Sunteți pe pagina 1din 19

i : > oyeeopeor wrong.

A = HR Pr, Doctorand GHEORGHE A, NICOLAFR {


fas
im nici
naire
Sfintului ‘Chiril, nu
imparti lucrarile dumnezeiesti
t celor trei persoane; in ce ne in- ‘ sfintul Duh e inseparabil unit cu
lin nopeeite nee cAtre lume (ad extra).
media gir
ca el ar
Sfintului desprinde, in mod evident, o despre a i a Sfintei Treimi. Sfintul istinectaé, de
natura divina, avind toate atri- i (atotstiinta, omniprezenta, atot iputernicia), facind lu-
ietor, mintuitor) si ia i se recunoaste si i inchinare ‘dumnezeiasca, fiind inezeu adevirat ca
$i Fiul. obiectat, Sfintul
Din catehez Atura ‘ortodoxa Duh e persoana rez ala si d
dumnezei
Invi
fintul Chiril n-a aprofundat relatiile dintre
t ir, decit tangential si in- lai pe sige datelor Sfintei Seriptiri, pe care, de altfel, afirmatiile,
recomandare pe care o face
num
e] intel insiste nt ‘si as scultator aos. Invatatura pnevmatologi o mirturie a credintei tradit
cu adinez i a predi are prestigiu. Prin aceasta lucrarea de apa
cA pe care a contin Catehezele onale, pe care Sfintul Chiril insusi a t sat-o irenic ca episcop,
bucurindu-se de
Tatehezele sale ramin un bogat izvor de inspiratie in
=
a tezaurului doctrinar al Bisericii primare si de
icare' persuasiva, eiul celor doudi izvoare ale Revelatiei divine: Scriptura si Traditie, in
cadrul eforturilor actuale de
1m
intre Bisericile crestine. De altfel, a cercetdrii si cunoasterii mai de une a Sfintei Treimi,
Consiliul Ecumenic pie le studii patristices de pe stitutie» a fixat ca tem& de cerceetare lu- "
Stintul Vasile cel Mare, completata cu Tmuis asupra Dumnezeirii Sfin-
istere convins de necesi t a celei al “Bisericilor, i Comisic ea Despre S patru
a
iii:tt1‘ii
Aparul intr-o lume iudeo-p? luase un caract ational-politic, devenind astfel fird importar
Dumnezeu. Care s-c intrupat avut diferite ecouri Unii
atit iudei cit si itie similara cu ce le m1 oada de sinc i care caéutau nismul va avea
Astfel, eretici tici de toate nua cu sistemul
} set
Se wieni ca
7 ey fer + mlti © my Samosata si allii, afectau grav dogma

fie atribuind lui de divinitatea Sa |, ;


trup
In secolul al IV inca multi
«cea | mai 1tea finea raului, cai "are, a pre Botez, Euharisti «Oo punte dogmaticd» intre ui
Ioan Damaschin 2.
Din aceastA opera car in fata pdginismului, a
vom incerca’ sd desprindem
• Aceasti lucrare de
mita su Pr. L.
Dieart, Hisericeaica
2. Pr,
umarea

se afla omul
4
fa nu din vreo ci prin vointa
si persone ib»
tav Yetav ayaba Privind : “in nee timp, situatia de omul, Sfintul Grigorie arata c& era
necesar un ajutor
1 ibolnav
de tndre
tura noastra it
plare, cel ce a pi > impartasire
cel ee era inchis ir
neputincios il va mintui je nimeni altul nu era pos
pierdut, cond 4 Caci 1 ita se cuvenea a recl
demonstratia ;
ja Cra cu
Sfintul €
Doctovrand CONSTANTIN MM, LAN
ruparii Logosulut lui Dumnezet. ca motiv al intruparii Logosului i conditiile pe care le im
din Cuvintului ivul vointa ce este contrar
1du-se avea nevoie de rdut
<4 se autoi
re on indreptata mai ales C despre intr
fost
A
divin
aduca toate argumentele posi zelor intruparii concepe ca Dumne:
pentru
lui
aI
|
tuatia in care ica rezolvarea i in ca-
cerute
ode nue ais abso- umand cea siricacioasa. prisosinta dragos
Dumnezeu
si lucrare este
fapt dinafara, Vv findec ator:
n onierul de aparator, cel ce gemea
‘baveas prin Cuvintul il si mai potri nol ‘diala decit de stap inul fapturii, ] sine trebul indrep
Cui al
| ae
f
ramas
+e
Let
om e creaturi cer ost
doar
in
sca,
ae)
Cole Tse cind zice: omul j de datatorul de ‘ea fericirii de unul care sa-] aduca intuneric de
ivirea luminii, sub
Dumnezeu, Sau prin it ca omul Sfin- a sa fie reche- ea celui cazut. tcuiva negresit dat
afirma
inceput
a]
o in
We een an na pe cel pierdut»"
numai
aceeasl
a
viata binelui si prabu- si al mortii, devia de la seopul crearii partas bunurilor dumnezeiesti
(nétoyos afla
cel
captivul ‘jugul robiei
upare, in e}
hs
complet inutila inchipuire
stare,
im-
i fie
Sl
3 SIUINTUL GRIGORIE OW NISA DI
MW
"ids INTRUPARE all
«cacl nue cu U1 Sa se vindece care sufera nu primeste vindecarea. Deci, da cel bolnav era pe
pamint, . r puterea dummnezeias nu s-ar fi atins de bolnav, aceastaé putere pri- d Ja ceea ce
se cuvenea ca al s i t complet inutila omului juerarea puterii dumnezeiesti asupra acelor
lucruri care nu au nici muniune cu noi» 7, intranets ea era Diavolult i pura a lui deja il tinea
prin eu trup, ca astfel vaz cu el si nu se sperie de apropic chiar, acest trup® in care era
conceputd, aceasta explicatie posterioara lui.
avul, daca indeosebi partea
mt get
u, ar
Oo-co-
natura omenec De aceea, : cea comuna puterii supreme...*, scunsaé undita Dumnezci privita
cu rezerva
de trupul
1Loare doreasca, Desi logic catre traditia
Mai accesibild este explicatia necesita{ii intrupdrii dac4 privim la unul din efectele sale, si
anume, ci ea deschide omului perspectiva posi- bilita{ii mintuirii prin participare proprie.
Caci, El, Cel atolputernic, ar fi putut mintui pe om si numai printr-un simplu act de vointa,
dar, dupa cum afirma Sfintul Grigorie, in acest fel, omul nu ar fi avut nici un merit.
Dumnezeu nu aratié tot adin Jucrarilor Sale privirilor noastre in aceasta viata, tocmai
pentru ca sé verifice credinta noz a, adcicé, sa se vada in ce masura fiecare dintre noi cr in
El lucreaza mintui- rea 1°. Poate ca aceasta explicd cel mai bine si | ‘ea lui Dumnezeu pentru
acest mod de mintuire.
Deci, intruparea Logosului era necesa imbolnavitaé de pdcat nu o putea face altcineva decit
El, Domni a pentru ca nimeni altul nu-l putea rascumpdra pe om de la ¥ pentru ca prin
intrupare s-a dat omului posibilitatea mintuirii ae c borare cu harul.
pentru ca Vv indecare
3
Desigur, vorbind despre necesitatea pem aceasta indispensabilA pentr a soluta, ci ca act de
stric imperioas ntru om.
De asemenea, nici intrupare: unicul mijloc Dumnezeu_ putea mintui pe om, caci astfel am
limita intele puterea dumneze ci ca a fost voilé astfel in virtutea atotstii infelepciunii Sale.
trebuie insd confundate motivele prin parea este wa cu cauzele care lucreazd intruparea.
ruparii, nu trebuie Care-i plenit
— Daca necesita
: fapt in care se afl “determing si realize actul.
oo cauze exprimd, in intelesul cel mai sublim al lucrarea Dumnezcirii in care subzis si din
care izvorase pit in afara. Sint citeva din buchetul insusirilor divine
mt, MAVIL, col. 72 gore 9. Ibidem, AAXIV, col, 65 fiecare a operat suhu. Acestea sint: iubi
‘je le mabe si separat, demonstrind: felul n actul mintuirii, determinind intruparea Logo-
bundtatea, intelepciunea, dreptatea, atotpu-
Divinitatii in’ manifest arile el, i si a intruparii, este insasi ca, vin cuvintele Sfintul ui
Grigorie cind spune: «...vom acelora care cr
toate ¢
icé iconomia lui Dumnezeu pen- ‘ea, prin sine, nu indeplineste mintuirea. Cdaci in toate sé
avem, cum se cuvine, eee despre Dumnezeu: nu e mos ca intr-o privinté sé avem idee waa f
espre El, iar in alta sa-L scoatem din demnitatea ce I se cuvine, ¢ i trebut tie neaparat sA
credem de-
i sA-I atribuim tot ce e “sublim si pios, si, in consecinta,
ri pe fiecare din aceste aspecte auzei unice. 1. Iubirea-bundtatea. — Potrivit Sfintului
Evanghe Toan, cind
spune: «Dumnezeu este iubire» (I Ioan IV, 8). iubirea este expresia cea
mai Inalté prin care ul uman poate si se apropie si sa simta pe Dumnezeu mai mult. ea se
comunicé fiinta divind, se manifesta
existenta absoluta, aduc iubire, suferii cind ne vede pe noi patimind. De ac care d& impuls
intruparii Logosului.
ndu-ne la existen{a spre a ne impartasi din ea. ea, tot
ca este cea Dumnezeu isi arata inbirea faté de noi mai mult chiar ciici, in timp ce acolo ne
crea-pe noi dupaé chipul Sau, noi luind chipul nostru.
tul Grigorie, din binefacerile lui Dumnezeu catre . vedem iubirea care mised si lucreaza
intruparea: «Cer- { cauza pentru care Dumnezeu s-a faeut om? Daca elimini din. viata
binefacerile hn i pui de unde cunosti pe Dumnezeu. Caci din cele ce ni se i 1 noastra, din
acestea cunoastem pe binefdcHtor. Adicd uitindu-ne la cele ce se intimpla, prin acestea
jude- lui care le face. Deci, daca ee ul propriu al na- i divine este iubirea de oameni, ai
ratiunea pe care ai cerut-o, ai cauza enirii lui Dumnezeu intre oameni» !’.
Dupa relatiile sale cu faptura, cu noi oamenii, ne dam seama ca este bun, il numim bun si
Bundtatea absoluta. Si, care alta dovada a bunatatii Sale este mai mare decit faptul ci se
milostiveste de cel cizut'*, iarta
c cel care a t nerecunoscator si a trecut de partea vrajmasului', si te, in sfir ca Logosul si se
intrupeze 15 in el spre a-l aduce iar
5a
tov Loppise II, col. 64
sane iio bara Aare serine teers eseestecporoy
it{[
i abe reagent
eayoerre ett ee
oy peletoitent ae abe
SFINTUL GRIGORI
cA
, desi ‘spuse , dif eril, ‘ ceprims
Asadar iubir ea-buni atea constituie ca gosului. Desi acestea ca si cele care urme cului
Dumnezeu, in actul intrupérii pot tiale, impulsive sau Norciald nae Urmatoare atingerea
aceluiasi scop.
Intelepciunea, C Geiesa inea divinad este lui intrucit ea cunoaste din vesnici Sfintului
Grigorie, si concepe pl dusman 18, adicA planul intruparii suprema Sa intelepciune, «céci,
bolnavi, multi sint care ‘d esc sd scar insd aceasté bundvointaé o duc la bun sfirsit n ajutor
si o putere a stiintei spre vindecarea bs intelepciunea este unita cu iubirea si buna ieaperen
posibilé virtual, nu ca act, ci ca per
Dreptatea. Insu lului asupra omului, Sfintul Grigorie socoteste dr ti vj rep cauzd a intruparii
Logosului intrucit, in virtutea ej, Dumnezeu avea sa opereze mintuirea omului prin
réscumpa lui ce-] poseda, cAci, astfel, ar fi contrave
De buna voie omul se vinduse diavolulu un rob in mod legitim spb stdpinirea sa. voie si fara
si diavolul si care sa depdseascé ea celui pe care tul Grigorie, tot dreptatea cerea ca
deposedar loc prin care se facuse capturarea *!.
Astfel, drep C in-natura puterii con nezeu si a suferi ardlarea, ca si poati schimbul pentiu
mintuirea neastra, naturii noastre» 22,
Sfintul Grigorie aratd, ca si in celelalte cz operat
iri ale uni-
cauze
Imi=
navului»
ea. Intelepciunea
indu-si teoria o1
Se
a veni
ci impreunad cu iubirea si
int}
16. Sf. Tris frig fudwrar ereziile
lui Dumnezeu..., Domnul nostri,
crea ce tste
narna-Catolicr
cit., KXU,

M, [ANA o
Doctorund CONSTANTIN
numai ce ¢
su Intelepciune si din bundtate*, El nu semnaleaza anta ‘e bunatatea si dreptatea divind in
actul intruparii, ‘um s-a socotit mai tirziu, si nici ca intruparea ar fi «un fel de com- ; ictie
Intre cele doua «fiice ale lui Dumnezeu» “4. Ba,
promis» sau o «tran
dim poti dreptatea ceruta de iubire =, : : +. Atotputernicia. ae sit, atotputernicia este cauza
care duce la in- “kK. LLU tel X F Me es 3 : Si nire, ca ae 1 inalizeaza pe toate celelalte, facind
posi
e ceea ce iubirea misca, ceea ce
real lor de fay nplinest e cc dreptatea cere ceea ce elp sclunea planuieste. Boe ee ee
Sfintul Gi i pe drept cuvint, ca in Intrupare vulne : ca actiune, nu , atotputernicia divina se 1
vadeste ma et decit in oricare alta minune, si mai mult decit chiar in Sct ereaye Ci puterea
naturii celei atotputernice de a se cobori aitii moastre, constituie o mai mare expresie de
putere mari si supranaturale. Caci, zice el, puterii divine ii ent a savirsi ceva madret si
minunat; si, a zice ca si tot ce e afara de lumea vagula sint ie tetigtome in
«Caci, inainte de imilinfa umat , minunile este natural si toata creatia din unive mat terea lui
Dumnezeu si sint create si exista prin insasi voin{a Sa, fiind * : : ; is - Valera. 315 nso se la
existenta dupa voia Sa, nu produce nici o mirare auzului. vee Ls: © a LL c / . oy ate ree = A c
‘irea la umilinta este o supraabundenta de putere care nu e impiedi
o
dl umic ale! ce rima naturii» 2 cata cu nimic de cele ce sint cor ae
Puterea divinai este demonstraté drept cauza intruparil prin | in
actul si efectele sal Acestea Si am sai
intruparii expuse separat. Dar, asa curr. deja ivigorie de Nisa le asoclaza continuu pe fiecare
cu it au un singur izvor si formeazd o unitate indisolu- ‘ dintre ele il defineste vesnicia.
— fiinta divina in actiune. Raportul c
ritateq divino-uwmand a Mintuitorului. — 1. Nagterea $e) rea~ i Lo Nasterea si realitatea
trupului Min-
Logosului intrupat ax
iii noastre. De aceea, Sfin-

stiluie conditia esentiala a minty 0 Des on » se impotriveste ereticilor $1 paginilor ey a »


care nu puleau .concepe ca universul sa se col a on itu finit +", adicd Dumnezeu, Cel ce este
puritatea in natura omenes l ta, stricata de pacat,
i din prunc barbat,
icu a Me
Milita, Sa
ave Qwacivay), fie riz Ll
ind-o, semnificat
eee 7 mnalitatany : ‘ups ril nil- ste convingerea ferma In realitatea intrupai
4 SS inteme bee (MUGTT}OlOV TIS ath bs ) : Lie Le ci’ Logosul a luat firea
1 ryla2] In consens cu el stabile {nh consens cul ; ; i
atul este sing furul lucru con-
noastra fara «
Ibident,
ena, Teologia Dogmalicd ji
cteanbbn
i ei a Nts Soa
a SHINTUL CRIGORLE DE NISA DESPRE INTRUPARE hy
trar lui Dumnezeu — nestricaciunea insdsi (aq%apota), prin intrupare Logosul’ nu s-a
injosit cu nimic, deoarece natura umana este. creaté de Kl, si-El a creat-o bund, nu rea,
«Deci, zice Sfintul Grigorie, dacié Dum- nezeu e adevirata virtute, iar contrar vir ‘tutii nu
este decit pacatul,
Dumnezeu nu se naste in pacat, ci in natura de om, singurul lucru necurat si rusinos nefiind
decit pacatul, pentru ce le e rusine sa mMarturiseascé ca Dumnezeu s-a atins (apaobar) de
natura omeneascd, cind nu se vede nici o conirarietate. cu privire la virtute in creatia
omului? Caci nici ratiu- nea, nici inteligenta, nici capacitatea mintii, nici altceva de felul
acesia care € propriu naturii noastre, nu se Opune notiunii de virtutes 30,
Nasterea, cresterea si moartea sint miscari naturale» prin care trece si trupul Mintuitorului ‘
31 ca oricare din trupurile noastre. Chiar daca na- tura umand era polneva, prin intrupare
natura divind nu e afectalé cu nimic intrucit are loc in afara pacatului si tot ce este in afara de
pacal e bun si frumos%?, Prin aceste argumente, Sfintul Grigorie demonstreaza ci Logosul s-
a nak scut om, deci, s-a intrupat.
2. Realitatea sufletului rational in persoana Logosului intrupat. Apo- linarie stirbea
integritatea firii umane a Mintuitorului inlocuind sulletul rafional cu Logosul divin.
Sfintul G rigorie il combate > sustinind realitatea sufletului rational in unica persoana
divino-umand a Mintuitorului.
Ca si Origen 35, el arata ci tocmai prin acest clement al naturii ome- nesti s-a facut legdtura
intre Logosul divin $1 trupul omenesc. Astfel «Trupul este un element greu, solid si jn
potriva, inteligenta e un- clement spiritual invizibil si fara forma. C: = dintre acestea ar
putea fi gasit mai propriu pentru unirea cu Dumne zeu? Cel gros si pia aintese, sau cel
invizibil si fara sigur ca este: «Cel invizibil si fara forma».
Realitatea sufletului in persoana Logosului intrupat se impune cu aceeasi necesitate ca si
realitatea trupului, céci numai asa putem avea garantia invierii noastre intrucit, la inviere,
Hristos a unit pen ; nicie cele doud elemente care se despartisera, zice Sfintul Grigorie:
«Caci Acela care, sufletul cel luat de EL propriul Jui trup prin pute Sa amestecaté cu fiecare
din acestea la prima inteemire, Acelasi a unit substanta spiritualA cu cea
» zice: ‘udit cu firea paminteasca. Dim-
forma?» 34 Raspunsul de-
larasi si-] uneste cu
sensibila intr-un mod mai He
neral,-incepulul ducind in chip logic la bun sfirsit» 35
firi unite: cea diving si cea
adar in persoana lui Hristos sint doud uinand intreaga, t
cu Wup real si suflet rational.
EVERY Inirea jin ilor
consecinfele uniunii ipo
statice, — 1. Relaliv la modul unirii celor douk firi, Sfintul Grigorie.
loti Parintii
Aa oltfal de allied
rs de levis
Antirrheticus
ini Apoline
1, 1G, MLV, 1237 BC, apud Curs de firistologie, es
55. Sf. Grigorie de Nisa, Marele euyint catchetic, XVI, col, 52 cb,
torand CON IN M, IANA &
556 Doc
folosind termeni care nu Si
secolului al [V-les, in general, este nesigur, suficienti 3°.
ti termeni erau folositi si de ceea ce epte ati de fiecare dupa cum ! alta. Sfintul igori Jisa, desi
nu-si pro- demonstreze cum s-a unit firea divind cu cea umana in per- intrucit considera cd
aceasta lucrare este mai pre- sus de puterile noastre de intelegere *8, face totusi analogii cu
unirea dintre suflet si trup, sau dintre flacdré si luminare, prin care explica modul de unire
al celor doua firi. Ele sint ‘unite fara amestecare, dar ne- despartite in acelasi timp. El arata
cd natura divind nu are vreo acti- ne distrugdtoare asupra firii umane ca focul asupra
materiei pe care o arde a, cu atit mai mult, nu trebuie gindit c4 natura divind nu poate
exista fArd cea omeneascd, precum nu poate exista flacdra fara materie. Anal ogia indica o
relatie de coexistentA nu si una de interschimbare.
totdeauna c
Multi dirtre inseamna ca in apart J pune
Apolinarie 7,
• penei
soana Mintuitorului,
Astfel, Sfintul Grigorie spune: «Caci, precum la o lampa se vede focul cuprinzind materia de
sub el, iar ratiunea deosebeste $1 flacdra si materia
in fapt, nu e cu putintéa si despartim una de alta si sa araté de materie, ci ambele sint
impreund (nimeni insa sta sA nu aplice in cazul unirii firilor insusirea distru- gatoare a
focului, si numai ce e propriu si cuviincios, iar ceea ce e im- propriu si neconvenabil si
lepede), tot astfel, dupa cum vedem flacdra pe de o si, pe de alta neinchisé in materie, ce ne
impiedica a admile o oarecare unire si apropiere (Evwotvriva xat noooeyioeyBiopey) a
naturii divine de cea umanai si, in aceastA unire, si pdstram ideea cuvenita
care arde, dar, aratam flacéira - din exemplul
a avind convingerea ca Dumnezcirea este nemarginita,
Dumnezeu, unit cu omul?» 8? loate ef firile s-au unit, raminind nedespartite pentru
vesnicie, ‘eare intre ele este imposibil de conceput datorila naturij lor di- una prea
stralucitoare, iar alta muritoare $i supusa stricaciunii 4°. nu admite ec amestecare, cu atit
mai mult nu admite tran- Ol unei naturi in alta 4!. Prin pee pe baza minunilor, Sfintul
Grivorie afirma cu certitudine unirea firilor in mod neamestecat si totusi nedespartite,
respingind fin mod expres transformarea unei firi in alta. Atitudinea sa oscilanté uneori,
care se vadeste din folosirea terme- xplicabili si scuzabila ftntrucit problema va fi lamurita
abia ce lea. la Sinoadcle ecumenice al I1I-lea si al [V-lea.
oO ume ferite:
dac
de hriste
termeni ¢
¢ (XI). at
levine
Tn
“Pentru
Mic
catehetic, AI, col.
algo de Nisa, M
41 D. in sensul antic al cuvintului (opait).
40. 44h. 4l. des di * Tl, tradi de A, Degert, Paris, 1903, pp. 459,
A 3 Catholique’, VIT,
ii4i
calan aate
9 SFINTUL GRIGORIE DH NISA DESPRE INTRUPA
Dintre conseci
la Sfintul oo c in persoana Loge a) a hats area ins in hristologia Sfintilo
tele uniunii ipost m wunicarea insusirilor si thdumne ui.
at
Sfintul ees ¢ de Nisa a are susirile care apartin unei firi din p
IF sa fie atribuite si celeilalte firi numai Luate in abstract, adici privite fecare
rile isi au proprietatile lor de natura din veci, nepadtimitoare, lucratoare; c muritoare. Una
il inviazi pe Lazar, alta il alta flaminzeste; una creeazd universul prin cuvi una straluceste
de slava, alta e seins i de ct lie; ° alta primeste lovituri. Loviturile sint ale robul iar cinstirile
sint ale StApinului in jurul cadruia se a
int
Privite insa in concretul personal, prin unirea toate insusirile — lucrari divine si. omen
devin comune fieciirei firi, se comunica asupra Sa loviturile robului, iar robul se slav De
aceea se spune «crucea slavei Domnului» si- c4 Domnul lisus Hristos se aflA in slava lui Dut
Acelasi adevadr il exprima Sfintul Gri; gor «Cum cel sublim se priveste in umilintA fara a pie
Cum Dumnezeirea unila (é@unmhaxeroa) cu natura 0 si Dumnezeu este»! 44,
Se Bee ie ae : es 42. Sf. Grigorice de Marele cuwint catehetic, KI, 4! 48, Contra tii
V. col. 705 ABCD:
ratiunea si simfurile, dar amest
in limitele si proprietitile sale, ci e
1
Proprietatile trupe si ale Dumnezeis
tinoele, cit agtunect cint se
Cineva inte
creat in ultiy
vremori. ‘Tropul e¢ de natura
nu este creatorul celor
nici Dumnezcire
n{a mori consider pe cel miile, Cine oboseste pe ceea ce e striipuns Acestea sint evidente cl
afli Stipinul, jar
ar explica
cinstirile sint ale Stapirului in jurul prin leeitura firease:
wal “op
teepa) ambele serii de evenimente (lovitu loviturile robului iar robul slivi
cinstirile) devin comune
Stipinului. De aceea se spune ,¢
nului® yi ,toati limba r+ Tisus Hristos se aflii in slava Jui Dumnezeu in cea mai mare parte
dupa
44. Marele
Curs de hristologie, p. 24),
evvint catehetic, XXXTV, col.
18 Doctorand CONSTANTIN M, IANA 16 himbare de esenta a firilor. nala fara o realitate
reali de calitati firi impart? iseste firii firii omeneti» *.
intrupat. — Ca nz Sfintul Grigorie de Nisa afirma cind spune: «Dumne eu nu s-ar fi aratat
facut trup; trupul omenesc pe care l-a stos si Domn» 4G.
x nu aduce me o scl ste doar o c j
Communic
aqets
ale cic
t im per
dumnezeiasca, este insusi se exprima:
simturile, dar ame
ie in limitele si
erior» 47
wea 44 Mal il
viel
n-ar
Miva de care
2eiril este in ‘ea fl f
umne
cunoscut-o: on:
n-a
mentiune**. Hristos este de o im- mn
lui
persoana
in-
indu
Zeita Sfintului i
intrucit, prin m am mai spus, in conceptia
T 1 3 Metrenit, ‘Teologia Isidor Todoran gi Pr. Petreul4, Teologia D
lui Eunon
lui Apolinarie, 42, P.G., XLV,
yrhelicos contra
Petreuta CD;
Pr ok.
col. GOT
A.
P.G. A. Michel, of.
XLVI,
I] SFINTUL GRIGORIE DE N
SA DESPRE INTRUPARE dg
scopul intrupdrii indumnezeirea omului >, oo S-a amestecat (xatent, x
exprima el: prin amestecul
id smulsd de la
Aga cum . cu Pusat noastra ca
este se
mM
numal
se indumn niru el, ci
pentru ca omul ceea ce a realizat Hristos pe
prin colaberare cu harul, spre atin parii Logosului divin. Cici Dumnezeu «a miu -pentr ucel
ce ce dupa virtute,
fie supusad vreunei nec
impotri vointei Fericire: douad né j
Si sa
o alraga
ace€ea Ca
care
lui Dumnez
« ampls dezvolti cauzelor intrupaérii, lui ‘Dumnezeu manifestindu-se in relatiile Sale cu
asemenea $i drepte
de concep platonicé despre divinita oe iternicie si tot ce
este
para, cu Mintuitor ea umana
ap
divino-uman a Logosulul
persoar trup real Modul in
avind
asemenea unirii dintre amestecat LSONY AS
Sinodul al I
Calee e-
ite urmarile uniunii ipostatice: comu-
nicarea firii omenes 3 at, Oo sin-
eura inchinare lui i Sfinta Fecioara Mari adevarat
Niascdtoare de Dun nnezeu; primele doud urmari sint dezvoltate pe larg. omenesti in
persoana lui Hristos este premiza si
Soames e tuturor oamenilor, care se realizeaza in mod per- sonal ‘prin colaborare cu harul
acordat prin Sfintele Taine. Acesta este si scopul intruparii prin care omul este creat a doua
oara spre fericirea vesniea. Dogma hristole trucit ea constituie de irit si Biseri din intruniti
ririle Conferintei rer Abeba (15—21 ianuarie intrupare este
Prin tuturor ca fil ai acelui
noastre in- Ortodoxa
a atentie in zilele ropiere intre Biseri (necalcedoni ene), dup&i cum se reprezentanti ai
celor doua a, precum si din hota- Vechi Orientale de la Addis
merita o deos doctrinara de ap Vechi Oriental comunad a teologilor in 1964 la Aarhus in
Danema zentantilor lor 1965) int reafirmata unitatea neamului omenesc, egalitatea Tata si
ca frati ai Celui ce din dragoste pentru
Ws ive |
constala declaratia
Biserici,
r= C3
ei coborit lui Hristos are un rol deosebit in lumea contem- dare *, continuind opera
pacificatoare a divinului sau I ing cintau imnul cerese al dragostei
oameni. plica pentru
St tine pentru Pa ace,
lucru a Comisiei 1 Conferintei Cr
la sesiunea de cad
a avut loc la Leningrac tre 8 si 10 apri If tema principalad a «Intruparea Jui Hristos
spunderea comunita ii pentru lume» *”.
“s. PH. Ortedoxe Orie in Ortodexa
Ag. Gh. Soare, Luer la Leningrad (8—10 aprilie in ,fiserica Ortodoxa LXXXIT (1965), 9.
j:%'§éi'iIiiiiI
mparatului Justin controversele h atmosfera incor
cheie perioada de cristali
zatorul hristologiei ort si singurul c reusit sé pund capat pentru un timp, cel putin pe
speculatiel : logice dogmati nesfirsitelor disp dintre meonofiziti si ieni pe
de o parte si cEtogd siderat teolc la dezbatenic: pastrarea unita Disputele te ol
ales din cauza dului de Ja ‘C interpretau in sint legate de act ale veacului al V Sfintului Chiril
si
cu cele ale t realizarii interesante
sl pe de alta parte al imparatului fa
din vremea sa,
In gene I el
teolc
ho
, Leontiu de elor teol iti au s Jumnezeu din iubire
de pina la el
adevé
fata
Hristos a fost s-a facut timp si
om
irea int
Ac luerare
toemitad sub tndrum 1. Fr. Loo: Buch: Das
area P. Coman, care a
si
Leontius die gleichna
Erstes Leben und d e des Leontius von 3 9. Pr. Prof. 1. G: Coman, de ‘Mili ialagte: P- R. Devre
Le de Ry in ,Revue des sciences reli¢ 10-a an