Receptori

Molecule informationale

 Mesagerii chimici denumiti si molecule semnal

 Transmit mesajele intercelulare

 Sunt produşi de o anumită celulă ca răspuns la un stimul specific şi sunt transmişi unei
celule-ţintă care recepţionează semnalul prin intermediul unui receptor specific generând
un răspuns

 În cazul sistemului nervos, aceşti mesageri chimici sunt denumiţi Neurotransmiţători

 Sistem endocrin- Hormoni

 Sistem imun- Citokine

 Alti mesageri: retinoizi, eicosanoizi, factori de creştere

 În funcţie de distanţa dintre celula secretoare şi celula ţintă mesagerii sau semnalizarea
poate fi clasificată astfel:

 Receptorii şi transducerea semnalului

 Receptorii sunt proteine conţinând un situs de legare specific pentru un singur mesager
chimic şi un alt situs de legare implicat în transmiterea mesajului

 Al doilea situs de legare poate interacţiona cu o altă proteină sau cu ADN.

 Receptorii pot fi:

 A. Membranari care străbat membrana celulară şi conţin un domeniu extracelular de legare

a mesagerului
 B. Intracelulari- pentru mesagerii capabili să difuzeze în celulă

 Receptorii şi transducerea semnalului

 Receptorii şi transducerea semnalului

 Receptorii hormonali sunt prezenti in diferite zone ale celulei in functie de natura
hormonului:

 1. Pentru hormonii hidrosolubili, care nu patrund in celulele tinta, mesajul strabate

membrana plasmatica datorita interventiei unei proteine receptor integrata in membrana

 Aceasta asigura eliberarea unui mesager secund care transmite mesajul hormonal unor
enzime sau proteine intracelulare = transducerea semnalului

 Receptorii hormonali sunt prezenti in diferite zone ale celulei in functie de natura
hormonului:

 2. pentru hormonii liposolubili care strabat membrana plasmatica, receptorii sunt situati
intracelular, frecvent in nucleu

 Intensitatea raspunsului celular la un mesaj extern depinde de numarul de receptori si de

gradul de ocupare al acestora cu liganzi
Legarea liganzilor la receptori

 Receptorii hormonali sunt intr-o stare dinamica, numarul lor per celula fiind variabil, in
raport cu diferiti factori:

 1. numarul de receptori este reglat de nivelul hormonului în sânge:

 Un nivel ridicat al prelungit al hormonului în sânge diminuă nr de receptori, realizându-se o

desensibilizare a ţesutului la hormonul respectiv = down-regulation

 o crestere a numarului de receptori la o expunere prelungita la hormon = up-regulation

 Un alt mecanism de reglare a nr de R consta in modificarea prin fosforilare, reactie
catalizata de kinaze specifice. Ex: R beta-adrenergic este inactivat prin fosforilare la
resturile de serina ale complexului H-R

 R insulinei si ai STH prezinta activitate proteinkinazica, fiind in acelasi timp si substratul

acestor enzime. Fixarea hormonului la R determina autofosforilare cu alterarea functiei sale

 R formează cu hormonii un complex H-R care prezinta urmatoarele particularitati:

 - se realizeaza prin forte necovalente

 - reactia de formare este reversibila, receptorul putand fi eliberat

 - interactiunea hormon-receptor se caracterizeaza printr-o inalta specificitate, ceea ce

explice interactiunile de mare finete ale hormonilor

 A. Majoritatea R membranari sunt:

 R ai canalelor ionice

 R ai tirozin-kinazei

 R ataşaţi tirozin-kinazei (JAK-STAT receptors)

 R ai serin-threonin-kinazei

 R heptahelicali (cu 7 helixuri transmembranare)etc

 Când un mesager chimic se leagă la un receptor semnalul generat trebuie transformat într-
un răspuns intracelular. Această conversie poartă numele de transducere a semnalului.
 B.Transducerea semnalului pentru R intracelulari

 Cea mai mare parte a R sunt factori de transcriere, proteine care se leagă la ADN şi
reglează transcrierea anumitor gene (proces copiere a informaţiei genetice din ADN în
ARN)

 A.Transducerea semnalului pentru R membranari-mecanisme:

 Fosforilarea R la nivelul resturilor de tirozină= activitate tirozin- kinazică

 Modificari conformaţionale ale proteinelor transductoare de semnal ( proteinele

heterotrimerice G, proteina Ras G monomerica etc)

 Creşteri ale nivelului de mesageri secundari intracelulari

 Mesagerii secundari sunt molecule non-proteice generate intracelular ca răspuns la ataşarea

hormonului care continuă transmiterea mesajului

 Exemple:

 cAMP (adenozinmonofosfatul ciclic)

 IP3 (inozitol trifosfat)

 DAG (diacilglicerol)

 Semnalizarea necesită frecvent un răspuns rapid şi o finalizare rapidă a mesajului prin:

 Degradarea mesagerului sau a mesagerului secundar

 Automatic G protein clock

 Dezactivarea kinazelor transductoare ale mesajului de către fosfataze etc

  Receptorii ionotropici sau ai canalelor ionice

 Receptorul acetilcolinei

 Acetilcolina, Ach este un neurotransmiţător care acţionează pe R nicotinici pentru Ach de

pe membrana plasmatică a anumitor celule musculare

 Ca răspuns la potenţialul de acţiune, Ach este eliberată din terminaţiile nervoase şi

sechestrată în vezicule în vecinătatea zonei active a membranei presinaptice

 Ach difuzează spre fanta sinaptică pentru a se lega de R nicotinici membranari de pe

celulele musculare

 Cascada de evenimente va antrena contracţia fibrei musculare

 Căi de semnalizare a receptorilor ionotropici

 Receptorul pentru acetilcolina

 După ce încetează secreţia de Ach, mesajul este terminat prin:

 acţiunea acetilcolinesterazei, enzimă localizată pe membrana postsinaptică, ce scindează

Ach sau prin

 difuzia Ach înafara spaţiului sinaptic

 A. Receptorii membranari

 2 grupe:

 1. Receptori înrudiţi cu receptorul adrenergic:

 - R pentru catecolamine
 - R pentru Ach de tip muscarinic

 - R pentru serotonină

 - rodopsina (receptorul din retină )

 Receptorii pentru catecolamine

 Receptorul beta-adrenergic

 Proteină transmembranară

 N-terminal cu 2 lanţuri oligozaharidice legate de 2 resturi de Asn

 7 segmente helicoidale, hidrofobe, transmembranare, paralele între ele

 Aceste segmente formează trei bucle extracelulare şi trei bucle intracelulare

 Segmentul N-terminal este extracelular, iar segmentul C-terminal este intracelular;

fosforilat la resturile de serina de o kinaza specifica

 Situsul de legare a hormonului, H este situat pe faţa externă a R format dintr-un buzunar
localizat intre elicele transmembranare

 O buclă intracelulară participă la transducerea semnalului extern prin intermediul proteinei

G

 Receptorii pentru Ach de tip muscarinic

 Ach utilizează două tipuri de R: nicotinici, sensibili la nicotina şi muscarinici sensibili la

muscarină

 Cei de tip nicotinic mediază actiunile Ach la nivelul joncţiunilor n-m, fiind implicati în
contracţia muschilor striati
 Cei muscarinici de tip M1, M2 şi M3 aparţin familiei de R cu 7 segmente helicoidale
transmembranare

 Au rol în transmiterea interneuronală a mesajelor, contractia muschilor netezi, secretia

endocrina si exocrina a unor glande

 A. Receptorii membranari

 2. Receptori cu activitate protein-kinazică tirozin-specifică

 În funcţie de secvenţa de aa, structura tridimensională sau similitudinea liganzilor sunt

divizaţi în 4 clase:

 - subclasa 1: receptorul factorului epidermal de creştere (EFG)

 - subclasa 2: receptorii insulinei (IGF-1)

 - subclasa 3: receptorii factorului de creştere ai fibroblaştilor (FGF)

 - subclasa 4: mai multe tipuri de R

 Receptorul insulinei

 Receptorii pentru insulină sunt glicoproteine cu greutatea moleculară de 340.000 de daltoni

 Ei sunt heterotetrameri şi sunt formaţi din:

- 2 subunităţi α,
- 2 subunităţi β

 Subunităţile se leagă între ele prin punţi disulfurice (S-S)

 Subunităţile alfa (α) se localizează extracelular, glicozilate şi prezinta o singura regiune
bogata in Cys

 Subunităţile beta (β) penetrează membrana celulară; au capătul N-terminal extracelular, un

segment transmembranar şi capetele C-terminale în citoplasmă

 Un receptor fixează câte o moleculă de insulină la capătul N-terminal al fiecărei subunităţi

α, ceea ce însemnă că un R insulinic fixează două molecule de insulină.

 Manifesta activitate protein-kinazica după ocuparea situsului extracelular cu ligand

 Această activitate este localizată în două domenii intracelulare ale lanţurilor beta

 Autofosforilarea se produce la două resturi de Tyr ale lanturilor beta cu cresterea eficientei
ca protein-kinază

 Aceasta va determina fosforilarea unei proteine intracelulare care exprima in final

raspunsul biologic la impactul hormonal

 Activitatea protein-kinazica tirozin-specifica este prezenta la R care au rol in cresterea si

diviziunea celulara

 Receptorii nucleari

 Sunt R hormonilor steroizi şi tiroidieni, în general ai hormonilor hidrofobi care traverseaza

usor membrana celulară

 Primul receptor nuclear (NR) a fost identificat biochimic in 1960 si este cel pentru estradiol

 Superfamilia R nucleari, din punct de vedere evolutiv, a fost divizata in sase subfamilii
diferite

 Cea mai extinsa cuprinde R hormonului tiroidian (TR), R acidului retinoic (RAR), R
vitaminei D (VDR) si R activator al proliferarii peroxizomale (PPAR), precum si alte
orfanide
 A II-a subfamilie contine R retinoidului X (RXR), factorul de transcriere pentru promoterul
ovalbuminei de galinacee (COUP), factorul 4 nuclear hepatocitar (HNF-4), R testicular
(TR2), R implicati in dezvoltarea ochiului, TLX (tailles related receptors) si PNR
(fotoreceptor – R nuclear specific).

 A III-a subfamilie este formata din receptorii steroidieni si receptorii de tip estrogenic
(ERR)

 Subfamiliile IV-VI contin receptorii orfanidici de tipul clona B-NGF indusa (NGFI-B),
factorul 1 steriodogenic / factorul 1 Fushi – Tarazu (FTZ- 1/SF-1) si factorul nuclear al
celulei germinative (GCNF)

 Mecanismul de actiune al receptorilor nucleari

 A. Ligandul poate fi generat in trei moduri diferite:

 1. ligandul activ este sintetizat intr-un organ endocrin clasic si patrunde in celula.

 2.ligandul poate fi generat pornind de la un precursor sau prohormon situat in celula tinta.

 3. Ligandul poate fi un metabolit sintetizat in celula tinta.

B) Exista si cai alternative de activare ale receptorilor nucleari independente de ligand

 Unii receptori sunt activi constitutional in timp ce activitatea altora este modulata in
principal, de exemplu, prin fosforilarea mediata de hormonii si factorii de crestere care
stimuleaza diferite cai de transducere a semnalului.

 Domeniile structurale ale receptorilor nucleari

 A/B = domeniul modulator ce cuprinde un situs de activare a transcriptiei independent de

fixarea ligandului;

 C = domeniul de legare a ADN-ului, compus din 2 module : pentru Zn si o extensie C-

terminala (CTE), implicata in recunoasterea locului de legare a ADN-ului si dimerizarea
receptorilor nucleari ;
 D = regiunea balama ce permite o rotatie intre domeniile C si E pana la 180o; acest
domeniu interactioneaza cu co-represorii ;

 E = domeniul de atasare a ligandului ce indeplineste numeroase functii: fixarea liganzilor,

dimerizarea receptorilor, interactiunea cu proteinele de soc termic, localizarea nucleara si
activarea transcriptiei dependenta de ligand;

 LBD – domeniul de atasare

a ligandului

 Este un domeniu multifunctional care, pe langa atasarea ligandului, mediaza homo-si

heterodimerizarea, interactiunea cu proteinele dependenta de ligand si, in unele cazuri,
represia transcrierii hormon – reversibile

 Contine doua regiuni bine conservate: un motiv –emblema sau Ti si motivul AF-2 al
capatului C-terminal responsabil pentru activarea transcrierii dependenta de ligand

 Analiza cristalografica a LBD a identificat 12 regiuni de alfa-helix (H1—H12). Intre H5 si

H6 exista o structura de tip beta. Structurile legate sunt mult mai compacte decat cele
nelegate, dupa atasarea ligandului producandu-se modificari conformationale

 DBD – domeniul de legare

a ADN-ului

 Reprezinta domeniul cel mai bine conservat al R nucleari ce confera abilitatea de

recunoastere a secventelor-tinta specifice, precum si de activare a transcrierii genelor.

 Contine noua cisteine si alte reziduuri cu afinitate inalta in legarea ADN-ului, doua portiuni
de zinc finger formate din 60-70 aminoacizi alaturi de CTE (COOH-terminal extension) cu
asa-numitele cutii T si A

 HRE-elemente de raspuns hormonal

 R nucleari regleaza transcrierea prin atasarea in genele-tinta de secventele ADN-specifice

denumite HRE
 Desi unii R monomerici se ataseaza unui singur motiv hexameric, majoritatea receptorilor
homo-sau heterodimerizeaza

 DBD – domeniul de legare a ADN-ului

 DBD-ul reuneste doua helixuri. Primul, incepand cu al 3-lea reziduu cisteinic, helixul de
recunoastere, leaga ADN-ul intrand in contact cu baze specifice

 Al II-lea, ce cuprinde capatul –COOH al celui de al II-lea zinc finger, formeaza un unghi
drept cu helixul de recunoastere. In cazul RXR, s-a identificat si un al III-lea helix in CTE

 Schema de functionare a receptorilor nucleari

 In absenta ligandului, NHR sunt deja fixati la ADN, iar capacitatea lor de transactivare e
inhibata de recrutarea co-represorilor si, indirect, a histonelor dezacetilate

 Transcriptia e blocata din cauza compactarii cromatinice. Se formeaza un complex de co-

activatori ce decondenseaza cromatina si permite initierea transcrierii
 C=domeniul de legare a ADN-ului
 E=domeniul de atasare a ligandului

 Receptorii hormonilor tiroidieni.

Inhibitia dominant negativa a axului
hipotalamo –hipofizo – tiroidian

 Generalitati despre rezistenta tiroidiana

 Secretia tireotropinica (TSH) si, prin urmare, a hormonilor tiroidieni, tiroxina (T4) si
triiodotironina (T3), este reglata printr-un mecanism de feed-back negativ, declansat de
legarea lui T3 la propriul sau receptor situat in nucleul celulelor tireotrope ale glandei
pituitare anterioare

 Elementele de baza in reglarea functiei tiroidiene

 TRH= tireoliberina. Sinteza de TRH e reglata direct de hormonii tiroidieni.T4 este produsul
de secretie predominant al glandei tiroide, cu deiodinare periferica (T4 T3) in ficat si
 rinichi suplinind in proportie de 80% T3-ul circulant. Atat T3 cat si T4 inhiba sinteza si
eliberarea de TSH. T4 este rapid convertit la T3. SRIH = somatostatina

 Rezistenta la hormonii tiroidieni

 Reprezinta o patologie rara, in general familiala, cu transmitere autosomal - dominanta

care, din punct de vedere biochimic, se caracterizeaza prin:

 cresterea nivelului sangvin de hormoni tiroidieni acompaniata de

 o secretie de TSH inadecvata (independenta de feed-back-ul negativ sau inhibitia

dominant-pozitiva)

 Se disting 2 forme majore de rezistenta: generalizata (GRTH) si hipofizara (PRTH).

 Receptorii hormonilor tiroidieni (TR)

 Receptorii tiroidieni au fost clonati in 1986 si au fost relevati ca omologi celulari ai unei
oncoproteine retrovirale aviare, c-erbA

 Codificarea lor deriva din 2 gene, c-erbA alfa si c-erb A beta, cu multiple izoforme (58).
Genele de pe cromozomii 17 si 3 genereaza fiecare molecula de TR-alfa, respectiv TR-beta
cu similaritati structurale si secventiale substantiale

 Fiecare gena produce doua izoforme alfa-1 si alfa-2; beta-1 si beta-2 prin splicing
alternativ.

 Receptorii hormonilor tiroidieni (TR)

 TR alfa-2 predomina in SNC, miocard, muschi scheletic, TR beta-1 in ficat si rinichi, TR

beta-2 in hipofiza si hipotalamus (11). C-erbA alfa-2 se ataseaza la nivelul elementelor
responsive specifice (TRE), dar nu leaga T3 si este forma cea mai abundenta in creier
 Cea mai comuna forma a RTH cu transmitere dominanta, se caracterizeaza prin defecte
minore ale unei alele a genei TR beta, venind in contradictie cu indivizii la care pierderea
completa a unei alele a TR-beta nu modifica fenotipul TRH-ului.

 Antagonistii hormonilor tiroidieni

 Prezinta utilitate clinica in statusul de hiperhormonemie tiroidiana, precum si in alte

conditii

 S-a sintetizat acidul 3,5-dibromo-4- (3 ‘,5’-diizopropil-4-hidroxifenoxibenzoic) cu

slaba activitate de agonist al TR beta si fara proprietati de agonist pentru TR alfa si
care blocheaza legarea T3 la TR, atat prin diminuarea efectului pozitiv al T3 la nivelul
elementelor de raspuns (TRE) specifice ale hormonilor tiroidieni, cat si prin reducerea
raspunsului represor al T3 asupra TSH beta in culturile de celule

 Terapia curenta pentru hipertiroidism are efect de blocare la mai multe nivele: al descarcarii
hormonilor tiroidieni de catre tiroida, al conversiei periferice a hormonului T4 la T3 si al R
beta-adrenergici

 Blocarea eliberarii de hormoni tiroidieni necesita mai multe saptamani pentru ca

hormonemia obtinuta sa se exprime clinic

 Similar, efectul blocarii conversiei T4-T3 si a raspunsului beta-adrenergic este incomplet.

In schimb, antagonizarea directa a TR amelioreaza atat timpul cat si raspunsul incomplet al
beta-blocantilor. Studiile precedente nu au relevat un antagonist deplin al TR

 Amiodarona-antagonist TR

 Amiodarona, antiaritmic cardiac si metabolitul sau dezetilamiodarona au fost prezentati ca

avand activitate antagonistica pentru TR. Nu blocheaza atasarea T3 la TR, in vitro, iar
inhibitia raspunsului mediat de hormonii tiroidieni in vivo este necompetitiva si poate
interesa transportul T4 prin membrana celulara

 In plus, este toxica celular la IC50. Dezetilamiodarona functioneaza ca inhibitor competitiv

al legarii T3 la hTR alfa si non-competitiv in atasarea T3 la hTR beta, in vitro si blocheaza
 interactiunile TR cu proteinele coactivatoare, proteina-1 de interactiune cu receptorii
glucocorticoizilor (GRIP1)

 Receptorul pentru TSH

 TSH-ul cuprinde doua subunitati diferite (alfa si beta) legate necovalent. In timp ce
subunitatea alfa glicoproteica este identica pentru LH, FSH si CG, subunitatea beta este
specifica pentru fiecare din acesti hormoni, influentand capacitatea de legare si actiunea
hormonala

 Gena pentru TSH-beta este localizata pe cromozomul 1p22. Activitatea biologica necesita
heterodimerizare. Reziduurile C19 si C105 ale subunitatii beta sunt implicate in
interactiunea cu subunitatea alfa, avand rol in mentinerea integritatii structurale a moleculei
de TSH, esentiala pentru legarea receptorului si activitatea biologica.

 Receptorul pentru TSH hipotiroidismul central

 Hipotiroidismul central se datoreaza atat sintezei scazute de TSH cat si TSH-ului cu

activitate biologica improprie

 Uneori, cresterea concentratiei plasmatice a TSH-ului aberant poate compensa activitatea

biologica neadecvata sau concentratia TSH-ului plasmatic in prezenta altor hormoni
glicoproteici e practic nedetectabila

 Inactivitatea completa a TSH-ului la hipotiroidieni poate fi consecinta unei mutatii

Gly29Arg in regiunea subunitatii beta a TSH-ului implicata in asocierea cu subunitatea
alfa. Au fost descrise si alte mutatii punctuale si deletii care introduc semnale de terminare
premature in genele de codare pentru subunitatea beta, rezultand fragmente TSH inactive

 Mecanismul de acţiune al hormonilor

 Funcţiile reglatoare ale hormonilor la nivel celular se exercita prin modularea activitatii
unor proteine (enzime, proteine de transport etc)

 Mecanismul de actiune este diferit in functie de natura lor, tipul si localizarea R; 3 grupe:

 1. Hormonii steroizi; tiroidieni

 2. H polipeptidici si catecolaminele

 3. H ce actioneaza prin R cu activitate protein-kinazica tirozin-specifica

 1. Hormonii steroizi şi tiroidieni

 R acestor hormoni sunt localizaţi în nucleu.

 După formarea complexului H-R, acesta actioneaza asupra HRE activând sau inhibând
transcrierea unor gene

 Efectul inductor al acestor hormoni are consecinţe asupra organismului întreg

 Hormonii tiroidieni, pe lângă sinteza unor proteine specificate de genele nucleare, au

capacitatea de a acitiva şi sinteza unor proteine codificatea de genomul mitocondrial, cu rol
important în procesele de oxido-reducere

 1. Hormonii steroizi şi tiroidieni

 2. Hormonii polipeptidici si catecolaminele

Sistem transductor

 Activat de formarea complexului H-R; alcătuit din:

 A. Sistemul de cuplare (proteinele G) al H-R cu B. sistemul efector (adenilat ciclaza)

 C. Mesagerii secunzi (cAMP)

 D. Proteinele-ţintă ce determină răspunsul biologic

 Receptori cuplaţi cu proteina G- GPCR

 A. Sistemele de cuplare

 Au rolul de a cupla complexul H-R cu un sistem efector

 1. Proteinele G

 Proteine membranare care leaga GDP sau GTP

 Heterotrimere: α (contine situsul de legarea al GDP), β, γ

 GDP-αβγ= forma inactiva a proteinei; cH-R actioneaza asupra pG inactive pe care o

activeaza

GDP-αβγ GTP-α + βγ

 Proteina G Proteina G

 inactiva activa

 Gs-activeaza adenilat-ciclaza (AC) generatoare de cAMP

 Gi- inhiba AC cu scaderea cAMP în celulă

 Gp- cupleaza cH-R cu sistemul efector al fosforilazei C ce determina formarea DAG si IP3,
mesageri secunzi

 Gt cuplata cu rodopsina=transducina

 A. Sistemele de cuplare
Monoxidul de azot

 Sistem de cuplare al c H-R cu sistemul efector al guamilat-ciclazei citoplasmatice

 NO sau EDRF (endothelium- derived relaxing factor), hormon paracrin pt celule, factor
reglator al presiunii sangvine, mediaza citotoxicitatea, implicat in neurotransmisie

 A. Sistemele de cuplare
Monoxidul de azot

 Sintetizat pe seama Arg, cu participarea NO-sintetazei

 Activeaza in celulele-ţintă GC-aza citoplasmatica, iar cGMP format mediaza relaxarea

muschilor netezi
  B. Sisteme efectoare

 Genereaza mesagerii secunzi intracelulari

 3 sisteme:

 Adenilat ciclaza

 Guanilat ciclaza

 Fosfolipaza C (PLC)

 B. Sisteme efectoare
Adenilat ciclaza

 Prezenta in toate organismele; in membrana plasmatica (pe fata citoplasmatica); cuplata cu

proteinele Gs sau Gi

 Gs, prin subunitatea αs activeaza AC-aza cu cresterea cAMP

 Gi, prin subunitatea αi reduce [cAMP]

 B. Sisteme efectoare
Adenilat ciclaza
 Hormonii care activeaza adenilat ciclaza sunt: glucagonul, ACTH, parathormonul,
adrenalina prin receptori P -adrenergici, etc.

 Hormonii care inhiba activitatea adenilat ciclazei sunt: catecolaminele prin receptori a2-
adrenergici, angiotensina II, somatostatina, opiaceele, etc

 B. Sisteme efectoare
Guanilat ciclaza

 Enzima sau sistemul efector care produce sinteza cGMP pe seama GTP

 GTP cGMP

 Guanilat-ciclaza

 Prezenta in multe celule; 2 tipuri:

 Membranara

 Citoplasmatica- Guanilat ciclaza citosolica , este solubila si reprezinta sistemul efector

pentru monoxidul de azot (NO).

 Sisteme efectoare
Guanilat ciclaza

 Membranara: atât R (domeniul extracelular) cât şi efectorul care genereaza mesagerul

secund

 Domeniul intracelular manifesta activitate guanilat ciclazica numai dupa ocuparea situsului
cu receptor

 Hormonii recunoscuti de acest R determina cresterea [cGMP] intracelulare, care, prin

intermediul unei protein-kinaze si a unei fosforilari succesive induce raspunsul celular
  B. Sisteme efectoare: Guanilat ciclaza

 Factorul atrial natriuretic (un hormon ce contine 28 de aminoacizi) este secretat de celulele
cardiace atriale la diverse semnale si actioneaza la nivelul rinichiului si a zonei glomerulare
a medulosuprarenalelor

 Raspunsul celular ca urmare a actiunii hormonale este reprezentat de cresterea volumului

urinar, cresterea eliminarii de Na+, scaderea secretiei de renina si aldosteron

 ANF stimuleaza GC-aza in celulele tinta, creste [cGMP]; relaxarea muschilor netezi

 Sisteme efectoare: Fosfolipaza C

 Acest sistem efector este alcatuit din:

 -receptori hormonali,

 -proteine Gp,

 -fosfolipaza C - hidrolaza activata de Gp, prin subunitatea αp care scindeaza legaturile

fosfodiesterice din fosfatide)

 - proteinkinaza C.

 Actioneaza asupra fosfolipidelor membranare formand DAG si IP3, mesageri secunzi

pentru nuemrosi hormoni

 Mesagerii secunzi: cAMP

 Produsi de sistemele efectoare, actioneaza asupra proteinelor-tinta determinând răspunsul

celular

 cAMP- mesager secund pentru numerosi hormoni

 ATP cAMP + PPi

Adenilat ciclaza
 In conditii normale [cAMP] intracelulara este mica; un semnal hormonal determina cresteri
importante ale concentratiei acestuia

 Mesagerii secunzi: cAMP

 AMPc are o viata scurta deoarece este descompus rapid prin hidroliza la AMP.
Fosfodiesteraza (PDE) este enzima ce catalizeaza aceasta reactie de hidroliza:

cAMP AMP

 PDE

 AMPc-ul a fost descoperit in 1950 de catre Earl Sutherland si a fost primul compus cu
rol de mesager secundar.

 Mesagerii secunzi
cAMP

 Fosfodiesteraza este activata de: Ca +, prostaglandine, insulina, IGF, etc si este inhibata de
hormonii steroizi, hormonii tiroidieni, metilxantine (cafeina, teofilina, etc)

 Teofilina din ceai si cafeina din cafea ca inhibitori ai fosfodiesterazei, explica efectul
stimulator al acestor produsi, in sensul ca pentru AMPc ele mimeaza in celula efectul
hormonului prelungind actiunea acestuia

 Durata de viata a AMPc depinde atat de activitatea adenilat ciclazei cat si de cea a
fosfodiesterazelor.

 Mesagerii secunzi
cAMP
 Rolul AMPc este de a controla exprimarea unor gene, prin legarea sa la o proteina
reglatoare (la procariote) sau activeaza protein-kinaze specifice, de exemplu proteinkinaza
A (la eucariote)

 Semnal extern (H ce util cAMP ca mes.II)/ Tesut/ Raspuns

 Glucagon — Ficat ---- Glicogenoliza, gluconeogeneza Catecolamine (prin Rβ)---Ficat----

Glicogenoliza

 Catecolamine (prin Rα2)--- Tesut adipos,Os--- Lipoliza Hipercalcemie

 Parathormon --- Tiroida---- Secretie de T4 si T3

 TSH----Gonade--- Secretie de hormoni sexuali

 Gonadotropine (LH, FSH), ACTH---- Corticosuprarenala--- Secretie de cortisol

 C. Mesagerii secunzi
cAMP

 Activare

 PKA este o holoenzima alcatuita din dimerul subunitatii reglatoare (R), având fiecare
monomer legat la o subunitatea catalitica. La concentratii mici de cAMP, the holoenzima
rămâne intactă şi inactiva catalitic

 Când [cAMP] creste (activarea AC-azei de R cuplati proteinei G atasati la Gs, inhibarea
PDE care degradeaza cAMP), cAMP se fixeaza la cele doua situsuri de legare de pe
subunitatile reglatoare, cu eliberarea subunitatilor catalitice

 C. Mesagerii secunzi
cAMP

 Pentru o activitate optima, fiecare subunitate catalitica trebuie sa fie fosforilata la nivelul
Thr 197, resturile catalitice fiind orientate spre situsul activ
 Subunitatile catalitice libere interactioneaza cu proteinele pentru a fosforila reziduurile de
Ser sau Thr

 C. Mesagerii secunzi
cAMP

 Inactivarea PKA prin mecanism feedback:

 PDE, unul dintre substratele activate de kinaza, converteşte cAMP la AMP reducând
cantitatea de cAMP care ar putea activa protein kinaza A

 Astfel, PKA este controlata de cAMP. Subunitatea catalitică este inactivată prin fosforilare.

 C. Mesagerii secunzi: cGMP

 GMPc, este sintetizat prin reactia catalizata de guanilat ciclaza (GC-aza) din GTP si este
descompus prin reactia catalizata de GMPc-fosfodiesteraza

 GTP cGMP + PPi

 cGMP GMP

Efectele GMPc in multe cazuri antagonizeaza cu cele produse de AMPc.

 C. Mesagerii secunzi: cGMP

 GMPc este mediatorul semnalelor luminoase in celulele retiniene (cu cornuri si bastonase)
 Semnalul luminos receptat de rodopsina prin intermediul unei proteine din familia G (Gp-
transducina) determina activarea GMPc-fosfodiesterazei si are loc scaderea concentratiei
intracelulare de GMPc

 In urma acestui proces are loc inchiderea canalelor pentru Na+, creste concentratia acestora
intracelulara si are loc o hiperpolarizare a membranei care se va constitui in senzatia de
lumina.

 C. DAG şi IP3

 Fosfolipaza C (PLC), este o enzima din membrana plasmatica care catalizeaza reactia de
hidroliza a fosfatidil inozitol 4,5-bisfosfat (PIP2) care este un fosfolipid membranar:

 Cei doi produsi de reactie IP3 si DAG actioneaza ca mesageri secunzi pentru hormonii ai
caror receptori sunt cuplati cu proteinele Gp

 C. DAG şi IP3

 C. DAG şi IP3

 IP3 este la pH-ul fiziologic un polianion, puternic hidrofil, difuzeaza in citosol unde prin
deschiderea unor canale ionice determina eliberarea de Ca2+ din reticulul endoplasmatic in
citosol;

 IP3 determina cresterea [Ca 2+] în muschii netezi cu interacţiunea actina-miozina si

contractia musculara

 Diacilglicerolul (DAG) este un compus liposolubil, ramane ancorat de membrana

plasmatica de unde activeaza proteinkinaza C.
  IP3-receptori citoplasmatici

 C. DAG şi IP3

 Hormonii ce au ca mesageri secunzi IP3, DAG, Ca2+ sunt: catecolaminele, acetilcolina

prin receptori muscarinici, gastrine, colecistokinina, hormonul eliberator al
gonadotropinelor, etc.

 Proteinkinaza C este o proteina ce se gaseste in membrana plasmatica. Prezinta mai multe

izoforme. Unele sunt activate numai de DAG, altele necesita pentru activare si ioni de
Ca2+. Are specificitate pentru resturile de serina sau treonina, dar diferite de cele
fosforilate de proteinkinaza A.

 C. Ca2+

 Ca2+ mediaza efectele intracelulare ale multor hormoni sau ale unor semnale nervoase.
Concentratia citosolica este foarte mica, aproximativ 10-7- l0-6M, iar concentratia calciului
extracelular este de 10-3 M.

 Concentratia calciului intracelular este mentinuta mica prin:

 -functionarea unor pompe de Ca2+, care scot calciul din celula

 - mecanisme ce depoziteaza Ca2+ in mitocondrii si in reticulul endoplasmic

 - in mod natural membranele biologice au permeabilitate foarte mica pentru cationi.

 C. Ca2+

 Nivelul scăzut al calciului in citoplasma previne formarea fosfatilor de calciu greu solubili

 Rolurile reglatoare ale Ca2+sunt mediate de proteine specifice: calmodulina sau troponina
C

 Troponina C este o proteina inrudita cu calmodulina, componenta a aparatului contractil al

muschilor striati
 Troponina C impiedica asocierea actina-miozina; dupa legarea Ca2+, sufera o modificare
conformationala ce permite asocierea actina-miozina si contractia muschiului.

 .

 C. Ca2+

 Calmodulina, este o proteina mica ce contine 148 aminoacizi, fiind prezenta in toate
celulele eucariote

 Poate fixa 4Ca2+/molecula. Fixarea celor 4Ca2+ de catre calmodulina determina trecerea
acesteia intr-o conformatie mai compacta, activa, capabila sa interactioneze cu o alta
proteina in care induce o tranzitie conformationala si astfel se modifica functia proteinei

 Fixarea Ca2+ permite expunerea zonei nepolare a calmodulinei si interactiunea cu

proteinele tinta

 C. Ca2+

 Complexul Ca2+-calmodulina:

 regleaza contractia musculaturii netede

 activeaza pompa de Ca2+ din membrana plasmatica

 regleaza activitatea unor proteinkinaze

 interfera in celelalte sisteme mesageriale prin reglarea activitatii adenilat ciclazei, guanilat
ciclazei, fosfodiesterazelor, etc.

 3. Hormoni ce acţionează prin R cu activitate protein kinazica tirozin-specifica

 Dupa ocuparea situsului extracelular cu ligand se produce o autofosforilare la resturile de
tirozina situate intracelular

 Creste eficienta R ca protein-kinaza

 In forma activa, R determina fosforilarea unor proteine icel. cu generarea rasp. biologic

 Receptori cuplaţi cu enzime

 Intrebari

 Care dintre urmatoarele reprezinta o caracteristica a mesagerilor chimici?

 A. sunt secretati de o singura celula, intra in sange si actioneaza asupra unei celule la
distanta

 B. pentru a ajunge la un raspuns coordonat, fiecaree mesager este secretat de diferite tipuri
celulare

 C. fiecare mediator se leaga la un R proteic specific in celula tinta

 D. mediatorii chimici tb sa patrunda in celula pt a transmite mesajul

 E. mesagerii chimici sunt metabolizati la mesageri secundari pentru a transmite mesajul