor de curent alternativ este utilizat de obicei

no iunea de v a l o a r e e f e c t i v a curentului, tensiunii i t.e.m.,
care se noteaz cu litere majuscule, respectiv I, U i E. Sc rire apa-
ratelor de m surare i documenta ia tehnic con in de asemenea va-
lorile efective ale m rimilor. Ce se în elege sub valoarea efectiv ,
de exemplu a curentului ?
Valoarea efectiv a unui curent periodic este egal cu intensita-
tea unui curent continuu care, str tând aceea i rezisten ca i
curentul periodic, face s dezvolte aceea i cantitate de c ldur în
timp de o perioad .
Puterea instantanee disipat într-un rezistor r în intervalul de timp
dt are expresia
dwT = i 2 · r dt,
iar în decursul unei perioade T a curentului alternativ
T T
WT = dwT = i2 r dt.
0 0

Egalând expresia pentru WT cu cantitatea de c ldur I 2 rT dezvol-

tat în aceea i rezisten r de curentul continuu I cu durata de timp
T, ob inem:
T
I 2 rT = i2 r dt.
0

Reducem la r i ob inem valoarea efectiv a curentului periodic

T
I= 1/T i 2 dt . (3.10)
0

În figura 3.10 sunt construite curbele valorilor instantanee a cure-

ntului i i a p tratului valorilor instantanee, i2 (mai sus a fost men i-
onat c valorile instantanee se noteaz cu semnul tilda, . Pentru
simplificarea scrierii aici i în continuare acest simbol este
eliminat). Suprafa a limitat de c tre curba i axa absciselor prezin-
la anumit scar m rimea, determinat de expresia
138
 Valentin G U

T
i 2 dt .
0

În imea Ab a dreptunghiului AbcDA, egal de m rime cu suprafa a

limitat de curba i2 (ABCDE) i axa absciselor, egal cu valoarea
medie a ordonatelor curbei i2 prezint p tratul valorii efective a cu-
rentului I 2.

Fig. 3.11. Valoarea medie a curen-

Fig. 3.10. Graficul curentului tului pe durata unei jum i de
periodic i a p tratului acestuia. perioad
Dac modificarea curentului se petrece în conformitate cu legea
sinusului, adic i = Im sin t, atunci

T
I= 1/T Im2 sin2 t dt .
0

Deoarece
T T T T
sin2 t dt = [(1 – cos2 t) / 2 ] dt = 1/2 dt – 1/2 cos2 t dt =
0 0 0 0

T T
= – 0 = ,
2 2
se ob ine
1 T Im2 Im
I= Im2 = = 0, 707 Im ,
T 2 2 2

139
 Valentin G U

I 0, 707 Im . (3.11)
În mod analog (figura 3.12):

U = Um / 2 0, 707 Um , E = Em / 2 0, 707 Em . (3.12)

Exemplu.Tensiunea m surat de un voltmetru eate U = 220 V. S se deter-
mine amplitudinea tensiunii.
S o lu ia :
Um = U 2 = 220 · 1,41 = 310 V.

În paragraful precedent a fost men ionat c valoarea medie a unei

rimi variabile sinusoidale este nul . Totu i, no iunea de v a l o a -
r e m e d i e a curentului i tensiunii este utilizat . S vedem, în ce
interpretare.
Valoarea medie a curentului sinusoidal (alternativ) pe durata unei
perioade este egal cu zero, fiindc în cursul primei semiperioade o
anumit cantitate de electricitate Q trece prin sec iunea transversal
a conductorului într-o direc ie, iar pe durata celeilalte semiperioade
aceea i cantitate Q trece în direc ia invers . Prin urmare, cantitatea
de electricitate care trece prin conductor pe durata unei perioade
este egal cu zero; la fel egal cu zero este i valoarea medie a
curentului sinusoidal, pe durata unei perioade. De aceea valoarea
medie a curentului sinusoidal Imed se calculeaz (totu i) pe durata
semiperioadei, când curentul continu pozitiv (figura 3.11).
Valoarea medie a curentului este egal cu raportul cantit ii de
electricitate care a trecut prin sec iunea transversal a conductor-
ului pe durata unei semiperioade i a duratei acestei semiperioade:
Q 2
Imed = = · Q =
T/2 T

T /2
= 2/T i dt , (3.13)
0

140
 Valentin G U

condi ia necesar fiind coinciden a începutului lecturii t = 0 cu

începutul perioadei. Analoage vor fi i expresiile pentru Umed i Emed
T /2 T /2
Umed = 2 / T u dt i Emed = 2 / T e dt. (3.14)
0 0

Valoarea medie a curentului pe durata T/2 se poate prezenta grafic

prin în imea dreptunghiului cu baza egal cu T/2 i suprafa a egal
cu cea limitat de curba curentului de la începutul perioadei pân la
jum tatea ei (figura 3.11).Valoarea medie a curentului sinusoidal se
exprima prin amplitudinea acestuia în felul urm tor:
T /2 T /2
Imed = 2 / T i dt =2 / T Im sin t dt =
0 0

T/2
2Im 2
= – cos t = Im = 0,637 Im . (3.15)
T 0

Aceea i rela ie exist i în cazul tensiunii Umed i t.e.m. Emed :

2 2
Umed = Um i Emed = Em . (3.16)

În continuare urmeaz unele observa ii pe marginea celor expuse

mai sus în privin a valorilor efective i medii al curentului alter-
nativ.
Din defini ia valorii efective urmeaz c puterea instantanee într-un
rezistor are expresia pR = R i 2 .

Fig. 3.12. Fig. 3.13.

Din cauza iner iei termice a rezistorului, temperatura nu poate
urm ri varia iile instantanee ale p tratului curentului, ci numai va-

141
 Valentin G U

loarea lui medie. C ldura dezvoltat este atunci propor ional cu

puterea medie PR = R I 2, numit putere activ , egal cu produsul
între rezisten a R i p tratul valorii efective a curentului.
Observa ie. Din cauza iner iei echipajului mobil (v. Capitolul 5),
ampermetrele i voltmetrele cu ac indicator nu pot urm ri varia iile
instantanee rapide ale m rimilor periodice m surate. De aceea, ele
indic valori medii atunci când cuplul activ este propor ional cu
valoarea instantanee a m rimii i valori efective atunci când cuplul
activ este propor ional cu p tratul m rimii m surate. Instrumentele
magnetoelectrice indic valoarea medie i pot fi folosite doar numai
în c.c. (eventual i c.a. cu redresor). Instrumentele electromagnetice
i electrodinamice indic valoarea efectiv i pot fi utilizate în c.a.
Rela ia dintre valorile medie, efectiv i maxim poate fi stabilit i
în urma unei judec i mai pu in analitice. În figura 3.13 se indic
varia ia în timp a p tratului curentului. Aceast nou func ie poate
fi privit ca suprapunere dintre func ia constant de valoare Im2/ 2 i
func ia cosinusoidal de frecven dubl în raport cu cea a curen-
tului. Valoarea medie a func iei constante este chiar valoarea ace-
steia, valoarea medie a componentei cosinusoidale fiind nul . În
consecin , valoarea medie a func iei i2 este Im2/ 2 iar r cina p t-
rat a acestei valori medii este valoarea efectiv
Im
2
I= i = = 0,707 Im . (3.17)
2
De aici rezult ci amplitudinea curentului este cu 2 mai mare
decât valoarea medie a acestuia : Im = I 2 . Din acest motiv m ri-
mile sinusoidale pot fi scrise sub forma general
i = I 2 sin ( t + ),
în care intervine explicit nu amplitudinea curentului, ci valoarea lui
efectiv , I.
Exemplu.Într-un circuit intensitatea curentului are expresia instantanee i =
2,5 2 sin ( t – /6). S se specifice:
valoarea efectiv i faza ini ial ;
142
 Valentin G U

valorile instantanee la t = 0 i t = – /6;

momentul la care curentul are valoarea maxim , tiind c frecven a
este 50 Hz. S o l u i a:
comparând expresia dat cu expresia general , se stabile te:
I = 2,5 A, = – / 6 rad.
i = 2,5 2 sin ( – / 6) = – 2,5 2 1/ 2 = – 1,76 A pentru t = 0 i
i = 0 pentru t = / 6.
Curentul are valoarea maxim atunci când faza sa are valoarea + / 2
rad. Deci
2
t0 – = t0 = .
6 2 3
Deoarece = 2 f, rezult
t0 2 T
2 = i t0 = .
T 3 3
Dar T = 1/ f = 1/50 = 0,02 s = 20 ms. Momentul va fi la t0 = 20/3 = 6,77 ms.

3.4. REPREZENTAREA VECTORIAL A M RIMILOR

SINUSOIDALE

În regim sinusoidal to i curen ii i toate tensiunile dintr-un circuit

electric sunt m rimi variabile sinusoidale în timp. Frecven a tuturor
acestor m rimi este aceea i i este determinat de sursele de curent.

Fig.3.14. Reprezentarea unei m rimi sinusoidale printr-un

vector în rota ie.
Dintre cele trei m rimi care determin o func ie sinusoidal :
frecven a, valoarea efectiv i faza ini ial , una – frecven a – este
143
 Valentin G U

cunoscut . Astfel, este necesar determinarea numai a celorlalte

dou . Aceasta înseamn c , de exemplu, curentul sinusoidal i =
I 2 sin ( t + ) este complet precizat dac se dau valorea efectiv
I i faza ini ial .
Exist m rimi matematice complet caracterizate prin perechi de
numere reale: vectorii liberi din plan, numerele complexe etc. Între
rimile sinusoidale i aceste m rimi matematice se poate stabili o
coresponden biunivoc . Se ob ine astfel o reprezentare simbolic
a m rimilor sinusoidale.
Se spune c avem o reprezentare vectorial , respectiv, o reprezen-
tare în planul complex. Studiul circuitelor electrice în regim
sinusoidal cu ajutorul acestor reprezent ri este considerabil simpli-
ficat, este simplu de g sit suma i diferen a câtorva m rimi sinuso-
idale în forma vectorial .
Dac o m rime sinusoidal , de exemplu, t.e.m. e = Em sin ( t + )
este reprezentat ca un vector în rota ie (figura 3.14), lungimea lui
OA într-o anumit propor ie prezint amplitudinea Em; unghiul
format de vector i semiaxa pozitiv X în momentul ini ial t = 0 este
egal cu faza ini ial , iar viteza unghiular a vectorului este egal
cu frecven a unghiular .
Proiec ia vectorului pe axa ordinatelor Y la scara respectiv este
valoarea instantanee e a t.e.m. Într-adev r, la momentul t = 0 t.e.m.
e0 = Em sin este proiec ia vectorului OA pe axa Y. În momentul t1
t.e.m. e1 = Em sin ( t1 + ) se prezint ca proiec ia vectorului, ce
ocup o nou pozi ie OA1 pe axa Y.
Ansamblul din câ iva vectori ai m rimilor sinusoidale cu aceea i
frecven se nome te d i a g r a m v e c t o r i a l .
Deoarece viteza unghiular a vectorilor în diagrama vectorial este
aceea i, pozi ia lor reciproc nu se modific . Începutul lecturii tim-
pului pentru curba periodic poate fi ales arbitrar, de aceea constru-
irea diagramei începe cu un vector pozi ionat la întâmplare, ceilal i
fiind pozi iona i în raport cu acesta sub unghiuri, egale cu unghiu-
rile respectivelor defaz ri.

144
 Valentin G U

Adunarea a dou m rimi sinusoidale poate fi înlocuit cu adunarea

vectorilor, fiecare reprezentând
rimea sinusoidal respectiv .
De exemplu, dac sunt date dou
t.e.m. e1 = Em1 sin ( t + 1) i
e2 = Em2 sin ( t + 2), reprezen-
tate prin vectorii OA i O (Fig.
3.15), adunarea vectorilor se efe-
ctueaz conform regulei parale-
Fig.3.15. Adunarea a doi vectori logramului: vectorul OA se mut
de tensiune electromotoare.
paralel sie însu i în a a fel ca în-
ceputul lui s coincid cu sfâr itul vectorului ; vectorul ce leag
punctele O i B este vectorul sumar OB. Corectitudinea celor expu-
se urmeaz din faptul c proiec iile vectorilor OA i pe axa
ordinatelor prezint valorile instantanee ale e1 i e2, iar suma acest-
or proiec ii este egal cu proiec ia vectorului OB care este vectorul
sumar al t.e.m. e. Din triunghiul vectorilor poate fi g sit amplitudi-
nea t.e.m. sumare i tangenta unghiului fazei ini iale ( , figura
3.15). Sc derea m rimilor sinusoidale se efectueaz ca adunarea
rimii desc zute cu m rimea sc toare cu semn opus, adic :
e1 – e2 = e1 + (– e2 ),
sau
E m1 – E m 2 = E m1 + (– E m 2 ).
De obicei se utilizeaz acela i punct de aplica ie pentru to i vectorii
liberi asocia i curen ilor i tensi-
unilor dintr-un circuit dat. În
calcule (aplica ii) este suficient
se specifice axa de referin
aleas i sc rile grafice utilizate
(ca în figura 3.16).
Fig. 3.16.

145
 Valentin G U

3.5. CIRCUITE MONOFAZATE DE CURENT ALTERNATIV

3.5.1. Particularit ile circuitelor de

curent alternativ

Într-un circuit electric cu tensiune constant la bornele sale cure-

ntul, puterea i energia acumulat în câmpurile electric i magnetic
mân neschimbate.
În cazul tensiunii periodice la bornele circuitului, toate m rimile
men ionate se schimb în timp.
Circuitul electric în care se petrece transformarea energiei electri-
ce în energie termic i în care are loc schimbarea energiei concen-
trate în câmpurile electric i magnetic, se caracterizeaz prin trei
parametri: r e z i s t e n a r , i n d u c t a n a L i c a p a c i t a t e a C .
În tehnic se întâlnesc circuite, în care efectele fizice sunt determi-
nate de unul dintre parametrii r, L sau C, deoarece influen a celor-
lal i poate fi ignorat . De exemplu, l mpile incandescente, rezistorii
sau dispozitivele de înc lzire (termice) pot fi caracterizate numai
prin rezisten a r; transformatoarele în func ionarea f de sarcin –
prin inductivitatea L; cablul utilizat în circuit deschis (mers în gol) –
prin capacitatea sa C.
Fiecare din elementele men ionate se caracterizeaz printr-o ecua ie
tensiune-curent specific :
di du
u=Ri; u=L ; i=C .
dt dt
În regim permanent sinusoidal, dac se aplic la bornele elemen-
tului tensiunea sinusoidal
u = Um sin ( t + u),

intensitatea curentului prin element este de asemenea sinusoidal i

de aceea i pulsa ie:
i = Im sin ( t + i).

146
 Valentin G U

Celor trei ecua ii de circuit de regim variabil le corespund în regim

sinusoidal ecua ii între valori efective i între fazele ini iale.
Vom determina aceste rela ii pe rând, pentru fiecare element. De
asemenea, vom analiza schimbul de energie la bornele elementelor
în regim sinusoidal.

3.5.2. Circuit cu rezistor ideal

a) Tensiunea i curentul
Dac la bornele unui circuit cu rezisten a r este aplicat tensiunea
sinusoidal (figura 3.17)
u = Um sin t,
curentul determinat conform legii lui Ohm va fi:
u Um
i= = sin t = Im sin t.
R r

Fig. 3.17. Circuit cu rezistor ideal.

Fig. 3.18. Diagrama vectorial Fig. 3.19. Curentul, tensiunea (a) i

într-un circuit cu R. puterea (b) într-un circuit cu R.
Din aceast rela ie urmeaz c curentul prin rezisten a r variaz
sinusoidal i are aceea i faz cu tensiunea aplicat la bornele lui
(figura 3.18 i 3.19, a).

147
 Valentin G U

Pentru acest circuit este utilizabil legea lui Ohm atât pentru valori-
le instantanee i = u / r i Im = Um / r, cât i pentru valorile efective

I = 0,707 Im = 0,707 Um / r = U / r. (3.18)

b) Puterea
Valoarea instantanee a puterii, sau simplu p u t e r e a i n s t a n t a -
n e e este produsul valorilor tensiunii i curentului pentru unul i
acela i moment, adic
2 2 2
p = u i = i r = rIm sin t. (3.19)
Energia electric se transform în c ldur independent de sensul
curentului, de aceea puterea instantanee este pozitiv i în cazul
sensului direct, i în cazul sensului invers al curentului (figura 3.19,
2 2 2
b). inând cont c sin t = ½ – ½ cos 2 t iar ½ Im = (Im / 2 ) =
I 2 se poate scrie:
1 1
p = Im2 rsin2 t = Im2 r – Im2 r cos 2 t = I 2 r – I 2 r cos 2 t.
2 2
2
Componenta continu I r reprezint viteza medie de transformare a
energiei electrice în c ldur sau, ce este aceea i, puterea medie pe
durata unei perioade
P = I 2 r = I I r = I U. (3.20)
Aceasta se nume te p u t e r e a c t i v iar rezisten a r – r e z i s t e n -
a c t i v . Ca unitate de m sur a puterii active este folosit, ca i
în cazul puterii circuitului de c.c., vatul (W).

3.5.3. Circuit cu bobin ideal . Reactan a

inductiv . Puterea reactiv inductiv

a) Tensiunea i curentul
Într-un circuit cu inductan (bobin , figura 3.20) ideal curentul
sinusoidal i = Im sin t provoac apari ia t.e.m. de autoinduc ie, eL
(2.39):
di d (Im sin t)
eL = – L = – L = – L Im cos t =
dt dt
148
 Valentin G U

= – EL m sin ( t – /2). (3.21)

Deoarece bobina este ideal , rezisten a ei activ este nul (r = 0) i,
în conformitate cu teorema a doua Kirchhoff se poate scrie:

u + eL = i r = 0,
de unde tensiunea la bornele bobinei este

u = – eL = L Im cos t = Um sin ( t + / 2). (3.22)

Fig. 3.20. Circuit cu bobin ideal .

Fig. 3.21. Diagrama vectorial
într-un circuit cu L.

b
Fig.3.22. Curentul, tensiunea i
t.e.m. eL (a), puterea i fluxul mag-
a netic (b) într-un circuit cu L.

Prin urmare, tensiunea aplicat la bornele bobinei creaz a a un

curent, câmpul magnetic al c rui, modificându-se, provoac în fie-
care moment apari ia t.e.m. de autoinduc ie eL, egal i îndreptat
contrar tensiunii aplicate, adic echilibreaz aceast tensiune (figu-
ra 3.22, a i 3.21). Din ecua ia (3.22) i figura 3.21 i 3.22 devine
clar c curentul prin bobina ideal este defazat în urma tensiunii cu
/2 i defazat înaintea t.e.m. eL de asemenea cu /2.

149
 Valentin G U

Când curentul trece valoarea sa maxim , viteza lui de schimbare

este nul i, deci egal cu 0 este i eL; când curentul trece prin
punctul cu valoarea sa 0, viteza modific rii lui este maxim i în
acest moment eL = ELm . Conform legii lui Lentz, la cre terea poziti-
a curentului (di/dt > 0) t.e.m. eL este îndreptat împotriva curen-
tului i invers, la cre terea negativ (di/dt < 0) t.e.m. eL are sensul
curentului. De aceea în prima p trime de perioad (figura 3.22) la
cre terea curentului eL este negativ , iar în a doua p trime, când
curentul discre te eL este pozitiv .
b) Reactan a inductiv
Din rela iile (3.21) i (3.22) urmeaz c
Um = ELm = Im L, (3.23)
de unde se poate scrie legea lui Ohm pentru valorile maxime:
Um Um
Im = = . (3.24)
L XL
Împ ind (3.24) la radical din 2, vom ob ine legea lui Ohm pentru
valorile efective:
U U
I = = . (3.25)
L XL

Raportul tensiunii i curentului prin circuit

U
= XL = L = 2 f L (3.26)
I
se nume te r e z i s t e n r e a c t i v a i n d u c t a n e i s au mai
scurt, r e a c t a n i n d u c t i v . Dimensiunea reactan ei inductive
este [XL] = [ ][L] = sec – 1 · · sec = .
c) Puterea
Într-un circuit cu inductan puterea instantanee
p = u · i = Um sin ( t + / 2) · Im sin t = Um Im cos t sin t =

150
 Valentin G U

1
= Um Im sin2 t = U I sin2 t = L I 2 sin2 t. (3.27)
2
Din (3.27) se vede c puterea instantanee la bornele bobinei ideale
este variabil sinusoidal în timp, de frecven dubl (figura 3.22, b):
de 2 ori pe perioad atinge valoarea maxim pozitiv U I = L I 2 i
de 2 ori – aceea i valoare, dar negativ .
Cu majorarea curentului i, prin urmare a fluxului magnetic (prima
i a treia p trimi de perioad , figura 3.22), independent de sensul lui
are loc acumularea energiei câmpului magnetic de la 0 la valoarea
maximal (2.41):
2 2
Wm = L Im / 2 = L I ,
pe care bobina ideal o prime te de la generator; astfel, circuitul
func ioneaz ca un consumator, ceea ce corespunde valorii pozitive
a puterii.
Cu mic orarea curentului i, prin urmare a fluxului magnetic (a
doua i a patra p trimi de perioad , figura 3.22), are loc diminua-
rea energiei câmpului magnetic de la valoarea maxim la 0, bobina
cedând energia acumulat generatorului. În aceste p i de perioad
circuitul cu bobina ideal func ioneaz ca generator, ceea ce cores-
punde valorii negative a puterii acestui circuit.
Astfel, în medie, pe o perioad energia primit pe la borne este nul
i, deci puterea activ este nul , de asemenea: în bobina ideal nu
are loc transformarea ireversibil a energiei în c ldur .
Puterea maxim în circuitul cu bobin ideal se nume te putere
reactiv (inductiv ), se noteaz Q i este egal :

Q = Um Im /2 = U I = I
2
L= Wm . (3.28)
Puterea reactiv se m soar în var (prescurtare de la volt-amper-re-
activ).

Exemplu. Circuitul cu bobin ideal 0,02H este conectat la sursa de curent

alternativ 127 V i frecven a 50 Hz. S se calculeze impedan a, curentul i
puterea reactiv .

151
 Valentin G U

XL = L = 2 f L = 2 · 3,14 · 50 · 0,02 = 6,28 H.

I = U / XL = 127 / 6,28 = 20,25 A.
Q = U I = 127 · 20,25 2572 var.

d) Dependen a tensiunii pe inductan de fluxul magnetic

În unele calcule ale circuitelor de curent alternativ este convenabil
de exprimat tensiunea pe inductan prin fluxul magnetic. Dac toa-
te spirele bobinei (sau a conturului) sunt str tute de unul i
acela i flux magnetic, atunci amplitudinea fluxului magnetic total
de autoinduc ie
m = w m = L Im .

În acest caz t.e.m. de autoinduc ie i tensiunea care-i este egal , la

bornele bobinei
1/ 2 1/ 2
U=E = L Im / 2 = 2 f w m / 2 = 4,44 f w m . (3.29)

3.5.4. Circuit cu o bobin real

a) Tensiunea i curentul
O bobin real posed inductan (L) i o anumit rezisten (r).
Dac o astfel de bobin este parcurs de un curent sinusoidal (figu-
ra 3.23) i = Im sin t, atunci conform teoremei a doua Kirchhoff
u + eL = i r,
de unde tensiunea la bornele bobinei (a circuitului) este:
di
u = i r – eL = i r – L = ua + uL .
dt
Prima component a sumei ua = ir se nume te tensiune activ , iar a
dou , uL = – eL = Ldi/dt – tensiune reactiv .
Tensiunea activ (figura 3.24, 3.25)

ua = ir = Im r sin t = Ua m sin t
variaz sinusoidal i coincide (prin faz ) cu curentul.

152
 Valentin G U

Amplitudinea acestei tensiuni este Ua m = Im r , iar valoarea efectiv

Ua = I r.

Fig. 3.23. Circuit cu bobin

i rezisten (rL).

Fig. 3.24. Diagrama vectorial

într-un circuit cu r i L. Fig. 3.25. Curentul i tensiunea
într-un circuit cu r i L.
Tensiunea reactiv uL = Ldi/dt = L Im cos t = UL m sin ( t + /2)
variaz sinusoidal i este defazat înaintea curentului cu /2 radiani
(90°). Amplitudinea acestei tensiuni este UL m = L Im , iar valoarea
efectiv UL = L I = xL I. Tensiunea la bornele circuitului (figura
3.23) u = ua + uL =
= Ua m sin t + UL m sin ( t + /2) = U m sin ( t + ) (3.30)
variaz sinusoidal i este defazat înaintea curentului cu radiani
(sau °). Vectorii tensiunilor Ua , UL i U (figura 3.24) formeaz un
triunghi care se nume te t r i u n g h i u l t e n s i u n i l o r , din care
urmeaz c
2 2
U= Ua + UL . (3.31)
Prin aceea i rela ie sunt legate i amplitudinile respective:
2 2
Um = Uam + ULm . (3.32)

153
 Valentin G U

Unghiul de defazaj dintre curent i tensiune se determin din triun-

ghiul de tensiuni (figura 3.24), prin cos = Ua /U sau tg = UL /U a

b) Rezisten a complet a circuitului

Din rela ia (3.31) înlocuind tensiunile cu produsul curentului i a
rezisten elor, se ob ine:
2 2 2 2
U= (I r) + (I xL ) =I r + xL = I Z,
de unde curentul în circuit este
2 2
I= U/Z = U/ r + xL . (3.33)
Formulele ob inute prezint legea lui Ohm pentru valorile efective
într-un circuit cu o bobin real ce posed L i R (adic rezisten
ohmic , r). M rimea
2 2
Z = r + xL (3.34)

poart denumirea de r e z i s t e n c o m p l e t a ciruitului cu

bobin real (figura 3.23). În form grafic m rimile r, xL i Z pot fi
prezentate prin triunghiul de rezisten e (figura 3.26) ob inut din cel
al tensiunilor, mic orat de I ori (fiecare latur ). Unghiul dintre lat-
urile triunghiului Z i r este egal cu unghiul de defazaj dintre
tensiune i curent, deoarece
Ua Ir r UL xL
cos = = = , iar tg = = . (3.35)
U IZ Z Ua r

Fig. 3.25. Triunghiul rezisten elor. Fig. 3.26. Triunghiul puterilor.

Unghiul de defazare a tensiunii circuitului înaintea curentului este
cu atât mai mere cu cât tensiunea reactiv este mai mare în
compara ie cu tensiunea activ , sau cu cât reactan a inductiv este
mai mare decât rezisten a activ .

154
 Valentin G U

c) Puterea
Într-un circuit cu o bobin real puterea instantanee este egal cu:
p = u i = Um sin ( t + ) Im sin t =
Um Im Um Im
= cos – cos (2 t + ) =
2 2
= U I cos – U I cos (2 t + ). (3.36)
Din rela ia (3.36) urmeaz c puterea instantanee const din
componenta permanent (constant ) U I cos i componenta peri-
odic – U I cos (2 t + ) care variaz sinusoidal, cu o dubl frec-
ven . Puterea medie pe durata unei perioade, care de obicei se ia în
calcule, este egal cu puterea constant U I cos , fiindc valoarea
medie a unei func ii armonice este egal cu zero.
Prin urmare, puterea medie a circuitului este egal cu produsul
valorilor efective a tensiunii i curentului înmul ite la cos , adic
P = U I cos . (3.37)
inând cont c U cos = Ua = I r, se ob ine:
2
P = U I cos = Ua I = I r. (3.38)
Astfel, puterea medie în rezisten a activ (3.20) P = UaI reprezint
în acela i timp puterea medie sau puterea activ într-un circuit cu r
i L, adic P = U I cos .
Puterea reactiv a circuitului (3.28), ce caracterizeaz traficul de
energie între generator i circuit este egal cu produsul valorilor
efective ale tensiunii i curentului, înmul it la sin :
2 2
Q = UL I = I xL = I Z sin = U I sin . (3.39)
Produsu valorilor efective ale tensiunii i curentului, adic
UI = S (3.40)
se nume te p u t e r e t o t a l ( sau a p a r e n t , vezi mai jos).
Puterile activ , reactiv i total pot fi reprezentate grafic sub forma
t r i u n g h i u l u i p u t e r i l o r (figura 3.26), deoarece acestea sunt
legate analitic prin rela ia
155
 Valentin G U
2 2 2
S =P + Q ,
sau
2 2
U I = (U I cos ) + (U I sin ) . (3.41)
Raportul dintre puterea activ i puterea total
P/S = cos (3.42)
poart denumirea de factor (sau coeficient) de putere.
Dimensiunile, masa, costul i construc ia ma inii electrice sau a
unui aparat sunt determinate de puterea aparent n o m i n a l SN =
UN IN, iar puterea total într-un regim sau altul de func ionare deter-
min gradul (eficien a) utiliz rii lor.
Exemplu.O bobin cu L = 0,102 mH i rezisten a activ r = 24 se afl
sub tensiunea de 240 V i frecven a 50 Hz. S se determine: xL , Z, I, Ua ,UL
cos i P.
2
Solu ia: xL = 2 f L = 2·3,14 · 50 · 0,102 = 32 ; Z = r2 xL =
24 2 32 2 = 40 ; I = U / Z = 240 / 40 = 60 A; Ua = I r = 60 · 24 = 144 V;
UL = I xL = 60 · 32 = 192 V; cos = r / Z = 24 / 40 = 0,6;P = U I cos = 240 ·
60 · 0,6 = 864 W.

3.5.5. Condensatorul ideal în circuit

a) Tensiunea i curentul
Dac la bornele unui condensator (figura 3.27) este aplicat tensi-

Fig. 3.27. Circuit cu condensator

ideal.

Fig. 3.29. Graficele tensiunii, curen-

Fig.3.29. Diagrama vectorial tului i puterii într-un circuit cu
a circuitului cu condensator. condensator.

156
 Valentin G U

unea u = Um sin t,
sarcina pe pl cile (arm tura) acestuia se va modifica
q = C u = C Um sin t
propor ional tensiunii (figura3.29).Curentul prin circuitul cu
conden-sator, egal cu viteza modific rii sarcinii
dq du
i= = C
dt dt
este propor ional vitezei de modificare a tensiunii la bornele
condensatorului. Tensiunea sinusoidal (figura 3.29) se schimb cu
viteza maxim în momentele trecerii prin valorile zero; în aceste
momente curentul prin circuit atinge cele mai mari valori. Când
tensiunea atinge valorile sale maxime, curentul devine egal cu 0.
Prin urmare, curentul ce parcurge condensatorul este egal cu :
du d sin t
i=C = C Um = C Umcos t = Im sin ( t +
).
dt dt 2
(3.43)
Din rela ia (3.43) urmeaz c curentul prin circuit variaz sinusoidal
cu un defazaj înaintea tensiunii de / 2 (90°) .
b) Reactan a (rezisten a) capacitiv a circuitului
Din rela ia (3.43) este clar c amplitudinea curentului
Im = C Um .
Împ ind aceast expresie la 2 vom ob ine:
U U
I= CU= = . (3.44)
1/ C xC
Rela ia ob inut (3.44) este expresia legii lui Ohm pentru valorile
efective în circuitul cu condensator ideal C. M rimea
1 1
xC = = (3.45)
C 2 fC

157
 Valentin G U

se nume te r e a c t a n a c a p a c i t i v (sau rezisten capa-

citiv ). Pentru un condensator ideal rezult c :
Curentul este defazat înaintea tensiunii cu / 2 radiani.
Valoarea efectiv a curentului este egal cu valoarea efectiv a
tensiunii împ it la modulul reactan ei capacitive (legea lui Ohm).
În curent continuu, curentul prin condensatorul ideal este nul.
Condensatorul prezint deci o întrerupere de circuit în c.c.
În curent alternativ la o tensiune dat aplicat la borne, curentul
prin condensator este determinat de reactan a sa. Reactan a unui
condensator ideal este invers propor ional cu frecven a, de aceea
condensatorul ideal blocheaz trecerea curen ilor la frecven e
joase i reprezint un scurtcircuit la frecven e înalte.
c) Puterea
Puterea inctantanee schimbat de condensatorul ideal pe la borne are
expresia
p = u i = Um sin t Im cos t = U I cos2 t.
În figura 3.27 este reprezentat graficul puterii instantanee; aceasta
variaz cu o frecven dubl într-un circuit cu condensator ideal,
atingând când valoarea maxim pozitiv UI = I 2 / C, când aceea i
valoare maxim negativ . La cre terea tensiunii (prima i a treia
trime de perioad , figura 3.27) are loc acumularea energiei în
câmpul electric al condensatorului de la zero la valoarea maximal :
CUm2
W= = CU 2 . (3.46)
2
Aceast putere este furnizat de generator, circuitul func ioneaz în
regim de consumator, ceea ce corespunde valorii pozitive a puterii.
Când tensiunea discre te (a doua i a patra semiperioade) are loc
diminuarea energiei acumulate în c mpului electric, de la valoarea
maxim la zero fiind aceasta retrocedat generatorului, de c tre
circuit. În aceste p i de perioad circuitul func ioneaz ca un
generator, ceea ce corespunde valorii negative ale puterii circuitului

158
 Valentin G U

cu condensator. Energia ob inut de circuit în jum tate de perioad

este nul i, prin urmare nul va fi i puterea medie a circuitului.
Valoarea maxim a puterii în circuitul cu condensator ideal poart
denumirea de p u t e r e r e a c t i v capacitiv :
Q = UI = U 2 C = Wm.
Ea caracterizeaz viteza traficului de energie între generator i
circuitul cu condensator ideal.
În concluzie, pentru un condensator ideal:
Puterea activ este nul .
Puterea reactiv capacitiv este propor ional cu valoarea medie
pe o perioad a energiei acumulate în câmpul electric al condensa-
torului (3.46), ca i când condensatorul ar avea între arm turi o ten-
siune continu egal cu valoarea efectiv a tensiunii alternative.

3.5.6. Circuite simple în regim permanent

sinusoidal. Generaliz ri (concluzii)

1. Impedan a, admitan a, defazajul

Un circuit neramificat, cu dou borne de acces (un circuit dipolar),
alc tuit din elemente de circuit ideale i pasive poate fi de exemplu
un rezistor ideal, o bobin ideal , un condensator ideal, o conexiune
serie a acestora etc.
În regim permanent sinusoidal, dac tensiunea la borne este sinu-
soidal
u = U 2 sin ( t + ),
intensitatea curentului prin circuit este de asemenea sinusoidal i
de aceea i frecven
i = I 2 sin ( t + ).
Se nume te impedan a circuitului rimea pozitiv egal cu
raportul dintre valoarea efectiv a tensiunii i valoarea efectiv a
curentului:
U
159
 Valentin G U

Z= >0. (3.47)
I
Impedan a circuitului generalizeaz no iunea de rezisten electric
i se m soar în ohmi ( ) ca i rezisten a.
Se nume te admitan a circuitului rimea pozitiv egal cu
raportul dintre valoarea efectiv a curentului i valoarea efectiv
a tensiunii:
I
Y= >0. (3.48)
U
Admitan a circuitului generalizeaz no iunea de conductan
electric i se m soar în simens (S) ca i conductan a.
Impedan a i admitan a sunt m rimi pozitive.
Se nume te defazaj dintre tensiune i curent diferen a dintre
fazele tensiunii i curentului (în aceast ordine):
= – (<, =, >) 0. (3.49)
Faza curentului este, cu excep ia rezistorului ideal, diferit de cea a
tensiunii la borne. Cum s-a ar tat mai sus, bobina ideal sau con-
densatorul ideal defazeaz curentul în urm , respectiv înaintea
tensiunii la borne, cu unghiul /2 radiani. În circuite simple, pasive,
alc tuite din rezistoare, bobine i condensatoare, curentul va fi
defazat în urma sau înaintea tensiunii, dup natura circuitului,
unghiul de defazaj fiind cuprins între – /2 i + /2 rad. Defazajul
se m soar în radiani, ca i fazele i fazele ini iale; el poate fi nul,
pozitiv sau negativ. Dac defazajul este nul, m rimile sinusoidale
sunt în faz ; dac defazajul este /2, tensiunea la borne i curentul
prin borne sunt în cuadratur .
Observa ii.
1). Admitan a este inversul impedan ei i reciproc:
I U
Y= ; Z= .
U I
2). Impedan a i defazajul caracterizeaz complet un circuit pasiv,
oricare ar fi structura sa. Dac , de exemplu, se cunosc tensiunea la
160
 Valentin G U

borne, impedan a i defazajul, intensitatea curentului prin circuit

este univoc determinat :
U
i= 2 sin ( t + – ).
Z
3) Circuitele simple pot fi reprezentate cu simbolul utilizat pentru
un rezistor ideal, pe care se spe-
cific perechea de m rimi (Z, )
(figura 3.30). Uneori acest ele-
ment echivalent circuitului poar-
denumirea de impedor; impe-
Fig. 3.30. Reprezentarea simbolic dan a i defazajul caracterizeaz
a circuitelor simple. complet un impedor.

Exemplu. Tensiunea la borne i intensitatea curentului printr-un circuit

dipolar au expresiile:
u = 120 2 sin t, V;
i = 2,4 2 sin ( t – / 6), A.
se calculeze impedan a, admitan a i defazajul dintre tensiune i curent.
Deoarece U = 120 V , I = 2,4 A, impedan a i admitan a au valorile:

U 120 1 1
Z = = = 50 ; Y= = = 0,02 S.
I 2,4 Z 50
Faza ini ial a tensiunii este nul ( = 0 ), iar a curentului = – / 6, deci
dafazajul dintre tensiune i curent are valoarea
= – = 0 – (– / 6) = + / 6 rad.
Curentul este deci defazat în urma tensiunii la borne.

1. Puterea activ , reactiv i aparent

Un circuit dipolar cu tensiunea la borne u = U 2 sin t are curen-
tul sinusoidal i = I 2 sin ( t – ), defazat fa de tensiune cu un-
ghiul (figura 3.31).
161
 Valentin G U

Puterea instantanee la borne este

p = u i = 2 U I sin t sin ( t – ) =
= U I cos – U I cos (2 t – ),
unde s-a folosit identitatea trigonometric 2 sin A sinB = cos (A –
B) – cos (A + B).
Puterea activ este valoarea medie pe o perioad a puterii
instantanee. Din figura 3.31, c se observ c puterea instantanee p
are o component constant U I cos , la care se adaug o compo-
nent alternativ de pulsa ie 2 i amplitudinea U I. Deoarece com-
ponenta de pulsa ie 2 are valoarea medie nul , pentru puterea
activ rezult :
P = p = U I cos 0. (3.50)
Puterea activ a unui circuit dipolar este dat de produsul dintre
valorile efective ale tensiunii i curentului i cosinusul unghiului de
defazaj dintre tensiune i curent. Puterea activ corespunde unui
aport net de energie electromagnetic . Într-adev r, urm rind grafi-
cul puterii instantanee (figura 3.31, c) observ m c într-o perioad
în dou intervale, circuitul pri-
me te energie pe la borne (ariile
ha urate, marcate cu ) i în ce-
lelalte dou circuitul cedeaz en-
ergie pe la borne (ariile ha urate
marcate cu ). Într-o perioad
energia cedat fiind mai mic
decât cea primit , circuitul prime-
te efectiv energie pe borne.
Pentru un rezistor ideal, = 0 i
U = RI, astfel încât P = U I = RI 2
Pentru o bobin ideal defazajul
este de /2 rad, pentru un conde-
nsator ideal – de – /2; în ambele
cazuri cos = 0 i puterea activ Fig. 3.31. Graficele tensiunii,
curentului i a puterii.
este nul . Se reg sesc astfel valo-

162
 Valentin G U

rile puterii active pentru cele trei elemente ideale, ob inute cu oca-
zia prezent rii elementelor ideale de circuit în regim sinusoidal.
Puterea reactiv a unui circuit dipolar este dat de produsul din-
tre valorile efective ale tensiunii i curentului i sinusul unghiului
de defazaj dintre acestea. Prin analogie deci cu puterea activ , se
define te i puterea reactiv , prin rela ia:
Q = U I sin (<, =, > 0). (3.51)
Se verific imediat c pentru un rezistor ideal Q = 0, fiindc sin =
= 0, în timp ce pentru bobina ideal sin = 1 i Q = U I = XL I 2 > 0,
iar pentru condensatorul ideal = – /2, sin = – 1 i Q = U I =
XC I 2 < 0. Astfel, se reg sesc valorile puterii reactive ob inute cu
ocazia prezent rii elementelor ideale de circuit în regim sinusoidal.
O b s e r v a i e : datorit conven iei utilizate la definirea defazajului,
puterea reactiv este pozitiv în cazul bobinei i negativ în cazul
condensatorului.
Puterea aparent a unui circuit dipolar este dat de produsul
dintre valorile efective ale tensiunii i curentului; se noteaz cu
simbolul S i este egal deci:
S = U I > 0. (3.52)
Puterea aparent se m soar în volt-amperi (VA).
Factorul de putere al unui circuit dipolar este raportul dintre
puterile activ i aparent
ale circuitului:
kP = P / S = cos > 0. (3.53)
O instala ie func ioneaz cu eficien atât mai înalt (la putere
maxim activ ), cu cât mai aproape de unitate este factorul de pute-
re (cos 1).
Triunghiul de putere. Puterile activ , reac –
tiv i aparent satisfac urm toarele rela ii:
P = S cos ; Q = S sin ;
S = P + Q ; P tg =Q.
Din aceste rela ii urmeaz c se poate cons- Fig. 3.32. Triunghiul
puterilor.

163
 Valentin G U

trui a a-numitul triunghi al puterilor (figura 3.32).

Exemplu. Un receptor inductiv, alimentat la o tensiune sinusoidal cu va-
loarea efectiv de 220 V, absoarbe un curent cu valoarea efectiv de 11,2 A i
defazajul în urma tensiunii de 12°= 0, 2 rad. S se calculeze: puterea activ ,
reactiv i aparent ; factorul de putere al receptorului.
P = U I cos = 220 · 11,2 · cos 12° = 2410,6 W.
Q = U I sin = 220 · 11,2 · sin 12° = 512,29 var.
S = U I = 220 · 11,2 = 2464 VA.
k = cos = cos 12° = 0,978.

3.5.7. Circuit R-L în serie

consider m circuitul format din dou bobine cu inductivitatea L1
i L2 i rezisten a ohmic r1 i r2, având la borne tensiunea u = Um
sin t (figura 3.33).Tensiunile pe rezisten ele celor dou bobine leg-
ate în serie Ua1 = I r1 i Ua2 = I r2 coincid dup faz cu curentul I
prin circuit; tensiunile pe rezisten ele reactive ale bobinelor UL1 =
I xL1 i UL2 = I xL2 au defazajul înaintea curentului cu /2 (90°,
figura 3.34).

Fig. 3.33. Bobine în Fig.3.34. Diagrama vectorial

serie. a circuitului neramificat.
Tensiunea la bornele unui circuit neramificat (ca în figura 3.33) for-
mat din dou bobine poate fi determinat conform regulei
triunghiului:
U= (Ua1 + Ua2)2 + (UL1 + UL2 ) 2 = Ua2+ UL2 .

164
 Valentin G U

Exprim nd tensiunile prin curen i i rezisten e, ob inem:

U=I (r1 + r2) 2 + (xL1 + xL2 ) 2 = I r 2 + xL 2 = I Z ,

unde r = r1 + r2 – rezisten a activ
a circuitului;
xL = xL1 + xL2 – rezisten a
reactiv a circuitului.
Rezisten a total a circuitului va fi:
Z= r 2 + xL 2 . Fig. 3.35. Triunghiul rezisten elor.

În figura 3.35 Z este hipotenuza triunghiului dreptunghiulsr al rezi-

sten elor, care poate fi ob inut din triunghiul tensiunilor, mic orând
fiecare latur de I ori.
Curentul în circuit I = U / Z este defazat în urma tensiunii cu ca-
re poate fi determinat ca
cos = r/Z, sau tg = xL / r.
Puterea medie sau activ a bobinelor este
P = P1 + P2 = U I cos .
Puterea reactiv i puterea aparent a circuitului
Q = U I sin i S = U I.

3.5.8. Circuit R-L în paralel (ramificat)

Curentul în prima dintre laturile paralele (figura 3.36) este egal cu:
U U
I1 = =
Z1 r12 + xL12

i-i defazat în urma tensiunii cu un unghi care poate fi determinat

prin tangenta lui tg 1 = xL1 / r1.

165
 Valentin G U

În a doua latur paralel a circuitului curentul

U U
I2 = =
Z2 r22 + xL22

este defazat în urma tensiunii cu un unghi care Fig. 3.36.Circuit R-L

poate fi determinat prin tangenta tg 2 = xL2/ r2. în paralel (ramificat).
Pentru simplificarea calculelor circuitelor ramificate, curen ii fiec -
rei laturi se descompun în componente: o component activ (Ia), cu
aceea i faz cu tensiunea (coincide); a doua component reactiv
(Ip), defazat în urma tensiunii cu /2 (90°). Componentele curentu-
lui din prima latur (figura 3.36) sunt:

U r1 r1
I1a = I1 cos 1 = = U = U g1
Z1 Z1 Z12
i (3.54)
U xL1 xL1
I1p = I1 sin 1 = = U = U b1 ,
2
Z1 Z1 Z1

unde g1 i b1 sunt conductan ele, respectiv activ i reactiv .

La construirea diagramei vectoriale componenta activ a curentului
se depune în direc ia vectorului tensiunii; vectorul componentei re-
active se depune sub 90° în direc ia acului ceasornicului (curentul
este defazat în urma tensiunii cu /2). Vectorul sumar ob inut (hipo-
tenuza triunghiului curen ilor) prezint vectorul primei laturi:

I1 = Ia12 + Ip12 =

= (Ug1)2 + (Ub1)2 =

= U g12 + b12 = U y1 ,
unde
Fig. 3.36. Diagrama vectorial
a unui circuit ramificat.
y1 = 1/Z1= g 12 + b 12 –

166
 Valentin G U

conductan a total a laturii. Pentru cea de-a doua latur paralel

I2a = I2 cos 2 ; I2p = I2 sin 2; I2 = I1a2 + I 2p2 .

Suma componentelor active a curen ilor din laturi, ce coincid prin

faz alc tuie te componenta activ a curentului total:
Ia = I1a + I2a .
Suma componentelor reactive a curen ilor din laturi, ce au aceea i
faz alc tuie te componenta reactiv a curentului total:
Ip = I1p + I2p .
Curentul sumar ce parcurge partea neramificat a circuitului este:

I= Ia2 + Ip2 .

Acest curent este defazat în urma tensiunii cu un unghi care poate

fi determinat ca tg = Ip / Ia .
Puterea activ a circuitului este egal cu suma puterilor active ale
fiec rei laturi:

P = P1 + P2 = U I1 cos 1 + U I2 cos 2 = U I cos .

În mod analog, puterea reactiv a circuitului va fi egal :

Q = Q1 + Q2 = U I1 sin 1 + U I2 sin 2 = U I sin .

Puterea total (sau aparent ) a circuitului

S= P 2+ Q 2 .

3.5.9. Circuit R-L-C serie. Rezonan a de tensiune

Un circuit R-L-C în care elementele ideale de circuit sunt asociate
în serie este reprezentat în figura 3.37, a.

167
 Valentin G U

Fig. 3.37. Schema echivalent (a) i diagramele vectoriale (b)

ale unui circuit R-L-C în serie.
Impedan a i defazajul. Pentru calcul se va utiliza reprezentarea
vectorial . Vectorii asocia i tensiunilor u, uR, uL i uC i curentului i
din circuit satisfac rela iile
U = U R+ U L + U C ;
UR = I R i U R I ;
UL = I L i U L I (cu U L înainte);
UC = I ·1/ C i U C I (cu U L în urm ) .
Diagrama vectorial corespunz toare acestor rela ii, construit în
ipoteza UL > UC , este dat în figura 3.37, b. În triunghiul dreptun-
ghiular cu laturile U, UR i UX = UL – UC , putem scrie:
U 2 = UR2 + (UL – UC)2;
tg = (UL – UC)/UR .
Înlocuind valorile efective ale tensiunilor cu expresiile lor func ie
de curent, ob inem
2
2 2 2
1
U = I R + L –
C

i
1
L –
C
tg = .
R

168
 Valentin G U

Prin urmare, impedan a circuitului i defazajul sunt:

2
U 2
1
= Z = R + L– ;
I C

1
L –
C
= arc tg . (3.55)
R

În ipoteza admis : UL > UC , L > 1/ C, defazajul rezult pozitiv.

Curentul este defazat în urma tensiunii, din care motiv se spune c
circuitul se comport inductiv.

Cunoscând impedan a i defazajul, se poate determina curentul

instantaneu din circuit; dac tensiunea la bornele circuitului este
u = U 2 sin t, valoarea instantanee a curentului va fi
U
i= 2 sin ( t – ), adic
Z
1
L–
U C
i= 2 sin t – arc tg
2
1 R
R2 + L–
C
(3.56)
presupunem acum m rimile R, L i C constante, iar pulsa ia
tensiunii sinusoidale de alimentare ajustabil ; s urm rim cum se
modific impedan a i defazajul , ale c ror expresii sunt date prin
rela iile (3.55).
Frecven e joase. Dac 0, termenul inductiv L de asemenea
tinde la zero, iar termenul 1/ C devine foarte mare. La frecven a 0

169
 Valentin G U

impedan a circuitului devine infinit i curentul prin circuit este nul,

unghiul de defazaj este egal cu – /2 radiani (90°).
Frecven a de rezonan . M rind treptat frecven a de la valoarea
zero, termenul inductiv L cre te propor ional, iar cel capacitiv1/
C descre te. Diferen a lor descre te i impedan a circuitului scade.
Constat m c la frecven a la care
1
L= (3.57)
C
impedan a circuitului este minim i egal cu rezisten a R a circui-
tului, iar defazajul este nul. Atunci când condi ia (3.57) este îndepli-
nit , se spune c circuitul R, L , C se afl în rezonan . Pulsa ia de
rezonan , respectiv frecven a de rezonan sunt:
1 1
= ; f= . (3.58)
LC LC

Frecven e înalte. M rind în continuare frecven a dincolo de cea de

rezonan , impedan a devine din nou mai mare decât rezisten a R a
circuitului; defazajul cre te, de asemenea. La frecven e înalte terme-
nul inductiv L cre te foarte mult, impedan a circuitului devine
foarte mare, iar defazajul se apropie de + / 2 radiani (90°). Varia-
ia impedan ei Z cu pulsa ia este
ar tat în figura 3.38. Concluzii:
atunci când circuitul R, L , C se-
rie este alimentat cu tensiune si-
nusoidal de aceea i frecven
cu cea de rezonan , se pun în
eviden urm toarele propriet i:
defazajul este nul, impedan a
– minim ;
tensiunea i curentul sunt în
faz ;
tensiunile la bornele bobinei
Fig. 3.38. Varia ia impadan ei Z i condensatorului au valori
cu pulsa ia . efective egale;

170
 Valentin G U

curentul prin circuit este maxim;

tensiunile la bornele bobinei i condensatorului sunt maxime;
puterea reactiv a circuitului este nul .
Modul de varia ie cu pulsa ia a curentului i a tensiunilor la
bornele bobinei i condensatorului pot fi urm rite pe diagramele
vectoriale din figura 3.39. Mai întâi se observ c , de i triunghiul cu
laturile U, UR i UX = UL – UC este dreptunghiular i are ipotenuza U
constant , vârful vectorului U R descrie un cerc cu diametrul U. Se
mai observ c , deoarece U R = R I , vârful vectorului I descrie de
asemenea un cerc, cu diametru U / R , tangent la cerucul precedent
în punctul O.
Frecven e joase. Dac frecven a este nul U R i I sunt vectori
nuli. M rind pulsa ia pân la o valoare < 0, curentul prin circuit
cre te i este defazat înaintea tensiunii la borne deoarece UL < UC
(figura 3.39, a): curentul se comport capacitiv.
La rezonan (3.39, b) curentul prin circuit este maxim i este în
faz cu tensiunea la borne, iar tensiunile la bornele bobinei i
condensatorului au valorile efective egale:

0 L
UL0 = 0L I0 = U ;
R
1 0 L
UC0 = I0 = U
0 C R
i curentul se comport rezistiv.
Deoarece tensiunile la bornele bobinei i condensatorului au valori
egale la rezonan , rezonan a în serie se mai nume te i rezonan
de tensiune.
Frecven e înalte. La pulsa ii > 0 (figura 3.39, c) curentul scade
sub valoarea de la rezonan , fiind defazat în urma tensiunii la
borne i având comportament inductiv. Rezisten a circuitului influ-
en eaz curba de rezonan a curentului.

171
 Valentin G U

admitem c L i C sunt constante i c o tensiune sinusoidal de

valoare efectiv constant i frecven ajustabil este aplicat circu-
itului. S reprezent m varia ia curentului cu pulsa ia pentru dou
valori ale rezisten ei R : R1 i R2 . Se
ob in curbele din figura 3.40, din
care rezult c pentru R1 < R2 curba
are valoarea maxim U/R1 mai mare
i, prin urmare, cu cât rezisten a
circuitului este mai mic , cu atât
curba de rezonan devine mai
îngust i mai ascu it .
Acordarea circuitului. Fig. 3.40.
Un circuit R – L – C serie, alimentat la borne cu o tensiune sinusoi-
dal de frecven fix , poate fi „acordat” pe frecven a de rezonan ,
variind, de exemplu capacitatea condensatorului (inductivitatea L i
rezisten a R fiind neschimbate). Într-adev r, variind capacitatea C
pân la valoarea C0 astfel, ca L = 1/ C0 ob inem rezonan a tensi-
unilor.
Factorul de calitate a circuitului. A fost men ionat c la rezonan
tensiunile la bornele bobinei i a condensatorului sunt mai mari
decât tensiunea de alimentare în raportul:

UL0 UC0 0 L 1
= = = .
U U R 0C R

Raportul
0 L 1
Q0 = = (3.59)
R 0 CR

se nume te f a c t o r d e c a l i t a t e al circuitului rezonant. El arat

de câte ori tensiunea UL0 i UC0 la rezonan este mai mare decât
tensiunea la bornele circuitului U. La valori înalte ale Q tensiunile
UL0 i UC0 dep esc considerabil U. Egalitatea tensiunilor UL0 i UC0
defazate cu /2 indic faptul c în orice moment tensiunile la borne-
172
 Valentin G U

Fig. 3.41. Grafice ale tensiunii curen- Fig. 3.42. Caracteristicile în frec-
tului i puterii la rezonan de tensiune. ven x, xL , xC = f ).
le condensatorului i a bobinei sunt egale dar de sens opus, uL =
– uC. Prin urmare, în orice moment vor fi egale i contrare puterile
instantanee ale segmentelor reactive pL = – pC , deoarece pL = i uL
iar pC = i uC (figura 3.41).
Astfel, cre terea energiei câmpului magnetic este rezultatul mic o-
rii (în exclusivitate) a energiei câmpului electric i invers, deci
generatorului îi revine doar acoperirea pierderilor de energie ce re-
vin rezisten ei active a circuitului. Rezonan a tensiunilor se eviden-
iaz prin faptul c în circuit are loc un schimb periodic total de
energie între câmpul magnetic al bobinei i c mpul electric al
condensatorului. Din acest motiv, un astfel de circuit poart
denumirea de c o n t u r ( c i r c u i t ) o s c i l a n t . La rezonan a
tensiunii
2
L = 1 / C sau LC = 1, (3.60)
prin urmare, frecven a unghiular de rezonan este
1
= = 0, (3.61)
LC
iar frecven a de rezonan
1
f = = = f0 . (3.62)
2 2 LC
173
 Valentin G U

Cu alte cuvinte, rezonan a are loc la frecven a generatorului egal

cu frecven a oscila iilor proprii ale circuitului. Selectarea parametri-
lor circuitului pentru ob inerea rezonan ei se nume te, cum a fost
men ionat mai sus – a c o r d a r e a circuitului la rezonan .
La rezonan m rimile (parametrii) , L i C sunt legate prin rela ia
(3.60), de unde urmeaz c acordarea circuitului se poate efectua pe
diferite c i. De exemplu, cu i L neschimbate – prin reglarea C,
cu L i C constante – prin schimbarea frecven ei unghiulare a ge-
neratorului (sursei) de alimentare, etc. În figura 3.42 sunt date
curbele dependen ei rezisten elor xL = L, xC = 1/ C i x = xL – xC
de frecven a = 2 f, care poart denumirea de c a r a c t e r i s t i c i
de frecven ale circuitului neramificat. Rezisten a x a circuitu-
lui, egal cu diferen a xL – xC se nume te r e z i s t e n reactiv a
circuitului. La rezonan rezisten a reactiv este x = 0 i curentul
coincide în faz cu tensiunea: tg = x / R = 0, = 0.
Dac circuitul R – L – C serie se afl sub o tensiune U neschimbat ,
iar frecven a variaz , are loc modificarea m rimilor care deter-
min regimul de func ionare a circuitului. Astfel, curentul
U U
I= =
Z R2+x2
la valorile frecven ei unghiulare = 0 i = este egal cu zero, iar
la rezonan ( = 0) atinge cea mai mare valoare I = U / R (figura
3.43). Curbele curentului I = f ) se numesc c u r b e d e r e z o n a -
; pentru circuitul neramificat i acelea i U, L i C dar cu factori
de calitate Q1 i Q2 diferi i (Q1 < Q2) curbele de rezonan sunt rep-
rezentate în figura 3.43, a. Acelea i curbe, dar având depuse pe axa
de ordinate nu valorile absolute a curentului, ci valorile relative, în
raport cu cea de rezonan , adic I / Ip sunt date în figura 3.43, b.
Din aceste curbe se observ c oscila iile intensive ale curentului în
circuitul oscilant (contur) în serie apar la frecven e colaterale celei
de rezonan 0 sau, altfel spus conturul-serie permite trecerea unui
anumit diapazon (band ) de frecven e. Aceast proprietate este
caracterizat prin b a n d a d e t r e c e r e a conturului sau prin zona

174
 Valentin G U

de frecven e în limitele c reia curentul în contur nu coboar mai jos

de valoarea Ip / 2 = 0,707 Ip .

Fig. 3.43. Curbele de rezonan pentru dou valori diferite

ale factorului de calitate.
Astfel, dac se trage o linie paralel axei prin punctul cu ordinata
0,707 i din punctele de întret iere a i b cu caracteristica de
rezonan se coboar perpendiculare, pe axa se ob in frecven ele
limitrofe 1 i 2 i l imea benzii de trecere a conturului oscilant:
= 2 – 1 . (3.63)
Din figura 3.43 urmeaz c valorilor mai înalte ale factorului de
calitate a conturului oscilant le corespund o curb de rezonan mai
îngust i, respectiv o band de trecere mai mic .
Fenomenul rezonan ei în circuitele electrice este pe larg utilizat în
diferite sfere tehnice, îndeos bi în radiotehnic i electronic . Dar...
apari ia rezonan ei tensiunilor în circuite de curent forte, unde acest
fenomen nu corespunde unui regim normal de func ionare a instala-
iei date, poate avea consecin e grave din cauza cre terii periculoa-
se a curentului i a supratensiunilor pe elementele reactive ale circu-
itului.

175
 Valentin G U

3.5.10. Circuit R-L-C paralel. Rezonan a de curent

a) Circuitul oscilant f pierderi (r = 0, R = )

Vom analiza la început un circuit ramificat care este constituit din
dou laturi, una dintre care con ine inductivitatea L, cealalt – capa-
citatea C (figura 3.44). Deoarece reactan a bobinei cre te cu frecve-
a i reactan a condensatorului scade
cu frecven a, iar cele dou reactan e
au semne opuse, va exista o frecven
la care tensiunea la borne i curentul
total vor fi în faz . La aceast frec-
ven se manifest un fenomen de re-
Fig. 3.44. Circuit ramificat zonan ca i în circuitul R-L-C serie.
cu inductan i capacitate.
Comportarea la rezonan va fi exact
opus fa de circuitul serie, din care motiv fenomenul se mai
nume te antirezonan . Atunci când rezisten ele laturilor sunt egale
adic
L=1/ C (3.64)
în circuit are loc r e z o n a n a c u r e n i l o r .
Din formula (3.64) este clar c intrarea circuitului în rezonan poa-
te fi ob inut prin selectarea (modificarea valorii) L, C sau variind
frecven a unghiular , deoarece
2 2
L = 1/ C, C=1/ L i = 1 / LC = 0 . (3.65)
La rezonan curen ii prin laturi
I1 = IL = U / L = I2 = IC = U C
sunt egali ca valoare absolut i variaz aflându-se în antifaz ,
deoarece IL este defazat cu 90° în urma tensiunii iar IC este defazat
cu 90° înaintea tensiunii (figura 3.45). Conform teoremei Kirchhoff,
curentul în partea neramificat a circuitului (curentul total, sau
comun)
i = iL + iC ,

176
 Valentin G U

dar, deoarece iL = – iC curentul i = iL + iC = 0, adic curentul total

este nul. În figura 3.45 sunt reprezentate curbele tensiunilor, curen-

Fig. 3.44. Diagrama vecto- Fig. 3.45. Graficele tensiunilor, curen ilor
rial a curen ilor la rezona- i a puterii la rezonan a curen ilor (r = 0).
n a (r= 0).
ilor i puterii.
Lipsa în circuit a rezisten ei active (r = 0 în laturile cu L i C) sem-
naleaz c energia acumulat în circuit nu se disip (cheltuie). În
cursul primei p trimi de perioad (figura 3.45) tensiunea pe conden-
sator cre te de la 0 la valoarea maxim UCm i în câmpul electric al
u se acumuleaz energia WCm = C U 2Cm / 2. În urm toarea p trime
de perioad tensiunea pe condensator discre te pân la zero, are loc
diminuarea câmpului electric i degajarea (eliberarea) energiei sale.
În cursul primei p trimi de perioad (figura 3.45) curentul prin
bobin ILm se mic oreaz pân la 0, are loc concomitent diminuarea
câmpului magnetic i eliberarea energiei sale. În urm toarea p tri-
me de perioad curentul prin bobin cre te pân la valoarea ILm ,
cre te i energia câmpului magnetic al bobinei pân la valoarea
maxim WLm = L I 2Lm / 2.
Din cele expuse i din figura 3.45 este simplu de în eles c în cursul
primei p trimi de perioad energia cinetic a câmpului magnetic se
transform în energia poten ial a câmpului electric, iar în cea de-a
doua p trime invers, energia câmpului electric se transform în
energia câmpului magnetic. Astfel, procesul traficului de energie se
petrece în continuare, dar nu are loc i un schimb de energie cu

177
 Valentin G U

generatorul fiindc curentul comun este egal cu zero. Oscila iile

într-un contur paralel f pierderi (ideal) sunt n e a m o r t i z a t e .
b ) Circuitul oscilant cu pierderi (r 0, R = )
În figura 3.46 este reprezentat un circuit din dou laturi în paralel,
ce con in o bobin (neideal , cu r) i un condensator, conectate la
un generator de tensiune U. Curentul ce parcurge bobina este

Fig. 3.46. Schema circuitului

ramificat cu pierderi Fig. 3.47. Diagrama vectorial
a circuitului ramificat.

U U
I1 = = 2 2
.
Z1 r 1+ x L1

Acest curent este defazat în urma tensiunii cu un unghi 1 , tangenta

ruia este
tg 1 = xL 1 / r1 .
Curentul bobinei poate fi descompus în dou componente, una acti-
Ia 1 = I 1 cos 1, care coincide (este în faz ) cu tensiunea U, alta –
reactiv , Ip 1 = IL = I 1 sin 1 defazat în urma tensiunii cu /2 (figura
3.47).
Curentul condensatorului este
U U
I2 = IC = = =U C.
xC 1/ C
Acest curent este dafazat înaintea tensiuni cu /2 (figura 3.47). Cu-
rentul sumar poate fi g sit din triunghiul dreptunghiular al curen i-
lor, o catet a c ruia este componenta activ Ia = Ia 1 , alt catet este

178
 Valentin G U

componenta reactiv a curentului sumar, egal cu diferen a compo-

nentei reactive a curentului bobinei i a curentului condensatorului
Ip = Ip 1– I2 = IL – IC . Astfel, curentul sumar este:
I= I 2a + I 2p .
Defazajul curentului sumar cu tensiunea la borne poate fi calculat
prin tangenta unghiului (figura 3.47):
Ip IL – IC
tg = = .
Ia Ia 1
Curentul I prin partea neramificat a circuitului poate fi defazat în
urma tensiunii la borne cu unghiul , dac IL > IC sau înaintea ace-
steia dac IL < IC i, în sfâr it, poate coincide cu tensiunea dac IC =
IL (figura 3.48). În ultimul caz în circuit are loc r e z o n a n a c u -
r e n i l o r , când I 2 = I 2a + I 2p = I 2a , iar puterea P = U I cos =
UI deoarece = 0 i cos = 1.
Astfel, curentul sumar este egal cu componenta activ a curentului
ce parcurge bobina, fiind totodat mai mic decât curentul prin bobi-
din cauza c componenta activ a acestui curent este mai mic
decât curentul bobinei, adic Ia1 < I1 .

Fig. 3.48. Diagrama vectorial Fig. 3.49. Greficele curen ilor, ten-
în rezonan a curen ilor. siunii i puterii circuit ramificat i
IL = IC

179
 Valentin G U

Raportul dintre curentul prin condensator sau prin bobin (I1 I2) i
curentul total prin partea neramificat a circuitului prezint facto-
rul de calitate Q
I1
=Q
I
care demonstreaz de câte ori curentul în circuitul oscilant paralel
este mai mare decât curentul comun ce parcurge circuitul exterior
conturului.
Puterea maxim consumat la crearea câmpului magnetic U IL este
egal cu puterea maxim consumat la crearea câmpului electric
U IC ; prin urmare, vor fi egale i energiile maxime ale câmpurilor
electric i magnetic, W ILM = W ICM . Ca i în cazul circuitului osci-
lant serie, pe parcursul primei p trimi de perioad energia ce se acu-
muleaz în câmpul electric se ob ine integral din câmpul magnetic,
în a doua p trime energia ce se acumuleaz în câmpul magnetic se
datoreaz câmpului electric. De la generator în circuit se furnizeaz
numai energia disipat pe rezisten a activ . Deoarece componentele
reactive ale curentului se compenseaz reciproc, circuitul genera-
torului este parcurs doar de curentul activ, determinat de pierderile
pe rezisten a activ . În figura 3.49 sunt reprezentate curbele curen-
ilor, tensiunilor i puterii circuitului oscilant paralel (figura 3.46).
Acest circuit are cea mai larg aplica ie practic . În concluzie se
poate men iona c la rezonan admitan a este minim , impedan a
circuitului este maxim , curentul total (comun) minim i curen ii
prin cele dou ramuri ating valori maxime. Frecven a de rezonan
este aproape de 0 dat de rela ia (3.62) în ipoteza c 0 L >> r.

Factorul (coeficientul) de putere – cos . Valoarea nominal IN a

curentului ma inii electrice, al transformatorului sau al unui aparat
electromagnetic se determin din condi ia nivelului admis de înc l-
zire a bobinelor, iar valoarea nominal a tensiunii UN – din condi-
ia nivelului admis de înc lzire a miezului magnetic. Astfel, curent-
ul i tensiunea nominale prezint valorile-limit admise în procesul

180
 Valentin G U

de expluatare. Valoarea maxim a puterii active dezvoltate de gene-

rator are loc în cazul când cos = 1, fiindc
PN = UN IN cos = UN IN = SN . (3.66)
În acest caz generatorul este utilizat cel mai efectiv, deoarece pute-
rea lui activ este egal cu puterea total nominal SN . Diminuarea
factorului de putere cos mic oreaz propor ional puterea activ a
generatorului; de exemplu, dac cos = 0,5 atunci i PN = 0,5 SN ,
adic va alc tui doar 50% din puterea total nominal . Aceasta
înseamn c are loc o utilizare neeficient a generatorului i, deci o
expluatare inadmisibil .
Factorul de putere al generatorului (al sta iei electrice) depinde de
consumator, de aceea prin indica ii (prescrip ii) administrative ace-
sta este stabilit în valoare de (0,9 – 0,92) spre care trebuie s tind
fiecare unitate industrial . Dac cos la întreprindere este mai mic
decât cel stabilit, se introduc major ri la tariful pentru energia elec-
tric i invers, dac cos dep te valoarea stabilit atunci se face
ieftenirea tarifului.
Majoritatea consumatorilor de energie electric la întreprinderile
industriale este constituit din motoare electrice i alte aparate i
mecanisme electromagnetice, în care apare fluxul magnetic necesar
func ion rii. Apari ia acestui flux este posibil numai în prezen a
componentei reactive a curentului Ia 1 = Ia (figura 3.46, 3.47), care
determin puterea activ a consumatorului P = U IN . Curentul rece-
ptorului, de exemplu a unui motor asincron poate fi exprimat (figu-
ra 3.47) astfel:
I1 = Ia12 + Ip12 .
Acest curent este defazat în raport cu tensiunea cu un unghi 1, tan-
genta c ruia tg 1 = Ip1 / Ia1 iar factorul de putere cos 1 = Ia1 / I1 .
Curentul motorului poate fi determinat utilizând cunoscuta formul
a puterii
P1 P1 1
I1 = = .
U cos 1 U cos 1

181
 Valentin G U

Din formul urmeaz c la tensiunea U i puterea P1 constante, cu

mic orarea cos 1 curentul I1 va cre te inverspropor ional, iar pute-
rea pierderilor în conductorii ce leag motorul cu generatorul (sta-
ia) se va modifica propor ional p tratului curentului ( P = I12 rcond)
i, deci inverspropor ional factorului de putere; a adar,
2 2
P1 1 P 1
2
P = I1 rcond = rcond = rcond .
2
U cos 1 U cos2 1

Aceste pierderi prezint un al doilea motiv din care se cere majora-

rea cos al instala iei pân la valoarea 0,9 – 0, 92.
La mersul în gol al motorului cos m.g. = 0,1 0,3 iar înc rcat cu
sarcin nominal – cos N = 0,8 0,85.
Î n s c o p u l m a j o r r i i cos se poate:
1. ri sarcina motorului i a o men ine aproape de valoarea ei
nominal .
2. Înlocui motoarele cu sarcin mic orat cu motoare de putere
mai mic , ca acestea s func ionez la sarcini aproape de cele
nominale.
3. Instala un motor asincron care la un grad înalt de excitare pro-
voac în circuit un curent reactiv defazat înainte.
4. Conecta în paralel motorului o baterie de condencatoare.
Majorarea factorului de putere al instala iilor electrice este o proble-
tehnico-economic important , deoarece cre terea cos semni-
fic o economie important de energie electric , ob inut prin mic-
orarea pierderilor i o mai bun utilizare a puterii generatorului a
celorlalte segmente de transfer de energie.
Exemplu. Tensiunea pe consumator este U = 400 V, puterea acestuia P =
50 kW. Rezisten a conductorilor liniei de transmitere ce leag receptorul la
generator este r = 0,04 . S se determine puterea desipat (pierdut ) în con-
ductori la valori ale factorului de putere cos 1 = 0,9 i cos 2 =0,3.
Curen ii consumatorului i în conductorii liniei în condi iile date sunt:
I1 = P / U cos 1 = 50·10 3 / (400·0, 9) = 139 A;
I2 = P / U cos 2 = 50·10 3 / (400·0, 3) = 417 A.
Puterea pierderilor în conductorii liniei

182
 Valentin G U

P1 = I12 r = 1392 · 0,04 = 19 320 · 0,04 = 772 W;

P2 = I22 r = 4172 · 0,04 = 173 900 · 0,04 = 6956 W.
Acelea i pierderi în % fa de puterea consumatorului

772 · 100
P1 = = 1,54 %;
50 000
6956·100
P2 = = 13,91%.
50 000

Energia activ i reactiv .

Energia electric , consumat în circuitul de curent alternativ în tim-
pul t se nume te e n e r g i e a c t i v . La o putere constant energia
activ
Wa = P t = U I cos t . (3.67)
Dac puterea este schimb toare, atunci energia activ se calculeaz
ca suma
P1 t1 + P2 t2 +...= Wa1 + Wa2 +...= Wa ,
în care fiecare termen prezint energia pe care a primit-o circuitul în
perioadele de timp t1, t2, ... pe parcursul c rora puterea a fost cons-
tant .
Produsul puterii reactive neschimbate Q i a timpului t se nume te
e ne r gie reac t iv
Wp = Q t = U I sin t . (3.68)
Dac puterea reactiv este schimb toare, energia reactiv se calcu-
leaz ca suma termenilor

Q1 t1 + Q2 t2 +...= Wp1 + Wp2 +...= Wp .

Dac puterea activ i reactiv este constant atunci raportul
Wa UI cos t
= =
2 2 2 2
Wa + Wp (UI cos t) + (UI sin t)

183
 Valentin G U

UI t cos
= = cos
2 2
UI t cos + sin

este egal cu factorul de putere. În cazul puterilor care se schimb ,

prin m surarea pe o perioad de timp a energiei active i reactive cu
contoare respective, poate fi ob inut raportul
Wa
= cos med
2 2
Wa + Wp
care prezint valoarea medie a factorului de putere. Acesta este un
indiciu tehnico-economic important de func ionare a instala iei date.
Exemplu.Lectura contorului de energie activ la început i sfâr it de lun a
fost 2326 i 2476 de KW·or respectiv, iar a celui de putere reactiv – de 1673
i 1773 KW·or respectiv. S se calculeze valoarea medie a factorului puterii.
Energia activ consumat : Wa = 2476 – 2326 = 150 KW·or , într-o lun ;
Energia reactiv consumat în aceea i perioad : Wp = 1773 – 1673 = 100
KW·or . Factorul de putere mediu va fi:

Wa 150
cos med = = = 0,83.
2 2 2 2
Wa + Wp 150 + 100

3.6. STUDIUL CIRCUITELOR ÎN REGIM PERMANENT SINUSO-

IDAL CU AJUTORUL M RIMILOR COMPLEXE

3.6.1. Propriet i ale numerelor complexe

1. Numere compuse. Num rul 4 = 2 j, unde j = 1 este un
num r imaginar.
Orice num r complex c este o sum dintre un num r real i un
num r imaginar:
c =a+jb. (3.69)
Num rul a este partea real a num rului complex c , jb – partea
imaginar a lui c. Scrierea prescurtat :

184
 Valentin G U

a = Re c , b = Im c . (3.70)
Pent ru a indica c o m ri me este co mple x vo m
f o l o s i s u b l i n i e r e a , de exemplu c .
În orice ecua ie cu numere complexe, partea real a membrului dre-
pt este egal cu partea real a membrului stâng; partea imaginar a
membrului drept este egal cu partea imaginar a celui stâng.
2. Prezentarea numerelor complexe în planul complex. Forma
lor trigonometric . În planul complex axa absciselor se nume te
axa real i se noteaz de obicei prin +1; axa ordonatelor poart
denumirea de ax imaginar i se noteaz cu +j.
Numerele complexe se reprezint în planul complex prin puncte; în
figura 3.50 num rul complex c este reprezentat prin punctul C care
se nume te afixul lui c.

Fig. 3.50. Reprezentarea Fig. 3.51. Fig.3.52

num rului complex.
Abscisa lui C este partea real a lui c, ordonata – partea imaginar a
num rului complex c.
Observa ie: prin coresponden a dintre numerele complexe i
punctele planului complex se asociaz biunivoc fiec rui num r
complex c un vector liber în plan : OC . Se obi nuie te ca num -
rul complex c, afixul C i vectorul OC s se simbolizeze i s se no-
teze la fel: c. Deoarece OA = a, OB = b rezult OC = a 2 b 2 i
tg = OB/OA = b/a . Num rul real i pozitiv
r= a2 b2 = c (3.71)
se nume te modulul num rului complex c i se noteaz c . Num -
rul real
= arc tg b/a 0 (3.72)
185
 Valentin G U

se nume te argumentul num rului complex c i se noteaz arg c .

Num rul complex c poate fi scris sub forma exponen ial i, respec-
tiv trigonometric :
c = r e j = r cos + j r sin . (3.73)
(Forma trigonometric rezult direct, deoarece în triunghiul dreptunghiular
AOC catetele sunt: a = r cos ; b = r sin . Forma exponen ial este mai
complicat de ob inut, aici nu se va recurge la o demonstra ie, va trebui de
re inut identitatea e j = cos + j sin ).
3. Opera ii cu numere complexe. S consider m dou numere
complexe c1 i c2. Numerele complexe se adun sau se scad adu-
nând, respectiv sc zând separat p ile reale i separat p ile ima-
ginare:
c1 + c2 = (a1 + j b1) (a2 + j b2) = (a1 a2) + j (b1 b2). (3.74)
(apropo de aceast form de prezentare a numerelor complexe: este obi nuit s
se numesc forma algebric de prezentare).
Forma exponen ial permite înmul irea i împ irea numerelor
complexe operând numai cu modulele i argumentele lor. Astfel, la
înmul irea numerelor complexe se înmul esc modulele i se adun
argumentele:
c1 c2 = (r1 e j 1) (r2 e j 2) = r1 r2 e j( 1 + 2) . (3.75)
Numerele complexe se împart împ ind modulele i sc zând argu-
mentele:
c1 r1 e j 1 r1
= = e j(( 1 – 2) . (3.76)
j 2
c2 r2 e r2
4. Numere complexe conjugate. Num rul complex c* = a – jb =
= re – j se nume te conjugatul num rului complex c = a + jb =
re + j . Se poate observa c produsul acestor dou numere complexe
c·c* = re + j · re – j = r2 = a2 + b2 (p tratul modulului).

Exemple. 1. se scrie num rul complex a = 10 e /4 sub forma trigono-

metric . Deoarece cos / 4 = 0,707 i sin / 4 = 0,707 rezult :
/4
10 e = 10 cos / 4 + j 10 sin / 4 = 7,07 + j 7,07.

186
 Valentin G U

Acest num r complex este reprezentat în figura 3.51.

2. se exprime num rul complex 2 + j5 în forma exponen ial .
Modulul acestui num r
r= 22 32 = 5,37;
argumentul
= arc tg 5/2 = 68,2° = 1, 19 radiani.
Prin urmare, 2 + j5 = 5,37 ej 68,2°= 5,37 e j 1,19 (v. figura 3.52).
3. se demonstreze c e / 2 = j; e-j / 2 = – j; e j = – 1.
Aplicând succesiv formula trigonometric ,
ob inem:
/2
e = cos + sin = + j;
2 2

e -j /2
= cos (- / 2) + j sin (- / 2) = – j;

e = cos ( ) + j sin ( ) = – 1.
Reprezentarea grafic este dat în figura 3.53. Fig. 3.53.
4. Num rul complex c se înmul te cu factorul real a. S se arate c aceast
opera ie înseamn amplificarea vectorului reprezentativ cu factorul real a.
Utilizând forma exponen ial a lui c ob inem:
a·c = a · r e j ,
ceea ce înseamn c numai modulul este multiplicat cu factorul real. Numerele
complexe c i ac se reprezint prin vectori coliniari.
5. Num rul complex c se înmul te cu factorul complex e j de modul egal cu
unitatea. S se arate c aceasta înseamn rotirea vectorului c cu unghiul i
se particularizeze pentru = / 2 (a) i pentru = – / 2 (b).
a) Utilizând ca i în exemplul precedent forma exponen ial , ob inem
+ )
c · e j = c e j e j = c e j( .
Vectorul rezultant are modulul c = c , argumentul a crescut cu unghiul ; vec-
torul s-a rotit în sens direct, cu unghiul (figura 3.54, a).

187
 Valentin G U

Fig. 3.54.
j /2
b) Înmul irea vectorului c cu e înseamn rotirea lui cu / 2 în sens direct,
iar înmul irea cu – j = 1/ j (adic împ irea cu j) înseamn rotirea lui c în sens
invers celui trigonometric (orar, figura 3.54, b). Vectorii j sunt per-
pendiculari pe vectorul c.

3.6.2. Reprezentarea în complex a m rimilor

sinusoidale. Fazori
Proprietatea func iilor sinusoidale de a putea fi puse în corespon-
den cu vectorii liberi din plan este folosit în reprezentarea lor
vectorial .
Mai sus a fost men ionat (în treac t) c oric rui num r complex îi
corespunde în mod biunivoc un punct în planul complex i, deci îi
corespunde i vectorul de pozi ie al acestuia fa de originea planu-
lui. Identificând planul vectorilor liberi cu planul complex, poate fi
stabilit o coresponden biunivoc între mul imea func iilor sinu-
soidale de timp i mul imea numerelor complexe. Astfel, se ajunge
la o reprezentare analitic a func iilor sinusoidale, denumit repre-
zentare în planul complex sau mai scurt – reprezentare în complex:
i = I 2 sin ( t + ) I:I/ I=Ie .
O m rime sinusoidal i = I 2 sin ( t + ) poate fi reprezentat în
complex, asociindui-se num rul complex I , al c rui modul este eg-
al cu valoarea efectiv i al c rui argument este egal cu faza
ini ial .. Aceast coresponden biunivoc se poate scrie prescurtat
sub forma

188
 Valentin G U

i = I 2 sin ( t + ) I =Ie . (3.77)

rimea I asociat prin reprezentarea în complex a mirimii sinuso-
idale i se nume te fazorul curentului, sau curentul complex. Trece-
rea de la o m rime sinusoidal la fazorul asociat ei i, invers, de la
fazor la m rimea sinusoidal se realizeaz direct, aplicând (3.77).
Reprezentarea în complex este similar reprezent rii vectoriale,
pentru c se bazeaz pe proprietatea m rimilor sinusoidale dintr-un
circuit electric, toate având aceea i frecven i pot diferi între ele
numai prin valoarea efectiv i faza ini ial ; deci, sunt complet
caracterizate prin perechi de numere reale (I, ). i numerele com-
plaxe, fiind de asemenea caracterizate complet prin perechi de
numere reale, pot fi puse în coresponden cu m rimile sinusoidale.
Exemple.
1. se determine fazorul curentului i = 2 2 sin (314 t – /3) i s se repre-
zinte în planul complex.
În reprezentarea în complex, curentului instanta-
neu i se asociaz fazorul

I = 2 e j (m– / 3)
= 2 [ cos ( – / 3) +
+ j sin ( – / 3) ] = (1 – j 3 ), A .

Fig. 3.55. Acest fazor este reprezentat în figura 3.55.

2. se scrie expresia instantanee a curentului, fazorul c ruia este I = – 3 + 4j.

Deoarece partea real i imaginar sunt Re (I) = – 3 A i Im (I) = 4 A, modulul
i argumentul I = 32 4 2 = 5 A; = arg (I) = / 2 + arc tg ¾ = 143,12 ° =
2,48 rad. Se poate deci scrie:
i = 5 2 sin ( t + 2,48), A.

3.6.3. Caracterizarea în complex a circuitelor

dipolare
La bornele unui circuit dipolar, liniar i pasiv este aplicat tensiunea

189
 Valentin G U

u = U 2 sin ( t + ), circuitul absoarbe curentul i = I 2 sin ( t + ). Fa-

zorii tensiunii la borne i a curentului în circuit sunt u U=Ue ;i I
=Ie .
Impedan a complex a circuitului este raportul dintre fazorul
tensiunii i fazorul curentului:
U
Z= . (3.78)
I
Impedan a complex este deci o m rime complex care se m soar
în ohmi i care, în urma înlocuirii fazorilor U i I se prezint cau un
fazor:
Ue U
Z= j
= e j( – )
= Zej (3.79)
Ie I
deoarece U / I = Z este impedan a scalar , iar = – este defa-
zajul dintre tensiune i curent.
Impedan a complex are modulul egal cu impedan a scalar a
circuitului, iar argumentul egal cu defazajul circuitului:
Z = Z; arg ( Z ) = (3.80)
În forma trigonometric impedan a complex este
Z = Z e j = Z cos + j Z sin . (3.81)
Din triunghiul impedan elor, cum se tie deja, produsul Z cos este
rezisten a circuitului i se noteaz cu R ; m rimea Z sin se nume -
te reactan a circuitului i se noteaz cu X. Astfel se poate scrie
Z=R+jX. (3.82)
Deci, partea real a impedan ei complexe este egal cu rezisten a
circuitului, iar coeficientul par ii imaginare este egal cu reactan a
lui:
R = Re {Z}; X = Im {Z}.
Dat fiind faptul c Z i caracterizeaz în totalitate un circuit dipo-
lar, impedan a complex de asemenea descrie complet circuitul.
O b s e r va ie : Impedan a complex nu depinde de U i I , ci numai
de structura circuitului i de frecven .
190
 Valentin G U

Admitan a complex a circuitului este raportul dintre fazorul cu-

rentului i fazorul tensiunii:
Iej Iej
Y= = = Ye– j
(3.83)
Ue Ue
Admitan a complex are modulul egal cu admitan a scalar a circui-
tului i argumentul egal cu defazajul cu semn schimbat. Sub forma
(trigonometric ) admitan a se scrie
Y = Y e– j = Y cos – j Y sin = G + j B , (3.84)
unde Y cos = G este conductan a circuitului, iar Y sin = – jB este
susceptan a circuitului; ambele m rimi se m soar în simens (S).
Exemplu. Este dat un circuit pasiv dipolar cu tensiunea la borne egal cu
u = 24 2 sin t, care absoarbe curentul i = 2 2 sin ( t – / 3) A.
se calculeze:
impedan a i admitan a complexe;
rezisten a i reactan a circuitului.
–
Deoarece U = 24 V i I = 2 e j / 3 A, rezult
U 24 1 1 1
Z = = = 12 e j /3
; Y = = = ej /3
S.
–j /3 j /3
I 2e Z 12 e 12

Z = 12 cos + j sin = (6 + j 10,39) .

3 3
Puterea aparent complex .
Cu ajutorul fazorilor U i I pot fi calculate direct, din solu ia circu-
itului puterile activ , reactiv i aparent .
Produsul dintre fazorul tensiunii i conjugatul complex al fazorului
curentului se nume te putere aparent complex i se calculeaz ca
S = U I* = U e I e– j = U I e j( – )
= Se j
,
de unde ob inem
S = S cos + j S sin = P+jQ. (3.85)

191
 Valentin G U

Prin urmare, puterea activ P = Re {S} i reactiv Q = Im {S}.

Exemplu. se calculeze puterea aparent complex pentru circuitul pasiv
care sub tensiunea u = 120 2 sin t, absoarbe curentul i = 2,5 2 sin ( t
– / 6) i apoi s se determine puterea activ , reactiv i aparent .
–j /6
U = 120 V; I = 2,5 e A.
+j /6 +j /6
S = U I * = 120 · 2,5 e = 300 e = (259,8 + j 150) VA.
S = 300 VA; P = Re {S} = 259,8 W; Q = Im {S} = 150 var.

3.6.4. Elemente pasive ideale de circuit

studiate cu fazori
1. Rezistorul ideal. Acest element de rezisten r are curentul în
faz cu tensiunea aplicat la borne. Asrfel,
u=U 2 sin t U=U; (3.86)
i = I 2 sin t I = I. (3.87)
Între fazorii tensiunii i curentului exist rela ia:
U=rI, (3.88)
reprezentat ca în diagrama din figura 3.56, a .
Impedan a complex a rezistorului este
U
Z= = r. (3.89)
I

inând cont de rela iile (3.79) i (3.80), se ob ine:

Z = r; = 0 ; R = r; X = 0. (3.90)
În rela iile (3.90) se reg sesc rezultatele cunoscute de la studiul ele-
mentelor ideale de circuit în regim sinusoidal.

192
 Valentin G U

Fig. 3.56. Elemente ideale de circuit în curent sinusoidal.

Puterea aparent complex are expresia
S=UI*=P+jQ,
deci
P = r I 2 = U 2 / r ; Q = 0.
2. Bobina ideal . La bornele elementului de circuit cu inductivita-
tea L este aplicat tensiunea u = U 2 sin t care provoac un cu-
rent defazat în urma tensiunii i = U L 2 sin ( t – /2). Fiind
fazurul curentului
U U
I = e –j /2 = , (3.91)
L j L
rezult
U = LI . (3.92)
Fazorul curentului prin bobina ideal este reprezentat în figura 3.56,
b (este defazat cu / 2 rad în urma fazorului U ). Impedan a
complex a bobinei ideale este
Z =U /I = j L (3.93)
Astfel, reg sim rezultatele ob inute anterior pentru elementele idea-
le de circuit:
Z = L , = / 2 , R = 0, X = L > 0. (3.94)
Puterea aparent complex este egal cu:
S = U I = j L I* I = j L I 2, (3.95)

193
 Valentin G U

respectiv
P = 0; Q = L I 2, = L U 2/ L > 0. (3.96)
3. Condensatorul ideal. Elementul de circuit ideal cu capacitatea C
i tensiunea la borne u = U 2 sin t, ce absoarbe curentul defazat
înaintea tensiunii, i = C I 2 sin ( t + j / 2) al c rui fazor este
I = CU e j /2
I=j CU. (3.97)
Fazorul curentului în condensator este prezentat în diagrama fazori-
al din figura 3.56, c înaintea fazorului tensiunii la borne cu /2 rad.
Impedan a complex a condensatorului ideal este
U 1 1
Z= = = –j . (3.98)
I j C C
Din rela ia (3.98) rezult :
1 1
Z= ; = – ; R = 0; X =– < 0.
C 2 C
Puterea aparent complex este egal cu:
I2
S = U I* = ,
j C
iar de aici rezult c
P = 0; Q = X I 2 = – I 2/ C = – U 2 C < 0.
Astfel, se reg sesc rezultatele anterior ob inute.
În concluzii se poate men iona:
1. Pentru elementele de circuit dipolare, ideale i pasive rela ia ten-
siune-curent este dat în forma
U=ZI.
Aceast rela ie este cunoscut ca l e g e a l u i O h m , d atorit ase-
rii formale cu rela ia cunoscut din curentul continuu: U = R I.
2. Impedan a complex pentru cele trei elemente ideale de circuit
este:

194
 Valentin G U

1
Z=r; Z=j L;Z= .
j C

3.6.5. Circuite simple studiate cu fazori

În continuare, metoda studiat mai sus – reprezent rii în complex,

adic prin fazori se va aplica la analiza i calculul circuitelor R – L
serie i R – L – C serie, care anterior au fost studiate cu metoda rep-
rezenz rii vectoriale.

Circuitul R – L serie. Pentru acest circuit (figura 3.57) se poate

scrie:
U = UR + UL ; UR = R I ; UL = j L I .

Fig. 3.57. Circuit R – L serie (a) i diagrama fazorial (b) a circuitului.

Prin înlocuire ob inem:
U = (R + j L) I ,
de unde rezult impedan a complex a circuitului
U
= Z = R + j L. (3.99)
I
Se poate calcula acum impedan a scalar i argumentul:
L
Z= R2+ L) 2 ; = arc tg .
R

195
 Valentin G U

Circuitul R – L – C serie. Pentru acest circuit (figura 3.58, a ) în

mod analog celui precedent se pot scrie rela iile între fazori:
1
U = UR + UL + UC ; UR = R I ; UL = j L I ; UC = I.
j C
Substituind, ob inem rela ia dintre fazori ( U i I ):
1
U= R+j L+ I , (3.100)
j C
iar impedan a complex a circuitului
1
Z= R +j L– . (3.101)
C
Impedan a scalar este modulul impedan ei complexe, iar argumen-
tul ei este defazajul circuitului. Se ob in astfel expresiile lui Z i
deduse în subcap. 3.5.7. Diagrama fazorial este dat în figura 3.58.

Fig. 3.58. Circuirul R – L – C serie (a) i diagrama lui fazorial (b).

a dar, determinând impedan a complex a circuitului, pot fi ob i-
nute foarte simplu impedan a scalar i argumentul (defazajul) cir-
cuitului. Dup aceasta studiul circuitului urmeaz aceea i cale ca i
în cazul reprezent rii vectoriale.
Conexiunile impedan elor. D o i d i p o l i p a s i v i necupla i indu-
ctiv între ei, având impedan ele complexe Z1 i Z2 i lega i în serie,
sunt str tu i de acela i curent (figura 3.59). Tensiunea complex
la borne este:

U=U1+U2.

196
 Valentin G U

Fig. 3.59 Fig. 3.60. Fig. 3.61.

Înlocuind U 1 = Z1 I i U 2 = Z 2 I , ob inem:
U = Z1 I + Z 2 I = ( Z1 + Z 2 ) I .
Impedan a complex echivalent este egal cu
U
= Z e = Z1 + Z 2 . (3.102)
I
Impedan a complex echivalent a doi dipoli lega i în serie este
egal cu suma impedan elor complexe ale dipolilor.
Pot fi separate p ile reale i imaginare ale impedan ei echivalente,
ob inându-se rela iile:

Re + j Xe = R1 + j X1 + R2 + j X2 = (R1 + R2 ) + j (X1 + X2)

de unde
Re = R1 + R2 ; Xe = X1 + X2 , (3.103)
adic la dipoli în serie rezisten a echivalent este suma rezisten-
elor, iar reactan a echivalent este suma reactan elor dipolilor.
D o i d i p o l i p a s i v i necupla i inductiv între ei i lega i în para-
lel au aceea i tensiune la borne. În acest caz avem suma curen ilor:
U U 1 1
I = I1 + I2 = + = U + = U (Y1 + Y2).
Z1 Z2 Z1 Z2
Admitan a complex echivalent este:
I
= Ye=Y1 +Y2. (3.104)
U
Înlocuind admitan ele prin impedan e

197
 Valentin G U

1 1 1 Z1Z2
= + =Ze,
Ze Z1 Z2 Z 1+ Z 2
iar separând p ile reale i imaginare, ob inem:

Ge = G1 + G2 ; Be = B1 + B2 . (3.105)
Prin urmare, doi dipoli în paralel au admitan a complex echiva-
lent egal cu suma admitan elor complexe, conductan a echi-
valent egal cu suma conductan elor i susceptan a echivalent
egal cu suma suscepten elor dipolilor.
Exemplu. se determine impedan a complex echivalent a circuitului R
– L – C paralel (figura 3.61).
Conform figurii men ionate, Z 1 = R + j L i Z 2 = 1/j C ; rezult
1
(R + j L)
j C (R + j L) (R + j L)
Ze= = =
1 1 – 2LC + j RC 1 – 2LC + j RC
R+j L+
j C
2 2 2 2
(1 – LC – j RC ) R+j( L– L C– R LC )
= =
2 2 2 2
(1 – LC – j RC ) (1 – LC ) + ( RC )

2 2 2
R L– LC– R LC )
= + j .
2 2 2 2 2 2
(1– LC ) + ( RC ) (1– LC ) + ( RC )

198
 Valentin G U

CAPITOLUL 4

CIRCUITE ELECTRICE TRIFAZATE

ÎN REGIM PERMANENT SINUSIODAL ALTERNATIV

4.1. GENERAREA SISTEMULUI TRIFAZAT DE

TENSIUNI ELECTROMOTOARE

În Capitolul 3 a fost ar tat c rotind o spir rigid cu aria A în jurul

unei axe de simetrie cu viteza unghiular , într-un câmp magnetic
uniform i constant, în spir se induce o tensiune electromotoare al-
ternativ sinusoidal e = E 2 sin ( t + ), cu valoarea efectiv
E = B A / 2 = 0,707 B A .
Faza acestei t.e.m. este egal cu unghiul în radiani format de spir i
sensul de calcul al fluxului, cu induc ia magnetic B .

4.1.1. Sistem simetric de tensiuni electromotoare

Este evident i u or de în eles c rotind simultan trei spire identice
fixate rigid pe acela i ax, în spire se vor induce tensiunile electro-
motoare:
e1 = E 2 sin ( t + 10) ;
e2 = E 2 sin ( t + 20) ; (4.1)
e3 = E 2 sin ( t + 30) .
Fazele ini iale ale acestor t.e.m. sunt unghiurile formate de sensurile
de calcul ale fluxurilor prin suprafe ile spirelor, cu induc ia magne-
tic la momentul t = 0:
i0 = ( ni , B ) t = 0 , i = 1, 2, 3. (4.2)
Tensiunile electromotoare care se induc în spire formeaz un
sistem simetric de func ii sinusoidale de timp , dac au aceea i
valoare efectiv i sunt egal defazate. Pentru a m ri valoarea efec-
tiv a t.e.m. la induc ii magnetice i tura ii date se utilizeaz practic
bobine plate cu un num r mare de spire dispuse pe un suport rigid.
Valoarea efectiv a t.e.m. induse într-o înf urare cu N spire este:
199
 Valentin G U

E = 0,707 B N A . (4.3)
adar, în trei înf ur ri identice se induc t.e.m. care au valori efec-
tive egale. Ele formeaz un sistem simetric dac sunt i egal defa-
zate, adic : 2
10 – 20 = 20 – 30 = 30 – 10 = rad. (4.4)
3
Fiind originea timpului arbitrar , oricare din fazele ini iale ale t.e.m.
poate fi aleas nul ; dac , de exemplu 10 = 0, din rela ia (4.4) pen-
tru celelalte faze ini iale rezult valorile:
2
20 = – rad ;
3
2 4
30 = rad sau 30 = – rad . (4.5)
3 3
inând cont de aceast alegere a originii fazelor, t.e.m. ce formeaz
sistemul simetric sunt:
e1 = E 2 sin t ;
2
e2 = E 2 sin t– ; (4.6)
3
2 4
e3 = E 2 sin t+ = E 2 sin t– .
3 3

Bobinele plate în care se induc aceste t.e.m. sunt numite î n f u -

r i d e f a z . Ele sunt egal decalate în spa iu, unghiul între nor-
mele la planele lor fiind egal cu 2 /3 rad (sau 120°). În figura 4.1 se
poate vedea schematic pozi ia în spa iu a celor trei înf ur ri la t = 0

4.1.2. Sistem simetric cu ordinea direct

de succesiune a fazelor
În figura ce urmeaz (figura 4.2) sunt reprezentate graficele func i-
ilor sinusoidale e1 (t), e2 (t) i e3 (t) date de rela iile (4.6); prin t1m ,

200
 Valentin G U

t2m i t3m se indic momentul la care fiecare dintre t.e.m. trece prin
valoarea maxim . Aceast trecere este determinat de „trecerea” fi-

Fig.4.1. Schema pozi iei în spa iu Fig. 4.2. Graficele func iilor sinuso-
a înf ur rilor de faz . idale de timp e1, e2 i e3 (t).

ec rei înf ur ri printr-o anumit pozi ie în spa iu. Pozi ia respecti-

este determinat de unghiul format între normala la suprafa a
bobinajului i induc ia magnetic . T.e.m. e1 trece prin valoarea
maxim când unghiul între normala n1 i induc ia magnetic este de
/2 rad (90°). În pozi ia respectiv liniile induc iei magnetice sunt
în planul primei înf ur ri. T.e.m. indus în a doua înf urare trece
prin valoarea maxim la momentul t2m la care normala n2 ajunge
perpenticular pe induc ia magnetic . Intervalul de timp t2m – t1m se
deduce din condi ia ca în acest interval spirele s se roteasc cu un-
ghiul de 2 /3 rad (120°). Astfel,

2 /3 2 T T
t2m – t1m = = = sau t2m= t1m + .
3 3 3
T.e.m. e3 trece prin valoarea maxim la momentul t3m dup ce
înf urarea respectiv s-a rotit fa de pozi ia în care se afla la t = 0
cu unghiul 4 /3 + /2 rad. Deci,

4 4
t3m = + = + t1m ,
3 2 3
iar de aici se ob ine:

201
 Valentin G U

4 /3 4 T T
t3m – t1m = = =2 sau t3m= t1m + 2 .
3 3 3
Tensiunile electromotoare trec prin valoarea maxim în ordinea e1,
e2, e3 la intervale de timp cu durata T / 3 în care înf ur rile se
rotesc cu /3 rad.
adar, sistemul de t.e.m. dat de rela iile (4.6), care se ob in prin
rotirea înf ur rilor în sens trigonometric (contra acului ceasorni-
cului), este un sistem simetric cu ordine direct de succesiune a
fezelor. Se poate ob ine i un sistem simetric cu ordine invers de
sccesiune a fazelor dac facem ca t.e.m. s treac prin valoarea
maxim în ordinea e1, e3, e2. Pentru aceasta este suficient s se
schimbe sensul de rota ie. Sistemul simetric de t.e.m. cu ordinea in-

Fig. 4.4. Schema generatorului electric

Fig. 4.3. Sistem simetric trifazat.
cu ordine invers
vers de succesiune a fazelor este dat de ecua iile:
e1 = E 2 sin t ;
2
e2 = E 2 sin t+ ; (4.7)
3
2
e3 = E 2 sin t– .
3

În aceast lucrare vom utiliza în continuare sistemul cu ordine

direct dat de rela iile (4.6); acestui sistem îi corespunde reprezen-
tarea fazorial urm toare:

202
 Valentin G U

j0
E 1= E e =E;
j (– 2 / 3) – j2 /3
E 2= E e =Ee ; (4.8, a)
j (2 / 3) j2 /3
E 3= E e =Ee = E2*.

Dac se introduce nota ia

2 2 1 3
– j2 /3
a=e = cos – + j sin – =– –j
3 3 2 2
rela iile (4.8, a) se mai scriu i sub forma:

E1 = E ;
E2 = E ·a ; (4.8, b)
E3 = E·a*.
Diagrama fazorial din figura 4.3 arat c între fazori exist rela ia:
E 1 + E 2 + E 3 = 0. (4.9)
Între valorile instantanee ale t.e.m. rela ia corespunz toare este:
e1 + e2 + e3 = 0 (4.10)
ceea ce este forte important în sensul „asambl rii” celor trei genera-
toare monofazate în unul singur, care se i nume te generator elec-
tric trifazat (schema din figura 4.4).

4.2. CONEXIUNILE GENERATOARELOR I RECEPTOARELOR

4.2.1. Conexiunea în triunghi ( )

Trei generatoare monofazate, în înf ur rile c rora se induc tensiu-
nile electromotoare E 1, E 2 i E 3 , ce formeaz un sistem simetric
se pot conecta cu trei receptoare monofazate cu impedan ele Z1, Z 2 ,

203
 Valentin G U

Z 3 prin intermediul unor inele conductoare izolate între ele i antre-

nate în mi care de rota ie împreun cu înf ur rile.
Pe fiecare inel calc câte o perie colectoare, prin care se asigur
leg tura conductoare cu bornele receptoarelor monofazate (figura
4.4). Energia între generatoare i receptoare se transmite prin trei
linii bifilare alc tuite din conductoare ideale, a a cum se arat în
figura 4.5. Num rul conductoarelor liniei poate fi redus de la ase la
patru, dac în locul fiec rei perechi de conductoare adiacente se

Fig.4.5. Fig. 4.6.

prevede un singur conductor (figura 4.6). Într-adev r, deoarece între
t.e.m. ale generatoarelor este adev rat rela ia (4.9)
E 1 + E 2 + E 3 = 0,
tensiunea între bornele 3 i 2 este nul , a a cum rezult din teorema
a doua Kirchhoff. Cele dou borne pot fi legate împreun f a mo-
difica regimul de curent în circuit. În acest fel, unul dintre conduc-
toarele liniei legat la bornele 2 sau 3 se poate înl tura i se ajunge
la conexiunea î n t r i u n g h i atât a înf ur rilor generatoarelor, cât
i a impedan elor receptoarelor (figura 4.7).
Tensiunile de faz .
Deoarece înf ur rile de faz ale generatorului trifazat au impedan-

204
 Valentin G U

ile proprii neglijabile, generatorul se poate reprezenta prin ten-

siunile la borne, respectiv egale cu tensiunile electromotoare. inând
cont de nota iile din figurile 4.7, a i b, se poate scrie:
U12 = – E1 = – E ;
U23 = – E2 = – E ·a ; (4.11)
U31 = – E3 = – E·a*.
Sistemul de tensiuni U12, U23 i U31 este de asemenea un sistem
simetric. Aceste tensiuni, existente la bornele înf ur rilor de faz
ale generatorului trifazat, se numesc tensiuni de faz ale generato-

Fig. 4.7. T.e.m. i curen ii de faz i de linie în conexiune triunghi.

rului. Deoarece se consider conductoarele liniei ideale, acelea i
tensiuni se stabilesc i la bornele impedan elor de faz (prescurtat
faze) ale receptorului. Tensiunile respective sunt deci tensiuni de
faz i pentru receptor i sunt în acela i timp i tensiuni de linie,
fiind tensiuni între conductoarele liniei trifazate. Dat fiind sistemul
de tensiuni simetric, se poate scrie:
U12 = U23 = U31 = Uf = Ul . (4.12)

Fig.4.8. Schema conexiunii

în triunghi ( ). Fig. 4.9. Diagrama vectorial a t.e.m.

205
 Valentin G U

Generatoarele ce produc energie electric pentru consum industrial

i casnic au tensiuni de linie 380 V.
Cele expuse mai sus sunt ilustrate în figurile ce urmeaz (4.8, 4.9 i
4.10). Mai sus a fost men ionat c suma geometric a celor trei
t.e.m. este egal cu zero. Este simplu s ne convingem în aceasta,
adunând vectorii EA i EB , care în sum vor da un vectorul egal ca
rime cu EC dar de sens contrar: EA + EB = – EC .
O b s e r v a i i : 1.În figura 4.7 nodurile A, B i C corespund noduri-
lor 1, 2 i 3 din figurile 4.5 i 4.6; deci vom avea, respectiv U12 =
U AB ; U23 = U BC ; U31 = U C A.
2. În unele surse de specialitate m rimile complexe (fazorii) se
noteaz nu subliniat ci pe partea superioar a literei respective (ca
în figura 4.9).
3. În figura 4.8 cu litera A este notat borna „început înf urare” iar
cu litera X – „sfâr it înf urare” faza A; respectiv B – Y faza B i C
– Z faza C.
Este periculoas conectarea incorect a înf ur rilor în cazul cone-
xiunii în triunghi. În figura 4.11 este dat una dintre variantele in-

Fig. 4.10. Schema unei conexiuni Fig. 4.11. Diagrama vectorial în

incorecte a înf ur rilor generatorului. cazul conexiunii incorecte.

corecte posibile, când sfâr itul primei faze X este corect legat cu
începutul fazei a doua B dar sfâr itul aceste faze Y nu este legat cu
începutul fazei a treia C, el este legat cu sfâr itul acesteia Z iar
începutul fazei C este legat cu începutul fazei A. Ca rezultat, t.e.m.
EC nu se adun cu celelalte tensiuni, ci se scade. Tensiunea elec-
tromotoare rezultant poate fi determinat din diagrama vectorial
(figura 4.11) unde s-a realizat adunarea vectorilor EA , EB i – EC .
206
 Valentin G U

Suma acestor trei vectori este egal cu valoarea dubl a vectorului

EC : EA + EB – EC = – 2 EC . Astfel, t.e.m. a conturului închis al
înf ur rilor generatorului are valoarea absolut egal cu valoarea
dubl a tensiunii de faz , ceea ce în condi iile rezisten ei conducto-
rilor foarte mici este echivalent cu scurtcircuitul înf ur rilor.
Curen ii de linie i de faz .
Curen ii I1, I2 i I3 care circul în conductoarele liniei (figura 4.7) se
numesc curen i de linie, iar cei care circul prin impedan ele de
faz ale receptorului (I12, I23 i I31) sunt curen i de faz .
Curen ii de faz . Majoritatea receptoarelor trifazate întâlnite în
industrie sunt receptoare echilibrate (în literatura de limb rus se
numesc simetrice), deoarece au impedan e de faz egale prin
construc ie:
Z12= Z23=Z31= Z = Zej = Z (cos + j sin ) = R + j X . (4.13)
Curen ii de faz ai receptorului, care formeaz un sistem simetric,
în acest caz sunt:
U12 Uf Uf Uf
–j –j
I12 = = = = e = If e ;
j
Z12 Z Ze Z
U23 aUf
I23= = = a I12 ; (4.14)
Z23 Z
U31 a*Uf
I31= = = a*I12 .
Z31 Z

În figura 4.12 este reprezentat diagrama fazorial a tensiunilor i

curen ilor (de faz i de linie) pentru un receptor inductiv ( > 0).
Curen ii de linie. Ace ti curen i se determin în func ie de curen ii
de faz , folosind prima teorem a lui Kirchhoff în nodurile 1, 2 i 3
(sau A, B i C ):

207
 Valentin G U

I1 = I12 – I31 ;
I2 = I23 – I12 ; (4.15)
I3 = I31 – I23 .

Curen ii de linie formeaz de ase-

menea un sistem simetric, având
valoarea efectiv :
Fig. 4.12. Diagrama fazorial a
Il = 3 If , tensiunii i curen ilor.
(Il = 2 If cos / 6 = 2 If 3 /2 = 3 If ) a a cum rezult din diagrama
fazorial .
În concluzie : pentru conexiunea în triunghi sunt adev rate rela iile
Ul = Uf i Il = 3 If . (4.15)

4.2.2. Conexiune în stea (Y)

Reducerea num rului conductorilor liniei în cazul conexiunii în stea
a înf ur rilor unui generator trifazat poate fi urm rit iar i
utilizând figura 4.5. Cele trei conductoare „de întoarcere” ale curen-
ilor conectate la bornele 1 , 2 i 3 se pot înlocui cu unul singur de-
numit conductor de nul, prin care circul curentul total al celor trei
conductoare. Se ob ine circuitul din figura 4.9 în care se reg se te
un punct comun (de obicei notat prin O) celor trei înf ur ri de faz
ale generatorului trifazat, denumit punctul neutru al generatorului.
Impedan ele de faz ale receptorului prezint i ele o born comun
N care poart numele de punct neutru al receptorului. Cele dou
puncte neutre sunt legate între ele prin conductorul neutru pe unde
circul curentul I0.
Curen ii de linie i de faz .
Curen ii prin celelalte conductoare ale liniei, denumi i curen i de li-
nie sunt în acela i timp i curen i de faz deoarece circul i prin
impedan ele de faz ale receptorului. Dac generatorul trifazat
dezvolt t.e.m. ce alc tuiesc un sistem simetric, iar impedan ele de

208
 Valentin G U

faz ale receptorului sunt identice (receptorul este echilibrat sau si-
metric), curen ii de faz ai receptorului formeaz i ei un sistem
simetric de m rimi sinusoidale. Curentul prin conductorul de nul,
dat de prima teorem Kirchhoff,
respectiv
I0 = I1 + I2 + I3 , (4.16)
trebuie s fie nul, deoarece în vi-
rtutea simetriei I1 + I2 + I3 = 0.
Conductorul neutru nefiind par- Fig. 4.13. Curen ii i t.e.m. de faz i
curs de curent, poate fi înl turat de linie în conexiune stea.
(figura 4.14) f a modifica prin
aceasta valorile poten ialelor punctelor neutre O i N , care continu
fie egale i în absen a conductorului. Se poate deci scrie
UNO = VN – VO = 0. (4.17)
Tensiunile de linie i de faz .
Tensiunile de faz ale generatorului în cazul conexiunii în stea, ega-
le cu t.e.m. induse în înf ur rile de faz , continu s fie egale cu
tensiunile de faz ale receptorului respectiv:

Fig. 4.14. Fig. 4.15. Diagrama fazorial a

unui receptor echilibrat inductiv.

U 10 = U 1N = E1 = E = Uf ;
U 20 = U 2N = E2 = aE = aUf ; (4.18)
U 30 = U 3N = E3 = a*E = a*Uf .

209
 Valentin G U

Tensiunile de linie, diferite de data aceasta de tensiunile de faz se

deduc din teorema doi Kirchhoff; astfel, pentru conturul închis indi-
cat în figura 4.14 se poate scrie:
0 = – U 10 + U 12 + U 20 .
De aici rezult :
U 12 = U 10 – U 20 . (4.19)
Permutând circular indicii, pot fi ob inute i celelalte dou tensiuni
de linie:
U 23 = U 20 – U 30 ;
U 31 = U 30 – U 10 .
Diagrama fazorial a tensiunilor i curen ilor pentru un receptor
echilibrat, inductiv, este reprezentat în figura 4.15 de unde se poate
deduce:
U 12 = U 23 = U 31 = U l = 2 U 30 cos / 6 = 2 3 /2 Uf = 3 Uf .
În concluzie: în cazul conexiunii în stea a impedan elor unui recep-
tor echilibrat alimentat cu tensiuni ce formeaz un sistem simetric
sunt adev rate rela iile
If = Il i Ul = 3 Uf . (4.20)

4.3. PUTERILE ÎN SISTEME TRIFAZATE

4.3.1. Conexiunea în triunghi

Puterea aparent complex la bornele receptorului trifazat echilibrat
alimentat cu tensiuni ce formeaz un sistem simetric este:
Sb = U12 I12* + U23 I23* +U31 I31* . (4.21)
(aici i în continuare indexul „b” înseamn la borne)
Pentru tensiuni de faz (linie) date
U12 = U f ; U23 = a U f ; U31 = a* U f
i impedan ele egale, curen ii de faz sunt:
210
 Valentin G U

U12 Uf Uf
–j –j
I12 = = = e = If e ;
j
Z Ze Z

I23 = a I12 ; (4.22)

I31 = a* I12

Înlocuind (4.22) în (4.21) i, luând în considerare identitatea a a*=

a 2 = 1, pentru puterea aparent la borne se ob ine :

Sb = Uf If e j + a Uf ·a*If e j +Uf a*If a e j = 3 Uf·If e j =

= 3 Uf·If cos + j 3 Uf·If sin = Pb + jQb ,
de unde imediat urmeaz c
Pb = 3 Uf·If cos ;
Qb = 3 Uf·If sin ; (4.23)
Sb = 3 Uf·If .
În conexiunea triunghi Uf = Ul i If = 3 Il , expresiile puterilor se
pot scrie i exprimate prin tensiunea i curen ii de linie:
Pb = 3 Ul Il cos ;
Qb = 3 Ul Il sin ; (4.24)
Sb = 3 Ul Il .

4.3.2. Conexiunea în stea

În acest caz puterea aparent la bornele receptorului este:
Sb = U1N I1* + U2N I2* +U3N I3* . (4.25)
Folosind nota iile deja cunoscute
U1N = Uf ; U2N = aUf i U3N = a*Uf

211
 Valentin G U
–j
i I1 = If e ; I2 = a I1 i I3 = a *I1 ,
pentru puterea aparent se ob ine:
Sb = 3 Uf·If e j = 3 Uf·If cos + j 3 Uf·If sin = Pb + jQb ,
de unde rezult
Pb = 3 Uf·If cos ;
Qb = 3 Uf·If sin ; (4.26)
Sb = 3 Uf·If .
În aceast conexiune If = Il i Uf = Ul / 3 ; deci, substituind ob i-
nem:
Pb = 3 Uf·If cos ;
Qb = 3 Uf·If sin ; (4.27)
Sb = 3 Uf·If .

Vom finaliza acest capitol cu urm toarele comcluzii:

1. Consumatorii (receptorii) de energie electric ca i înf ur rile
generatorului se pot conecta în stea (figura 4.16) sau triunghi (figu-
ra 4.17).

Fig. 4.16. Schema conexiunii în stea (cu conductor de nul)

a receptorului de energie electric (re ea cu l mpi electrice).

212
 Valentin G U

2. Conexiunea în stea poate fi realizat cu patru conductori (re eaua

electric de iluminare) i cu trei conductori (consumatorii de putere
ca motoarele electrice, industria metalurgic etc.).
Sistemul cu 4 conductori este utilizat în toate cazurile când impe-
dan ele fazelor receptorului nu sunt identice (în aceste cazuri se
spune c sarcina este nesimetric ). Conductorul de nul în aceste
cazuri are rolul de a echilibra sistemul generator- receptor i prezen-
a lui este absolut necesar .
În cazul unei sarcini simetrice (sau echilibrate) cum este, de exem-
plu un motor asincron trifazat curen ii de faz sunt egali i defaza i
cu unul i acela i unghi în raport cu tensiunile de faz . Deci, siste-
mul de curen i de faz este simetric, suma lor geometric (I0) este
nul i respectivul conductor (de nul sau neutru) poate lipsi.
3. Conexiunea în triunghi este utilizat atât în cazul re elelor ele-
ctrice de iluminare (figura 4.17), cât i în cazul consumatorilor de
putere (motoarelor electrice). Este necesar în acest caz ca tensiunea
nominal a becurilor s fie egal cu tensiunea de linie a re elei.

Fig. 4.17. Schema conexiunii în triuncgi a consumatorului

(re ea electric de iluminare).
Motorul electric trifazat se conecteaz : în triunghi atunci când ten-
siunea de faz nominal este egal cu tensiunea de linie a re elei;
în stea – când tensiunea de faz nominal a motorului este de 3
ori mai mic decât tensiunea de linie a re elei.

213
 Valentin G U

CAPITOLUL 6

TRANSFORMATOARELE

6.1. N IUNI INTRODUCTIVE

T r a n s f o r m a t o r u l este un aparat electromegnetic static, care

serve te pentru convertirea unui sistem de curent periodic alterna-
tiv, denumit p r i m a r în alt sistem, cu alt tensiune i curent,
denumit s e c u n d a r , cu frecven a neschimbat . Astfel, la bornele
de intrare a transformatorului se aplic energia electric cu o tensiu-
ne U1 i un curent I1, iar dup transformare, la ie ire se ob ine ener-
giea electric cu o alt tensiune U2 i curent I2 .
În sistemele energetice moderne energia electric , produs la sta iile
termoelectrice situate în zone geografice cu resurse mari de c rbu-
ne, ei sau gaze naturale, la sta iile hidroenergetice construite pe
râurile mari sau, în final la sta iile atomice (marele... ip t al seco-
lului XX, dac n-ar fi i ultimul!) este transmis la distan e mari i
foarte mari (mii de km).
Pentru ca aceast transmitere (transportare) a energiei electrice s
fie eficace din punct de vedere economic, este necesar ca tensiunea
în linia de transmitere s fie cât mai înalt (zeci i sute de KV), iar
în zona de consum – coborât pân la nivelul necesar consumato-
rului. Transformatoarele sunt exact acele aparate care realizeaz
aceste transform ri. Dac se ine cont c energia electric ob inut
la sta iile electrice, în procesul de transportare spre consumatori
suport trei i chiar patru transform ri, devine clar c aceste
dispozitive – transformatoarele, trebuie s posede un r a n d a m e n t
cât mai înalt.

214
 Valentin G U

6.2. PRINCIPIUL DE FUNC

IONARE I CONSTRUC IA
TRANSFORMATORULUI MONOFAZAT

Principiul de func ionare a transformatorului se bazeaz pe fenome-

nul induc iei mutuale (Capitolul 2). Schema simplificat i cons-
truc ia transformatorului monofazat este dat în figura 6.1. Pe un
miez magnetic din tole de o el de
transformator (cu 4 – 5% de Si),
acoperite bilateral cu lac izolator
sunt instalate bobinele (înf ur -
rile) 1 i 2. De la re eaua de ali-
mentare energia electric se apli-
la bornele înf ur rii 1 care se
nume te î n f u r a r e p r i m a -
. Puterea P1 este p u t e r e a
p r i m a r sau puterea aplicat la
intrarea transformatorului.
Înf urarea 2 se leag la recepto-
rul de energie (consumatorul) Z
i se nume te s e c u n d a r , iar
Fig. 6.1. Schema unui transformator
puterea P2 – p u t e re s e c u nd a - monofazat.
sau p u t e r e a l a i e i r e .
De obicei, tensiunile înf ur rilor nu sunt egale. Înf urarea prev -
zut pentru tensiuni mari se nume te î n f u r a r e d e t e n s i u n e
î n a l t (TÎ) iar cealalt – î n f u r a r e d e t e n s i u n e j o a s
(TJ). Fiecare înf urare a transformatorului monofazat (TMF) este
alc tuit din dou jum i instalate pe coloane diferite ale miezului
i legate între ele astfel, încât for ele magnetomotoare (f.m.m.) s se
adune i s creeze un flux magnetic comun. Cea mai mare parte a
acestui flux se închid în miezul 3 i se nume te f l u x u t i l (4).
Acest flux str bate ambele înf ur ri. O parte a fluxului magnetic,
care se închide prin aer i este legat doar cu o înf urare (5 sau 6),
este numit f l u x d e d i s p e r s i e al respectivei înf ur ri. În figu-
ra 6.1 înf ur rile, primar i secundar sunt prezentate aparte,
pentru a nu complica schema. În realitate aceste înf ir ri se
215
 Valentin G U

instaleaz concentric: de tensiune joas mai aproape de miez, de

tensiune înalt – mai departe de el.

Fig. 6.2. Montarea miezului Fig. 6.3. Pozi ionarea tolelor

magnetic al transformatorului. la montarea miezului.
Transformatorul se nume te c o b o r â t o r , dac tensiunea primar
este mai mare decât cea secundar (U1 U2); în caz contrar, dac
U1 U2 transformatorul este r i d i c t o r . La TMF capetele (born-
ele) înf ur rii de tensiune înalt se noteaz cu A i X, iar de tensi-
une joas – a i x. La transformatoarele trifazate (TTF) bornele
înf ur rilor se noteaz , începutul i sfâr itul: A, B, C i respectiv X,

Fig. 6.4. Sec iunea coloanelor Fig. 6.5. Transformator

unui transformator. tip blindat.
Y, Z – de tensiune înalt i a, b, c i x, y, z – de tensiune joas . În fi-
gura 6.2 este dat montarea miezului magnetic, iar pozi ionarea
tolelor de o el în miez – în figura 6.3. Grosimea tolelor este de 0,5 –
0,35 mm, forma sec iunii transversale fiind dat în figura 6.4. Exis-
i transformatoare la care miezul magnetic prezint un circuit
magnetic r a m i f i c a t (figura 6.5). P a r a m e t r i i n o m i n a l i ai
transformatorului – puterea, tensiuna, curen ii, frecven a de lucru
sunt indica i pe pl cu a montat de uzina produc toare. Deoarece

216
 Valentin G U

transformatoarele au un randament înalt, puterile nominale ale

ambelor înf ur ri sunt condi ional egale: S1N = S2N .

6.3. MERSUL ÎN GOL AL TRANSFORMATORULUI MONOFAZAT

Dac la bornele de intrare (A – X ) a înf ur rii primare 1 (figura

6.1 i 6.6) se aplic tensiunea nominal U1 iar întrerup torul P2 este
dezlegat, atunci se realizeaz un regim care se nume te r e g i m u l
d e m e r s î n g o l al transformatorului.
Tensiunea primar U1 aplicat la bornele înf ur rii primare AX cre-
eaz curentul alternativ al regimului de mers în gol Ig care nu dep -
te 4 – 10% de la valoarea nominal a curentului. Acest curent
poate fi considerat alc tuit din dou componente: cea reactiv Ig r
care sus ine fluxul magnetic M i cea activ Ig a care este propor i-
onal pierderilor în transformator la mersul în gol, adic

2 2
Ig = Ig r + Ig a .

Deoarece curentul mersului în gol Ig este foarte mic în compara ie

cu curentul nominal, sunt neglijabile pierderile puterii la înc lzirea
2 2
înf ur rii primare Ig r , considerând puterea P1 = Pfer + Ig r Pfer
drept p u t e r e d e s i p a t î n f i e r (puterea pierderilor în miezul
magnetic de o el).
Fluxul magnetic al transformatorului este creeat de f.m.m. Igr w1,
dar, deoarece curentul Ig a 0,1 Ig , drept f.m.m. poate fi acceptat
Fg = Ig w1. În figura 6.7 este reprezentat diagrama fazorial a regi-
mului de mers în gol, unde într-o direc ie aleas voluntar este depus
vectorul curentului de mers în gol Ig i în faz cu el – valoarea
maximal a fluxului pulsator M. Acest flux inducteaz în înf u-
rile primar i secundar t.e.m.:
E1 = 4,44 f w1 M (6.1)
i
E2 = 4,44 f w2 M . (6.2)

217
 Valentin G U

Aceste t.e.m. sunt defazate în urma fluxului M cu 90°. Fluxul de

dispersie 1d al înf ur rii primare, care este în faz cu curentul in-
ducteaz în înf urare t.e.m. de dispersie, defazat în urma curen-
tului cu 90°:

Fig. 6.7. Diagrama fazorial

a regimului de mers în gol
al transformatorului.
Fig. 6.6. Schema conect rii
transformatorului monofazat.
E1d = 4,44 f w1 1d . (6.3)
Anterior a fost ar tat (Capitolul 3) c
E1d =I1 L = I1g x1 , (6.4)
unde x1 este r e z i s t e n a i n d u c t i v a înf ur rii primare cre-
eat de fluxul de dispersie a acestei înf ur ri.
derea de tensiune I1g x1 în bobina (înf urarea) primar la mersul
în gol este mai mic de 0,5 % U1 i din acest motiv poate fi neglija-
. În acest caz, dac se consider c Ig x1 0, în conformitate cu
teorema doi Kirchhoff valorile instantanee ale tensiunii i t.e.m.
sunt egale între ele i defazate cu 180°, adic
u1 = – e 1 .
218
 Valentin G U

Deoarece
u1 = U1M sin t,

e1 = – U1M sin t = U1M sin ( t + 180°).

Prin urmare, valorile efective ale tensiunii i t.e.m. sunt egale
U1 = E1 = 4,44 f w1 M

i se afl în antifaz (figura 6.7), dac E1d este neglijat .

Curentul I2 i c derea de tensiune în bobina secundar sunt egale
cu zero, de aceea valorile instantanee ale u2 i e2 sunt egale i, prin
urmare
U2 = E2 = 4,44 f w2 M .
Raportul num rului de spire sau al t.e.m. al celor dou înf ur ri es-
te denumit c o e f i c i e n t d e t r a n s f o r m a i e i este egal:

E1 4,44 f w1 M w1
k= = = . (6.5)
E2 4,44 f w2 M w2
Acest coeficient se calculeaz de obicei ca raportul tensiunilor în
regimul mersului în gol, neglijând c derile de tensiune în bobine:

U1g
k= . (6.6)
U2g

6.4. FUNC IONAREA TRANSFORMATORULUI SUB SARCIN I

DIAGRAMA FOR ELOR MAGNETOMOTOARE

Dac se conecteaz (închide) întrerup torul P2 când este închis i

P1, atunci la bobina secundar se leag consumatorul de energie
(sarcina) z. Sub efectul t.e.m. E2 în circuitul secundar se stabile te
curentul I2, valoarea efectiv i sensul c ruia, conform legii lui
Lentz este de a a natur c sus ine neschimbat fluxul de transforma-
ie M. Prin urmare, în prezen a sarcinii fluxul M este format în

219
 Valentin G U

urma ac iunii comune ale for elor magnetomotoare (f.m.m) ale am-
belor înf ur ri:
F1 + F2 = Fg , (6.7)
i în a a mod, încât f.m.m. r mâne constant i aceia i ca i în
regimul de mers în gol, Fg . Tensiunea electromotoare E1 este pro-
por ional M (E1 M) iar, deoarece c derea de tensiune I1 z1 (2
2,5%) U1n, aceasta poate fi neglijat i atunci E U i M U1n .
De aici urmeaz c fluxul magnetic, în cazul tensiunii primare nes-
chimbate, este practic constant i continu constant în orice regim
de func ionare a transformatorului. Diagrama vectorial a f.m.m.
este reprezentat în figura 6.8. Fluxul magnetic M se afl în faz
cu f.m.m. Fg . În faz cu curentul I2 defazat în urma t.e.m. E2 cu
unghiul 2, este ar tat F2. Ca f.m.m. Fg s i men in valoarea sa,
bobina primar trebuie s creeze o
f.m.m egal cu:
F1 = Fg + (– F2).
În acest caz, dac curentul I1 al
bobinei primare în momentul dat
are sensul de la începutul bobinei
spre sfâr itul ei, curentul I2 al bobi-
nei secundare este direc ionat de la
sfâr itul bobinei spre începutul ei i
odat cu cre terea curentului I2 în
mod automat trebuie s creasc i
curentul I1. Factorul (sau coefici-
entul) de putere cos 1, foarte mic
la mersul în gol (cos 1 0,1) cre te Fig. 6.8. Diagrama vectorial
cu majorarea sarcinii pe contul ale f.m.m a transformatorului.
componentei active a curentului I2
(unghiul 1 este mai mic decât g).
Dac este neglijat Fg relativ mic i se consider c F1 = F2, adic
I1 w1 = I2 w2, atunci

220
 Valentin G U

I1 w2 1 E2
= = = . (6.8)
I2 w1 k E1
adar, curen ii în transformator sunt inverspropor ionali t.e.m.

6.5. MODIFICAREA TENSIUNII TRANSFORMATORULUI

SUB SARCIN

În transformator, ca i în generatorul electric trebuie s se cunoasc

devierea tensiunii la bornele înf ur rii secundare, în procesul de
trecere de la regimul de mers în gol la cel de sarcin nominal .
Aceast deviere poate fi calculat în conformitate cu formula:
U2g – U2n
U%= 100 % (6.9)
U2n
i se nume te d e v i e r e a î n p r o c e n t e a t e n s i u n i i t r a n s f o -
r m a t o r u l u i . Aceast m rime, la un curent I2 = I2n i un cos 2 = 1
alc tuie te (2 – 3%) U2 n.
În figura 6.9 este reprezentat dia-
grama fazorial a transformatorului
sub sarcin , din care urmeaz cu cla-
ritate c t.e.m. a bobinei primare E1
este mai mic dec t în cazul mersului
în gol cu m rimea c derii de tensiune
I1 z1 , deoarece
U1n = – E1 + (I1 r1 + I1 x1).
Cu mic orarea E1 se mic oreaz flu-
xul M i t.e.m. a bobinei secundare
devine mai mic decât în cazul mer-
sului în gol, adic E2 E2g. Tensi-
unea U2 a bobinei secundare a tran-
sformatorului sub sarcin se ob ine în Fig. 6.9. Diagrama fazorial a
transformatorului sub sarcin .
urma sc derii valorii c derii de tensi-
une în bobina secundar , dar nu din

221
 Valentin G U

t.e.m. a mersului în gol E2g, ci din t.e.m. a transformatorului sub

sarcin E2, adic
U2 = E2 – (I2 r2 + I2 x2) ,
unde x2 este rezisten a inductiv , provocat de fluxul de dispersie a
înf ur rii secundare. Astfel, formula (6.9) ia în considerare
pierderile de tensiune în ambele bobine.

6.6. PUTEREA PIERDERILOR ÎN BOBINELE TRANS-

FORMATORULUI SUB SARCIN

Puterea pierderilor în bobinele transformatorului depinde de curen-

ii I1 i I2 , de rezisten ele active ale bobinelor r1 i r2 , fiind egal cu
2 2
P0 = I1 r1 + I2 r2 .
Aceast putere poate fi determinat în urma e x p e r i m e n t u l u i
d e s c u r t c i r c u i t a r e a transformatorului, care se poate realiza
conform schemei din figura 6.6 (sau 6.11) cu condi ia c bobina
secundar se scurtcircuiteaz ; bobinei primare în acest caz i se
aplic o tensiune Usc, la care în ambele înf ur ri se instaleaz
valorile nominale ale curen ilor I1n i I2n (schemele experimentelor
de mers în gol i a scurtcircuit rii sunt reprezentate în figura 6.10 i
respectiv 6.11).

Fig. 6.10. Schema experimentului Fig. 6.11. Schema experimentului

de mers în gol al transformatorului. de scurtcircuitare al transformatorului.
Tensiunea Usc se nume te t e n s i u n e d e s c u r t c i r c u i t a r e , ea
nu dep te (5 – 10 %) U1 n i întotdeauna este indicat pe pl cu a
transformatorului. În aceast experien este indiferent, care bobin
se consider primar .
adar, puterea circuitului de alimentare m surat în acest experi-

222
 Valentin G U

ment se consum în acoperirea pierderilor în bobine Pb. n i a pierde-

rilor în fier Pf. n care, din cauza induc iei Bsc foarte joase sunt atât de
mici, încât pot fi neglijabile. Puterea total în cazul scurtcircuitului
este:
Psc. n = Pb. n + Pf. n Pb. n . (6.10)
Prin urmare, pierderile sumare ale transformatorului sub sarcin , la
valori nominale ale curen ilor i valoarea nominal a tensiunii
P = Pb. n + Pf. g . (6.11)

6.7. TRANSFORMATORUL TRIFAZAT (TTF)

La substan iile de distribuire a energiei electrice sunt utilizate

t r a n s f o r m a t o a r e l e t r i f a z a t e . Schema unui astfel de trans-
formator este reprezentat în figura 6.12. Miezul magnetic al trans-
formatorului este alc tuit, ca i în cazul precedent (§ 6.2) din tole de
el, montate conform schemei dinfigura 6.13. Pe fiecare dintre cele

Fig. 6.13. Pozi ionarea tolelor

la montarea miezului.

Fig. 6.12. Transformatorul Fig. 6.14. Diagrama f.m.m. ale

trifazat. transformatorului trifazat.

223
 Valentin G U

trei coloane se instaleaz (în mod concentric) înf ur rile, primar

i secundar a unei faze AX i ax; BY i by; CZ i cz. Pentru simpli-
ficare, în figura 6.12 bobinele primare i secundare sunt prezentate
aparte pe coloane.
Conform standardelor, înf ur rile primere i secundare se leag în
stea – Y i triunghi – , alc tuind sisteme trifazate: Y / YN – stea-
stea cu nod nul scos în eviden (cu conductor neutru); Y / –
stea-triunghi i YN / – stea cu nod nul-triunghi. În num tor este
notat bobina de t e n s i u n e î n a l t (TÎ) i în numitor – cea de
t e n s i u n e j o a s (TJ).
Considerând aparte fluxurile creeate de f.m.m. FA = IA wA , FB
= IB wB i FC = IC wC se poate observa c fluxul magnetic al fazei
AX (figura 6.11) se închide prin coloanele B i C, al fazei BY – prin
A i C i al fazei CZ – prin coloanele A i B. Existen a simultan a
curen ilor în toate cele trei faze însumeaz aceste f.m.m., a a cum
este demonstrat în figura 6.14.
Pl cu a cu datele transformatorului con ine, afar de schema de
conectare a bobinelor înc g r u p u l d e l e g t u r i notat cu cifre;
de exemplu, Y / YN - 0 sau Y / -11. Grupul este un indicator al
unghiului de defazaj dintre t.e.m. de linie a bobinei TJ fa de t.e.m.
de linie a bobinei TÎ, m surat în sensul acului de ceasornic. Drept
unitate de m sur este luat unghiul de 30°; pentru grupul „0” defa-
zaajul este nul, iar pentru grupul 11 – 330°. Pentru un consumator
de energie electric acest defajaz nu prezint interes, el fiind impor-
tant în cazul leg rii transformatoarelor în paralel.
În multe cazuri practice re eaua cu tensiunea U1 trebuie s alimen-
teze simultan altele dou re ele cu tensiuni diferite, U2 i U3. Pentru
aceasta sunt necesare dou transformatoare, cu coeficien ii de
transformare k1 = U1/ U2 i k2 = U1/ U3 . În acest scop folosesc i
un singur transformator, cu o înf urare primar de TÎ i dou
înf ur ri secundare: de tensiune medie (TM) i joas (TJ). Un ast-
fel de transformator se nume te t r a n s f o r m a t o r c u t r e i b o -
b i n e ; de exemplu, transformatorul trifazat cu puterea S = 6300
kV·A i tensiunile TÎ – 121 kV, TM – 38,5 kV i TJ – 11 kV.

224
 Valentin G U

Înf ur rile transformatoarelor cu trei bobine se leag conform

schemei Y N / YN / - 0 -11 sau Y N / / - 11 -11.
Puterea nominal a înf ur rilor este identic . Transformatorul cu
trei bobine este mai economicos, decât dou transformatoare cu
dou bobine, aparte. Transformatoarele cu mai multe bobine au o
bobin primar i câteva bobine secundare, func ie de num rul
circuitelor între inute i alimenteaz receptoare radio, televizoare,
magnetofoane etc. Bobinele se calculeaz func ie de tensiunea dat .

6.8. REGLAREA TENSIUNII TRANSFORMATORULUI

Reglarea tensiunii generatorului se efectueaz prin modificarea

corentului de excita ie, adic în urma modific rii fluxului magnetic
i a t.e.m. În transformator, la o tensiune a bobinei primare U1n,
fluxul magnetic M i t.e.m. sunt, practic constante i modificarea
(reglarea) tensiunii secundare este posibil doar prin modificarea
coeficientului de transformare. În figura 6.15 este dat schema unui
transformator la care bobinele de TÎ a fiec rei faze au câteva puncte
de acces legate la comutatorul C in-
stalat în rezervorul de r cire al tran-
sformatorului. Maneta acestui co-
mutator se afl pe capacul rezervo-
rului. Ramific rile sunt realizate
astfel încât s modifice coeficientul
de transformare cu ± 5 %. Dac
tensiunea în re eaua de alimentare
din careva motive coboar sub cea
nominal , atunci cu ajutorul C se
mic oreaz num rul de spire (pozi-
ia III a comutatorului) pentru ca te-
nsiunea secundar s se men in la Fig. 6.15. Schema TTF cu bobine
nivelul celei nominale. i invers, în de TÎ ramificate.
caz c tensiunea re elei de alimenta-
re este peste cea nominal (pozi ia I a comutatorului C). Comuta-
iile de rigoare se fac când transformatorul este deconectat, ceea ce
225
 Valentin G U

genereaz întrerupere de energie i un anumit grad de furie din par-

tea consumatorilor. Pentru reglaj de tensiune sub sarcin se folosesc
instala ii speciale de comutare.

6.9. AUTOTRANSFORMATOARE

A u t o t r a n s f o r m a t o r este numit aparatul (transformatorul) la ca-

re o parte din înf urare apar ine simultan i circuitului primar, i
celui secundar. În figura 6.15 sunt reprezentate diverse variante de
astfel de aparete. Utilizarea lor este convenabil atunci, când coefi-
cientul de transforma ie se încadreaz în limitele 0,5 k 2.

Fig. 6.16. Scheme de variante autotransformatoare.

Autotransformatoarele sunt utilizate pentru a realiza leg tura între
re elelle de TÎ 500 i 220 kV, la pornirea motoarelor sincronice i
asincronice, ca regulatoare de tensiune în condi ii de laborator etc.
Func ioneaz autotransformatoarele în felul urm tor. La alimenta-
rea bobinei primare AX din re eaua de c.a. (figura 6.16, a), în mie-
zul magnetic se creeaz fluxul respectiv care inducteaz t.e.m. E1.
Pe segmentul ax care este în acest caz bobin secundar , se stabile-
te o tensiune propor ional num rului de spire ale acestuia. Curent-
ul circuitului secundar I2 parcurge segmentul ax, iar curentul I1 –
toat bobina AX. Astfel, în cazul direc iei contrare a curen ilor
primar i secundar, segmentul ax este parcurs de diferen a lor Iax =
I1 - I2 , iar aceasta permite fabricarea bobinei din conductor cu
grosime mai mic . Autotransformatorul dat în figura 6.16, a este

226
 Valentin G U

unul coborâtor, deoarece w1 w2; dac tensiunea U1 se aplic pe

segmentul ax al bobinei, el va fi ridic tor pentru c w1 w2 . În
figura 6.16, b este prezentat un autotransformator trifafzat cobo-
râtor.
Exist i autotransformatoare cu coeficient de transformare ce poate
fi modificat (figura 6.16, c), astfel încât permite reglarea tensiunii
de la 0 pân la 1,1 U1 n . Accese suplimentare la bobina primar per-
mit cuplarea transformatorului la re ele cu tensiunile 127 i 220 V;
o rol de contact – clema X se rostogole te pe un sector golit de izo-
la ie al suprafe ei bobinei primare, ob inându-se o reglare lin a ten-
siunii secundare, cu un interval mai mic de 1V.
Dezavantajul tuturor autotransformatoarelor const în leg tura elec-
tric a bobinelor de TÎ i TJ. La tensiune înalt coeficientul de tran-
sforma ie se alege mai mic de 2 – 2,5 deoarece izola ia circuitului
secundar fa de p mânt trebuie s fie a a ca i a circuitului primar.
Avantajul lor const în economisirea metalului (mai pu in cupru) la
fabricarea bobinelor, mici pierderi la înc lzire i, prin urmare un
randament mai înalt în compara ie cu transformatoarele obi nuite.

6.10. TRANSFORMATOARE PENTRU SUDAREA

CU ARC ELECTRIC

Transformatoarele obi nuite nu sunt utile sub nici o form pentru a

fi utilizate în cazul aliment rii aparatelor de sudare cu arc electric,
din simplu motiv c înaintea ap-
rinderii arcului i scurtcircuit rii
electrozilor apare un curent inad-
misibil de mare ce dep te cure-
ntul nominal de 15 – 20 de ori! În
acest tip de transformatoare tensi-
unea secundar se modific de la
U2 g = 70 V la mersul în gol pân
la U2sc = 0 la scurtcircuitare, când
Fig. 6.17. Caracteristica extern
electrodul se atinge de corpul ce a transformatorului de sudare cu arc.
se sudeaz .
227
 Valentin G U

Curentul I2sc nu trebuie s dep easc curentul de lucru mai mult

decât cu 20 – 40 %. Caracteristica exterioar a acestor transforma-
toare trebuie s fie în c dere brusc (figura 6.17). În a a caz, chiar
dac varia iile tensiunii, din cauza rezisten ei inconstante a arcului
este mare, curentul va fi cvasiconstant, ce pentru o calitate satis-
toare a sud rii este absolut necesar. Ob inerea unor astfel de
caracteristici este posibil în transformatoarele, bobinele c rora
posed fluxuri magnetice disipate dis mari, transformatoarele com-
plectate cu un reactor aparte sau dotate cu o bobin suplimentar
plasat pe miezul magnetic comun .
În prima variant constructiv (figura 6.18, a) înf urarea primar 1
este calculat pentru tensiunea standard U1 = 220 sau 380 V. În-
urarea secundar 2, legat consecutiv cu o bobina reactiv aparte

a b
Fig. 6.18. Transformator pentru sudarea cu arc.
3, are la mersul în gol tensiunea U2g = 70 V i la un curent secundar
nominal I2n – tensiunea de U2 30 V. Curentul de sudare ce curge
între electrodul 5 i detaliul sudat 4 se modific prin varia ia inters-
ti iului de aer 6 al bobinei 3, deplasând partea mobil a miezului 7.
În a doua variant constructiv (figura 6.18, b) bobina reactivv 3 i
înf urarea secundar 2, amplasate pe un miez comun sunt legate
magnetic. Partea mobil a miezului magnetic 7 are aceea i destina-
ie ca i în cazul precedent (figura 6.18, a).
Randamentul transformatoarelor de sudare alc tuie te 83 – 90%, iar
cos = 0,52 0,62.

228
 Valentin G U

6.11. TRANSFORMATOARE PENTRU M SURARE

Acest tip de transformatoare este utilizat în circuitele de c.a., pentru

rgirea limitelor de m surare . Afar de aceasta, aceste transforma-
toare asigur securitatea persoanelor tehnice, izolând aparatele de
surare, bobinele releurilor etc. de circuitele de tensiune înalt . O
schem de conectare a ampermetrului, voltmetrului i contorului de
energie prin intermediul transformatorului de m surare este dat în
figura 6.19. Circuitele de tensiune ale aparatelor sunt conectate la
bobina secundar a tranaformatorului de m surare (în tensiune),
fiind bobina primar a acestuia legat la re eaua de tensiune înalt
A, B, C. Bobina secundar este calculat la tensiunea nominal de
100 V. Aspectul exterior al unui astfel de transformator este dat în

Fig. 6.20. Transformator de

surare în tensiune.

Fig. 6.19. Conectarea Transfor- Fig. 6.21. Transformator de

matorului i a aparatelor de m surare. surare în curent.
figura 6.20. În scopul protec iei transformatorului de scurtcircuit ri
accidentale, în circuitele ambelor înf ur ri se instaleaz suguran e
fuzibile. Coeficientul de transformare kU = U1/U2 = w1/ w2 poate fi
considerat constant doar în limitele puterii nominale. În acest caz

229
 Valentin G U

U1 = kU / U2 (6.12)
i se m soar cu o eroare admisibil .
Circuitele ampermetrului, wattmetrului i contorului de energie,
lagate consecutiv se conecteaz la bobina secundar a transformato-
rului de curent. Aceste bobine sunt calculate la un curent nominal
de 5 A (figurile 6.19 – 6.21). Bobinele primare ale transformatoru-
lui care alteori au doar o spir – dou , se leag consecutiv în circu-
itul curentului ce se m soar ; coeficientul lui de transforma ie
I1 w2
kI =
I2 w1
va fi neschimbat doar atunci, când rezisten a sumar a bobinelor
aparatelor i a conductorilor de leg tur nu este mai mare, decât
valoarea admis pentru transformatorul dat. În acest caz
I1= kI I2 . (6.13)
În circuitele secundare ale transformatorului siguran e fuzibile nu se
pun, deoarece fuzibilul ars ar conduce la dispari ia f.m.m. F2 , cu F1
neschimbat . Deoarece aceste f.m.m. în procesul de func ionare
normal au sens contrar i dau în sum o f.m.m. rezultant Fx foarte
mic (figura 6.8), dispari ia componentei F2 provoac o cre tere
brusc a Fx pân la valoarea F1. Ca rezultat, fluxul magnetic al tran-
sformatorului i t.e.m. a bobinei secundare întrerupt (dezlegat , în
urma fuzibilului ars) vor cre te pân la valori periculoase (este
posibil supraînc lzirea miezului magnetic, str pungerea izola iei i
marea persoanelor de serviciu). Atunci când transformatoarele
de m surare se conecteaz la re eaua de tensiune înalt , bobinele lor
secundare i carcasa se leag (obligatoriu!) la p mânt. Schema utili-
rii transformatoarelor de m surare i modul de legare a aparatelor
respective este reprezentat în figura 6.19.

230
 Valentin G U

6.12. RANDAMENTUL TRANSFORMATOARELOR

R a n d a m e n t u l t r a n s f o r m a t o r u l u i prezint raportul puterii

active utile furnizate sau a puterii la ie ire P2 i a puterii active P1
oferite la intrare:
P2 P2
= 100 % = 100 %, (6.14)
P1 P1 + Pf + P0
unde Pf prezint pierderile în fier (miezul magnetic) care se deter-
min din experimentul de mers în gol (§6.3); P0 – pierderile în
bobinele transformatorului, determinate în urma experimentului
scurtcir (§ 9.6 i figurile 6.10, 6.11).
Randamentul transformatorului depinde de modul de utilizare (de
sarcin ), deoarece pierderile în fier sunt permanente i constante, iar
pierderile în bobine sunt propor ionale cu p tratul curentului. Dac
raportul puterilor este S2 / Sn = ksar – coeficientul de sarcin , atunci
randamentul transformatorului se calculeaz ca :

P2 ksar S2n cos 2

= = 2 , (6.15)
P1 ksar S2n cos 2+ Pf + k sar P0n
unde P0n prezint pierderile în bobine la un curent nominal, care se
determin din experimentul scurtcircuit (figura 6.11).
Calculele i experien a practic denot c randamentul maxim al
transformatorului se ob ine în cazul unui coeficient de sarcin ksar
0,7 0,8 când pierderile în fier sunt identice pierderilor în bobine.

6.13. ÎNFIERBÂNTAREA I R CIREA TRANSFORMATOARELOR

În procesul de func ionare a transformatorului, în miezul magnetic

i înf ur rile lui se degaj o cert cantitate de c ldur care ridic
temperatura sumar a aparatului. Penrtu o func ionare satisf toare
(din considerente economice) i corect (din punct de vedere teh-
nic), aceast c ldur suplimentar trebuie s fie înl turat , cedat

231
 Valentin G U

mediului ambiant. În conformitate cu normele existente, sunt stabi-

lite valorile maxim admise de temperatur : pentru bobinele trans-
formatorului – 105 °C; pentru miezul magnetic – 110 °C; pentru
straturile superioare ale uleiului de r cire – 95 °C la temparatura
aerului mediului ambiant. Transformatoarele de mare putere dispun,

Fig. 6.22. Aspectul exterior al unui transformator de mare putere.

de regul , de r cire cu ulei special, ceea ce protejeaz bobinele de
umeditate i influen a d un toare a oxigenului din aer. Transforma-
torul are un rezervor din o el cu ulei mineral. La puteri de 20 – 30
kV·A rezervoarele se fabric netede, pentru puteri mai mari rezer-
vorul are aspectul unor evi, ceea ce permite o r cire mai eficient
(figura 6.22). Pe capacul superior al rezervorului se afl bornele
bobinelor lui, scoase prin izolatori de trecere. La puteri peste 100
kV·A, iar pentru tensiuni mai mari de 6300 V – puteri i mai mici,
este necesar prezen a unui conservator de ulei 1 care se une te cu
rezervorul printr-o eav (figura 6.22). La înc lzire nivelul uleiului

232
 Valentin G U

în conservatorul de ulei cre te, la r cire – invers, coboar . Capacita-

tea conservatorului trebuie s fie suficient pentru orice sarcini i
modific ri ale temperaturi aerului din mediul ambiant, în limitele
(– 35 + 35)°C. Nivelul uleiului este controlat printr-un indicator
de ulei. La puteri S 1000 kV·A transformatoarele sunt amenajate
cu o eav de e apament 2 conectat la rezervor i închis la
exterior cu o membran de sticl . În caz de avarie, gazele care se
formeaz la evaporarea uleiului sparg membrana de sticl ,
protejând astfel rezervorul de explozie.

233
 Valentin G U

CAPITOLUL 7

MA INI ELECTRICE DE CURENT CONTINUU

7.1. DESTINA IA MA INILOR DE CURENT CONTINUU.

M a i n i e l e c t r i c e se numesc aparatele care servesc pentru tran-

sformarea energiei mecanice în energie electric sau invers – a
energiei electrice în energie mecanic ; în primul caz acestea se
numesc g e n e r a t o a r e , iar în al doilea – e l e c t r o m o t o a r e .
Generatoarele de curent continuu servesc pentru alimentarea motoa-
relor electrice de curent continuu, a instala iilor de electroliz ,
pentru înc rcarea acumulatoarelor etc. Motoarele electrice de c.c.
sunt utilizate pentru ac ionarea mecanismelor ce necesit un cuplu
mare de rota ie (sau moment de rota ie) la lansare i un larg dia-
pazon al tura iilor, ca de exemplu: transportul electric (troleibus,
tranvai, locomotive electrice), ascensoare de min , laminoare. În
echipamente automatice ma inile de c.c. se folosesc ca motoare de
execu ie, ca m sur toare de tura ii, dispozitive de transfer semnale
etc. În dispozitivele speciale ale ma inilor-unealt motoarele de c.c.
permit o simplificare considerabil a schemelor de reglare a vitezei.

7.2. CONSTRUC IA MA INILOR DE C.C.

La baza func ion rii ma inilor de c.c. stau principiile i legile con-
siderate în capitolele precedente (Capitolul 2). În figura 7.1 este
reprezentat schema unei ma ini de c.c. cu doi poli. Ma ina este
constituit din c a r c a s a m a g n e t i c 1 i a r m t u r a r o t a t i v
(sau r o t o r u l ) 2. Pe carcasa magnetic sunt fixa i (cu uruburi)
solidar p o l i i 3, iar pe ace tea – b o b i n a de e x c i t a i e 4
spirele c reia wex sunt parcurse de curentul de excita ie Iex. For a
magnetomotoare (f.m.m.) a bobinei de excita ie egal cu Iex wex cre-
eaz fluxul magnetic de excitare ex care se închide prin poli, inter-
sti iul de aer dintre poli i rotor, prin rotor i carcasa magnetic .
234
 Valentin G U

Polii sunt construi i din tole de o el i corpul lor se termin cu

Fig. 7.1. Ma ina de c.c. cu doi poli.

Fig. 7.3. Schema ma inii de c.c.

Fig. 7.2. Polul ma inii de c.c. cu patru poli (cu 2 perechi, 2p).

p a p u c u l de pol 5, forma c ruia determin distribuirea induc iei

B0 în intersti iul de aer. Construc ia i n d u s u l i ma inii sau a r o –

a
b

d
c
e
Fig. 7.4. Construc ia rotorului ma inii de c.c.
t o r u l u i este dat în figura 7.4. Acesta prezint un cilindru 1
(figura 7.4, a) alc tuit din tole de o el tan ate (figura 7.4, d),
235
 Valentin G U

reciproc izolate i presate pe axul 2. În crest turile (anco ele) lui 3

se introduc conductorii bobinei indusului 4 (figura 7.4, b i c), care
se unesc între ei conform unei scheme consecutiv-paralele sau
mixte. Bobina indusului este izolat de crest turi i fixat cu ajuto-
rul unor clinuri sau b a n d a j e 5 . Pe axa ma inii 2 se instaleaz
solidar c o l e c t o r u l 6 , izolat electric de ax . Colectorul este al-

Fig. 7.5. Construc ia colectorului.

Fig. 7.6. Colectorul în sec ione.

Fig. 7.7. Perie i dispozitiv

portperie.
Fig. 7.8. Aspect general ma in c.c.
tuit din lamele cuneiforme 1 (în form de pan ) din cupru, reci-
proc izolate cu pl ci de micanit , a ezate pe o buc 2 i fixate cu
un urub de str ngere. Pe ridic turile lamelelor de colector 3 (denu-
mite „coco ei”) se sudeaz capetele conductorilor care alc tuiesc
înf urarea rotorului. Cu supraza a colectorului se afl în contact
periile 6 (figura 7.1) din c rbune sau grafit, la care se conecteaz
conductorii re elei exterioare. Astfel, re eaua exterioar , prin perii i
colector este legat cu înf urarea rotorului care se rote te.
Construc ia dispozitivului portperie este dat în figura 7.7. Periile
din grafit 1 se instaleaz în caseta (ap toarea) 2 a dispozitivului
care se fixeaz pe un suport special ce trece prin gaura 4 i care este
la rândul s u fixat solidar pe scutul portlag r al ma inii, izolat de ea.

236
 Valentin G U

Conductorii flexibil din cupru 3 realizeaz contactul periilor cu bor-

nele circuitului rotorului de pe panoul izolat, notate R1 i R2.
Bornele bobinei de excitare se noteaz 1 i 2 – bobina paralel
(de untare); S1 i S2 – bobina consecutiv (în serie) i D1, D2 –
bobina polilor suplimentari (v. paragrafele urm toare).

7.3. PRINCIPIUL DE FUNC IONARE AL MA INII DE C.C.

Principiul de func ionare al ma inii de c.c. poate fi studiat folosind

schema simplificat din figura 7.9. Periile 1 (figura 7.7) sunt legate
în schema dat la contactele de mijloc ale unui comutator basculant
1, ceea ce permite conectarea indusului cu receptorul r sau la
re eaua de alimentare. Înf urarea (bobina) de excita ie 2 este cone-
ctat la o surs exterioar .
Presupunem ini ial c comutatorul basculant se afl în pozi ia ce
leag rotorul cu receptorul r; rotorul este ac ionat de un motor-
primar, de exemplu de ardere intern . În bobina rotorului care se
rote te în câmpul magnetic al s t a t o r u l u i, creat de curentul de
excita ie Iexc, se inducteaz t.e.m. E i prin receptorul r trece un anu-
mit curent. Direc ia (sensul) t.e.m. i a curentului ce parcurge bobi-
na indusului Iind, determinat în conformitate cu regula m â i n i i
d r e p t e sunt indicate în schem . Este ar tat de asemenea i
direc ia for elor electromagnetice FT care ac ioneaz asupra conduc-
torilor cu curent, afla i în câmpul magnetic. Aceste for e creeaz
cuplul de rezisten (frânare) a axei ma inii de c.c. Motorul-primar
creeaz cuplul activ Mrot (de rota ie), opus cuplului de frânare. Deci,
în acest caz ma ina electric func ioneaz în regim generator de
curent, transformând energia mecanic în energie electric .
Conform lagii lui Ohm, curentul
E
I = Iind = . (7.1)
r + rind
Prin urmare,
E = I r + I rind = U + I rind , (7.2)

237
 Valentin G U

adic tensiunea electromotoare E a generatorului este mai mare

decât tensiunea U cu c derea de tensiune în bobina indusului, I rind.
Dac axa ma inii se decupleaz de motorul-primar, iar comutatorul
basculant se pune în pozi ia „re ea” (figura 7.9), în bobina indusului
se stabile te un curent I = Iind , sensul
ruia este invers celui precedent. For-
ele electromagnetice care apar în urma
interac iunii acestui curent cu câmpul
magnetic, de asemenea au sensul invers
i de aceast dat vor crea cuplul activ
Mrot care va sus ine rotirea indusului. În
acest caz energia electric a re elei se
transformeaz în energie mecanic i
ma ina electric func ioneaz în regim
Fig. 7.9. Schema principiului
motor electric. Colectorul i periile
de func ionare a ma inii de c.c efectueaz conectarea sec iilor bobinei
indusului astfel, încât la trecerea condu-
ctorilor activi din zona polarit ii de nord în zona celei de sud s se
schimbe sensul curentului – condi ie necesar pentru p strarea
sensului de rota ie a indusului. În bobina rotorului motorului, la fel
ca i în bobina generatorului se inducteaz t.e.m. E. Doar c în acest
caz sensul ecesteia va fi împotriva curentului Iind, ceea ce se con-
firm prin aceea i regul a mâinii drepte. Se nume te aceast t.e.m.
c o n t r a sau a n t i t.e.m. Conform teoremei doi Kirchhoff
U – E = Iind r ind sau E = U – Iind r ind , (7.3)
iar curentul
U–E
I ind = . (7.4)
r ind
Prin urmare, în cazul când ma ina func ioneaz ca motor electric
t.e.m. E este mai mic decât tensiunea la bornele indusului U cu
derea tensiunii în bobina acestuia.
Schimbarea direc iei de rota ie a motorului electric se face prin
modificarea sensului curentului în circuitul indusului sau al bobinei

238
 Valentin G U

de excita ie (a statorului), conform schemei din figura 7.9.

7.4. CONSTRUC IA ÎNF UR RII INDUSULUI

O schem simplificat a înf ur rii indusului ma inii de c.c. cu doi

poli este reprezentat în figura 7.10, îar procesul de instalare a înf -
ur rii rotorului în crest turile acestuia pentru o ma in cu patru
poli – în figura 7.11. Din figura 7.10, 7.11 se vede c de la lamela 1

Fig.7.10. Schema înf ur - Fig. 7.11. Începutul instal rii bobinei rotorului
rii rotorului ma inii de c.c. În ma ina de c.c. cu 4 poli.
cu 2 poli.
a colectorului, conductorul, prin partea transversal apropiat a
rotorului merge în stratul superior al primei crest turi de la obser-
vator dup planul desenului, apoi, pe partea transversal îndep rtat
a indusului (este ar tat punctat) nimere te în stratul inferior al
crest turii 4 i, ie ind de acolo, pe partea transversal apropiat a
indusului, se conecteaz la lamela 2 a colectorului. De la lamela 2 a
colectorului, conductorul nimere te în stratul superior al crest turii
a doua a indusului i a.m.d. Dac se urm re te astfel calea cond-
uctorului bobinei se observ c aceasta este conectat la sine îns i
i este alc tuit din p i totuna, denumite s e c i i (figura 7.11),
conectate la dou lamele vecine de colector. În conductoarele bobi-
nei, care se afl în crest turile indusului se inducteaz t.e.m., din ca-
re motiv acestea se numesc p r i a c t i v e ale sec iei. În p ile
bobinei, aflate pe transversalele indusului i denumite f r o n t a l e,
t.e.m. nu se inducteaz . Aspectul unei sec ii aparte este dat în figura

239
 Valentin G U

7.12; p ile active ale stratului superior sunt ar tate prin linie
neîntrerupt , iar ale stratului inferior – prin linie punctat . Sce ia
poate avea una sau mai multe spire. O anumit form li se imprim
sec iilor la un dispozitiv special ( ablon), dup ce se izoleaz i se
instaleaz în crest turile indusului.

Fig. 7.12. Sec ie de bobin Fig. 7.13. Schema desf urat

cu una i dou spire. a bobinei rotorului (indusului).
Deoarece la fiecare lamel de colector se sudeaz dou conductoare
– sfâr itul sec iei precedente i începutul sec iei care o succede,
num rul lamelelor colectorului K este egal cu num rul sec iilor
bobinei indusului. În cazul bobinei din figura 7.10 indusul are un
num r de crest turi Z = 6 i tot atâtea sec ii. Dac este cunoscut K,
se poate determina num rul conductorilor activi ce constituie bobi-
na indusului N = 2 ws K, unde ws este num rul de spire al sec iei.
În figura 7.13 este dat schema desf urat a bobinei indusului,
schem care permite un studiu mai am nun it al acestor înf ur ri.
Figura prezint desf urata suprafe ii cilindrului rotorului cu bobi-
na sa, care au fost date mai sus în figura 7.10 pentru ma ina cu doi
poli. În figurile men ionate (7.10 i 7.11) suma tuturor t.e.m. ale
bobinei autoconectate este egal cu zero. Îns , dac urm rim bobi-
na de la prima lamel a colectorului în direc ia t.e.m. se poate obse-
rva c la a patra lamel a colectorului t.e.m. î i schimb semnul.
Aceasta este caracteristica unui nod ce leag dou laturi paralele ale
bobinei indusului, care se formeaz în raport cu circuitul exterior.
Continuând deplasarea în direc ia bobinei (dar în sens opus t.e.m.),
se depisteaz al doilea nod la lamela 1 a colectorului, unde t.e.m. î i
modific din nou sensul. A adar, bobina indusului ma inii cu doi
240
 Valentin G U

poli este alc tuit din dou ramuri paralele (2a = 2) cu dou noduri.
Nodul la lamela 4 este punctul cu poten ial superior (înalt, +), iar la
lamela 1 – cu poten ial inferior (jos, – ). Exact pe aceste lamele se i
instaleaz periile. Tensiunea dintre dou perii în momentul de timp
ce corespunde pozi iei indusului reprezentat în figurile 7.10 i 7.13
poate fi determinat astfel:
u1 = e1 + e 4 + e2 + e 3 + e3 + e 6 = e4 + e 1 + e5 + e 2 + e6 + e 3 .
În expresia de mai sus cu reperul „ ” sunt notate t.e.m. ale stratului
inferior. Dac rotorul î i schimb pozi ia cu 60° polaritatea periilor
i m rimea u1 nu se modific , fiindc crest tura a 6 a va ocupa locul
primei crest turi, prima – a celei de a dou etc.
Dac unghiul de pozi ionare a rotorului este mai mic de 60°, de exe-
mplu 30°, atunci pozi ia înf ur rii va corespunde celei din figura
7.14, unde în scop de simplificare sunt deplasate spre stânga periile
i nu sec iile bobinei.

Fig. 7.15. Reac ia transversal a

Fig. 7.14. Pozi ia rotorului schim- rotorului în regim de generator.
bat la 30°
Dou sec ii în aceast pozi ie sunt scurtcircuitate, iar în fiecare din-
tre cele dou laturi paralele sunt conectate doar câte dou sec ii.
Tensiunea ma inii în acest moment este
u2 = e1 + e 4 + e2 + e 5 = e4 + e 1 + e5 + e 2 .
Prin urmare, tensiunea la bornele indusului la rotirea acestuia are
sens constant, dar variaz de la u1 la u2. Cu cât mai multe sec ii sunt
conectate în fiecare dintre ramurile (laturile) paralele, cu atât mai
mici sunt pulsa iile tensiunii. Ma inile moderne ce con in un num r

241
 Valentin G U

mare de sec ii aceste pulsa ii sunt atât de mici, încât nici nu pot fi
observate.
Planul, perpendicular pe direc ia axei polilor, ce trece prin axa roto-
rului, adic echidistant de poli se nume te n e u t r a l g e o m e –
t r i c (figura 7.15).
Sec iile scurtcircuitate sunt totdeauna în mi care în zona neutralei
geometrice, unde induc ia magnetic B este egal cu zero sau foar-
te mic , de aceea t.e.m. care se inducteaz în sec ie este zero sau
insemnificativ .
Merit de subliniat c principiul constructiv al înf ur rii indusului
se men ine i în cazul ma inilor electrice moderne, independent de
num rul de poli, de ramuri paralele, de sec ii i lamele colector.

7.5. FOR A ELECTROMOTOARE A BOBINEI INDUSULUI

Anterior a fost men ionat c t.e.m. a ma inii electrice este egal cu

suma t.e.m. ale conductoarelor conectate serie, ce apar in unei laturi
paralele. Aceste t.e.m. sunt diferite, deoarece induc ia magnetic în
intersti iul rotorului pe circonferin nu este totuna. Dar t.e.m. a ma-
inii poate fi determinat prin valoarea medie a t.e.m. a unui con-
ductor, înmul it la num rul total de conductori ai unei laturi parale-
le. Se presupune c fluxul magnetic al unui pol este , num rul de
poli ai ma inii (de perechi de poli) este 2p, lungimea axial a mie-
zului rotorului l, diametrul rotorului d i suprafa a transversal S . În
aceste condi ii valoarea medie a induc iei magnetice la suprafa a
rotorului
· 2p · 2p
Bmed = = , (7.5)
S dl
iar valoarea media a t.e.m. a fiec rui conductor

· 2p d ln n
Emed = Bmed l v = = · 2p ,
d l 60 60

242
 Valentin G U

unde n este frecven a (viteza) de rota ie sau tura ia rotorului,

tur/min. Dac num rul conductorilor bobinei este N iar num rul de
laturi paralele 2a, atunci în fiecare latur paralel sunt conectate în
serie N / 2a conductori. T.e.m. a unei laturi paralele i, deci a
ma inii va fi:
N n N p n
E = Emed = 2p = N , (7.6)
2a 60 2a a 60
sau
E = CE n, (7.7)
unde CE = p N / (a · 60) este c o n s t a n t a ma inii. Prin urmare,
t.e.m. a ma inii electrice este propor ional fluxului magnetic i vi-
tezei de rota ie a indusului.

7.6. CUPLUL ACTIV (MOMENTUL ELECTROMAGNETIC)

AL MA INII ELECTRICE

Precum se cunoa te deja, asupra fiec rui conductor parcurs de cu-

rent i care se afl în câmp magnetic, ac ioneaz o for electroma-
gnetic
· 2p Irot p
Fcond = Bmed lI = l = Irot ,
dl 2a da

unde Bmed este valoarea medie a induc iei;

d i l – diametrul i lungimea rotorului;
· 2p – fluxul magnetic complet;
I = Irot / 2a – curentul laturii paralele, adic curentul unui
conductor.
Cuplul activ sau momentul electromagnetic, creeat de fiecare con-
ductor al bobinei rotorului este
d p d p
Mcond = Fcond = Irot = Irot .
2 da 2 2 a

243
 Valentin G U

Cuplul activ complet al ma inii electrice, bobina c reia con ine N

conductori
p
M = Mcond N = N Irot = CM Irot , (7.8)
2 a
unde CM = p N / 2 a este o m rime c o n s t a n t a .
Dac ma ina func ioneaz ca generator, atunci în cazul existen ei
sarcinii (prezen ei curentului în bobina rotorului) cuplul activ este
d e f r â n a r e (Mfr), dac func ioneaz ca motor cuplul activ este
d e r o t a i e (Mrota ).
În orice regim de func ionare a motorului electric cuplul activ M
este echilibrat de momentul (cuplul) static de rezisten Mst.rez i de
momentul dinamic al maselor în rota ie MJ = J d / dt, unde J – mo-
mentul de iner ie iar derivata d / dt este accelera ia unghiular .
Momentul de iner ie J = 2, unde m – masa corpului în rota ie; –
raza de iner ie redus . Ecua ia mi rii are aspectul:
M = – (Mst.rez + MJ).
La cre terea vitezei = 2 n / 60 momentul dinamic MJ va fi pozi-
tiv, iar la mic orarea vitezei unghiulare – negativ. Dac se ia în
considerare nu cuplul (momentul) de rezisten , ci componentele
momentului de rota ie, atunci
M = Mst.rez + MJ . (7.9)
Dac M Mst. rez , pe arborele ma inii se aplic un moment MJ pozi-
tiv i viteza cre te; în caz contrar viteza discre te.
La tura ii constante (n = const) momentul electromagnetic de rota ie
M = CM Irot este echilibrat de cuplul de rezisten Mst.rez , alc tuit
din suma momentelor M0 – al mersului în gol determinat de frecare
i pierderile în fier ale motorului i momentul util M2 determinat de
mecanismul pus în mi care:
Mst.rez = M0 + M2 . (7.10)

244
 Valentin G U

7.7. PUTEREA MECANIC A MA INII DE CURENT CONTINUU

În Capitolul 2 (§§ 2.14 i 2.15) a fost demonstrat c în procesul de

transformare a energiei mecanice în energie electric sau invers,
puterea mecanic este egal cu E I. În continuare se va demonstra
aceasta pentru cazul ma inii electrice. Presupunem F– o for circu-
lar aplicat pe indus, tangen ial circumferin ei lui, iar v – viteza li-
niar la suprafa a exterioar a rotorului. Puterea mecanic complet
PM = F v.
Înlocuind în aceast expresie F = 2 M / d i v = d / 2 ob inem:
2M d
PM = = M . (7.11)
d 2
Cuplul mecanic de rota ie a ma inii M = (p / 2 a) N Irot , prin
urmare puterea mecanic
p 2 n p n
PM = N Irot = N Irot = E Irot .
2 a 60 a 60
(7.12)
Produsul E Irot este denumit frecvent p u t e r e e l e c t r o m a g -
n e t i c a m a i n i i , Pem . Atunci când ma ina func ioneaz în
regim de generator, puterea EIrot este mai mare decât puterea UIrot,
deoarece E U; când ma ina func ioneaz ca electromotor UIrot
este mai mare decât EIrot , deoarece contra-t.e.m. E este mai mic
(<) decât U. Diferen a puterilor în ambele cazuri este egal numeric
2
cu puterea pierderilor termice I rot r rot în bobina indusului.

7.8. REAC IA INDUSULUI MA INILOR DE CURENT CONTINUU

La mersul în gol a ma inii, independent de regimul de func ionare

curentul în înf urarea indusului Irot (sau Ia , pentru simplificarea
not rii) este sau egal cu zero, sau foarte mic. În acest caz fluxul
magnetic al ma inii exc este creat numai de for a electromotoare

245
 Valentin G U

(f.e.m.) i se închide prin rotor, de-a lungul polilor. În figura 7.16

Fig. 7.16. Anularea câmpului de reac ie din axa neutr de c tre polii
auxiliari i de sub polii principali – de c tre înf urarea de compensare.
acest flux are direc ia de sus în jos, de la polul N spre polul S. În
conductorii indusului ma inii sub sarcin se stabile te curentul Ia
care în regim de generator (figura 7.15) are sensul ce coincide cu
t.e.m. determinat în conformitate cu regula mâinii drepte. În acest

Fig. 7.18. Induc ia magnetic în in-

Fig. 7.17. Câmpul transversal de tersti iu la reac ia transversal a
reac ie a indusului care formeaz indusului.
doi poli în axa neutr .
caz f.e.m. a indusului Fa creeaz propriul s u flux magnetic a care
se închide prin indus, între fier (intersti iu) i t lpile (sau papucii)

246
 Valentin G U

polilor principali (figura 7.17). Tabloul interac iunii dintre fluxul

magnetic inductor i cel al indusului a este dat prin induc ia
rezultant B în figura 7.18, unde aceasta din urm este reprezentat
prin desimea liniilor magnetice, mai mare la talpa N dreapta – talpa
S stânga i mai mic la talpa N stânga – S dreapta. Fluxul rezultant
al ma inii se deplaseaz în direc ia rota iei indusului; în aceea i
direc ie se deplaseaz i neutrala ma inii, care în acest caz se
nume te n e u t r a l f i z i c , spre deosebire de neutrala
geometric . Efectul descris cunduce la discre terea fluxului mag-
netic al ma inii ( < exc).
Influen a f.e.m. asupra valorii fluxului magnetic al ma inii aflate
sub sarcin poart denumirea de r e a c i e a i d u s u l u i.
Dac ma ina func ioneaz ca motor electric, atunci curentul indusu-
lui este îndreptat contra t.e.m., indusul se rote te în partea opus
celei din regimul generator i reac ia transversal a rotorului depla-
seaz fluxul rezultant i neutrala fizic contra direc iei de rota ie
a indusului.
În scopul compens rii câmpului transversal al indusului, în zona
polilor principali se instaleaz o b o b i n de c o m p e n s a r e
(înf urare compensare, figura 7.16), conductorii c reia se insta-
leaz în crest turile t lpilor de pol. Aceast înf urare se leag în
serie cu indusul i în a a mod, ca sensul curentului în conductorii
i s fie invers sensului curentului din conductorii rotorului.

7.10. N IUNE DESPRE PARAMETRII NOMINALI I

CARACTERISTICILE MA INILOR ELECTRICE

La un loc u or vizibil, pe carcasa ma inii se fixez (de c tre produ-

tor) o tabli metalic , în care se indic : regimul nominal de
func ionare, puterea nominal , tensiunea, curentul, frecven a de ro-
ta ie (tura iile), randamentul ma inii etc.
P a r a m e t r u l n o m i n a l de func ionare a ma inii este stabilit
de fabrica produc toare. Toate datele nominale (parametrii) în con-

247
 Valentin G U

tinuare vor fi înso ite cu indicile n , de exemplu: puterea nomunal

Pn, tensiunea nominal U n, curentul nominal In, etc.
Cunoa terea acestor parametri nominali este necesar , pentru o ex-
pluatare tehnic corect , care ar asigura o func ionare temeinic în
limitele unei perioade stabilite (aproximativ 10 ani pentru ma inile
sta ionare care func ioneaz în condi iile unui mediu ambiant
normal).
În condi iile de expluatare este important de cunoscut caracteristice-
le de baz ale ma inii, care prezint dependen a unor m rimi
variabile de altele. De exemplu, dependen a tensiunii la bornele
generatorului de sarcina lui (curentul în circuit) la o vitez de rota ie
constant (n = const) i un curent în bobina de excita ie Iexc = const
poart denumirea de c a r a c t e r i s t i c e x t e r n a generato-
rului U = f (I). Dependen a frecven ei (sau vitezei) de rota ie n a
motorului electric de sarcina mecanic pe axa lui (puterea P2 sau
cuplul de frânare M) la o tensiune constant la bornele indusului
U = const i un curent constant în bobina de excita ie Iexc = const se
nume te c a r a c t e r i s t i c m e c a n i c a electromotorului
etc.
Datele necesare pentru a construi aceste caracteristici sub forma de
grafice se ob in pe cale experimental , iar ca valori utilizate în
formule servesc: curentul în A, tensiunea în V, etc. Dar pentru
utilizarea practic este mai comod de construit grafice în procente.
În acest scop datele ob inute în experien e se recalculeaz în proce-
nte; atunci: I % = I / In·100; U % = U /Un·100; P % = P / Pn·100;
n % = n / nn·100 etc., unde I, U, P, n sunt luate din testul experi-
mental, iar In, Un, Pn, nn – parametrii nominali, lua i de pe tabli a
ma inii. Graficile construite în continuare se bazeaz pe acest prin-
cipiu.
Foarte frecvent graficele se construiesc folosindu-se unit ile rela-
tive, o variant de notare a c rora (varianta rus ) este I*, U*, P*, etc.
Se ob in prin împ irea m rimilor exprimate în % la o sut , adic
I* = I % /100, U* = U % /100, ...Valorile relative sunt convenabile
în calculele electrotehnice.

248
 Valentin G U

7.11. GENERATOR DE C.C. CU EXCITA IE SEPARAT

Generatorul produce la borne o tensiune, precum reiese din rela ia

(7.7), numai dac este excitat i dac rotorul este antrenat de un
motor la tura ia (viteza de rota ie) n. Generatoarele pot avea tipurile
de excita ie indicate în figura 7.26, cu excep ia cazului e care
practic nu se utilizeaz .
La generatoarele cu excita ie separat înf urarea respectiv se co-
necteaz la o surs exterioar (figura 7.28). La comutatorul 1, prin

Fig. 7.28. Schema generatorului Fig. 7.29. Schema generatorului

cu excita ie separat . cu excita ie în deriva ie.
ampermetrul A se conecteaz bobina de excita ie 4 i reostatul de
câmp 2, cu un contact liber 3 legat cu înf urarea de excita ie. Dac
pentru mic orarea curentului de excita ie glisorul reostatului este
deplasat în sus, el nimere te pe contactul liber i scurtcircuiteaz
bobina de excita ie. Dezlegarea contactului liber duce la deconec-
tarea bobinei i în locul rupturii apare arcul electric, în care se
degajeaz energia câmpului magnetic. De obicei, inductivitatea ace-
stei bobine este mare, deci semnificativ va fi i t.e.m. de autoin-

249
 Valentin G U

duc ie ce men ine la bornele bobinei deconectate o tensiune mare

care poate fi pricina str pungerii izola iei i prezenta astfel un peri-
col pentru operatorii ce deservesc instala ia. Arcul elecric este cauza
topirii i a oxid rii intense a contactelor.
La bornele indusului se conecteaz consumatorul r, voltmetrul V i
ampermetrul A. Motorul primar ce antreneaz indusul în schema din
figura 7.28 nu este ar tat.
C a r a c t e r i s t i c a de f u n c i o n a r e î n g o l E0 = f (Iexc)
la n = const i Ia = 0 prezint , la alt scar graficul exc = f (Iexc),
deoarece E este propor ional fluxului . Aceast caracteristic
serve te pentru verificarea calculelor circuitului magnetic, constru-
iilor grafice i se nume te c a r a c t e r i s t i c m a g n e t i c
a m a i n i i. Caracteristica se ridic în felul urm tor. Indusul
ma inii este antrenat în tura ii constante n = nn , cu comutatoarele 1

Fig. 7.30. Caracteristica de Fig. 7.31. Caracteristicile externe

func ionare în gol a generatorului. ale generatorului de c.c.
i 5 (figura 7.28) deschise; apoi, se închide comutatorul 1 i, mic-
orând rezisten a r se m re te tensiunea generatorului pân la
valoarea U0 = (0,1 1,2)Un . Se fixeaz valorile Iexc i U0 (m surat
la ampermetrul A i citit , respectiv la voltmetrul V), dup ce cure-
ntul de excita ie se mic oreaz , opera iunile de m surare a Iexc i U0
repetându-se de 5 – 6 ori. Ultima m surare se face la o valoarea Iexc
= 0, t.e.m. ob inut în acest caz este indus de fluxul magnetic
remanent, se nume te r e m a n e n t Eopr i alc tuie te (2 2,5
%) Un . Punctul ce corespunde valorii nominale a tensiunii Un se
250
 Valentin G U

afl de obicei în zona cotului curbei, la un curent de excita ie Iex g

care se nume te c u r e n t d e e x c i t a i e l a m e r s u l î n
g o l i t e n s i u n e a n o m i n a l (figura 7.30).
Caracteristica extern a generatorului U=
f (I) la Iexc = const i n = const , caracterizeaz modificarea tensiunii
generatorului sub sarcin i este prezentat în figura 7.31 (curba 1).
Caracteristica se ridic dup ce generatorul a fost adus la tura ia
nominal i excita ia pentru U = U0 cerut , când I = 0 (mers în gol).
Închizând comutatorul 5 (figura 7.28) i mic orând treptat rezisten a
de sarcin r, concomitent regulând curentul de excita ie în a a mod,
ca la I = In se stabileasc tensiunea nominal Un. Astfel se stabi-
le te primul punct al caracteristicii. Men inând neschimbate curen-
tul Iexc i tura ia n, m rind treptat r, în 5 – 6 puncte se citesc valorile
U i I , desc rcând generatorul pân la mersul în gol.
La desc rcare se mic oreaz : curentul indusului Ia , c derea de ten-
siune în circuitul indusului Ia ra i ac iunea de magnetizare a înf u-
rii indusului (v. § 7.8). Fluxul magnetic al ma inii cre te, iar o
dat cu el i t.e.m. E . Deoarece U = E – I r, tensiunea ma inii
cre te. M rimea
U0 – Un
U% = 100 % (7.13)
Un
Se nume te m o d i f i c a r e a î n p r o c e n t e a t e n s i -
u n i i i la generatoarele cu excitare separat alc tuie te 5 – 10 %.
Pentru a men ine neschimbat tensiunea generatorului la modifica-
rea sarcinii este necesar de reglat curentul de excita ie, ceea ce
poate fi realizat manual sau cu ajutorul regulatoarelor automate.
Aceste generatoare (cu excita ie separat ) sunt utilizate în scheme
unde se cere reglarea tura iilor electromotoarelor într-un diapazon
larg, în diferite instala ii automate i acolo, unde Ua Uexc.

7.12. GENERATOR DE C.C. CU EXCITA IE ÎN DERIVA IE

La generatoarele cu excita ie deriva ie înf urarea respectiv se lea-

la bornele indusului în paralel sarcinii (figura 7.29). Curentul

251
 Valentin G U

indusului Ia = I + Iexc , unde Iexc = (1 7 %) I n . Pentru a excita acest

generator este necesar ca fluxul magnetic inductor, creat de curentul
de excita ie s coincid cu fluxul induc iei remanente. Numai în
acest caz curentul în bobina de excita ie, creat de t.e.m. E remanen-
va magnetiza suficient ma ina, fluxul magnetic al generatorului
va cre te, provocând i cre terea t.e.m. Aceasta din urm stimuleaz
cre terea curentului de excita ie Iexc i, prin urmare a fluxului .
Acest proces de autoexcita ie are loc atâta timp, pân când t.e.m. nu
devine egal c derii de tensiune în bobina de excita ie, adic

E = Iexc rexc .

Dac în aceste condi ii nu are loc excita ia generatorului, trebuie de

schimbat direc ia curentului în bobina de excitare. Caracteristica
mersului în gol are acela i aspect i aceea i destina ie, ca i în cazul
generatorului cu excita ie separat .
Caracteristica extern a generatorului U=
f (I) la Iexc = const i n = const se ob ine în mod analog cazului
precedent i are acela i aspect (curba 2, figura 7.31). Îns modifica-
rea în procente a tensiunii U% în acest caz este mai mare i atinge
valoarea de 30%, din cauza c înf urarea de excita ie este legat la
indus. La mic orarea (brusc ) a sarcinii tensiunea cre te, cre te i
curentul de excita ie Iexc = U / rexc, de aceea fluxul magnetic i t.e.m.
E ale ma inii cresc mai mult decât în cazul generatorului excita ie
separat . Acest generator de c.c. este mai des utilizat, din cauza c
nu necesit o surs suplimentar de excita ie.

7.13. GENERATOR DE C.C. CU EXCITA IE MIXT

Schema generatorului cu excita ie mixt (compound) este reprezen-

tat în figura 7.32. Acesta are dou bobine de excita ie: una
deriva ie (paralel , de untare) i alta serie, legat consecutiv indus-

252
 Valentin G U

ului. Înr-o astfel de conectare curentul înf -

ur rii serie creeaz f.e.m. FM S proprie care
se poate însuma f.e.m. FM P a bobinei paralele,
sau sc dea din aceasta, adic FM = FM P FM S .
În practic este utilizat schema mixt compo-
und adi ional, când f.e.m. se adun i la cre te-
rea sarcinii generatorul automat se magneti-
zeaz . Ac iunea demagnetizant a reac iei ind-
usului i c derea de tensiune I ra se compen-
seaz i tensiunea unui astfel de generator
mâne practic constant cu modificarea
sarcinii (figura 7.31, curba 3). Acest generator
este utilizat acolo, unde este necesar o tensiu-
ne cvasineschimbat la o sarcin variabil .
În cazul unei scheme de excitare compound di- Fig. 7.32. Generator
cu excita ie mixt .
feren ial, înf urarea serie se conecteaz respe-
ctiv i fluxul rezultant, deci i t.e.m.E scade cu sarcina, prin urmare
caracteristica U = f (I) este c toare brusc. Acest tip de generatoa-
re sunt folosite acolo, unde frecvent se consider normal regimul de
scurtcircuit, de exemplu, cazul generatorului pentru sudare.

7.14. MOTOARE ELECTRICE DE C.C.

Anterior a fost men ionat c una i aceea i ma in poate func iona

ca generator sau motor electric; fire te, în a a caz c derea de
tensiune în înf urarea indusului va fi, la valoarea nominal a cure-
ntului In, aceea i. Aceast c dere de tensiune In ra = (4 10%) Un .
Prin urmare, dac la bornele indusului oprit al motorului se aplic o
tensiune U = Un , curentul care-l parcurge va fi de 25 – 10 ori mai
mare decât In. Este clar, un astfel de curent nu intr în calculele nici
a înf ur rii indus i nici a periilor i colectorului. De aceea la
pornire cu un curent nominal, tensiunea la bornele indus trebuie s
fie coborât la (90 – 96%) Un , prin folosirea unui reostat de reglaj
rreg înseriat cu indusul. Acest reostat, destinat limit rii i regl rii

253
 Valentin G U

curentului de lansare se nume te r e o s t a t de l a n s a r e. Se

consider normal lansarea motorului, cu un curent de pornire egal
cu (2,0 – 2,5) In . Astfel, curentul de pornire Ip va fi:
Un
Ip = , (7.14)
ra + r p
de unde se poate ob ine rp .
Când indusul este în mi care, în bobina lui se induce anti-t.e.m. i,
prin urmare, curentul indusului

U–E
Ia = , (7.15)
ra + r p
pe m sura cre terii vitezei de rota ie, se mic oreaz . Necesitatea
prezen ei reostatului este contestat i rezisten a lui, prin trepte, se
mic oreaz la zero. Curentul atunci devine egal cu:
U–E
Ia = . (7.16)
ra
Dac motorul func ioneaz în gol, anti-t.e.m atinge valori de 99%
Un la un curent de mers în gol de Ia = Igol (5 10%) In . Sub sar-
cin , dac curentul Ia = In anti-t.e.m. alc tuie te (90 – 96%) Un .
Tura iile motorului se pot calcula, reie ind din formula (7.7):
1 E
n= . (7.17)
CE
adar, viteza de rota ie a motorului este propor ional t.e.m. ce se
inducteaz i invers propor ional fluxului magnetic . Deoarece
E = U – Ia ra , tura iile
1 U – Ia ra
n = . (7.18)
CE
Pe m sura cre terii sarcinii pe arborele motorului, adic a p u t e -
r i i de i e i r e P2 , puterea la bornele electromotorului, adic
p u t e r e a de i n t r a r e P1, cre te. Dac U = const, în mod
obligatoriu cre te curentul Ia . Din formula (7.18) urmeaz c tura-
254
 Valentin G U

iile trebuie s scad . Pe de alt parte, o dat cu cre terea curentului

Ia cre te i efectul demagnetizant al reac iei indusului, din care
cauz tura iile trebuie s creasc . Pentru ca motorul s func ioneze
stabil, el este construit în a a fel ca influen a c derei de tensiune
Ia ra i a bobinei de stabilizare (v. § 7.17) s fie totdeauna mai mare
decât influen a reac iei indusului. În a a fel se reu te ca la cre te-
rea sarcinii tura iile s scad doar câtva (nesemnificativ).
Cuplul activ (sau momentul de rota ie) al motorului i puterea elec-
tromagnetic pe care o dezvolt , luând în calcul pierderile pe soco-
teala frec rii, în conformitate cu formulele (7.8) i (7.12) pot fi
exprimate în felul urm tor:
M = CM Ia
i
Pem = EIa = CE Ia n .
La cre terea cuplului (momentului) de frânare M2 pe arbore, cuplul
activ M cre te automat, pe contul cre terii curentului de indus Ia
atâta timp, cât pentru o anumit vitez n nu se va stabili egalitatea
cuplurilor M = M2 . Prin urmare, fiec rei sarcini îi corespunde un
anumit num r de tura ii.
În conformitate cu capacit ile de expluatare, ca i generatoarele,
motoarele electrice sunt de patru tipuri: cu excita ie deriva ie,
separat , serie i mixt . Dac în cazul generatoarelor interesul
major îl prezint propriet ile lor electrice, în moatoarele electrice
importante sunt propriet ile mecanice, de exemplu: n = f (I ); n =
f (Iexc); M = f (I ) i altele.

7.15. MOTORUL CU EXCITA IE DERIVA IE

Acest tip de motor electric ocup un loc deosebit primtre ma inile

de c.c. din cauza c este utilizat pentru ac ionarea diferitor mecanis-
me ce necesit tura ii cvasiconstante i, în acela i timp un mod
econom de reglare a vitezei de rota ie. Schema unui astfel de motor
este reprezentat în figura 7.33. Bornele reostatului de lansare sunt

255
 Valentin G U

marcate astfel: L – conectat la re eaua

de alimentare (în linie); M – conectat la
înf urarea excita ie; R – conectat la în-
urarea rotor. Circule ele negre sem-
nific contacte de lucru, iar spa iile
dintre ele corespund sec iilor rezisten ei
reostatului. Arcul metalic 3 leag în
permanen borna L cu bornele reosta-
tului de lansare ce regleaz curentul de
excita ie Ia, în procesul de func ionare a
Fig. 7.33. Motorul cu motorului. Înainte de pornire este nece-
excitare deriva ie. sar s se stabileasc ca maneta 1 (con-
tactul mobil) a reostatului de lansare 2
se afl în pozi ia 0 a contactului liber. Contactul mobil al reostatului
de untare (de câmp) în circuitul de excita ie trebuie s se afle în
pozi ia extrem stânga, care corespunde rezisten ei minime a reosta-
tului. La închderea comutatorului i deplasarea manetei reostatului
de lansare pe primul dintre contactele de lucru, curentul I al motoru-
lui se împ te în cirentul indusului Ia i curentul înf ur rii de
excita ie Iexc . Astfel, curentul în circuitul de alimentare este egal cu
suma
I = Ia + Iexc , (7.19)
unde Iexc = (1 7%) In.
Primul exces de curant, în func ie de valoarea rezisten ei de lansare,
atinge valoarea Ilans = (2,0 – 2,5 ) In . Cuplul activ ini ial începe s
roteasc indusul, iar cu cre terea tura iilor curentul rotorului se mic-
oreaz , ceea ce permite deplasarea manetei reostatului de lansare
pe cel de-al doilea contact. Va avea loc cre terea brusc a curentului
de indus, care produce majorarea cuplului activ i o cre tere supli-
mentar a vitezei, dup ce urmeaz din nou mic orarea lui. Atunci
maneta se deplaseaz pe urm torul contact al reostatului de lansare
i a.m.d. Lansarea se termin , când rezisten a este în totalitate scoa-
i la indus se aplic întreaga tensiune Un. Rezisten a reostatului
de lansare rrl se calculeaz pentru timp limitat de func ionare i nu
se poate, ca maneta s se afle îndelungat pe un contact intermediar.
256
 Valentin G U

Cu cât mai repede cre te anti-t.e.m. a indusului, cu atât mai repede

se mic oreaz curentul i mai pu in se înc lze te bobina indusului.
De aceea lansarea se face totdeauna la o valoare maxim a curentu-
lui de excita ie, scurtcircuitând reostatul de câmp ; fluxul mag-
netic al ma inii i anti-t.e.m. în a a caz sunt maxime. Cu atât mai
mult c în momentul lans rii motorul trebuie s dezvolte un cuplu
activ excesiv, iar aceasta se poate realiza doar în cazul unui flux
magnetic cât mai mare (v. expresia 7.8).

Fig. 7.34. Caracteristicile mecanice Fig.7.35. Caracteristicile de lucru

ale motoarelor de c.c. cu excita ie ale motorului de c.c. cu excita ie
deriva ie. deriva ie.
Înaintea deconect rii motorului maneta reostatului de lansare se
deplaseaz pe contactul 0, dup ce se deschide comutatorul. Astfel
se exclude arderea contactelor comutatorului i se preg te te o nou
lansare a motorului.
C a r a c t e r i s t i c a d e v i t e z a m o t o r u l u i n = f (I )
la U = const i Iexc = const este reprezentat în figura 7.34, prin cur-
ba 1. În lipsa unei sarcini mecanice curentul mersului în gol Igol <
10 % In i viteza este maxim
1 U – Igol ra 1 U
n= , (7.20)
CE CE
deoarece Igol ra 0.
La cre terea sarcinii (a cuplului de frânare) pe arborele motorului
tura iile scad nesemnificativ, deoarece majorarea automat a cuplu-
lui activ are loc pe contul cre terii curentului Ia în circuitul indusu-
lui, care conform ecua iei (7.15) cre te brusc, la o diminuare mic a

257
 Valentin G U

anti-t.e.m., din cauza rezisten ei mici ra. O astfel de caracteristic se

nume te r i g i d .
Dac curentul de excita ie este neschimbat, atunci i fluxul magne-
tic poate fi considerat aproximativ constant,deoarece influen a reac-
iei indusului este mic . Cuplul activ al motorului
M = CM I (CM )I (7.21)
este propor ional curentului I. Dac pe axa absciselor în figura 7.34
se depune M, se ob ine c a r a c t e r i s t i c a m e c a n i c a
motorului, adic
n = f (M )
la U = const i Iexc = const.
Suficient de utile sunt c a r a c t e r i s t i c i l e de l u c r u (figura
7.35), prezentate în cataloage i instruc iunile tehnice; acestea sunt

n, M, I, = f (P2)
la Un i Iexc = const ; – randamentul motorului, iar P2 – puterea
util ob inut la arbore. Aceast putere poate fi calculat :
M 2 n
P2 = ,
60
iar cuplul activ
P2 60
M= . (7.22)
2 n
La tura ii neschimbate dependen a cuplului mecanic M = F (P2) ar
fi fost o linie dreapt , ce ar trece prin originea coordonatelor. Îns
tura iile n la cre terea P2 se mic oreaz i cuplul M nu este propor-
ional P2. Curentul I la o tensiune stabil U este propor ional puterii
în circuitul de alimentare, P1 = U I. Deoarece pierderile motorului
P1 – P2 sunt mici, curentul I este aproximativ propor ional P2.
Reglarea tura iilor la motoarele cu excita ie deriva ie se efectueaz
de obicei prin modificarea curentului de excita ie. Acest tip de

258
 Valentin G U

reglaj asigur o posibilitate econom de variere a tura iei în limitele

1:1,5 iar în cazul unei fabric ri speciale – pân la 1: 8.
Reglarea se produce în felul urm tor. Cuplul mecanic al motorului
M = CM I (CM ) I , la un = const este propor ional curentu-
lui I, iar curentul este egal cu
U–E
I = . (7.23)
ra
Dat fiind rezisten a indusului ra foarte mic , nu este mare nici
derea de tensiune Ia ra în circuitul s u. De aceea, la U i ra
constante, curentul poate cre te semnificativ chiar i la mici diminu-
ri ale anti-t.e.m.
De exemplu, la ra = 0,5 i U = 220 V, la un curent de indus egal cu 10 A
anti-t.e.m. E = U – Ia ra = 220 – 10 0,5 = 215 V. Dac anti-t.e.m. cre te doar
cu 10 V (aproximativ cu 5%) i va fi E = 205 V, atunci curentul devine egal
cu: Ia = (220 –205)/ 0,5 = 15 / 0,5 = 30 A, adic va cre te de trei ori (200 % !).
Prin urmare, dac la o sarcin constant (Mrot = Mfr) i tura iile date
se mic oreaz curentul de excita ie, de exemplu cu 5 % , tot atât i
imediat se va mic ora i fluxul i anti-t.e.m. E. Aceasta va provo-
ca o cre tere brusc a curentului de indus i a cuplului mecanic la
arbore, surplusul de cuplu va contribui la accelerarea tura iilor indu-
sului. Îns , o dat cu cre terea tura iilor indusului anti-t.e.m. din
nou va cre te, curentul de indus va discre te la valoarea la care
cuplul de rota ie Mrot = (CM ) Ia reia valoarea anterioar . În a a fel,
la egalitatea Mrot = Mfr se va stabili o tura ie constant nou , mai
mare ca cea anterioar . Aceast metod de reglare a tura iilor
asigur pierderi minime (foarte mici) în reostatul de câmp (pierderi-
le Preg = Iexc rexc), deoarece Iexc alc tuie te doar (1 7 %) In . Metoda
permite modificarea tura iilor în direc ia cre terii acestora, peste
valoarea nominal .
În cazul unei sarcini constante la arbore, conectarea unui rezistor
suplimentar rsup în serie cu înf urarea indusului va mic ora din
prima clip curentul de indus, din care cauz va sc dea i cuplul
mecanic; cuplul de rezisten la arbore r mânând acela i, va discre-

259
 Valentin G U

te tura ia. Aceasta duce la mic orarea anti-t.e.m., ca rezultat curen-

tul de indus va începe s creasc , va cre te cuplul mecanic i la
egalitatea celor dou cupluri (Mrot = Mfr) discre terea tura iilor va
înceta. Motorul va continua s func ioneze la o nou tura ie cons-
tant , dar mai mic decât cea anterioar . Îns acest procedeu de
reglare este înso it de pierderi de energie în rezistorul suplimentar,
deci nu poate fi justificat economic.

7.16. MOTORUL ELECTRIC CU EXCITA IE SEPARAT

Acesta posed propriet i similare motorului cu excita ie deriva ie.

Dar, de oarece înf urarea indus i cea de excita ie sunt alimentate
de la surse diferite de energie, apare posibilitatea unei regl ri
econome i în limite largi a tura iilor, prin modificarea tensiunii la
bornele indusului i o pornire f de reostat. În figura 7.36 este
dat una dintre posibilele scheme de func ionare a motorului cu
excita ie separat . În aceast schem care poart denumirea de g e-
n e r a t o r – m o t o r (G – M ), indusul motorului 2 se conecteaz
reostat la rotorul generatorului 1, care în acest caz alimenteaz
motorul. Ambele ma ini au excita ie separat , aplicat de la un
generator special 6 denumit e x c i t a t o r. Generatorul 1 i
excitatorul 6 sunt ac ionate, de regul de un motor asincron 7.
Tura ia motorului 2 poate fi variat prin reglarea curentului s u de
excita ie cu reostatul 3 i variind tensiunea U a generatorului 1, prin
modificarea curentului de excita ie a acestuia, cu reostatul 5.

Fig.7.36. Schema generator – motor. Fig. 7.37. Caracteristicile

mecanice ale sistemului
260
 Valentin G U

generator – motor.
Schimbarea sensului curentului de excita ie a generatorului 1, care
se face prin intermediul comutatorului 4, conduce la schimbarea
polarit ii periilor generatorului i, prin urmare, a direc iei de rota ie
a motorului 2 care ac ioneaz diversele mecanisme industriale.
Aceast schem este pe larg folosit în instala iile de înc rcare
minere, pentru ac ionarea eliciilor de nav , a laminoarelor i a ma i-
nilor-unelt pentru a chierea metalelor. Caracteristicile mecanice
ale acestui agregat, reprezentate în figura 7.37 sunt foarte asem -
toare celor date în figura 7.34. Curba 1 din figurile 7.34 i 7.37 rep-
rezint c a r a c t e r i s t i c a n a t u r a l , care s-ar fi putut ob i-
ne la tensiunea nominal , deoarece

1 U – I ra 1 U
n= i n0 = . (7.24)
CE CE
La mic orarea tensiunii generatorului Ugen = Umot, se ob ine o serie
de caracteristici n = f (M ) situate mai jos de caracteristica 1; la
diminuarea curentului de excita ie a motorului caracteristicile se vor
plasa mai sus de ea.

7.17. MOTOARELE ELECTRICE CU EXCITA IE SERIE I MIXT

Motoarele electrice cu excita ie serie sunt folosite la pornirea auto-

mobilelor (ca demaror), în unele instala ii de macara i în trans-
portul electric urban. În toate aceste cazuri se admite schimbarea
semnificativ a tura iilor, o dat cu schimbarea cuplului static la
arbore. Caracteristicile M = f (P2) i n = f (P2) la U = const ale aces-
tui motor sunt date în figura 7.38, iar schema lui – în figura 7.39.
Înf urarea de excita ie a motorului se leag în serie cu înf urarea
indusului, iar rezisten a ei rc este de acela i ordin ca i ra, adic nu
este mare. De aceea prezen a reostatului de lansare este necesar de
asemenea, ca i în cazul altor motoare.

261
 Valentin G U

Fig. 7.38. Caracteristicile tura iilor Fig. 7.39. Schema motorului exci-
i ale cuplului mecanic MES. ta ie serie (MES).

Curentul motorului în func ionare este egal:

U–E
I = . (7.25)
ra + r c
La valori mici ale curentului, de ordinul (25 – 30%) In , fluxul mag-
netic al ma inii este propor ional curentului ( I) i
2
M = CM I =CM II=CMI , (7.26)
adic cuplul mecanic la arbore este propor ional p tratului curent-
ului.În cazul valorilor mari de sarcin la arbore, curentul I este
aproape de In , miezul magnetic este în stare de satura ie i cuplul
este propor ional curentului I. Tura ia

1 U – I (ra + rc)
n= (7.27)
CE
discre te brusc o dat cu majorarea sarcinii la arbore, deoarece si-
multan cre te i I (ra + rc). O astfel de caracteristic este numit
c a r a c t e r i s t i c m o a l e.
La sarcini mai mici de (25 – 30%) P2 n , electromotorul func ionea-
cu tura ii inadmisibil de înalte, în urma valorilor sc zute ale flux-

262
 Valentin G U

ului magnetic. Un astfel de regim nu se admite din cauza pericolului

destrugerii mecanice a indusului.
Motorul electric cu excita ie mixt (compound), care dispune de
bobinele deriva ie i serie ce se afl pe polii principali, posed
propriet i par ial caracteristice motoarelor cu excita ie deriva ie i
serie. Ambele înf ur ri se leag adi ional, adic în a a mod ca
f.m.m. i, deci fluxurile un i ser s se însumeze. În a a caz

1 U – I a (ra + rc)
n= ; (7.28)
CE un + ser

M = CE I a ( un + ser). (7.29)

Motoarele de acest tip sunt folosite în cazul când caracteristica

tura iilor trebuie s fie ceva mai rigid ca la motoarele cu excita ie
serie. Sunt utilizate ca motoare de ac ionare a instala iilor cu volant
(ghiliotine, prese etc.); în astfel de instala ii pot fi utilizate motoare
cu putere nominal mai mic .
Aten ie! Întreruperea excita iei în timpul func ion rii motorului
(n 0) conduce la 0, deci E 0 i, pentru U = const, din rela ia
(7.23) reiese c I a cre te mult, iar din rela ia (7.24) în urma unor
simple transform ri se ob ine
n = E / CE = (U / CE – R I a / CE ) = n 0 – CE I a ,
de unde urmeaz c ma ina se poate ambala. Toru i, dac cuplul
rezistent la arbore Mr M = CM r I din cauza fluxului remanent
r << , ma ina se opre te, iar curentul I a = I p conduce la înc l-
ziri periculoase. De aceea, circuitul de excita ie nu este prev zut cu
siguran e fuzibile sau alt gen de protec ie. Motorul serie se amba-
leaz la func ionarea în gol când M 0; de aceea se folose te numai
cuplat cu mecanismul de antrenat, cum se utilizeaz în trac iune sau
în instala iile de ridicat.

263
 Valentin G U

7.18. FUNC IONAREA MA INII DE C.C. ÎN REGIM DE FRÂN

În cazul unei frân ri rapide, pentru oprirea sau schimbarea sensului

de rota ie a motorului, este folosit regimul de frân . Astfel, inver-
sând sensul tensiunii de alimentare i p strînd sensul fluxului, se
schimb sensul curentului din indus, deci i al cuplului motor, M =
= CE I a , c utând s antreneze motorul în sens invers fa de tura-
ia pe care o avea. În acest caz ma ina prime te energie mecanic pe
la arbore de la mecanismul care, în virtutea iner iei, caut s men i-
tura ia motorului i energie electric de la re ea pentru învingerea
cuplului care men ine tura ia în sens invers.

Fig. 7.40. Schema de frânare a unui motor de c.c.

cu excita ie separat .

În asemenea regim, când U i I a schimb de sens, reiese c :

U+E U
If = Ip = , (7.30)
R R
i se impune limitarea curen ilor de frânare I f prin introducerea în
momentul invers rii tensiunii a unei rezisten e (figura 7.40). Dac
se urm re te oprirea ma inii când n = 0, se deschide K i se între-
rupe alimentarea. Altfel, ma ina va porni în sens invers i Rf se
scoate din circuit.
Aten ie! Inversarea sensului de rota ie din mers nu se face prin
inversarea curentului de excita ie, fiindc apare un oc mare de
curent prin indus când ma ina r mâne f excita ie.

264
 Valentin G U

CAPITOLUL 8

MA INI ELECTRICE DE CURENT ALTERNATIV

8.1. DESTINA IA MA INILOR DE CURENT ALTERNATIV.

MOTOARELE ELECTRICE ASINCRONE

Energia electric este produs , transportat , distribuit i utilizat

sub forma unui sistem trifazat de curen i. La sta iile electrice ener-
gia mecanic se transform în energie electric cu ajutorul genera-
toarelor sincrone. Pentru transformarea energiei electrice în energie
mecanic sunt utilizate în majoritatea cazurilor practice motoarele
electrice a s i n c r o n e .
Motorul asincron a fost inventat în 1889, principiul de func ionare
bazindu-se pe no iunea de c â m p u r i m a g n e t i c e î n v â r t i t o a -
r e . Acest motor care se bucur de cea mai larg r spândire în
compara ie cu alte tipuri de motoare electrice, î i p streaz practic
neschimbate i pân în zilele noastre, detaliile de baz ale construc-
iei. Fiind simplu din punct de vedere construc ie, ieftin i de o înal-
siguran i fiabilitate în expluatare, motorul posed caracteristici
mecanice bune i se construie te pentru puteri de la miliwa i i
pân la mii de chilowa i, la tensiuni 127, 220, 380, 500, 660, 3000,
6000 i 10 000 V. Este utilizat pentru ac ionarea ma inilor i meca-
nismelor care nu necesit tura ii strict constante, la fel ca i schimb-
area (reglarea) lor. În electrocasnice, ca frigidere i camere frigori-
fice, ma ini de sp lat de tot tipul, aspiratoare etc. sunt utilizate de
regul motoarele asincrone monofazate.
Se nume te ma in asimcron orice ma in de curent alternativ
care, la frecven a dat a re elei, func ioneaz cu o tura ie variabil
cu sarcina. În aceast lucrare vor fi prezentate numai ma inile
asincrone f colector, numite obi nuit motoare asincrone care
sunt cele mai robuste i sigure în expluatare, motiv pentru care sunt
i cele mai utilizate.

265
 Valentin G U

Motorul asincron const dintr-o arm tur statoric , pe scurt numit

stator i o arm tur rotoric , numit rotor. Statorul format din unul

Fig. 8.1. Motor asincron trifazat cu inele, de joas tensiune:

1 – pachet tole stator; 2 – înf urare stator; 3 – pachet tole rotor; 4 – înf irare rotor;
5 – inele colectoare; 6 – portperii; 7 – carcas ; 8 – scut; 9 – rulmen i; 10 – cutia cu
placa de borne stator; 11 – placa borne stator; 12 – capot inele; 13 – ventilator;
14 – ventilator exterior; 15 – born de punere la p mânt.

sau mai multe pachete de tole are în crest turi o înf urare mono-
fazat sau trifazat , care se conecteaz la re ea i formeaz inducto-
rul ma inii. Rotorul este format tot din pachete de tole, dar în
crest turi poate avea o înf urare trifazat conectat în stea cu ca-
petele scoase la trei inele sau o înf urare în scurtcircuit de tipul
unei colivii.

Fig. 8.2.Semne conven ionale pentru ma inile asincrone:

a – motor asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit; b – motor cu rotorul bobinat;
c – motor monofazat; d – motor monofazat cu faz auxiliar .

De aceea, dup forma înf ur rii rotorului, ma inile asincrone se

mai numesc ma ini asincrone cu inele i ma ini asincrone cu
rotorul în scurtcircuit sau cu rotorul în colivie.
În afara acestor p i, ma ina mai are, în func ie de destina ie, de ti-
pul de protec ie i de forma constructiv , de sistemul de r cire, de
266
 Valentin G U

putere i tensiune o serie de elemente constructive, o parte fiind da-

te în figura 8.1. Termino-
logia general pentru ma-
inile electrice, dat în ST
AS 4861-73 cuprinde i
terminologia subansamb-
lurilor i pieselor compo-
nente. Simbolizarea form-
Fig. 8.3. Notarea i a ezarea bornelor
elor constructive este dat pe plac la motoarele asincrone trifazate:
în ST AS 3998-74 (Româ- a – conexiunea stea; b – conexiunea triunghi (cordoa-
nele de alimentare se leag la bornele U1, V1 i W1).
nia).

8.2. CÂMPURI MAGNETICE ÎNVÂRTITOARE

Ma inile de curent alternativ se construiesc într-o variant inversat

în compara ie cu cele de curent continuu: înf urarea indusului a
acestor ma ini este fix (imobil ) i instalat pe stator, iar înf ura-
rea de excita ie se rote te. Curentul statorului, într-un sistem trifazat
de curen i creeaz în ma in un câmp magnetic învârtitor, frecven a
de rota ie a c ruia depinde de frecven a curentului f i num rul de
perechi de pol p, pe care este plasat înf urarea excitant .În conti-
nuare este dat înf urarea statorului la un num r de poli 2p = 2
(adic o pereche de poli, p = 1) care, la o frecven a curentului
f = 50 Hz creeaz un câmp magnetic învârtitor, tura ia c ruia este de
n = 3000 rot/min.
Trei înf ur ri identice ale statorului AX, BY i CZ, plasate în cre-
st turile suprafe ii interne ale statorului (figura 8.4) i aflate una
fa de alta sub un unghi de 120°, sunt parcurse de curen ii unui
sistem trifazat, cu un defazaj relativ de aesemenea de 120°. Grafi-
cile acestor curen i iA , i B i i C sunt date în figura 8.5.
În figura 8.6. ca i în figura 8.4, fiecare înf urare este prezentat
schematic sub forma unei spire, p ile lor laterale (transversale) nu
sunt ar tate. Sensul curentului de la începutul spirei spre sfâr irul ei
îl accept m ca pozitiv; inând cont de aceast condi ie, vom indica

267
 Valentin G U

direc ia curen ilor în fiecare spir din figura 8.6 pentru câteva
momente de timp a, b, c (figura 8.5).

Fig. 8.4. Principiul construc iei Fig. 8.5. Curbele curen ilor siste-
înf ur rii trifazate. mului trifazat.
În momentul de timp a curentul ce parcurge spira AX este maxim i
pozitiv (figura 8.5); în spirele BY i CZ – curen ii sunt negativi, ega-
li între ei i de dou ori mai mici ca curentul din spira AX. Astfel, în
figura 8.6, a curentul la începutul spirei (borna A) are sensul de la
observator, iar la începuturile B i C ale spirelor BY i CZ – înspre
observator. Asem tor sunt nota i curen ii prin spire în momentele
de timp b i c (figura 8.5 i 8.6, b i c).

Fig. 8.6. Însumarea f.m.m. în momentele de timp a, b , c (figura 8.5).

Este simplu de observat c liniile magnetice ale câmpurilor, ce
cuprind curen ii cu aceea i direc ie, în momentele a, b i c se
pomenesc rotite una fa de alta în direc ia acului ceasornicului i
câmpul s vâr te în decursul unei a 6a parte din perioad o întoa-
rcere (rotire) la un unghi de 60°, iar în decursul unei întregi peri-
oade – o rota ie complet (360°). Îm figura 8.6 se poate observa de

268
 Valentin G U

asemenea c , atunci când curentul într-o bobin (spir ) atinge

valoarea maxim , sensul câmpului magnetic coincide cu axa acestei
bobine. Astfel, stabilind ordicea altern rii amplitudinilor curentului
în bobine (A, B, C, A ...în figura 8.5), poate fi determinat direc ia
învârtirii câmpului. Pentru schimbarea direc iei învârtirii câmpului
este necesar de schimbat ordinea altern rii amplitudinilor curentului
prin bobine, adic trebuie de schimbat cu locurile oricare dou cor-
doane din cele trei (figura 8.7). În acela i mod se face i reversul

b
Fig. 8.7. Schimbarea sensului de rota ie a câmpului învârtitor
prin schimbarea succesiunii fezelor curen ilor
motorului asincron.
În figura 8.6 a fost prezentat un câmp cu doi poli. Dac îns înf u-
rarea este executat în a a fel ca fiecare faz se fie alc tuit nu
numai dintr-o singur bobin , a a cum este dat în figura 8.4, ci din
dou înseriate, atunci pe parcursul unei perioade a curentului câmp-
ul ar face doar o jum tate de rota ie. Astfel, în general frecven a de
rota ie a câmpului magnetic este :
f1 60
n1 = rot/min . (8.1)
p
Aceast frecven de rota ie a câmpului se nume te s i n c r o n .
Studiind oricare din fragmentele figurii 8.6 se poate observa c
f.m.m. ale bobinelor FA , FB i F C se sumeaz geometric. i atunci,
inând cont de valorile curen ilor iA , i B i i C în bobinele AX, BY i
CZ în momentele de timp a, b i c (figura 8.5) se poate spune c
f.m.m. sumar a înf ur rii trifazate F = FA + FB + F C = 1,5 FA max.
Deoarece valorile maxime ale f.m.m. ale bobinelor sunt egale, se
poate scrie c F = 1,5 Ffaz i este neschimbat în cursul întregii

269
 Valentin G U

rota ii, astfel încât rez 1,5 Ffaz = const. Fiecare faz a înf ur -
rii statorului este legat de fluxul magnetic care este în permanent
schimbare de la = 0 i pân la = M, din cauza câmpului
magnetic învârtitor. Acest flux comun, care de 1,5 ori este mai mare
decât amplitudinea fluxului pulsat al fiec rei faze, inducteaz în în-
urarea statorului i a rotorului t.e.m. e 1 i e2.

8.3. ÎNF URAREA STATORULUI MOTORULUI ASINCRON

Înf urarea statorului a unui motor electric este executat ceva mai
complicat decât ceea ce a fost ar tat schematic în figura 8.4. Fieca-
re faz a înf ur rii trifazate este alc tuit din sec ii aparte, asem -
toare sec iilor indusului ma inilor de c.c. (v. fig.7.12). Bornele
bobinelor statorului sunt marcate: C1, C2, C3 – începuturile (Î) i C4,
C5, C6 – sfâr iturile (S). În figura 8.8. este dat o sec ie alc tuit din

Fig. 8.8. O sec ie a înf - Fig. 8.9. Interconectarea Fig.8.10. Marcarea

ur rii statorului. a dou sec ii. sec iilor.
patru spire i care va ocupa dou crest turi de pe suprafa a intern a
statorului. Cele patru spire pot fi împ ite în dou sec ii, a a cum
este dat în figura 8.9. Ele se leag în seria, ca t.e.m. s se însumeze.
To i conductorii sec iilor se izoleaz împreun i mai departe
fiecare sec ie se va prezenta ca fiind cu o singur spir , chiar dac le
are mai multe (figura 8.10). P ile active ale sec iilor pot fi plasate
în crest turi într-un singur strat, cel mai frecvent – în dou straturi,
ca i în cazul ma inilor de c.c. (v. Fig. 7.10, 7.13). S vedem, cum
se calculeaz num rul crest turilor statorului, pentru înf urarea tri-
fazat a motorului asincron. Dac num rul polilor ma inii este de
2p, num rul fazelor m = 3, atunci de la fiecare faz fiec rui pol îi

270
 Valentin G U

revine un oarecare num r de crest turi q = 1, 2, 3, 4, 5 care este dat

la etapa de proiect al ma inii, când num rul total de crest turi ale
statorului este egal cu:
Z=2pmq. (8.2)
Fie dat 2p = 2, m = 3, q = 2 . Num rul total de crest turi este egal
cu Z = 2 p m q = 2 3 2 = 12. Dac bobina este în dou straturi,
atunci i num rul sec iilor este egal cu 12; o astfel de înf urare este
reprezentat desf urat în figura 8.11. Fiec rei faze îi revine Z / 3 =
12/3 = 4 sec ii, grupate în dou bobine care se afl în sfera de
ac iune a doi poli diferi i, adic la distan a (pasul polar) împ irii
zonei celor doi poli. O împ ire (zon ) de pol în grade electrice
unghiulare este totdeauna egal cu 180°. Împ irea crest turilor
între faze se face în felul urm tor. Deoarece q = 2 se poate consi-
dera arbitrar c la primul pas polar fazei C1C4 îi apar ine crest turile

Fig. 8.11. Desf urata unei bobine cu dou straturi.

1, 2. La al doilea pas polar acestei faze îi apar in crest turile 7, 8
deoarece = Z / 2p = 12 /2 = 6 din i (kreneli). Faza C2C5 este deca-
lat în spa iu cu 120° sau cu 2/3 , adic cu 6 2/3 = 4 din i i ocu-
crest turile 5, 6 i 11, 12. Marcajul se face la stratul superior al
ilor active.
Evident, faza C3C6 este a ezat în crest turile r mase libere – 8, 9 i

271
 Valentin G U

3, 4. Pentru ca t.e.m. a unei faze s se însumeze, sec iile în bobine

se leag în serie (adi ional) – sfâr itul (S) primei cu începutul (Î )
celei de a dou , iar bobinele diferen ial – sfâr itul primei cu sfâr itul
cele de a doua (figura 8.11); de exemplu eC 1 = e1 + e2 – (– e7 – e8) =
e1 + e2 + e7 + e8 .
Înainte de conectarea la re eaua de alimentare, cele trei faze ale
statorului se leag în stea sau triunghi. Statorul motorului asincron
este reprezentat în figura 8.12 (a). Are o carcas exterioar 1 din
font , aluminiu sau o el i un miez 2 care prezint un pachet de tole
(figura 8.12, b), tolele fiind izolate cu lac special. La motoarele de

a b

Fig. 8.12. Statorul motorului asincron f Fig. 8.13. Motor asincron

înf urare (a) i o tol a miezului (b). trifazat scurtcircuitat.

tip închis suprafa a exterioar cu aripioare este ventilat pentru o

mai eficace r cire. Aspectul unui motor asincron gata (montat)
pentru utilizare este dat în figura 8.13.

8.4. ÎNF URAREA ROTORULUI MOTORULUI ASINCRON

În interiorul statorului este instalat partea rotoric a motorului

asincron – r o t o r u l (figura 8.14). El prezint un cilindru i, ca i
statorul – un pachet tole de o el, pe suprafa a c ruia sunt br zdate
crest turi. În acestea se plaseaz bobina (bare de cupru) care sunt
scurtcircuitate la capete cu ajutorul unor inele de cupru. Crest turile
în acest caz au o sec iun rotund , iar bobina, ar tat aparte în
figura 8.15 prezint o colivie (în literatura rus este numit „roata
veveri ei”). Crest turile pot avea i alt form decât cea rotund , iar
bobina scurtcircuitat se poate ob ine prin turnarea în scurt turi a
272
 Valentin G U

aluminiului topit, concomitent turnându-se la capete i inelele de

scurtcircuitare, cu aripioare pentru ventilator. Motoarele de acest tip

Fig. 8.14. Rotorul unui motor Fig. 8.15. Înf urarea

asincron scurtcircuitat. de tip colivie.
se numesc scurtcircuitate sau c u c o l i v i e (figura 8.13).
Înf urarea rotorului motorului scurtcircuitat este m u l t i f a z .
În crest turile rotorului (figura 8.16) poate fi instalat i o înf u-
rare, asem toare înf ur rii statorului (figura 8.11). Un astfel de

Fig. 8.16. O tol de o el a statorului. Fig. 8.17. Rotorul unui motor

asincron cu înf urare.
rotor este dat în figura 8.17. În acest caz trei capete ale înf ur rii
rotorului (R1, R2, R3), care se afl în crest turile 1, se conecteaz la
trei inele de contact 2 fixate solidar pe arborele 3 i izolate între ele.
Cu ajutorul periilor înf urarea
rotorului se conecteaz la un re-
ostat care serve te pentru a porni
motorul i a regla tura iile lui.
Un astfel de motor se nume te
motor asincron c u i n e l e ,
aspectul acestuia fiind reprezen-
Fig. 8.18. Motor asincron cu inele tat în figura 8.18.

273
 Valentin G U

8.5. PRINCIPIUL I ECUA IILE DE FUNC IONARE

1. Principiul de func ionare

Se consider o ma in asincronic cu câte o înf urare trifazat pe
fiecare din cele dou arm turi. Dac înf urarea statoric se conec-
teaz la o re ea trifazat de tensiune i frecven corespunz toare, ea
va fi parcurs de un sistem trifazat de curen i care vor produce în
întrefier un câmp magnetic învârtitor direct, cu viteza unghiular
1. Dac arm tura rotoric are în acel moment viteza unghiular ,
într-o înf urare de faz a ei, devenit secundar se induce t.e.m.
e2 = 1 – )w2 k w2 cos 1 – ) t = w2 k w2 cos 2 t, (8.3)
în care 2 este pulsa ia t.e.m. induse, iar 2 – viteza relativ dintre
câmpul inductor i rotor.
Dac înf urarea rotorului se închide (figura 8.19), ea va fi parcurs
de curen i care, la rândul lor, produc un câmp învârtitor de reac ie
cu o vitez unghiular fa de înf urarea care l-a produs :
2 1 –
2 = = = 1– . (8.4)
p p

Fig. 8.19. Schema ma inii asincrone cu înf ur ri trifazate în stator

i rotor, pentru o pozi ie dat a rotorului.
Fa de rotor, câmpul de rota ie are viteza unghiular egal cu:

274
 Valentin G U

+ 2 = + ( 1 – ) = 1 , (8.5)
adic , indiferent de tura ia motorului, câmpul inductor i cel de
reac ie au aceea i vitez fa de stator. Deci, cele dou câmpuri sunt
fixe între ele i se pot însuma, formând un câmp rezultant în
întrefier. Prin interac iunea dintre acest câmp i curen ii din înf u-
ri se exercit între cele dou arm turi un cuplu electromagnetic,
ca i în ma ina de c.c. Rela ia 8.3 arat c în înf urarea rotoric
sunt curen i, deci se poate exercita un cuplu numai dac e2 0,
adic 1 . În acest caz se spune c se poate exercita un cuplu
numai dac rotorul a l u n e c fa de câmpul învârtitor; aceast
a l u n e c a r e , în valori relative este definit de rela ia:
s= ( 1 – )/ 1 = (n1 – n) / n1 = 1 – )/ 1 = 2 / 1 = f2 / f1,
(8.6)
unde, în general, =2 n i =2 f , iar nota iile sunt cele
cunoscute.

2. Regimurile de func ionare ale ma inii asincrone

Regimurile de func ionare ale ma inii asincrone vor fi analizate
func ie de tura ia relativ n2 a rotorului fa de câmpul învârtitor in-
ductor produs de stator, adic de tura ia n2 = n1 – n .
a) La n (0 ; n1), deci s (0 ; 1) în baza rela iei (8.3) t.e.m.

Fig. 8.20. Sensul t.e.m. induse E2 i a for elor F func ie de sensul induc-
iei B i de m rimea tura iei n a rotorului fa de tura ia n1 a câmpului învâr-
titor: a – regim de motor; b – regim de generator; c – regin de frân .
indus în bobina rotorului (figura 8.20, a) produce curentul I2 i for-
275
 Valentin G U

a F care ac ioneaz în sensul câmpului inductor, c utând s ac-

celereze rotorul c tre tura ia n1. În acest caz ma ina prime te ener-
gie electric i dezvolt la arbore un cuplu mecanic, func ionând în
regim de motor .
b) Dac tura ia rotorului este n n1, deci n2< 0 i s < 0, t.e.m.
indus schimb de sens (figura 8.20, b) i I2 de asemenea, iar for a
F se opune cre terii lui n. Prin urmare, pentru men inerea acestei
tura ii trebuie ca ma ina s primeasc energie mecanic pe la arbore
În acest caz ma ina prime te energie mecanic i d energie elec-
tric , func ionând în regim de generator.
c) Când indusul este rotit în sens opus câmpului învârtitor in-
ductor, deci are fa de acesta tura ia n2 = n1+ n i alunecarea s 1,
t.e.m. indus produce pe I2 , iar F are sens opus fa de n. În acest
caz, ma ina prime te energie mecanic pe la arbore s men in n în
sensul opus lui F i energie electric de la re ea s aduc rotorul
tre tura ia de sincronism. Ma ina func ioneaz astfel în regim de
frân (figura 8.20, c).
În expluatarea ma inilor electrice sunt întâlnite toate regimurile de
func ionare ar tate, dar regimul de baz este cel de motor, când alu-
necarea s (0 ; 1).

3. Ecua iile de func ionare, schema echivalent i dia-

grama de fazori
Se stabilesc pentru m rimile de faz din stator (primar) i din rotor
(secundar), figura 8.19. Ca i la transformator, în afara fluxului util
care este comun celor dou înf ur ri sunt i fluxuri de dispersie
sau de sc ri (figura 8.21).
Luând acelea i sensuri de referin pentru curen i: primar – I1 i
secundar – I2 , ca i la transformator, ecua iile tensiunilor pentru
dou faze omoloage se deduc ca i ecua- iile transformatorului,
având aceea i form , cu deosebire c U2 = 0, înf urarea secundar
(rotoric ) fiind în scurtcircuit (Rp = 0):
U1 =R1I1 +jX 1 I 1 – E1 = Z 1 I 1 – E 1 ;

276
 Valentin G U

0=R2I2 +jX 2r I 2 – E2 = Z 2 r I 2 – E 2 r . (8.7)

Dac ecua iile (8.7) sunt

formal asem toare celor
din cazul transformatoru-
lui, ca fond difer mult.
Astfel, câmpul învârtitor
de la ma ina asincron are
fa de înf urarea roto-
ric pulsa ia 2 = p 2..
Totodat , având în vedere
conven ia de semn f cut
Fig. 8.21. Fluxurile existente la func ionarea în cazul transformatoru-
în sarcin a ma inii asincrone.
lui pentru t.e.m. induse de
fluxurile utile în cele dou înf ur ri, la ma ina asincron t.e.m. E1
i E2 au valorile:
j 1
E1 = – w1 k w 1 = –j 2 f1 w1 k w 1 ;
2
(8.8)
j 2
E2 r = + w2 k w2 = j 2 f2 w2 k w2 = sE2 ,
2
unde kw1 i kw2 sunt factorii de înf urare care in seama de modul de
reparti ie a înf ur rilor în crest turi, 1 = s 2 – în baza rela iei
(8.6), iar E2 este t.e.m. când n = 0, s = 1 i f2 = f 1 (rotor calat).
Dac în rela iile (8.7) se înlocuie te E2 r = sE2 din (8.8) i X 2 r =
= 2 L 2 = s 1 L 2 , apoi se împarte cu s 0, se ob ine:

0 = (R2 / s) I2 + j X 2 I2 – E2 = Z2 I2 –E2 . (8.9)

Aceast rela ie corespunde unui rotor echivalent i conduce la o
ma in echivalent la care tensiunile i curen ii din stator i rotor au
aceea i frecven , ca la transformator, dar apare rezisten a rotorului

277
 Valentin G U

variabil cu alunecarea s, definit de rela ia (8.6) i care se va lua ca

parametru. Dac rela ia (8.9) este pentru un rotor trifazat ca i
statorul i se înmul te cu raportul t.e.m. scos din rela ia (8.8)
– E1 / E2 = (w1 k w 1/ w2 k w2) = ki, (8.10)
se ob ine ecua ia rotorului raportat la stator si sistemul (8.7)
devine:
U1 = R1 I1 + j X1 I1 – E1 = Z1 I1 – E1 ;

R2 (8.11)
0 = I2 + j X 2 I2 – E1 = Z 1 I1 – E1 ,
s
în care m rimile raportate au, ca i la transformator, valorile :
R2 = ki2 R2; X 2 = ki2 X 2; I2 = I2 / ki;
E1 = – ki E2; Z2 = ki2 Z2 . (8.12)
Rela iile (8.11) sunt la fel ca ecua iile trensformatorului, în care
se ia U2 = 0; deci i schema echivalent nu se va deosebi, având
forma din figura 8.22. Aplicând teoremele Kirchhoff celor dou
ochiuri i în nodul 1, rezult ecua iile (8.11) ale tensiunilor i cea a

Fig. 8.22. Schema echivalent a ma inii asincrone, corespunz toare

ecua iilor (8.11) i deducerii ecua iei (8.13).
curen ilor :
I1– I 2 = I 10 = I 10 a + I 10 . (8.13)
Spre deosebire de transformatoare, la ma ina asincron curen ii de
gol au valori de 20 – 40% din curen ii nominali i ajung la 60% în

278
 Valentin G U

cazul ma inilor mici. Componenta reactiv a lui I 10 pentru a crea

câmpul în întrefier I 10 0,9 I 10 .

Fig. 8.23. Diagrama de fazori corespunz toare ecua iilor

(8.11) i (8.13).
Diagrama de fazori din figura 8.23 se realizeaz începând cu rela ia
secundarului din sistemul (8.11), deoarece este cunoscut din faza de
proiectare, caracterul sarcinii (R2 i X 2 ), apoi cu rela ia (8.11) i
ecua ia primarului din (8.11), ca i la transformator. Numerele îns-
crise pe fazori indic ordinea în care se realizeaz diagrama.

8.6. BILAN UL DE PUTERI, RANDAMENTUL I FACTORUL

DE PUTERE

Puterea activ absorbit de motorul asincron de la re ea este:

P1 = 3 U1 I1 cos = 3 U I cos . (8.14)

Bilan ul puterilor active, pe baza schemei echivalente din figura
8.22 se ob ine:

279
 Valentin G U

R2
2 2
P1 = 3 R1 I1 + I1 + Rm I 10 a =
s

2 2
1–s 2 2
=3 R1I 1 +R 2 I 2 + R 2 I 2 + R1m I 10 a =
s
1–s
= Pw1 + P w2 + P Fe + P w2 , (8.15)
s
2
unde Pw1 = 3 R 1 I 1 – sunt pierderile în înf urarea statorului;
2 2
Pw2 = 3 R 2 I 2 = 3 R 2 I 2 – în înf urarea statorului;
2
PFe = 3 R1m I 10 a – pierderile în circuitul magnetic statoric.
Puterea transmis rotorului prin induc ie, numit putere electromag-
netic , în baza rela iei (8.15) este :
2
1–s P w2 3R 2I 2
Pe = P1 – P w1 – P Fe 1 = P w2 + P w2 = =
s s s
(8.16)
iar partea mecanic transmis rotorului
Pmec = Pe – P w2 = (P w2 / s ) – P w2 = [(1 – s) / s] P w2 . (8.17)

Fig. 8.24. Reparti ia piterii primite de la re ea de motorul asincron:

a – puterea aparent S ; b – puterea activ P1; c – puterea reactiv Q1.
(Pierderile din circuitul magnetic al rotorului P Fe 2 << P Fe 1, deoare-
ce depind de p tratul frecven ei rotorice f 2 = s f 1 << f1 , alunecarea

280
 Valentin G U

la o func ionare normal fiind s = 0,01...0,1). Sc zând pierderile de

frecare i ventila ie P jv a elementelor de mi care, se ob ine puterea
util la arbore:
Pu = Pmec – P f v = P 2 . (8.18)
Luând în vedere rela iile de la (8.14) la (8.18), în figura 8.24 este
reprezentat schema bilan ului de puteri i se poate deduce randa-
mentul ma inii asincrone :
P2 3 U I cos – (P w1+ P Fe + P w2+ P f v)
= = . (8.19)
P1 3 U I cos
când bilan ul puterilor reactive, tot pe baza schemei din figura
8.22 se ob ine (ca i la transformator):
2 2 2
Q 1 = 3 U f I f sin = 3 (X 1 I 1 + X 2 I2 + X 1m I1 ) =
= Q 1+ Q 2 +Q , (8.20)
unde puterile reactive necesare cre rii câmpurilor de dispersie i
sunt neglijabile fa de puterea Q = 3 X 1m I1 2 necesar men inerii
câmpului magnetic principal, care este practic constant de la
func ionarea în gol la sarcin . Spre deosebire de transformator, ma-
ina asincron absoarbe de la re ea o dat cu puterea activ P1 i o
putere reactiv Q 1 const (figura 8.24). Deci re elele care alimen-
teaz multe motoare asincrone
sunt înc rcate cu un curent reac-
tiv, necesar magnetiz rii care,
pentru o re ea dat , limiteaz co-
mponenta activ , deci transpor-
tul de putere activ .
Pentru cre terea eficien ei lini-
ilor de transport i sc derea pier-
derilor de putere activ (R I 2 ) în
re ele, se face compensarea pu-
terii reactive, alimentând mo-
Fig. 8.25. Alimentarea motoarelor toarele cu energie electric de la
asincrone cu putere reactiv . o surs apropiat (figura 8.25) i

281
 Valentin G U

compensând factorul de putere al re elei. Ca surs de putere reactiv

se pot utiliza baterii de condensatoare (C) sau ma ini sincrone, iar
motorul prime te de la re ea numai componenta activ a puterii.

8.7. CARACTERISTICILE DE FUNC IONARE A MA INII

ASINCRONE

1. Cuplul electromagnetic
Revenind la figura 8.22 putem constata c curentul I 1 = U 1 / Z e,
unde Z e = Z 1 + Z 12 Z 2 / (Z 12 + Z 2), iar:

U 1 – Z 1 I1 U1 Z1 U1 U 1 Z 12
I2= = – = =
Z2 Z2 Z2 Ze Z 1 (Z 12 + Z 2) + Z 12 Z 2

U 1 Z 12 U1 U1
= = = ,
Z1Z 12 +Z 2 (Z1+Z 12) Z1+C Z12 R 1+C (R 2 /s)+j(X 1+X 2 )
(8.21)
unde C = (Z1+Z 12)/ Z 12 = 1 + Z 1/Z 12 1+ (X 1/X12) 1,02 – 1,05.
Dac C 1, considerând pe U1 ca origine de faz , modulul lui I 2 va
fi:
U1
I2= . (8.22)
(R1 + R 2 / s)2 + (X 1 +X 2 )2

Rela iile (8.16) i (8.22) dau expresia cuplului electromagnetic:

2 2
Pe 3R 2 I 2 3 U1 R 2
Me = = = =
2
1 s 1 s 1 [ (R1 + R 2 / s) + (X 1+ X 2) ]

282
 Valentin G U
2
3 U1 R 2
= . (8.23)
2 2
1 s [R1 + (X 1 +X 2 ) ] + (R 2 / s) + 2 R1 R 2
Din (8.23) urmeaz c cuplul electromagnetic are ca parametru
alunecarea s. Aplicând la numitorul acestei rela ii teorema c la
produsul constant a doi factori, suma lor este minim dac ace tea
2
sunt egali, adic s [R1 + (X 1 + X 2) 2] = (R 2 / s), rezult valoarea
alunec rii critice sk , pentru care Me are extreme :
R2
s = sk = 2
. (8.24)
2
R1 + (X 1 + X 2)

Cele dou extreme, Mk M la sk 0 pentru regimul de motor i de

frân i Mk G la sk < 0, pentru regimul de generator (figura 8.20) se
numesc valori critice ale cuplului i au expresiile:
2
3 U1
Me (sk) = Mk M = 2
2 1 [ R1 + (X 1 +X 2 ) 2 + R1 ]

2
(8.25)
3 U1
Me (– sk) = Mk G = 2
.
2
2 1 [ R1 + (X 1 +X 2 ) – R1 ]

Din analiza rela iilor (8.23), (8.24) i (8.25) rezult urm toarele
observa ii:
cuplurile maxime îndeplinesc condi ia Mk M < Mk G , sunt
propor ionale cu p tratul tensiunii U1 de alimentare i nu depind
de rezisten a R 2 a rotorului;
alunecarea critic sk nu depinde de tensiunea U1, dar este
propor ional cu rezisten a R2 a circuitului rotoric;
cuplul de pornire Mp are expresia (8.23), în care s = 1; depinde,
2
deci de U1 i de R2 .

283
 Valentin G U

2. Caracteristicile de func ionare

În figura de mai jos, 8.26 este reprezentat grafic expresia (8.23),
Me = f (s), la U1 = const i Rp = 0, pentru acelea i condi ii, n = f (M)
– aceasta fiind numit caracteristic mecanic natural a motoru-
lui, dedus din Me = f (s) pe baza leg turii dintre tura ie i alunecare:
f1
n = n1 (1 – s) = (1 – s) . (8.26)
p

Fig. 8.26. Caracteristica natural a ma inii asincrone (U1 = U1n i R2 –

rezisten a înf ur rii rotorice).

Fig. 8.27. Caracteristicile ma inii asincrone la R2 = const i la

diferite tensiuni de alimentare.

284
 Valentin G U

În baza observa iilor asupra rela iilor (8.23), (8.24) i (8.25) pentru
regimul de motor, la Rp = const i diferite tensiuni U1, formele
caracteristicilor naturale i artificiale Me = f (s) i n = f (M) sunt date
în figura 8.27 iar pentru U1 = const i diferite rezisten e introduse în
circuitul rotoric (figura 8.19) au formele din figura 8.28.

Fig. 8.28. Caracteristicile ma inii la U1 = const i la diferite rezisten e

introduse în circuitul rotoric.
2
Dac din rela ia (8.24) se scoate R1 + (X 1 + X 2) 2 = (R 2 / sk) 2 –
– R12 i se înlocuie te în (8.23) i (8.25), se ob ine rela ia lui Kloss:
Me 2 + (2 R1 / R 2) sk 2
= , (8.27)
Mk M (sk /s) + (s /sk) + (2 R1/R 2) sk s sk
+
sk s
unde s-a avut în vedere c 2 R1 sk / R 2 < 1. Rela ia (8.27) care nu
mai depinde de U1 este utilizat curent în locul rela iei (8.23), fiind
mai simpl . Valoarea Mk M rezult din capacitatea de supraînc rcare
a motorului i din cuplul nominal (Mk M = Mn). Valoarea =
1,8...3 i este dat pentru fiecare motor, ca i alunecarea nominal sn
= 0,01...0,1 (1 – 10 %) care rezult din tura ia nominal . Alunecarea
critic alc tuie te sk = 0,15...0,30 (15 – 30 %).
285
 Valentin G U

3. Caracteristicile motoarelor cu rotor de construc ie special

Merit de subliniat c motoarele cu rotor bobinat i inele sunt costi-
sitoare i greu de între inut, iar cele cu rotorul în colivie normal
(cu bare rotunde) au la pornire cuplul mic i curentul mare.

Fig. 8.29. Forme de crest turi la rotoare cu colivii (bare):

a – bare normale; b – bare înalte; c – colivii duble.
De aceea, f a modifica statorul, se folosesc forme constructive de
rotoare cu bare înalte (crest turi adânci) sau cu colivii duble (figura
8.29) care, la aceea i putere au la pornire cuplu mare i curent mic,
a cum se vede în figura 8.30.

Fig. 8.30. Domeniile cuplurilor în timpul pornirii, pentru diferite forme

de crest turi rotorice (Fig. 8.29) la acela i curent de pornire.

286
 Valentin G U

8.8. PORNIREA I SCHIMBAREA SENSULUI DE ROTA IE

A MOTOARELOR

Cuplul static rezistent Mr al mecanismului ce se cere antrenat i cu-

rentul de pornire admis pentru motor (ca s nu distrug termic
înf ur rile) i pentru re eaua de alimentare (c derea de tensiune
produs s nu d uneze receptoarelor cuplate la aceea i re ea), deter-
min alegerea motorului i a modului s u de pornire.

1. Pornirea motoarelor cu rotorul bobinat

Pentru acest caz sunt valabile observa iile din paragraful precedent,
ilustrate în figura 8.28. Motorul se poate porni la cuplul dorit (figu-
ra 8.31) prin introducerea de rezisten e în circuitul rotorului. Pentru

Fig. 8.31. Varia ia cuplului de pornire la un motor cu rotorul bobinat

când rezisten ele din circuitul rotoric scad în trepte.
reducerea timpului de pornire, în general, Mp M = 1,5...1,8 Mn .
Având rezisten a Rp în circuitul motoric i cuplând motorul la
re ea, apare la s = 1 (n = 0) cuplul Mp M care pune în mi care rotorul,
punctul de func ionare deplasându-se din A c tre B. Când ajunge în
B, se trece pe caracteristica cu Rp < Rp , în punctul C i procesul
pornirii continu pân când punctul de func ionare ajunge în pozi ia
H, corespunz tor cuplului rezistent al mecanismului antrenat Mr.
De men ionat c valoarea curentului de pornire Ip se poate reduce i

287
 Valentin G U

prin introducerea în circuitul rotoric a unei reactan e Xp, cum reiese

din rela ia (8.22), pentru s = 1. Dar în acest caz scade cuplul de por-
nire Mp, cuplul critic Mk M i alunecarea critic sk ,cum reiese din re-
la iile corespunz toare, dac se pune în loc de X 2 valoarea sumei
X 2 + Rp i nu prezint avantaje.

2. Pornirea motoarelor cu rotorul în colivie

Conectarea direct la re ea este utilizat frecvent acolo
unde re elele de alimentare i mecanismele antrenate permit acest
lucru. În conformitate cu standardul STAS 1764-70 (România) sau
stabilit pentru motoarele cu puteri pân la 132 kW valorile Ip = (4 ...
7,5) In , Mp = (1,2 ... 2,2 ) Mn i = 1,9 ... 2,4. Pentru fiecare motor
în parte, aceste date depind de putere i tura ie.

Fig. 8.32. Schema conexiunilor Fig. 8.33. Varia ia curentului la

la pornirea stea-triunghi a motorului pornirea stea-triunghi.
asincron.
Pornirea stea-triunghi se poate aplica la motoarele care au
scoase cele ase capete ale înf ur rii statorice i care pot func iona
în triunghi la tensiunea re elei trifazate cu care se leag . Deci, un
motor cu tensiunile de lucru 220/380 V se poate porni stea-triunghi
n u m a i la re eaua 220 V. În momentul pornirii (figura 8.32) se
conecteaz K1 , cu K2 pe pozi ia Y i curentul de linie este:

288
 Valentin G U

IpY = U1f / Zk = U1 / 3 Zk , (8.28)

unde Zk este modulul impedan ei circuitului din figura 8.22, când
s = 1 i n = 0. Dup stabilirea curentului (punctul B, figura 8.33), K2
se trece pe pozi ia i punctul de func ionare trece în C, stabilindu-
se în punctul D corespunz tor cuplului Mr . Dac pornirea se face
direct în , curentul de linie este :
Ipd = 3 Ip d f = 3 (U1 / Zk ) = 3 IpY , (8.29)
deci de trei ori mai mare decât la pornirea în stea. Dar la pornirea în
stea, având o reducere de tensiune U1 f = U1 / 3 , în baza rela iei
(8.23), cuplul de pornire scade tot de trei ori i motorul nu poate
porni în plin sarcin .
Reducerea tensiunii
de alimentare, pentru reduce-
rea curentului de pornire, se
mai face la motoarele mari
prin utilizarea autotransforma-
toarelor coborâtoare cu una-
dou trepte de tensiune (ca în
figura 8.34). Se închide K1
apoi K2 (K3 deschis) i motorul
porne te cu tensiunea redus .
Se deschide K2, apoi se închide
K3, alimentând motorul la ten-
Fig. 8.34. Pornire cu autotrans-formator
siunea re elei. a motorului asincron.

3. Schimbarea sensului de rota ie

Schimbarea sensului de rota ie este echivalent cu schimbarea sen-
sului câmpului învârtitor, care se face prin inversarea succesiunii a
dou faze (v. figura 8.7 ).

289
 Valentin G U

8.9. REGLAREA TURA IILOR MOTOARELOR ASINCRONE

TRIFAZATE

Precum urmeaz din rela ia (8.26), tura ia se poate regla prin schim-
barea num rului de poli, a frecven ei tensiunii de alimentare i a
alunec rii rotorului fa de tura ia de sincronism a câmpului în-
vârtitor.

1. Reglarea tura iei prin schimbarea num rului de poli

Se face în trepte (p = num r întreg) i la motoarele cu rotorul în
colivie. Schimbând conexiunile unei înf ur ri (figura 8.35), se pot

Fig. 8.35. Modificarea conexiunilor înf ur rilor

pentru schimbarea num rului de poli inductori:
a – pentru 2p = 4; b – pentru 2p = 2.
ob ine dou tura ii în raportul 1/2. Dac se cer trepte diferite de
acest raport, cum este cazul motoarelor pentru ascensoare, se depun
pe stator dou înf ur ri distincte pentru tura iile respective.

290
 Valentin G U

2. Reglarea tura iei prin modificarea frecven ei f1

Modificarea frecven ei tensiunii de alimentare a unei surse de c.a.
se face cu generatoare de c.a. sau cu convertizoare statice de frecve-
. Modificarea lui f1 duce la modificarea tura iei de sincronism n1
i reactan ele X 1 = 2 f1 L 1, X 2 = 2 f1 L 2 . Deci, în baza rela-

Fig. 8.36. Caracteristicile ma inii asincrone la U1 = const i diferite frecven e.

iilor (8.23), (8.24) i (8.25) caracteristicile M = f (s) i n = f (M)
pentru diferite frecven e i U1 = const arat ca în figura 8.36. Din
rela iile (8.8) rezult c la U1 E1 = ct, când scade f1 cre te fluxul
i ma ina se satureaz ; când f1 cre te, scade i nu este utilizat

Fig. 8.37. Caracteristicile ma inii asincrone la acelea i valori

ale raportului U1 / f1 ct (U 1 U1 < U 1).

291
 Valentin G U

la posibilit i circuitul magnetic. Prin urmare, o func ionare normal

este la ct, adic la U1 / f1 ct, ce reiese din rela ia (8.8).
Considerând îns în rela ia (8.25) R1 << X 1 + X 2 = k1 f1 i 1 =
k2 f1, se ob ine:
2
3 U1 3 U1 U1
MkM = = = K . (8.30)
2 1 (X 1 +X 2 ) 2 k1 k2 f12 f1

adar, la o varia ie a tensiunii de alimentare i a frecven ei aces-

teia, pentru U1 / f1 ct, se p streaz i MkM , caracteristicile ar tând
în acest caz ca în figura 8.37. Aceast metod de reglare a tura iei
este avantajoas sub aspectul randamentului ma inii, dar sursele de
tensiune i frecven e variabile sunt înc prea scumpe, deci...

3. Reglarea tura iei prin modificarea alunec rii s

Reglând tensiunea de alimentare U1, la acela i cuplu rezistent Mr, se
ob in diverse alunec ri s < sk (figura 8.27) i, în baza rela iei (8.26),
diverse tura ii. La motoarele cu rotorul bobinat îns , prin introdu-
cerea de rezisten e în circuitul rotoric, la un cuplu Mr, se pot ob ine
teoretic tura ii de la 0 la n n (figura 8.26). Ambele metode nu sunt
eficace la cupluri M0 mici (figurile 8.26 i 8.27). La motoarele cu
rotorul bobinat, metoda cea mai eficace de reglare a tura iei este
prin dubla alimentare a ma inii, adic statorul este alimentat de la
re ea iar rotorul – cu o tensiune de frecven f2 variabil . Câmpul
învârtitor rotoric, de vitez unghiular 2 fa de rotor, trebuie s
îndeplineasc condi ia (8.5), id este + 2 = 1 = ct. Astfel, când
cre te f2 , respectiv 2 , scade viteza a rotorului. Dac se schimb
succesiunea fazelor rotorului (câmpul se rote te în sens opus,
2 < 0), tura ia poate cre te peste cea de sincronism: = 1+ 2 .

292
 Valentin G U

CAPITOLUL 11

ELEMENTE I CIRCUITE ELECTRONICE

11.1. ELEMENTE NELINIARE DE CIRCUIT. PREZENTARE

GENERAL

Merit de subliniat faptul c circuitele, dispozitivele i aparatele

electrice prezentate în capitolele precedente, puteau fi descrise prin
rela ii i caracteristici liniare (sau liniarizate) curent-tensiune; deci,
au fost utilizate func ii i metode de studiu specifice circuitelor
electrice liniare (sau cvasiliniare). În realitate, majoritatea elemente-
lor i dispozitivelor utilizate în circuitele electrice i electronice
(îndeos bi) posed caracteristici neliniare.
adar, proprietatea elementelor de circuit de a prezenta caracteri-
stici liniare nu este decât o idealizare a comport rii reale a acestor
elemente.
1. Element liniar.
Un element de circuit electric (electronic) se consider liniar, dac

Fig. 11.2. Graficul i = f (u) al

Fig. 11.1. Graficul i = f (u) al diode cu vid.
unui rezistor (element pasiv).
dependen a curentului de tensiune la bornele lui este liniar , adic :
1
i= u , (11.1)
R
oricare ar fi valoarea i sensul curentului în element. Rezisten a R a
unui rezistor liniar este o m rime scalar i pozitiv , independent de

293
 Valentin G U

curentul prin rezistor. Cu alte cuvinte, o cre tere a intensit ii curen-

tului prin rezistor de n ori va avea ca efect o cre tere a tensiunii la
borne tot de n ori, prin urmare raportul dintre tensiune i curent
este o constant , egal cu rezisten a acestui element pasiv. Graficul
func iei i = f (u) reprezentat în figura 11.1 poart denumirea de
caracteristic curent-tensiune a rezistorului (v. Capitolul I).

2. Element neliniar
Caracteristica curent-tensiune i = f (u) a unei diode cu vid [6], pre-
zentat în figura 11.2 denot c la cre teri egale uA ale tensiunii
anodice nu au loc cre teri egale ale curentului anodic în general, ci
doar în segmentul liniar al caracteristicii iA = f (uA), figura 11.2.
Elementele rezistive de curent, care nu prezint o dependen liniar
a curentului de tensiunea la borne sunt caracterizate prin doi para-
metri:
Rezisten a static Rst – definit ca raport între tensiune i
curent într-un punct P de pe caracteristic , numit punct static de
func ionare, prescurtat PSF, expresia analitic a c reia este:
UA
Rst = = k tg . (11.2)
IA
Rezisten a static este deci propor ional tangentei unghiului ,
format de dreapta OP cu axa curentului; constanta de propor iona-
litate k este determinat de raportul sc rilor grafice utilizate pentru
tensiune i, respectiv, curent. Rst este o m rime pozitiv , determi-
nat de tensiunea anodic .
Rezisten a dinamic în punctul static rd, propor ional cu
tangenta trigonometric a unghiului de înclinare fa de axa
curentului, a tangentei geometrice la graficul caracteristicii în
punctul grafic de func ionare (figura 11.3):
d uA
rd = lim ( uA / iA ) = = k tg , (11.3)
i 0
P d iA P

294
 Valentin G U

unde k este raportul sc rilor de tensiune i curent din graficul carac-

a b
Fig. 11.3. Determinarea rezisten ei dinamice rd .
teristicii statice. Rezisten a dinamic este pozitiv în por iunile
ascendente ale caracteristicii iA = f (uA), deoarece unei varia ii
pozitive uA a tensiunii la borne îi corespunde o varia ie pozitiv a
curentului iA (figura 11.3, a). În por iunile descendente ale carac-
teristicii statice, unei varia ii pozitive uA a tensiunii la borne îi
corespunde o varia ie negativ a curentului iA prin element i
raportul uA / iA este negatic (figura 11.3, b).

11.2. TIPURI DE ELEMENTE ELECTRONICE (NELINIARE)

Forma caracteristicii statice i = f (u) permite clasificarea elemente-

lor neliniare în: elemente nonliniare (ENL) simetrice i asimetrice
(sau nesimetrice).
ENL este s i m e t r i c dac are caracteristica static simetric fa
de originea axelor de coordonate (drept exemplu – becul cu incan-
descen ). Dioda cu vid considerat mai sus este un ENL a s i m e t-
r i c , capabil s conduc curentul doar într-un singur sens; pentru
tensiuni anodice negative dioda se comport ca un întrerup tor
deschis, pentru c curentul anodic este nul (v. figura 11.2). Aceast

295
 Valentin G U

particularitate a diodei cu vid este utilizat în tehnica redres rii cu-

rentului alternatic.
Exist un ir de ENL utilizate frecvent în tehnica circuitelor de c.c.
i c.a., a a ca: termistorul, tubul baretor, dioda semiconductoare, dioda
tunel, dioda Zener, etc. Toate acestea sunt elemente de circuit cu
dou borne de acces, anumite particularit i extrem de utile ale
rora în aplica iile tehnice vor fi prezentate în continuare.
1. Termistorul – este un rezistor neliniar ob inut prin sinte-
tizarea unor oxizi metalici ca NiO, Mn O i CoO care prezint un
coeficient negativ de temperatur al rezistivit ii. Varia ia rezistivi-
ii cu temperatura [8]este foarte mare i pronun at neliniar (figura
11.4). Termistoarele sunt pe larg folosite în releele termice, în dis-
pozitivele de ac ionare (v. Capitolul 12), in termometrie etc.
2. Tubul baretor – este asem tor l mpii cu incandescen
i alc tuit dintr-un filament confec ionat din fier (spre deosebire de
mpi care au filamentul din wolfram sau c rbune), dispus într-un
balon în atmosfer de hidrogen. Pe caracteristica static a baretoru-

Fig. 11.4. Caracteristica R = f ( ) Fig. 11.5. Caracteristica i = f (u) a

termistora. tubului baretor.

lui se remarc (figura 11.5) existen a unei por iuni în care curentul
este cvasiindependent de tensiunea la borne. Aceast proprietate î i
se te utilizare în instala iile tehnice de c.c., acolo unde este nece-
sar func ionarea la valori constante ale curentului, la tensiuni vari-
abile.
3. Dioda semiconductoare – element important, folosit în
diferite instala ii tehnice i diverse aplica ii func ionale. În conti-

296
 Valentin G U

nuare va fi prezentat într-un mod foarte succint c a r a c t e r i s -

t i c a s t a t i c , la fel ca i mecanismul microscopic de
func ionare al unei diode semiconductoare. Informa ii mai ample
pot fi g site într-un ir enorm de publica ii, din care fac parte i [8,
9, 10 ] pe care le recomand m.
Dioda semiconductoare (sau junc iunea p n, jonc iunea electron-
-gol) este un dispozitiv electronic cu
dou borne de acces. În figura al tu-
rat sunt prezentate p ile compon-
ente i simbolul grafic al diodei
semiconductoare (s /c). În sensul de-
numit direct – de la semiconduc-
torul p c tre s/c n dioda conduce
bine curentul, prezentând o rezis-
ten electric mic . În sens opus, de
Fig.11.6. P ile componente (a) la s/c de tip n la cel de tip p (sens
i simbolul grafic (b) al diodei.
invers), dioda conduce r u curentul,
prezentând în consecin o rezisten electric mare.
Pe caracteristica static din figura 11.7, a este ilustrat aceast pro-

c a
Fig.11.7. Caracteristica static a diodei s/c (a) i schema electric
a polariz rii directe (b) i inverse (c) a jonc iunii pn.

297
 Valentin G U

prietate a diodei semiconductoare, unde, pentru por iunile situate în

cadranele 1 i 3 s-au folosit sc ri grafice diferite (mA – mV i
A – V ). Segmentul caracteristicii din cadranul 1 corespunde pola-
riz rii directe (schema 11.7, b) a jonc iunii pn. Segmentul caracte-
risticii ce se afl în cadranul 3 corespunde polariz rii inverse
(schema 11.7, c) a jonc iunii pn; sensul curentului prin dioda s/c
este opus celui precedent, iar valorile lui sunt mult mai mici (de
ordinul frac iunilor de A).
Principiul de func ionare al diodei semiconductoare (D-SC).
Materialele semiconductoare sunt materiale cristaline (figura 11.8)

Fig.11.8. Structura cristalin Fig. 11.9. Reprezentarea bidimen-

de tip diamant. sional a unui s/c intrinsec (Ge).

care în s t a r e p u r (intrinsec ) prezinc o c o n d u c t i v i -

Fig.11.10. Leg tura covalent pentru Fig.11.11. Reprezent ri bidimensio-

molecula de hidrogen (H2). nale ale leg turii covalente pentru H2.

298
 Valentin G U

t a t e e l e c t r i c foarte mic . A a, de exemplu, cei mai utiliza i

în tehnic semiconductori – germaniul (Ge) i siliciul (Si), la tempe-
ratura ambiant (300° K) au rezistivit i mult mai mari decât meta-
–8
lele: Ge = 0,45 m, Si = 2,30 m, fa de Al = 2,65 10 m
–8
i Cu = 1,7 10 m. Spre deosebire de hidrogen, Ge i Si sunt
elemente tetravalente, cei 4 electroni de valen ai unui atom intr
în leg turi covalente (ca i în cazul moleculei de hidrogen) cu
atomii vecini (figura 11.9 i 11.12). Stratul de valen al fiec rui at-

Fig. 11.13. Impurificarea Ge cu atomi

pentavalen i de arsen (As).
Fig.11.12. Reprezentarea bidimensi-
onal a leg turii covalente pentru
Ge i Si (s/c intrinsec).
om va avea astfel opt electroni i, practic, nu vor exista electroni
liberi care ar fi disponibili pentru conduc ia curentului (Fig. 11.12).

Fig. 11.14. Reprezentarea bidimensi- Fig. 11.15. Reprezentarea bidimensi-

onal a unui s/c extrinsec de tip n. onal a unui s/c extrinsec de tip p.

299
 Valentin G U

Dac semiconductorul este impurificat cu atomi ai altui element

chimic, rezistivitatea lui poate sc dea semnificativ. Impurificarea
Ge sau Si cu atomii unui element pentavalent (figura 11.13), cum ar
fi P, As sau Sb, are ca efect plasarea atomilor acestor elemente în
re eaua cristalin a materialului pur (figura 11.13, a), în locul unora
dintre atomii lor proprii, în anumite poz ii fixe. Patru electroni de
valen dintre cei cinci ai atomului de impuritate (As) intr în
leg turi covalente cu atomii vecini de Ge; al cincilea electron (mai
slab legat de atomul de impuritate) poate deveni liber (figura11.14),
fiind astfel disponibil pentru conduc ia curentului. Pentru a „depla-
sa” acest electron liber din banda de valen (BV) a atomului în
banda de conduc ie (BC) este necesar energia W care pentru Si
alc tuie te 0,05 eV iar pentru Ge – 0,01 eV. Elementele penta-
valente sunt considerate elemente donoare de electroni, pentru s/c
pur; semiconductorul aliat cu elemente donoare este un s/c de tip n
(figura 11.13, b i 11.14).
În cazul impurific rii germaniului sau siliciului cu atomii unui ele-
ment trivalent (B, Ga, In), cei
trei electrini de valen ai atomu-
lui de impuritate formeaz leg -
turi covalente numai cu trei din-
tre cei patru atomi vecini din
re eaua cristalin (figura 11.15,
a). În schema prezentat se obs-
erv absen a unui electron, adic
Fig. 11.15. Impurificarea Ge cu atomi a unei sarcini negative în cea de-
trivalen i de indiu (In). a patra leg tur covalent , ceea
ce echivaleaz cu un „gol” pozitiv. A adar, o leg tur covalent in-
complet se manifest ca o sarcin pozitiv (figura 11.15, a).
Pentru semiconductorul pur elementele trivalente joac rolul de ele-
mente acceptoare de electroni, deoarece pentru realizarea leg turii
covalente incomplete atomul de impuritate trivalent „ accept ” un
electron de valen din leg turile covalente vecine. Dac un electron
se te o leg tur covalent pentru a umple golul vecin, las în
urma sa un „loc vacant”, pentru un alt electron de valen , ceea ce
300
 Valentin G U

înseamn ...un alt gol. Astfel, golul se deplaseaz prin re eaua crista-
lin a semiconductorului impurificat, având sens invers deplas rii
electronului. Când semiconductorul impurificat cu elemente accep-
toare, denumit s/c de tip p (pozitiv, figura 11.15, b) este supus unui
câmp electric, începe o deplasare ordonat a golurilor în sensul
câmpului electric; deci, prin semiconductorul de tip p circul un cu-
rent electric de conduc ie, care se datoreaz golurilor.
Prin urmare, impurificarea semiconductorului intrinsec aduce un
rezultat important, caracterizat prin dou efecte majore:
reducerea (semnificativ ) a rezistivit ii;
modificarea concentra iei purt torilor de sarcin .
În concluzie se pot men iona urm toarele momente esen iale:
1. Într-un semiconductor intrinsec, la temperatura ambiant exist
perechi electroni-goluri, care se formeaz în urma mi rii haotice
de agita ie termic ; concentra iile celor dou tipuri de purt tori de
sarcin sunt egale [8, 10 ], deci:
n = p = ni , (11.3)
3
unde ni este concentra ia intrinsec , (1 / cm ).
2. Într-un semiconductor de tip n electronii sunt purt torii de
sarcin majoritari i au concentra ia mult mai înalt , decât cea a
golurilor care sunt purt tori minoritari.
3. Într-un semiconductor de tip p purt torii majoritari sunt golu-
rile, iar purt tori minoritari – electronii .
Jonc iunea pn – diod semiconductoare.
Dispozitivele semiconductoare moderne con in regiuni de tip n i
regiuni de tip p. Aceste regiuni de conductibilitate electric diferit
se caracterizeaz printr-o varia ie a distribu iei impurit ilor; dac
aceast varia ie se face pe o distan mare, atunci nu apar efecte sau
propriet i deosebite i importante i cele dou zone de semicon-
ductor se comport ca semiconductoare gradate. Dac domeniul, în
care are loc varia ia concentra iei impurit ilor cu schimbarea
6
tipului de conductibilitate este de cel mult 10 m, se ob ine o zon
special care poart denumirea de jonc iune pn i care are o
importan deosebit în ce prive te func ionarea i caracteristicile

301
 Valentin G U

unei clase imense de dispozitive electronice moderne [8, 9, 10].

Aceste jonc iuni stau la baza construc iei i func ion rii celor mai
diverse categorii de dispozitive cu semicinductori – diode, tranzis-
toare, tiristoare, fotodiode i celule solare, circuite integrate, etc.
Se poate constata c la ora actual , din punct de vedere tiin ific
teoria jonc iunii pn este definitivat i logic finalizat . Cu o precizie
suficient de înalt , teoriile existente descriu caracteristicile curent-
tensiune ale jonc iunilor semiconductoare reale. Temeliile acestor
teorii au fost elaborate înc în 1949 de V. Schockley, dar lucr rile

a b

d
Fig.11.16. Jonc iunea pn: schema de principiu (a), polarizarea invers (b) i
direct (c), caracteristica static a diodei semiconductoare
i simbolul ei grafic (d).
consacrate cre rii i cercet rii propriet ilor jonc iunilor pn conti-
nu i actualmente, lucru de altfel firesc în istoria i dinamica
progresului. Un ir de lucr ri în ultimii ani sunt consacrate jonc i-
302
 Valentin G U

unilor pn pe baza siliciului amorf care, din punct de vedere al

costului este mai convenabil decât monocristalul. Alte lucr ri sunt
legate de creearea junc iunilor pn pe baza unor semiconductori noi,
cu propriet i practice interesante, cum ar fi diapazonul larg de
temperaturi de func ionare i altele.
Dioda semiconductoare prezint un cristal semiconductor format
din dou regiuni (o variant constructiv posibil ), ca în figura
11.16, a : una de tip n i cealalt de tip p. Din cauza concentra iei
înalte de electroni în regiunea n, ace tea vor difuza în regiunea
vecin , unde concentra ia lor este mult mai mic i ei sunt purt tori
minoritari. În mod analog, începe difuzia golurilor din regiunea p
unde sunt purt tori majoritari în regiunea n . Ca urmare a procesu-
lui de difuzie a purt torilor de sarcin prin planul jonc iunii, în locul
acestora vor r mâne necompensate sarcinile ionilor imobili din nod-
urile re elei cristaline. Astfel, în regiunea de tip n, în imediata
vecin tate a planului jonc iunii, prin plecarea electronilor majori-
tari, sarcina electric pozitiv a ionilor donatori fic i în re eaua cris-
talin a materialului semiconductor nu mai este neutralizat i se
formeaz aici o por iune cu sarcin spa ial pozitiv . Similar, în
regiunea de tip p din apropierea planului jonc iunii, prin plecarea
golurilor majoritare, sarcina electric negativ a ionilor acceptori
fic i în re eaua cristalin a materialului semiconductor nu mai este
compensat i se formeaz aici o por iune de sarcin spa ial
negativ . A adar, prin difuzia purt torilor de sarcin majoritari, se
formeaz regiunea de sarcin spa ial , constituit din dou straturi
vecine cu sarcini electrice de semn contrar (figura11.16, a). Aceast
regiune, s cit de purt tori mobili de sarcin i poart denumirea
de j o n c i u n e p n. Deci, putem privi jonc iunea p n ca fiind
format dintr-un strat dipolar de sarcin spa ial , cuprins între
regiuni neutre (de tip n i p) cu sarcin spa ial neglijabil . În con-
di ii de echilibru (lipsa factorilor externi: câmp electric, temperatu-
sau lumin ), în regiunea de sarcin spa ial se creeaz un câmp
electric (de intensitate E ) intern de o asemenea valoare, încât num -
rul de purt tori majoritari care reu esc s difuzeze prin planul
jonc iunii este echilibrat de num rul de purt tori minoritari care
303
 Valentin G U

traverseaz planul jonc iunii în sens invers. Deci, la echilibru, nu-

rul de purt tori majoritari care reu esc s difuzeze prin planul
jonc iunii este egal cu num rul de purt tori minoritari antrena i de
câmpul electric (E ) intern în sens invers, astfel încât curentul
rezultant ce str bate jomc iunea pn este nul:
iA = (inM + ipM ) + ( – inm – ipm ) = 0. (11.4)

Aici: inM – curentul de electroni majoritari

curenti de difuzie;
ipM – curentul de goluri majoritare

inm – curentul de electroni minoritari

curen i de câmp.
ipm – curentul de goluri majoritare
Un câmp electric exterior (Eex), aplicat ca în figura 11.16, b polari-
zeaz invers jonc iunea pn (câmpul electric Eex amplific câmpul
intern E ), ceea ce împiedic i mai mult trecerea purt torilor majo-
ritari prin jonc iunea pn i prin diod va trece un curent foarte mic
iA inv (figura 11.16, b i d), determinat de purt torii minoritari. Acest
curent în mare m sur depinde de temperatur , crescând o dat cu
ea. Dac polaritatea sursei exterioare de alimentare se schimb ,
atunci Eex mic oreaz intensitatea câmpului intern E, scade poten i-
alul de barier i rezisten a regiunii de sarcin spa ial (regiunea se
îngusteaz ), electronii i golurile merg în sensuri opuse i num rul
lor prin jonc iune cre te, substan ial. Astfel, în circuit se stabile te
curentul iA care va fi suficient de mare, chiar i la valori relativ
mici ale tensiunii uA (figura 11.16, d ). Caracteristica static demon-
streaz cu prisosin c dioda semiconductoare conduce curentul
unidirec ional.
Diodele semiconductoare sunt fabricate în diferite variante constru-
ctive, în dependen de func ia pe care urmeaz s-o îndeplineasc .
Din punct de vedere func ional se disting urm toarele tipuri de
diode: redresoare; stabilizatoare de tensiune; de comutare;
detectoare; cu barier Schottkly; tunel etc [8, 10].
304
 Valentin G U

Diode redresoare .
În figura 11.17 este dat , ca exemplu, dioda redresoare din Ge, în
dou variante constructive: cu contact punctiform (pozi ia a) i con-
tact pe suprafa (pozi ia b).

a b
Fig. 11.17. Construc ia unei diode redresoare din Ge:
a – cu contact punctiform; b – cu contact pe suprafa .

În cazul diodei cu contact punctiform pe suprafa a cristalului 5 de

Ge de tip n se produce un contact semiconductor-metal (volfram
sau molibden); într-o etap tehnologic , în jurul vârfului metalic
ascu it se creeaz o regiune de tip p. Apare astfel o microjonc iune,
cu o suprafa foarte mic , 10 - 4 mm 2 i grosime de asemenea
redus , 10 - 5 mm. În dioda cu contact pe suprafa (figura 11.17,
b) pe pl cu a de Ge 5 se instaleaz o bobi (pastil ) de In care în
procesul tehnologic se înfierbânt pân la 500° C i se tope te, ast-
fel încât atomii de indiu p trund (difuzeaz ) în cristalul de Ge; se
creeaz o regiune de tip p i apare jonc iunea pn . În ambele tipuri
de diode pl cu a 5 de Ge se fixeaz pe suportul 6 cu ajutorul alia-
jului de lipit 4; suportul 6 lagat cu borna 7 (de jos) prezint catodul
diodei. Contactul 3 lipit de asemenea cu aliajul 4 este legat cu borna
7 (de sus) i prezint anodul diodei. Borna anodului este izolat de

305
 Valentin G U

carcasa 2 cu sticl 1.
Diodele din Si difer de cele din Ge nu numai prin materialul
semiconductor, dar i prin caracteristicile lor, a a ca: o temperatur -
limit mai înalt ; curent invers mult mai mic; tensiune de
str pungere mai înalt . Dar au i un dezavantaj: în compara ie cu
diodele din Ge, diodele cu Si posed o rezisten direct mult mai
mare, ceea ce conduce la pierderi suplimantare (nejustificate une-
ori). Diodele punctiforme au o capacitate foarte mic (de ordinul
0,1 pF), ceea ce permite utilizarea lor la frecven e înalte, pentru
detectarea semnalelor, comutare etc.
Dioda Zener.
Prezint o jonc iune pn, caracteristica static i simbolul c reia sunt
prezentate în figura 11.18. Caracteristica static la polarizare în se-

a
Fig. 11.18. Dioda Zener: caracteristica static (a) i simbolul grafic (b).
ns direct este identic cu cea a unei diode obi nuite. La polarizarea
jonc iunii în sens invers, caracteristica prezint o por iune abrupt
situat la tensiunea uA = – UZ (în figura 11.18, a UZ = – 10 V); o
varia ie mic a tensiunii uZ provoac o varia ie semnificativ a
curentului iZ, f ca dioda s se str pung . Datorit acestei pro-
priet i, dioda Zener este folosit în redresoare stabilizate de tensiu-

306
 Valentin G U

ne (ca surse stabilizate de c.c.).

Dioda tunel .
Prezint un element electronic multifunc ional pe larg utilizat pentru
amplificarea semnalelor, în tehnica gener rii de oscila ii sinusoidale
etc. Este utilizat cu prec dere la frecven e înalte, de i poate s
func ioneze i la frecven e relativ joase, dar eficacitatea lui în aceste
cazuri nu impresioneaz . Caracteristica static amper-volt i
simbolul grafic al diodei sunt date în figura 11.19.

a
Fig. 11.19. Dioda tunel: caracteristica static (a) i simbolul grafic (b).
În procesul tehnologic de fabricare a acestor diode ambele regiuni –
p i n se dopeaz foarte puternic cu impurit i, concentra ia lor fiind
cu 2 – 3 ordine mai înalt decât la diodele obi nuite. Ca rezultat,
grosimea jonc iunii pn este foarte mic , iar câmpul electric interior
(al regiunii de sarcin spa ial ) este de o intensitate E înalt . Para-
metrii de baz ai caracteristicii amper-volt a diodei tunel (figura
11.19, a) sunt: curentul de vârf I , curentul în depresiune (minim)
I2 , tensiunea vârfului U1 , tensiunea în depresiune U2 , tensiunea
deschiderii U3 – tensiunea direct pe al doilea segment ascendent
(de cre tere) al caracteristicii la valoarea curentului de vârf I , capa-
citatea diodei C – valoare sumar a capacit ii jonc iunii i a car-
casei diodei la tensiunea în depresiune U2. La valori inverse ale ten-
siunii, curentul invers al diodei tunel cre te extrem de repede cu
majorarea tensiunii, adic dioda tunel are o rezisten invers mic .
La valori pozitive ale tensiunii curentul direct ini ial cre te pân la
valoarea de vârf I ce corespunde tensiunii U1 de câteva zeci de mV

307
 Valentin G U

apoi discre te (segmentul AB al caracteristicii) pân la valoarea

minim I2, la tensiunea U2 de
câteva sute de mV (figura 11.19,
a). În continuare, curentul din
nou cre te o dat cu cre terea
tensiunii. Curentul diodei tunel
poate fi prezentat ca suma a doi
curen i (figura 11.20) I = IT + I ,
Fig. 11.20. Componentele unde IT = Ir + Ip, iar I = Idif +
curentului diodei tunel. + Icâmp , unde: IT – curentul de
tunel; Ir – curentul determinat de
trecerea „prin tunel” a electronilor din banda de conduc ie a regiunii
n în banda de valen a regiunii p; Ip – curentul determinat de
trecerea „prin tunel” a electronilor din banda de valen a regiunii p
în banda de conduc ie a regiunii n; I – curentul diodei obi nuite;
Idif – curentul de difuzie a purt torilor majoritari ai celor dou
regiuni prin jonc iunea pn; Icâmp – curentul de câmp a purt torilor
minoritari ai celor dou regiuni prin jonc iunea pn. Apari ia seg-
mentului „în c dere” a caracteristicii amper-volt (AB) a diodei tunel
poate fi explicat în felul urm tor. Cre terea tensiunii provoac
majorarea curentului, dar concomitent – i mic orarea intensit ii
câmpului electric E în regiunea de sarcin spa ial (adic , în jonc-
iunea pn). La o anumit valoare a tensiunii (figura 11.19, a) in-
tensitatea câmpului electric în jomc iune scade brusc, curentul de
tunel înceteaz i jonc iunea pn recap propriet ile unei diode
obi nuite. Este evident c nu aceast parte a caracteristicii I = f (U )
prezint interes în cazul diodei tunel, ci segmentul AB, cu rezisten
dinamic negativ – proprietate pe larg folosit în tehnica gener rii
oscila iilor sinusoidale.
În continuare vom analiza principiul de func ionare al altor dispo-
zitive electronice cu semiconductori i, în primul rând al tranzisto-
rului bipolar care, în opinia autorilor a s vâr it o veritabil revolu ie
în tiin a, tehnica i tehnologia contemporan . Din acest motiv
tranzistorul bipolar este studiat într-un paragraf aparte.

308
 Valentin G U

11.3. TRANZISTORUL BIPOLAR (CA ELEMENT NELINIAR)

Tranzistorul bipolar prezint una din cele mai importante aplica ii

cu consecin e practice largi ale jonc iunilor pn. Func ionarea tranzi-
storului bipolar (TB) implic transportul ambelor tipuri de purt tori
mobili de sarcin , minoritari i majoritari (figura 11.21).

Fig. 11.21. Structura unui tranzistor bipolar cu jonc iuni (tip pnp).
Analiza func ion rii tranzistorului bipolar se va face în baza struc-
turii de tip pnp (figura 11.22), comportamentul structurii comple-
mentare de tip npn fiind similar, schimbându-se numai rolurile
electronilor i golurilor, curen ii i tensiunile având semne contrare
precedentelor (figura 11.23).
Tranzistorul bipolar este constituit din dou jonc iuni pn care
delimiteaz o singur regiune sub ire, numit baz (B) ; celelalte
dou regiuni se numesc emitor (E) i colector (C), având acela i tip
de conductivitate, dar cu propriet i fizice i electrice diferite. Jonc-
iunea cuprins între E i B se nume te jonc iunea emitorului,
cealalt – jonc iunea colectorului.
TB pnp poate fi fabricat prin diferite metode; dominant îns este
tehnologia difuziei planare, cu ajutorul c reia se pot ob ine jonc i-
uni pn (j-pn) cu arii cuprinse între câ iva i câteva zeci de microni
tra i i la o adâncime de frac iuni sau unit i de m (tehnologia
modern nanometric permite ob inerea unor dimensiuni fizice ale
componentelor electronice i mai impresionante).Grosimea bazei
tranzistorului poate atinge frac iuni de m.
309
 Valentin G U

Func ionarea normal a TB prevede polarizarea direct a jonc iunii

E i polarizarea invers a jonc iunii C. Aceste condi ii asigur fun-
ionarea TB în regiunea activ .
În imea barierei de poten ial (v. § 11.2.3) a jonc iunii emitorului
(j-E) polarizat direct se mic oreaz , num rul golurilor majoritare
care trec dinspre E spre B i num rul electronilor majoritari care
trec dinspre B spre E cre te. Deci, prin regiunea de sarcin spa ial

Fig. 11.22. Principiul de func ionare i not rile conven ionale

ale tranzistorul bipolar de tip pnp.
a j-E sunt injecta i purt tori de sarcin (goluri într-o direc ie,
electroni – în cealalt ) fo ti majoritari, care devin minoritari, aceas-
ta duce la cre terea concentra iei de purt tori minoritari în exces la
marginile regiunii de sarcin spa ial . Ace ti purt tori minoritari în
exces (cum sunt golurile injectate din regiunea p a emitorului în
baza de tip n , figura 11.22) difuzeaz prin baza tranzistorului pân
la o distan de ordinul lungimii de difuzie a lor (Lp), pân la recom-
binarea cu purt torii majoritari (electronii majoritari din baz ).
Jonc iunea emitor-baz este astfel fabricat , încât doparea E este
mult mai puternic decât doparea B ( NA >> ND , unde N este

310
 Valentin G U

concentra ia respectivilor atomi de impuritate, acceptoare sau dona-

toare), deci concentra ia purt torilor majoritari din baz este mult
mai mic decât concentra ia purt torilor majoritari din emitor
(nn << pp). Datorit dop rii asimetrice a j-E, curgerea prin regiunea
de sarcin spa ial a emitorului este dominat de goluri (figura
11.22, cazul TB tip pnp), injec ia electronilor dinspre baz înspre
emitor devenind neglijabil (în cazul TB tip npn procesul este
invers, figura 11.23). Deci, golurile (sau electronii) ingecta i de E

Fig. 11.23. Principiul de func ionare i not rile conven ionale

ale tranzistorul bipolar de tip npn.
difuzeaz prin baz (B). Una dintre condi iile importante în func io-
narea TB este ca grosimea B s fie mai mic decât lungimea de
difuzie a purt torilor minoritari în exces. Astfel, golurile injectate de
E str bat baza de tip n i ajung în dreptul regiunii de sarcin spa ial
a jonc iunii colectorului (C), f a suferi recombin ri semnificative
cu electronii majoritari din B. În regiunea de sarcin spa ial a j-C
exist un câmp electric intern, cu direc ia regiunea de tip n spre re-
giunea de tip p, adic dinspre B spre C. Jonc iunea colectorului (j-
C) este polarizat invers, aceasta înseamn c se aplic un câmp

311
 Valentin G U

electric extern, îndreptat în acela i sens cu câmpul electric intern;

deci, în regiunea de sarcin spa ial a j-C exist un câmp electric
puternic, cu direc ia dinspre baz înspre colector. Acest câmp
electric al jonc iunii baza-colector favorizeaz trecerea spre C a
golurilor provenite de la emitor. Polarizarea invers a j-C, determi-
nând cre terea barierei de poten ial electrostatic, va bloca difuzie
purt torilor majoritari i în a a fel curentul de colector (IC ) este
determinat de golurile minoritare „colectate” în baz . În conclizie:
func ionarea tranzistorului se bazeaz pe scurgerea purt torilor
minoritari prin regiunea sub ire a bazei, de la emitor spre colector;
curentul într-un tranzistor pnp este, în principal, un curent de
goluri, iar într-un tranzistor npn curentul principal este un curent
de electroni.

Fig. 11.24. Compozi ia curen ilor pentru un tranzistor pnp.

În regiunea bazei tranzistorului recombinarea este foarte sc zut ,
astfel încât curentul de purt tori minoritari produs prin ingec ie este
practic constant – aproximativ acela i la colector i la emitor i
distribu iile de purt tori în exces sunt aproximativ liniare. Pentru a
alimenta recombinarea ce apare în baz i injec ia de purt tori

312
 Valentin G U

majoritari (electrini, în cazul TB pnp) din baz în emitor, este sufi-

cient un curent de baz mic în compara ie cu ceilal i doi curen i (IC
i IE). Acest curent poate fi mic, fiindc : baza este sub ire (grosimea
ei w – zecimi de micron) i este caracterizat de un timp de via a
purt torilor minoritari, – mare i pentru c emitorul este mai
puternic dopat decât baza (NA >> ND), minimizând astfel injec ia
invers în emitor.
Între emitor i colector circul curentul, controlat direct de tensiu-
nea pe jonc iunea emitor-baza (figura 11.24), fiind puternic depen-
dent de aceasta i este, în esen independent de tensiunea pe jonc-
iunea colector-baz .
Prin urmare, efectul de tranzistor const în faptul c golurile (pentru
TB pnp) injectate de emitor în baz , ajung în majoritatea lor la
colector. Acesta este curentul principal care str bate tranzistorul; o
proiectare corect i o tehnologie avansat permit mic orarea
maxim a celorlal i curen i. Datorit faptului c acela i curent
parcurge atât j-E (curentul de emitor) care este polarizat direct,
deci cu rezisten mic , cât i j-C (curentul de colector), care fiind
polarizat invers prezint o rezisten mare, ceea ce permite inclu-
derea unei rezisten e de sarcin destul de mare în circuitul colec-
torului (IC IE), rezult posibilitatea efectului de amplificare.
Astfel, curentul colectorului IC = IE – IB este foarte pu in diferit de
curentul de emitor IE. Raportul = IC / IE la UCB = const poart
denumirea de c o e f i c i n t de a m p l i f i c a r e i n c u r e n t
i este egal, de obicei cu = 0,9 0,995.

Fig. 11.25. Prezentarea grafic a tranzistorului bipolar pnp (a) i npn (b).

313
 Valentin G U

Dac între emitor i baz se aplic un mic semnal electric, atunci în

circuitul colectorului, de pe o rezisten de sarcin mare, se culege
un semnal electric considerabil amplificat. Îns i denumirea de
tranzistor provine de la cuvintele TRANsfer-reZISTOR, adic dispozi-
tivul care realizeaz transformarea de la o rezisten mic a j-E di-
rect polarizate, la o rezisten foarte mare a j-C polarizate invers.
Simbolurile de circuit pentru tranzistoarele bipolare i sensurile de
referin ale curen ilor i tensiunilor sunt date în figura 11.25.
Dac circuitul emitor-baza este deschis i curentul IE = 0, iar între
colector i baz este aplicat tensiunea UCB , în circuitul colecto-
rului va curge un curent (termic) invers mic IC 0 , care este deter-
minat de purt torii minoritari de sarcin . Acest curent în mare
sur depinde de temperatur i prezint unul dintre parametrii
importan i ai tranzistorului (cu cât mai mic este acest curent, cu atât
mai înalte sunt calit ile lui). Deoarece jonc iunea emitor (j-E) este
polarizat direct, rezisten a acesteia este mic ; jonc iunea colecto-
rului (j-C) îns este polarizat invers, de aceea rezisten a ei este
mare. Prin urmare, tensiunea aplicat pe emitor este mic (zecimi
de volt) iar cea aplicat pe colector poate fi destul de mare (pân la
câteva zeci de vol i). Modificarea curentului în circuitul E, provo-
cat de tensiunea mic UE creeaz o modificare aproximativ egal a
curentului în circuitul C, unde ac ioneaz o tensiune UC considera-
bil mai înalt ; prin urmare, tranzistorul posed capacitatea de a
amplifica puterea. În cazul utiliz rii tranzistorului ca amplificator
de oscila ii electrice, tensiunea variabil de intrare Uin (semnalul
care se pretinde a fi amplificat) se aplic în serie cu sursa de
tensiune de polarizare Upol dintre E i B, iar tensiunea de ie ire Uie
(semnalul amplificat) se ob ine pe rezistorul de sarcin R S .
Deoarece TB este un dispozitiv activ cu trei electrozi (sau borne) –
E, C i B, acesta poate fi conectat în circuit în trei moduri funda-
mentale (figura 11.26). În func ie de electrodul comun intr rii i
ie irii tranzistorului, cele trei moduri sunt: cu baz comun (BC); cu
emitor comun (EC); cu colector comun (CC).
De i schemele de conectare a tranzistorului au propriet i diferite,
principiul de amplificare a oscila iilor r mâne unul i acela i în toa-
314
 Valentin G U

te cele trei moduri men ionate.

b
Fig. 11.26. Trei moduri fundamentale de conectare a trenzistorului bipolar
de tip pnp (a) i npn (b).
În schema BC de conectare, o cre tere pozitiv a tensiunii de intrare
Uin duce la cre terea curentului de emitor IE , ceea ce face s
creasc corentul de cloector IC i tensiunea de ie ire Uie , aceasta
din urm fiind într-o cre tere mult mai apreciabil , Uie >> Uin .
În schema BC sursa de semnal Uin este conectat în circuitul emitor-
baz , iar sarcina i sursa de alimentare – în circuitul colector-baza.
Împedan a (rezisten a) de intrare a schemei BC este mic (câ iva
sau zeci de ), deoarece jonc iunea emitor este polarizat direct.
Rezisten a de ie ire – din contra, este mare (sute de k ), fiindc j-C
este polarizat invers. Impedan a de intrare joas a schemei BC este

315
 Valentin G U

un dezavantaj serios care împiedic utilizarea ei în amplificatoare.

Prin sursa semnalului de intrare curge curentul de emitor al acestei
scheme i amplificarea în curent nu poate avea loc (coeficientul de
amplificare în curent < 1). Dar se poate ob ine amplificarea în ten-
siune i putere, care în aceast schem poate atinge la câteva sute.
În schema EC sursa tensiunei de intrare Uin este aplicat în circuitul
emitor-baza, iar sarcina RS i sursa de alimentare UC – în circuitul
emitor-colector.Astfel, emitorul este electrodul comun pentru circu-
itele de intrare i ie ire. Impedan a de intrare în acest caz este mai
mare decât în schema BC, deoarece curentul de intrare este al
schemei EC este curentul IB – mult mai mic decât curentul IE i IC .
Aceast rezisten este de sute de . Rezisten a de ie ire EC este
relativ mare – pân la o sut de k . Coeficientul de amplificare în
curent în aceast schem se determin ca raportul cre terii cure-
ntului de colector IC la cre terea curentului bazei IB, la o ten-
siune a colectorului constant , adic : = IC / IB la UC = const;
poate atinge valori = 10 200, func ie de tipul tranzistorului.
inând cont de identit ile IE = IC + IB i = IC / IE , ob inem:
IC

IC IE
= = = .
IE – IC IC 1–
1–
IE
Coeficientul de amplificare în tensiune K u în schema EC este de
acela i ordin ca i în cazul schemei BC; dar coeficientul de ampli-
ficare în putere, egal cu K p = K u este mult mai mare. În schema
EC o dat cu amplificarea tensiunii de intrare Uin are loc un defazaj
al tensiunii de ie ire Uie cu jum tate de period , adic cu 180°:
cre terea pozitiv a tensiunii de intrare duce la o cre tere negativ
a tensiunii de ie ire, i invers.
În schema cu colector comun – CC, sursa de semnal (de intrare)
este conectat în circuitul bazei, iar sursa de alimentare UC i rezisto-

316
 Valentin G U

rul de sarcin R S – în circuitul emitorului. Coeficientul de amplifi-

care în curent al schemei CC este egal:
IE IE 1
Ki = = = .
IB IE – IC 1–
Impedan a de intrare a schemei CC este mare (zeci de k ), iar cea
de ie ire – ceva mai mic (la 1 – 2 k ). Coeficientul de amplificare
în tensiune al schemei CC este egal K u = 0,9 0,95 – aproape de
1 (unitate); aceast particularitate a schemei CC este utilizat pentru
adaptarea diferitor etaje de amplificare, a sursei de semnal sau a
sarcinii – la amplificator. Din acest motiv (de adaptare), schema CC
foarte frecvent este denumit r e p e t o r p e e m i t o r .
Principalele tr turi specifice ale conexiunilor descrise mai sus
sunt date în tabelul 11.1.
Tabelul 11.1

Caracteristici ale tranzistorului se numesc dependen ele dintre

curen i i tensiuni în circuitele de intrare i ie ire. Aceste circuite
(de intrare i ie ire) sunt diferite în fiecare caz – BC , EC sau CC;
prin urmare, caracteristicile vor prezenta dependen e ale diferitor
parametri ai schemei de conectare. A a, în schema EC circuitul de
intrare este circuitul bazei i caracteristica de intrare prezint
dependen a curentului bazei de tensiunea emitor-baz la o tensiune
emitor-colector constant , adic IB = f (UEB) la UEC = const.
Circuitul de ie ire în aceast schem este circuitul colectorului i

317
 Valentin G U

caracteristica de ie ire va fi dependen a curentului de colector de

tensiunea emitor-colector la un curent al bazei constant, adic IC =
f (UEC) la IB = const.

Fig.11.27. Craracteristicile statice, de intrare (a) i ie ire (b)

ale trenzistorului pnp în schema de conectare EC .

În figura 11.27 este dat înf area aproximativ a caracteristicilor

de intrare i ie ire ale tranzistorului tip pnp. La valori mici ale
tensiunii UEB curentul bazei cre te încet, din cauza rezisten ei mari a
regiunii de sarcin spa ial care, cu cre terea curentului se mic o-
reaz . Cu majorarea tensiunii colectorului (UEC ), caracteristicile de
intrare se deplaseaz spre dreapta, adic la o tensiune UEC în cre -
tere este necesar majorarea tensiunii UEB , pentru a men ine constant
curentul bazei (IB). Caracteristicile de ie ire demonstreaz c în re-
giunea de lucru (activ normal , vezi în continuare) tensiunea UEC
nesemnificativ influen eaz curentul de colector IC , deoarece acesta
depinde mai mult de num rul de goluri injectate în baz .
Dup natura polariz rii jonc iunilor emitor-baz i colector-baz ,
exist 4 regimuri (regiuni) de func ionare a tranzistorului bipolar:
a) regiunea activ normal (direct ) care corespunde polariz rii
directe a jonc iunii emitorului (j-E) i invers a jonc iunii colecto-
rului (j-C);
b) regiunea activ inversl (inversat ) – corespunde la polari-
zarea direct a j-C i polarizarea invers a j-E. Este regiunea în care
tranzistorul se comport ca un dispozitiv controlat în tensiune, dar
rolurile emitorului i colectorului sunt inversate;
318
 Valentin G U

c) regiunea de blocare – corespunde la polarizarea invers a

ambelor jonc iuni (schema echivalent a tranzistorului este dat în
figura 11.29);

Fig. 11.28. Circuitul echivalent apro-

ximativ pentru regiunea de satura ie. Fig. 11.29. Circuitul echivalent apro-
ximativ pentru regiunea de blocare.

d) regiunea de satura ie – corespunde la polarizarea direct a

ambelor jonc iuni (schema echivalent – în figura 11.28).
Tranzistoarele bipolare, cum a fost men ionat anterior sunt fabricate
din germaniu (Ge) i siliciu (Si). În continuare se consider constr-
uc ia unui tranzistor cu Ge tip pnp (figura 11.30, a i b). Pl cu a 3

a
Fig. 11.30. Schema (a) i o variant constructiv (b)
a unui tranzistor cu Ge, de tip pnp.
este baza tranzistorului cu Ge cristalin de tip n. Pe ambele p i ale
pl cu ei se instaleaz prin aliere electrozi de indiu, care servesc ca
emitor 6 i colector 8. În procesul de aliere, între electrozii din In i
placa de Ge – baza tranzistorului se formeaz regiuni de tip p i
jonc iunile emitorului 7 i colectorului 2. Colectorul 8 se fixeaz pe
supurtul cristalului 1, de la care în afar se scoate borna colectorului
9. Bornele emitorului 5 i a bazei 4 sunt izolate cu izolator din

319
 Valentin G U

sticl , de carcas metalic (dar nu neap rat) în care se instaleaz în

mod ermetic tranzistorul.
Tranzistoarele, ca dispozitive active ale circuitelor electronice,
posed c teva avantaje, de altfel importante:
tensiune de alimentare mic i foarte mic , consum
propriu de putere – infim;
randament înalt, o tehnologie înalt foarte bine pus la
punct;
dimensiuni nanometrice care permit un nivel de integrare
extrem de înalt (ULSI – Ultra Large Scale Integration), mln / chip;
durabilitate i longevitate remarcabile;
func ionalitate instantanee.
Din p cate, au i neajunsuri care nu pot fi ignorate:
dependen a puternic a regimului de func ionare de tempe-
ratura mediului ambiant;
putere de ie ire relativ mic , sensibilitate la suprasarcin ;
dispersie puternic a parametrilor tranzistoarelor de acel-
i tip, diferen foarte mare între rezisten ele de intrare i de ie ire.

11.4. TRANZISTORUL CU EFECT DE CÂMP (TEC)

Spre deosebire de tranzistorul bipolar, în tranzistoarele cu efect de

câmp – TEC (FET – Field Effect Transistor) curentul este creeat
doar de purt torii de sarcin majoritari, influen i de un c mp
electric longitudinal, modificarea curentului fiind supus unui câmp
electric transversal, creeat de tensiunea aplicat pe un electrod de
comand . Dar...pu in istorie.
În 1952 W. Shockley a descris un dispozitiv nou, pe care la numit
tranzistor unipolar cu efect de câmp. Controlul curentului în
dispozitiv se înf ptuea prin varia ia conduc iei unui strat de material
semiconductor (s/c) numit canal, sub ac iunea tensiunii aplicate pe
o jonc iune pn (j-pn) polarizat invers, alc tuit din canalul conduc-
tiv i o regiune puternic dopat , numit poart . Dispozitivele au
320
 Valentin G U

fost denumite tranzistoare cu efect de câmp cu jonc i-une,

prescurtat TEC – J.
Opt ani mai târziu, în 1960 M. Attalla i D. Kahng propun un nou
tip de tranzistor, în care conductan a canalului la suprafa a s/c
variaz sub ac iunea tensiunii aplicate pe un electrod metalic, izolat
de suprafa a s/c printr-un strat sub ire de oxid. Acest tranzistor se
nume te TEC cu poart izolat , sau TEC metal-oxid (izolator)-
semiconductor, prescurtat TEC – MOS (MIS).
În 1966 C.A.Mead a propus un TEC de tipul metal – semiconduc-
tor (sau MS) – tranzistor, principiul de func ionare al c ruia este
identic cu TEC – J; deosbirea const în aceea c în calitate de
poart în acest caz este utilizat contactul metal – semiconductor.
Curentul prin TEC se datoreaz deplas rii unui singur tip de
purt tori de sarcin , goluri sau electroni (depinde de tipul canalului,
p sau n), de aceea poart denumirea de tranzistor unipolar, spre
deosebire de tranzistorul bipolar (TB).
Interesul deosebit fa de acest tip de tranzistoare const în
performan ele lor competitive fa de TB: impedan de intrare –
mare i foarte mare (poate atinge valori de ordinul M -ilor); nivel
de zgomot considerabil mai mic; dependen a p tratic a curentului
de ie ire de tensiune; separarea aproape total a circuitelor ( i deci
semnalelor) de ie ire i intrare i a.[8].
Principalele direc ii de dezvoltare i elaborare: ca dispozitive
discrete – amplificatoare i generatoare de frecven ultraînalt pe
baza Si i a arsenurii de galiu (Ga As); ca dispozitive de putere, cu
pant mare a caracteristicii i un diapazon dinamic larg; ca dispo-
zitive de frecven infrajoas cu nivel sc zut de zgomot; ca
dispozitive pentru circuite de comutare – baza tehnicii moderne de
calcul (circuite logice, memorie operativ etc.); ca dispozitiv de
baz al circuitelor integrate cu grad uria de integrare (VLSI) i în
care îndepline te func ia de element universal al circuitelor
electronice (nu este efectiv doar numai în rolul de inductivitate).
adar, deplasarea purt torilor mobili de sarcin în canal are loc
sub influen a tensiunii aplicate între doi electrozi, numi i dren i
surs care sunt plasa i la cele dou extremit i ale canalului; sursa
321
 Valentin G U

determin electrodul prin care purt torii mobili de sarcin p trund

în canal, iar drena – electrodul prin care ace tea sunt evacua i din
canal. Deci, conform celor spuse mai sus, sensul deplas rii purt -
torilor de sarcin este de la surs la dren . În anumite condi ii acest
sens se poate inversa, f ca func ionarea tranzistorului s fie
perturbat .
Tipul p sau n al materialului semiconductor din care este f cut
canalul determin tipul purt torilor mobili de sarcin , goluri sau,
respectiv electroni i clasificarea tranzistoarelor cu efect de câmp în
TEC cu canal p i TEC cu canal n.
Modificarea conductan ei canalului se realizeaz cu ajutorul
câmpului creat de o tensiune de comand , aplicat unui al treilea
electrod denumit gril (sau poart ). Îns i conductan a canalului
depinde de sec iunea canalului i de num rul purt torilor mobili
de sarcin din canal.

1. Clasificarea i modul de func ionare al TEC

În figura ce urmeaz (figura 11.31) într-o form schematic sunt
prezentate specificarea i simbolurile utilizate pentru TEC. Acestea
pot fi împ ite în dou grupe [8], în func ie de modul de realizare a
grilei:
tranzistoare cu gril jonc iune, TEC – J;
tranzistoare cu gril izolat , TEC – MOS (sau MIS).
Tranzistoarele TEC prezint anumite avantaje descrise mai sus în
raport cu cele bipolare, la care s-ar mai putea ad uga: tehnologia
mai simpl de fabrica ie; în structurile integrate ocup o arie de
siliciu mai mic (de aici – gradul înalt de integrare).
Aceste trantistoare prezint îns inconvenientul unei dependen e
mai mari de temperatur , în regim de conduc ie.
Tranzistoare cu efect de câmp cu jonc iuni (TEC- J)
Func ionarea acestor tranzistoare se bazeaz pe modificarea sec iu-
nii efective a canalului conductor, delimitat în volumul semicon-
ductorului cu ajutorul a dou jonc iuni pn polarizate invers (figura

322
 Valentin G U

11.32). TEC realizate în acest fel poart denumirea de tranzistoare

cu efect de câmp cu jonc iuni – TEC-J (sau înc o denumire
întâlnit – TEC-MS).

Fig. 11.31. Clasificarea i simbolurile TEC.

Modul de realizare a unui TEC-J este prezentat în figura 11.32, a;
într-un cristal se produc dou jonc iuni pn (j-pn) astfel, încât între
ele s existe un canal îngust, lungimea c ruia este de 10 ÷ 100 ori
mai mare decât grosimea lui. Cele dou capete ale sale sunt conec-
tate prin contacte ohmice la cele dou terminale, pomenite mai sus
dren (D) i surs (S).
Astfel, structura unui tranzistor TEC-J prezint un strat semicon-
ductor foarte sub ire i slab dopat, interpus între dou straturi
puternic dopate, de conductibilitate invers . Una dintre jonc iuni
este format între domeniul conectat la gril (G) i canal, iar cea de
a doua jonc iune este format între restul masei semiconductorului,
numit substrat (SS) i canal. De regul , terminalul grilei este legat
cu cel al substratului în interiorul capsulei.
În figura 11.32, a este prezentat de asemenea i structura unui
TEC-J realizat în tehnologia planar-epitaxial ; canalul este constitu-
it din regiunea n crescut pe un substrat puternic impurificat.

323
 Valentin G U

b c
a
Fig. 11.32. Tranzistorul TEC-J: a – structura schematic i planar-epitaxial cu
canal n ; b – simboluri; c – caracteristici statice.
Jonc iunile gril -canal (G-C) i substrat-canal (SS-C) delimiteaz
imea canalului. Cele dou capete ale canalului se contacteaz i
constituie D i S; pentru a se realiza contacte ohmice la S i D,
înainte de depunerea metalului se realizeaz dou regiuni n+, prin
difuzie. Substratul propriu-zis poate fi utilizat ca un al patrulea
electrod, având propriet i de comand asem toare grilei. În
general, cum a fost deja men ionat mai sus G i SS sunt legate
împreun , constituind electrodul de comand ; în caz de necesitate –
de înc un electrod de comand – exist posibilitatea utiliz rii
tranzistoarelor cu dou grile identice de comand .
Jonc iunea ce separ G de canalul dren -surs trebuie polarizat
invers pentru ca dioda pe care o constitue s fie blocat ; curen ii
de gril în cazul unei polariz ri inverse sunt cuprin i între 1 pA i
10 13
10 mA, iar rezisten a de intrare alc tuie te (10 ÷ 10 ) .
Polarizarea direct a acestei jonc iuni trebuie evitat , fiindc ar
produce o mic orare neînsemnat a regiunilor de trecere simultan
cu o cre tere semnificativ a curentului de gril i a puterii necesare
comenzii.
În figura 11.32, b sunt date simbolurile grafice ale celor dou
variante posibile de tranzistoare TEC-J: cu canal de tip n i cu canal
de tip p, a c ror func ionare difer doar prin tipul purt torilor mobili
de sarcin care asigur conduc ia electric în canal. S geata din
simbolul grafic indic tipul conductibilit ii canalului, de care

324
 Valentin G U

depinde polaritatea tensiunii de comand aplicat grilei, care este

pozitiv la canalul de tip p i negativ la canalul tip n. Pentru a
asigura blocarea celor dou jonc iuni, polaritatea tensiunii aplicate
drenei este pozitiv în cazul canalului de tip n i negativ , în cazul
canalului de tip p. Mai r spândit este tranzistorul TEC-J cu canal n.
Tranzistoare cu efect de câmp cu gril izolat (TEC-MOS)
Tranzistoarele TEC cu gril izolat fac parte din a doua grup de
tranzistoare cu efect de câmp. Câmpul electric produce i în acest
tip de tranzistoare o modificare a conductan ei canalului dren -
surs , îns aceast modificare are loc ca rezultat al fenomenului de
induc ie electrostatic ; fenomenul produce o modifi-
care a distribu iei purt torilor mobili de sarcin la suprafa a semi-
conductorului.
Constructiv TEC cu gril izolat [8] prezint o structur metal-
izolator-semiconductor (MIS), schematic reprezentat în figura
11.33. Aceast structur determin i denumirea de TEC-MIS:

Fig. 11.33. Tranzistoare

TEC-MOS:
a – structura; b - simboluri

în func ie de natura izolatorului – bioxid de siliciu SiO2 sau nitrur

de siliciu Si3N4 – tranzistoarele se împart în TEC-MOS i TEC-
MNS.
TEC-MIS pot fi realizate cu canal ini ial (figura 11.34) sau
cu canal indus (figura 11.35), prin tensiunea de gril .
În TEC-MIS cu canal ini ial, canalul propriu-zis este realizat tehno-
logic, iar tensiunea de comand modific conductan a, s cind str-

325
 Valentin G U

atul în purt tori mobili de sarcin .

Fig. 11.34. TEC-MIS cu canal Fig. 11.35. TEC-MIS cu canal

ini ial tip n. indus tip p.
Pentru acest tip de tranzistor este caracteristic c în lipsa tensiunii
de comand , o tensiune dren -surs creeaz i asigur trecerea unui
curent relativ mare ( i nedorit!).
De i modul de comand al conductan ei difer considerabil, TEC-
MIS i TEC cu regiune de trecere (adic cu j-pn) sunt asem -
toare; dar prezen a stratului izolator de cam 0,1 m determin îns
-2
un curent de G mult mai mic (1 – 10 pA) i o rezisten de intrare
13 15
mult mai mare, cuprins între 10 i 10 .
Spre deosebire de tranzistoarele TEC cu j-pn TEC-MIS cu canal
ini ial, având grila izolat de canal admit o tensiune de comand
atât pozitiv , cât i negativ . În plus, la TEC cu j-pn este necesar ca
substratul s fie polarizat în a a fel, încât jonc iunea pe care o
formeaz cu canalul s fie polarizat invers; astfel, la tranzistoarele
cu canal n substratul de tip p trebuie legat la cel mai sc zut
poten ial.
În figura 11.35 este prezentat structura tranzistorului TEC-MIS cu
canal indus; canalul dren -surs ia na tere doar dup aplicarea unei
tensiuni pe G. Tranzistorul este blocat în lipsa tensiunii de G,
deoarece pentru orice tensiune dren -surs una din cele dou
jonc iuni p+n sau pn+ este blocat .
Cre terea tensiunii dren -surs produce o îngustare neuniform a
sec iunii efective a canalului, la toate tranzistoarele cu efect de
câmp; ca rezultat, curentul de dren ID cre te din ce în ce mai încet.

326
 Valentin G U

Tensiunea dren -surs pentru care canalul se închide se nume te

tensiune de satura ie, UDSs i este egal cu
UDSs = UGS Up .
Tensiunea Up este tensiunea gril -surs la care curentul de dren se
anuleaz complet. În majoritatea cataloagelor este dat tensiunea la
care curentul de dren ID scade la o valoare foarte mic , de obicei
10 A. Or, închiderea canalului echivaleaz cu apari ia în canal,
între D i S a unei regiuni nu s cite, ci golite de purt tori de
sarcin mobili. La tranzistoarele bipolare o regiune asem toare
apare la jonc iunea colector-baz , polarizat nvers. Curentul conti-
nu s circule, fiindc purt torii mobili de sarcin , accelera i de
câmp str bat regiunea de sarcin spa ial . Cre terea tensiunii dren -
surs peste valoarea de satura ie produce o majorare a curentului,
datorit pe de o parte apari iei unui câmp longitudinal intens, care
accelereaz purt torii de sarcin , pe de alta – sc derii rezisten ei
por iunii deschise a canalului (figura 11.36).

Fig. 11.36. Sec iune longitudinal prin canal.

De men ionat c tensiunile gril -surs i gril -dren nu pot dep i
valori cuprinse între 20 i 100 V (la ora actual aceste valori sunt
dep ite, îndeos bi în cazul unor tranzistoare TEC de mare putere,
327
 Valentin G U

ca de exemplu MTP1N100, MTP5N100 i a.[14]); dep irea tensi-

unii, îndeos bi la tranzistoarele TEC-MIS duce la str pungerea izo-
la iei gril -canal i la distrugerea tranzistorului .
Din cauza rezisten elor mari i a capacit ilor mici caracteristice
structurii gril -canal a tranzistoarelor cu efect de câmp, tensiuni de
str pungere (datorit înc rc rii electrostatice) pot ap rea chiar în
procesul manipul rii cu tranzistoarele (studierea aspectului exterior,
surarea-testarea parametrilor, etc.).
În scopul protej rii tranzistoarelor în procesul de fabrica ie, între
grila i sursa TEC de putere mic sunt introduse diode Zener; aceste
diode protejeaz tranzistoarele, dar mic oreaz rezisten a de intrare
– un parametru practic foarte important. În general, la manipularea
i utilizarea TEC sunt absolut necesare anumite m suri de protec ie,
ca:
vârful letconului (ciocanul electric) cu care se lucreaz i
asiul dispozitivului în care se monteaz tranzistorul trebuie s fie în
permanen legate la mas ;
atât timp cât tranzistorul este depozitat sau manipulat, termi-
nalele lui trebuie s fie scurtcircuitate;
este indicat, ca în montaje tranzistorul s fie protejat împo-
triva înc rc rilor electrostatice, de un ecran special.
Dac G i S sunt conectate împreun , se ob ine o diod numit cu
efect de câmp (DEC). Caracteristica static ID = f (UDS) a unei
astfel de diode are un segment orizontal când cu cre terea tensiunii
(pân la valoarea Ustr) curentul r mâne constant. Aceste diode sunt
folosite ca limitatoare de curent în diverse circuite electronice.

2. Caracteristici statice ale TEC

Varia ia curentului de dren ID func ie de tensiunile gril -surs UGS
i dren -surs UDS este prezentat sub forma de caracteristici staice
ale tranzistoarelor cu efect de câmp. Cele mai utilizate dintre
caracteristicile statice sunt caracteristicile de ie ire
(figururile 11.32 c , 11.37 a, b i 11.38) i caracteristicile
de transfer (figura 11.39).

328
 Valentin G U

Caracteristicile de ie ire
adar, caracteristicile de ie ire (figura 11.37, a i b) reflect
dependen a curentului de dren ID de tensiunea dren -surs UDS ,
pentru diferite valori constante ale tensiunii gril -surs UGS.

Fig.11.38. Caracteristicile de
a ie ire pentru valori mici ale
tensiunii dren -surs .

uDS
b uGS
Fig.11.37. Caracteristicile de ie ire ale unui Fig.11.39. Caracteristicile de
TEC-MIS cu canal ini ial tip n transfer.
Caracteristicile de ie ire sunt asem toare pentru toate tipurile de
tranzistoare TEC, ceea ce permite o analiz general , vizând trei
regiuni distincte ale acestor caracteristici: liniar ; de satu-
ra ie; de str pungere .
R e g i u n e a l i n i a r , UDS < UGS Up. Curentul de dren ID cre te
propor ional cu tensiunnea de dren UDS , atâta timp cât aceast ten-

329
 Valentin G U

siune este mic (v. i regiunea I,figura 11.32, c). În apropierea nemi-
jlocit a originii, caracteristicile de ie ire sunt cvasiliniare; în acea-
st regiune tranzistorul poate îndeplini rolul de rezisten variabil
sau de comutator. În figura 11.37, b sunt prezentate mai detaliat
caracteristicile de ie ire pentru valori mici ale UDS . Este u or de
observat c sensul de trecere a curentului de dren se poate inversa,
id est rolurile D i S se pot schimba u or.
Din analiza caracteristicilor prezentate în figura 11.38 se poate trage
concluzia c pentru valori mici ale tensiunii UDS caracteristicile sunt
aproximativ liniare i cu atât mai mult, cu cât aceast tensiune este
mai mic – motiv din care în practic se lucreaz cu valori de
ordinul sutelor de mV.
R e g i u n e a d e s a t u r a i e , UDS > UGS Up. La cre teri relativ
mari ale tensiunii UDS curentul de dren ID r mâne aproape constant
(figura 11.32, c i 11.37, a).
Regiunile de satura ie i cea liniar pot fi separate prin aproximarea
curentului de dren cu ajutorul rela iei:

IDS
2
ID = U DS . (11.5)
2
U P

În aceast rela ie curentul IDS este curentul dren -surs pentru UGS =
0 sau UGS = 2Up . Tensiunea UGS se ia egal cu 0 la tranzistoarele
care conduc în lipsa tensiunii de gril , id est la TEC cu regiune de
trecere i la TEC-MIS cu canal ini ial. În cazul TEC-MIS cu canal
indus se ia UGS = 2Up . În planul caracteristicilor de ie ire rela ia
(11.5) este prezentat printr-o linie punctat (v. figura 11.37).
R e g i u n e a d e s t r p u n g e r e , UDS U(BR)DS . La TEC cu subs-
tratul conectat la S cre terea tensiunii dren -surs peste o anumit
valoare care se nume te tensiune de str pungere – U(BR)DS, pro-
duce o multiplicare în avalan a purt torilor mobili de sarcin .
Acest fenomen este reversibil, dac cre terea curentului de dren ID
este limitat în mod corespunz tor cu ajutorul unor elemente
exterioare de circuit.

330
 Valentin G U

Caracteristicile de ie ire pot servi pentru determinarea rezisten ei

dren -surs (rDS) sau a conductan ei de ie ire (gDS):

1 ID ID
= gDS = (11.6)
rDS UDS UGS = const UDS UGS = const

În cazul exemplului din figura 11.37, b valoarea conductan ei de

ie ire este:
ID 0,15 mA
gDS = = = 150 S .
UDS 1V

O prioritate important a TEC este faptul c sortimentul materia-

lelor semiconductoare din care se pot construi este evident mai larg
ca în cazul tranzistoarelor bipolare. În cazul TEC se lucreaz numai
cu purt torii majoritari de carcin , deci este posibil fabricarea
dispozitivelor cu o stabilitate mai înalt la temperaturi ridicate i la
radia ie. i înc un moment foarte important: spre deosebire de TB,
în TEC este exclus zgomotul de recombinare – un factor decisiv în
procesul de elaborare a dispozitivelor i circuitelor cu nivel cât mai
sc zut de zgomot propriu [11].
TEC posed o impedan de intrare extrem de mare, care la TEC-J
6 9 13
atinge valori 10 – 10 , iar în TEC-MIS – i mai grozav : 10 –
15
10 . Aceste impendan e sunt determinate, în cazul TEC-J de
regiunea jonc iunii dintre gril i surs polarizat invers, iar în ca-
zul TEC-MIS (cu grila izolat ) – de rezisten a enorm de scurgere a
dielectricului. Se consider de baz urm torii parametri TEC:
panta caracteristicii (de transfer), care se determin (figura
11.38) S = ID / IGS la UDS = const. Acest parametru caracteri-
zeaz eficacitatea func iei de comand a grilei i se mai nume te
transconductan , gm care în cazul din figur este egal cu
S = gm = 1,75 mS ;
tensiunea de prag up , inverspropor ional tensiunii de gril ,
la care curentul de dren ID = 0;

331
 Valentin G U

rezisten a de intrare, Rin = UGS / ID se determin la val-

oarea maxim permis dintre ace ti electrozi;
rezisten a de ie ire, dintre dren i surs , Rie = UD / ID
la UGS = const se determin în regim de satura ie. Aceast rezisten
este caracterizat de tangenta unghiului dintre caracteristicile de
ie ire i axa curentului i, dat fiind acest unghi 90° rezisten a Rie
este suficient de mare (sute de k ).
Dependan a ID de temperatur este legat de mobilitatea purt torilor
majoritari în materialul canalului. Panta S a tranzistoarelor TEC dis-
cre te la majorarea temperaturii. În afar de aceasta, cu cre terea
temperaturii se mic oreaz impedan a de intrare Rie i cre te cure-
ntul de gril IG , dublându-se la fiecare 10° C.
O particularitate a tranzistoarelor TEC este prezen a unui punct ter-
mostabil (numit punctul Z),
în care curentul de dren ID nu
depinde de temperatur . La maj-
orarea temperaturii conductibi-
litatea specific a canalului se
mic oreaz din cauza diminu rii
mobilit ii purt torilor de sarcin
Simultan, se mic oreaz l imea
Fig. 11.40. Dependen a caracteristi- jonc iunii pn, se l rge te sec iu-
cilor statice de temperatur .
nea de conduc ie a canalului i
cre te curentul ID. Aceste dou procese contrare se pot reciproc co-
mpensa, la o anumit ( i reu it ) alegere a punctului static de func-
ionare.

332
 Valentin G U

CAPITOLUL 12

UTILIZ RI SPECIFICE ALE DISPOZITIVELOR

I CIRCUITELOR ELECTRONICE

12.1. REDRESAREA TENSIUNILOR ALTERNATIVE

SINUSOIDALE. NETEZIREA I STABILIZAREA

Aproape orice circuit electronic, de la cele mai elementare cu tran-

zistoare i amplificatoare opera ionale i pân la cele mai complexe
sisteme digitale i cu microprocesoare, pentru o func ionare corect
i stabil , necesit unul sau câteva izvoare (surse) de alimentare în
curent continuu. În majoritatea cazurilor, principala sursa de alime-
ntare cu energie electric este re eaua alternativ trifazat de dis-
tribu ie. Transformarea energiei electrice de curent alternativ din
re eaua de distribu ie în energie electric de curent continuu se face
cu ajutorul unor circuite speciale – redresoare, respectivul proces
purtând denumirea de redresare a curentului alter-
nativ [8].
În figura 12.1 este prezentat schema – bloc (de principiu) a unui
circuit de alimentare cu curent continuu ob inut pe calea redres rii
curentului alternativ, din re eaua general de distribu ie. Transfor-
matorul T (denumit i transformator de re ea) are rolul de a
modifica tensiunea re elei conform valorii tensiunii continue nece-
sare consumatorului, separând totodat re eaua de circuitul electro-
nic alimentat. Pentru a mic ora cuplajele parazite dintre primar i
secundar transformatorul, în general, este prev zut cu o înf urare
de ecranare legat la mas .
Pentru transformarea tensiunii alternative într-o tensiune pulsatoare
serve te circuitul denumit redresor (R , bloc redresor). Tensiunea
pulsatoare con ine componenta continu i, în afar de aceasta –
componente alternative. Întrucât aparatura electronic necesit o
tensiune continu cu componente alternative cât mai mici, la ie irea

333
 Valentin G U

redresorului se conecteaz un circuit F, rolul c ruia const în filtra-

Fig. 12.1. Schema-bloc general de alimentare în curent continuu:

T – transformator de putere; R – redresor; F – filtru; S – stabilizator; R S – sarcina.

rea (netezirea) componentelor alternative; acest dispozitiv mic o-

reaz componentele alternative, acumulând energie în intervalul de
timp când tensiunea cre te, cedând-o consumatorului când tensiu-
nea scade. Stabilizatorul S este partea care realizeaz stabilizarea
tensiunii redresate i filtrate (blocul stabilizator) i care furnizeaz
la bornele de ie ire tensiunea constant independent de curentul de
sarcin .
În func ie de natura sarcinii, redresoarele se clasific în:
redresoare cu sarcin rezistiv (R);
redresoare cu sarcin inductiv (RL);
redresoare cu sarcin capacitiv (RC).
Aceste sarcini necesit alimentarea cu o tensiune continu de
valoare fix sau reglabil . În func ie de posibilitatea de a
furniza sau nu o tensiune reglabil , redresoarele se împart în:
redresoare necomandabile care furnizeaz la ie ire o
tensiune fix ;
redresoare comandabile care furnizeaz la ie ire o
tensiune reglabil .
În func ie de num rul de faze al transformatorului de alimentare
redresoarele se pot clasifica în:
redresoare monofazate, folosite pân la puteri de 1 KW;
redresoare polifazate care se folosesc la puteri mai mari
de 1 KW.
În acest capitol vor fi studiate, pe rând, toate componentele schemei

334
 Valentin G U

bloc din figura 12.1, cu excep ia transformatorului, care a fost obi-

ectul de studiu al Capitolului 6.

1. Blocul redresor
În unele cazuri practice prezen a filtrului F (figura 12.1) nu este
strict necesar , la aliment ri nepreten ioase cum ar fi înc rcarea
bateriilor de acumulatoare. Cea mai simpl instala ie de redresare în
astfel de cazuri este reprezentat în figura 12.2, a compus din ge-

a
b
Fig.12.2. Redresor monofazat monoalternan :
a – schem real ; b – circuit echivalent pe durata deconduc ie a diodei (o semiperioad ).

Fig. 12.3. Diagramele de va-

ria ie în timp a tensiunilor e2
i u(t) la un redresor mono-
fazat monoalternan .

neratorul de c.a. (e2), dioda semiconductoare D i rezisten a de sar-

cin R. În prima semiperioad a tensiunii electromotoare sinusoida-
le e2 = E2 m sin t dioda este polarizat în sens direct i curentul în
circuit este:

335
 Valentin G U

e2 E2m
i (t) = = sin t = Im sin t .
R R
Tensiunea la bornele rezisten ei de sarcin , egal cu uR = e - uR i va
fi egal cu uR = e dac dioda este ideal (R i = 0, curba punctat în
figura 12.3). În semiperioada urm toare t.e.m. este negativ , dioda
este blocat (polarizat invers); curentul în circuit i tensiunea la
bornele rezisten ei de sarcin sunt egale cu zero. În figura 12.3 sunt
date formele de und ale t.e.m. i tensiunii uR doar pe durata unei
perioade T fiindc fenomenul este periodic.
Valoarea medie a tensiunii redresate (este pulsatorie) sau „compo-
nenta de curent continuu” se determin :
Em
R = U0 = = 0,318 E m .

Redresoarele monofazate dubl alternan se utilizeaz sub forma a

dou montaje fundamentale [8]:
montajul transformator cu priz median ;
montajul în punte.
Deci, utilizarea unui transformator cu priz median i a dou diode
semiconductoare permite redresarea ambelor alternan e ale tensiu-
nii alternative (figura 12.4). Cele dou tensiuni la bornele înf ur -

a b
Fig. 12.4. Redresor monofazat dubl alternan :
a – circula ia curentului când conduce dioda D1 ; b – când conduce dioda D2.
rii secundare sunt în opozi ie de faz , a a încât cele dou diode
conduc pe rând, pe durata a câte o semiperioad . Tensiunea la
336
 Valentin G U

bornele rezisten ei de sarcin rezult tot pulsatorie (figura 12.5), dar

componenta de curent continuu este dubl fa de cazul precedent:
2 Em
R = U0 = = 0,636 E m .

Fig. 12.5. Varia ia în timp a tensiunilor e2 i u (t) pentru un redresor

monofazat dubl alternan .
Mai frecvent îns în prectic este utilizat montajul în punte (figura.
12.6), din cauza tehnologiei mai complicate de fabricare a transfor-
matoarelor cu priz median ( i cost mai mare). Principiul de func-

a b
Fig. 12.5. Redresor monofazat în punte:
a – circula ia curentului la semialternan a pozitiv ; b – circula ia curentului în
semialternan a negativ .
ionare i în acest caz nu necesit explica ii suplimentare.
337
 Valentin G U

Netezirea tensiunilor pulsatoare se realizeaz cu ajutorul filtrelor de

netezire (F, în schema din figura 12.1), care cel mai frecvent
prezint simple condensatoare, conectate în paralel cu rezisten a de
sarcin (figura 12.6).

a b

Fig.12.6. Redresor monofazat monoalternan cu filtru capacitiv:

a – schema electric ; b – circuitul echivalent pe durata conduc iei diodei.

Fig. 12.7. Diagramele de

varia ie în timp a tensiunilor
i curentului.

2. Blocul stabilizator

Generalit i
Se atrage aten ia cititorului c în aceast lucrare (în acest capitol)
vor fi prezentate i analizate doar stabilizatoarele electronice de
tensiune sau de curent continuu; motivul principal, pe lâng spa iul
care totdeauna-i limitat este, c majoritatea dispozitivelor i apara-
telor electronice necesit pentru func ionare surse de alimentare cu
energie de curent continuu. Aceast energie, în mod obi nuit, se

338
 Valentin G U

ob ine de la re eaua electric , prin redresarea i filtrarea tensiunii

alternative, sau de la baterii i acumulatoare.
Dar independent de tipul sursei, aceasta trebuie s alimenteze
„solicitantul” cu o tensiune i un curent de anumit valoare care
foarte frecvent se cere men inut în anumite limite, determinate de
func ionarea calitativ a circuitului sau aparatului în cauz .
Pentru men inerea constant a tensiunilor sau curen ilor de
alimentare, în practic se utilizeaz deci stabilizatoare de
tensiune sau curent (în schema din figuta 12.1 – S ).
La ora actual se cunoa te un num r mare de dispozitive destinate
stabiliz rii tensiunii sau curentului, continuu sau alternativ. Aceste
dispozitive pot fi clasificate dup :
puterea pe care o controleaz ;
tipul schemei;
tipul elementelor utilizate pentru stabilizare;
gradul de stabilizare sau natura sarcinii.
În paragraful precedent au fost prezentate redresarea curentului
alternativ i redresoarele cu care se pot ob ine tensiuni sau curen i
continui; aceste m rimi depind îns atât de tensiunea alternativ de
alimentare care poate varia, cât i de sarcin care, de asemenea, se
poate modifica. De aceea redresoarele nu pot constitui surse
directe de alimentare cu energie de curent continuu, pentru nume-
roasele echipamente i dispozitive electronice
Stabilizarea unei tensiuni continue, în principiu poate fi f cut
înainte de redresor (se men ine constant tensiunea
alternativ de alimentare a acestuia), sau dup redresor (între
acesta i sarcin se intercaleaz un element capabil s preia
varia iile de tensiune). Dac prima variant preia numai varia iile
tensiunii alternative de re ea, cea de-a doua are avantajul men inerii
constant a tensiunii de sarcin , oricare ar fi cauzele ce tind s o
modifice. Din acest motiv dispozitivele din a doua categorie sunt
preferate în practic i au c tat o r spândire mai larg .
Stabilizatorul de tensiune – este un aparat conectat
între surs i consumatorul de energie electric , care serve te la

339
 Valentin G U

mic orarea varia iilor tensiunii de alimentare pân la limitele impu-

se de performan ele pretinse.
Stabilizatorul de curent – se define te în mod analog cu
stabilizatorul de tensiune, fiind varia iile curentului acelea care
trebuie mic orate pân la limitele impuse.
Ac iunea de stabilizare se bazeaz , în general pe neliniari-
tatea caracteristicilor termorezisten elor, diodelor semiconduc-
toare, tranzistoarelor sau a curbei de magnetizare a o elului (histe-
rezis).
Exist urm toarele tipuri principale de stabilizatoare:
regulatoare electromagnetice – sunt utilizate de obicei
pentru reglarea tensiunii alternative i continue, în instala ii de
mare putere. În acest caz sunt folosite, în general transforma-
toare cu prize;
stabilizatoare electromagnetice – ac iunea de stabilizare se
bazeaz pe propriet ile miezurilor magnetice saturate;
stabilizatoare parametrice – acestea folosesc o impedan
neliniar , în serie sau în paralel cu sarcina, capabil s
compenseze varia iile parametrului de ie ire;
stabilizatoare electronice prin compensa ie – elementul
neliniar preia varia iile de tensiune sau curent ale sarcinii, în
urma unei comenzi prin intermediul buclei de reac ie. La
temelia acestor scheme se afl principiile regl rii automate.
Aceste stabilizatoare sunt denumite adesea „stabiliza-
toare electronice”; de altfel, ca i stabilizatoarele
parametrice care sunt de asemenea stabilizatoare electronice.

Fig. 12.8. Schema-bloc de conectare

a unui stabilizator de tensiune.

340
 Valentin G U

Din schema-bloc de conectare a unui stabilizator de tensiune

prezentat în figura 12.8 se vede c stabilizatorul de tensiune (2)
propriu-zis se intercaleaz între sursa de tensiune nestabilizat (1)
i consumatorul de energie (3).
Reprezentând grafic teorema (sau legea) 2 Kirchhoff, scris pentru
circuitul din figura 12.9, a se poate analiza modul în care o surs cu
o for electromotoare E i o rezisten intern r alimenteaz un
consumator, reprezentat prin rezisten a de sarcin RS :
E = r iS + uS . (12.1)
În figura 12.10, a i respectiv 12.10, b este reprezentat deplasarea
punctului static de func ionare, provocat de varia ia for ei electro-
motoare. Varia iile de tensiune la bornele sarcinii i a curentului
prin sarcin sunt determinate de rezisten a intern a sursei r i de
for a electromotoare E, id est (adic ) :
uS = E – r iS . (12.2)

a b
Fig. 12.9. Circuit de alimantare nestabilizat (a). Determinarea
punctului de func ionare (b).
a surse de alimentare ca bateriile au o rezisten intern mic i o
for electromotoare relativ constant ; acestea asigur varia ii de
tensiune i de curent comparativ mici. Dar, din cauza energiei
reduse de care dispun, aparatura portabil este sfera limitat a
utiliz rii bateriilor.

341
 Valentin G U

În majoritatea cazurilor alimentarea cu energie electric de curent

continuu se face prin redresarea i filtrarea tensiunii alternative din
re ea. Varia iile relativ mari ( 15 %) ale tensiunii re elei apar i în
tensiunea continu , ob inut la ie irea circuitului de filtrare.
Rezisten a intern a sursei, format din redresor i filtru este, de
fapt mai mare decât a bateriilor; valoarea rezisten ei interne depin-
de de tipul redresoaului, a filtrului. De exemplu, la redresoarele du-
bl alternan , cu condensator de filtrare la ie ire rezisten a intern
este, totu i relativ mic , în compara ie cu redresoarele cu multi-
plicarea tensiunii, la care aceasta poate atinge valori semnificative.

a b
Fig. 12.10. Deplasarea punctului de func ionare la:
a – varia ia rezisten ei de sarcin ; b – varia ia for ei electromotoare.
Deci asigurarea varia iilor mici ale tensiunii de alimentare, impuse
de aparatura electronic de precizie, poate fi realizat pe calea
intercal rii între surs i consumator un element stabilizator
(figura 12.8). Rolul acestuia este de a mic ora varia iile tensiunii
sau a curentului sursei de alimentare, pân la limitele pe care consu-
matorul de energie le impune.
Precum a fost men ionat mai sus, func ie de m rimea care se cere
stabilizat , stabilizatoarele se clasific în stabilizatoare de tensiune
i stabilizatoare de curent.
În mod uzual, stabilizatoarele trebuie s fac fa urm toarelor
cerin e:
la varia iile tensiunii de re ea în limitele prescrise ( 15%)
tensiunea sau curentul trebuie s se men in constante;
342
 Valentin G U

varia iile m rimii de ie ire nu trebuie s dep easc 1–2% în tot

diapazonul de temperaturi i sarcini, prescris (sunt cazuri de cerin e
i mai aspre, fiind necesar o precizie mult mai înalt );
componenta alternativ a tensiunii de ie ire 20 mV;
rezisten a intern a stabilizatoarelor – mai mic de 20 ;
prin func ionarea sa, stabilizatorul nu trebuie s produc per-
turba ii în re ea;
randamentul stabilizatorului – cât mai înalt posibil.
În func ie de aparatura electronic alimentat , suplimentar mai apar
câteva condi ii:
la cuplarea i decuplarea stabilizatorului nu trebuie s apar
supracuren i sau supratensiuni care ar pune în deficultate circuitele
alimentate;
stabilizatorul trebuie protejat la scurtcircuit sau suprasarcini;
întreruperea tensiunii în cazul aliment rii unor instala ii de
calcul trebuie s fie semnalizat , iar stabilizatorul s nu func ioneze
decât dup interven ia specialistului care decide dac programul
trebuie corectat sau nu.
Caracteristicile stabilizatorului
Stabilizatorul, indiferent de modul în care este realizat poate fi
reprezentat sub forma unui cuadripol (figura 12.11).
Caracteristicile (performan ele) stabilizatorului (ST) pot fi evaluate
cu ajutorul unor rela ii între varia ia m rimii stabilizate i varia iile
rimilor sau perturba iile care o produc.

a b
Fig. 12.11. Reprezentarea stabilizato- Fig.12.12.Caracteristicile stabiliza-
rului printr-un cuadripol. toarelor: a – stabilizator de tensiune; b –
stabilizator de curent.

343
 Valentin G U

Dac se cunoa te expresia analitic a m rimii de ie ire, se utilizeaz

derivatele par iale. Dar în majoritatea cazurilor expresia analitic a
tensiunii de ie ire este dificil de stabilit, de aceea performan ele
unui stabilizator se determin pe cale experimental , considerând
varia ii mici.
Tensiunea va fi cu atât mai bine stabilizat , cu cât rezisten a intern
a ST, care se define te ca derivata par ial a tensiunii de ie ire us în
func ie de curentul is (de ie ire)

uS uS
Ri = – – (12.3)
iS ui = const iS ui = const
= const = const

va fi mai mic . Stabilizatoarele de curent îns invers – tebuie s

aib rezisten a intern cât mai mare.
Caracteristicile curent-tensiune (care poart denumirea i de
caracteristici externe) ale stabilizatoarelor de tensiune i
curent sunt date în figura 12.12, a i b. În rela ia (12.3) prin ui a
fost notat tensiunea de intrare, iar prin – temperatura.
rimile cele mai importante, care definesc i influen eaz deci
rimea de ie ire sunt tensiunea de intrare, temperatura i
rezisten a de sarcin .

12.3. TRANZISTORUL CA AMPLIFICATOR

În capitolul precedent (Capitolul 11, §§ 11.3 i 11.4) suficient de

am nun it a fost descris principiul de func ionare, construc ia, sche-
mele de conectare, tipuri, simboluri, caracteristici etc. ale tranzis-
toarelor bipolar (TB) i cu efect de câmp (TEC).
Una dintre sferele importante de aplica ie a tranzistoarelor semicon-
ductoare sunt circuitele de amplificare a semnalelor, unde aces-
tea sunt utilizate în rolul de amplificator – calitate, despre care ante-
rior s-a vorbit doar în treac t.
În cele ce urmeaz vom prezenta un tablou mai amplu al tranzisto-
rului ca amplificator; cât despre amplificatoarele electronice în

344
 Valentin G U

general, aceasta-i o sfer aparte a electronicii moderne, pe cât de

important pe atât i de complex , despre care nu se poate vorbi în-
tr-un subparagraf, materie c reia îi sunt consacrate c i, i nu una!

1. Tipuri de conexiuni. Conexiunea de baz

în regim de amplificare
Totu i, pentru a în elege mai u or i a p trunde mai profund în
esen a proceselor ce au loc, ne vom permite o recapitulare a celor
cunoscute deja i vom încerca o trecere coerent la informa ii noi
despre tranzistor ca element activ al circuitelor electronice, capabil
func ioneze ca amplificator de semnale.
adar, cele trei regiuni semiconductoare ale TB se numesc emitor
(E), baz (B) i colector (C). Jonc iunea polarizat direct este jonc-
iunea emitor-baz (j-EB), jonc iunea polarizat invers – jonc iunea
baz -colector (j-BC). Regiunea emitor este denumit astfel datorit

Fig. 12.37. Fig.12.38

func iei pe care o îndepline te: ea emite purt tori majoritari prin
jonc iunea polarizat direct, j-EB. Ace ti purt tori sunt în marea lor
majoritate colecta i de regiunea tranzistorului numit colector.
Regiunea dintre emitor i colector poart denumirea de baz , în
sensul c este un suport (o baz ) pentru cele dou materiale de
acela i tip care o încadreaz .
Sensurile de deplasare a electronilor prin conductoarele exteri-
oare racordate la emitorul, baza i colectorul unui tranzistor sunt
indicate în figura 12.37. Pentru tranzistorul npn unde purt torii ma-
joritari sunt electronii, deplasarea lor prin conductoarele exterioare
este o continuare a deplas rii interne; în tranzistorul pnp conduc ia
intern este conduc ie de goluri, fiind conduc ia curentului în

345
 Valentin G U

conductoarele exterioare o conduc ie electronic . De aceea sensul

deplas rii electronilor în aceste conductoare este opus sensului
deplas rii în interior a golurilor.
Sensul curentului, opus sensului deplas rii electronilor este indicat
în figura 12.38; sensul curentului prin conductoare coincide cu sen-
sul de deplasare în interior a golurilor.
Modul de conectare a surselor de c.c. necesare polariz rii jonc-
iunilor i sensul curentului prin aceste surse se prezint în figura
12.39. Curen ii prin conductoarele exterioare corespund rela iei

IE = IB + IC ,
fiind aceasta o consecin a legii conserv rii sarcinii în regim sta i-
onar. Curentul de emitor se „împarte” în curentul de colector i cel

Fig. 12.39.
Fig. 12.40.
de baz . Curentul de colector este, la rândul s u, dependent de
curentul de baz : cu cât debitul purt torilor majoritari injecta i în
baz este mai mare, adic IE este mai mare cu atât mai mare este
curentul de baz IB i, în consecin , este mai mare i curentul de
colector IC. Deci, cei doi curen i – de baz i colector – sunt lega i
prin rela ia
IC = IB ,
unde este câ tigul în curent sau coeficientul de
amplificare al curentului de baz .
Posibilitatea de a „contro-la” curentul de colector prin curentul de
baz este fundamental pentru func ionarea tranzistorului bipolar
în regim de amplificator.
Dac TB este folosit ca amplificator, semnalul de intrare se aplic
pe dou dintre cele trei terminale (borne); semnalul de ie ire este

346
 Valentin G U

„cules” i el între dou dintre cele trei terminale, cu condi ia c unul

dintre acestea s fie comun intr rii i ie irii.
În figura 12.40 sunt prezentate circuite cu emitor comun (EC), de i,
în func ie de scopul urm rit pot fi utilizate i alte scheme de
conectare: cu baz comuni (BC) sau cu colector comun (CC), a a cu
s-a v zut în § 11.3. Dar pentru func ionarea tranzistorului ca
amplificator cea mai indicat este schema cu emitor comun – EC.
Pentru a trece la scheme concrete ale unui circuit de amplificare i
la func iile elementelor ce le constitue, se cere o prezentare sumar
a rela iilor tensiune-curent pentru tranzistorul cu jonc iuni (bipolar,
TB), acesta aflându-se în conexiunea EC.

2. Regimul static de amplificare

Starea static a tranzistorului care este un element de circuit cu trei
borne de acces, este determinat de curen ii prin borne iE , iC , iB i
de tensiunile între borne uCE , uCB , uBE (figura 12.38). Cei trei
curen i satisfac prima teorem Kirchhoff, deci numai doi dintre ace-
ti curen i sunt independen i. Tensiunile dintre borne se coreleaz
dup teorema doi Kirchhoff
uCB + uBE – uCE = 0,
fiind numai dou dintre acestea independente.
Curen ii iC , iB i tensiunile uBE, uCE sunt m rimile care se aleg pen-
tru caracterizarea st rii de conduc ie a tranzistorului în configura ia
cu EC. Dintre aceste patru m rimi, dou pot fi considerate ca fiind
variabile independente, celelalte dou – variabile dependente.
Alegând ca variabile independente iB i uCB se pot scrie rela iile:

iC = f1 (iB, uCE)
uBE = f2 (iB, uCE),

acestea definind familiile de caracteristici statice de ie ire i,

respectiv de intrare ale tranzistorului bipolar.

347
 Valentin G U

Caracteristicile de ie ire se ob in pe cale experimental , utilizând

circuitul din figura 12.41, în care sunt conectate instrumente
(aparate) pentru m surarea iB ( A), iC (mA) i uB (mV), uC (V).

Fig. 12.41. Circuit pentru determinarea experimental a familiei

de caracteristici statice ale TB.
În figurile 12.42 i 12.43 sunt reprezentate caracteristicile de ie ire
i respectiv de intrare ale tranzistorului bipolar de tip npn.

Fig.12.42. Familie caracteristici Fig. 12.43. Familie caracteristici

de ie ire TB tip npn. de intrare TB tip npn.

4. Etajul de amplificare cu un tranzistor

Exemplul unui etaj de amplificare practic, în care pentru fixarea
punctului static de func ionare este utilizat un singur izvor de c.c.
este reprezentat în figura 12.49, a. În ce prive te regimul static al
tranzistorului, acesta se determin pe circuitul f sursa de semnal,
dat în figura 12.49, b. Tranzistorul de tip npn cu germaniu, are cara-
cteristicele de ie ire din figura 12.42.

348
 Valentin G U

a b
Fig. 12.49. Etaj practic de amplificare cu o singur surs de c.c. (a) i
determinarea regimului static al tranzistorului în lipsa sursei de semnal (b).

CAPITOLUL 13

CIRCUITE INTEGRATE

Circuitul integrat este un circuit electronic realizat sub forma unei

structuri semiconductoare unice. Circuitele integrate sunt privite ca
simple elemente de circuit, întrucât sunt realizate sub forma unor
blocuri func ionale de dimensiuni reduse i sunt folosite în elabora-
rea altor circuite, mai complexe [8].
În continuare for fi abordate doar acele aspecte care s-au urm rit la
toate dispozitivele anterioare, id est defini ii, mod de realizare (f
tenta ia de a p trunde în esen a procedeelor tehnologice care pre-
zint o sfer enorm i aparte) i particularit ile de concep ie care
deriv din constrângerile tehnologice men ionate.

13.1. GENERALIT I

Se pare a fi rezonabil ca discu ia la tema „Circuite integrate” s

înceap cu definirea no iunilor de baz , luând drept referin
Vocabularul Electrotehnic Interna ional, elaborat de CEI i anume:

349
 Valentin G U

Microelectronic – este un concept i o sfer foarte vast de

activitate tehnico-stiin ific , instrumentele c reia permit constitui-
rea i utilizarea circuitelor electronice cu un grad înalt de miniatu-
rizare.
Microcircuit – prezint un dispozitiv microelectronic cu o
densitate mare de elemente de circuit echivalente, considerat ca o
singur unitate.
Circuit integrat (sau microchip) – este un microcircuit, în
care un num r de elemente de circuit sunt asociate inseparabil i
sunt interconectate electric astfel, încât pentru scopuri de specifi-
care, testare, vânzare i între inere este considerat indivizibil.
Elementele (micro) circuitului integrat nu au nici capsul , nici
conexiuni externe i nu sunt specificate sau vândute ca piese
separate.
Este evident deci c elementele circuitului integrat sau subansam-
blurile ce-l compun se fabric simultan, în etapele aceluia i proces
tehnologic; interconexiunile dintre componente se realizeaz prin
plasarea acestora cât mai aproape posibil (ast zi pe larg este folosit
tehnologia submicronic , despre care pe la noi i în cadrul
... ministerului agriculturii se vorbe te, – nanotehnologia!), cu
i metalice de leg tur .
Circuitele integrate ofer un ir de avantaje:
1. Siguran sporit în func ionare. Studiile de
fiabilitate efectuate asupra circuitelor cu componente discrete arat
probabilitatea cea mai mare de defectare se datoreaz sudurilor
imperfecte sau deterior rilor punctelor de sudur sub ac iunea coro-
ziei chimice, vibra iei etc. Deoarece un circuit clasic de complexi-
tate mijlocie con ine câteva sute de puncte de sudur , este evident
fiabilitatea nu poate fi majorat peste o anumit limit . Num rul
punctelor de sudur în acela i circuit, dar realizat în mod integrat
este cu cel pu in un ordin de m rime mai mic, ceea ce are un efect
favorabil asupra siguran ei în func ionare. Afar de aceasta, gabari-
tul redus considerabil al circuitului integrat ofer acestuia o condi ie
mult mai bun la solicit ri mecanice, gen vibra ii, acceler ri, cioc-

350
 Valentin G U

niri etc.; aceasta îmbun te suplimentar i sesizabil fiabilitatea

circuitului.
2. Stabilitate mai bun în raport cu temperatura. Dat
fiind faptul c circuitul este foarte compact, între componentele lui
exist un bun cuplaj termic, utilizat pentru a se realiza o compen-
sare a varia iilor punctelor statice cu temperatura.
3. Gabarit i greutate redus . Circuitele integrate,
în general, se pot „îmbr ca” în capsule standard (ca TO-5) folosite
pentru tranzistoare, sau în capsule de plastic speciale (care de cele
mai multe ori difer doar dup num rul de pini). Dar în ambele
cazuri gabaritul i greutatea întregului chip sunt comparabile cu
cele ale unui tranzistor.
4. Costul sc zut la produc ie de serie mare. Conform
statisticilor publicate acum...40 de ani în urm , o fabric care pro-
ducea un num r de 5000 de circuite integrate în 24 de ore, avea
raportul:

costul circuitului integrat 0,5 pentru circuite liniare

costul circuitului discret 0,1 pentru circuitele digitale
Datorit îns perfec ion rilor tehnologice ap rute în ultimii ani ai
secolului XX, aceste cifre sunt substan ial reduse (cam cu un ordin
de m rime).
5. Elaborarea unor aparate i echipamente complexe alimen-
tate de la baterii. Întrucât microchip-urile au un consum
foarte redus de la sursa de alimentare, devine evident c utilizând
baterii de putere limitat , cu ajutorul circuitelor integrate se pot
construi echipamente electronice cu grad înalt de complexitate (de
exemplu, notebooc-uri). Aceasta este esen ial într-un ir de dome-
nii, unde sursa de alimentare principal (sau chiar unica) este
bateria: spa iul cosmic, sfera militar i a.
6. Construirea economicoas a unor aparate electro-
nice de foarte mare complexitate. Este evident din ce cauz : fiecare
circuit integrat constituie un modul, cu o schem complex gata
realizat . De exemplu, blocurile func ionale ale unui calculator
351
 Valentin G U

electronic care sunt scheme de imens complexitate, se realizeaz

foarte comod folosind anumite tipuri de circuite integrate logice. i
mai mult: anumite blocuri, ca de pild memoriile operative de mare
capacitate (R-DRAM i a.) practic este imposibil de construit în
afara tehnologiei integrate.
7. Mic oreaz substan ial efortul de concep-
ie în elaborarea dispozitivelor electronice. Acest lucru este
justificat prin faptul c p i importante din schema final a dispozi-
tivului sunt disponibile sub forma acelora i circuite integrate.
Circuitelor integrate le sunt caracteristice, din p cate i p i nega-
tive, printre care:
1) Putere de ie ire limitat . Prin anii ‘90 – ‘95 în circuitele
integrate de putere se ob ineau, de regul puteri pân la 5 W, ceea
ce era totu i mult mai pu in fa de circuitele similare realizate cu
componente discrete. În circuitele integrate moderne aceast
problem este par ial rezolvat pe calea major rii sensibilit ii
dispozitivelor electronice i mic or rii nivelului lor de consum.
2) Nu se pot face nici un reglaj sau modificare în interiorul
circuitului integrat, în procesul de utilizare a acestuia. Este clar, de
ce: cum a fost men ionat la început, circuitul integrat con ine
elemente inseparabile, sub form monolit (un tot unitar).
3) Necesit un nivel înalt de preg tire profesional i un efort
sus inut, atât în timpul proiect rii cât i în timpul regl rii procesului
de fabrica ie.
4) Nu pot fi realizate inductan e. Tehnologiile moderne nu permit
fabricarea inductan elor, de aceea sunt evitate de c tre proiectan ii
de circuite; în caz de extrem necesitate, bobinele se conecteaz din
exteriorul circuitului integrat.
Cu toate aceste dezavantaje, circuitele integrate s-au impus în
produc ia de aparate i sisteme electronice; astfel, dac în anul
1973, din cifra de afaceri pe plan mondial în domeniul componen-
telor electronice, circuitele integrate reprezentau 10%, în anul 1980
reprezentau deja 25% iar peste 20 de ani – aproape 80%.

352
 Valentin G U

13.2. PROCEDEE TEHNOLOGICE DE REALIZARE

În timpul de fa exist câteva tehnologii de realizare a circuitelor

integrate i în cele ce urmeaz vor fi expuse pe rând, insistând nu
atât asupra detaliilor de fabrica ie, cât îndeos bi asupra avantajelor
i limit rilor fiec reia.
1. Tehnologia monolitic .
Se pare util i la locul ei o mic excursie în istoria obiectului
considerat, istorie care, de i foarte scurt (pu in peste 50 de ani) a
dat dovad de o dezvoltare vertiginoas i un progres spectaculos al
electronicii moderne.
Dup cum bine se tie, înlocuirea tuburilor electronice cu dispozi-
tive semiconductoare (diode i tranzistoare) i componente pasive
miniaturizate, a condus la mic orarea cu cca dou ordine de m rime
a dimensiunilor i consumului de energie a instala iilor de calcul
numeric i la cre terea în aceia i m sur a vitezei de procesare a
datelor.
Utilizarea componentelor discrete (active i pasive) implic un
num r mare de elemente electronice în cadrul unui calculator (de
exemplu), de unde rezult un num r foarte mare de conexiuni i
puncte de sudare care ocup un volum considerabil i duce la
sc derea fiabilit ii, ca urmare a probabilit ii m rite de apari ie a
defec iunilor, par iale sau totale.
Solu ia potrivit a fost g sit în anul 1959, prin fabricarea circui-
telor integrate, la care piesele componente i conexiunile dintre ele
se realizeaz (prin tehnici specifice i speciale – tehnologia
monolit ) direct în interiorul unui mic bloc monocristalin de
semiconductor, denumit chip (din englez – buc ic , a chie sau
ciob). Astfel s-a ob inut un grad înalt de miniaturizare i o cre tere
semnificativ a fiabilit ii, datorit mic or rii num rului de piese
diferite i de interconexiuni externe
Aceste cipuri, de form p trat sau dreptunghiular , cu laturi de
ordinul milimetrilor sunt deta ate dintr-o pl cu semiconductoare
de mic grosime (~ 0,2 mm, figura 13.1, b) care la rândul ei a fost

353
 Valentin G U

ob inut prin t ierea transversal a unui cristal cilindric de semicon-

ductor (Si). Cristalul se ob ine prin cre tere din topitur (metoda
Ciohralisky), sau din faz gazoas prin metode speciale.
În figura 13.1, c este dat schema simplificat a unui chip cu un
num r mic de componente cum sunt circuitele SSI sau MSI (v. în
continuare).
Pentru realizarea componentelor de circuit – jonc iuni pn (pentru
diode i tranzistoare), rezistoare i condensatoare, precum i
conexiuni între ele se folosesc tehnologiile planar i planar-
epitaxial , alte tehnici moderne, ca inscrip ionarea direct cu fasci-
colul ionic sau electronic etc.
Pe baza acestor tehnologii componentele circuitului integrat sunt
realizate în chip-ul semiconductor printr-un proces fotolitografic, cu
ajutorul unor m ti metalice, prin ferestrele c rora în cristal se
introduc (prin difuzie) anumite cantit i de atomi cu care sunt dopa-
te în locuri apriori stabilite i unde se creaz jonc iuni pn, condensa-

Fig. 13.1. Etapele fabric rii circuitelor integrate:

354
 Valentin G U
a – sec ionarea rondelelor (plachetelor) dintr-un monocristal de Si; b – placheta cu mai multe
circuite integrate; c – structura traseelor de metalizare pentru conexiunea componentelor.

toare i rezistore.
Dimensiunile componentelor la ora actual sunt de ordinul
micronilor sau i mai mici, astfel realizându-se circuite cu un grad
înalt de integrare – mii, sute de mii i milioane de componente
integrate într-un chip. Conexiunile intre diferite componente sau
blocuri se realizeaz prin benzi metalice foarte înguste (la fel de
ordinul micronilor), depuse pe suprafa a cipului prin evaporare în
vid (epitaxie), folosindu-se m ti cu configura ia conexiunilor
pretinse. Rezult o re ea de conexiuni metalice, un exemplu poate fi
zut în figura 13.1, c.
Mic orarea la limit a dimensiunilor microcomponentelor dintr-un
circuit integrat nu reprezint , desigur, un scop în sine ci unul legat
de cre terea vitezei de procesare i transmitere a semnalelor,
asigurându-se simultan i un grad înalt de fiabilitate. Mic orarea
timpului de propagare a semnalelor electrice prin componente i
îndeos bi prin conexiunile dintre ele este absolut necesar pentru
realizarea calculatoarelor electronice de mare vitez (cu sute de
milioane sau miliarde de opera ii pe secund ), folosite în aplica ii
cu viteze înalte de func ionare, cum ar fi: sistemele de ghidare a
rachetelor i navelor spa iale, studierea proceselor ce decurg extrem
de rapid (în fizica nuclear , astronomie etc.), sistemele de telecomu-
nica ii prin satelit sau unele sisteme de automatizare a proceselor
tehnologice.
Din punct de vedere al vitezei propag rii semnalelor este impor-
tant m rimea chip-ului, dimensiunile c ruia nu pot cre te conside-
rabil; totu i, se vehiculeaz no iunea de integrare pe ... plachet –
Wafer Integration care se aplic în unele cazuri (de exemplu,
microprocesoarele).
Caracteristic integr rii pe scar foarte larg (VLSI) este folosirea
conexiunilor cu l imea de 1 m i chiar mai pu in (fa de 3 – 4 m
la LSI), ceea ce a condus la m rirea densit ii de 10 ori i a vitezei
de lucru de 4 – 5 ori, la aceea i putere disipat [8].

355
 Valentin G U

Metoda folosit pe larg pentru atingerea geometriei submicronice

este bazat pe principiul reducerii maxim posibile a tuturor
dimensiunilor din cipul LSI. Principiul stabile te c întârzierea dat
de circuit discre te direct propor ional cu p tratul fine ei liniei
(datorit reducerii tensiunii i curen ilor).
Spre sfâr itul secolului XX (dup anul 1998), folosind tehnici de
înalt fine e pentru ob inerea m tilor cu deschideri (ferestre) sub-
micronice, precum i prelucrarea cu fascicule electronice, ionice sau
lazer, dimensiunile „liniilor” de circuit (inclusiv i a metaliz rilor)
au fost mic orate continuu, de la 2 – 4 m în primele microproce-
soare i memorii DRAM pân la 0,8 m (dup anul 1990), sc zând
apoi progresiv la 0,6 m, 0,35 m, 0,18 m i chiar sub 0,1 m în
anul 2003. Aceasta a permis ob inerea unor chip – uri de memorie
DRAM de capacit i foarte mari (sute de MB i chiar GB) i a unor
procesoare capabile s func ioneze la frecven e de 2,2 GHz, 2,8
GHz i pân la 3,06 GHz pentru unele procesoare Pentium 4 ale
companiei Intel (anii 2002 – 2003).
a numita tehnologie monolitic (sau planar-epitaxial )
avea ponderea cea mai mare în ultimul deceniu al secolului XX;
de i în ultimii 10 – 15 ani au ap rut i alte tehnologii (moderne),
aceasta continu s domine în sfera producerii chip – urilor VLSI i
la ora actual . Tehnologia const în producerea simultan a compo-
nentelor circuitului integrat, în timpul aceluia i proces de fabrica ie,
pe o pl cu (plachet ) de monocristal de siliciu folosind tehnica
planar , cu etape de difuzie i cre tere epitaxial . Pl cu ile t iate din
monocristalul de Si (figura 13.1, b) au grosimea între 200 – 300 m,
sunt lefuite oglind pe o fa i trec apoi prin procesul tehnologic,
în urma c ruia pe fiecare pl cu (cu diametrul aproximativ 5 cm)
se realizeaz pân la 1600 – 2000 de chip-uri. Mai departe are loc o
testare sub microscop a fiec rui chip, pentru a descoperi rebuturile
– acestea se marcheaz pentru a fi recunoscute ulterior. Urmeaz o
zgâriere a pl cu ei cu un vârf de diamant pe direc ii paralele,
orizontale i apoi verticale, dup ce se sparge ob inându-se
elemente de arie ce con in câte un circuit integrat (câte un chip).În

356
 Valentin G U

continuare fiecare chip este lipit pe baza capsulei, se fac conexi-

unile spre exterior, capsula se închide ermetic i dup test rile
finale se ob ine circuitul integrat comerciabil.
Pentru a descrie sumar procesul tehnologic propriu-zis, se va
considera un exemplu, dat în figura 13.2. Procesul porne te de la o
pl cu de Si de tip p (notat cu 1), care este supus urm toarelor
opera ii de baz :
se cre te deasupra stratul epitaxial (notat 2), ini ial de tip n;
acesta va con ine mai târziu colectorul tranzistorului, insula în care
se afl corpul propriu-zis al rezisten ei ca i stratul n al condensa-
torului;
se difuzeaz pere ii (nota i 3) de tip p, de uzolare între
componente utilizând o masc adecvat ;
se face difuzia bazei tranzistorului i a corpului rezisten ei
(ambele de tip p), cu alt masc ;
din nou se schimb masca i se realizeaz printr-o nou
difuzie stratul n+ care con ine emitorul tranzistorului, ca i straturile
n+ folosite la realizarea unor contacte bune pe colector i conden-
sator (tehnologic, depunerea aluminiului pe un strat de siliciu n se
evit , din cauza unei adeziuni slabe);
se depun prin evaporare în vid c ile (liniile) de intercone-
xiune 5, din aluminiu, printre i peste zonele de bioxid de siliciu
(SiO2), notate cu 4.
În privin a tehnologiei monolitice se pot face câteva observa ii utile:
a) Costul unui circuit integrat (CI) este direct propor ional cu
aria sa total . Astfel, aria minim are aproximativ 0,3 0,3 mm2 i
este limitat de posibilit ile de manipulare; cea maxim este în jur
de 4 4 mm2 fiind limitat de posibilitatea de apari ie a unui defect
în stratul de siliciu de tip p de baz sau a unui defect introdus de
procesul tehnologic. Din aceste considerente aria optim se con-
sider 2 2 mm2.
b) Cum se vede din figura 13.2, b (dar i din figura 13.1) aria
ocupat de componentele pasive (rezistor sau condensator) este mai
mare decât aria unui element activ (tranzistor). Prin urmare, costul
357
 Valentin G U

unei rezisten e (sau condensator) este mai mare decât costul unui
tranzistor, ceea ce face ca s se prefere construirea unui tranzistor în
locul unei componente pasive. Rezult c trebuie modificat con-
cep ia circuitelor, în sensul c scopul este, de aceast dat minimi-
zarea num rului de componente pasive i nu a celui de elemente
active.

b
Fig. 13.2. Fragment de circuit integrat monolitic:
a – schema electric ; b – sec iune transversal
(cu cifre încercuite s-au notat ponctele corespondente ale figurilor a i b).

c) Componentele circuitului sunt izolate între ele prin

jonc iuni pn polarizate invers. Aceasta înseamn c rezisten a de
izola ie este egal cu ~ 1 M , cifr care este inferioar cu minimum
dou ordine de m rime fa de cazul circuitelor cu componente dis-
crete. Este posibil deci apari ia efectelor parazite de cuplaj între

358
 Valentin G U

diferite componente, care limiteaz în ultim instan banda de

frecven e.
d) În scopul asigur rii polariz rii inverse a tuturor jonc iuni-
lor de izolare este necesar, ca substratul de baz s fie conectat la
cel mai sc zut poten ial din circuit.
e) Rezisten ele se fabric sub forma unor paralelipipede
(insule) de material p sau n ( în cazul structurii din figura 13.1, b

Fig. 13.3. Structura a b Fig. 13.5. Capsule de

integrat Zener. Fig.13.4. Componente pasive circuit integrat.
integrate.
i 13.2 – de tip p) înconjurate de material semiconductor comple-
mentar pentru a realiza jonc iunea de izolare. Valoarea ei depinde
de forma geometric i de rezistivitatea stratului respectiv
(R = l/s); valori uzuale pentru rezisten ele difuzate sunt cuprinse
între 50 (valorile inferioare se produc odat cu difuzia emito-
rului) i 20 K (valorile superioare se produc odat cu difuzia
bazei). Coeficientul de varia ie cu temperatura al rezisten elor inte-
grate este – 0,2 % pe °C (mai mare în modúl fa de rezisten ele
clasice), toleran ele – cam 20%.
f) Se pot realiza capacit i de dou categorii: – capacit i ale
jonc iunilor pn cu comportare de condensatoare polarizate, depen-
dente de tensiune, cu valori de 300 pF/mm2 ; – capacit i tip MOS.
Acestea din urm sunt formate dintr-o regiune n+ i o arm tur
metalic , separate de un strat de SiO2, a a cum se vede i în figura
13.2, b. Capacitatea specific are valori uzuale între 400 i 800
pF/mm2, nu depinde de tensiunea aplicat i aceasta se poate aplica
cu „+” pe oricare arm tur . În compara ie cu capacit ile jonc iu-

359
 Valentin G U

nilor, acestea prezint o rezisten serie de 1– 10 fa de 10 –

50 cât au primele.
Este important de men ionat c , indiferent de varianta adoptat ,
valorile maxime ale capacit ilor realizate integrat nu dep esc
500 pF, din cauza limit rilor de arie i de tensiune de str pungere.
Acesta este un motiv din care toate amplificatoarele integrate au
cuplaj direct între etaje, întrucât capacit ile de cuplaj sau de
decuplare, care normal sunt de ordinul microfaradelor sunt total
inaccesibile.
g) Tehnologia monolitic standard ofer tranzistoare npn de
bun calitate, dar ob inerea unor tranzistoare pnp pe acela i cip se
face cu compromisul unei frecven e de t iere mult mai sc zute.
h) Diodele se realizeaz prin scurtcircuitarea a doi electrozi
ai unui tranzistor, de exemplu colectorul i baza (v. figura 13.3) sau
emitorul i baza.
i) Anterior s-a ar tat c toleran ele care se ob in la fabricarea
componentelor integrate sunt relativ mari – consecin a imposibili-
ii controlului riguros asupra procesului tehnologic, exist totu i
posibilitatea ob inerii unor componente identice („gemene”), ale
ror valori difer între ele cu mai pu in de 5%. De regul , acestea
se produc una în vecin tatea celeilalte (pentru ca propriet ile subs-
tratului s fie cât mai apropiate), în acelea i etape ale procesului
tehnologic, ceea ce explic buna lor simetrie. De aici rezult c în
concep ia circuitelor monolitice trebuie s se evite dependen a
performan elor de valori de rezisten e, preferându-se o dependen
de raporturi de rezisten e, care se pot controla mult mai efectiv.
j) În func ie de densitatea componentelor pe chip exist
câteva trepte de realizare a circuitelor integrate:
integrarea pe scar mic , sau SSI (de la Small Scale
Integration) – circuitul logic integrat, con ine între 10 i 15 por i
TTL sau operatori, id est mai pu in de 100 tranzistoare pe chip;
integrarea pe scar medie, sau MSI (de la Medium Scale
Integration) – circuitul logic integrat, con ine la 100 de por i TTL
sau în jur de 1000 tranzistoare/chip;

360
 Valentin G U

integrarea pe scar mare, sau LSI (de la Large Scale

Integration) – în cazul când circuitul logic integrat con ine peste
1000 de por i TTL/chip. De exemplu, înc în anul 1972 un circuit
de memorie produs de firma Fairchild Semiconductor con inea pe
un cip de 0,28 0,35 mm2 1244 tranzistoare, 1170 rezisten e i 71
diode.
Aceast divizare, de i corect a devenit întrucâtva perimat : în
ultimile dou decenii au fost elaborate i se folosesc pe larg în
calculatoarele numerice i alte sisteme de calcul, circuite integrate
logice VLSI (Very Large Scale Integration) ce con in peste 20 000
de por i simple, precum i circuite ULSI ( Ultra Large Scale
Integration) cu peste 100 000 de por i logice TTL sau peste 1 mln
de componente intagrate pe chip.
A fost men ionat deja c tranzistorul de baz al circuitelor integrate
bipolare este tipul npn. Acest tip se prefer pentru performan e mai
deosebite i tehnologia mai simpl de realizare, în compara ie cu
cele ale tranzistoarelor pnp. Performan ele mai bune rezult din
faptul c purt torii de sarcin care intervin în func ionarea tranzisto-
rului npn sunt electronii, ace tea având o mobilitate în Si de 2,8 ori
mai mare decât golurile, ceea ce conduce la o frecven limit (fT)
mai mare (de 2,8 ori) i la curen i reziduali mult mai mici, specifici
structurilor cu Si.
Dar tranzistoarele pnp cu Si, de i inferioare ca performan e se rea-
lizeaz în structura integrat al turi de tipul de baz npn, deoarece
folosirea lor simplific considerabil schemele circuitelor electronice
integrate. Ele se realizeaz în dou variante: laterale i de
substrat. În primul caz efectul de tranzistor se manifest lateral, pe
domeniul de tranzi ie colector-emitor, iar în cazul al doilea el se
manifest transversal, pe domeniul de tranzi ie dintre emitor i
substrat (v. figura 13.6, b i c).
Principial îns , oricare din jonc iunile structurii unui circuit integrat
monolitic poate fi folosit ca diod ; în figura 13.7 cele trei diode
asociate unei structuri integrate de tranzistor bipolar, în care RSB i
RSC sunt rezisten ele serie de B i de C. Diodele DBE i DBC for-
meaz tranzistorul tip npn al structurii, iar diodele DBC i DCS
361
 Valentin G U

formeaz o structur parazit de tranzistor pnp. Întrucât dioda DCS

este neizolat , practic se pot folosi numai diodele DBE i DBC în cele
cinci moduri posibile de interconexiune.

Fig. 13.6. Structuri de tranzistoare Fig. 13.7. Schema echivalent a

bipolare integrate. tranzistorului bipolar integrat.
Mai folosite sunt jonc i-unea de emitor, cea de colector i cea de
emitor cu colectorul scurtcircuitat la baz , ca în figura 13.7 d, b i c.
Jonc iunea de E a unui tranzistor integrat monolitic are caracteristici
excelente i ca diod Zener, cu Uz 7 V i Iz min = 1 A (v. figura
13.3). Întrucât dioda Zener (jonc iunea folosit ) are coeficientul de
temperatur + 2,3 mV/°C iar dioda polarizat direct are coeficientul
– 2,17 mV/°C, o structur integrat cu configura ia din figura 13.3
va reprezenta o diod Zener compensat termic, cu = 0,23 mV/°C
i Uz = 7 V.
Dup montarea (lipirea) cipului pe rama unei capsule (v. figura
13.5) trebuie realizate contactele între cip i pinii capsulei; în acest
scop, prin termocompresiune se sudeaz de padurile de aluminiu ale
cipului i de pinii capsulei circuitului integrat fire de aur, cu
diametrul de 25 m.
În tehnologia monolitic pot fi ob inute i structuri de tip TEC-MIS
unipolare, dar în acest caz numai de tranzistoare care au func ii atât
de componente active cât i de componente pasive. Structurile inte-
grate MOS, în compara ie cu cele bipolare au o serie de avantaje: –
o tehnologie de fabrica ie mai simpl ; – o densitate mai mare de
componente; – tranzistorul MOS poate îdeplini atât func ia unei
componente active, cât i a unei pasive; – o rezisten foarte mare
de intrare.

362
 Valentin G U

Dat fiind faptul c rezisten a de intrare atinge valori de (1013 1018 )

, sursa (S) i drena (D) sunt izolate de substrat prin jonc iunile
proprii, tranzistorul se poate realiza prin numai 2/3 din opera iile
tehnologice necesare realiz rii unui tranzistor bipolar [8].
Pu in complicând procesul tehnologic, pe acela i substrat se pot
realiza tranzistoare MOS complementare (v. figura 13.8), ceea ce
rge te mult câmpul de aplica ie ale acestor circuite. Pentru
protec ia la str pungere a tranzistorului MOS (TEC-MOS), pe
acela i substrat se realizeaz i o diod Zener cu o tensiune de
str pungele de (30 50) V, conectat între gril (G) i substrat (ss),
a cum este dat în figura 13.9, a.
Dac tensiunea G dep te tensiunea Zener a diodei, G devine
legat la ss prin aceast diod i astfel protejeaz condensatorul
MOS; folosirea îns a acestei protec ii coboar rezisten a de intrare
la (109 1010) . Merit remarcat i faptul c pot fi realizate
structuri MOS care îndeplinesc func ia unei tetrode (element cu 4
electrozi, v. figura 13.9, b). La început de cale structurile MOS nu
aveau o r spândire general din cauza unui serios neajuns: valorile
mici ale transconductan ei, gm = (0,5 2) mA / V, fa de valorile
mult mai mari realizabile cu tranzistoare bipolare.

Fig. 13.8. Structuri Fig. 13.9. Tipuri de Fig.13.10.

complementare MOS structuri MOS. Rezistor MOS.
Acest neajuns a fost eliminat prin folosirea unei structuri hibride
TEC-MOS – tranzistor bipolar, realizat pe acela i ss; astfel, struc-
tura dat în figura 13.9, c poate realiza gm = (102 103) mA / V.
TEC-MOS îndepline te i func ia unui rezistor, având dimensiuni
mult mai mici decât cele ale unui tranzistor ob inut prin difuzie
planar . În figura 13.10 este dat schema folosirii tranzistorului

363
 Valentin G U

MOS în calitate de rezistor; deoarece tranzistorul este integrat, ss

este legat la mas . Drena este legat la G, tranzistorul func ioneaz
în regim de satura ie, id est într-un regim în care geometria canalu-
lui nu se modific ; valoarea rezisten ei echivalente este fixat prin
dimensiunile canalului, aria de Si folosit fiind foarte mic .
În ce prive te componenta capacit ii circuitelor integrate MOS,
problema se rezolv prin folosirea capacit ii electrodului grilei;
structura MOS constituie un condensator aproape ideal, întrucât
capacitatea nu depinde de tensiunea aplicat iar stratul izolator este
pierderi ( r = 4). Pe aceast cale se realizeaz valori de 500
pF/mm2.
2. Tehnologia straturilor sub iri.
Aceast tehnologie const în depunerea în vid, pe un ss izolant (cer-
amic , safir ori sticl ) a unor straturi de metale i oxizi (NiCr, Au,
Ta, SiO, Ta2O5), în scopul realiz rii unor rezisten e, condensatoare
i linii (c i) de interconexiune. Procedeul de baz este evaporarea în
vid folosind m ti adecvate, care se combin apoi cu corod ri selec-
tive. În figura 13.11, b este prezentat o sec iune printr-un circuit
realizat în aceast tehnologie, schema electric (elementar !)
corespunz toare circuitului se d în figura 13.11, a. Cum se vede,
rezisten a propriu-zis este constituit dintr-o pelicul de Ta,
protejat cu un strat de oxid (Ta2O5) spre exterior i contactat la
capete prin depunerile de Au i NiCr.

a
b
Fig. 13.11. Exemplu de CI realizat în tehnologia straturilor sub iri:
a – schema electric ; b - sec iune transversal .

364
 Valentin G U

Dac rezisten ele sunt ajustate dup fabricare (prin oxidare anodic
a stratului de tantal sau prin „ciupire” cu fascicolul laser la straturile
de Au / NiCr) se pot ob ine toleran e mai bune de 0,1% în domeniul
5 – 500 K ; raporturile a dou rezisten e pot fi men inute la o
abatere de 0,01%.
Capacitatea este realizat din dou arm turi metalice, una din Au i
alta din Ta, între care se afl un strat de dielectric, Ta2O5 (figura
13.11, b). Calea de interconexiune dintre rezisten i condensator
s-a construit prin depunerea unor straturi de NiCr i Au peste
pelicula de tantal comun , în scopul unt rii por iunii respective
(prin rezistivitatea aurului foarte mic ). Aceast tehnologie, spre
deosebire de tehnologia monolitic nu permite construirea compon-
entelor active, dar d posibilitatea fabric rii unor re ele RC de valori
foarte precise (cu ajust ri, desigur), cu capacit i parazite reduse
(prin construc ie); aceasta le face utile în circuite de înalt frecve-
.
3. Tehnologia straturilor groase.
Const în producerea c ilor de interconexiune, rezisten elor i con-
densatoarelor, prin imprimarea serigrafic a unor pelicule de paste
pe substraturi ceramice. Grosimea acestor pelicule este de peste
10 m, spre deosebile de cele sub iri care sunt sub 1 m. Pentru
ob inerea peliculilor se folosesc paste care con in amestecuri de
aliaje de metale nobile (utilizate drept conductoare) sau pulberi
dielectrice (drept izolatoare) cu substan e organice de tip lian i.

a
b
Fig. 13.12. Exemplu de CI realizat în tehnologia straturilor groase:
a – schema electric ; b - sec iune transversal (1 – punct de conexiune; 2 – cale
onductoare; 3 – corpul rezisten ei; 4 – strat de protejare a rezisten ei).

365
 Valentin G U

Imprimarea pastelor pe substrat (ss) se face prin pensulare folosind

ti metalice de tip serigrafic, apoi urmeaz un proces de ardere la
730 – 1100°C, în timpul c ruia circuitele cap rigiditatea necesar
i propriet ile electrice urm rite. Ajustarea valorilor se face cu fas-
cicol laser sau prin sablare. În figura 13.12, b se prezint sec iunea
printr-un circuit rezistiv realizat în tehnologia straturilor groase.
Executarea opera iilor procesului tehnologic la acest circuit se face
în ordinea urm toare: se pensuleaz i apoi se arde stratul conduc-
tor 2; schimbând masca, are loc pensularea stratului rezistiv 3, dup
care se produce o nou ardere; se face eventual o ajustare a rezis-
ten elor, dup care urmeaz imprimarea serigrafic a unui aliaj de
sudur pe punctele tip 1.
Dac procesul de fabrica ie este bine controlat, rezisten ele ob inute
prin aceast tehnologie au o toleran de 10 %, f careva
ajust ri de valori.
În ce prive te realizarea condensatoarelor, prin utilizarea titanatului
de bariu ca dielectric, se ob in capacit i specifice de cca 20 nF/cm2.
Rezisten ele i re elele RC, produse în tehnologia straturilor groase,
sunt destinate aplica iilor ce func ioneaz la frecven e joase.
Comparând cele trei tehnologii care au fost descrise sumar se
constat c ultimile dou nu permit fabricarea componentelor active
(tranzistoarelor) ale CI, ceea ce face ca circuitele finale s fie hib-
ride, id est re elelor RC produse în tehnologia straturilor sub iri sau
groase li se asociaz tranzistoare discrete sau chip-uri de amplifica-
toare integrate monolite.
Conform unor estim ri practice (de i cam vechi, dar nu i f
valoare), o linie tehnologic pentru straturi groase cost cam de 10
ori mai pu in decât una pentru straturi sub iri i de aproximativ 50
de ori mai ieftin, decât o linie de circuite monolitice. Din aceste
considerente se afirm c timpul i costul necesar pentru dezvoltare,
ca i costul fix de fabrica ie la serii mici i mijlocii este mic în cazul
circuitelor hibride, fa de cele monolitice.
Dar tehnologia monolitic este mai complet , permi ând producerea
elementelor active i pasive i în cazul fabrica iei în serii mari – mai
rentabil .
366
 Valentin G U

Etap de dezvoltare a CI i actualmente continu ( i va continua!),

în ultimul deceniu al secolului XX au avut loc progrese semnifi-
cative în tehnologia circuitelor integrate, când de la integrarea la
nivel de circuit electronic s-a trecut la integrarea unui sistem elec-
tronic complex. În aceste cazuri, complexitatea circuitului determi-
uneori ca re eaua de interconexiuni s nu mai poat fi realizat
într-un singur strat; se folosesc în acest caz dou sau mai multe
straturi suprapuse de conductoare metalice integrate. Aceast
tehnic a condus la realizarea minicalculatoarelor i în general a
microprocesoarelor, asigurând acestor circuite o mare fiabilitate.

CAPITOLUL 15

SUDAREA ELECTRIC . TEHNOLOGIA SUD RII

15.1. SUDABILITATEA METALELOR I ALIAJELOR

Sudarea prezint un proces tehnologic de unire (sau îmbinare) a

dou sau mai multe piese metalice în stare solid , care ulterior nu
mai pot fi demontabile. Aceast îmbinare se realizeaz prin ac iunea
for elor de coeziune ce apar între atomii marginali ai pieselor sudate
Existen a for elor de coeziune care permit sudarea pieselor, necesit
un aport de energie din exterior, ob inut cu ajutorul instala iilor de
sudare, prin înc lzire sau presare . Îmbinarea pieselor prin sudarea
lor poate fi f cut cu material de adaos sau f acesta.
În general, sudarea se aplic unei game largi de materiale, ca: o e-
luri carbon i o eluri aliate, fonte, metale i aliaje neferoase, materi-
ale metaloceramice i plastice etc.
În procesul sud rii metalele se comport diferit, au loc o serie de
modific ri în compozi ia chimic i în structura metalului, astfel
încât se modific caracteristicile mecanice, ceea ce poate influen a
negativ siguran a construc iilor sudate, ulterior aflate în expluatare.

367
 Valentin G U

S-a constatat c în timpul expluat rii construc iilor metalice nu sunt

suficiente caracteristicile mecanice i calit ile metalelor destinate
sud rii, determinate prin test ri i încerc ri curente. În vederea celor
expuse mai sus a fost introdus defini ia unei noi propriet i ale
metalelor – sudabilitatea [12]:
apt itud ine a unu i met a l, ca p rint r- un anu mit pro-
cedeu i pentru un anumit scop, s asigure în
îmbin rile s uda te c ar act er is itic ile loca le i ge-
ne r a le p re s c ris e une i c o ns t r uc ii s uda te .
Sudabilitatea poate fi apreciat prin complexitatea precau iilor (con-
di ii de mediu, preînc lzire etc.), necesare la realizarea îmbin rilor
sudate. În continuare ne vom limita doar la enumerarea unor astfel
de condi ii, f a intra în detalii cu care cititorul poate lua cuno tin-
în lucrarea [12]: – condi iile de sudabilitate (comportarea i
siguran a la sudare); – comportarea metalelor la sudare (com-
pozi ia chimic , con inutul de carbon, con inutul de elemente de
aliere); – comportarea tehnologic ; – comportarea constructiv ;
– comportarea în expluatare.
Cea mai bun sudabilitate se ob ine prin acea metod de sudare la
care cus tura rezult cu caracteristici mecanice i propriet i de
plasticitate mai bune, f modific ri ale propriet ilor ini iale. Sub
acest aspect, sudabilitatea la principalele metode de sudare s c a d e
în ordinea dat mai jos:
sudarea prin presiune;
sudarea cu jet de plasm ;
sudarea în baie de zgur ;
sudarea sub strat de flux;
sudarea cu electrod învelit;
sudarea cu flac .

15.2. CLASIFICAREA ÎMBIN RILOR SUDATE

Îmbin rile sudate, în func ie de procedeul concret de sudare, pot fi

ob inute prin topire sau prin presiune.
368
 Valentin G U

15.2.1. Îmbin ri ob inute prin topire

Dup sec iunea transversal a cordonului de sudare îmbin rile

sudate prin topire pot avea:
sec iune de tip pan , care se ob ine prin sudarea cape-
telor al turate a tablelor sau a profilelor de asamblat pe o parte
(figura 15.1, a) sau pe ambele p i (pan dubl , figura 15.1, b);
sec iune de tip echer (sudur în L sau în D) care se
ob ine la sudarea tablelor a ezate pe col , suprapuse, pe muchie
(figura 15.1, c).
Dup pozi iile principale ale cus turii, îmbin rile sudate pot avea
(figura 15.2):
cus turi orizontale, în cazul îmbin rilor cap în cap a
tablelor orizontale (figura 15.2, a), oblice (figura 15.2, d) sau verti-
cale (figura 15.2, e), cât i a îmbin rilor de col a tablelor (figura
15.2, b), în jghiab (figura 15.2, c) sau pere i înclina i la 45° (figura
15.2, f );

Fig. 15.1. Clasificarea îmbin rilor

sudate dup sec iunea transversal a
cordonului de sudur :
a, b – sec iunea I (tip pan ); c – sec iunea
tip echer
Fig. 15.2. Clasificarea îmbin rilor
sudate dup pozi iile principale
ale cus turii.

369
 Valentin G U

cus turi verticale, în cazul îmbin rilor cap în cap

(figura 15.2, g) sau de col (figura 15.2, h);
cus turi de plafon (peste cap) întâlnite de asemenea în
cazul îmbin rilor cap în cap (figura 15.2, i) sau de col (fig. 15.2, j);
Dup clasa de execu ie îmbin rile sudate pot fi împ ite în urm -
toarele clase:
clasa de execu ie I, la construc iile sudate deosebit de
solicitate, a a ca: poduri, macarale, recipiente sub presiune supuse
la temperaturi, vehicule etc. Aceste suduri sunt supuse unui control
radiografic integral;
clasa de execu ie II, aplicat la solicit ri medii: diver-
se construc ii metalice, conducte. Au prescrip ii obligatorii pentru
recep ie i control radiografic par ial;
clasa de execu ie III, la lucr ri statice supuse solici-
rilor reduse, cum ar fi: stâlpi i balustrade, sc ri etc. La recep ie
nu sunt supuse test rilor speciale.
Dup pozi ia relativ a pieselor ce se asambleaz îmbin rile pot fi:
cap în cap, cu cus tur direct (figura 15.3, a) i cu eclis
(figura 15.3, b);

370
 Valentin G U

suprapuse, cu cus tur de

margine (figura 15.3, c);
Dup forma suprafe ei exterioa-
re a cordonului de sudur , îmbi-
rile sudate pot fi:
plane (figura 15.4, a) cu
suprafa a exterioar plan , cea
mai obi nuit form a sudurilor
de col ;

Fig. 15.4. Forma suprafe ei exterioare

a cordonului de sudare (clasificare
îmbin ri).
Fig. 15.3. Pozi ia relativ a pieselor ce
conexe (figura15.4, b), su-,
se asambleaz (clasificare îmbin ri).
prafa a exterioar îngro at , care
este forma cea mai indicat a sudurilor de col ;
concav (figura 15.4, c), cu suprafa a exterioar concav , uti-
lizat la suduri de col pentru construc iile supuse sarcinilor de
oboseal . Aceast form se prescrie în caietele de sarcini.
Dup pozi ia cordoanelor de sudur fa de direc ia sarcinii îmbi-
rile sudate pot fi:
frontale (figura 15.5, a);
laterale (figura 15.5, b);
combinate (figura 15.5, c).

Fig. 15.5. Clasificarea îmbin rilor sudate dup pozi ia cus turilor fa de
direc ia for ei de solicitare.

371
 Valentin G U

Dup continuitate îmbin rile sudate pot fi:

continue;
discontinue, putând fi dispuse fa în fa sau în zigzag (fi-
gura 15.6.).

Fig. 15.6. Cus turi discontinue.

15.2.2. Îmbin ri sudate ob inute prin presiune.

Clasificare

Dup starea metalelor presate, se deosebesc:

îmbin ri sudate realizate prin presarea metalelor
înc lzite;
îmbin ri sudate realizate prin presarea metalelor
neînc lzite.
Dup pozi ia relativ a pieselor ce se asambleaz , îmbin rile suda-
te pot fi:
cap în cap (figura 15.7), prin refulare i cu topire superficial ;
cu margini suprapuse (figura 15.8), în puncte sau în linie
continu sau întrerupt .

Fig. 15.7. Îmbin ri sudate cap în cap.

Fig. 15.8. Îmbin ri sudate cu
margini suprapuse

În continuare ne vom limita doar la enumerarea i caracteristicile

fundamentale ale tipurilor de sudare utilizate pe larg în practica
industrial i de producere, f a intra în am nuntele fiec rui tip,

372
 Valentin G U

lucru care, în caz de necesitate, poate fi f cut apelând la publica iile

de profil, ca [12] i altele .

15.3. SUDAREA CU ARC ELECTRIC

Elementul principal al unei instala ii de sudare cu arc electric este

sursa de curent electric, care poate fi:
surs de curent continuu; surs de curent alternativ.
Dup curentul maxim de sudare se deosebesc:
surse pentru curen i de sudare redu i pân la maximum 180 A,
destinate sud rii manuale cu electrozi între 1,5 i 4 mm;
surse pentru curen i de sudare pân la 350 A , destinate sud rii
manuale cu electrozi de 2 – 6 mm i montate pe ro i;
surse pentru curen i de sudare mari (600 – 1000 – 1500) A,
destinate sud rii manuale cu electrozi gro i peste 8 mm diametru i
sud rii semiautomate i automate.
Grupurile i transformatoarele pân la 1000 A sunt montate pe ro i,
iar în cazul aliment rii mai multor posturi sunt sta ionare.
Sudarea cu arc electric poate fi:
cu electrozi fuzibili înveli i;
automat , sub strat de flux (figura 15.9);
cu electrod fuzibil (figura 15.10);

Fig. 15.9. Ma in de sudat sub strat de

flux autoghidat i automat :
1 – bunc r cu fondant; 2 – panou de comand ;
3 – arz torul; 4 – bobin de sârm -electrod.
Fig. 15.10. Instala ie de sudare cu sâ-
rm de electrozi fuzibil , A 9 / 400:
1 – transformator; 2 – derulator (cap t de co-
mand ); 3 – furtun; 4 – arz tor (pistolet) de
sudare; 5 – butelie; 6 – regulator tensiune.

373
 Valentin G U

cu electrod nefuzibil. În acest caz arcul electric este amorsat în-

tre doi electrozi nefuzibili sau un electrod nefuzibil i piesa de sudat
cu sau f materialul de sudat.
Protec ia b ii de metal topit i a arcului se ob ine printr-un gaz inert
– argon sau heliu, sau un amestec al acestora . Majoritatea meta-
lelor sunt sudate cu curent continuu, electrodul fiind conectat la
borna negativ ; tablele sub iri de Al, magneziu i aliajele respective
sunt sudate cu polaritatea invers . Sudarea cu arcul electric cu
electrod nefuzibil în mediu de gaze inerte poart denumirea de
procedeu WIG (Wolfram-Inert-Gaz), la care arcul se produce între
un electrod de wolfram i piesa de sudat, iar protec ia se asigur cu
un curent de gaz inert suflat în jurul electrodului (figura 15.11, a i
b). Aceast metod se aplic unei game foarte largi de metale:
eluri (slab aliate cu crom-molibden, o eluri de înalt rezisten ,
eluri feritice i martensitice, o eluri inoxidabile), metale u oare
(aluminiu, magneziu), materiale refractare (wolfram, vanadiu, moli-
bden, zincroniu), cupru i aliajele sale, metale pre ioase i altele.

Fig. 15.11. Sudarea WIG:

a – principiul sud rii; 1 – electrod de wolfram; 2 – suportul contactor al electrodului; 3 – gaz
inert; b – arz toare WIG: 1 – arz tor creion; 2 – arz tor cu cap rotativ; 3 – arz tor cu cap mi-
niatur ; 4 – arz tor obi nuit.

Alte variante de sudare cu electrod nefuzibil sunt sudarea cu hid-

rogen atomic (figura 15.12) i sudarea cu jet de plasm (figura
15.13). La temperatura înalt a arcului hidrogenul biatomic disocia-

374
 Valentin G U

Fig. 15.12. Principiul de sudare cu Fig. 15.13. Sudarea cu get de plasm :

1 – electrod de wolfram; 2 – ajutaj de cupru;
hidrogen atomic: 3 – ajutaj de ceramic ; 4 – gaz plasmagen;
1, 2 – electrozi nefuzibili; 3 – mediul de hi- 5 – gaz protector; G1 i G2 – surse de curent.
drogen; 4 – piesa; 5 – vergea de adaos.

în monoatomic (H2 2 H), absorbind o cantitate de c ldur din

arc. La contactul cu piesa sau materialul de adaos cu temperaturi
mai coborâte, reac ia este invers , cu degajare de c ldur .
În cazul sud rii cu jet de plasm , pentru ob inerea celor mai bune
rezultate, în prezent se folose te un arz tor cu trei curen i de gaz (fi-
gura 15.13): argon – ca gaz plasmogen; argon cu hidrogen – ca gaz
de focalizare; argon sau alte amestecuri – drept gaz protector la ex-
teriorul gazului de focalizare pentru protec ia acestuia [12 ].

15.4. M SURI DE TEHNIC A SECURIT II

Nerespectarea regulilor de tehnic a securit ii muncii poate produ-

ce a a accedente, ca :
îmboln virea ochilor i arsuri ale pielii, provocate de radia iile
arcului electric;
arsuri i r niri produse de scântei, pic turi de metal, de zgur sau
de piesele înfierbântate;
intoxic ri provocate de la gaze i fumul degajat;
incendii cauzate de scânteile împr tiate de arcul electric;
ordinare...electrocut ri.
Sursele de curent, masa de lucru trebuie s fie legate la priza de p -
mânt înainte de punerea lor în func iune (este treaba electricienilor).
375
 Valentin G U

Sudorul trebuie s lucreze numai pe covoare de cauciuc sau pe gr -

tare de lemn i îmbr cat cu echipament de protec ie: m nu i, or
din piele, bocanci, care s -l apere atât de stropi cât i de radia ii. Se
interzice sudarea pieselor vopsite sau în preajma substan elor infla-
mabile (se pot provoca incendii).
Cablurile de sudare trebuie s fie în stare perfect . Nu se admite le-
garea pieselor i apoi izolarea lor cu band izolatoare.
tile i ecranele trebuie s protejeze complet fa a, gâtul i urechi-
le sudorului. La cur area zgurei i a pic turilor de metal, sudorul
trebuie s poarte ochelari de protec ie cu vizoare de sticl neco-
lorat . Locurile fixe de sudare se amenajeaz cu guri de aspirare
pentru gazele i fumul ce se degaj în procesul sud rii, bine se ven-
tileaz . Pe antiere (de construc ii sau navale) în locuri periculoase,
sudorii poart centuri de siguran sau lucreaz pe scaune sus-
pendate.

CAPITOLUL 16

ILUMINAREA ELECTRIC

16.1. SURSE DE LUMIN

16.2.1. Lampa cu incandescen

Sursele de lumin pot fi împ ite în dou grupe: 1) bazate pe
emisie termic i 2) tuburi cu desc rcare în gaz. Din primul grup fac
parte l mpile cu incandescen de uz general i l mpile halogen, din
al doilea grup – l mpile tubulare de presiune joas , l mpile cu vap-
ori de mercur de presiune înalt , tuburile cu xenon, l mpile cu
vapori de sodiu (natriu) de joas i înalt presiune.
mpile cu incandescen func ioneaz în baza principiului iradierii
termice. Con in un filament (figura 16.3) parcurs de curent electric
care îl infierbânt pân la starea de incadescen . Filamentul se fab-

376
 Valentin G U

Fig. 16.3. Construc ia unei l mpi incadescente

de uz general:
1 – colb ; 2 – spirala (filamentul); 3 – cârlige; 4 – lenti-
; 5 – tabic; 6 – electrozi; 7 – lop ele; 8 – tangel; 9 –
soclu; 10 – izolator; 11 – contactul inferior.
Materiale: a – wolfram; – sticl ; – molibden; –
nichel; – cupru, o el, nichel; – cupru; - mastic de
soclu; – alam , o el; – plumb, cositor (staniu).

bric dintr-un metal cu fuzibilitate grea – wolfram (temperatura de

topire în jur de 3400°C), se înfierbânt pân la 2500 – 2700°C. Cu
cât mai înalt este temperatura filamentului, cu atât mai mult lumi-
eman . Acest tip de l mpi posed totu i, un randament foarte
sc zut: doar 2 – 4% din energia electric consumat se transform
în energia care, practic, se vede – lumin , restul se cheltuie i se
transform în c ldura inutil i spectrul de lumin la care ochiul
este insensibil. Dar, de i acest tip de l mpi nu este unul ecomomi-
cos, datorit construc i elementare, pre ului redus i expluat rii
simple, este pe larg utilizat pentru iluminare blocurilor reziden iale,
teritoriilor i înc perilor auxiliare ale întreprinderilor industriale i
cl dirilor publice, pentru iluminarea mediilor exterioare. În figura
16.3 este reprezentat construc ia unei l mpi cu incadescen . L m-
pile pentru puteri pân la 150 W se fabric „de arte”, adic f aer
în colb , ceea ce protejeaz filamentul din wolfram de oxidare i
majoreaz termenul de func ionare. Pentru puteri mai mari ( 150
W) l mpile cu incandescen se fabric umplute cu gaze inerte; me-
diul gazat ce înconjoar filamentul incandescent îl protejeaz de
evaporare, cre te temperatura filamentului i fluxul de lumin . Ast-
fel, temperatura filamentului l mpilor cu gaz este mai înalt decât
ale celor cu vacuum, cu acela i termen (durat ) de func ionare. Dar
prezen a unui mediu gazat majoreaz pierderile pe contul c ldurii,
în compara ie cu cel de vid. Colbele se umpl cu gaze grele, cu o
conductibilitate redus a c ldurii, cum ar fi argonul cu un adaus de
azot (14 – 16%). În ultima vreme tot mai frecvent este folosit un

377
 Valentin G U

amestec de cripton-xenon care permite o majorare considerabil a

temperaturii filamentului i, deci a fluxului de lumin . Îns produ-
cerea anevoias a acestor gaze rare (cripton i xenon) nu permite
fabricarea acestor l mpi în cantit i semnificative. În scopul minim-
iz rii pierderilor filamentul are form de spiral sau bispiral ; astfel
de l mpi la puterea de 40, 60 i 100 W se produc i cu vacuum, i
cu cripton.
Caracteristicile de baz ale l mpilor incandescente sunt: tensiunea
nominal , puterea (electric ), fluxul de lumin , randamentul
luminos i durata de ardere [13].
Se fabric de asemenea l mpi incandescente cu un strat ref-
lector (l mpi lucioase sau l mpi-oglind ) care difer de cele obi-
nuite prin construc ia i forma colbei. Suprafa a colbei din jurul so-
clului acestor l mpi este acoperit cu un strat lucios (oglind ) de
aluminiu sau argint, iar partea inferioar a colbei este opac (mat ).
Stratul reflector este un bun reflector i, datorit lui, în dependen
de m rimea p ii reflectoare a colbei fluxul de lumin poate fi dire-
ionat pe axa l mpii sub forma unui fascicul (concentrat) sau a
unui jet mai larg. Deci, lampa reflectoare este simultan i surs , i
arm tur de iluminare; în lipsa arm turii de iluminare trebuie s fie
luate m suri de protec ie a colbei contra defect rilor mecanice.
mpile reflectoare sunt folosite pe larg pentru iluminare edificiilor
industriale (înalte), atunci când este necesar de a creea o zon cu lu-
minozitate major , la fel ca i pentru iluminarea exterioar a tere-
nurilor deschise (transformatoare, terenuri sportive etc.).
În edificii publice l mpile reflectoare sunt folosite frecvent pentru
iluminarea înc perilor largi i de parad (discoteci i s li de festi-
vit i, foaiere), la fel ca i pentru iluminarea unor elemente de arhi-
tectur . Aceste l mpi, instalate pe perimetrul înc perilor în scafe
(carni e) speciale, creeaz o iluminare reflectat i relativ uniform .
Tendin a savan ilor de a majora randamentul de lumin i durata de
lucru a l mpilor incandescente a condus la crearea l mpilor cu un
ciclu wolfram-iodic ( mpile halogenice). Acestea
prezint o colb cilindric cu un diametru de 7 – 12 mm, fabricat

378
 Valentin G U

din sticl de cuar refractar i umplut cu o cantitate anumit de iod

i de gaz inert bine cur at (argon, xenon sau cripton ). Filamentul
din wolfram este instalat pe axa cilindrului. Sub influen a tempera-
turii înalte a filamentului vaporii de iod se deplaseaz spre pere ii
fierbin i ai cilindrului (colbei).
Întrând în contact cu pere ii fierbin i ai colbei, vaporii de iod
formeaz , cu particulele de wolfram depuse pe suprafa a colbei în
urma vaporiz rii acestuia din filament, o substan gazoas – wol-
framul iodat. Acesta, atingând filamentul incandescent, se descom-
pune în iod i wolfram; ioda este antrenat din nou în ciclul de
func ionare a l mpii, iar wolframul se depune pe filament. Se cre-
eaz astfel un ciclu interminabil.
Randamentul de lumin al l mpilor cu ciclu iodic este cu 15 – 20%
mai mare decât al l mpilor obi nuite, iar prin durata de lucru – le
dep te de dou ori (2000 h). În industria respectiv se produc
mpi halogenice de 1, 1,5 i 2 kW.
mpile cu ciclu iodic nu sunt pe larg folosite din cauza procesului
tehnologic de fabricare complicat i, deci costul lor înalt. Sunt
utilizate în instala ii de iluminare exterioar i cel mai frecvent în
ultima vreme – în industria constructoare de automobile, ca surse
puternice (de multe ori chiar prea!) de lumin .

16.2.2. L mpi luminiscente cu presiune sc zut

Randamentul foarte sc zut al l mpilor incandescente a fost motivul
care a condus la crearea unor surse de lumin mai economicoase,
bazate pe fenomenul luminiscen ei i nu pe principiul emiterii ter-
mice. Acest fenomen este legat de capacitatea luminiscent a sub-
stan ei, ce apare în anumite condi ii, sub influen a energiei electrice
sau radiante. Func ionarea l mpii luminiscente se bazeaz pe utili-
zarea radia iei ultraviolete a vaporilor de mercur de presiune joas ,

Fig. 16.4. Aspectul general al unei

mpi luminiscente:
1 – soclul; 2 – colba (tubul); 3 – vapori
de mercur; 4 – strat de luminofor; 5 – pi-
vo i de contact; 6 – electrod.

379
 Valentin G U

cu care este umplut colba (sau tubul în acest caz) l mpii, la tre-
cerea curentului electric (electroluminiscen ) i convertirea ulteri-
oar a radia iei ultraviolete invizibile în radia ie de lumin , cu ajuto-
rul unor substan e speciale cristaline – luminofori.
Constructiv lampa prezint un tub cilindric de sticl , la capetele
ruia, în socluri sunt monta i electrozii bispirali din wolfram. Pe
suprafa a interioar , în toat lumgimea se aplic un strat sub ire de
praf de substan cristalin – luminofor (figura 16.4). Dup evacua-
rea aerului (6 10 – 3 – 1 10 – 2 mm st. mer.) în interiorul tubului se
introduce o pic tur (20 – 30 mg) de mercur care în procesul de
func ionare a l mpii se evapor , i o cantitate mic de gaz curat –
argon care frâneaz procesul de evaporare a wolframului electrodic
i favorizeaz aprinderea l mpii. Ca luminofor pentru fabricarea l -
mpilor luminiscente de presiune joas este folosit galiufosfatul de
calciu cu o doz de mangan i stibiu. Modificând propor iile
componentelor luminoforului, pot fi ob inute tuburi luminiscente cu
diferite nuan e de culoare a fluxului de lumin . Industria produ-
toare fabric vreo cicnci tipuri de l mpi care se deosebesc prin
culoarea fluxului de lumin radiat : l mpi lumin -de-zi; l mpi
lumin -de-zi cu o emisie color îmbun it ; l mpi lumin alb ;
mpi lumin alb -cald ; l mpi lumin alb -rece. Pentru blocuri
reziden iale i de destina ie public se fabric l mpi sun forma de
U i W, iar în scopuri decorative – o gam de l mpi colorate
(dizainul foaierelor, a s lilor de spectacole, a scenelor).
Pentru aprinderea l mpilor luminiscente în practic sunt folosite trei
metode: 1 – aprindere cu impulsuri (cu starter); 2 – aprindere
rapid f starter; 3 – aprindere instantanee f starter.
1.Aprindere cu starter (cu impulsuri)
Pentru aprinderea l mpii i func ionarea ei normal este necesar un
starter (sau aprinz tor), un drosel i condensatoare. Starterul prezin-
un releu termic care serve te pentru conectarea i deconectarea
înc lzirii prealabile a electrozilor, se instaleaz într-o colb de sticl
umplut cu gaz inert, cel mai frecvent – neon (figura 16.5). Releul
are doi electrozi, unul bimetalic i cel lalt din metal. Între electrozi

380
 Valentin G U

– un spa iu de 2 – 3 mm, care se stabile te de c tre fabrica produ-

toare i care depinde de tensiunea re elei de alimentare; tensiunea
de aprindere a l mpii cu neon trebuie s fie mai mic decât
tensiunea re elei i cea de aprindere a l mpii luminiscente cu electr-

Fig. 16.5. Construc ia schematic Fig. 16.6. Schema conect rii l mpii
starter:
1 – borne; 2 – electrod metalic; 3 – colb de luminiscente în re ea:
sticl ; 4 – electrod bimetalic; 1 – drossel; 2 – starter; 3 – lampa;
5 – gaz neon; 6 - soclu C1 i C2 – condensatoare.
ozi reci. Drossel-ul care prezint o bobin cu miez din tole de o el,
serve te unei aprinderi mai u oare a l mpii i, de asemenea, limitea-
curentul i asigur un regim stabil de func ionare. Schema elec-
tric este dat în figura 16.6. Acest drossel îns aduce un consum
suplimentar de energie ( 20%) i mic oreaz randamentul de
putere la 0,5 – 0,6. Pentru majorarea randamentului de putere în
schem este prev zut condensatorul C1; o astfel de schem cu con-
densator se nume te schem compensat . În ce prive te con-
densatorul C2, acesta este prev zut pentru a lichida radioperturba ii-
le ce apar în urma func ion rii l mpii.
Schema men ionat este simpl i suficient de ieftin , de aceea se
folose te pe larg în tehnica ilumin rii. Are îns aceast schem cu
starter i unele dezavantaje – defectarea frecvent a starterelor, care
mic oreaz siguran a i fiabilitatea lor practic . Aproximativ 80%
din arm tura (sau corpurile) de iluminare, fabricate în industria ele-
ctrotehnic sunt prev zute cu startere de aprindere a l mpilor.
Exist multiple scheme de conectare, pentru una sau mai multe
mpi luminiscente; în instala iile pentru iluminare cel mai frecvent

381
 Valentin G U

este folosit schema cu dou l mpi i defazaj artificial (sau schema

cu divizare a fazei).
2. Aprindere f starter
În practic sunt folosite un num r mare de scheme de aprindere a
mpilor luminiscente, f starter; printre acestea se num i
schemele de aprindere rapid i aprindere instantanee. Schemele
de aprindere rapid se mai împart în dou grupe: 1) cu transfor-
matoare i 2) scheme de rezonan .
Cu detalii referitoare la aceste scheme de aprindere, la fel ca i la
caracteristicile i particularit ile de expluatare a l mpilor luminis-
cente, cititorul poate lua cunostin în surse mai specializate [13].

16.2.3. L mpi cu arc (mercur-cuar ) cu presiue ri-

dicat i crominan (colora ie) corectat
Pentru iluminarea unor edificii industriale mari i înalte (peste 6 m)
în care nu este necesar o redare corect a colora iei, la fel ca i
pentru iluminarea str zilor i a pie elor sunt folosite l mpile lumini-
scente cu arc i mercur sub presiune înalt . În l mpile obi nuite cu
mercur, în procesul de desc rcare în vapori de mercur spectrul
radia iei nu con ine razele de culoare ro ie, ca urmare colora ia obi-
ectelor iluminate este puternic distorsionat . În l mpile cu arc este
utilizat un luminofor special care, fiind influen at de rezele ultravio-
lete ale desc rc rii, radiaz o lumin portocalie-ro ie; astfel se poate
corecta crominan a radia iei l mpii.
Constructiv (figura 16.7) lampa cu arc mercur-cuar (LAMC) este
constituit dintr-un tub de cuar 2 umplut cu gaz argon i o pic tur
dozat de mercur care u ureaz aprinderea l mpii. La capetele tubu-
lui sunt instala i doi electrozi de baz din wolfram activat 3 (figura
16.7, a) sau la cei doi electrozi de baz 7 suplementar se mai adau-
doi electrozi 8 care u ureaz apari ia desc rc rii între cei doi
electrozi de baz (figura 16.7, b). Tubul de cuar se introduce într-o
colb din sticl refractar 1, suprafa a intern a c reia este acoperit
cu un strat luminofor 4. În calitatea de luminofor de baz este folo-
sit ftorgermanatul de magniu, activat cu mangan.
382
 Valentin G U

Schema principial de conectare la re eaua 220 V este reprezentat

în figura 16.8. În momentul conect rii, condensatorul C se încarc
prin redresorul D i rezisten a de limitare R. Când tensiunea pe con-
densator atinge o valoare anumit , prin eclatorul (desc rc torul) C
se descarc pe bobina suplimentar a drossel-ului B; în bobina de
baz a acestuia apare un impuls de tensiune înalt , care aprinde
lampa.

Fig. 16.8. Schema de conectare a

unei l mpi cu arc mercur-cuar .

Fig. 16.7. Construc ia l mpilor cu arc

mercur-cuar (LAMC).
Avantajul major al l mpii cu 4 electrozi (figura 16.7, b) în
compara ie cu cea cu doi electrozi (figura 16.7, a) const în faptul
pentru aprinderea ei nu este necesar instala ia de aprindere din
figura 16.8. Se fabric LAMC la tensiunea de 220 V i putere de
250, 500, 750 i 1000 W – cu doi electrozi i la puterea de 80, 125,
250, 400, 700 i 1000 W – cu patru electrozi i cu un fascicul de
lumin de 3200, 5600, 11000, 19000, 35000 i 50000 lm. Randame-
ntul luminos este mai înalt decât la l mpile incandescente, dar mai
mic decât la l mpile luminiscente i alc tuie te între 40 i 55 lm/W.

16.2.4. L mpi de desc rcare speciale

În afar de l mpile luminiscente de presiune joas i l mpile cu arc
mercur-cuar (LAMC) sunt utilizate i alte tipuri de l mpi de desc -
rcare în gaze: l mpi xenon, cu natriu, l mpi eritem i bactericide.

383
 Valentin G U

mpile xenon. Aceste l mpi cu desc rcare în vapori de xenon au

un spectru de radia ie aproape de spectrul solar, de aceea asigur o
crominan bun a obiectelor luminate. Deoarece în industrie aceste
mpi se fabric de putere mare – 5, 10 20 i 50 kW, ele pot fi folo-
site doar în iluminarea edificiilor înalte (peste 20 m), a pie elor
or ene ti, a spa iilor largi i deschise, a complexelor sportive, a
sta iilor de cale ferat etc. Randamentul luminos al l mpilor xenon
este mai mic decât al l mpilor mercur-cuar cu presiune înalt i al-
tuie te 19,6 – 30 lm / W.
mpile cu natriu (cu desc rcare în vapori de natriu). Radiaz o
lumin predominant galben , de aceea sunt folosite limitat pentru
iluminarea general a înc perilor, mai frecvent – pentru ilumin ri
decorativ-artistice, pentru iluminarea autostr ilor, intersec iilor i
pie elor. L mpile cu natriu sunt dintre cele mai economicoase,
randamentul luminos dep ind 100 lm / W. Se fabric la puteri între
45 i 140 W, cu un flux de lumin egal cu 2500 – 10000 lm.
mpile eriteme. Prin construc ie nu se deosebesc de l mpile lumi-
niscente de presiune joas . Au colba construit din sticl uviol (tra-
nsparent la ultraviolet), acoperit pe din untru cu luminofor. Sunt
folosite pentru iluminare i compensarea lipsei ultravioletului, se
utilizeaz în spitale i institu ii pentru copii, înc peri industriale
lipsite de lumin natural i în zonele geografice de nord în orice tip
de instala ii de iluminare. Se fabric aceste l mpi de putere mic –
15, 30, 40 W.
mpi bactericide. Constructiv de asemenea nu se deosebesc de
mpile luminiscente de presiune joas i se folosesc pentru dezinf-
ectarea aerului, apei i a produselor alimentare. L mpile prezint un
tub din sticl uviol, umplut cu un amestec din vapori de mercur i
argon, f stratul de luminofor. Sticla uviol permite trecerea unei
i de radia ie ultraviolet care ac ioneaz destrug tor asupra bac-
teriilor d un toare. Se fabric l mpi bactericide de diferite tipuri, la
puteri de 15, 30 i 60 W.
Cu aceasta vom încheia acest paragraf i capitol, con tientizând de-
sigur faptul c o mare parte din aceast materie, practic important
în iluminarea electric , r mâne în afara lui: dispozitive i corpuri de
384
 Valentin G U

iluminat cu clasifica ia i indicatorii lor fototehnici, principiile de

proiectare a p ii fototehnice ale instala iilor de iluminare etc.
Drept consolare ne poate sluji doar faptul c cei cointeresa i în
înforma ie mai profund vor face tot posibilul s consulte surse
specializate, printre care i lucrarea [13] men ionat anterior.

CAPITOLUL 17

ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRIC

17.1. INTRODUCERE

Dezvoltarea economic a oric rei ri este indisolubil legat i total

dependent de prezen a i cre terea permanent a resurselor energe-
tice. Energia electric determin nivelul industrial i cel al sectoru-
lui agrar în economia na ional . Majorarea consumului de energie
electric se datoreaz nu numai cre terii, ci i schimb rilor calitati-
ve în toate domeniile economiei na ionale a unei ri prospere i
industrial dezvoltate.
O parte considerabil din energia electric este utilizat pentru ali-
mentarea spa iilor locative i a edificiilor publice, a întreprinderilor
industriale, comunale i de comer , a ora elor i a localit ilor rura-
le. Cu cre terea consumului apare necesitatea unui num r mai mare
de re ele, iar alimentarea permanent a consumatorilor de energie
electric necesit o expluatare i între inere impecabil a acestor
re ele.
În Capitolul 9 – „Producerea i transmiterea energiei electrice” au
fost elucidate i s-a putut lua cono tin cu: sistemul electric i ener-
getic; surse conven ionale de energie electric ; sta ii ridicatoare de
tensiune i linii de transport; compensarea puterii reactive i fac-
torul de putere; mijloacele de reducere a circula iei puterii reactive.
Actualul capitol urm re te scopul unei descrieri generale ale sistem-
ului energetic i componentelor lui, sub aspectul aprovizion rii
385
 Valentin G U

tuturor categoriilor de consumatori cu energie electric , inclusiv

industria alimentar .

17.2. STA II ELECTRICE I REGIMUL LOR DE FUNC IONARE

Întreprinderile în cadrul c rora se produce energia electric i unde

diverse tipuri de energie (a carburan ilor, a apei în liber c dere, a
vântului sau atomic ), cu ajutorul g e n e r a t o a r e l o r se trans-
form în energie electric se numesc s t a i i e l e c t r i c e . În
func ie de tipul energiei primare sta iile electrice pot fi divizate în
urm toarele grupe de baz : sta ii t e r m i c e, a t o m i c e, h i d -
r a u l i c e, e o l i e n e, s o l a r e (heliosta ii) i g e o t e r m a l e
(cu utilizarea apelor calde subterane).
Producerea energiei electrice are loc în sta ii electrice termice, ato-
mice i hidraulice; sta iile eoliene, solare i geotermale, în virtutea
puterii unitare limitate, sunt utilizate în anumite zone geografice i
în interes local. În cadrul manualului aceste sta ii electrice nu sunt
analizate nici cel pu in principial, celelalte tipuri de sta ii fiind des-
crise în linii foarte generale.

17.2.1. Sta ii electrice termice (termocentralele, CET)

In termocentrale, prin arderea combustibilului (solid, lichid sau ga-
zos), se ob ine energie termic care, cu ajutorul motoarelor primare
se transform în energie mecanic , iar generatorul electric unit cu
motorul primar transform energia mecanic în cea electric . În ca-
litatea de motor-primar servesc turbinele i ma inile cu aburi, moto-
arele cu ardere intern , turbinele de gaz.
În CET de calibru industrial rolul motorului-primar revine turbinei
cu aburi; aceasta, fiind unit cu generatorul de curent electric alc -
tuiesc un agregat energetic denumit t u r b o g e n e r a t o r.
Utilizarea larg a turbinelor cu vapori se datoreaz avantajelor ce le
caracterizeaz : pot fi construite la tura iile generatoarelor moderne
(ac ionare direct ); posed o stabilitate de rota ie, ceea ce asigur o
frecven constant a curentului alternativ produs de generator; se

386
 Valentin G U

construiesc la puteri mari – 150 – 800 mii kW i mai mult (puterea

turbinei se caracterizeaz prin puterea generatorului pe care îl ac io-
neaz ). Sta iile cu turbogeneratoare de mare putere au i un randa-
ment mai înalt.Turbina cu aburi permite distribuirea energiei ter-
mice pentru producerea energiei electrice i pentru înc lzirea bloc-
urilor reziden iale, a altor obiecte industriale i comunitare.

17.2.2. Sta ii electrice atomice (SEA)

Acest tip de sta ii electrice defer (radical) de CET prin faptul c
energia termic este ob inut în urma unui proces de fisiune (împ r-
ire) a nucleului atomilor de uraniu, plutoniu i a. În aceste sta ii
sunt instalate reactoare atomice în care, în urma fisiunii nucleului
materialelor men ionate se ob in cantit i enorme de c ldur (ener-
gie termic ). Ca material este folosit uranul natural sau îmbog it;
uranul natural const din izotopul 235 cu un con inut de doar 0,7%
i izotopul 238 – partea esen ial (99,3%) a uraniului natural. În
procesul de îmbog ire a minereului de uran con inutul de uran-235
se majoreaz la 3 – 5%; cu acest tip de uran se încarc reactoarele
atomice, în care se petrece reac ia de fisiune a nucleului, bombardat
de neutroni de orice energie, îndeos bi la valori joase ale acestei
energii ( i, respectiv, viteze). Acest tip de reactoare se numesc r e -
a c t o a r e ce func ioneaz în baza neutronilor termici sau neutro-
nilor len i, eficacitatea utiliz rii minereului de uran în acest caz este
considerat foarte joas . În procesul de împ ire a nucleului uran-
235, cel lalt component – uran-238 în reac ie nu particip , fiindc
pentru împ irea nucleului s u mai greu sunt necesari neutroni cu
energii mai înalte ( i deci cu viteze mai mari). Astfel de neutroni se
numesc a c c e l e r a i (sau r a p i z i). Reactoarele moderne
func ioneaz în baza neutronilor accelera i, în care apari ia reac iei
de fisiune a nucleului elementului chimic artificial plutoniu-239 an-
treneaz aproape tot uranul-238. Ca rezultat, utilizarea minereului
de uran este economic mult mai eficace. Afar de aceasta, procesul
este înso it de crearea unui combuctibil nou, ceea ce permite majo-
rarea resurselor combustibilului nuclear.

387
 Valentin G U

Cantitatea de energie eliberat în reactor într-o unitate de timp, de-

pinde de intensitatea reac iei care se petrece în interiorul s u.În cali-
tatea de inhibitor sau regulator al reac iei în lan este utilizat apa
natural sau apa grea, grafitul, beriliul care au capacitatea de a ab-
sorbi neutronii. Ca purt tor de c ldur poate fi folosit apa natural
sau grea, bioxidul de carbon, ghelii etc. Destina ia purt torului de
ldur este r cirea reactorului unde se degaj o cantitate enorm de
energie nuclear i transformarea ei în energie termic (pa nic ).
SEA cheltuie o cantitate insemnificativ de combustibil. Pot fi con-
struite oriunde, fiindc nu sunt dependente de locul afl rii resurselor
naturale de combustibil i, foarte important – nu aduc prejudicii
mediului ambiant (nu elimin fum, ceanu , praf i gaze toxice).
În prezent costul unui chilowatt de putere, stabilit în cadrul CET-
urilor pe combustibil organic i nuclear este aproape egal, de i cost-
ul combustibilului nuclear la producerea a 1 kW h de energie elec-
tric este mai mic, decât în cazul oric rui combustibil organic.

17.2.3. Sta ii electrice de perspectiv

În producerea energiei electrice locul principal îl ocup CET-urile,
care se bazeaz pe arderea combustibilului, cu prec dere – c rbune
iar în ultimile decenii, a motorinei i a gazului natural. Acestor sta ii
li se datoreaz la 80% din toat energia electric produs . Randa-
mentul celor mai mari i performante CET-uri este în jur de 40 –
42%. Aceasta înseamn c doar aproximativ 1/3 din energia combu-
stibilului ars în focarele (cuptoarele) cazanelor, se transform în en-
ergie electric , restul de 2/3 revin ... pierderilor. Majorând randame-
ntul sta iilor termice doar cu 1% în volumul energiei produse, s-ar
reu i anual economisirea a milioane de tone de combustibil. Cu m -
rirea presiunii ini iale i a temperaturii de supraînc lzire a aburilor
randamentul CET cre te, dar propriet ile constructive ale materia-
lelor din care sunt fabricate agregatele limiteaz aceste posibilit i.
Practic, cre terea (semnificativ ) de mai departe a randamentului
sta iilor electrice este aproape de epuizare. Trecerea la blocuri
„cazan-turbin ” de puteri mari, 800 – 1200 MW într-un bloc, de

388
 Valentin G U

asemenea nu d efectul scontat – o cre tere important a randament-

ului sta iilor electrice.
De perspectiv este crearea sta iilor electrice de mare putere i efect
economic apreciabil, în care energia electric se ob ine în mod
direct i nemijlocit din cea termic , în generatoare magneto-hidro-
dina-mice (MHD). În acest caz dispare necesitatea în cazane de
aburi, turbine i generatoare electrice rotative, iar randamentul unor
astfel de sta ii poate atinge peste 60%.
Esen a acestui principiu const în urm toarele. Produsele de ardere
a combustibilului – gazele – la temperaturi nu prea înalte sunt neco-
nductibile; acelea i gaze, la temperaturi de ordinul 3000 – 4000°C
devin conductoare de curent. Starea gazului la astfel de temperaturi
este numit p l a s m . În Capitolul 2 a fost ar tat c dac un
conductor traverseaz liniile magnetice ale unui câmp magnetic
exterior, în conductor apare t.e.m. care este propor ional vitezei de
deplasare a conductorului, lungimii lui i intensit ii câmpului mag-
netic. Acest efect st i la baza generatorului MHD, în care conduc-
torul este plasma. Schema principial (simplificat ) a unei instala ii
MHD este dat în figura 17.1.

Fig. 17.1. Schema de principiu a unei instala ii cu MHD generator:

1 – pomp de combustibil; 2 – camera de ardere; 3 – ajutaj; 4 – electromagnet;
5 – electrozi; 6 – canalul; 7 – cazanul de aburi; 8 – turbina de aburi; 9 – generatorul
de energie electric ; 10 – condensatorul; 11 – pompa; 12 – compresor.

Fluxul incandescent (2500 – 3000°C) de aburi din camera de ardere

intr în ajutaj, apoi în canalul generatorului. De ambele p i ale

389
 Valentin G U

canalului pe toat lungimea sunt instala i magne i foarte puternici.

uvoiul de plasm prin canal se accelereaz pân la o vitez de 600
– 650 m/s, iar sub influen a câmpului magnetic în plasma conduc-
toare are loc excitarea tensiunii electromotoare. Curentul electric se
culege cu ajutorul unor electrozi speciali. În a a fel, energia termic
eliberat în camera de ardere a combustibilului se transform în
energie electric .
Din canalul generatorului gazul incandescent (plasma) iese cu o
temperatur de 2000°C; lungirea canalului pentru ca plasma s
cedeze temperatura nu este rezonabil , deoarece la temperaturi mai
mici de 2000°C plasma pierde conductibilitatea electric i devine
inutil generatorului MHD. Rezerva de gaz incandescent este utili-
zat , fiind transportat în cazanul ce alimenteaz turbina cu aburi,
pe aceea i ax cu care se afl i generatorul de curent electric. O
astfel de îmbinare a generatorului MHD i a instala iei turbinei cu
aburi permite sta iilor electrice s func ioneze cu un randament înalt

17.3. DISTRIBUIREA ENERGIEI ELECTRICE I

ALIMENTAREA ORA ELOR

Dietribuirea i alimentarea ora ului cu energie electric poate fi îm-

it condi ional în sistemul exterior de alimentare i sistemul
interior. Din sistemul exterior de alimentare fac parte liniile de
tensiune înalt 35 – 220 kV, care leag sta iile electrice aflate în
afara ora ului, sau sistemul energetic cu centrele de alimentare
(CA) or ene ti. Ca centre de alimentare ale re elelor or ene ti ser-
vesc barele colectoare 6 – 10 kV ale substa iilor raionale sau barele
colectoare 6 – 10 kV ale generatoarelor sta iilor electrice din inte-
riorul ora ului.
Din sistemul interior de alimentare al ora ului fac parte liniile elec-
trice de 6 – 10 kV ce transport energia electric de la CA pân la
centrele de distribuire (CD) i re elele de la CD pân la substa iile
coborâtoare i substa iile de transformatoare (ST). Totalitatea de re-
ele i substa ii de alimentare intern poart denumirea de re ea
or eneasc de distribuire.
390
 Valentin G U

Blocurile reziden iale i edificiile publice, institu iile comunale i

de prestare servicii, întreprinderile industriale i de comer , adic
consumatorii principali de energie electric sunt dispersa i prin tot
ora ul. Alimentarea acestor consumatori se face din re eaua unitar
de distribuire 6 – 10 kV, numit re ea de utilizare în
comun. Pe teritoriul ora ului se pot afla mari întreprinderi industri-
ale care nu sunt legate nemijlocit cu deservirea necesit ilor or e-
ne ti. Alimentarea acestor consumator poate fi f cut de re ele
independente, cu tensiuni de 10 / 35 / 110kV.

17.4. SECURITATEA ALIMENT RII CU ENERGIE ELECTRIC

A CONSUMATORILOR URBANI

Este evident c nu to i consumatorii, ce alc tuiesc grupurile caracte-

ristice or ene ti (blocuri reziden iale, întreprinderi industriale, etc.)
necesit acela i grad de siguran în alimentarea cu energie electric
Pentru unii consumatori nu este admisibil întreruperea aliment rii
cu energie electric (pan de energie), nici cât de scurt timp. Dar
sunt i consumatori care f prejudicii în procesul de produc ie i
careva pericole pentru s tatea i via a oamenilor, pot suporta ast-
fel de întreruperi. De exemplu, un bloc de locuit cu multe etaje este,
în general, un consumator de energie electric obi nuit.
În acela i timp, motoarele electrice ale pompelor incendiare i ale
lifturilor, iluminarea de avarie a sc rilor necesit o alimentare f
întreruperi, deci un grad mai înalt de siguran decât al i consu-
matori de energie electric din apartamente (cu unele excep ii, cum
este tehnica de calcul).
O stângere accidental a luminii electrice la o întreprindere indus-
trial conduce la mic orarea cantit ii produc iei sau a calit ii ei
(rebut). Afar de aceasta, în astfel de momente sunt posibile atingeri
ale mecanismelor în mi care sau ale echipamentelor aflate sub
tensiune, ceea ce poate duce la accidente.
adar, to i consumatorii, din punct de vedere al siguran ei alimen-
rii cu energie electric se împart în trei categorii.

391
 Valentin G U

Din categoria 1 fac parte receptorii de energie electric (EE), pen-

tru care „pana de energie” pune în pericol via a oamenilor, poate
aduce mari prejudicii i pierder economice, poate duce la defectarea
echipamentelor de mare valoare i cost înalt, produc ie stricat etc.
Drept exemple de sarcini electrice de 1 categorie în cadrul re elelor
or ene ti de alimentare cu EE pot servi receptorii electrici de
iluminare ai teatrelor, cinematografelor mari, stadioanelor, magazi-
nelor universale (supermarket-elor i mall-urilor) cu s li de comer
peste 1800 m2, complexele receptorilor în înc peri medicale
speciale de tratament (blocuri de opera ii chirurgicale ale spitalu-
rilor i maternit ilor), receptorii tehnici i de mare putere ale
blocurilor de locuit cu peste 16 etaje (pompe incendiare, lifturi,
mijloace de înl turare automat a fumului), iluminarea de avarie a
sc rilor, coridoarelor, vestibulurilor, luminile de îngr dire pe acope-
ri ul cl dirilor cu în imea de peste 50 m, la fel ca i receptorii de
EE ai nodurilor tehnice i de putere în tele- i radiocomunica ii,
telegrafului, sta iilor de aprovizionare cu ap i de canalizare.
Receptorii de EE ai acestei categorii trebuie s fie alimenta i din
dou surse independente; întreruperea aliment rii nu poate dep i
timpul necesar pentru trecerea automat la alimentarea din sursa de
rezerv . Este deci obligatorie prezen a unei surse independente de
alimentare de rezerv (de avarie). Pentru receptori de EE de putere
relativ mic din categoria 1, pot fi utilizate ca surse independente de
alimentare instala ii electrice automatizate dizel, ambulante sau
sta ionare, la fel ca i baterii de acumulatoare.
Un grup aparte de receptori de EE din 1 categorie sunt receptorii,
func ionarea continu a c rora asigur încetarea f avarii a func i-
on rii producerii, pentru a preveni riscul pierderii de vie i omene ti,
exploziilor, incendiilor i distrugerii utilajelor i echipamentelor
scumpe. Receptorii acestui grup deosebit din 1 categorie trebuie s
fie alimenta i din trei surse independente! Este adev rat c în
cazul edificiilor civile i a întreprinderilor comunale, receptori de
EE din grupul special al 1 categorii nu se întâlnesc.
Din categoria 2 fac parte receptorii de EE, pentru care întreruperea
aliment rii cu energie conduce la pierderi masive de produc ie, in-
392
 Valentin G U

activitatea lucr torilor, a mecanismelor i a transportului industrial.

Astfel de receptori în re eaua or eneasc pot fi blocurile reziden-
iale cu 6 – 16 i chiar cu mai pu ine etaje, dar amenajate cu plite de
buc rie electrice, cl dirile institu iilor de tratament i celor desti-
nate copiilor, colilor, instala iilor de putere ale cazangeriilor, osp -
riilor de toate tipurile, magazinelor cu suprafa a s lilor de comer
între 200 i 1800 m2 etc. Receptorii de EE ale atelierelor de prelu-
crare a metalelor, de asamblare i a., cu excep ia celor auxiliare, de
pe lâng unit ili de produc ie în serie, de asemenea fac parte din
categoria 2. Pentru aceast categorie întreruperile în alimentarea cu
energie sunt posibile i admisibile, dar numai pentru o perioad
necesar conect rii manuale a sursei de alimentare de rezerv , de
tre persoane de serviciu ale întreprinderii, sau de o echip speci-
al a întreprinderii-furnizor de energie electric .
Din categoria 3 fac parte receptorii de EE care nu au fost inclu i în
primele dou categorii: întreprinderi comunale de dimensiuni mici,
ateliere auxiliare i de producere în partide limitate, depozite de
redus responsabilitate, mici zone reziden iale rurale i a. Pentru
ace ti receptori de EE se admit întreruperi în alimentarea cu energie
pe durata efectu rii lucr rilor de repara ie sau de schimb a pieselor
sau elementelor de alimentare defectate, dar nu mai mult decât o
sutc .

393