Poți sau nu poți decide asupra vieții unui copil nenăscut?

Practica avortului atât în circumstanțele căsătoriei cât și în cazul relațiilor extramaritale și pur
întâmplătoare poate fi considerată drept o crimă împotriva vieții umane în general, iar în
particular asupra copilului, deși această practică a fost întâlnită pe tot parcursul întregii istorii a
omenirii asemeni unei practici verosimile, justificată de cei mai mulți dintre reprezentanții
umanității. De notat este însă faptul că, deși secole întregi avortul era văzut ca o crimă sau ca o
faptă care ar trebui pedepsită, acesta a fost totuși o cale pe care multe tinere au ales-o.

Prelucrând și asimilând date istorice, vom afla că primul text penal privind avortul se regăsea în
textele asiriene, acolo unde femeia care alegea calea avortului era “pedepsită prin tragerea în
țeapă, urmată de neîngăduirea înmormântării ei; dacă femeia murea în urma avortului, cadavrul
ei era supus aceleiași pedepse”.

În renumitul său jurământ, care a constituit norma de conduită medicală de-a lungul epocilor,
Hippocrate interzicea practica avortului “ nu voi da nimănui un medicament care să-i provoace
moartea și nici nu voi sugera o asemenea intenție. De asemenea, nu voi aplica vreunei femei un
pesar abvortiv” (Dan Oprea, Fil avort, pag. 36).

În momentul în care lumea a început să fie la zi cu apariția creștinismului, avortul se asimilează

tot mai mult cu ideea de crimă și repercusiunile societății se dovedesc a fi în număr tot mai mare:
o persoană care recurge la o asemenea acțiune nu poate primi o pedeapsă decât la fel de
dureroasă ca cea a ucigașilor.

În zilele de astăzi, când avortul este legalizat acesta devine o problemă mai gravă din punct de
vedere al moralității și al eticii decât o problemă juridică. Adevărul este că odată cu dezvoltarea
științei și a metodelor prin care se poate produce avortul, acesta ajunge la îndemâna oricui
dorește, fenomen care afectează natalitatea la nivel mondial. Spre exemplu, o statistică privind
raportul avorturilor raportate oficial în întreaga lume față de mărimea populației, pe țări, în
intervalul 1921-2015, arată că în Rusia procentul de avorturi se ridică la 142,9%, în România
acesta atinge pragul de 117,1%, în Estonia acesta ajunge la 99,7% în vreme ce în Portugalia și în
Guam ajunge la 1,4% respective 1,3%.
Avortul a fost legalizat în România la finele anului 1989, iar legea ne vorbește clar despre cum ar
trebui să decurgă un avort în limite legale și cine este posesorul dreptului de a derula o astfel de
intervenție.

Prin prezentul proiect de cercetare dorim să aducem la actualitate o problemă destul de sensibilă
pentru populația României, mai degrabă un subiect care este considerat încă tabu, un subiect
despre care unii dintre noi află de la părinți, de la profesori iar în cel mai grav caz, pe propria
piele. Extrem de multe tinere apelează la această opțiune din motive foarte personale.
Multitudinea acestora ne-a pus niște semne de întrebare la care dorim să găsim răspunsurile
potrivire.