SĂ DUSE DREACU’ SOCRU’ MARE…

Autor: Nicolaie Dincă

— Bă fraților, voi știți cum a beut fiu-meu ăsta până pă la vreo 24 dă ani? Vă spun drept, a beut dă
răbdau boii dă sete, cum se zice pă la noi. Cred că nici nu știa gustul apei, ce mai. Într-un an mi-a băut
toată zeama din tescovină, că vinul îl dusesem la văru-meu Gheorghe, că trăgea mama să moară și m-
am gândit că dacă nu ascund vinul, îl bea pă tot fiu-meu Gogu, dă n-am cu ce s-o mai îngrop pă biata
mama. Una peste alta, bea dă uita și numele satului, ce mai. M-am vorbit și eu cu muierea asta a
mea, ne-am gândit, ne-am chibzuit până ne-am împogodit. Am hotărât să-l ducem pe Gogu la
dezalcoolizare, că altfel se duce pe lumea ailaltă de tinăr, dă ne facem de râs în sat, că n-avusărăm
grijă de el, ca părinți.

Zis și făcut. Mai bine nu-l mai duceam, fi-ne-ar capul al dracului, că poate nu mai ajungeam în
situația dă azi. Ei, să vezi tu, măi vericule, că acilișea la spitalu’ dă glumeți, la ăia dă cară apă cu
ciurul, o întâlni pe nevastă-sa asta, că era angajată ca asistentă. Ce făcu asta cu el, ce nu făcu, că-l
zvidui dă beutură. Îl zvidui dăfinitiv, ce mai. Dă cinci ani nu mai bea nici-un strop dă alcool. Nici dă
bere nu să mai atinge. Făcu și școala dă pompieri și e angajat la stat acum. Da’ vezi tu, bă neică, toate
are un preț pă lumea asta. Așa și cu Gogu al meu. Ca să scape dă beutură, ete că să pocăi. Păi da,
adică trecu la ăștia, la aventiști, să dete cu papistașii, ce mai. Că așa este nevastă-sa asta. Acum, dacă
făcu și școală, ajunsă mare pă la ăia, că e un fel de popă de-al nostru. Cică e pastor. Dar eu tot cred
că a învățat să se facă pastor, ca să nu plătească zeciuiala aia a lor, că e zgârcit din cale afară. Nu ți-ar
da un strop dă apă, chit că te vede că mori de sete. Chiar dacă n-ar avea ce mai face cu apa. În schimb
dacă e să apuce ceva, e în stare să apuce cu zece mâini. Cred că seamănă cu tata lu’ mă-sa. Cu socru-
meu, de. Că ăla era renumit în sat. Zicea lumea că e al dracului dă n-are pereche. Era din ăia care dă
cu țărână în dodoașca mă-sii. Așa și Gogu al meu. Păi, uitați-vă și voi, băi fraților, hal dă nuntă. M-a
făcut dă râs în tot satul. N-ai tu o sticlă de beutură pă masă, cu care să-și umezească gâtlejurile
nuntașii. Numai suc și apă e pusă pă masă. Că majoritatea invitaților e aventiști.

—Păi, măi nea Costică, și noi ăilalți, colegii lui și ăilalți care nu sunt adventiști, ce facem, ce bem și
noi? îndrăzni un pompier mai bătrân, Mișu Pleampă, coleg cu ginerele.

—Uite, bă neică, mai la vale câteva case este barul lui Ilie Chiolhan. Mâncăm aici la masă și mergem și
bem la bar. Mă duc și vorbesc eu cu el să treacă tot ce consumați pă o listă și pă urmă plătesc eu
toată consumația. Ce dreacului să mai fac acum?! Trebuie să fac ceva, să fie bine și pentru ăia care
mai și drojdesc la nuntă.

……………………………………………………………………………………………..

A doua zi, pe la ora 16.30, Ionuț al lui Leana lui Mestecău – Pișpirică, după cum îl poreclea lumea,
alerga de-i sfârâiau călcâiele către casa asistentei medicale din sat, Floarea lui Burete. Când a ajuns la
poarta femeii, Pișpirică a început să răcnească din toți bojogii din spatele gardului înalt:

—Tanti Floareeee, tanti Floaree!

După vreo câteva minute femeia a ieșit la poartă îmbrăcată, ca pe acasă, cu un capot înflorat:

—Ce-ai, mă Pișpirică, de strigi ca apucatul? Ce s-a întâmplat?

—Tanti Floare!… tanti Floare!… hai repede, că să duse dreacu’ socru’-mare!... îi răspunse copilul
răsuflând sacadat din cauza efortului făcut.
— Care socru-mare, măi?... Nea Costică al lui Potaie?!

— Da, tanti Floare! Muri la bar la nea Ilie Chiolhan.

— Păi de ce?

— Păi cică aseară la nunta lui Gogu, a lu’ fiu-său, toți oamenii care nu erau papistași sau aveniți din
ăia, și care vrură să bea băuturi cu alcool, fură trimiși de nea Costică la barul lui nea Ilie, ca să bea
acolo pă caiet, că plătește astăzi nea Costică.

— Ei și?!

— Păi, zice că Gogu, ginerele, după ce strânse darul, își luă mireasa și toți banii de la nuntă și plecă,
lăsându-l pe nea Costică cu ochii în soare.

— Așa, și???!

— Păi aia e, că nea Costică să duse la nea Ilie la bar, ca să vadă câți bani are să dea pentru beuturile
consumate de nuntașii care nu erau aveniți din ăștia…

— Adventiști.

— Ei, așa cum le zici matale.

— Bun, și?!

— Păi, nea Ilie scose caietul și i-l arătă lu’ nea Costică, și î-i spuse că au beut oamenii ăia de aproape
de cincizeci de milioane.

— Păi, și ce?!

— Ei, când află, bietul nea Costică căzu din picioare, făcu infract și muri. Și atunci muma mă trimise
la matale să te chem, ca să vii până acolo, ca să vezi matale dacă nea Costică e mort dă tot sau să
preface, că când plecai eu încoace nu mai bâțâia deloc.

— Aha! Hai că mă schimb și vin imediat. Auzi, măi Pișpirică?!

— E?! îi răspunse năzdrăvanul cu o jumătate de gură.

— Dar pe fiu-său, pe ginere, nu-l sunară să-l anunțe?

— Ba-l sunară, tanti Florico, da’ nu răspunse nici de-al dracului.

— Halal!