SISTEMUL AORTIC

SISTEMUL AORTIC-cuprinde artera aortă şi ramurile ei

-VS→ AORTA ASCENDENTĂ→se desprind 2 artere coronare
Urcă 5-6 cm→ se curbează formând ARCUL AORTIC

Se continuă cu aorta descendentă

Se împarte în toracală
Abdominală
terminal se bifurcă în arterele iliace

stângă dreaptă

DIN ARCUL AORTIC a)Artera subclaviculară dreaptă

Dinspre dreapta spre stânga se desprind→ 1.trunchiul brahiocefalic b)Artera carotidă comună dreaptă
2. artera carotidă comună stângă
3. artera subclaviculară stângă

ambele urcă la nivelul gâtului până în dreptul marginii superioare a cartilajului tiroid
se bifurcă în arterele carotide externă irigă gâtul
la acest nivel regiunile occipitală şi temporală
viscerele feţei
internă → pătrunde în craniu
irigă creierul şi ochiul
există o mică dilataţie→sinusul carotic (carotidian)-bogat în receptori

ARTERELE SUBCLAVICULARE
→ajung de la originea lor până în axilă ,
unde iau numele de artere axilare vascularizează pereţii axilei
peretele antero-lateral al toracelui
se continuă cu artera brahială vascularizează braţul

se împarte în arterele radială

ulnară
la mână se formează arcadele palmare

din care se desprind arterele digitale

 RAMURILE AORTEI DESCENDENTE
I.Aorta descendentă toracică II. Aorta descendentă abdominală
Ramuri viscerale Ramuri parietale
Ramuri viscerale Ramuri parietale
Arterele
bronşice pericardice esofagiene 5.arterele renale stângă şi dreaptă
4.arterele testiculare/ovariene
(stângă şi dreaptă)
1. Trunchiul celiac 3. Artera mezenterică inferioară
-se împarte în 3 ramuri: splenică, gastrică -vascularizează partea stângă a colonului transvers
stângă şi hepatică Colonul descendent şi sigmoid
-vascularizează: stomacul, duodenul, Partea superioară a rectului
ficatul şi splina
2. Artera mezenterică superioară
-vascularizează → jejuno-ileonul,cecul,colonul ascendent
partea dreaptă a colonului transvers

RAMURILE TERMINALE ALE AORTEI

Artera iliacă stângă Artera iliacă dreaptă

Ambele ajung la articulaţia sacro-iliacă(între sacru şi ileon) şi
Se împart în
parietale pt.pereţii bazinului
Artera iliacă externă Artera iliacă internă -ramuri viscerale pt. organele
-iese din bazin, ajunge pe faţa anterioară a coapsei
Din bazin genitale
Devine arteră femurală→irigă coapsa
(vezica urinară, ultima porţiune a rectului)
Se continuă cu artera poplitee (situată în fosa poplitee*) (uter, vagin, vulvă, prostată, penis)

Se împarte în

Artera tibială anterioară Artera tibială posterioară

-irigă partea anterioară a gambei şi laba piciorului -irigă partea posterioară a gambei
-se termină prin artera dorsală a piciorului -în regiunea plantară se împarte în arterele plantare

De aici se desprind arterele digitale dorsale internă externă

Din ele se desprind arterele digitale plantare
*faţa posterioară a genunchiului
SISTEMUL VENOS AL MARII CIRCULAŢII
 - Cuprinde vena cavă superioară , vena cavă inferioară, vena portă

VENA CAVĂ SUPERIOARĂ este formată din:

1.Vena brahiocefalică stângă 3.sistemul azigos-adună sânge de la torace (spaţiile intercostale,

esofag, bronhii, pericard, diafragm).

2.Vena brahiocefalică dreaptă

*Fiecare venă brahiocefalică este alcătuită din:

a) vena jugulară internă → strînge sângele venos de la creier, cap, gât.
b) vena subclaviculară → strâge sângele venos de la nivelul membrelor superioare, continuând vena axilară care
aduce sânge din această regiune.
OBS. Sângele venos de la membrele superioare şi inferioare este colectat
prin 2 sisteme venoase:
Sistemul venos profund
→ alcătuit din vene profunde cu aceeaşi denumire cu arterele pe care le însoţesc.

Sistemul venos superficial

→ alcătuit din vene superficiale subcutanate → situate imediat sub piele
→au coloraţie albastră
→nu însoţesc arterele
→se varsă în venele profunde
→la nivelul lor se fac injecţii venoase

VENA CAVĂ INFERIOARĂ

→urcă la dreapta coloanei vertebrale, străbate diafragma şi se termină în A.D.
→este formată din:

Vena iliacă comună stângă Vena iliacă comună dreaptă

*Fiecare venă iliacă comună cuprinde:
a) vena iliacă internă → adună sânge de la pereţii şi viscerele din bazin
b) vena iliacă externă → continuă vena femurală care strânge sângele venos de la membrul inferior
OBS. Tot în vena cavă inferioară se varsă sângele adus de venele lombare (de la peretele posterior al abdomenului),
de la rinichi, suprarenale, testicule, ovare şi venele hepatice (de la ficat).
Vena portă → se formează din unirea venelor : mezenterică superioară, mezenterică inferioară şi splenică.
→ duce la ficat sânge încărcat cu substanţe nutritive din intestin

LIMFA ŞI SISTEMUL LIMFATIC

LIMFA – face parte din mediul intern al organismului
-circulă prin sistemul limfatic
- este colectată din diferite ţesuturi şi organe, străbate ganglionii regionali, circulă spre trunchiurile limfatice şi ajunge
în colectoarele limfatice mari
- în final ajunge în circulaţia venoasă
SISTEMUL LIMFATIC
-este alcătuit din: ganglioni limfatici, capilare limfatice şi vase limfatice → trunchiuri limfatice, colectoare limfatice
mari.
Deosebiri între sistemul limfatic şi cel sangvin
Sistemul limfatic Sistemul sangvin
-este adaptat la funcţia de drenare a ţesuturilor, de aceea -capilarele sangvine au poziţie intermediară între sistemul
capilarele limfatice formează reţele terminale arterial şi cel venos
-pereţii vaselor limfatice sunt mai subţiri -pereţii vaselor sangvine sunt mai groşi

Ganglionii limfatici
-sunt formaţiuni prin care limfa trece obligatoriu
-se găsesc pe traseul vaselor limfatice
-situaţi, în general, la rădăcina membrelor (axilari-mb sup., inghinali-mb. inf.), latero-cervicali(în regiunea gâtului),
submandibulari, lombari.
STRUCTURĂ- capsulă fibroasă
-o zonă medulară (centrală)
-o zonă corticală (externă)
-trabecule (capsula pătrunde în interior formând trabecule)
-vase aferente(intră în ganglion) şi vase eferente(ies din ganglion)
FUNCŢII
- produc limfocite şi monocite
- formează anticorpi
- au rol în circulaţia limfei
- opresc pătrunderea unor substanţe străine
- rol de barieră în răspândirea infecţiilor

Capilarele limfatice
-sunt foarte răspândite, se găsesc în toate organele şi ţesuturile
Vasele limfatice
-se formează prin confluenţa capilarelor limfatice
-prezintă în interior valve semilunare care înlesnesc circulaţia limfei
-pereţii au structură asemănătoare venelor
-au pe traseu ganglioni limfatici

Colectoare limfatice mari

1. Canalul toracic
-cel mai mare colector limfatic
-are 25-30 cm
-este prevăzut cu valve în interior
-începe cu o dilataţie numită- cisternă chyli, situată în faţa vertebrei L2
-urcă anterior faţa de coloana vertebrală, străbate diafragma, pătrunde în torace şi se deschide în unghiul venos format
prin unirea venelor jugulară internă şi subclaviculară din partea stângă.
-strînge limfa din jumătatea inferioară şi pătrimea superioară stângă a corpului
2. Vena limfatică dreaptă
-1-2 cm
-colectează limfa din pătrimea superioară dreaptă a corpului
-se deschide la confluenţa dintre venele jugulară internă şi subclaviculară din partea dreaptă
Debitul limfatic mediu
-1500 ml/zi
-variază în funcţie de factorii hemodinamici locali
SPLINA
-organ abdominal, nepereche
-aparţine sistemului circulator
-LOCALIZARE: în loja splenică- cuprinsă între colonul transvers şi diafragm, la stânga lojei gastrice
-greutate: 180-200g
-culoare: brun-roşcată
-vascularizaţia• arterială → asigurată de artera splenică (ramură a trunchiului celiac)
•venoasă → asigurată de vena splenică (participă la formarea venei porte)
ROL: produce limfocite
-distruge hematiile îmbătrânite
-intervine în metabolismul fierului
-depozit sangvin (200-300 g sânge care este trimis în circulaţie în caz de nevoie→hemoragii, efort fizic)

APARATUL CARDIOVASCULAR
-asigură circulaţia sângelui şi a limfei
ROL: •distribuirea substanţelor nutritive şi a oxigenului în celule
•colectarea produşilor tisulari de catabolism pentru a fi excretaţi
►cuprinde→ inima- forţa motrice, pompează sângele
→ arterele – conductele de distribuţie (vase prin care sângele iese din inimă, pleacă din ventricule)
→ venele – rezervoare de sânge asigură întoarcerea lui la inimă (vin la inimă în atrii)
→ microcirculaţia (arteriole, metaarteriole, capilare, venule) – asigură schimbul de substanţe şi gaze
INIMA
→situată în cavitatea toracică, între cei doi plămâni, cu vîrful orientat spre stânga
→alcătuită din 4 camere: → 2 atrii situate în partea superioară
→ 2 ventricule situate în partea inferioară
→fiecare parte a inimii prezintă 2 seturi de valve care permit curgerea sângelui numai într-un singur sens

1. valve atrio-ventriculare 2. Valvele semilunare (sigmoide)

-separă atriile de ventricule -situate la baza aortei (aortice) şi arterei pulmonare (pulmonare)
-sunt deschise în diastola atrială -se deschid în sistolă (sângele trece în artere)
(sângele trece în ventricule) -se închid în diastolă (împiedică întoarcerea sângelui în ventricule)
-sunt închise în sistola ventriculară
(împiedică întoarcerea sângelui în atrii)
a) valvula bicuspidă (mitrală) → între AS şi VS
b)valvula tricuspidă → între AD şi VD

- Inima funcţionează ca două sinciţii funcţionale izolate din punct de vedere electric

Unul atrial Unul ventricular

Conexiunea funcţională electrică dintre acestea este nodulul atrio-ventricular şi fasciculul His
MIOCARDUL este alcătuit din 2 tipuri de celule funcţionale excitabile → stimulul este generat în
interiorul inimii în celulele de tip 1
(automatismul cardiac)

1.celule care iniţiază şi conduc impulsul 2. Celule ale miocardului de lucru

-conduc impulsul
-răspund la stimuli prin contracţie
ACTIVITATEA CARDIACĂ
Rolul inimii este de a pompa sânge,funcţie realizată cu ajutorul proprietăţilor muşchiului cardiac.
PROPRIETĂŢILE MIOCARDULUI:
1.EXCITABILITATEA=proprietatea miocardului de a răspunde maximal la stimuli care egalează sau depăşesc
valoarea prag(legea „tot sau nimic”), printr-un potenţial de acţiune propagat.
-inima este excitabilă numai în faza de relaxare(DIASTOLĂ) şi inexcitabilă în starea de contracţie(SISTOLĂ).În
timpul sistolei inima se află în perioada refractară absolută şi nu răspunde la stimuli(„legea inexcitabilităţii periodice a
inimii” , importantă pt. conservarea funcţiei de pompă ritmică)
2.AUTOMATISMUL=proprietatea inimii de a se autostimula
-automatismul este generat în anumiţi centri, alcătuiţi din celule ce iniţiază şi conduc impulsurile;
-în mod normal în inimă există trei centri de automatism cardiac:
*nodulul sinoatrial - la acest nivel frecvenţa descărcărilor este mai rapidă(70-80 impulsuri/min); de aceea activitatea
cardiacă este condusă de acest centru ,inima bătând ,în mod normal,în ritm sinusal;
*nodulul atrioventricular (joncţiunea atrio-ventriculară) - la acest nivel frecvenţa descărcărilor este redusă(40
impulsuri/min),de aceea acest centru nu se poate manifesta în mod normal;
-el preia comanda inimii atunci când centrul sinusal este scos din funcţiune; (imprimă ritmul nodal sau joncţional);
*fasciculul His şi reţeaua Purkinje - aici frecvenţa de descărcare este de 25 impulsuri /min;
-acest centru poate comanda inima numai în cazul întreruperii conducerii atrio-ventriculare, imprimând ritmul
idioventricular;
-Fasciculul His se ramifică la nivelul septului in terventricular în două ramuri dreaptă şi stângă
RITMUL FUNCŢIONAl –al centrului de comandă se modifică sub acţiunea unor factori externi:
→ căldura sau stimularea SNV simpatic determină TAHICARDIE (creşterea ritmului cardiac)
→ frigul sau stimularea SNV parasimpatic determină BRADICARDIE (scăderea ritmului cardiac)
3.CONDUCTIBILITATEA-este proprietatea miocardului de a propaga excitaţia la toate fibrele sale.
-impulsurile ,generate automat şi ritmic de nodulul sinoatrial, se propagă în pereţii atriilor , ajung la nodulul atrio-
ventricular şi apoi la ţesutul miocardic ventricular (prin fasciculul His şi reţeaua Purkinje).
-viteza de conducere diferă; este de 10 ori mai mare prin fasciculul His şi reţeaua Purkinje decât prin miocardul
contractil atrial şi ventricular;
4.CONTRACTILITATEA –este proprietatea miocardului de a dezvolta tensiune între capetele fibrelor sale. Astfel în
camerele inimii se generează presiune şi ca urmare a scurtării fibrelor miocardice are loc expulzia sângelui.
-forţa de contracţie este proporţională cu grosimea pereţilor inimii → mai redusă la atrii şi mai puternică la
ventricule,mai mare la ventriculul stâng decât la cel drept.
-contracţiile inimii se numesc SISTOLE , iar relaxările DIASTOLE;

CICLUL CARDIAC (revoluţia cardiacă)-este format dintr-o sistolă şi o diastolă.

-durata ciclului cardiac (invers proporţională cu frecvenţa cardiacă) este de 0,8 s,la un ritm de 75 bătăi /min;
-între sistola atrială şi cea ventriculară este o diferenţă de 0,1 s (asincronism), datorită întârzierii propagării impulsului
de la nodulul sinoatrial la cel atrioventricular;
-ciclul cardiac începe cu● SISTOLA ATRIALĂ - 0,1s;
→în timpul sistolei atriale creşte presiunea sângelui în atrii şi sângele trece în ventricule (sângele nu poate reflua în
venele mari, din cauza contracţiei concomitente a unor fibre cu dispoziţie circulară, care înconjoară orificiile de
vărsare ale acestor vene în atrii);
→după ce s-au contractat atriile intră în● DIASTOLĂ - 0,7 s;
●SISTOLA VENTRICULARĂ -are loc în paralel şi corespunzător începutului diastolei atriale;
-durează 0,3 s şi se desfăşoară în două faze:
*faza de contracţie izovolumetrică
→începe în momentul închiderii valvelor atrioventriculare şi se termină la deschiderea valvelor semilunare;
→ contracţia ventriculelor determină creşterea presiunii intracavitare;
→când presiunea ventriculară o depăşeşte pe cea din artere se deschid valvele semilunare şi are loc ejecţia sângelui;
*faza de ejecţie (împingerea sângelui în artere) - începe în momentul deschiderii valvelor semilunare şi se încheie în
momentul închiderii acestora;
OBS. Volumul de sânge ejectat într-o sistolă este de 75 ml → în repaus 150-200 ml în eforturile fizice intense
→este urmată de ●DIASTOLA VENTRICULARĂ - 0,5s;
→datorită relaxării miocardului presiunea intracavitară scade rapid;
→când presiunea ventriculară devine inferioară celei din artere,se închid valvele semilunare ,împiedicând
reîntoarcerea sângelui în ventricule.Pentru scurt timp ventriculele devin cavităţi închise (diastolă izovolumetrică).
→Presiunea din ventricule continuă să scadă,până la valori inferioare celei din atrii , se deschid valvulele atrio-
ventriculare şi începe umplerea cu sânge a ventriculelor.
-urmează ●DIASTOLA GENERALĂ - 0,4 s în care atriile şi ventriculele se relaxează;la sfârşitul acestei faze are loc
sistola atrială a ciclului următor.
Manifestările ce însoţesc ciclul cardiac
1.Manifestările acustice - reprezentate de zgomotele cardiace:
a)zgomotul sistolic→produs de închiderea valvulelor atrio-ventriculare şi de vibraţia miocardului la începutul sistolei
ventriculare;
→este mai lung, de tonalitate joasă ,mai intens,;
b)zgomotul diastolic→produs de închiderea valvulelor semilunare ale aortei şi arterei pulmonare la începutul
diastolei ventriculare;
→este mai scurt, mai acut şi mai puţin intens;
→înregistrarea zgomotelor cardiace-FONOCARDIOGRAMĂ
2.Manifestările mecanice sunt:
a)şocul apexian-se percepe ca o „lovitură ” a vârfului inimii,în sistolă; (în spaţiul cinci intercostal stâng);
b)pulsul arterial-o expansiune sistolică a peretelui arterei datorită creşterii bruşte a presiunii sângelui;
-se percepe comprimând o arteră pe un plan dur,osos(de exemplu artera radială);
-el corespunde frecvenţei sistolelor ventriculare şi este determinat de unda care ia naştere
în momentul când sângele, împins de V.S., presează sângele aflat în aortă;
 -prin palparea pulsului obţinem informaţii privind volumul sistolic,frecvenţa cardiacă şi ritmul
inimii;înregistrarea grafică a pulsului se numeşte SFIGMOGRAMĂ (dă informaţii despre artere şi modul de golire a
V.S.)
3.Manifestările electrice- însumarea vectorială a biocurenţilor de depolarizare şi repolarizare a miocardului;
-înregistrarea grafică a acestora reprezintă ELECTROCARDIOGRAMA (folosită în
explorarea activităţii inimii)

PARAMETRII FUNCŢIONALI
●FRECVENŢA CARDIACĂ(ritmul cardiac)-70-80 bătăi /minut,determinată de nodulul sinoatrial
-poate fi modificată de factori externi:*căldura sau stimularea sistemului nervos simpatic,determină
TAHICARDIE(creşterea ritmului cardiac);frigul şi stimularea parasimpaticului determină BRADICARDIE(scăderea
ritmului cardiac).
-este sub control nervos (este influenţată de SNV)
-creşte în efort până la 200 bătăi/minut → volumul bătaie creşte la 150 ml → debitul cardiac creşte de 6 ori →3o litri
●DEBITUL CARDIAC=volumul de sânge expulzat de fiecare ventricul pe minut
=debitul sistolic x frecvenţa cardiacă=70 x 75≈5,5l/minut
DEBITUL SISTOLIC (volumul -bătaie)=volumul de sânge expulzat de inimă într-o sistolă(≈ 70 ml)
= volumul de sânge pompat de un ventricul la fiecare bătaie
-debitul cardiac scade în somn, creşte în febră, sarcină şi la altitudine.
TRAVALIUL CARDIAC-lucrul mecanic al inimii în sistolă=volumul sistolic x presiunea arterială medie =75 ml x
100 mm Hg.
●Presiunea arterială=presiunea sub care circulă sângele în artere şi care se transmite pereţilor vasculari;
-ea este corelată cu sistola şi diastola → astfel în timpul sistolei ventriculare presiunea arterială creşte brusc până la
120-140 mmHg ,valoare care reprezintă presiunea arterială maximă(sistolică); → în timpul diastolei are loc
scăderea presiunii arteriale până la 70-80 mm Hg,valoare denumită presiune arterială minimă(diastolică);
-se apreciază indirect prin măsurarea tensiunii arteriale
- tensiunea arterială se măsoară ,la nivelul arterei brahiale ,cu ajutorul unor aparate numite tensiometre;
Factorii de care depind valorile tensiunii arteriale / presiunii arteriale sunt:
1.forţa de contracţie a miocardului;
2.debitul cardiac
-este direct proporţional cu presiunea arterială
-invers proporţional cu rezistenţa → D= P/R
3.elasticitatea pereţilor arteriali
4.vâscozitatea sângelui
5.rezistenţa periferică = totalitatea factorilor care se opun curgerii sângelui prin vase
-este direct proporţională cu vâscozitatea sângelui şi lungimea vasului (cu cât vasul este mai îngust şi mai lung cu atât
rezistenţa este mai mare)
-cea mai mare rezistenţă este la nivelul arteriolelor
6.Volumul sangvin (volemia)
- afectează direct proporţional tensiunea arterială
-se modifică direct proporţional cu variaţiile lichidelor extracelulare (LEC)
Ex. Creşte volumul LEC → creşte volemia → creşte tensiunea (Hipertensiune)
HIPERTENSIUNEA= creşterea presiunii arteriale sistolice şi / sau diastolice peste 130 mmHg, respectiv 90 mmHg
Consecinţe:
-creşterea lucrului mecanic cardiac
-afectarea vaselor de sânge
-afectarea organelor interne: rinichi, cord, ochi.

CIRCULAŢIA SÂNGELUI
-este studiată de hemodinamică
-se realizează într-un circuit închis şi într-un singur sens
-cuprinde 2 circuite dispuse în serie şi legate prin inimă:circulaţia mică şi circulaţia mare
-volumul de sânge pompat de V.S. într-un minut este egal cu cel pompat de V.D. în mica circulaţie
CIRCULAŢIA MARE ŞI MICĂ
-Sângele se deplasează într-un circuit închis ,într-un singur sens ,prin circulaţia mare şi circulaţia mică (cele două
circuite sunt dispuse în serie şi legate prin inimă);
Circulaţia mare(sistemică)
Inimă(V.S.)→artera aortă(sânge cu O 2 şi substanţe nutritive)→ţesuturi→venele cave(sânge cu CO 2 )→inimă(A.D.)

Circulaţia mică(pulmonară)
Inimă(V.D.)→artera pulmonară(sânge cu CO 2 )→plămâni→venele pulmonare(sânge cu O 2 )→inimă(A.S.)
CIRCULAŢIA ARTERIALĂ
-se realizează prin artere
-se apreciază măsurând presiunea arterială, debitul sangvin şi rezistenţa periferică (rezistenţa la curgere a sângelui)
→PROPRIETĂŢILE ARTERELOR
1.Elasticitatea= proprietatea arterelor de a se destinde cd creşte presiunea sângelui şi de a reveni la calibrul normal cd
presiunea scade.
-contribuie la amortizarea tensiunii arteriale în sistolă şi la menţinerea ei în diastolă
-scade cu vârsta
2.Contractilitatea =proprietatea vaselor de a-şi modifica calibrul prin contractarea/relaxarea muşchilor netezi din
peretele lor
-permite controlul distribuţiei debitului cardiac către organe şi ţesuturi
Obs.Tonusul musculaturii netede depinde de:
-activitatea nervilor simpatici
-presiunea arterială
-concentraţia unor metaboliţi
-de activitatea unor mediatori
Viteza de curgere a sângelui în artere
-este invers proporţională cu suprafaţa de secţiune
-suprafaţa de secţiune creşte spre periferie (suprafaţa de secţiune va fi mai mare la nivelul capilarelor decât la nivelul
arterelor)
-scade pe măsură ce ne depărtăm de inimă → 500mm/s în artere – 0,5 mm/s în capilare (de 1000 de ori mai mică)
Obs.La nivelul capilarelor arteriale se filtrează 16 ml/minut apă.
CIRCULAŢIA VENOASĂ
-conţine 75% din volumul sangvin (de 3 ori mai mare decât cel arterial)
-are o mare importanţă în reglarea debitului cardiac → o inimă sănătoasă pompează atât sânge cât primeşte prin aflux
venos
-presiunea sângelui în vene foarte joasă → 10 mmHg la originile venelor şi 0 mmHg la vărsarea venelor cave în A.D.
-viteza sângelui creşte de la periferie 0,5 mm/s (în capilare) spre inimă → 100 mm /s în venele cave
PROPRIETĂŢILE VENELOR
1.Distensibilitatea
2.Contractilitatea → conţin cantităţi mici de tesut elastic şi muscular neted în pereţi
Factorii care determină cirulaţia sângelui în vene
1.Activitatea de pompă a inimii
-Inima menţine permanent o diferenţă de presiune între aortă →100 mmHg şi atriul drept → 0 mmHg
-forţa de împingere la începutul sistemului venos →10 mmHg
-Inima funcţionează ca o pompă aspiro-respingătoare → aspiră sângele din venele cave în AD şi trimite sângele în
aortă în timpul sistolei ventriculare
2.Aspiraţia toracică
-se manifestă mai ales în inspiraţie
-contribuie la menţinerea unei presiuni scăzute în venele mari din cavitatea toracică (sângele circulă de la presiune
mare la presiune mică)
3.Presa abdominală = reprezintă presiunea pozitivă din cavitatea abdominală care împinge sângele spre inimă
- efectul de presă este accentuat în inspiraţie datorită coborârii diafragmului
4.Pompa musculară
-în timpul contracţiei venele profunde sunt golite de sânge, iar în perioada de relaxare dintre două contracţii ele aspiră
sânge din venele superficiale
-REFLUXUL SANGVIN este împiedicat de prezenţa valvulelor la nivelul membrelor inferioare
5. Gravitaţia
-favorizează curgerea sângelui în venele situate deasupra atriului drept
-influenţează negativ curgerea sângelui din venele membrelor inferioare
6.Masajul pulsatil
-este efectuat de artere asupra venelor omonime care se află în acelaşi pachet vascular
-are efect favorabil asupra întoarcerii venoase

NOŢIUNI ELEMENTARE DE IGIENĂ ŞI PATOLOGIE

Boli Cauze Simptome Prevenire
Cardiopatia ischemică -spasmul,compresia -dureri precordiale -alimentaţie echilibrată ;
=scăderea debitului arterelor coronare; caracteristice; -evitarea sedentarismului;
sangvin la nivelul arterelor -obturarea arterelor -diminuarea forţei de -evitarea consumului
coronare coronare(datorită contracţie a inimii; exagerat de alcool,cafea;
aterosclerozei); -evitarea fumatului şi
consumului de droguri;
Hemoragii=ieşirea -ruperea unor vase de -paloare,agitaţie; -evitarea factorilor de risc
sângelui din sistemul sânge ,în traumatisme; -hipotensiune;
circulator,fie la exteriorul -leziuni,boli infecţioase -accelerarea pulsului şi
corpului→hemoragii sau alergice ale vaselor; respiraţiei;
externe ,fie în ţesuturi sau -transpiraţie
cavităţile -senzaţie de sete;
corpului→hemoragii
interne

Leucemii(cancerul -cauzele sunt necunoscute;

-anemie
globulelor albe) =boli ale -factori -hemoragii
sângelui caracterizate prin favorizanţi:infecţiile-febră
creşterea nr. de leucocite şi virale,unele substanţe
-scăderea în greutate
tulburarea procesului de toxice -mărirea splinei şi
diferenţiere a acestora; industriale,radiaţii,factori
ganglionilor limfatici
genetici(oncogene) -infecţii
respiratorii,urinare,cutanate
;
Anemii=scăderea -genetice -paloare accentuată a pielii -alimentaţie echilibrată ;
numărului de hematii sau -infecţioase,parazitare; şi mucoaselor; -evitarea sedentarismului;
a cantităţii de -pierderi de sânge; -scădere în greutate; -evitarea consumului
hemoglobină în sânge -lipsa fierului din -astenie; exagerat de alcool,cafea;
alimentaţie; -palpitaţii; -evitarea fumatului şi
-lipsa apetitului; consumului de droguri;

*Sistemul azigos reprezintă o cale de anastomoză între vena cavă superioară şi vena cavă inferioară

*Sinusul carotic-zonă reflexogenă importantă

-inervat de ramuri din lanţul simpatic şi de nervii IX şi X
-conţine baroreceptori care pot sesiza rapid modificările tens. Arteriale şi pot declanşa reflexe compensatorii.
*Canalul toracic se formează prin unirea a 2 trunchiuri limfatice lombare şi a unuia intestinal