Mijloace fără de care nu ar exista educația muzicală

Means without which there would music education

REZUMAT

Scopul educației muzicale este dezvoltarea multilaterală și armonioasă a elevului, sub

influența echilibrată a numeroși factori unul fiind chiar educația artistică.

Educația muzicală influențează pozitiv și sub aspect intelectual. Sporirea impresiilor și a

cunoștințelor muzicale sunt o lărgire și o aprofundare a experienței lor în viață. Fiecare piesă
muzicală audiată sau interpretată aduce cu sine un conținut nou de idei și de fapte, care fac să
crească zestrea spirituală a copiilor, capacitatea lor de a vedea, de a înțelege, de a simți, de a
aprecia. Educația muzicală își extinde influența asupra dezvoltării fizice a elevilor. Cântecele,
jocurile cu cântec și jocurile muzicale interpretate de aceștia contribuie la dezvoltarea
aparatului respirator, a aparatului vocal și asigură o mai bună oxigenare a sângelui.

ABSTRACT

The purpose of music education is comprehensive and harmonious development of the student
under the influence of various factors one being balanced even artistic education. Positive
influence in music education and intellectual aspect. Increasing impressions and musical
knowledge are widening and deepening of their experience in life. Each piece of music heard or
read content brings new ideas and facts, which are to increase childrens spiritual heritage, their
ability to see, understand, to feel, to appreciate. Musical education extends its influence physical
development of students. Songs, games and game music song performed by these further
respiratory and vocal apparatus to provide better oxygenation of the blood.

CUVINTE CHEIE

Cântec, joc muzical, joc cu cântec, audiție, vocaliză

KEYWORDS

song, play music, play with songs, listening, vocals

CÂNTECUL

Principalul mijloc pentru învățarea muzicii îl constituie însăși operele acestei arte,
reprezentate prin cântece, coruri, solfegii artistice, studii sau exerciții muzicale.

Cântecul este mijlocul prin care se realizează cea mai mare parte dintre sarcinile educației.
Datorită conținutului lor foarte variat, cântecele dezvoltă dragostea copiilor pentru familie,
pentru ținutul natal, natură, patrie. În activitățile de cânt,copiii sunt deprinși de timpuriu să
asculte muzică,să manifeste interes pentru ea; li se formează unele priceperi și deprinderi
elementare de a cânta în colectiv și individual; li se dezvoltă vocea și auzul muzical, simțul
melodic precum și cel ritmic.

Cântecele utilizate în ora de muzică trebuie alese după diverse criterii:

 Concordanța cu subiectul și scopul lecției;

 Valoarea estetică și educativă;
 Accesibilitatea lor pe grupa sau clasa respectivă.

Materialul muzical din ambele stadii ale școlarității, și nu numai, cuprinde piese muzicale cu un
conținut foarte variat. Multe cîntece oglindesc întâmplări și fapte din viața copiilor: ”Eu de astăzi
sunt școlar”, ”Cântec de seară”,... . Cântecele din folclorul copiilor nu sunt de fel uitate, ba chiar
o dată cu ele copiii familiarizându-se de timpuriu cu creația populară. Astfel de cântece sunt:
”Mămăruța”, ”La moară”, ”Stai, ploaie!”, ”Melcul supărat”... .

În aceeași măsură, curriculum actual presupune și predarea diferitelor cîntece ce se referă la

diferite fenomene din natură: ”Ploaia”, ”Ninge, ninge”, ”Toamna”, cântece care, de altfel, au
versuri foarte simple, dar cu o muzicalitate aparte. Iată, spre exemplu, o variantă a cântecului
”Toamna”, a cărui muzică a fost scrisă de Nicolae Boicliu:

”Toamna cade ne-ncetat,

Toamna s-a întors în sat.

Păsărelele-au plecat,

Cuiburile și-au lăsat.”

Asemănătoare din punct de vedere al clarității și simplității versurilor sunt și cântecele

referitoare la unele obiceiuri ale animalelor, păsărilor. De pildă, cântecul ”Ursulețul”, compus de
El. Schmitzer, ”Cocoșelul meu isteț”- din folclorul copiilor, ”Căluțul”- compus de Ana Motora
Ionescu, după versuri populare.

Pentru a putea fi executate de copii în cadrul activităților muzicale obligatorii, câtecele trebuie să
fie ușoare, adecvate particularităților vocal-auditive ale acestora, posibilităților lor de
interpretare. În aceeași măsură, cântecele trebuie să fie bine realizate artistic, să-i emoționeze pe
elevi, să constituie un mijloc de a le forma sentimentele estetice puternice și durabile. De
asemenea, trebuie avut în vedere ca piesa aleasă ca material suport să nu conțină mai multe
elemente necunoscute de elevi, ci numai pe cea prevăzută în subiectul și în scopul lecției. Aici își
face loc accesibilitatea care de multe ori este înțeleasă greșit. Se întâmplă acest lucru datorită
faptului că ori se aleg mereu piese prea ușoare și scurte, care treptat duc la monotonie și lipsă de
interes pentru muzică, ori se aleg cântece prea grele și lungi care nu fac altceva decât să
instaureze oboseala și să descurajeze elevii. Ideea fundamentală este de a începe studiul muzical
cu piese ușoare, ajungându-se treptat la piesele mai dificile, pe măsură ce pregătirea muzicală
atinge o dezvoltare corespunzătoare.