5 Ba 315 A 7 DD 93 F

Co lec ia SUBIECTE POSIBILE
Lucrare elaborat conform programei colare în vigoare pentru bacalaureat, reconfirmat prin
O.M.E.N. nr. 4792/31.08.2017, privind organizarea i desfurarea examenului de bacalaureat
naional – 2018.
Editor: Clin Vlasie
Redactare: Amalia Mrescu, Olimpia Filip

Corectur: autorii
Tehnoredactare: Mioara Benza
Prepress: Marius Badea
Coperta coleciei: Ionu Brotianu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a României

Bacalaureat 2018 – Matematic : M_mate_info / Adrian Zanoschi,
Gheorghe Iurea, Gabriel Popa, .... - Piteti : Paralela 45, 2017
Conine bibliografie
ISBN 978-973-47-2616-5
I. Zanoschi, Adrian
II. Iurea, Gheorghe
III. Popa, Gabriel
51
COMENZI – CARTEA PRIN POT

EDITURA PARALELA 45
Piteti, jud. Arge, cod 110174, str. Fraii Goleti 130
Tel.: 0248 633 130; 0753 040 444
0721 247 918
Tel./fax: 0248 214 533; 0248 631 439; 0248 631 492
E-mail: comenzi@edituraparalela45.ro
sau accesai www.edituraparalela45.ro
Tiparul executat la tipografia Editurii Paralela 45

E-mail: tipografie@edituraparalela45.ro
Copyright ¤ Editura Paralela 45, 2017

Prezenta lucrare folosete denumiri ce constituie mrci înregistrate,
iar coninutul este protejat de legislaia privind dreptul de proprietate intelectual.
Adrian Zanoschi Gheorghe Iurea
Gabriel Popa Petru Rducanu
Ioan erdean
Bacalaureat 2018
Matematic
M_mate-info
Teme recapitulative
60 de teste, dup modelul M.E.N.
Breviar teoretic
Editura Paralela 45
1.1. Mulimi i elemente de logic matematic
Cuvânt-înainte
Examenul de bacalaureat reprezint pentru fiecare tânr o plac turnant în de-

venirea lui intelectual i personal, având menirea de a certifica pregtirea tiinific
i competenele dobândite în liceu, dar i de a deschide un orizont profesional sau
academic adecvat fiecruia. În consecin, performana la acest examen, i îndeosebi
la disciplina matematic, presupune un efort de pregtire constant, atât pentru par-
curgerea coninuturilor, cât i pentru fixare, sistematizare, recapitulare. Lucrarea de
fa îi propune s fie un ghid eficient, cu o strategie complet, care s rspund
tuturor exigenelor disciplinei i probelor de examen.
Prima parte a lucrrii conine probleme grupate pe teme, urmrind acoperirea
complet a programei. Acolo unde o anumit tem nu era destul de bine reprezentat,
în variantele examenelor din anii precedeni, au fost adugate probleme clasice, pentru
o mai bun aprofundare a subiectului. Astfel, un elev îi poate alege singur un capitol
pe care vrea s îl repete i gsete în carte un numr suficient de exerciii cu ajutorul
crora s-i ating scopul. Problemele sunt însoite de soluii detaliate i de comentarii
metodice, unele dintre ele având chiar mai multe rezolvri.
Partea a doua cuprinde 60 de teste, însoite de rspunsuri i de rezolvri, iar la
sfârit exist un breviar teoretic, care conine principalele noiuni prevzute în
program.
Cartea se adreseaz celor care se pregtesc pentru bacalaureatul la matematic,
indiferent de profilul liceului pe care îl urmeaz. Din acest motiv, problemele sunt
structurate pe dou niveluri, cele mai dificile fiind evideniate printr-o stelu. Elevii
care nu urmeaz profilul matematic-informatic pot parcurge doar problemele fr
stelu.
Lucrarea poate fi folosit i pentru învarea curent, deoarece permite elevilor
s se antreneze în condiii reale, de bacalaureat. Ea se poate dovedi un instrument util
profesorilor i elevilor în vederea recapitulrii materiei la finalul unui capitol sau la
sfâritul anului colar.
Autorii
5
Teme recapitulative
Clasa a IX-a
1. Calculai:
a) 2 ⋅ (–3) – (–4) : 2 + (–25) : (–5); b) 220 : 218 – 320 : 319 + 50;
c) 30 ⋅ §¨ − 0,3 + ·¸ ;
1 1
d) 8 ⋅ [0,(3) + 0,1(6)].
©3 15 ¹
1
2. Fie 0,a1a2a3…an… scrierea zecimal a numrului . Calculai:
7
a2018 + a2019 + a2020.
3. Se consider intervalele A = (–4, 4] i B = (–2, 7). Determinai mulimea:
(A ∩ B) ∩ ].
5
4. Ordonai cresctor numerele a = 2,5(1), b = , c = 2,(51), d = 2,51.
2
5. Calculai:
a) 45 + 80 − 125 ; b) ( 3− 2 )( 2+ 3 ; )
( ) ( ) 3 2
2 2
c) 2 −1 + 2 +1 ; d) + .
7 +2 7 +3
−1
§ 21 14 ·§ 2·
6. Artai c numrul a = ¨ 168 + 4 −6 ¸¨ 4 ¸ este natural.
© 2 3 ¹© 3¹
1 1 1
7. Artai c numrul b = + + ... + este natural.
1+ 2 2+ 3 8+ 9
8. Se consider numerele a = 98 − 32 − 8 i b = 162 + 18 + 72. Calculai
media aritmetic i media geometric a numerelor a i b.
( )
2
9. Determinai numerele raionale a i b, tiind c 2+ 6 = a −b 3.
7
Enunuri • Clasa a IX-a
10. Demonstrai c, dac x ∈ [0, 51], atunci numrul a = x + 49 + x + 625 se afl
în intervalul [32, 36].
11. Fie E(x, y) = x 2 − 2 x + 5 + y 2 + 6 y + 10 , unde x, y ∈ \. Artai c E(x, y) ≥ 3,
pentru orice x, y ∈ \.
12. Aflai câte numere iraionale conine mulimea { 1, 2, 3, ..., 199, }
200 .
13. Determinai partea întreag i partea fracionar pentru fiecare dintre urmtoarele
numere: a = 2,7, b = –0,6, c = 13, d = – 3 .
14. Calculai:
ª5º ª 5º
a) « » + « − » ; b) {1,64} – {–2,36};
¬3¼ ¬ 2¼
c) ª¬ 2 º¼ + ª¬ 3 º¼ + ª¬ 2 + 3 º¼ ; d) { 2 } + { 3} − { 2+ 3 .}
15. Rezolvai în \ ecuaiile:
a) [x] + [x + 1] + [x + 2] = 24; b) [x + 1] = 2x – 1;
1
c) {2x} = 0; d) {x} = .
3
a) |x – 2| = 5; b) |x – 1| + |2 – 2x| = 12;
c) |1 – 2x| = |x + 4|; d) |x2 – 1| + |x + 1| = 0.
17. Rezolvai în \ inecuaiile:
a) |1 – 2x| ≤ 3; b) |x + 3| ≥ 4.
18. Determinai numrul elementelor mulimii A = {x ∈ ] | µ2x + 1µ ≤ 100}.
19. Artai c valoarea expresiei E(x) = |4x – 8| – 2|4 – 2x| nu depinde de numrul real x.
20. Demonstrai c |2x – 3| + 2|x – 1| ≥ 1, pentru orice numr real x.
21. Demonstrai c x2 + 3x + 3 > 0, pentru orice x ∈ \.
22. Demonstrai c, dac x, y ∈ [2, ∞), atunci xy – 2x – 2y + 6 ∈ [2, ∞).
x+ y
23. Demonstrai c, dac x, y ∈ (–1, 1), atunci ∈ (–1, 1).
1 + xy
24. Fie E(x) = x4 + x3 + 2x2 + x + 1, unde x ∈ \. Demonstrai c:
a) E(x) = (x2 + 1)(x2 + x + 1), oricare ar fi x ∈ \;
3
b) E(x) > , oricare ar fi x ∈ \.
4
8
25. Demonstrai c:
1
a) x + ≥ 2, oricare ar fi x ∈ (0, +∞);
x
1
b) x + ≤ –2, oricare ar fi x ∈ (–∞, 0);
x
a+b b+c c+a
c) + + ≥ 6, oricare ar fi x ∈ (0, +∞).
c a b
26. Demonstrai, prin inducie, c urmtoarele egaliti sunt adevrate pentru orice
n ∈ `*:
a) 1 + 3 + 5 + … + (2n – 1) = n2;
n(n + 1)(n + 2)
b) 1 ⋅ 2 + 2 ⋅ 3 + … + n(n + 1) = ;
3
1 1 1 n
c) + + ... + = ;
1⋅ 5 5 ⋅ 9 (4n − 3)(4n + 1) 4n + 1
d) 1 ⋅ 1! + 2 ⋅ 2! + … + n ⋅ n! = (n + 1)! – 1.
27. Demonstrai, prin inducie, c urmtoarele inegaliti sunt adevrate pentru orice
numr natural n care îndeplinete condiia indicat:
a) 2n > 2n + 1, n ≥ 3;
b) n! > 2n, n ≥ 4;
1 3 5 2n − 1 1
c) ⋅ ⋅ ⋅ ... ⋅ < , n ≥ 1;
2 4 6 2n 2n + 1
1 1 1
d) n < 1 + + + ... + < 2 n , n ≥ 2.
2 3 n
28. Demonstrai c numrul 13n + 7n – 2 se divide cu 6, oricare ar fi n ∈ `.
29. Demonstrai c 7 ⋅ 25n + 2 ⋅ 6n+1 se divide cu 19, oricare ar fi n ∈ `.
30. Aflai câte numere naturale de trei cifre au suma cifrelor egal cu 25.
31. Aflai câte numere naturale de trei cifre au produsul cifrelor egal cu 0.
32. Determinai câte numere naturale de patru cifre se pot forma utilizând cifrele 0, 1,
2, 3.
33. Determinai câte numere naturale de trei cifre distincte se pot forma utilizând
cifrele 1, 2, 3, 4, 5.
34. Aflai câte numere de trei cifre au exact dou cifre egale.
35. Determinai câte numere de patru cifre distincte au produsul cifrelor egal cu un
numr impar.
36. Stabilii în câte moduri se poate îmbrca Dan pentru un meci de tenis, tiind c el
are 5 tricouri, 4 perechi de pantaloni scuri i 3 perechi de pantofi de sport.
9
37. Numrul de înmatriculare al unui automobil dintr-un jude este format din dou
cifre (nu este permis combinaia 00) i din trei litere ale alfabetului latin (26 de
litere). Aflai numrul maxim de maini care pot fi înmatriculate într-un jude.
38. Se consider mulimea A = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7}. Aflai câte perechi (a, b) ∈ A × A
au proprietatea c produsul a ⋅ b este impar.
39. Determinai câte numere naturale, mai mici decât 101, sunt divizibile cu 3 sau cu 5.
40. Se consider mulimea A = {1, 2, 3, …, 199, 200}.
a) Aflai câte dintre elementele mulimii A se divid cu 6 i cu 8.
b) Aflai câte dintre elementele mulimii A se divid cu 6, dar nu se divid cu 8.
c) Determinai câte dintre elementele mulimii A se divid cu 6 sau cu 8.
1.2. iruri. Progresii

1. Completai cu câte trei termeni urmtoarele iruri, apoi scriei termenul general al
fiecruia:
a) 1, 3, 5, 7, 9, …; b) 0, 1, 4, 9, 16, …;
c) 1, –1, 1, –1, 1, …; d) 1, 3, 6, 10, 15, … .
n −1
2. Se consider irul (an)n ≥ 1, an = .
n +1
2
a) Exist vreun termen al irului egal cu ?
3
b) Câi termeni ai irului sunt mai mici decât 0,7?
c) Câi termeni ai irului sunt în intervalul (0,99; 1)?
4n
3. Demonstrai c irul (an)n ≥ `, de termen general an = , este cresctor.
n+3
4. Artai c irul (an)n ≥ `*, de termen general an = n2 – n, este strict monoton.
5. Fie E(x) = x2 – 4x + 3, unde x ∈ \. Pentru n ∈ `, n ≥ 4, definim irul (an)n ≥ 4 prin:
1 1 1
an = + + ... + .
E (4) E (5) E ( n)
a) Demonstrai c irul este strict cresctor.
b) Demonstrai c irul este mrginit.
(n − 3)(3n − 4)
c) Artai c an = , pentru orice n ≥ 4.
4(n − 1)(n − 2)
1
6. Se consider irul (an)n ≥ 1, definit prin an = , pentru orice n ∈ `*.
n +1 + n
a) Verificai dac an = n + 1 − n , ∀ n ∈ `*.
10
b) Dac sn = a1 + a2 + … + an, n ∈ `*, artai c sn = n + 1 − 1 , unde n ∈ `*.
c) Demonstrai c irul (an)n ≥ 1 este strict descresctor i mrginit.
7. Fie (an)n ≥ 1 un ir cu proprietatea c, dac sn = a1 + a2 + … + an, oricare ar fi n ∈
n
∈ `*, atunci sn = , ∀ n ∈ `*. Determinai termenul general an.
n +1
8. irul (an)n ≥ 1 este definit recurent prin a1 = 1, a2 = 2, an = 2an – 1 – an – 2, oricare ar
fi n ≥ 3. Demonstrai c an = n, oricare ar fi n ∈ `*.
an +1
9. Se consider irul (an)n ≥ 1, definit prin a1 = 4, a2 = 8, an + 2 = , unde n ∈ `*.
an
a) Calculai a3, a4, a5, a6.
b) Artai c an = an + 6, oricare ar fi n ∈ `*.
c) Calculai suma S = a1 + a2 + … + a2004.
***
10. Determinai primul termen al progresiei aritmetice a1, a2, 13, 17, 21, … .
11. Fie (an)n ≥ 1 o progresie aritmetic de raie 2, în care a3 + a4 = 8. Determinai a1.
12. Se consider progresia aritmetic (an)n ≥ 1, astfel încât a3 = 5 i a5 = 9. Calculai
suma primilor apte termeni ai progresiei.
13. Stabilii dac numrul 2007 aparine progresiei aritmetice 2, 7, 12, 17, … .
14. Determinai numrul real x, tiind c numerele 2, x i x + 4 sunt în progresie
aritmetic.
15. Calculai suma 1 + 4 + 7 + … + 31.
16. Determinai numrul natural n din egalitatea 1 + 5 + 9 + … + n = 231.
17. Artai c irul (an)n ≥ 1, an = 3n – 2 este o progresie aritmetic. Determinai n,
dac a1 + a2 + … + an = 51.
18. Calculai suma primilor 20 de termeni ai progresiei aritmetice (an)n≥1, dac:
a4 – a2 = 4 i a1 + a3 + a5 + a6 = 30.
19. Gsii suma primilor 20 de termeni ai progresiei aritmetice (an)n≥1, dac:
a6 + a9 + a12 + a15 = 20.
*
20 . La un stadion cu capacitatea de 10000 de locuri vin spectatorii. În primul minut
vine un spectator, în al doilea minut vin 3 spectatori, în al treilea minut vin
5 spectatori etc. Dup câte minute se umple stadionul?
*
21 . Se consider mulimea M = {1, 2, …, 10}. Câte progresii aritmetice de trei ele-
mente, cu raia pozitiv, se pot forma cu elementele lui M?
22. Determinai numrul real pozitiv x, tiind c x, 6 i x – 5 sunt în progresie geome-
tric.
11
23. Determinai primul termen al progresiei geometrice cu termeni pozitivi b1, 6, b3,
24, … .
24. tiind c doi termeni ai unei progresii geometrice sunt b3 = 2 i b5 = 4, determi-
nai b7.
25. Calculai raia progresiei geometrice (bn)n ≥ 1, cu termeni pozitivi, dac b1 + b2 = 3
i b3 + b4 = 12.
7
26. Determinai primul termen i raia unei progresii geometrice, dac a1 + a4 = ,
16
7
iar a1 − a2 + a3 = .
8
27. Numerele reale pozitive a, b, c, d sunt în progresie geometric. Dac d – a = 7 i
c – b = 2, aflai raia progresiei.
28*. Fie a, b, c numere naturale nenule în progresie geometric. Dac a + b + c este
numr par, artai c numerele a, b, c sunt pare.
1 1 1
29. Se consider numrul real s = 1 + + 2 + ... + 2008 . Demonstrai c s ∈ (1, 2).
2 2 2
30. 2 8
Artai c 2(1 + 3 + 3 + … + 3 ) < 3 .9
31. Calculai s = 1 – 2 + 22 – 23 + … + 2100.

32. Se consider o progresie geometric (bn)n ≥ 1, cu raia q = 2. Determinai n ∈ `
pentru care bn = 96, iar suma primilor n termeni ai progresiei este 189.
33. Artai c irul (bn)n ≥ 1, bn = 6 ⋅ 2n – 2, n ≥ 1 este o progresie geometric. Deter-
minai n dac b1 + b2 + … + bn = 93.
34. Determinai numerele reale a, b, dac numerele 2, a, b sunt în progresie geo-
metric, iar numerele 2, 4, a sunt în progresie aritmetic.
1.3. Funcii. Funcia liniar

1. Determinai domeniul maxim de definiie al funciei f : D → \, unde:
x x
a) f (x) = ; b) f (x) = 2 ; c) f (x) = x 3 − x 2 .
x −9 2
x − 3x + 2
2. Se consider funciile f : {−1, 0, a} → ], f (x) = (−1)x i g : {x ∈ ] | |x| < 2} → A,
−1, x ≠ 0
g(x) = ® . Determinai numerele reale a i b i mulimea A, astfel încât
¯b, x = 0
cele dou funcii s fie egale.
12
3. a) Se consider funcia f : \ → \, f (x) = − x − 1. Calculai produsul P = f (− 9) ⋅
⋅ f (− 8) ⋅ ... ⋅ f (8) ⋅ f (9).
b) Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x2 + 2x + 3. Calculai suma S = f (1) +
+ f (2) + ... + f (10).
x +1
c) Se consider funcia f : \* → \, f (x) = . Calculai produsul P = f (1) ⋅
x
⋅ f (2) ⋅ ... ⋅ f (100).
4. Determinai numrul funciilor f : {1, 2, 3, 4}→ {1, 2, 3, 4, 5, 6} cu proprietatea:
a) f (1) = f (3); b) f (1) ≠ f (3); c) f (1) = 2 f (3).
5. Determinai numrul funciilor f : {1, 2, 3}→ {0, 1, 2, 3} pentru care f (2) este
impar i f (1) este par.
6. Determinai numrul funciilor f : {0, 1, 2}→ {0, 1, 2} astfel încât f (1) ⋅ f (2) = 0.
1
7. a) Artai c funcia f : \* → \, f (x) = x3 − este impar.
x
b) Artai c funcia f : \ → \, f (x) = x + |x| este par.
2
c) Determinai numrul funciilor impare f : {− 1, 0, 1}→ {− 1, 0, 1}.

x + 1½
8. Demonstrai c 3 este o perioad a funciei f : \ → \, f (x) = ® ¾ (unde {⋅}
¯ 3 ¿
reprezint partea fracionar).
9. S se determine numrul funciilor f : {1, 2, 3} → {1, 2, 3, 4, 5} care sunt:
a) strict cresctoare; b) strict descresctoare.
10. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x + x2. Calculai (f f f )(1).
11. Se consider funciile f, g : \ → \, f (x) = x − 1 i g(x) = x2 + 1. Determinai
funciile f g i g f.
12. Se consider funciile f, g : \ → \, f (x) = ax + b i g(x) = x2 − x. Determinai
numerele reale a i b, astfel încât f g = g f.
13. Fie funciile f : (0, +∞) → (1, +∞), f (x) = x2 +1 i g : (1, +∞) → (0, +∞), g(x) =
= x − 1 . Determinai funciile f g i g f. Sunt egale funciile f g i g f ?
2 − 3x , x < 2
14*. Se consider funciile: f, g : \ → \, f (x) = ® , iar g(x) =
¯ x − 1, x ≥ 2
x − 1, x < 0
= ® . Determinai f + g, f – g, f ⋅ g i f g.
¯ 2 x − 4, x ≥ 0
13
***
15. a) Se consider dreapta de ecuaie d : 2x + y − 1 = 0. Determinai funcia care are
ca grafic dreapta d.
b) Exist o funcie al crui grafic s fie dreapta d' : 2x + 1 = 0? Dar pentru dreapta
d'' : 2y + 1 = 0?
16. Determinai punctele de intersecie cu axele de coordonate ale graficului funciei
f : \ → \, f (x) = 2x – 6.
17. Determinai funcia de gradul I al crei grafic trece prin punctul A(0, − 2) i
pentru care f (1) = 2.
18. Artai c graficul funciei f : (0, +∞) → \, f (x) = (m2 + 1)x + 2, m ∈ \ nu
intersecteaz axa Ox.
19. Se consider funcia f : D → \, f (x) = 4 − x. Determinai Im f, în cazurile:
a) D = \; b) D = (0, +∞); c) D = [− 3, 5].
20. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = max (2x + 1, x − 1). Calculai
f ( ) (
2 − 2 + f − 2 −1 . )
a2
21*. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x + a , a ≠ 0. Dac A i B sunt punctele
2
de intersecie ale graficului funciei cu axele de coordonate, artai c AB 2,
pentru orice a ∈ \*.
22*. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = x − 2m + 2. Determinai m ∈ \,
astfel încât graficul funciei s nu intersecteze axa Ox.
23. Se consider funciile f, g : \ → \, f (x) = 1 − 2x i g(x) = 4x − 1. Determinai
coordonatele punctului de intersecie a graficelor celor dou funcii.
2 x + 1, x < 1
24. Fie funcia f : \ → \, f (x) = ® . Determinai numrul real a, tiind c
¯ x − 1, x ≥ 1
punctul A(a, 2) se afl pe graficul funciei f.
25. Determinai m ∈ \, astfel încât funcia f : \ → \, f (x) = (m – 2)x – 3 s fie strict
monoton.
26. Se consider funciile f, g : \ → \, f (x) = x − 1, g(x) = − 2x + 1. Artai c
funcia f D g este strict descresctoare.
27. Determinai funciile f : \ → \ de gradul I, strict descresctoare, pentru care
(f D f )(x) = 9x + 1, oricare ar fi numrul real x.
14
1.4. Ecuaia de gradul al II-lea. Funcia de gradul al II-lea
a) |x – 3| + 2x = 5; b) |x − 2| + |3 − x| = 1.
29. Rezolvai în mulimea numerelor reale inecuaiile:
x+2 9
a) 2; b) 1. c) |x − 2| 2x.
x−2 x +1
30. Rezolvai în \ sistemele de inecuaii:
3x − 1
≥1 °( x − 1)( x − 2) ≥ ( x + 1)
2
°
a) ® 3 − x ; b) ® .
°̄ x ( x + 3) ≥ x − 4
2
°¯ 2 x − 1 ≥ 3x − 3
x + 2 , − 3 ≤ x ≤ −1
31*. Se consider funcia f : [–3, 5] → \, f (x) = °® − 2 x − 1, − 1 < x < 2 .
° 3 x − 11, 2 ≤ x ≤ 5
¯
a) Folosind Gf, determinai Im f, intervalele de monotonie, punctele de extrem
local ale lui f.
b) Rezolvai inecuaia f (x) ≤ 1.
c) Stabilii, în funcie de valorile parametrului real m, numrul soluiilor ecuaiei
f (x) = m, x ∈ [−3, 5].

2
1. a) Scriei o ecuaie de gradul al II-lea, cu coeficieni întregi, care are o rdcin .
5
b) Scriei o ecuaie de gradul al II-lea, cu coeficieni raionali, care are o rdcin
1− 2 .
a) x2 − 9x = 0; b) 20 – 4x2 = 0;
c) x2 + 9x = 10; d) 2(x + 1)2 − 6 = 0.
2x 4 x+2 2
a) + =5; b) = ;
x −1 x + 2 2x + 3 x + 3
2
c) §¨ − 2 ·¸ + = 2 ;
1 1 1 2 9
d) + 2 = 3 .
©x ¹ x x + 2 x − 2x + 4 x + 8
15
9
a) x2 + x 2; b) 5x x2 + 6; c) x .
x
5. Determinai soluiile întregi ale inecuaiei 2x2 + 7x – 9 0.
2 x − 1 3x + 2
6. Rezolvai în \ inecuaia ≤ .
1 − x 1 − 2x
7. Determinai m real, astfel încât punctul M(1 − m2, m2 – 2m) s fie în cadranul IV.
a) µx2 – 4xµ = x + 2; b) µx2 – 1µ + µx − 2µ = 3.
2x + 1
a) |x2 − x| 2x; b) ≤ 1.
x2 + x + 1
x2 − 4 x + 3
10. Rezolvai în \ sistemul de inecuaii: 0 ≤ 1.
x 2 + 3x + 2
11. Fie x1, x2 rdcinile ecuaiei 2x2 + 3x − 4 = 0. Calculai:
x x
a) x12 + x22 ; b) 1 + 2 ;
x2 x1
x12 + x1 + 1 x22 + x2 + 1
c) x13 + x23 ; d) E = + .
x12 − 2 x22 − 2
12. Se consider ecuaia 2x2 − 5x – 1 = 0 cu rdcinile x1, x2. Determinai ecuaia, de
gradul al II-lea, cu rdcinile y1 = x1 + 1 i y2 = x2 + 1.
13. Se consider ecuaia (m − 1)x2 + 2x + m = 0 cu rdcinile x1, x2. Se cere m real,
tiind c x1x2 + x1 + x2 = 5.
14. Determinai valorile reale ale lui a, astfel încât ecuaia ax2 + 2(3a − 1)x + a + 3 =
= 0 s aib rdcini reale distincte.
15. Se consider ecuaia x2 − 2x + m + 1 = 0 cu rdcinile x1, x2. Determinai m real,
în cazurile:
a) x1 = 3x2; b) x12 + x22 = x1 x2 ( x1 + x2 ) ; c) |x1 − x2| = 1.
16. Rezolvai în \ sistemele:
2
2x + 3y = 1 y = 2x − 3 ° y = x 2 − 3 x + 1
a) ® 2 ; b) ® ; c) ® .
¯x + y = 2 ¯ y = x + x−3
2 2
°̄ y = 2 x + x + 4
2
16
17. Rezolvai în \2 sistemele:
x y 5 1 1
xy + x + y = 5 ° + = °° x + y = 3
a) ® 2 ; b) ® y x 2 ; c) ® .
¯x + y = 5
2
° x 2 y + xy 2 = 6 ° x 2 − xy + y 2 = 3
¯ °̄ 4
x + y −1 = 0
18. Se cere a real, astfel încât sistemul: ® s aib soluie unic.
¯ x + y + ax + 2 y = 3
2 2
19. Se consider ecuaia mx2 – 2x − m – 1 = 0, m ∈ \*.

a) Artai c rdcinile ecuaiei sunt numere reale i distincte, pentru orice
valoare a lui m.
b) Determinai valorile lui m, astfel încât rdcinile ecuaiei s aib semne
contrare.
c) Exist valori ale lui m, astfel încât rdcinile ecuaiei s fie strict pozitive?
20. S se determine numrul natural a i s se rezolve ecuaia x2 – 2x + a = 0, tiind
c ecuaia are rdcini reale.
21. Se consider ecuaia x2 + 3ax − a + 3 = 0, cu rdcinile x1, x2.
a) Se cere a real, tiind c x1 = 2x2.
b) Se cere a real, în cazul în care x12 + x22 ≤ 5 .
22. Se consider ecuaia x2 − 3x − 4 = 0, cu rdcinile x1, x2. Notm Sn = x1n + x2n ,
n ∈ `.
a) Calculai S1 i S2.
b) Artai c Sn+2 − 3Sn+1 − 4Sn = 0, pentru orice n ∈ `.
c) Calculai S5.
23. Determinai m ∈ \*, tiind c mx2 – x − 1 – m 0, pentru orice x real.
24. Pentru ce valori reale ale lui m, inecuaia (m − 2)x2 – mx + m 0 este verificat de
orice x real?
25. Determinai a ∈ \* pentru care inecuaia ax2 + 2(a + 1)x + a > 0 nu are nicio
soluie real.
x2 + 2 x − 1
26. Aflai valorile reale ale lui a, astfel încât ≥ a , pentru orice x real.
x2 + 1
***
27. Determinai funcia f, de gradul al II-lea, tiind c punctele A(1, 0) i B(2, 2) se afl
pe grafic i f (− 2) = 6.
28. Determinai funcia f : \ → \, f (x) = ax2 + bx + c, tiind c punctul A(–1, 6) se
afl pe grafic i f are un minim egal cu 2 pentru x = 1.
17
29. Punctul V(1, –4) este vârful parabolei asociate funciei f : \ → \, f (x) = x2 + ax +
+ b. Se cere f (2).
30. Determinai funcia f : \ → \, f (x) = x2 + (a – 2)x + b + 3, dac f (0) = 6, iar
dreapta de ecuaie x = 1 este axa de simetrie a parabolei asociate.
31. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x2 + ax + b. Determinai a i b, astfel încât
parabola asociat funciei f s fie tangent axei Ox în punctul A(2, 0).
32. Stabilii în ce cadran se afl vârful parabolei P : y = 2x2 − 6x + 4.
33. Determinai coordonatele punctelelor de intersecie a graficelor funciilor
f, g : \ → \, f (x) = 3x + 1 i g(x) = x2 + x + 1.
34. Se consider dreapta de ecuaie d : y = − x + 2 i parabola P : y = ax2 + (a − 1)x +
+ 3, a ≠ 0. Se cer valorile reale ale lui a, în cazurile:
a) Dreapta d este tangent parabolei P.
b) Dreapta d intersecteaz parabola P în dou puncte.
35. Aflai punctele de intersecie ale graficelor funciilor f, g : \ → \, f (x) = x2 + x i
g(x) = 2x2 − x − 3.
36. Determinai Im f, f : D → \, f (x) = x2 – 4x + 1, în cazurile:
a) D = \; b) D = [− 3, 1]; c) D = [− 1, 4].
( ) ( )
37. Ordonai cresctor numerele f 1 + 2 , f 1 + 3 i f (3), unde f : \ → \, f (x) =
= − x2 + 4x + 3.
38. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x2 + x + 1. Artai c f (a) + f §¨ ·¸ ≥ ,
1 3
©a¹ 2
pentru orice a ∈ \*.
39. Rezolvai în \ ecuaia f ( f ( x ) ) = 0 , unde f : \ → \, f (x) = x2 + 2x.
x2 + 2 x + 2
40. Determinai mulimea de valori a funciei f : \ → \, f (x) = .
x2 + x + 1
41. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = (a + 2)x2 + x − a − 3, unde a ∈ \ \ {− 2}.
Determinai a, tiind c distana dintre punctele de intersecie ale graficului
funciei f cu axa Ox este egal cu 1.
42. Artai c vârful parabolei asociate funciei f : \ → \, f (x) = ax2 + 2(a − 1)x +
+ a − 1, a ∈ \* are coordonatele numere opuse.
43. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = mx2 + (2m − 2)x + m + 3, m ∈ \*.
Determinai numerele reale a i b, tiind c punctul A(a, b) se afl pe graficul
funciei f, pentru orice valoare a lui m.
18
1.5. Vectori
1.5. Vectori
1. Fie ABCD un dreptunghi. Scriei câte o pereche de vectori:
a) cu aceeai direcie, dar de sensuri contrare;
b) cu acelai modul, dar având direcii diferite;
c) coliniari;
d) opui.
JJJJG JJJG JJJJG
2. Dac M, N, P sunt puncte în plan, calculai modulul vectorului MN + NP + PM .
3. Fie ABCD un ptrat de latur 1 i având centrul în punctul O. Calculai lungimea
vectorilor:
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG
a) AB + AC + AD ; b) AB + BO ;
JJJG JJJG JJJG JJJG
c) OB + OA ; d) DC − AO .
4. Se consider un triunghi dreptunghic ABC cu m(
A) = 90°, AB = 3 i AC = 4.
JJJG JJJG JJJG JJJG
Determinai mrimile vectorilor AB + AC i AB − AC .
5. Fie ABC un triunghi, iar M mijlocul laturii AB. Demonstrai c:
JJJJG JJJJG JJJG JJJG JJJJG JJJG JJJG
a) AM + MC = AB + BC ; b) 2 AM + BC = AC ;
JJJG JJJJG JJJG JJJJG JJJG JJJG JJJJG
c) AC − AM = BC − BM ; d) CA + CB = 2CM .
6. Fie ABCDEF un hexagon regulat de centru O. Artai c:
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG G
a) AB + BC + CD = AF + FE + ED ; b) AB + BC + DE + EF = 0 ;
JJJG 1 JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG
c) AO = ⋅ ( AB + AE ) ; d) AB + AF = AO ;
2
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG
e) AB + AC + AD + AE + AF = 6 AO ;
JJJG JJJG JJJG
f) exist a, b ∈ \ astfel încât AC = a ⋅ AB + b ⋅ AD .
7. Demonstrai c, pentru orice punct M din planul paralelogramului ABCD, are loc
JJJG JJJJG JJJG JJJJG
egalitatea MA + MC = MB + MD .
8. Fie un patrulater convex ABCD. Dac MA + MC = MB + MD , pentru orice punct
M din plan, atunci patrulaterul ABCD este paralelogram.
BM 1
9. Se consider triunghiul ABC i punctul M ∈ [BC] astfel încât = .
MC 2
JJJJG 2 JJJG 1 JJJG
Demonstrai c AM = AB + AC .
3 3
JJJG JJJG
10. Fie ABCD un paralelogram, iar P un punct astfel încât BP = 2 PD . Artai c:
JJJG 2 JJJG JJJG JJJG 1 JJJG 2 JJJG
a) BP = ( BA + BC ) ; b) AP = AB + AD .
3 3 3
19
11*. Se consider un triunghi ABC, cu lungimile laturilor AB = c, AC = b. Fie D un
JJJG JJJG JJJG
punct, astfel încât AD = b AB + c AC . Demonstrai c semidreapta [AD este
bisectoarea unghiului
BAC.
12. Pe laturile [AB] i [AC] ale triunghiului ABC, se consider punctele M, respectiv
JJJJG JJJG
N, astfel încât AM = 4 MB i MN || BC. Determinai m ∈ \ pentru care
JJJG JJJG
CN = m AC .
JJJG JJJG
13. Se consider triunghiul ABC i punctele D, E astfel încât AD = 2 DB i
JJJG JJJG
AE = 2 EC . Demonstrai c dreptele DE i BC sunt paralele.
14. Demonstrai c mijloacele laturilor unui patrulater convex sunt vârfurile unui
paralelogram.
15. Pe laturile AB i AC ale triunghiului ABC se consider punctele M, respectiv N, ast-
JJJJG JJJG JJJG 3 JJJG JJJJG JJJG
fel încât AM = 3MB i AN = AC . Artai c vectorii MN i BC sunt coliniari.
4
16. Se prelungesc medianele BM i CN ale triunghiului ABC cu segmentele MP,
respectiv NQ, astfel încât BM = MP, CN = NQ. Demonstrai c punctele A, P i Q
sunt coliniare.
*
JJJG JJJG
17 . Se consider paralelogramul ABCD i punctele E, F, astfel încât AE = EB , iar
JJJG JJJG
DF = 2 FE . Demonstrai c punctele A, F i C sunt coliniare.
18. Se consider G centrul de greutate al triunghiului ABC. Prin punctul G se duce
JJJG JJJG
paralela la AB, care intersecteaz BC în P. Aflai m ∈ \ pentru care GP = m AB .
19. Fie G centrul de greutate al triunghiului ABC.
JJJG JJJG JJJG G
a) Artai c GA + GB + GC = 0 .
JJJG JJJG JJJG
b) Determinai numerele reale a i b pentru care aGA + bGB = GC .
JJJJG JJJG
20*. Se consider triunghiul ABC i punctele M, N, P astfel încât AM = MB,
JJJG JJJG JJJG JJJG
BN = NC i CP = PA . Fie H ortocentrul triunghiului MNP. Demonstrai c
AH = BH = CH.
21. Fie ABCD un trapez, AB || CD i punctele M, N mijloacele laturilor AD, respectiv
BC, iar P mijlocul diagonalei AC. Artai c punctele M, N i P sunt coliniare.
22. Se consider reperul cartezian xOy i punctele A(1, –1) i B(3, 5).
JJJG JJJG JJJG
a) Determinai coordonatele punctului C din plan, astfel încât OA + OB = OC .
b) Determinai coordonatele simetricului lui A fa de B.
c) Se cer coordonatele punctului M ∈ [AB], astfel încât AM = 2MB.
23. În sistemul cartezian xOy se consider punctele A(2, –1), B(1, 2) i C(a, 2a + 1),
unde a ∈ \.
JJJG
a) Determinai coordonatele vectorului AB .
20
1.5. Vectori
JJJG JJJG G G
b) Aflai a ∈ \, astfel încât AB + BC = 4i + 14 j .
JJJG
c) Se cere a ∈ \ pentru care | BC | = 2 .
d) Pentru ce valoare real a lui a, dreptele AB i CO sunt paralele?
24. Aflai coordonatele punctului D, tiind c ABCD este paralelogram, iar A(1, 1),
B(2, –3) i C(6, 0).
25. Se consider punctele A(3, 2) i B(6, 5). Determinai coordonatele punctelor M i
N, tiind c acestea împart segmentul AB în trei segmente congruente, iar ordinea
punctelor este A, M, N, B.
26. În sistemul cartezian xOy se consider punctele L(–1, 2), M(–2, 3), N(–3, 4) i
P(4, –6).
a) Artai c punctele L, M i N sunt coliniare.
b) Verificai dac punctele L, N i P nu sunt coliniare.
c) Demonstrai c punctul O este centrul de greutate al triunghiului LNP.
G G G G G G
27. Se consider vectorii u = (a − 4)i + 3 j i v = 3i + 4 j , unde a ∈ \.
G G
a) Se cere a ∈ \, astfel încât vectorii u i v s fie coliniari.
G G
b) Determinai a ∈ \ pentru care vectorii u i v au aceeai mrime.
28. Se consider punctele A(4, –2), B(2, 4) i C(m, n).
a) Determinai m, n ∈ \, astfel încât punctul C s fie centrul de greutate al
triunghiului AOB.
b) Se cer m, n ∈ \ pentru care punctul C este centrul cercului circumscris
triunghiului AOB.
c) Determinai m, n ∈ \, tiind c C este ortocentrul triunghiului AOB.
G G G G G G
29. Se consider vectorii u = 2i + 3 j i v = 3i + 2 j .
G G
a) Calculai u ⋅ v .
G G
b) Aflai cos(
( u , v )).
G
c) Determinai un vector perpendicular pe vectorul u .
G G G G
30. Fie vectorii u , v , astfel încât | u | = 2 i | v | = 3.
G G G G
a) Dac u ⋅ v = 5, calculai cos(
( u , v )).
G G π G G G G
b) Dac unghiul dintre vectorii u i v este de , calculai (2u + v ) ⋅ (2v − u ) .
3
JJJG JJJG JJJG
31. Calculai AB ⋅ ( AC + BC ) , tiind c A(–3, 4), B(4, –3) i C(1, 2).
G G G G G G
32. Fie vectorii u = mi + 3 j i v = (m − 2)i − j , m ∈ \.
G G
a) Determinai m > 0, astfel încât u ⊥ v .
21
G
b) Dac m = – 4, determinai vectorul w , de modul 5, care este perpendicular pe
G
vectorul u .
G G G G G G
33. Fie vectorii u = i − 3 j i v = mi + j , m ∈ \.
G G
a) Dac m = 2, artai c unghiul format de vectorii u i v este obtuz.
G G
b) Determinai m ∈ \ pentru care unghiul format de cei doi vectori u i v este
obtuz.
G G G G
34. Se consider vectorii perpendiculari u i v , astfel încât | u | = 3 i | v | = 4.
G G G G
Calculai | u + v | i | u – v |.
1.6. Trigonometrie
1. Stabilii dac urmtoarele funcii sunt pare sau impare:
a) f : \ → \, f (x) = 3 cos 2x; b) f : \ → \, f (x) = x sin 2x – 3 cos 2x;
c) f : \ → \, f (x) = sin x – x cos x; d) f : \ → \, f (x) = sin 4x ⋅ cos 3x.
2. Artai c urmtoarele funcii sunt periodice, având perioada T indicat:
a) f : \ → \, f (x) = sin x + cos 3x, T = 2π;
b) f : \ → \, f (x) = sin 4x ⋅ cos 2x, T = π;
c) f : \ → \, f (x) = sin x ⋅ cos x, T = π.
3. Determinai imaginea funciilor urmtoare:
a) f : \ → \, f (x) = 3 sin x – 2; b) f : \ → \, f (x) = 3 – 4 cos 2x;
c) f : \ → \, f (x) = sin x ⋅ cos x; d) f : \ → \, f (x) = sin x + cos x.
1
4. Determinai x ∈ [0, 3π) pentru care sin x = .
2
1
5. Determinai x ∈ [0, 3π) pentru care cos 2x = – .
2
6. Determinai x ∈ [0, 2π) pentru care tg x = sin x.
5π 7π 5π 7π
7. Calculai: a) sin ; b) cos ; c) tg ; d) cos .
6 4 3 6
§ 7π · 117 π 53π § 1007 π ·
8. Calculai: a) sin ¨ − ¸ ; b) cos ; c) tg ; d) ctg ¨ ¸.
© 6 ¹ 4 3 © 6 ¹
§π · 5
9. Dac a ∈ ¨ , π ¸ i cos a = – , calculai sin a, sin 2a i cos 2a.
©2 ¹ 13
22
1.6. Trigonometrie
π 3π
10. Aflai cos a, sin b, sin(a + b) i cos(a – b), tiind c a ∈ §¨ , π ·¸ , b ∈ §¨ , 2π ·¸ ,
©2 ¹ © 2 ¹
3 12
sin a = i cos b = .
5 13
11. Fie t i α ∈ \, astfel încât sin α + t cos α = 1.
a) Dac t = 1, calculai tg 2α.
b) Dac t = –1, calculai sin 2α.
§π · 1
12. Fie x ∈ ¨ , π ¸ i cos 2x = − . Se cer cos x i sin x.
©2 ¹ 2
§ π·
13. Dac t ∈ ¨ 0, ¸ , astfel încât tg t + ctg t = 2, calculai sin 2t.
© 2¹
14. Fie x ∈ \, astfel încât ctg x = 6. Calculai sin2 x.
a 4 § π·
15. Calculai tg , tiind c sin a = i a ∈ ¨ 0, ¸ .
2 5 © 2¹
1
16. Dac x ∈ \ pentru care sin x = , se cere sin 3x.
4
2
17. Fie t ∈ \ cu tg t = . Calculai |sin t|.
5
π 11π
18. Calculai: a) sin ; b) cos 75°; c) tg 15°; d) cos .
12 12
sin 75° cos75°
19. Calculai − .
sin15° cos15°
§ 3π · 3 § 3π ·
20. Fie α ∈ ¨ π, ¸ , astfel încât cos α = − . Calculai cos ¨ + α ¸ + sin(π − α) .
© 2 ¹ 5 © 2 ¹
21. Fie a, b ∈ \, astfel încât a – b = π. Artai c are loc relaia cos a ⋅ cos b ≤ 0.
22. Fie a, b ∈ \, astfel încât a + b = 2π. Demonstrai c sin a ⋅ sin b ≤ 0.
1
23. Se consider a, b ∈ \, astfel încât sin a + sin b = 1 i cos a + cos b = . Calcu-
2
lai cos(a – b).
1
24. Se consider relaiile: sin a + cos b = 1 i cos a + sin b = − , unde a, b ∈ \.
2
Calculai sin(a + b).
25. Calculai:
§ π·
a) sin 2 ¨ x + ¸ + sin 2 ( x + π) , x ∈ \;
© 2¹
23
§π · §π ·
b) sin x ⋅ cos ¨ + x ¸ − cos x ⋅ sin ¨ + x ¸ , x ∈ \;
©2 ¹ ©2 ¹
§π ·
c) sin x ⋅ cos ¨ − x ¸ + cos 2 (π − x) , x ∈ \.
©2 ¹
π
26*. Calculai tg , tiind c sin x + cos x = pentru x ∈ §¨ 0, ·¸ .
x 7
2 5 © 4¹
π
27. Fie x ∈ §¨ 0, ·¸ , astfel încât tg x + ctg x = 3. Artai c 9(sin 2x + cos 4x) = 7.
© 2¹
28. Demonstrai identitile:
a) sin 3 a + cos 3 a = (sin a + cos a ) ⋅ (1 − sin a cos a );
b) sin 4 a + cos 4 a = 1 − 2sin 2 a ⋅ cos 2 a;
c) sin 6 a + cos 6 a = 1 − 3sin 2 a ⋅ cos 2 a.
§ π· ctg x − tg x
29. Dac x ∈ ¨ 0, ¸ , atunci are loc relaia ctg 2x = .
© 4¹ 2
30. Calculai:
a) cos 1° ⋅ cos 2° ⋅ … ⋅ cos 179°; b) cos 1° + cos 2° + … + cos 179°.
31. Calculai: a) tg 1° ⋅ tg 2° ⋅ … ⋅ tg 89°;
b) (tg 1° – tg 87°)(tg 2° – tg 86°) ⋅ … ⋅ (tg 87° – tg 1°).
32. Artai c:
a) tg 55° – tg 35° = 2 tg 20°; b) sin 40° ⋅ sin 140° = cos2 130°.
sin 36° cos36°
33. Calculai expresia E = + .
sin 48° cos 48°
34. Calculai E = tg 280° tg 170° + sin 520° cos 250° – sin 110° cos 20°.
π π π
35*. Fie a, b ∈ §¨ − , ·¸ cu a + b = . Artai c:
© 2 2¹ 4
a) tg a ⋅ tg b + tg a + tg b = 1; b) 2 sin2 a = 1 – sin 2b.
a) sin2 a – sin2 b = sin(a + b) ⋅ sin(a – b), oricare ar fi a, b ∈ \;
b) sin x + sin 3x + sin 5x = sin 3x ⋅ (1 + 2 cos 2x), oricare ar fi x ∈ \.
37. Scriei sub form de produs expresiile:
a) sin x + cos x; b) sin x – cos x; c) 2 cos x + 1; d) 2sin x − 3 .
π
38. Fie a, b ∈ \, astfel încât a + b = . Demonstrai c sin 2a – 2sin 2b – sin(a – b) = 0.
3
3
39. Verificai egalitatea cos220o + cos240 o + cos280 o = .
2
24
1.7. Aplicaii ale trigonometriei în geometrie
40. Artai c sin4 x – sin2 x = cos4 x – cos2 x, pentru orice x ∈ \.
π π
41. Demonstrai c sin2 2x – cos §¨ − 2 x ·¸ ⋅ sin §¨ 2 x − ·¸ = , pentru orice x ∈ \.
1
©3 ¹ © 6¹ 4
2 § π·
42. Fie x ∈ \, astfel încât tg x = . Calculai tg ¨ x + ¸ .
3 © 2¹
3
43. Fie a ∈ \, astfel încât ctg a = . Calculai ctg(a + π).
5
44*. Demonstrai c:
a) cos 1 > cos 2; b) sin 2 > cos 2; c) sin 1 > cos 1.

1. Se consider triunghiul dreptunghic ABC cu catetele AB = 3, AC = 4. Calculai:
a) lungimea ipotenuzei BC; b) aria triunghiului;
c) cosinusul unghiului B; d) lungimea înlimii corespunztoare ipotenuzei;
e) raza cercului circumscris triunghiului.
2. Se consider triunghiul ABC cu AB = AC = 5 i BC = 6. Calculai distana de la
centrul de greutate al triunghiului la dreapta BC.
3. Calculai perimetrul triunghiului ABC, în care AB = 4, AC = 3, iar m(
BAC) =
= 60°.
4. În triunghiul ABC, avem AB = 3, AC = 5, iar BC = 7. Calculai cos A.
5. Demonstrai c în orice triunghi ABC are loc identitatea b cos C + c cos B = a.
6. Demonstrai c triunghiul ABC este isoscel dac i numai dac a = 2b cos C.
7. Calculai lungimea medianei din A a triunghiului ABC, dac AB = 4, BC = 6,
CA = 8.
8. În triunghiul ABC, avem AB = 2, AC = 4 i m(
A) = 60°. Calculai lungimea
medianei din A.
9* . În triunghiul ABC, avem a = 4, b = 6, c = 8. Calculai lungimea bisectoarei din A.
10. Se consider paralelogramul ABCD cu AB = 8, AD = 6 i m(
A) = 60°. Calculai
lungimile diagonalelor.
11. Un paralelogram are laturile de lungimi 10 i 8, iar o diagonal are lungimea
2 61 . Aflai msurile unghiurilor paralelogramului.
12. Se consider triunghiul ABC cu AB = 5, AC = 6 i BC = 8. Artai c triunghiul
are un unghi obtuz.
*
13 . Determinai a ∈ ] pentru care numerele a, a + 1 i a + 2 sunt lungimile laturilor
unui triunghi obtuzunghic.
25
14*. În triunghiul ABC, avem AB = 4, BC = 5 i CA = 6. Demonstrai c B = 2C.
JJJG JJJG
15. Un triunghi echilateral ABC are aria 3 . Calculai AB ⋅ AC .
16. În paralelogramul ABCD se cunosc AB = 1, BC = 2 i m(
BAD) = 60°. Calculai
JJJG JJJG
AC ⋅ AD .
17. Fie ABCDEF un hexagon regulat. Calculai suma:
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG
AB ⋅ BD + BC ⋅ CE + CD ⋅ DF + DE ⋅ EA + EF ⋅ FB + FA ⋅ AC .
JJJG JJJG
18. Fie ABC un triunghi, iar O centrul cercului circumscris lui. Dac BO = OC ,
demonstrai c triunghiul este dreptunghic.
JJJG JJJG
19. Fie ABC un triunghi în care AB = 2, AC = 3, BC = 2 2 . Calculai AB ⋅ AC .
π π
20. Calculai perimetrul triunghiului ABC, dac AB = 6, B = , C = .
4 6
π π AB
21. Se consider triunghiul ABC cu B = , C = . Demonstrai c = 2.
6 4 AC
π
22. Triunghiul ABC are B = i lungimea razei cercului circumscris egal cu 1.
3
Calculai AC.
π π
23. Se consider triunghiul ABC cu A = , B = , AB = 6. Calculai lungimea razei
4 6
cercului circumscris triunghiului.
3
24. Se cere raza cercului circumscris triunghiului ABC în care BC = 8 i cos A = − .
5
25. Demonstrai c triunghiul ABC este dreptunghic în A dac i numai dac sin A = 2
= sin2 B + sin2 C.
26. Fie triunghiul ABC cu AB = 8, AC = 6 i BC = 2 37 . Calculai sinusul unghiu-
lui
A.
27. Se cere aria unui triunghi ABC, tiind c AB = 7, BC = 4 i m(
B) = 135°.
3
28. În triunghiul ABC se cunoate c AC = 10, BC = 8 i cos C = . Se cere aria
5
triunghiului ABC.
29. Calculai lungimea razei cercului înscris în triunghiul ABC care are lungimile
laturilor egale cu 3, 4 i 5.
30. Calculai lungimea razei cercului înscris în triunghiul de laturi 4, 5 i 7.
31. Calculai lungimea razei cercului circumscris triunghiului de laturi 5, 7 i 8.
32. Se consider triunghiul ABC în care AB = 13, AC = 14 i BC = 15. Calculai:
a) lungimea înlimii corespunztoare laturii BC;
b) sinusul unghiului
B.
26
π
33*. Rezolvai triunghiul ABC, dac a = 7, b = 2, A = .
3
34. Calculai lungimea laturii BC a triunghiului ABC, dac AB = 6, AC = 10, iar aria
triunghiului este 15 3 .
1
35. Fie ABC un triunghi cu sin A = , sin B = 1, BC = 4. Calculai aria triunghiului.
2
36. Calculai aria paralelogramului ABCD, dac AB = 6, AD = 8, iar m(
ADC) = 135°.
37*. a) Demonstrai c în orice triunghi ABC are loc identitatea:
tg A + tg B + tg C = tg A ⋅ tg B ⋅ tg C.
b) Fie triunghiul ABC cu tg A = 2 i tg B = 3. Determinai msura unghiului
C.
27
Enunuri • Clasa a X-a
Clasa a X-a
2.1. Radicali i logaritmi
1. Artai c:
7 8 1
a) 2 14 − −5 = ; b) 3 + 11 − 6 2 − 5 − 2 6 = 3 ;
2 7 14
c) 6 + 8 + 12 + 24 = 1 + 2 + 3 .
1 §a b·
2. Se consider numerele a = 3 − 3 i b = 3 + 3 . Artai c ¨ + ¸ ∈ _.
6©b a¹
3. Artai c numrul a = 17 + 12 2 − 3 − 2 2 − 6 + 4 2 ∈ _.
4. a) Artai c, dac a, b, c, d sunt numere raionale, astfel încât a 2 + b = c 2 + d ,
atunci a = c i b = d.
( ) ( )
2
b) Determinai numerele raionale a i b, tiind c 1 + 2 = a + b 1+ 2 .
5. Calculai ª¬ 2 − 3 3 º¼ ([x] reprezint partea întreag a lui x).

6. Aducei la o form mai simpl:
3
a) 3
2 2− 2; b) 6 ⋅ 3 18 : 6 ;
2
c) 2 −1 ⋅ 4 3 + 2 2 ; d) 27 ⋅ 3 3 3 ⋅ 3 9 3 .
7
x3 y § 12 y ·
7. a) Aducei la forma cea mai simpl: E ( x, y ) = 4 : ¨ 8 ¸ , unde x, y ∈
y2 x ¨© x ¸¹
∈ (0, +∞).
4 4 27 9 16
b) Artai c numrul a = 3 ⋅ este raional.
3 ⋅ 3 2 312 3
8. Se consider E(x) = x 3 x 2 x , unde x 0. Calculai E(a), unde a = 11 8 .
9. a) Fie a = 2 ⋅ 4 2 ⋅ 8 2 ⋅ 16 2 i b = 16 2 . Artai c a ⋅ b este numr raional.
b) Artai c numrul a = 3 + 5 ⋅ 3 5 − 1 ⋅ 6 7 − 3 5 ∈ _.
28
k
§1·
10. Determinai numrul natural k, dac ( 5 x3 )7 − k ⋅ ¨ ¸ = x, pentru orice x > 0.
x © ¹
1 1
11. Artai c −3 = 2 −3 2 .
2 +1 4 + 3 2 +1
12. Se consider numrul real a = 3 7 + 5 2 + 3 7 − 5 2 .
a) Artai c a3 = 14 – 3a.
b) Artai c a3 + 3a – 14 = (a – 2)(a2 + 2a + 7).
c) Demonstrai c a ∈ _.
13. Artai c 3 10 − 6 3 + 3 10 + 6 3 = 2 .
14. Ordonai cresctor numerele:
3 4 3 4 3
a) 2, 4 i 5; b) 2 2, 27 3 i 4.
15. Comparai numerele:
a) a = 2 + 7 i b = 3+ 6 ; b) a = 13 − 12 i b = 12 − 11 ;
c) a = 3 3 − 3 2 i b = 3
4−33.
16. Comparai numerele a = 1 + 2 i b = 3 2 + 3
17. Calculai:
4 2
a) log2 8 2 ; b) log2 0,125; c) log 2
4 3 2; d) log2 3
;
2
e) 41−log2 8
.
1 1
18. Ordonai cresctor numerele a = − 3 64, b = log 3 i c = log 2 .
27 32
19. a) Artai c numrul a = log4 8 + log9 27 − 3 8 este natural.
b) Demonstrai c numrul b = log 3 3 3 + log 1 4 este întreg.
2
20. Calculai:
( ) (
a) log2 6 + 8 + log2 6 − 8 − log27; ) b) lg 0,01 + 2log2 3 − 9log3 5 ;
log 3 5 ⋅ log 7 11
c) log 2 3 ⋅ log 3 5 ⋅ log5 8 ; d) .
log 7 5 ⋅ log 3 11
21. Calculai:
a) log2 8 ⋅ log3 9 ⋅ log5 5; b) log2 8 2 – log3 3 3.
29
22. Aducei la o form mai simpl:
1 2 3
a) log 3 9 + log 1 3 ; b) + − ;
3
log 3 2 log 9 4 log 27 8
c) log11 3 ⋅ log 7 5 − log 7 3 ⋅ log11 5 .
23. Artai c numrul a este raional, unde:
log 2 24 log 2 192
a) a = log25100 ⋅ log1625 – 2log165; b) a = − ;
log 96 2 log12 2
log 2 12 log 2 6
c) a = log2 9 + − .
log 3 2 log 24 2
9 3
24. Artai c numrul a = log 3 + log 1 este natural.
2+ 3 3 5+2 6
25. Care numr este mai mare?

a) log3 5 sau log3 4; b) log2 3 sau 2; c) log0,3 2 sau log0,3 3;
d) log 1 4 sau –1; e) log3 5 sau log4 5.
3
26. Demonstrai c:

3
a) 0 < log3 2 <1; b) 1 < log 3 4 < ; c) log3 4 < log4 9.
2
3
27. a) Artai c < log2 3 < 2.
2
b)* Calculai partea întreag a numrului a = log2 3 + log3 2.
28. Dac log3 2 = a, calculai log12 18 în funcie de a.
29. Dac log40 100 = a, calculai log20 50.
2 + 2a
30. tiind c log12 18 = a, artai c log24 36 = .
5− a
5 1
31. tiind c log2 5 = a, calculai log5 + în funcie de a.
12 log 3 5
32. Demonstrai c:
a) 2 ∈ ( 3, log3 10) ; b) 7 ∈ (log 2 5, 4
50) ;
c) ( −∞, log3 2 ) ∩ ( )
2, + ∞ = ∅ .
33. Artai c:
( 3)
lg 2
a) 4lg 5 = 5lg 4 ; b) 4
2lg 3 = .
a
34. a) Dac notm log2 5 = , artai c 2a = 5b .
b
b) Demonstrai c log2 5 este numr iraional.
30
2.2. Numere complexe

1. Se consider numerele complexe z1 = 3 – 2i i z2 = –4 + 3i. Calculai z1 + z2;
3z1 – 2z2.
2. Calculai: a) i ⋅ i2 ⋅ … ⋅ i10; b) 1 + i + i2 + … + i10.
3. Calculai:
a) (1 – i)(1 + 2i) – 3(2 – i); b) (2 + i)(3 – 2i) – (1 – 2i)(2 – i);
2
1 + 4i 1 − 4i § 1 1 ·
c) + ; d) ¨ − ¸ ;
4 + 7i 4 − 7 i ©1− i 1+ i ¹
§ (1 − 2i )( 3i − 1) ·
4 24
§1− i ·
e) ¨ ¸ ; f) ¨ ¸ .
© 5 ¹ © 2¹
4. Demonstrai c:
25 25 1 + 3i 1 − 3i
a) + ∈ ]; b) + ∈ \; c) (1 + i 3)3 ∈ ];
4 + 3i 4 − 3i 1 − 3i 1 + 3i
d) (1 + i 3) 2 + (1 − i 3) 2 ∈ ]; e) (1 – i)24 ∈ \.
5. Determinai:
2 + 3i
a) partea imaginar a numrului z = ;
3 − 2i
2−i
b) partea real a numrului z = ;
3i + 4
5 + 8i
c) partea real i partea imaginar ale numrului complex z = ;
8 − 5i
d) partea imaginar a numrului complex z = (1 + i)10 + (1 – i)10.
a + 2i
6. a) Se consider a ∈ \ i numrul complex z = . Determinai a pentru care
2 + ai
z ∈ \.
1
b) Determinai a ∈ \ astfel încât numrul z = s aib partea real
a (1 + i ) + 1 − 2i
2
egal cu .
5
1 + 2x 2 + y
7. a) Determinai x, y ∈ \, astfel încât + =i.
1 − 2i 1 + 2i
b) Determinai a, b ∈ \, astfel încât s avem egalitatea (1 − i 3)3 = a + ib .
31
8. Determinai forma algebric a numerelor complexe:
103 2 9
§ 2· 1− i §1− i · §1− i ·
a) z = 2 ¨¨ ¸ +i ;
¸
102
b) z = 1 + +¨ ¸ + ... + ¨ ¸ .
©1+ i ¹ 1+ i ©1+ i ¹ ©1+ i ¹
9. Determinai conjugatul numrului i3 + 2.
10. Fie z un numr complex. Artai c i(z – z ) este numr real.
11. Dac z ∈ ^ astfel încât 2 z + 3z ∈ \, demonstrai c z ∈ \.
§ z1 · z1
12. Fie z1 = –3 + 2i; z2 = 4 – i. Artai c z1 + z2 = z1 + z2 ; z1 z2 = z1 ⋅ z2 ; ¨ ¸= .
© z2 ¹ z2
−1 + i 3
13. Se consider numrul complex z = .
2
1
a) Calculai z +
. b) Artai c z2 = z.
z
14. Determinai z ∈ ^, dac:
z + 7i
a) z + 3i = 6z ; b) 2 z + z = 3 + 4i; = 6. c)
z
15. Determinai numerele complexe z care verific egalitatea z 2 = i z .
16. Se consider numerele complexe z1 = 3 – 4i i z2 = –1 + 2i. Artai c:
z z
a) µz1z2µ = µz1µ ⋅ µz2µ; b) 1 = 1 ; c) µz1 + z2µ < µz1µ + µz2µ.
z2 z2
17. Calculai modulele numerelor complexe:
8+i
z1 = (3 – 4i)(1 + i); z2 = 2 − 1 + i ( 2 + 1); z3 = ;
7 − 4i
z4 = ( 2 − i )( 3 + i ); z5 = (2 + 3i ) 2 ; z6 = (2 − i )3 + (2 + i )3 .
18. Precizai dac exist z ∈ ^ care s verifice simultan condiiile |z – 1 – 2i| = 3 i
Re z ≥ 5.
19. Fie z = a + 2i, a ∈ \. Calculai |z|, tiind c 1 + i(z + z ) ∈ \.
20. Fie z = 1 + i + i2 + … + in, n ∈ `.
a) Dac n = 2010, calculai |z|. b) Determinai n, astfel încât z ∈ \.
*
21 . Fie z ∈ ^, astfel încât (z + i)10 + (z – i)10 = 0.
a) Artai c |z + i| = |z – i|. b) Demonstrai c z ∈ \.
32
22. Rezolvai în mulimea numerelor complexe ecuaiile:
a) z2 = –9; b) z2 – 2z + 2 = 0; c) z2 – 8z + 25 = 0; d) z2 = 2i.
23. Fie z1, z2 soluiile ecuaiei 2z2 + z + 50 = 0. Calculai |z1| + |z2|.
24. Se consider numrul complex z = a + bi, a, b ∈ \ i notm cu z = a – bi.
a) Calculai z + z i z ⋅ z . b) Verificai dac z2 – 2az + a2 + b2 = 0.
c) Determinai c, d ∈ \, tiind c x = 3 + 4i verific ecuaia x2 + cx + d = 0.
25. a) Artai c (1 – i)2 = –2i.
b) Rezolvai ecuaia iz2 + (3 + i)z + 2 – 2i = 0, z ∈ ^.
8
26. Dac z este o soluie a ecuaiei z2 + 2z + 4 = 0, artai c z 2 − = 0.
z
27. Fie z ∈ ^*, astfel încât z2 – z + 1 = 0. Calculai:
1 1
a) z + ; b) z3; c) z100 + 100
.
z z
1
28. Fie z ∈ ^*, astfel încât z + = 1 .
z
a) Artai c z3 = –1. b) Calculai z10 + z–10.
29*. Se consider α ∈ ^ astfel încât α2 + α + 1 = 0.
a) Calculai suma S = 1 + α + α2 + … + α99.
b) Artai c [(1 + α)6n+2 + 1]2 – α = 0.
30. Rezolvai ecuaia x2 – (a + i)x + 1 + i = 0, a ∈ \, tiind c are o soluie real.
31. Rezolvai în mulimea numerelor complexe ecuaiile:
3 2
§ 3z + 1 · § 3z + 1 · § 3z + 1 ·
a) t + t + t + 1 = 0; ¸ +¨ ¸ +¨ ¸ +1 = 0 .
3 2
b) ¨
© z −i ¹ © z −i ¹ © z −i ¹
32. Rezolvai în ^ ecuaiile:
a) x4 + 8x2 – 9 = 0; b) x6 + 7x3 – 8 = 0.
33*. Determinai cardinalul mulimilor M2 ∪ M4 i M12 ∪ M16, dac Mn = {z ∈ ^ | zn = 1},
n ∈ `.
34. Se consider funcia f : ^ → ^, f (z) = 3z – 4 z .
a) Artai c f (a + bi) = –a + 7bi, a, b ∈ \.
b) Artai c (f D f)(z) = 25z – 24 z .
c) Artai c f (z) = 0 dac i numai dac z = 0.
33
2.3. Funcii
1. Determinai domeniul maximal de definiie D al fiecreia dintre funciile:
a) f (x) = x( x − 1) + x( x + 1) ; b) f (x) = x + log 2 (2 − x − x 2 ) ;
1
x +1 1
c) f (x) = x + lg ; d) f (x) = 2 x + .
2− x x −1
1
2. a) Se consider funcia f : \ → \, f (x) = 3
. Calculai (f D f )(512).
x
1
§ 1·
b) Fie f : \* → \, f (x) = 2 x . Calculai (f D f) ¨ − ¸ .
© 2¹
c) Se consider funcia f : (0, ∞) → \, f (x) = log2 x. Calculai (f D f)(256).
1 §1· 1 §1· 1 §1·
3. Calculai S = f (1) + f ¨ ¸+ f ¨ ¸ + ... + f ¨ ¸ , n ∈ `*, unde:
2 ©2¹ 3 © 3¹ n ©n¹
lg(1 + x)
f ( x) = , x ∈ (0, ∞).
x
§ x1 + x2 · f ( x1 ) + f ( x2 )
4*. a) Fie f : (0, ∞) →\, f (x) = lg x. Demonstrai c f ¨ ¸≥ ,
© 2 ¹ 2
oricare ar fi x1, x2 ∈ (0, ∞).
b) Fie f : \ → \, f (x) = ax, a > 0, a ≠1. Demonstrai c:
§ x + x · f ( x1 ) + f ( x2 )
f ¨ 1 2 ¸≤ , oricare ar fi x1, x2 ∈ \.
© 2 ¹ 2
5. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = 1 – 2x. Demonstrai c funcia f D f D f este
strict descresctoare.
6. Studiai monotonia funciei f : (0, ∞) → \, f (x) = 2009x + log2009 x.
7. Studiai paritatea urmtoarelor funcii:
x –x
a) f : \ → \, f (x) = 3
x − x3 ; b) f : \ → \, f (x) = 2 + 2 ;
1− x
c) f : (–1, 1) → \, f (x) = ln ; d) f : \→ \, f (x) = x2 + x + 1.
1+ x
8*. a) Fie A = {–2, –1, 0, 1, 2}. Determinai numrul funciilor pare f : A → A.
b) Fie A = {–2, –1, 0, 1, 2}. Aflai numrul funciilor impare f : A → A.
* 2x
9 . Determinai imaginea funciei f : \ → \, f (x) = 2 .
x +1
10. a) Dac funcia f : {1, 2, 3, 4} → {0, 1, 2} este definit prin f (1) = 2, f (2) = 0,
f (3) = 1, f (4) = 2, artai c f nu este injectiv, dar este surjectiv.
34
2.3. Funcii
b) Dac funcia f : {1, 2, 3, 4} → {0, 1, 2, 3} este definit prin f (1) = 0, f (2) = 3,
f (3) = 2, f (4) = 3, artai c f nu este injectiv i nici surjectiv.
c) Dac funcia f : {1, 2, 3} → {0, 1, 2, 3} este definit prin f (1) = 2, f (2) = 0,
f (3) = 3, artai c f este injectiv, dar nu este surjectiv.
11. Se consider mulimea A = {–2, –1, 0, 1, 2} i o funcie bijectiv f : A → A.
Calculai suma S = f (–2) + f (–1) + f (0) + f (1) + f (2).
12. a) Artai c funcia f : \ → \, f (x) = |2x + 1| nu este nici injectiv, nici
surjectiv.
b) Artai c funcia f : \ → \, f (x) = x2 + x + 1 nu este nici injectiv, nici surjectiv.
2 x − 1, x ≤ 1
13. Se consider funcia f : \ →\, f (x) = ® . Artai c f este injectiv,
¯ x + 1, x > 1
dar nu este surjectiv.
2 x + 1, x < 1
14. Fie funcia f : \ → \, f (x) = ® . Artai c f nu este injectiv, dar este
¯ x − 1, x ≥ 1
surjectiv.
15. a) Dac funcia f : \ → \, f (x) = x3 + x + 1 are inversa g, calculai g(1).
b) Dac funcia f : \ → \, f (x) = x5 + x + 1 are inversa g, calculai g(3).
16. a) Funcia f : (0, ∞) → \, f (x) = x + lg x este bijectiv. Determinai f –1(11).
b) Funcia f : \ → \, f (x) = 2x + x – 1 este bijectiv. Determinai f –1(5).
17. Artai c funcia f : ` → `, f (x) = 3x + 1 nu este inversabil.
x+3
18. Artai c funcia f : (0, ∞) → (1, 3), f (x) = este inversabil.
x +1
2½ 2½ 2x
19. Artai c funcia f : \ \ ®− ¾ → \ \ ® ¾ , f (x) = este inversabil i
¯ 3¿ ¯3¿ 3x + 2
determinai-i inversa.
20. Artai c urmtoarele funcii sunt inversabile i determinai inversele lor:
a) f : (0, ∞) → (1, ∞), f (x) = x2 + 1; b) f : \ → \, f (x) = 3x3 + 1;
1
c) f : (1, ∞) → (2, ∞), f (x) = x + ; d) f : [2, 5] → [1, 7], f (x) = 2x – 3;
x
e) f : \ → (0, ∞), f (x) = log2(3x + 1); f) f : (1, ∞) → (0, ∞), f (x) = 3 log2 x.
21. Artai c funcia f : [1, ∞) → [0, ∞), f (x) = x − 1 este inversabil. Dac f –1 este
inversa funciei f, determinai funciile g = f D f –1
i h = f –1
D f. Sunt egale
funciile g i h?
35
22. Artai c funcia f : \ → \, f (x) = x2 – 2x – 3 nu este inversabil. Gsii o

restricie a funciei f, inversabil.
23. Determinai a, b ∈ \ dac funcia f : \ → \, f (x) = ax + b este inversabil i
f –1 = f.
24. Artai c funcia f : (0, ∞) → \, f (x) = x + 2x + 3log2 x este injectiv.
25. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = 4x – 6 ⋅ 2x – 1. Artai c:
a) f (x) = (2x – 2)(2x – 4) – 9; b) f nu este injectiv;
c) f (x) = (2x – 3)2 – 10; d) f nu este surjectiv.
°ax 2 , x ≤ 0
26*. Fie funcia f : \ → \, f (x) = ® . Determinai a, b ∈ \, astfel încât:
°̄bx, x > 0
a) f s fie strict cresctoare pe \; b) f s fie descresctoare pe \;
c) f s fie bijectiv.
x + 1, x ≤ 2
27*. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ® . Determinai a,
¯ 2 x + a, x > 2, a ∈ \
astfel încât f s fie:
a) injectiv; b) surjectiv; c) bijectiv.
x, x ∈ _
28*. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ® .
¯1 − x, x ∈ \ − _
a) Artai c (f D f)(x) = x, oricare ar fi x ∈ \.
b) Artai c f este bijectiv.
*
29 . Fie f : \ → \ o funcie bijectiv. Determinai f, tiind c (f D f)(x) = 2f (x) + 1,
oricare ar fi x ∈ \.
30. Artai c funcia f : ^ → ^, f (z) = 2z + 3z este inversabil. Determinai f –1.
***
31. Determinai domeniul maximal de definiie al fiecreia dintre urmtoarele funcii:
2x
a) f (x) = arcsin x + arccos (1 – x); b) f (x) = arcsin ;
1 + x2
x
c) f (x) = arctg .
x +1
32. Calculai: a) arccos(–1) + arcsin 1;
36
2.4. Ecuaii i inecuaii
§1· § 3· 2
b) arcsin ¨ ¸ + arccos ¨¨ − ¸¸ ; c) arctg1 + arccos .
©2¹ © 2 ¹ 2
§ 1· § 3 ·¸
33. Determinai valoarea expresiei E = sin ¨ arcsin ¸ + sin¨¨ arccos .
© 2¹ © 2 ¸¹
§ 3·
34. Calculai: a) sin ¨¨ 2arccos1 + arcsin ¸¸ ;
© 2 ¹
§ 1· § § 2· ·
¨ 2 ¸¸ + arccos ( −1) ¸¸
b) cos ¨ 2arc tg1 − arcsin ¸ ; c) tg ¨ arcsin ¨ − .
© 2¹ ¨
© © ¹ ¹
§π 1·
35. Calculai tg ¨ − arctg ¸ .
©2 2¹
*
36 . Fie x ∈ [–1, 1]. Calculai:
§1 ·
a) sin(2 arcsin x); b) cos ¨ arccos x ¸ .
© 2 ¹
*
37 . Fie f : \ → \, f (x) = arccos(cos x). Calculai:
S = f (0) + f (π) + f (2π) + … + f (2006π).
38. Calculai:
§ 3· §π 2·
a) sin ¨ arccos ¸ ; b) cos¨ − arcsin ¸ ;
© 5¹ ©2 3¹
§ 4· §1 12 ·
c) sin ¨ 2 arccos ¸ ; d) cos¨ arcsin ¸ .
© 5¹ ©2 13 ¹
§ 1 4· § 1 3 ·
39. Calculai: a) cos¨ 2arctg − arcsin ¸ ; b) cos¨¨ arcsin + arccos ¸¸ .
© 2 5¹ © 5 10 ¹
1. Rezolvai ecuaia: x − 1 + 2 1 − x 2 = x + 3 − 2 .
2. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaiile:
a) 2− x − x =0; b) 2− x + x = 0; c) 2− x − x =0.
a) x 2 − 3 − x = −1 ; b) x −1 + 2 − x = 1; c) x 2 + x = 2 x ⋅ x + 1 ;
d) x +8 − x = 2; e) x3 − 2 x 2 = 2 x .
37
a) x = 6( x − 2 − 1) ; b) x + 8 − 6 x −1 = 1; c) 2x + 16 + x 2 = 11 .
a) 2x + 1 = 2 x − x − 3 ; b) x + 2 x −1 + x − 2 x −1 = 2 .
6. Rezolvai în \ urmtoarele ecuaii:
x +1 x −1 5 x +1 x −1 5
a) + = ; b) + = .
x −1 x +1 2 x −1 x +1 2
a) 3
x−2 + x=2; b) 3 1 − x = 1 + x ; c) 3
7x + 1 − x = 1;
d) 2− x − 3 x−2 =0; e) 6
x2 − 2 x + 1 = 3 3 − x .
8*. Rezolvai în \ ecuaiile: a) 3 x + 3 x − 1 = 1 ; b) x + 3 − 3 x + 2 = 1 .
9. Rezolvai inecuaiile:
a) x 2 − 4 x ≥ x − 3 ; b) x − 1 ≤ 2x – 3; c) 2 − x < x.
10. Rezolvai sistemele de ecuaii:
° x + y = 3 ° 3 x + 3 y = 3
a) ® ; b) ® .
°̄ x + y = 5 °̄ x + y = 9
***
x
1 1 §1·
a) 125 = ; x
b) x = 4 ; c) ¨ ¸ = 2 x− 2 ;
5 2 ©2¹
2
+5 1 2
−4 x 2x 3
d) 4x + 2 = 2 x ; = ; e) 2 x f) x = .
8 3 2
a) 9x – 10 ⋅ 3x – 1 + 1 = 0; b) 22x – 3 ⋅ 2x + 1 + 8 = 0; c) 25x + 3 ⋅ 5x = 4;
d) 3x + 1 + 31 – x = 10; e) 32x + 1 – 10 ⋅ 3x + 1 + 27 = 0; f) 3 ⋅ 4x − 6x = 2 ⋅ 9x.
1− x 1+ x
§3· §3·
b) 23 x − 2 = 4 x −3 x −1
2
a) ¨ ¸ +¨ ¸ = 1, 2 ; ;
©5¹ ©5¹
x
5−
c) 16 (0, 25) 4 =2 x +1
; d) 4 x − x 2 −5
− 12 ⋅ 2x −1− x 2 −5
+8 = 0.
14. a) Verificai identitatea (x – y) + (y – z) + (z – x) = 2(x + y + z2 – xy – yz – zx).
2 2 2 2 2
38
b) Artai c, dac x2 + y2 + z2 = xy + yz + zx, unde x, y, z ∈ \, atunci x = y = z.
c) Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia 4x + 9x + 49x = 6x + 14x + 21x.
a) x + 3x = 4; b) 3x + 2 ⋅ 5x = 3.
a) log5 (9 − x 2 ) = 1 ; b) log 3 (log 4 ( x 2 − 17)) = 1 ;
c) log3 ( x 2 − 6) = log 3 ( 2 x − 3) ; d) log 3 x +5 (9 x 2 + 8 x + 3) = 2 .
a) lg(x + 1) – lg 9 = 1 – lg x; b) log 2 ( x + 2) − log 2 ( x − 5) = 3 ;
c) log5 (3 x + 1) = 1 + log5 ( x − 1) ; d) lg( x − 3) + lg( x + 6) = lg10 .
11
a) logx 2 + log x
2 = 9; b) log2 x + log4 x + log8 x = ;
6
5
c) log5 x + logx 5 =.
2
a) lg2 x + 5 lg x – 6 = 0; b) log 22 x + log 2 4 x = 4 ;
c) 2lg 2 ( x3 ) − 3lg x − 1 = 0 .
2lg x
a) =1; b) 1 + 2logx + 2 5 = log5 (x + 2).
lg(5 x − 4)
21. a) Artai c pentru orice numr real x, numerele 3x – 1, 3x + 1 i 5 ⋅ 3x + 1 sunt
termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice.
b) Exist numere reale strict pozitive x astfel încât lg 2, lg(2x – 1) i lg(2x + 3) s
fie termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice?
22. Rezolvai în \2 sistemele de ecuaii:
log3 (log 2 x) + log 1 (log 1 y) = 1 x y
° ° y x
a) ® 3 2 ; b) ® 4 ⋅ 4 = 32 .
°¯ xy = 4
2 °¯log 3 ( x − y ) = 1 − log 3 ( x + y )
4
1
a) ( 3 2) x > ; b) 2 x < 2 x ;
8
c) 2x + 1 + 23 – x ≤ 8; d) 4x + 2 ⋅ 6x ≤ 32x + 1.
24. Rezolvai inecuaiile: a) log3 x2 ≤ 2;
39
1 2 1 1
b) log 2 ( x + 7) − 2log 2 x < 3 ; c) lg x ≤ − lg x .
12 3 4
5
d) log 2 x + log x 2 ≤ ; e) 1 + log 2 (4 x − 2 + 9) < log 2 (2 x − 2 + 18) .
2
***
1
25. Rezolvai ecuaiile: a) cos 2 x = , x ∈ [ 0,2π) ;
2
§ π · 1 § π · 3
b) sin ¨ 2 x + ¸ = − , x ∈ (0, 2π) ; c) cos ¨ x + ¸ = − , x ∈ ( 0, 4 ) .
© 3¹ 2 © 6¹ 2
26. Rezolvai ecuaiile: a) sin 3x = sin x, x ∈ (0, π);
§ π· §π ·
b) tg 2x = tg x, x ∈ \; c) tg ¨ x + ¸ = tg ¨ − x ¸ , x ∈ ( 0, π ) ;
© 3¹ ©2 ¹
§ π· § π· § π· § π·
d) cos ¨ 2 x + ¸ = cos ¨ x − ¸ , x ∈ \; e) sin ¨ x − ¸ = sin ¨ 3x + ¸ , x ∈ \.
© 2¹ © 2¹ © 4¹ © 4¹
27. Rezolvai în \ ecuaiile: a) sin 2x = cos x;
§ π· § π· § π· §π ·
b) sin ¨ x + ¸ = cos ¨ x − ¸ ; c) sin ¨ x + ¸ + cos ¨ − x ¸ = 1 .
© 3¹ © 6¹ © 6¹ ©3 ¹
28. Rezolvai în \ ecuaiile: a) sin x = 1 + cos x;
2
b) cos 2x + sin x = 0; c) cos 2x = 2 sin2 x;

d) sin 2x = 2 sin2 x; e) cos 2x + 2 cos2 x – 6 sin x – 5 = 0.
a) sin x + cos x = 0; b) sin x + cos x = 1;
c) 3sin x + 3 cos x = 0; d) 3 sin x – cos x = 1.
30. Rezolvai în \ ecuaiile: a) 5sin2 x – 3sin x cos x – 2cos2 x = 0;
b) sin2 x – sin x cos x – 2cos2 x = 0; c) 2sin2 x – 3sin x cos x + 3cos2 x = 1.
31. Rezolvai în \ ecuaiile: a) sin x + 2sin 2x + sin 3x = 0;
b) cos x + cos 2x + cos 3x = 0; c) cos 5x – cos x = sin 5x – sin x.
1 1 π
32. Rezolvai ecuaiile: a) arcsin 2 x = − ; b) arcsin + arcsin x = ;
2 2 3
1 π 1 π
c) arcsin x + arccos = ; d) arctg x + arctg = .
2 2 3 2
40
2.5. Combinatoric
2.5. Combinatoric
1. Care este cel mai mic numr natural n pentru care n! > 1000?
2. Demonstrai c n! > 3n, oricare ar fi n ∈ `, n 7.
1 1 k
3. a) Artai c − = , oricare ar fi k ∈ `*.
k ! ( k + 1)! ( k + 1)!
1 2 99
b) Calculai suma S = + + ... + i artai c S < 1.
2! 3! 100!
C10
4. Calculai: a) 20 9
; b) A53 − 6C53 ; c) A43 − A32 − C42 .
C20
5. Calculai:
n ! + (n + 1)! A6 + A5 C3
a) , n ∈ `; b) n 4 n , n ∈ `, n ≥ 6; c) 3 n 4 , n ∈ `, n ≥ 4.
(n + 1)! − n! An Cn + Cn
6. Care este cel mai mare element din mulimea A = {C7 , C7 , C76 }?
3 5
7. Artai c numerele C7k , k = 2, 3, …, 6 sunt divizibile cu 7.

8. Demonstrai c:
a) C2nn = 2C2nn−1 , unde n ∈ `*; b) Cn4+1 = Cn4 + Cn3 , unde n ∈ , n ≥ 4 .
1 ·§ § 1 · § 1 · n+2
9. Demonstrai c: ¨1 − 2 ¸¨
1 − 2 ¸ ... ¨ 1 − 2 ¸ = , oricare ar fi n ∈ `, n ≥ 2.
© C3 ¹ © C4 ¹ © Cn+1 ¹ 3n
10. Determinai numerele reale x pentru care sunt definite numerele:
a) A7x−−x3 ; b) C x2+x1−8 .
11. Rezolvai ecuaiile: a) C x2 + Ax2 = 30 ; b) C22x −3 = 3 ;
c) Ax5 − 3 Ax4 = 21Ax3 ; d) 6 ⋅ C1x + 6 ⋅ C x3+ 2 = 13C x2+1 ; e) Ax2− 2 + C x2 = 41 .
a) C xx −1 + C xx−−13 ≤ 9 ; b) (x + 1)! – x! ≤ 100; c) Cn3 ≥ Cn5 ;
d) C7k ≥ C7k −1 ; e) Ax5−1 ≤ 12 Ax3−1 .
13. Rezolvai sistemele:
° Axy+−11 = 10 Axy+−12 ° Axy = 7 Axy −1
a) ® y −1 ; b) ® y y +1
.
°̄3Cx +1 = 5C x +1 °̄6C x = 5C x
y
***
14. În câte moduri se poate forma un tren, având la dispoziie 6 vagoane?
15. Câte numere de zece cifre distincte încep cu 20 i se termin cu 14?
41
16. În câte moduri putem împri 5 cri la trei copii?
17. Dm 3 cri diferite la 5 copii, astfel încât niciun copil s nu primeasc mai mult
de o carte. În câte moduri se poate face împrirea?
18. Un antrenor are la dispoziie 10 juctori. În câte moduri poate forma o echip
format din 6 juctori?
19. Într-o clas sunt 22 de elevi, dintre care 12 sunt fete. Determinai în câte moduri
se poate alege un comitet reprezentativ al clasei format din 3 fete i 2 biei.
20. Într-o clas sunt 30 de elevi, dintre care 18 fete i 12 biei. Alctuim o echip
format din 6 elevi care s conin cel puin 4 fete. În câte moduri putem forma
echipa?
21. Aflai numrul diagonalelor unui poligon convex cu 10 laturi.
22. Determinai n ∈ `* pentru care mulimea A = {1, 2, ..., n} are exact 120 de
submulimi cu dou elemente.
23. Câte submulimi ale mulimii A = {0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8} au cinci elemente i
conin numerele 2 i 3?
24. Câte submulimi, cu mcar trei elemente, are mulimea A = {0, 1, 2, 3, 4, 5}?
25. Aflai numrul submulimilor mulimii A = {0, 1, 2, 3, 4} care conin pe 0.
26. Aflai numrul de mulimi X care verific relaia {1, 2, 3} ∪ X = {1, 2, 3, 4, 5}.
27. Determinai numrul de submulimi cu numr impar de elemente ale mulimii
{a, b, c, d, e}.
28. Se consider mulimea A = {0, 1, 2, …, 9}. Determinai numrul submulimilor
mulimii A care au 5 elemente, dintre care exact dou sunt numere pare.
29. Se consider mulimea A = {0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8}. Câte submulimi ale lui A
conin trei elemente dintre care cel puin unul este impar?
30. Se consider mulimea A = {0, 1, 2, 3, 4, 5, 6}. Câte submulimi ale lui A conin
cel puin un element numr impar?
31. Se consider mulimea A = {1, 2, …, 10}. Determinai numrul submulimilor lui
A care au trei elemente, iar suma acestora este un numr par.
32. Se consider mulimea A = {0, 4, 8, 12, 16, 20, 24}. Determinai numrul
tripletelor (a, b, c) de elemente ale lui A cu proprietatea c a < b < c.
33. a) Câte numere abcd putem forma, dac a > b > c > d?
b) Câte numere abcd putem forma, dac a < b < c < d?
34*. Câte funcii f : {1, 2, 3, …, 10} → {0, 1} au proprietatea c f (1) + f (2) + … +
+ f (10) = 2?
35. Determinai numrul funciilor surjective f : {1, 2, 3} → {4, 5}.
36. Determinai numrul funciilor injective f : {1, 2, 3} → {1, 2, 3, 4, 5}, cu
proprietatea c f (1) ≠ 1.
42
2.5. Combinatoric
37. Fie A = {1, 2, 3, 4, 5}. Determinai numrul funciilor bijective f : A → A, cu
proprietatea c f (1) = 2.
*
38 . Se consider mulimile A = {1, 2, 3, 4} i B = {1, 2, 3, 4, 5, 6}. Determinai
numrul funciilor f : A → B strict cresctoare.
39*. Determinai numrul funciilor strict monotone f : {1, 2, 3} → {5, 6, 7, 8}.
***
40. Aplicând formula binomului, dezvoltai (x – 2)5. Care este coeficientul celui de-al
patrulea termen? Dar coeficientul binomial al celui de-al patrulea termen?
41. a) Gsii al treilea termen al dezvoltrii (2 x − 3 x )50 .
b) Determinai al cincilea termen al dezvoltrii (2 x + 3 x )10 .
9
§ 1·
42. Gsii termenul care nu conine x din dezvoltarea ¨ x 2 + ¸ .
© x¹
43. a) Determinai coeficientul lui x3 din dezvoltarea (2 + x)4.

9
§ 1 ·
b) Aflai rangul termenului care conine a4 din dezvoltarea ¨ a 2 + 3 ¸ , a ≠ 0.
© a¹
n
§ 2·
44. Fie dezvoltarea ¨ x 2 − ¸ , n ∈ `, x ≠ 0. Aflai termenul independent de x, tiind
© x ¹
c suma primilor trei coeficieni ai dezvoltrii este egal cu 49.
( )
100
45. Aflai numrul termenilor raionali din dezvoltarea 2+33 .
46. Artai c:
a) ( 2 + 1)7 − ( 2 − 1)7 ∈ _; b) (2 + 2 )7 − (2 − 2 )7 ∈ \ \ _.
47. Calculai:
a) C160 + C162 + ... + C16
16
; b) C100 − C102 + C104 − C106 + C10
8
;
0
c) C2008 ⋅ 52008 − C2008
1
⋅ 52007 ⋅ 4 + C2008
2
⋅ 52006 ⋅ 42 − ... + C2008
2008
⋅ 42008 .
48*. a) Verificai dac: (1 + k )Cnk = Cnk + nCnk−−11 , n, k ∈ `*, n ≥ k.
b) Demonstrai c: 1 + 2Cn1 + 3Cn2 + ... + (n + 1)Cnn = 2n −1 ( n + 2) , n ∈ `*.
1 1
49*. a) Artai c Cnk = Cnk++11 , n ≥ k.
k +1 n +1
1 1 1 2n +1 − 1
b) Demonstrai c: Cn0 + ⋅ Cn1 + Cn2 + ... + Cnn = .
2 3 n +1 n +1
43
2.6. Matematici aplicate. Probabiliti

1. Determinai ce procent din a + b reprezint numrul a, tiind c a este egal cu
25% din b.
2. Dup o reducere de 20%, preul unui produs este de 320 lei. Aflai preul înainte
de reducere.
3. Aflai preul iniial al unui produs dac, dup o scumpire cu 15%, cost 460 lei.
4. Suma de 500 de lei a fost depus la o banc cu o rat a dobânzii de 1%. Calculai
dobânda obinut dup un an.
5. O sum de 1000 lei a fost depus la o banc i, dup un an, s-a obinut o dobând
de 8 lei. Calculai rata dobânzii.
6. O sum de bani se depune în banc, dobânda anual fiind de 1%. Dup doi ani, în
cont sunt 10201 lei. Aflai suma depus iniial.
7. Preul unui produs este de 5400 lei. Cu ce procent trebuie ieftinit produsul pentru
ca acesta s coste 4860 lei?
8. Dup dou ieftiniri succesive cu 10%, respectiv 25%, preul unui produs este de
540 lei. Aflai preul produsului înainte de cele dou ieftiniri.
9. Dup dou scumpiri cu 10%, respectiv 20%, preul unui produs este de 660 lei.
Aflai preul iniial al produsului.
10. Calculai TVA-ul pentru un produs, tiind c preul de vânzare al produsului este
de 238 lei (procentul TVA-ului este de 19%).
***
11. Calculai probabilitatea ca un element n ∈ {1, 2, 3, 4, 5} s verifice relaia:
2n ≤ 3 + log2 n.
12. Determinai probabilitatea ca un element al mulimii {1, 2, 3, 4, 5, 6} s fie
n −1
soluie a inecuaiei log2 n ≥ .
2
13. Se consider mulimea A = {1, 2, 3, 4, 5, 6}. Determinai probabilitatea ca, ale-
gând o pereche (a, b) ∈ A × A, s aib loc egalitatea a + b = 6.
14. Calculai probabilitatea ca, alegând un element din mulimea A = { n+ 3
n n∈
∈ `, n < 1000} , acesta s fie numr raional.
15. Determinai probabilitatea ca, alegând un element al mulimii A = {1, 3, 5, …,
1001}, acesta s fie multiplu de 3.
44
16. Determinai probabilitatea ca, alegând un element al mulimii A = {2, 4, 6, …,
1000}, acesta s fie divizibil cu 4, dar nu cu 8.
17. Se consider mulimea A = {1, 2, 3, 4, 5}. Alegem la întâmplare o submulime
a lui A. Calculai probabilitatea ca submulimea aleas s aib trei elemente.
18. Se consider mulimea A = {1, 2, 3, 4, 5, 6}. Alegem la întâmplare o submulime
dintre submulimile nevide ale lui A. Calculai probabilitatea ca submulimea
aleas s aib toate elementele impare.
*
19 .Se consider mulimea A = {1, 2, ..., 10}. Calculai probabilitatea ca, alegând, la
întâmplare, una dintre submulimile cu trei elemente, elementele acesteia s fie în
progresie aritmetic.
20. Determinai probabilitatea ca, alegând un numr oarecare de dou cifre, acesta s
aib ambele cifre impare.
21. Determinai probabilitatea ca, alegând, la întâmplare, un numr natural de trei
cifre, acesta s fie ptrat perfect.
22. Determinai probabilitatea ca, alegând un numr oarecare de trei cifre, acesta s
fie divizibil cu 4 sau cu 5.
23. Determinai probabilitatea ca, alegând un numr oarecare de trei cifre, produsul
cifrelor sale s fie impar.
aib exact dou cifre egale.
aib produsul cifrelor egal cu 0.
26. Determinai probabilitatea ca, alegând un numr natural oarecare de trei cifre,
acesta s conin cifra 1.
27. Se alege, la întâmplare, o funcie f : {1, 2, 3, 4} → {1, 2, 3, 4, 5}. Care este
probabilitatea ca funcia aleas s fie injectiv?
28*. Fie mulimea A = {f µ f : {0, 1, 2, 3} → {0, 1, 2, 3}}. Care este probabilitatea ca,
alegând, la întâmplare, un element f ∈ A, acesta s aib proprietatea f (0) + f (1) =
= 2?
29. Se alege, la întâmplare, o funcie f : {1, 2, 3, 4} → {2, 3, 4, 5}. Care este
probabilitatea ca aceasta s fie bijectiv?
30. Se alege, la întâmplare, o funcie f : {0, 1, 2, 3} → {1, 2, 3, 4, 5, 6}. Care este
probabilitatea ca aceasta s fie strict cresctoare?
31. Aruncm dou zaruri. Aflai probabilitile evenimentelor:
a) obinem o dubl; b) obinem suma 8;
c) obinem un produs ptrat perfect.
45
32. O urn conine 8 bile roii i 4 bile galbene. Se extrag, la întâmplare, dou bile
din urn. Aflai probabilitile evenimentelor:
a) ambele bile extrase sunt roii;
b) ambele bile extrase sunt galbene;
c) bilele extrase au culori diferite.
2.7. Geometrie analitic

1. Se consider punctele A(2, 6) i B(6, 3). Calculai lungimea segmentului AB.
2. Se consider punctul A de afix 2 + 3i. Punctele B i C sunt simetricele punctului A
fa de axa real, respectiv axa imaginar. Stabilii afixele punctelor B i C i
calculai lungimea segmentului BC.
3. Se consider punctele A(–1, 1) i B(3, 3). Determinai coordonatele punctului M,
de pe axa Ox, care este egal deprtat de punctele A i B.
4. Se consider punctele A(5, 6), B(6, 5) i C(2, 7). Determinai numerele reale a i b
pentru care punctul M(a, b) are proprietatea c MA = MB = MC.
5. Se consider punctele A(0, 1) i B(4, 1). Aflai coordonatele punctului C, tiind c
triunghiul ABC este echilateral.
6. Se consider punctele A(–1, 2), B(3, 4) i C(1, 6). Artai c triunghiul ABC este
isoscel. Calculai perimetrul i aria triunghiului ABC.
7. Se consider punctele A(0, 1), B(1, –2) i C(6, 3). Artai c triunghiul ABC este
dreptunghic. Calculai perimetrul i aria triunghiului ABC.
8. Se consider punctele A(2, 3) i B(–1, 1). Determinai coordonatele simetricului
punctului A fa de punctul B i pe cele ale simetricului punctului B fa de
punctul A.
9. Se consider punctele A(1, 2), B(5, 8), C(3, 6) i D(–1, 0). Demonstrai c ABCD
este paralelogram.
10. Determinai coordonatele vârfului D al paralelogramului ABCD, tiind c A(–2, –1),
B(3, 2) i C(5, 1).
11. Se consider punctele A(–2, –1), B(0, 5), C(–3, 6) i D(–5, 0). Demonstrai c
ABCD este dreptunghi.
12. Se consider punctele A(6, 4) i B(–2, 0). Determinai coordonatele punctului M
MA
situat pe segmentul AB, tiind c = 3.
MB
13. Se consider punctele A(–3, –1), B(6, 2), C(0, 5) i N(–1, 3). Construim MN || AB,
unde M ∈ BC.
46
a) Demonstrai c punctele A, N i C sunt coliniare.
b) Aflai coordonatele punctului M.
14. Se consider punctele A(4, 4), B(7, 0) i C(–1, –8). Se consider punctul D pe
segmentul BC, astfel încât AD este bisectoarea unghiului
BAC.
BD
a) Calculai raportul .
DC
b) Determinai coordonatele punctului D.
15. Se consider punctele A(–1, 2) i B(1, 0).
JJJG
a) Determinai coordonatele vectorului AB i lungimea sa.
b) Aflai msura unghiului ascuit dintre dreapta AB i axa Ox.
16. Determinai numerele reale a i b, tiind c punctele A(1, 3) i B(4, 0) se afl pe
dreapta de ecuaie x + ay + b = 0.
17. Se consider dreapta d: 2x – y + 4 = 0. Determinai panta dreptei d i gsii
coordonatele punctelor în care dreapta intersecteaz axele de coordonate.
18. Se consider punctele A(–1, 2), B(–2, 3) i C(–3, 4). Scriei ecuaia dreptei AB i
demonstrai c punctele A, B i C sunt coliniare.
19. Se consider punctele An(n, 2n + 1), n ∈ `. Demonstrai c toate punctele An sunt
coliniare.
20. Se consider punctele A(1, 2), B(2, 3) i C(2, –5). Scriei ecuaia medianei din A
în triunghiul ABC i calculai lungimea acesteia.
21. Se consider punctele O(0, 0), A(–1, 1), B(1, 3) i C(3, 2). Dac G este centrul de
greutate al triunghiului ABC, determinai ecuaia dreptei OG.
22. Determinai a ∈ \ pentru care dreptele d1: x – 2y + 3 = 0 i d2: ax + 3y – 7 = 0
sunt paralele.
23. Se consider dreapta d: 2x + y – 3 = 0 i punctul A(3, 1). Scriei ecuaia paralelei
la d duse prin punctul A.
24. Se consider punctele A(–2, 2), B(2, 1) i C(–1, –3). Scriei ecuaia paralelei prin
A la dreapta BC.
G
25. Se consider punctul A(1, 1) i vectorul v (1, 2) .
JJJG G
a) Determinai coordonatele punctului B, tiind c AB = v .
G
b) Scriei ecuaia dreptei d care trece prin A i are direcia vectorului v .
26. Determinai a ∈ \ pentru care dreptele d1: x + 2y – 3 = 0 i d2: ax + y + 1 = 0 sunt
perpendiculare.
47
27. Se consider dreapta d: 2x + y – 3 = 0 i punctul A(3, 1). Scriei ecuaia perpen-
dicularei duse din punctul A pe dreapta d.
28. Se consider punctele A(–1, 3) i B(1, –1). Scriei ecuaia mediatoarei
segmentului AB.
29. Determinai coordonatele punctului de intersecie dintre dreptele d1 i d2, unde:
a) d1: x – 2 = 0 i d2: y + 3 = 0;
b) d1: 3x + 2y + 1 = 0 i d2: 2x + 3y + 9 = 0.
30. Artai c dreptele d1: 3x – 2y = 0, d2: x + y – 5 = 0 i d3: 4x – 3y + 1 = 0 sunt
concurente.
31. Se consider dreptele d1: 2x + 3y + 1 = 0, d2: 3x + y – 2 = 0 i d3: x + y + a = 0.
Determinai numrul real a, tiind c cele trei drepte sunt concurente.
32. Se consider punctul A(1, 2) i dreapta d: 2x – y – 4 = 0.
a) Determinai coordonatele proieciei punctului A pe dreapta d.
b) Determinai coordonatele simetricului punctului A fa de dreapta d.
33. Ecuaiile laturilor triunghiului ABC sunt AB: x – y + 2 = 0, BC: 3x – y + 1 = 0,
respectiv AC: x + 2y + 2 = 0.
a) Determinai coordonatele vârfurilor triunghiului.
b) Scriei ecuaia înlimii din A în triunghiul ABC.
34. Se consider punctele A(3, 4), B(–3, –2) i C(3, –4).
a) Scriei ecuaiile înlimilor din B i din C în triunghiul ABC.
b) Determinai coordonatele ortocentrului triunghiului ABC.
35. Se consider punctele A(3, 4), B(–3, –2) i C(3, –4).
a) Scriei ecuaiile mediatoarelor laturilor AB i AC.
b) Determinai coordonatele centrului cercului circumscris triunghiului ABC.
36. Înlimile din B i C ale triunghiului ABC au ecuaiile 2x – y + 4 = 0, respectiv
2x + 3y – 8 = 0. Determinai ecuaia înlimii din A, tiind c A(0, 2).
37. Se consider punctele O(0, 0), A(3, 0), B(0, 2), M(3, –3) i N(–2, 2). Demonstrai
c dreptele AN, BM i perpendiculara din O pe AB sunt concurente.
38. Se consider dreptele d1: x + 2y – 1 = 0 i d2: 3x – y = 0. Aflai tangenta unghiului
ascuit format de d1 i d2.
39. Se consider punctele A(1, 2), B(2, –2) i C(4, 6). Calculai cosinusul unghiului

ABC.
40. a) Calculai distana de la punctul A(3, 4) la dreapta d: x + y + 3 = 0.
b) Calculai distana de la punctul A(4, 3) la dreapta d: 2x + y + 1 = 0.
41. Se consider punctele A(1, 1), B(2, –1) i C(–2, –5).
a) Calculai distana de la punctul A la dreapta BC.
48
2.8. Probleme recapitulative din materia claselor a IX-a – a X-a
b) Aflai aria triunghiului ABC.
42. Se consider punctele A(1, 2), B(2, –1) i punctul C situat pe dreapta d: x – y + 1 =
= 0. Determinai coordonatele punctului C, tiind c aria triunghiului ABC este
egal cu 2.
43. Artai c dreptele d1: 3x + 4y + 1 = 0 i d2: 6x + 8y + 17 = 0 sunt paralele i
calculai distana dintre ele.

Varianta 1
1. Artai c modulul numrului complex z = 5 – 12i este 13.
2. Determinai coordonatele punctelor de intersecie dintre parabola asociat funciei
f : \ → \, f (x) = x2 + 5x + 6 i axa Ox.
3. Rezolvai în \ ecuaia 3x + 3x – 1 + 3x – 2 = 13.
4. Câte numere de dou cifre se divid cu 4 sau cu 5?
5. Scriei ecuaia dreptei ce trece prin A(1, 2) i este paralel cu dreapta d: x + y + 1 = 0.
5π 1
6. Artai c sin = .
6 2
Varianta 2
1 1
1. Artai c partea imaginar a numrului complex z = este − .
1+ i 2
2. Determinai punctele de pe graficul funciei f : → , f (x) = 2x – 1 ale cror
coordonate au acelai modul.
3. Rezolvai în ecuaia 3
x + 2 + 2 = 0.
4. Câte submulimi ale mulimii {1, 2, 3, 4, 5} conin numrul 1?
G G G G G G
5. Artai c vectorii u = 3i + 2 j i v = −6i – 4 j sunt coliniari.
6. În triunghiul ABC avem AB = 4, AC = 6 i
A = 120°. Artai c BC = 2 19 .
Varianta 3
1. Demonstrai c numrul a = 3 − 2 2 − 2 este întreg.
1
2. Demonstrai c funcia f : * → , f (x) = x – este impar.
x
49
2 1
−4 x
3. Rezolvai în ecuaia 3x .=
27
4. Câte submulimi cu trei elemente are mulimea {0, 1, 2, …, 10}?
5. Aflai distana de la punctul A(1, 3) la dreapta d: x – 2y = 0.
§π · 5
6. Dac a ∈ ¨ , π ¸ i sin a = , calculai tg a.
©2 ¹ 13
Varianta 4
1. Artai c mulimea ( 2, 10) ∩ ] are exact dou elemente.
1
2. Demonstrai c este perioad a funciei f : → , f (x) = {2x} (unde {⋅}
2
desemneaz partea fracionar).
3. Rezolvai în ecuaia lg(x + 2) – lg(x – 1) = 1.
4. Câte numere de dou cifre distincte se pot forma folosind cifrele 0, 1, 2, 3, 4 i 5?
G G G G G G
5. Calculai produsul scalar al vectorilor u = i − j i v = 2i + j .
6. În triunghiul ABC avem AB = 6 i
C = 45°. Calculai raza cercului circumscris
triunghiului.
Varianta 5
1. Artai c 1 + i + i2 + … + i10 =i.
2. Demonstrai c funcia f : [–1, ∞) → , f (x) = x2 + 2x + 1 este injectiv.
3. Determinai x ∈ [0, 2π] cu proprietatea c sin x = cos x.
4. Alegem, la întâmplare, un numr din mulimea {0, 1, 2, …, 100}. Care este
probabilitatea ca numrul ales s fie par?
5. Artai c punctele A(–2, –1), O(0, 0), B(4, 2) sunt coliniare.
§ π· 3
6. Dac a ∈ ¨ 0, ¸ i tg a = , calculai cos a.
© 2¹ 4
Varianta 6
1. Artai c (1 + i)4 = –4.
2. Determinai imaginea funciei f : → , f (x) = 2 – x2.
1 π
3. Rezolvai în ecuaia arcsin x + arcsin = .
2 3
50
4. În clas sunt 16 fete i 12 biei. În câte moduri putem alege un comitet format din
2 fete i 1 biat?
5. Demonstrai c dreptele d1: 3x + y – 1 = 0 i d2: 2x – 6y + 3 = 0 sunt perpendi-
culare.
§ 3π · 3
6. Dac a ∈ ¨ π, ¸ i sin a = − , calculai sin 2a.
© 2 ¹ 5
Varianta 7
1 1 1 1
1. Aflai partea întreag a numrului A = + + + .
1⋅ 2 2⋅3 3⋅ 4 4⋅5
2. Fie funciile f, g : → , f (x) = x – 1 i g(x) = x2. Determinai funcia f g.
3. Rezolvai în ecuaia log2 x = log4 (3x – 2).

4. Dup o ieftinire cu 10%, un televizor cost 1350 lei. Care era preul iniial al
televizorului?
5. Se consider punctele A(0, 1), B(3, 0) i C(2, 3). Scriei ecuaia dreptei care trece
prin C i este perpendicular pe AB.
6. Dac a ∈ i tg a = 2, calculai cos 2a.
Varianta 8
1. Dac a, b sunt numere reale astfel încât a + b = 3 i ab = 2, artai c a3 + b3 = 9.
2. Se consider funcia f : → , f (x) = 1 – x. Calculai (f f) (2).
3. Rezolvai în ecuaia lg2 x – 3 lg x + 2 = 0.

4. Aruncm dou zaruri. Care este probabilitatea ca suma punctelor obinute s fie 9?
5. Se consider punctele A(0, 3), B(4, 0) i C(2, –1). Scriei ecuaia dreptei care trece
prin B i prin mijlocul segmentului AC.
6. Dac a ∈ i sin a = cos a, artai c sin 2a = 1.
Varianta 9
1. Artai c irul (an)n ≥ 1, an = 3 ⋅ 2n este o progresie geometric.
2. Determinai numerele reale m pentru care funcia f : → , f (x) = (1 – m2)x + 2
este strict descresctoare.
51
3. Rezolvai în ecuaia cos 2x = 1.

12
§ 1·
4. Gsii termenul care nu conine x în dezvoltarea binomului ¨ x 2 + ¸ .
© x¹
5. Scriei ecuaia mediatoarei segmentului AB, unde A(1, 3) i B(3, 1).
6. Demonstrai c sin 130° – cos 40° = 0.
Varianta 10
1. Determinai numerele reale x cu proprietatea c x2 + 2x ≤ 0.
2. Se consider funcia f : → , f (x) = |2x – 2| – 2|1 – x|. Demonstrai c f (x) = 0,
oricare ar fi x ∈ .
3. Rezolvai în ecuaia 22x + 1 – 5 ⋅ 2x + 2 = 0.
4. Determinai numerele naturale n ≥ 2 cu proprietatea c Cn2 ≤ 5.
5. Aflai numrul real a pentru care dreptele d1: x – 2y + 1 = 0 i d2: ax + 3y + 2 = 0
sunt paralele.
6. Dac a ∈ i sin a + cos a = 2 , artai c sin 2a = 1.
Varianta 11
1. Artai c log2 3 ⋅ log3 4 = 2.
2. Se consider ecuaia x2 – mx – 1 = 0 (m ∈ ), având soluiile reale x1 i x2. Deter-
1 1
minai valorile lui m pentru care + < 0.
x 1 x2
3. Rezolvai în ecuaia x – 2 − x = 0.
4. Câte funcii f : {1, 2, 3, 4} → {1, 2, 3, 4} având proprietatea c f (1) = f (2) exist?
5. Se consider punctele A(1, 5), B(0, –1), C(2, 2). Aflai coordonatele centrului de
greutate al triunghiului ABC.
π 6− 2
6. Artai c sin = .
12 4
Varianta 12
1. Artai c 4 2 ⋅ 8 : 4 8 = 2.
2. Demonstrai c vârful parabolei asociate funciei f : → , f (x) = x2 + 2x + 3 este
un punct din cadranul II.
52
3. Determinai x ∈ [0, 2π] cu proprietatea c sin 3x = 0.
4. Rezolvai ecuaia C52x − 2 = 3.
JJJG JJJG
5. Triunghiul ABC este echilateral, de latur 2. Calculai AB ⋅ AC .
π 2− 2
6. Artai c sin = .
8 2
Varianta 13
1. Determinai numrul complex z, dac z + 2 z = 3 – 2i.
2. Artai c dreapta de ecuaie x = –1 este ax de simetrie pentru graficul funciei
f : → , f (x) = 2x2 + 4x + 1.
3. Rezolvai în ecuaia log2 x + logx 2 = 2.
4. Mulimea A are 128 de submulimi. Câte elemente are A?
5. Triunghiul ABC este dreptunghic isoscel, cu AB = AC = 2. Artai c lungimea
JJJG JJJG
vectorului AB + AC este 2 2.
6. Artai c tg 15° = 2 – 3.
Varianta 14
1. Artai c singurele numere complexe z cu proprietatea c z4 = 1 sunt 1, –1, i i –i.
2. Demonstrai c parabola asociat funciei f : → , f (x) = 4x2 + 4x + 1 este
tangent axei Ox.
x
§1·
3. Rezolvai în ecuaia ¨ ¸ = 27.
©3¹
4. Câte submulimi cu numr impar de elemente are mulimea {0, 1, 2, 3, 4, 5}?
5. Determinai coordonatele simetricului punctului A(1, 3) fa de punctul B(0, 1).
6. Calculai aria triunghiului ABC, tiind c AB = 13, BC = 14 i AC = 15.
Varianta 15
1. Dai exemplu de dou numere iraionale a cror sum este numr raional.
2. Determinai valoarea maxim a funciei f : → , f (x) = 1 + 2x – x2.
3. Rezolvai în ecuaia sin x + 1 = 0.
4. Câte numere de trei cifre putem forma utilizând cifrele 0, 2, 4, 6 i 8?
53
5. Se consider punctele A(1, 1), B(2, 3) i C(3, 0). Determinai coordonatele
JJJG JJJG
vectorului AB + BC.
6. În triunghiul ABC avem AB = 12, BC = 8 i
C = 60°. Calculai sin A.
Varianta 16
1. Artai c 1 + 3 + 5 + … + 999 = 5002.
2. Demonstrai c (x2 + 1)(x2 + 2x + 2) ≥ 1, oricare ar fi x ∈ .
3. Rezolvai în ecuaia log2 (x2 – 1) = log2 (3x – 3).
4. Câte funcii injective f : {1, 2, 3, 4} → {0, 1, 2, 3, 4, 5} exist?
5. Triunghiul ABC este dreptunghic în A i are catetele de lungimi AB = 3, AC = 4.
JJJG JJJG
Calculai modulul vectorului AB – AC.
3 § π· 4
6. Fie x ∈ astfel încât tg x = . Artai c tg ¨ x + ¸ = − .
4 © 2¹ 3
Varianta 17
1 1 1 1 1 1
1. Artai c numrul A = 1 – + – + – este mai mare decât .
2 4 8 16 32 2
2. Determinai coordonatele punctelor de intersecie dintre graficele funciilor
f, g : → , f (x) = 2x – 1 i g(x) = x2 – 3x + 5.
2
+1
3. Rezolvai în ecuaia 2 x = 4x.
7
§ 1·
4. Determinai al patrulea termen al dezvoltrii binomului ¨ x − ¸ .
© x ¹
G G G G G G G G G
5. Se consider vectorii a = i + j , b = 2i − j i v = −4i + 5 j . Determinai x, y ∈
G G G
pentru care v = xa + yb .
6. Calculai lungimea medianei din A a triunghiului ABC, dac AB = 5, BC = 12 i
AC = 13.
Varianta 18
1. Fie (an)n ≥ 1 o progresie aritmetic în care a7 = 7. Artai c a4 + a10 = 14.
2. Determinai valorile numrului real m pentru care parabola y = x2 + mx + 1 inter-
secteaz axa Ox în dou puncte distincte.
54
3. Rezolvai în ecuaia x − 1 = 1 – x.
4. Câte funcii f : {0, 1, 2, 3} → {0, 1, 2, 3} au proprietatea c f (0) ≠ 0?
5. Se consider punctele A(2, 0), B(0, 4) i C(5, 5). Dac M este mijlocul lui AB,
artai c lungimea segmentului CM este 5.
1 7
6. Dac a ∈ este astfel încât sin 2a = , artai c sin4 a + cos4 a = .
2 8
Varianta 19
1. Demonstrai c 2 > 4
3.
2. Se consider funcia bijectiv f : → , f (x) = x + 2x. Determinai f –1(3).
1
3. Rezolvai în ecuaia 64x = .
8
4. Alegem, la întâmplare, un numr de dou cifre. Care este probabilitatea ca numrul
ales s aib ambele cifre pare?
G G G
5. Determinai lungimea vectorului v = 24i − 7 j.
6. Se consider triunghiul ABC cu AB = 12, BC = 16 i AC = 20. Calculai raza
cercului înscris în triunghi.
Varianta 20
3
1. Artai c log2 4 – log4 2 = .
2
2. Se consider funcia bijectiv f : → , f (x) = 1 – x. Demonstrai c funcia
f coincide cu inversa sa.
3. Rezolvai în ecuaia x 2 − 3 – x = –1.
4. Alegem, la întâmplare, un element al mulimii { 1, 2, 3,..., 100}. Care este
probabilitatea ca numrul ales s fie raional?
G G G G G G
5. Artai c vectorii v = 2i − 3 j i u = 6i + 4 j au direcii perpendiculare.
6. În triunghiul ABC se cunosc: AB = 4, BC = 6, B = 60°. Artai c lungimea
6 21
înlimii din B este .
7
55
Enunuri • Clasa a XI-a
Clasa a XI-a
3.1. Permutri
§1 2 3· §1 2 3 ·
1. Se consider permutrile
= ¨ ¸ i = ¨
2 –2
¸ . Calculai
,
,
, .
© 3 1 2 ¹ © 1 3 2 ¹
§1 2 3 4 5· §1 2 3 4 5·
2. Fie permutrile σ = ¨ ¸ i = ¨ 5 2 4 3 1 ¸ . Calculai (
) ,
–1
© 3 1 2 5 4 ¹ © ¹

–1, –1 i artai c (
) –1= –1
–1.
§1 2 3 4·
3. Se consider permutarea
= ¨ ¸ ∈ S4. Calculai σ .
2009
© 4 3 1 2 ¹
§1 2 3· § 1 2 3·
4. Se consider permutrile
= ¨ ¸ i τ = ¨ ¸ . Determinai x ∈ S3,
©3 1 2¹ © 2 1 3¹
tiind c σxτ = e.
5. Se consider urmtoarele permutri de gradul patru:
§1 2 3 4· §1 2 3 4 ·

= ¨ ¸, = ¨ ¸.
© 2 1 3 4¹ ©1 3 2 4 ¹
a) Artai c σ2 = τ2 = e, σ–1 = σ, τ–1 = τ i στ ≠ τσ.
b) Determinai o permutare α ∈ S4, astfel încât α–1 ≠ α.
§1 2 3·
6. Se consider permutarea σ = ¨ ¸ ∈ S3.
©3 1 2¹
a) Calculai σ3.
b) Rezolvai ecuaia σ2009 ⋅ x = e, x ∈ S3.
§ 1 2 3· §1 2 3 ·
7. Fie σ = ¨ ¸ ∈ S3 i τ = ¨ ¸ ∈ S3.
©3 2 1¹ ©1 3 2 ¹
a) Calculai στ i τσ.
b) Rezolvai ecuaia σx = τ.
8. Determinai semnul fiecreia dintre urmtoarele permutri:
§ 1 2 3· §1 2 3 4· §1 2 3 4 5·
σ1 = ¨ ¸ , σ2 = ¨ ¸ , σ3 = ¨ ¸.
©3 2 1¹ ©2 4 3 1¹ ©3 5 1 2 4¹
56
3.2. Matrice
§ 1 2 3 4 5 6·
9. Se consider σ = ¨ ¸ ∈ S6.
© 2 4 5 3 6 1¹
a) Determinai σ–1.
b) Artai c σ i σ–1 au acelai numr de inversiuni.
§1 2 3 4 5 6 7 8 9 ·
10. Fie permutarea σ = ¨ ¸ ∈ S9. Determinai i i j,
©1 2 7 4 i 5 6 j 9 ¹
astfel încât σ s fie o permutare par.
§ 1 2 3 4 5·
11. Se dau permutarea σ = ¨ ¸ ∈ S5 i mulimea A = {σ | n ∈ ` }.
n *
© 2 3 4 5 1 ¹
a) Determinai numrul elementelor mulimii A.
b) Artai c toate elementele mulimii A sunt permutri pare.
§ 1 2 3 4 5 6·
12. Fie σ = ¨ ¸ ∈ S6 .
© 4 5 2 3 6 1¹
a) Determinai numrul inversiunilor permutrii σ.
b)* Artai c ecuaia x4 = σ nu are nicio soluie în S6.
3.2. Matrice
°§ a11 a12 · ½°
1. Câte elemente are mulimea M = ®¨ ¸ aij ∈ ], aij ≤ 2, i,j = 1, 2 ¾ ?
°¯© a21 a22 ¹ °¿
§2 1· §1 2·
2. Se dau matricele A = ¨ ¸ i B = ¨
t
¸ . Calculai A + B, 2A – 3B, A + A .
© −1 3 ¹ © 3 −4 ¹
§ −1 1 ·
§ 1 −1 0 · ¨ ¸
3. Se consider matricele A = ¨ ¸ i B = ¨ 0 2 ¸ . Calculai A ⋅ B i B ⋅ A.
© 2 1 −1¹ ¨ 1 −1¸
© ¹
§ 4 −2 · § −4 1 · §a b·
4. Fie matricele A = ¨ ¸, B = ¨ ¸ i X = ¨ ¸ din M2(\). Calculai
©2 0¹ © 2 −3 ¹ ©c d¹
a + b + c + d, tiind c 2X – AB = A.
§1 x · § x + y 1 · § −1 4 ·
5. Determinai x, y, z ∈ \, tiind c 3 ¨¨ 0 −1¸¸ − 2 ¨¨ −1 ¸ ¨ ¸
z ¸ = ¨ 2 −9 ¸ .
¨z 1 ¸ ¨ 2 y ¸¹ ¨© 5 3 ¸¹
© ¹ ©
57
§ 2k 2k ·
6. Se consider matricea Ak = ¨ ¸ . Determinai matricea B = A1 + A2 + ... + An,
© −1 0¹
unde n∈ `*.
§ x 1 1·
7. Se consider matricea A( x) = ¨¨ 1 x 1 ¸¸ , unde x este un numr real.
¨1 1 x¸
© ¹
a) Calculai suma elementelor matricei A(x + 1) – A(x).
b) Determinai x ∈ \, tiind c 5A(x) – (A(x))2 = 4I3.
n +1·
¦ A(k ) = nA §¨©
n
¸ , pentru orice n ∈ ` .
*
c) Demonstrai c
k =1 2 ¹
§ 1 x x ·
8. Se consider matricea A( x) = ¨¨ x 1 x ¸¸ , unde x este un numr real.
¨ x x 1¸
© ¹
a) Artai c A(–2) + A(–1) + A(0) + A(1) + A(2) = 5I3.
b) Artai c A(1) ⋅ A(2) = 5A(1).
c) Determinai numerele naturale x i y astfel încât suma elementelor matricei
A(x) ⋅ A(y) s fie egal cu 27.
§a b·
9. Dac A = ¨ ¸ ∈ M2(^), atunci numrul tr(A) = a + d se numete urma
©c d¹
matricei A.
a) Artai c tr(X + Y) = tr(X) + tr(Y), tr(XY) = tr(YX) i tr(λX) = λtr(X), oricare ar
fi X, Y ∈ M2(^) i λ ∈ ^.
b)* Demonstrai c nu exist X, Y ∈ M2(^) astfel încât I2 = XY – YX.
° §a b· ½°
10. Se consider mulimea G = ® X = ¨ ¸ a, b ∈ \, a > 0 ¾ .
°¯ © 0 1¹ ¿°
a) Artai c, dac A, B ∈ G, atunci AB ∈ G.
b) Determinai dou matrice C, D ∈ G pentru care CD ≠ DC.
c) Artai c dac A ∈ G, atunci I2 – A + A2 ∈ G.
§ 0 −1·
11. Se consider matricea A = ¨ ¸ ∈ M2(\). Artai c dac X ∈ M2(\)
©1 0 ¹
§ a −b ·
verific relaia AX = XA, atunci exist a, b ∈ \ astfel încât X = ¨ ¸.
©b a ¹
58
3.2. Matrice
2017
§ 1 −1·
12. Determinai matricea ¨ ¸ .
© 1 −1¹
§ 0 −1·
13. Se consider matricea A = ¨ ¸ ∈ M2(\). Calculai A .
2017
©1 0¹
§1 0 1·
14. Fie A = ¨¨ 0 ¸
0 0 ¸ ∈ M3(\). Calculai An(n ∈ `*).
¨1 0 1 ¸¹
©
§1 1 1·
15. Fie A = ¨¨ 0 ¸
1 1¸ ∈ M3(\) i B = A – I3.
¨0 0 1¸¹
©
a) Calculai B2 i B3.
b) Calculai An (n ∈ `, n ≥ 2).
§ cos t − sin t ·
16. Calculai Bn (n ∈ `*), tiind c B = ¨ ¸.
© sin t cos t ¹
§ 3 −1 ·
17*. Se consider matricea A = ¨ ¸ . Calculai An (n ∈ `*).
¨ 1 3 ¸¹
©
§ 5 10 · § 1 + 5a 10a ·
18*. Fie matricele A = ¨ ¸ i B = ¨ ¸ , unde a ∈ \. Calculai A i
n
© −2 −4 ¹ © −2 a 1 − 4 a ¹
B (n ∈ ` ).
n *
§ 1 + 2a 2a ·
19. Se consider matricea X (a ) = ¨ ¸ , unde a este un numr real.
© −a 1 − a ¹
a) Artai c X(a) ⋅ X(b) = X((a + 1)(b + 1) – 1).
b) Calculai (X(a))n, unde n ∈ `*.
c) Determinai t ∈ `, tiind c X(1) ⋅ X(2) ⋅ … ⋅ X(n) = X(t – 1), unde n ∈ `*.
§ −2 −2 −2 ·
20. Se consider matricele A = ¨¨ 1 1 1 ¸¸ i X(a) = I3 + aA, unde a este un
¨1 1 1¸
© ¹
numr real.
a) Calculai A2.
b) Demonstrai c X(a) ⋅ X(b) = X(a + b), pentru orice numere reale a i b.
c) Determinai matricea M = X(–9) ⋅ X(–8) ⋅ … ⋅ X(9) ⋅ X(10).
59
§ 2 0· §1 0 ·
21. Fie matricele A = ¨ ¸,B= ¨ ¸ i mulimea C(A) = {X ∈ M2(\) | XA = AX}.
© 3 2¹ ©1 1 ¹
a) Artai c B ∈ C(A).
§ x 0·
b) Demonstrai c dac X ∈ C(A), atunci exist x, y ∈ \, astfel încât X = ¨ ¸.
© y x¹
*
c) Rezolvai ecuaia X + X2 = A în M2(\).
3.3. Determinani
§ 4 −2 ·
1. Fie matricea A = ¨ ¸ ∈ M2(\). Calculai det(I2 + A + A2 + A3).
© −2 1 ¹
§ −2 0 ·
2. Fie matricea A = ¨ ¸ ∈ M2(\). Rezolvai ecuaia det(A – xI2) = 0, x ∈ \.
© 0 3¹
§a b·
3. Fie X = ¨ ¸ ∈ M2(\). Artai c det(X ⋅ X t) = (ad – bc)2.
©c d¹
§1 0·
4. Se consider matricea A = ¨ ¸ ∈ M2(\).
©2 1¹
§ 1 0·
a) Artai c An = ¨ ¸ , pentru orice n ∈ ` .
*
© 2n 1 ¹
b) Calculai det(A) + det(A2) + … + det(A2017).
c) Calculai det(A + A2 + ... + A2017).
°§ z w · ½°
5. Se consider mulimea G = ®¨ ¸ z, w ∈ ^ ¾ .
¯°© − w z ¹ ¿°
a) Artai c, dac A ∈ G, astfel încât det A = 0, atunci A = O2.
b) Demonstrai c, dac A, B ∈ G i A ⋅ B = O2, atunci A = O2 sau B = O2.
1 2 3 1 2 3 1 −1 2
6. Calculai determinanii: Δ1 = 0 4 5 , Δ 2 = 4 5 0 i Δ3 = 2 1 3 .
0 0 6 6 0 0 −2 0 4
§ a a +1 a + 2·
7. Se consider matricea A = ¨¨ b b + 1 b + 2 ¸¸ ∈ M3(\). Artai c:
¨1 1 a ¸¹
©
det(A) = (a – b)(a – 1) i calculai det(A – At).
60
3.3. Determinani
1 2 3
8. Rezolvai ecuaia 2 3 5 = 0, x ∈ \.
3 x2 2x + 6
a+b c c
9. Artai c a b+c a = 4abc, oricare ar fi a, b, c ∈ ^.
b b c+a
10. Fie x1, x2, x3 rdcinile ecuaiei x3 – 2x = 0. Calculai determinanii:
x1 x2 x3 x13 x23 x33
Δ1 = x3 x1 x2 i Δ 2 = x2 x3 x1 .
x2 x3 x1 x3 x1 x2
1 2 3 4 1 0 1 0
2 3 4 1 0 1 0 1
11. Calculai determinanii Δ1 = i Δ 2 = .
3 4 1 2 −1 0 1 0
4 1 2 3 0 −1 0 1
1 1 1
12. a) Artai c a b c = (c – b)(c – a)(b – a), oricare ar fi a, b, c ∈ ^.
a2 b2 c2
1 1 1 1
*
a b c d
b) Demonstrai c = (d – c)(d – b)(d – a)(c – b)(c – a)(b – a),
a2 b2 c2 d2
a3 b3 c3 d3
oricare ar fi a, b, c ∈ ^. (Determinanii considerai se numesc determinani
Vandermonde de ordinul trei, respectiv patru).
13. Calculai urmtorii determinani de ordin n (n ∈ `, n ≥ 2):
1 2 3 ... n x a a ... a
−1 0 3 ... n a x a ... a
a) −1 −2 0 ... n ; b) a a x ... a .
... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
−1 −2 −3 ... 0 a a a ... x
§a b· §a b·
14. Dac A = ¨ ¸ ∈ M2(^), atunci notm cu A matricea ¨ ¸.
©c d ¹ ©c d¹
61
a) Artai c det( A ) = det( A) , oricare ar fi A ∈ M2(^).

b) Demonstrai c det(A ⋅ A ) ∈ \+, oricare ar fi A ∈ M2(^).
*
c) Fie A, B ∈ M2(\) astfel încât AB = BA. Artai c det(A2 + B2) ≥ 0.
15. Artai c det(A + B) + det(A – B) = 2 ⋅ (det(A) + det(B)), oricare ar fi A, B ∈ M2(^).
16. a) Demonstrai c A2 – tr(A) ⋅ A + det(A) ⋅ I2 = O2, oricare ar fi A ∈ M2(^).
§ 4 −1 ·
b) Artai c, dac A = ¨ ¸ ∈ M2(^), atunci A = 2A + I2.
2
© 7 −2 ¹
§a b·
17. Se consider matricea A = ¨ ¸ ∈ M2(\).
©c d¹
a) Demonstrai c det(A – xI2) = x2 – (a + d)x + ad – bc, oricare ar fi x ∈ \.
b) Artai c, dac A2 = O2, atunci a + d = 0.
18. a) Artai c, oricare ar fi λ ∈ ^ i X ∈ M3(^), are loc egalitatea:
det(λX) = λ3 det(X).
*
b) Demonstrai c, oricare ar fi A ∈ M3(^), avem:
A – At = –(A – At)t i det(A – At) = 0.
1 1 1
19. Se consider determinantul D( x) = 2015 2016 x , unde x ∈ \.
2
2015 20162 x2
a) Calculai D(2016).
b) Demonstrai c D(x) = (x – 2015)(x – 2016).
c) Determinai numrul real x pentru care D(x) are valoarea minim.
1 x 1: x
20. Se consider determinantul D( x, y ) = 1 y 1: y , unde x, y sunt numere reale
1 1: 2 2
nenule.
§ 1·
a) Artai c D ¨ 2, ¸ = 0.
© 2¹
1
b) Artai c D( x, y ) = − (2 x − 1)(2 y − 1)( x − y ) , pentru orice numere reale
2 xy
nenule x i y.
c) Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia D(log2 x, 2) = 0.
62
3.3. Determinani
1 1 1
21. Se consider determinantul D( x, y ) = x y 2 , unde x, y ∈ \.
x +1 y +1 5
2 2
a) Calculai D(1, –1).

b) Artai c D( x, y ) = ( x − 2)( y − 2)( y − x) , pentru orice numere reale x i y.
c) Determinai numerele reale x pentru care D(2x, 4x) = 0.
22. Fie a, b, c ∈ \, funcia f : \ → \, f (x) = x3 + 2x + 3 i determinanii:
1 1 1 1 1 1
Δ1 = a b c i Δ 2 = a b c .
a3 b3 c3 f (a) f (b) f (c )
a) Artai c Δ1 = (a – b)(b – c)(c – a)(a + b + c).
b) Artai c Δ1 = Δ2.
*
c) Demonstrai c, oricare ar fi trei puncte A, B, C, aparinând graficului funciei f,
cu coordonatele numere naturale, aria triunghiului ABC este un numr natural,
divizibil cu 3.
23. Într-un reper cartezian xOy, se consider punctele A(–3, 3), B(4, 4), C(5, –3).
Calculai A [ABC].
24. Într-un reper cartezian xOy, se consider punctele A(2, 3), B(m + 1, 2), C(3, m + 2).
Determinai valoarea lui m pentru care AABC este minim.
25. Într-un reper cartezian xOy, se consider punctele A(–2, 1), B(2, 0), C(1, 4) i
D(–2, 2). Calculai aria patrulaterului ABCD.
26. Într-un reper cartezian xOy, se consider punctele A(–2, –1), B(–1, 1), C(1, 5).
Artai c punctele A, B i C sunt coliniare.
27. Într-un reper cartezian xOy, se consider punctele A(1, 3), B(2, 1) i C(a, a – 4)
(a ∈ \). Determinai a, astfel încât punctele A, B i C s fie coliniare.
28. Într-un reper cartezian xOy, se consider punctele A(–1, 1) i B(3, 7).
a) Scriei ecuaia general a dreptei AB.
b) Determinai m ∈ \, astfel încât C(m, m + 1) ∈ AB.
29. Într-un reper cartezian xOy, se consider punctele A(–1, 1) i B(3, 4).
a) Determinai ecuaia general a dreptei AB.
b) Determinai coordonatele unui punct C ∈ Ox, astfel încât A [ABC] = 5(u2).
30. În reperul cartezian xOy, se consider punctele A(0, 2), B(3, 5) i C(6, 8).
a) Determinai ecuaia dreptei AC.
b) Verificai dac punctele A, B i C sunt coliniare.
c) Demonstrai c aria triunghiului AOB este egal cu aria triunghiului BOC.
63
3.4. Inversa unei matrice. Ecuaii matriceale

§1 2 3·
§1 2 · ¨ ¸
1. Se consider matricele A = ¨ ¸ ∈ M2(\) i B = ¨ 0 −1 2 ¸ ∈ M3(\).
© 1 3 ¹ ¨1 2 1 ¸¹
©
–1 –1
Calculai A i B .
2. Stabilii care dintre urmtoarele matrice este inversabil i aflai inversa
respectivei matrice:
§1 1 2· § 1 −2 3·
§2 4· § 2 5· ¨ ¸ ¨ ¸
A= ¨ ¸ ,B= ¨ ¸ , C = ¨ 0 2 1 ¸ , D = ¨ −2 0 −1 .
¸
©3 6¹ © 1 3¹ ¨0 0 1¸ ¨ −1 −2 2 ¸¹
© ¹ ©
§2 1 x·
3. Determinai valorile lui x ∈ \, pentru care matricea A = ¨¨ 3 −1 2 ¸¸ este inver-
¨1 2 3¸
© ¹
sabil.
4. Fie matricele: A, P, X ∈ Mn(^), astfel încât P este inversabil i X = P–1AP.
Demonstrai c:
a) dac A3 = In, atunci X3 = In;
b) dac aA2 + bA + cIn = On, atunci aX2 + bX + cIn = On.
§ 0 1 0·
5. Fie matricea B = ¨¨ 0 0 1 ¸¸ ∈ M3(\).
¨1 0 0¸
© ¹
a) Calculai B3. b) Determinai B–1.
§3 2 1·
6. Se consider matricele A = ¨¨ 6 4 2 ¸¸ i B = I3 + A.
¨9 6 3¸
© ¹
a) Artai c A2 = 10A.
b) Demonstrai c matricea B este inversabil i inversa ei este matricea C =
1
= I3 − A .
11
§ a b c d ·
¨ ¸
¨ −b a − d c ¸
7. Se consider matricea A = ∈ M4(\).
¨ −c d a −b ¸
¨ ¸
© − d −c b a¹
64
a) Artai c A ⋅ A = αI4, unde α = a + b2 + c2 + d2.
t 2
b) Demonstrai c, dac A ≠ O4, atunci A este inversabil i determinai A–1.

° § 1 + 2a 2a · °½
8. Fie mulimea G = ® X (a) = ¨ ¸ a ∈ \ − {−1}¾ .
¯° © −a 1 − a ¹ ¿°
a) Artai c X(a) ⋅ X(b) = X(ab + a + b), oricare ar fi X(a), X(b) ∈ G.
b) Demonstrai c orice matrice X(a) ∈ G este inversabil i inversa ei aparine
mulimii G.
§ 2 1 −1·
¨ ¸
9. Se consider matricea A = ¨ −1 m −1¸ ∈ M3(\).
¨ 3m + 4 1 0 ¸
© ¹
a) Calculai det(A).
b) Determinai valorile lui m pentru care A este inversabil.
c) Determinai m ∈ \, astfel încât A–1 = A*.
10. Fie A ∈ M2(\), astfel încât A2 = O2. Artai c matricele A – I2 si A + I2 sunt
inversabile.
§3 1· § 0 −1·
11. Fie matricele A = ¨ ¸ i B = ¨ ¸ . Rezolvai ecuaia matriceal AX = B.
©5 2¹ ©2 1¹
§2 1· §5 −3 · §1 1 ·
12. Fie matricele A = ¨ ¸, B = ¨ ¸ i C = ¨ ¸ . Rezolvai ecuaia
© 3 2¹ © −3 2¹ ©1 2 ¹
matriceal AXB = C.
§ 1 2 −1 ·
§ 2 7 4·
13. Fie matricele A = ¨¨ 1 0 1 ¸¸ i B = ¨ ¸ . Rezolvai ecuaia
¨ −1 0 1 ¸ © 1 −3 5 ¹
© ¹
matriceal XA = B.
§1 1 · § 1 1· §0 1·
14. Se consider matricele A = ¨ ¸, B = ¨ ¸ i C = ¨ ¸ . Rezolvai
©1 2 ¹ © 0 1¹ © −1 0 ¹
ecuaia matriceal A(X + B) = C.
§ 1 4 −2 · § 4·
15. Se consider matricele A = ¨¨ 2 3 −2 ¸¸ ∈ M3(\) i B = ¨ ¸
¨ 2 ¸ ∈ M3,1(\).
¨ 4 8 −5 ¸ ¨0¸
© ¹ © ¹
a) Artai c A2 = I3.
b) Rezolvai ecuaia matriceal (A + A–1)X = B.
65
§ 2 −3 ·
16. Fie matricea A = ¨ ¸ ∈ M2(\) i funcia f : M2(\) → M2(\), f (X) = AX.
© 1 −2 ¹
Artai c funcia f este bijectiv.
*
17 . Fie A ∈ M3(^) o matrice inversabil. Artai c det(A*) = (det(A))2.
3.5. Sisteme de ecuaii liniare

1. Determinai rangul fiecreia dintre urmtoarele matrice:
§ 1 2 −1· §1 2 −1 3 ·
§ 1 3 −4 1 · ¨ ¸ ¨ ¸
A= ¨ ¸, B = ¨ 3 0 4 ¸ i C = ¨ 4 5 3 −1¸ .
© −2 −6 8 3 ¹ ¨4 2 3 ¸ ¨2 1 −3 1 ¸¹
© ¹ ©
§ 2 −1 1 4 ·
2. Se consider matricea A = ¨¨ 1 1 x 2 ¸¸ ∈ M3,4(\). Determinai numerele
¨ 1 −1 1 y ¸
© ¹
x i y, astfel încât rang(A) = 2.
§m 1 1 ·
3. Determinai, în funcie de valorile lui m ∈ \, rangul matricei A = ¨¨ 1 m 1 ¸¸ .
¨ 1 1 m¸
© ¹
§a a +1 a + 2·
4. Se consider matricea A = ¨¨ b ¸
b + 1 b + 2 ¸ ∈ M3(\). Artai c rang(A) ≥ 2.
¨1 1 a ¸¹
©
§1 1 1·
5. Se consider matricea A = ¨¨1 ¸
m 1 ¸ ∈ M3(\). Artai c rang(A) ≠ 2, oricare
¨1 m m ¸¹
©
ar fi m ∈ \.
2 x − y − z = 2
°
6. Rezolvai în \ sistemul: ® x + 4 y − 2 z = 10 .
° x − 2 y + 2 z = 10
¯
x + 2 y + 3z = 1
7. Rezolvai în \ sistemul: ® .
¯2 x + 3 y + 6 z = 2
66
x − 2 y + z + t = 1
°
8. Rezolvai în \ sistemul: ® x − 2 y + z − t = −1 .
° x − 2 y + z + 5t = 6
¯
x + 2 y + 3z + 4t = 3
°
9. Determinai mulimea soluiilor sistemului ® y + 2 z + 3t = 2 .
° z + 2t = 1
¯
x + y + z + t = 1
°x − y + z + t = 0
°
10. Rezolvai sistemul: ® .
°x + y − z + t = 0
°¯ x + y + z − t = 0
11. Fie ε ∈ ^ \ \ o rdcin de ordinul trei a unitii. Rezolvai, în ^, sistemul:
x + y + z = 0
°
® x + y + z = 0 .
2
°
¯ x + y + z = 0
2
12. În reperul cartezian xOy se consider dreptele: d1: mx + y + 1 = 0, d2: x + 3y + 2 =

= 0, d3: –x – y + 4 = 0. Determinai m ∈ \, tiind c cele trei drepte sunt
concurente.
x + y + z = 0
°
13. Se consider sistemul ®ax + by + cz = 0 , cu a, b, c ∈ \*, i se noteaz cu A
°bcx + acy + abz = 0
¯
matricea sistemului.
a) Calculai det(A).
b) Rezolvai sistemul, tiind c a ≠ b ≠ c ≠ a.
c) Determinai mulimea soluiilor sistemului, dac a = b = 1 i c = 2.
1
° ax + by + cz = 2 x
°
° 1
14. Fie a, b, c ∈ ]. Artai c sistemul ®cx + ay + bz = y admite numai soluia
° 2
° 1
°bx + cy + az = 2 z
¯
x = y = z = 0.
67
x + ay = 1
°
15. Se consider sistemul ® y + az = a , unde a ∈ \*. Artai c sistemul este compa-
°x + z = 1
¯
tibil determinat i soluia sa este format din trei numere în progresie geometric.
x − y − mz = 1
°
16. Se consider sistemul ® mx + y + mz = 1 − m . Determinai m ∈ \, astfel încât
° mx + 3 y + 3 z = −1
¯
sistemul s fie incompatibil.
ax + y + z = 1
°
17. Se consider sistemul ® x + ay + z = 1 , unde a ∈ \ i (x, y, z) ∈ \3.
° x + y + az = a
¯
a) Artai c determinantul matricei sistemului are valoarea (a + 2)(a – 1)2.
b) Rezolvai sistemul în cazul în care este compatibil determinat.
c) Rezolvai sistemul dac a ∈ {–2, 1}.
x − y + z = 1
°
18. Fie sistemul ® x + (m 2 − m + 1) y + (m + 1) z = 2 . Determinai m ∈ \, astfel încât
°
¯2 x + ( m − m − 2) y + 2(m + 1) z = 3
2
sistemul s fie:
a) incompatibil; b) compatibil determinat.
x + y + z = 0
°
19. Se consider sistemul ®mx + y + z = m − 1 , m ∈ \, i se noteaz cu A matricea lui.
° x + my + 2 z = −1
¯
a) Determinai m, astfel încât det(A) = 0.
b) Artai c sistemul este compatibil, oricare ar fi m ∈ \.
c) Determinai m, tiind c sistemul are o soluie (x0, y0, z0) cu z0 = 2.
x − y + z = 1
°
20. Se consider sistemul de ecuaii ® x + y + z = 3 , unde m ∈ \. Pentru fiecare
° mx + y + z = 3m
¯
m, notm cu Sm mulimea soluiilor reale ale sistemului.
a) Determinai m pentru care sistemul are soluie unic.
b) Artai c sistemul este compatibil, oricare ar fi m.
c) Determinai min{x2 + y2 + z2 | (x, y, z) ∈ S1}.
68
x + my + 2 z = 1
°
21. Se consider sistemul ® x + (2m − 1) y + 3z = 1 , unde m ∈ \.
° x + my + (m − 3) z = 2m − 1
¯
a) Determinai m, astfel încât sistemul s aib soluie unic.
b) Determinai m pentru care sistemul este compatibil nedeterminat.
c) Dac m = 1, gsii soluiile (x, y, z) ale sistemului, tiind c 2x2 – y2 + 3z2 = 14.
mx + y − z = 1
°
22. Fie sistemul ® x + y − z = 2 , unde m ∈ \.
°− x + y + z = 0
¯
a) Determinai m, astfel încât matricea sistemului s aib rangul 2.
b) Determinai m, astfel încât sistemul s aib soluii (x, y, z) ∈ \3 care verific
relaia x + y + z = 4.
c) Determinai m ∈ ], astfel încât sistemul s admit o soluie unic (x, y, z) ∈
∈ ]3.
x + 2 y − 3z = 3
°
23. Se consider sistemul ®2 x − y + z = m , m, n ∈ \.
°nx + y − 2 z = 4
¯
a) Determinai n pentru care sistemul are soluie unic.
b) Determinai m i n pentru care sistemul este compatibil nedeterminat.
ay + bx = c
°
24. Fie triunghiul ABC, cu laturile AB = c, BC = a, CA = b i sistemul ®cx + az = b .
°bz + cy = a
¯
a) Rezolvai sistemul în cazul a = 3, b = 4, c = 5.
b) Artai c sistemul are soluie unic, oricare ar fi triunghiul ABC.
c)* Artai c, dac (x0, y0, z0) este soluia sistemului, atunci x0, y0, z0 ∈ (–1, 1).
x + 2 y + z = 1
°
25. Se consider sistemul ®2 x − y + z = 1 , unde a i b sunt parametri reali.
°7 x − y + az = b
¯
a) Determinai a, astfel încât determinantul matricei sistemului s fie nul.
b) Determinai valorile parametrilor a i b pentru care sistemul este incompatibil.
ax + y + z = 4
°
26. Se consider sistemul ® x + 2 y + 3 z = 6 , unde a, b ∈ \.
°3 x − y − 2 z = b
¯
a) Determinai a, b pentru care sistemul are soluia (1, 1, 1).
69
b) Determinai a i b, astfel încât sistemul s fie incompatibil.
2 x − 3 y + 4 z − 5t = −1
°
27. Se consider sistemul ® x + 9 y + mz + t = 3 , unde m, n, p ∈ \.
°5 x − 6 y + 10 z + nt = p
¯
a) Determinai p, astfel încât sistemul s admit o soluie (x0, y0, z0, t0), cu z0 =
= t0 = 0.
b) Determinai m, n, p, astfel încât sistemul s fie compatibil i matricea
sistemului s aib rangul 2.
3.6. Probleme de sintez – algebr

§ 1 0 −1·
1. Se consider matricea A = ¨¨ 0 0 0 ¸¸ .
¨1 0 0 ¸
© ¹
a) Calculai det(A + 2I3).
b) Artai c A3 + A = A2.
c) Calculai A – A2 + A3 + A4 – A5 + A6 + … + A2017 – A2018 + A2019.
§ 1 1· §7·
2. Se consider matricele A = ¨ ¸ ∈ M2(\) i B = ¨ ¸ ∈ M2,1(\).
© 1 1¹ ©5¹
a) Rezolvai ecuaia det(xI2 – A) = 0, x ∈ \.
b) Determinai matricea X ∈ M2,1(\), astfel încât (A + I2)X = B.
c) Determinai numrul natural n, tiind c det(An + I2) = 1025.
§ 2 1·
3. Se consider matricea A = ¨ ¸.
© 0 3¹
a) Calculai (A – 2I2)(A – 3I2).
b) Artai c A3 = 19A – 30I2.
c) Demonstrai c An ≠ I2, pentru orice n ∈ `*.
§0 1 x ·
4. Se consider matricea A( x) = ¨ 0 0 − x ¸¸ , unde x este un numr real.
¨
¨ 1 −1 2 ¸
© ¹
a) Calculai det(A(x)).
b) Fie n ∈ `*. Calculai suma elementelor matricei S = A(1) + A(2) + … + A(n).
c) Fie A*(x) adjuncta matricei A(x). Demonstrai c det(A*(x)) + 2det(A(x)) + 1 ≥ 0,
pentru orice x ∈ \.
70
§1 1 0· §1 ·
5. Se consider matricele A = ¨ 0 −1 0 ¸ ∈ M3(\) i B = ¨¨ 2 ¸¸ ∈ M3,1(\).
¨ ¸
¨0 0 1¸ ¨3¸
© ¹ © ¹
a) Calculai A2.
b) Rezolvai ecuaia matriceal AX = B, unde X ∈ M3,1(\).
c) Calculai determinantul matricei S = A + A2 + … + A2018.
§1 1 1 1·
¨ ¸
¨ −2 −2 −2 −2 ¸
6. Se consider matricele A = i B = A + I4.
¨ −3 −3 −3 −3 ¸
¨ ¸
© 4 4 4 4¹
a) Calculai A2 i artai c B2 = 2B – I4.
b) Demonstrai c matricea B este inversabil i calculai B–1.
c) Determinai Bn (n ∈ `*).
7. Fie a, b, c trei numere reale distincte dou câte dou i matricele:
§1 1 1· §1 1 1·
¨ ¸ ¨ ¸
A = ¨ a b c ¸ i B = ¨ a b c ¸ .
¨ bc ac ab ¸ ¨ a2 b2 c2 ¸
© ¹ © ¹
a) Artai c det(A) = det(B).
b) Demonstrai c det(A ⋅ B) > 0, oricare ar fi numerele a, b, c distincte dou câte dou.
c) Calculai suma elementelor matricei A–1.
§1 x y·
8. Se consider matricea A = ¨¨ 0 1 z ¸¸ ∈ M3(\).
¨0 0 1¸
© ¹
a) Artai c (A – I3)3 = O3. b) Calculai (A – I3)2015.
c) Demonstrai c A este inversabil i A = A2 – 3A + 3I3.
–1
°§ a b · °½
9. Fie mulimea G = ®¨ ¸ ∈ M2 (_) a − 3b = 1¾ .
2 2
¯°© 3b a ¹ ¿°
§2 1·
a) Artai c matricea X = ¨ ¸ aparine mulimii G.
© 3 2¹
b) Artai c, dac A, B ∈ G, atunci AB ∈ G.
§ a b·
c)* Artai c, dac B = ¨ ¸ ∈ G i a > 0, b > 0, atunci B ≠ I2, pentru orice
n
© 3b a ¹
n ∈ `*.
71
§1 1 1·
¨ ¸
10. Fie matricea A = ¨ 1 2 3 ¸ .
¨ 3 2 1¸
© ¹
a) Calculai determinantul i rangul matricei A.
b) Rezolvai ecuaia det(A + xI3) = 0, x ∈ ^.
§a· § 0·
¨ ¸ ¨ ¸
c) Determinai o matrice nenul U = ¨ b ¸ ∈ M3,1(^), cu proprietatea AU = ¨ 0¸ .
¨ç ¨ 0¸
© ¹ © ¹
§1 − x 0 x ·
11. Pentru fiecare x ∈ \ se consider matricea A(x) = ¨ 0 0 0 ¸¸ .
¨
¨ x 0 1 − x ¸¹
©
a) Determinai x ∈ \ astfel încât rang (A) = 1.
b) Artai c A(x) ⋅ A(y) = A(x + y – 2xy), oricare ar fi x ∈ \ i y ∈ \.
c) Determinai x ∈ \ astfel încât A(x) ⋅ A(2) = A(0).
§ 0 0 0·
¨ ¸
12. Fie matricea A = ¨ 1 0 0 ¸ ∈ M3(^).
¨ 0 1 0¸
© ¹
a) Artai c, dac Y ∈ M3(^) i YA = AY, atunci exist a, b, c ∈ ^, astfel încât:
§a 0 0·
¨ ¸
Y = ¨b a 0¸ .
¨ c b a¸
© ¹
§a 0 0·
¨ ¸
b) Artai c, dac Z = ¨ b a 0 ¸ ∈ M3(^) i det(Z) = 0, atunci Z 3 = O3.
¨c b a¸
© ¹
*
c) Demonstrai c ecuaia X = A nu are soluii în mulimea M3(^).
3
§ a a +1 a + 2·
¨ ¸
13. Se consider matricea M(a, b, c) = ¨ b b + 1 b + 2 ¸ ∈ M3(\).
¨1 c 2 ¸¹
© c
a) Calculai det(M(2, 1, 0)).
b) Artai c, dac a ≥ b, atunci det(M(a, b, c)) ≥ 0.
c) Determinai rangul matricei M(a, b, c) pentru c = 1.
72
§1 0 0· §1 1 0·
14. Fie matricele A = ¨ 1 −1 0 ¸ ∈ M3(\) i B = ¨¨ 0 −1 0 ¸¸ ∈ M3(\).
¨ ¸
¨0 0 1¸ ¨0 0 1¸
© ¹ © ¹
a) Demonstrai c A – B = I3 i AB ≠ BA.
2 2
b) Artai c matricea A este inversabil i determinai inversa ei.

*
c) Calculai determinantul matricei X = A + A2 + … +A2004.
§1 2· § 4 −2 ·
15. Fie matricele A = ¨ ¸ ∈ M2(^) i B = ¨ ¸ ∈ M2(^).
© 2 4¹ © −2 1¹
§0· §x ·
a) Rezolvai sistemul AX = ¨ ¸ , unde X = ¨ 1 ¸ ∈ M2,1(^).
©0¹ © x2 ¹
b) Artai c AB = BA = O2.
c) Demonstrai c (A + B)n = An + Bn, oricare ar fi n ∈ `*.
§ −1 −1 0 ·
16. Se consider matricea A = ¨¨ 0 1 0 ¸¸ ∈ M3(\).
¨ 1 0 0¸
© ¹
a) Determinai rangul matricei A. b) Artai c A3 = A.
c) Determinai a, b, c ∈ \ astfel încât (I3 + A + A2)(aI3 + bA + cA2) = I3.
§ 0 1·
17. Fie matricea A = ¨ ¸ ∈ M2(\) i funcia f : M2(\) → M2(\), f (X) = AX.
© 2 3¹
§ 3 −1·
a) Calculai f (B), unde B = ¨ ¸.
© −2 0 ¹
b) Artai c f (X + Y) = f (X) + f (Y) i f (αX) = αf (X), oricare ar fi X, Y ∈ M2(\)
i α ∈ \.
c) Demonstrai c funcia f este bijectiv.
§ 1 2·
18. Fie matricea A = ¨ ¸ ∈ M3(\) i polinomul P(x) = det(xI2 – A).
© −1 4 ¹
a) Calculai P(0).
b) Rezolvai ecuaia P(x) = 0, x ∈ \.
§y ·
c) Rezolvai ecuaia matriceal (2I2 – A) ⋅ Y = O2, cu necunoscuta Y = ¨ 1 ¸ ∈
© y2 ¹
∈ M2,1(\).
73
§2 3·
19. Se consider matricea A = ¨ ¸ i mulimea I(A) = {aA + bI2 | a, b ∈ _}.
© −1 −1¹
a) Demonstrai c A2 – A + I2 = O2 i A3 = –I2.
b) Calculai A2007.
c)* Artai c, dac B ∈ M2(_) i AB = BA, atunci B ∈ I(A).
§a 0 a· ½
° ¨ ¸ °
20. Se consider mulimea M = ® A(a) = ¨ 0 0 0 ¸ a ∈ ] ¾ .
° ä 0 a¸ °
¯ © ¹ ¿
a) Artai c, dac A(x) ∈ M i A(y) ∈ M, atunci A(x) + A(y) ∈ M i calculai
A(–2) + A(–1) + A(0) + A(1) + A(2).
b) Demonstrai c, dac A(x), A(y) ∈ M, atunci A(x) ⋅ A(y) ∈ M i calculai A(–2) ⋅
⋅ A(–1) ⋅ A(0) ⋅ A(1) ⋅ A(2).
c) Calculai A2007(1).
§ 2 2·
21. Fie A = ¨ ¸ ∈ M2(\).
© 3 3¹
a) Utilizând metoda induciei matematice, artai c An = 5n – 1A, oricare ar fi n ∈ `*.
b) Calculai suma A + A2 + A3 + … + A100.
*
c) Artai c toate elementele matricei A + A2 + A3 + … + A100 – A101 sunt strict
negative.
x + my + z = 0
°
22. Fie sistemul ® x + y + z = 0 , m ∈ \.
°mx + y + z = 0
¯
a) Calculai determinantul matricei sistemului.
b) Stabilii, în funcie de m, rangul matricei sistemului.
c) Determinai valorile lui m pentru care sistemul are soluie unic i precizai-o.
x + 2 y + 3z = 0
°
23. Se consider sistemul ®2 x + 3 y + 4 z = 0 , unde x, y, z ∈ ^. Notm cu A matricea
°3x + 4 y + 5 z = 0
¯
sistemului.
a) Calculai determinantul i rangul matricei A.
b) Rezolvai sistemul.
c) Artai c An ≠ I3, pentru orice n ∈ `*.
74
3.7. iruri
3 x − ay + 2 z = 4
°
24. Se consider sistemul de ecuaii ®2 x + y + 3z = b , unde a, b ∈ \.
°x + y + 2z = 4
¯
a) Determinai valoarea lui a pentru care sistemul este compatibil determinat.
b) Determinai valorile parametrilor a i b pentru care sistemul este compatibil
nedeterminat.
c) Rezolvai sistemul, tiind c a = 1 i b = 6.
x + y − 3z = 0
°
25. Se consider sistemul omogen ®3x − my + z = 0 , unde m ∈ \.
°6 x + y − 8 z = 0
¯
a) Determinai m pentru care sistemul are o singur soluie.
b) Rezolvai sistemul pentru m = 2.
c) În reperul cartezian xOy se consider dreptele d1: x + y – 3 = 0, d2: 3x – 2y + 1 =
= 0, d3: 6x + y – 8 = 0. Artai c dreptele d1, d2, d3 sunt concurente i determi-
nai coordonatele punctului lor comun.
3.7. iruri
1. Studiai monotonia irului (xn)n ≥ 1 dac:
n +1 1 1 1
a) xn = ; b) xn = 2
+ 2 + ... + 2 ;
n 1 2 n
2n 1 1 1
c) xn = ; d) xn = + + ... + .
n! n +1 n + 2 n+n
2. Studiai mrginirea irului (xn)n ≥ 1 al crui termen general este:
2n + 3n
a) xn = 1 + ( −1) n ; b) xn = ;
5n
2 n
1 §1· §1· 1 1 1
c) xn = 1 + + ¨ ¸ + ... + ¨ ¸ ; d) xn = + 2 + ... + 2 .
2 © 2¹ ©2¹ 2
1 2 n
3. Artai c urmtoarele iruri sunt divergente:
(−1) n ⋅ n nπ
a) an = ; b) bn = sin ;
n+2 2
c) cn = n 2 − n ; d) d n = 2n − 3n .
75
4. Calculai limita fiecruia dintre urmtoarele iruri, având termenul general:
7n + 3 n2 − n + 2 n2 + 1
a) an = ; b) bn = ; c) cn = ;
8n − 2 n+3 (n + 1)3
3
(n − 1) 2 − ( n + 1) 2 1 + 2 + ... + n § 3n + 1 ·
d) d n = ; e) en = ; f) f n = ¨ ¸ .
2n + 1 n2 + 2 © n+2 ¹
5. Calculai limita irului cu termenul general an în fiecare dintre urmtoarele situaii:
n+3n 3 n +5 n+2
a) an = ; b) an = ; c) an = ;
n 2 n +7 1+ 3 n +1
d) an = n 2 + 1 − 2n ; e) an = 3n + 1 − 2n + 3 ; f) an = n2 + 1 − n n .
6. Calculai limita fiecruia dintre urmtoarele iruri având termenul general:
ln n + 3 ln(e n + 1)
a) an = ; b) bn = ln(n + 1) – ln n; c) cn = ;
ln n − 2 n +1
ln(4n + 1) 1 + ln n 2
d) d n = ; e) ln = ; f) fn = n – ln n.
ln(2n + 3) 2 + ln n3
7. Calculai limita fiecruia dintre urmtoarele iruri:
a) an = n 2 + 1 − n ; b) bn = n(n − n 2 + 1) ;
c) cn = n2 + n − n2 − 1 ; d) d n = n + 2 + n + 1 − 2 n ;
f) fn = n ( 3 n + 2 − 3 n ) .
2 3
e) en = 3 n + 1 − 3 n ;
2n + 3n 5n − 3n
a) an = 2n + 3n − 5n ; b) bn = ; c) cn = ;
2n +1 + 3n +1 4 n + 5n
an 3n 1+ 2 + 22 + ... + 2n
d) d n = (a > 0); e) en = (a > 0); f) fn = .
1 + an 2n + a n 2n
9. Determinai limita fiecruia dintre urmtoarele iruri:

n n +1 1− n
§ 2n + 1 · § 1 − 2n · § n2 + 1 ·
a) an = ¨ ¸ ; b) bn = ¨ ¸ ; c) cn = ¨ ¸ ;
© n+2 ¹ © 3n + 4 ¹ © n+3 ¹
1- n 3− n
§ 4n + 1 · § n ·
d) d n = ¨ ¸ ; e) en = ( n + 1 − n ) n ; f) f n = ¨ 2 ¸ .
© 3n + 2 ¹ © n +1¹
76
3.7. iruri
n n n+2
§ n +1· § n +3· § 2n + 3 ·
a) an = ¨ ¸ ; b) bn = ¨ ¸ ; c) cn = ¨ ¸ ;
© n −1 ¹ © n ¹ © 2n − 1 ¹
3n
§ 2n − 1 ·
( );
n
d) d n = ¨ n ¸ ; e) en = n 2 + 2n − n f) fn = n(ln(n + 1) – ln n).
© 2 +1¹
n2 3n nk
a) an = ; b) an = ; c) an = (k > 0).
2n n! n!
n sin n [nx]
a) an = ; b) an = , unde x ∈ \;
n2 + 1 n
1 1 1 1 2 n
c) an = + + ... + ; d) an = + 2 + ... + 2 .
n +1
2
n +2
2
n +n2 n +1 n + 2
2
n +n
§ 1 1 · § 1 1
1 1 ·
13. Calculai limita irului (an)n ≥ 1, an = ¨1 + + 2
+ ... + n
¸ : ¨1 + + 2 + ... + n ¸.
3 © 3 ¹ © 2 2
3 2 ¹
1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ... ⋅ (2n − 1)
14. Se consider irul (an)n ≥ 1, definit prin an = , n ∈ `*.
2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ ... ⋅ (2n)
1
a) Artai c an < , oricare ar fi n ∈ `*.
2n + 1
b) Calculai lim an .
n →+∞
1
15. Se consider irul (an)n ≥ 1, definit prin an = .
n +1 + n
a) Calculai lim an .
n →+∞
b) Artai c a1 + a2 + ... + an = n + 1 − 1 , oricare ar fi n ∈ `*.

a1 + a2 + ... + an
c) Calculai lim .
n →+∞ n
1
16. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = . Calculai:
x( x + 1)
lim ( f (1) + f (2) + ... + f (n)) .
n →+∞
77
17. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = ln(x + 1) – ln x. Calculai:
lim ( f (1) + f (2) + ... + f (n)) .
n→+∞
ln( x + 1)
18. Fie funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = . Demonstrai c irul (xn)n≥1, definit prin
x
1 §1· 1 §1· 1 §1·
xn = f (1) + f ¨ ¸ + f ¨ ¸ + ... + f ¨ ¸ este divergent.
2 © 2¹ 3 ©3¹ n ©n¹
§ 2·
19. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = ln ¨1 + ¸ . Calculai limita irului
x © ¹
n(n + 1)
(an)n ≥ 1, an = f (1) + f (2) + … + f (n) – ln .
2
20. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = e3x + 2x + 1. Calculai:
lim (f (–1) + f (–2) + f (–3) + … + f (–n) + n2).
n →+∞
2x + 1
21. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = . Calculai:
x ( x + 1) 2
2
2
lim (f (1) + f (2) + … + f (n)) n , unde n ∈ `*.
n →+∞
23 − 1 33 − 1 n3 − 1
22. Se consider irul cu termenul general an = ⋅ ⋅ ... ⋅ , n ≥ 2, i
23 + 1 33 + 1 n3 + 1
funcia f : \ → \, f (x) = x2 – x + 1.
x 3 − 1 x − 1 f ( x + 1)
a) Verificai identitatea = ⋅ , oricare ar fi x ∈ \ \ {–1}.
x3 + 1 x + 1 f ( x)
2(n 2 + n + 1)
b) Artai c an = , oricare ar fi n ≥ 2, n ∈ `.
3n(n + 1)
n2
§ 3a ·
c) Calculai lim an i lim ¨ n ¸ .
n →+∞ n →+∞ © 2 ¹
23. Calculai lim (a n + 2 + b n + 1 + c n ) , tiind c a, b, c ∈ \ i a + b + c = 0

n →+∞
(n ∈ ` ).*
24. Se consider irul (xn)n ≥ 1 definit prin xn = n a ( n + 3 − n + 1) , unde a ∈ \.

Calculai lim xn (discuie dup valorile lui a).
n→+∞
78
3.7. iruri
25. Determinai a, b ∈ \ astfel încât limita irului cu termenul general
an = n 2 + 1 − a ⋅ n + b s fie 2.
26. Determinai a, b ∈ \, b ≠ 0, astfel încât limita irului cu termenul general
n+ 2
§ n +1 · 1
an = ¨ a + 2 ¸ (n ∈ `*) s fie .
© bn + n + 2 ¹ e
1 1 1
27. a) Artai c < 2< , oricare ar fi k ∈ `, k ≥ 2.
k (k + 1) k (k − 1)k
1 1 1 1
b) Artai c + + ... + =1− , oricare ar fi n ∈ `*.
1⋅ 2 2 ⋅ 3 n(n + 1) n +1
1 1 1
c) Demonstrai c irul (an)n ≥ 1, definit prin an = 2
+ 2 + ... + 2 (n ∈ `*), este
1 2 n
convergent.
1 ⋅ 1! + 2 ⋅ 2! + ... + n ⋅ n !
28. Se consider irul (an)n ≥ 1, cu termenul general an = .
(n + 1)!
a) Verificai identitatea k ⋅ k! = (k + 1)! – k! (k ∈ `).
b) Artai c 1 ⋅ 1! + 2 ⋅ 2! + … + n ⋅ n! = (n + 1)! – 1, oricare ar fi n ∈ `*.
c) Calculai lim an i lim (an)(n + 1)!.
n→+∞ n→+∞
29. Se consider irurile (xn)n ≥ 1, (yn)n ≥ 1, definite prin:

1 1
xn = 1 + + ... + , yn = xn − 2 n (n ∈ `*).
2 n
1 1
a) Artai c < n +1 − n < , oricare ar fi n ∈ `*.
2 n +1 2 n
b) Demonstrai c 2 n + 1 − 2 < xn ≤ 2 n − 1 , oricare ar fi n ∈ `*.
c) Artai c lim xn = +∞.
n→+∞
xn
d) Calculai lim .
n →+∞n
e) Artai c (yn)n ≥ 1 este convergent i –2 ≤ lim yn ≤ –1.
n →+∞
79
3.8. iruri date prin formule de recuren

1. Fie irul (xn)n ≥ 1 definit astfel: x1 = 3 i xn +1 − xn − 2 = 0 , oricare ar fi n ∈ `*.
Calculai lim xn.
n →+∞
2. Se consider irul (an)n ≥ 1 definit astfel: a1 = –2 i an + 1 = 4an, oricare ar fi n ∈ `*.

Notm cu Sn suma primilor n termeni ai irului (an)n ≥ 1.
a) Determinai an i Sn.
S
b) Calculai lim n + 2 .
n →+∞ S
n +1
1
3. Fie (an)n ≥ 1 un ir definit prin: a1 ∈ \, an + 1 – an = an , oricare ar fi n ∈ `*.
10
Determinai an în funcie de a1 i calculai lim an.
n →+∞
1 3
4. Fie irul (xn)n ≥ 0 definit prin x0 = 1 i xn +1 = xn + , oricare ar fi n ∈ `.
2 2
a) Demonstrai c irul (xn)n ≥ 0 este monoton i mrginit.
b) Calculai lim xn.
n →+∞
n +1
5. Fie irul (xn)n ≥ 1 definit astfel: x1 = a, a ∈ \ i xn +1 = xn , oricare ar fi n ∈ `*.
n
Determinai xn în funcie de a i calculai lim xn.
n →+∞
6. Se consider irurile (an)n ≥ 1 i (bn)n ≥ 1 definite astfel:

5an + 3 a −3
a1 > 0, an +1 = , bn = n , oricare ar fi n ∈ `*. Artai c (bn)n ≥ 1 este o
an + 3 an + 1
progresie geometric, determinai bn, an i calculai lim an.
n →+∞
7. Se consider irul (an)n ≥ 0, definit prin a0 = 2 i 2an + 1 + an = 3, pentru orice n ∈

n
§ 1·
∈ `. Artai c an = 1 + ¨ − ¸ i calculai lim (a0 + a1 + … + an – n – 1).
© 2¹ n →+∞
1
8. Fie irul (xn)n ≥ 1 definit astfel: x1 = 1 i xn +1 = xn + n , oricare ar fi n ∈ `*.
2
Determinai xn i calculai lim xn.
n →+∞
9. Se consider irul (an)n ≥ 1 definit prin a0 = 0 i an = an – 1 + 2n, oricare ar fi n ∈ `*.

n
§ n 1 ·
Calculai lim ¨
n →+∞
¦ ¸ .
© k =1 ak ¹
80
1
10. Artai c irul (xn)n ≥ 1 definit prin x1 = , xn +1 = xn2 + 1 (n ∈ `*) are limit.
2
11. Se consider irurile (xn)n ≥ 1, (yn)n ≥ 1 definite astfel: x1 = 1, x2 = 2, xn + 2 – 2xn + 1 +
+ xn = 1 i yn = xn + 1 – xn, oricare ar fi n ∈ `*.
a) Artai c (yn)n ≥ 1 este o progresie aritmetic cu raia 1.
x
b) Determinai xn i calculai lim n2 .
n →+∞ n
12. Fie irul (xn)n ≥ 1 definit astfel: x1 = 3 i xn +1 = 2 xn , oricare ar fi n ∈ `*.

a) Demonstrai c irul (xn)n ≥1 este descresctor i xn∈ (2, 3], oricare ar fi n ∈ `*.
b) Calculai lim xn.
n→+∞
13. Se consider irul (xn)n ≥ 1 definit astfel: x0 = a > 0 i xn + 1 = xn2 − 2 xn + 2 , pentru

orice n ∈ `.
n
a) Artai c xn = (a − 1) 2 + 1 , oricare ar fi n ∈ `.
b) Determinai valorile lui a pentru care irul este convergent i calculai limita sa.
5 + an2
14. Se consider irul (an)n ≥ 1 definit astfel: a1 = 15, an + 1 = , pentru orice n ∈ `*.
2an
a) Artai c an ≥ 5 , oricare ar fi n ∈ `*.
b) Studiai monotonia i mrginirea irului (an)n ≥ 1.
c) Calculai lim an.
n→+∞
1§ 1 ·
15. Fie irul (xn)n ≥ 1 definit prin: x1 > 0 i xn +1 = ¨ xn + ¸ , oricare ar fi n ≥ 1.
2© xn ¹
a) Artai c xn ≥ 1, oricare ar fi n ≥ 2.
b) Demonstrai c irul (xn)n ≥ 1 este convergent i calculai lim xn.
n→+∞
xn
16. Fie irul (xn)n ≥ 1 definit astfel: x1 = a ∈ \, x n +1 = , oricare ar fi n ∈ `*.
1+ x n2
Determinai xn în funcie de a i calculai lim xn n .
n →+∞
17. Se consider irul (an)n ≥ 1 definit prin a1 = 3, an +1 = 2 + an (n ∈ `*).

a) Artai c (an)n ≥ 1 este strict cresctor.
b) Artai c (an)n ≥ 1 este convergent.
81
* an + 2 − an +1
c) Calculai lim .
n →+∞ an +1 − an
2 xn + 1
18. Fie irul (xn)n ≥ 1 definit prin x1 = 2, xn +1 = (n ∈ `*).
xn + 2
a) Artai c irul (xn)n ≥ 1 este descresctor i xn∈ (0, 2], oricare ar fi n ∈ `*.
b) Artai c (xn)n ≥ 1 are limita 1.
xn5 + 3xn
19. Se consider irul (xn)n ≥ 1 definit prin x1 ∈ (0, 1) i xn +1 = (n ∈ `*).
4
a) Artai c xn ∈ (0, 1), oricare ar fi n ∈ `*.
b) Demonstrai c irul (xn)n ≥ 1 este convergent.
* x 9
c) Artai c lim n + 2 = .
n →+∞ x 16
n
20. Fie (xn)n ≥ 1 un ir de numere reale pozitive astfel încât (n + 1)xn + 1 – nxn < 0, ori-
care ar fi n ∈ `*.
a) Artai c irul (xn)n ≥ 1 este descresctor i mrginit.
1
b) Demonstrai c xn +1 < x1 , oricare ar fi n ∈ `*.
n +1
c) Calculai lim xn.
n→+∞
3.9. Limite de funcii

1. Calculai:
a) lim (x2 – x + 1); b) lim( x 2 + 5 − 1); c) lim (2x2 – x – 3);
x→1 x →2 x→+∞
3
d) lim (x + x + 7); e) lim ( x − x ); f) lim ( 3 x − 5 x ) .
x→−∞ x →+∞ x →−∞
2. Calculai:
( x + 2) 2 x x +1
a) lim ; b) lim ; c) lim ;
x →+∞ 2 x 2 + 1 x →+∞ x →−∞
x +1
2
x2 + 4
x 2 − 3x + 2 3
x3 + x x2 + 3
d) lim ; e) lim ; f) lim .
x →−∞ x +1 x →−∞ x x →+∞ x 3 − 4 x + 5
82
3. Calculai:
x2 − 4 x2 − 4 x + 3 x2 − 1
x→2 x 2 − 3x + 2 x →3 x 2 − 5 x + 6 x →1 ( x − 1)3
( x + 1) 2 (2 x + 1) 2 − ( x − 1) 2 § 1 3 ·
d) lim ; e) lim ; f) lim ¨ − ¸.
x →−1 x 3 + 1 x →0 x x →1 © 1 − x 1 − x3 ¹
4. Calculai:
x −1 2− x−3 3− 5+ x
a) lim 3 ; b) lim ; c) lim ;
x →1 x −1 x →7 x 2 − 49 x→4 1 − 5− x
(
d) lim x + x 2 + 1 ;
x →−∞
) (
e) lim x + 3 x 3 + x ;
x →−∞
) f) lim x
x →+∞
( x2 + 1 − x . )
5. Calculai:
x 2 − 7 x + 10 2x + 3 2x + 3
x → 2 x 2 − 8 x + 12 x→+∞ 2 x − 3 x→−∞ 2 x − 3
x2 − 9 4x − 1 1 − (0,5) x
x→ 0 2 x − 1 x →−∞ 2 + (0,5) x +1
x →3 x − 2 −1
6. Calculai:
sin 5 x sin 2 x sin 3 x + sin 5 x
x →0 x x →0 sin 7 x x →0 x
1 − cos x sin x − sin a arctg 2 x
x →0 x2 x→a x−a x →0 sin 3 x
7. Calculai:
1 sin x 1
a) lim x sin ; b) lim ; c) lim x sin ;
x →0 x x →π x x →+∞ x
x
d) lim arctg x ; e) lim e − x cos x ; f) lim ( x − x3 − sin x) .
x →+∞ 1 + x 2 x →+∞ x →−∞
8. Calculai:
1
1+ x x2
§ sin 2 x · § x +1 · § x 2 − 1 · ( x −1)2
a) lim ¨ ¸ ; b) lim ¨ ¸ ; c) lim ¨ 2 ¸ ;
x →0 © x ¹ x →+∞ © 2 x + 3 ¹ x→1 x + x − 2
© ¹
2x
x
§ x −1 · § 1 · x +1 ln x − 2
d) lim ¨ ¸ ; e) lim ¨ 2 ¸ ; f) lim( x + 1) .
x →+∞ © x + 1 ¹ x →+∞ © x ¹ x→2
83
9. Calculai:
x
§ x2 + x + 1 · 1 1
a) lim ¨ 2
x →+∞
© x +1 ¹
¸ ; b) lim(1 + sin x) x ;
x →0
c) lim
x→2
( 3
x −1 ) x−2
;
1 2x 1− x
x 2 § x +1 · § x2 ·
d) lim(cos x) ; e) lim ¨ ; f) lim ¨ 2 ¸ .
x →+∞ x + 5 ¸ x →+∞ x + 1
x →0 © ¹ © ¹
10. Calculai:
2x − 1 3x + 2 x − 2 2x − 4
x →0 x x →0 x x →2 x − 2
(e x − 1)sin x ln(1 + x) ln(1 + 2 x)

x →0 x2 x →0 2x x → 0 ln(1 + 3 x )
9 − x2 − 3
11. Se consider funcia f : (0, 3) → \, f (x) = . Calculai limitele:
x
1
a) lim f ( x) ; b) lim(1 + f ( x)) x .
x2 0 x20
x2 − x + 1
12. Se consider funcia f : (0, +∞) → (0, +∞), f (x) = . Calculai:
x
1
§ 1 ·x f ( x) f ( x) − 1
lim ¨ ¸ , lim , lim i lim (x – f (x))x.
x2 0 f ( x ) x →+∞ x →1 sin πx x →+∞
© ¹ x
13. Calculai limitele laterale în punctele indicate pentru fiecare dintre funciile:
1
a) f : \ \ {2} → \, f (x) = în x = 2;
x−2
x
b) f : \ \ {–1, 1} → \, f (x) = în x = –1 i x = 1;
1 − x2
1
c) f : \* → \, f (x) = xe x în x = 0;
1
d) f : \ \ {1} → \, f (x) = 1
în x = 1.
1 + e x −1
14. Artai c niciuna dintre urmtoarele funcii nu are limit în punctul indicat în
dreptul ei.
1
a) f : \ \ {1} → \, f (x) = în x = 1;
x −1
b) f : \ → \, f (x) = sin x în x = +∞;
84
1
c) f : \* → \, f (x) = cos în x = 0;
x
1, x ∈ _
d) f : \ → \, f (x) = ® în x = a, unde a ∈ \.
¯0, x ∈ \ \ _
°1 − 2 x, x < −1
15. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ® . Cercetai dac f are
°̄ x + x + 3, x ≥ −1
2
limit în x = –1.
2sin x
° ,x<0
16. Fie funcia f : \ → \, f (x) = ® x 2 − x . Cercetai dac f are limit în x = 0.
°¯3 x + 1, x ≥ 0
sin x + sin 2 x
° ,x<0
17. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ® x . Calculai lim f (x).
x →0
°¯3 + x, x ≥ 0
° 2ax, x < 1
18. Fie funcia f : \ → \, f (x) = ® , unde a ∈ \. Determinai a, astfel
°̄3x − a x, x ≥ 1
2 2
încât funcia f s aib limit în x = 1.

°2 x + a, x ≤ 1
19. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ® . Determinai
°̄ x + 2 x + b ln( x − 1), x > 1
2 2
a, b ∈ \, astfel încât funcia f s aib limit în x = 1.

20. Fie f : \ → \ o funcie cu proprietatea |f (x) – x2| ≤ |x3|, oricare ar fi x ∈ \.
f ( x)
Calculai lim .
x →0 x2
1
2 x3
21. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = . Calculai lim ( f (e x )) x .
x +1
2 x →+∞
*
22 . Se consider funcia f : D → \ (D este domeniul maxim de definiie), f (x) = x –
– ax 2 + bx + 1 , unde a, b ∈ \, a > 0. Determinai a, b, astfel încât lim f (x) =
x →+∞
1
= − .
2
23*. Determinai a, b ∈ \, astfel încât lim ( 2 x 2 + 4 x + 1 − ax − b) = 2 2 .
x →+∞
x
§ ax + b ·
24*. Determinai a, b ∈ \ (a > 0), astfel încât lim ¨ ¸ =e .
2
x →+∞ © 2 x − 1 ¹
85
3.10. Asimptote
1. Determinai asimptotele verticale ale graficului fiecreia dintre funciile:
x 2x −1
a) f : \ \ {–1} → \, f (x) = ; b) f : \ \ {2} → \, f (x) = ;
x +1 2− x
1 x2 + 1
c) f : \ \ {–2, 2} → \, f (x) = 2 ; d) f : \ \ {–2, 1} → \, f (x) = .
x −4 2 − x − x2
2. Determinai asimptotele verticale ale graficului fiecreia dintre funciile:
a) f : (–1, 1) → \, f (x) = ln(1 – x2);
x
b) f : (–∞, –2) ∪ (2, +∞) → \, f (x) = ;
x −4
2
1
c) f : \* → \, f (x) = e x ; d) f : (0, +∞) → \, f (x) = x – ln x.
3. Determinai asimptotele orizontale ale graficului fiecreia dintre funciile:
2x + 1 x −1
a) f : \* → \, f (x) = ; b) f : \ → \, f (x) = ;
x x2 + 1
x
c) f : \ → \, f (x) = ; d) f : \ → \, f (x) = x − x 2 + 2 .
x2 + 1
4. Determinai asimptotele orizontale ale graficului fiecreia dintre funciile:
a) f : \ → \, f (x) = 1 + ex; b) f : \ → \, f (x) = xe–x;
ln x
c) f : (e, +∞) → \, f (x) = ;
ln x − 1
§ x −1 ·
d) f : (–∞, –1) ∪ (1, +∞) → \, f (x) = ln ¨ ¸.
© x +1¹
5. Determinai asimptotele oblice ale graficului fiecreia dintre funciile:
2 x2 − x + 1 x3 + 3x 2 + 2
a) f : \ \ {1} → \, f (x) = ; b) f : \ → \, f (x) = ;
x −1 x2 + 1
x2
c) f : \ → \, f (x) = ; d) f : \ → \, f (x) = x + 2 arctg x;
x2 + 1
1
e) f : \* → \, f (x) = xe x ; f) f : \ → \, f (x) = x(1 + e–x).
2x + 1
6. Determinai asimptotele graficului funciei f : \ \ {–2} → \, f (x) = .
x+2
86
3.10. Asimptote
2x + 1
7. Se consider funcia f : \ \ {–1, 0} → \, f (x) = . Determinai
x( x + 1)
asimptotele graficului funciei f.
x2
8. Determinai asimptotele graficului funciei f : \ \ {1} → \, f (x) = .
| x − 1|
1 1
9. Fie funcia f : \ \ {1, 2} → \, f (x) = + . Determinai asimptotele
x −1 x − 2
graficului funciei f.
10. Determinai asimptotele la graficul funciei f : \ → \, f (x) = x2 + 2 − x2 + 1 .
x2 + 2 x − 1
11. Se consider funcia f : \ \ {3} → \, f (x) = . Determinai asimptotele
x−3
ex
12. Se consider funcia f : \* → \, f (x) = . Determinai asimptotele graficului
x
funciei f.
1
13. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = (x –
*
1) e x . Determinai asimptotele gra-
ficului funciei f.
14. Determinai asimptotele graficului funciei f : (0, +∞) → \, f (x) = ex + ln x.
x + ln x
15. Determinai asimptotele graficului funciei f : (0, +∞) → \, f (x) = .
x
2+ x
16. Se consider funcia f : (–2, 2) → \, f (x) = ln . Determinai asimptotele
2− x
17. Determinai asimptotele graficului funciei f : \ → \, f (x) = arctg x – arcctg x.
18. Artai c graficul funciei f : \ → \, f (x) = x – sin x nu are asimptote.
x 2 + ax + b
19*. Se consider funcia f : \ \ {1} → \, f (x) = , unde a, b ∈ \.
x −1
Determinai a, b, astfel încât graficul funciei f s aib asimptota y = x + 2 la +∞,
iar P(2, 6) s fie punct al graficului.
x2 + x + a
20*. Se consider funcia f : \ \ {–1, 1} → \, f (x) = , unde a ∈ \.
x2 − 1
Determinai valoarea lui a, tiind c graficul funciei are exact o asimptot verti-
cal.
87
3.11. Funcii continue
1. Studiai continuitatea urmtoarelor funcii în punctul indicat în dreptul fiecreia

dintre ele:
− x + 1, x < 1
a) f : \ → \, f (x) = ® în x0 = 1;
¯ 2 x − 1, x ≥ 1
°1 + x , x ≥ 0
b) f : \ → \, f (x) = ® în x0 = 0.
°̄e , x < 0
x
2. Demonstrai c funcia f : [0, 3] → \, f (x) = {x} ⋅ (1 – {x}) este continu.

3. Studiai continuitatea fiecreia dintre funciile:
ln x ° x 2 − x, x ≥ 1
, x ≠1
a) f : (0, +∞) → \, f (x) = °® x − 1 ; b) f : \ → \, f (x) = ® 2 .
°¯1, x = 1 °̄ − x + x, x < 1
1
° , x ≠1
4. Artai c, oricare ar fi a ∈ \, funcia f : \ → \, f (x) = ® x − 1 nu este
°¯a, x = 1
continu în x = 1.
°e x − 1, x < 0
5. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ® , unde a ∈ \. Deter-
°̄ x + x + a, x ≥ 0
2
minai a ∈ \, astfel încât funcia f s fie continu în x0 = 0.
a log 2 (4 − x), x ≤ 2
°
6. Se consider funcia f : (–∞, 4) → \, f (x) = ® x 2 + x − 6 , unde a ∈ \.
° 2 ,2< x<4
¯ x − 7 x + 10
Determinai a, astfel încât f s fie continu pe (–∞, 4).
7. Se consider o funcie f : \ → \, astfel încât xf (x) = ex –1, oricare ar fi x ∈ \*.
Artai c f este continu în x = 0 dac i numai dac f (0) = 1.
8. Determinai constantele reale a, b, astfel încât funcia f : \ → \, f (x) =
° x 2 + a, x ≤ 2 f ( x) − f (2)
= ® s fie continu pe \ i, în plus, s existe lim .
°̄ ax + b, x > 2 x → 2 x−2
88
ae x , x≤0
°
9. Se consider funcia f : [–1, 1] → \, f (x) = ® 1 − x − b . Determinai a, b ∈
° , x>0
¯ x
∈ \, astfel încât f s fie continu.
1 + xe nx
10*. Studiai continuitatea funciei f : \ → \, f (x) = lim (n ∈ `).
n →+∞ 1 + e nx
° x, x ∈ _
11. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ® .
°̄ x , x ∈ \ − _
3
a) Artai c |f (x)| ≤ |x|, oricare ar fi x ∈ [–1, 1].

b) Demonstrai c f este continu în x = 0.
12. Artai c urmtoarele ecuaii au cel puin câte o soluie în intervalul indicat în
dreptul fiecreia:
a) x3 + x2 + 7x – 1 = 0 în (–1, 1); b) ex + ln x + 2x = 1 în (0, 1).
13. Pentru fiecare n ∈ ` , se consider funcia fn : (0, +∞) → \, fn(x) = xn + ln x.
*
§1 ·
Artai c ecuaia fn(x) = 0 are exact o soluie, situat în intervalul ¨ ,1¸ .
©e ¹
*
14 . Se consider o funcie continu f : [–1, 1] → [–1, 1]. Demonstrai c exist u, v ∈
∈ [–1, 1], astfel încât f (u) = u i f (v) = –v.
15. Stabilii semnul fiecreia dintre funciile:
a) f : [0, 5] → \, f (x) = 3 – x – 5 x − x 2 ; b) f : \ → \, f (x) = |x + 1| – |3x – 1|.
16. Demonstrai c funcia f : (0, +∞) → (–∞, 0), f (x) = ln(1 + x) – x este surjectiv.
17. Artai c funcia f : \ → \, f (x) = e3x + x + 1 este inversabil.
18. Determinai Im f pentru fiecare dintre urmtoarele funcii:
a) f : \ → \, f (x) = x3 + 2x2 + 3; b) f : (0, +∞) → \, f (x) = e–x – ln x.

° 2 x + a, x < 2
°
19. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ® 0, x = 2 , unde a i b sunt numere reale.
° x−b
° , x>2
¯ 2x + 1
a) Determinai ecuaia asimptotei spre +∞ la graficul funciei f.
b) Determinai numere reale a i b pentru care funcia f este continu pe \.
c) Pentru b = 2, rezolvai în mulimea (2, +∞) inecuaia (7 f (x) – 1)(2x – 16) ≤ 0.
89
2 x + a + 1, x ≤ 1
20. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ® , unde a este un numr real.
¯ x + a x, x > 1
2 2
a) Determinai numerele reale a pentru care funcia f este continu în x = 1.

b) Pentru a = 2, calculai lim
x →+∞
(
f ( x) − f ( x) + x . )
c) Pentru a = –1, artai c ecuaia f (x) + 2x = 0 are cel puin o soluie în intervalul
[–1, 0].
3.12. Derivata unei funcii

1. Fie funcia f : \ → \, f (x) = 2x2 + 5x + 2. Folosind definiia derivatei unei funcii
într-un punct, calculai f′ (–1) i f′ (0).
° x( x 2 + 1), x ≤ 0
2. Artai c funcia f : \ → \, f (x) = ® este derivabil pe \.
°̄arctg x, x > 0
3. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = |x2 – x|. În câte puncte nu este derivabil?
4. Fie funcia f : \ → \, f (x) = | x 2 − 1| . Calculai derivatele laterale în 0, –1, 1.
2 1
° x sin 2 , x ∈ \
*
5. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ® x .
°¯0, x = 0
a) Artai c f este derivabil pe \.
b) Calculai lim f′(x).
x→+∞
6. Determinai constantele a, b, astfel încât funcia f : \ → \, f (x) =

°2 x 2 + b, x ≤ 2
=® s fie derivabil pe \.
°̄2ax + 11a, x > 2
3
f ( x) − f (0)
7. Fie funcia f : \ → \, f (x) = ex – e–x. Calculai lim .
x →0 x
f ( x) − f (1)
8. Fie funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = (x – 3)ln x. Calculai lim .
x →1 x −1
9. Calculai derivata fiecreia dintre urmtoarele funcii:
1
a) f : \ → \, f (x) = x2 + 4x + 4; b) f : \* → \, f (x) = x 2 − 2 ;
x
1 1 1
c) f : \* → \, f (x) = 3 − 4 + 5 ; d) f : \* → \, f (x) = ( 3 x )7 + 1 ;
x x x
90
e) f : \ → \, f (x) = x2 + ex; f) f : \ → \, f (x) = 2x + 5x;
g) f : (0, +∞) → \, f (x) = ln x – x + 1; h) f : \ → \, f (x) = 2 sin x + 3 cos x;
i) f : \ → \, f (x) = x + 2 ;
2 –x
j) f : \ → \, f (x) = arctg x + arcctg x;
§ π·
k) f : (–1, 1) → \, f (x) = x + arcsin x; l) f : ¨ 0, ¸ → \, f (x) = tg x + ctg x.
© 2¹
a) f : (0, +∞) → \, f (x) = (x – 2)ln x; b) f : (0, +∞) → \, f (x) = x2 ln x;
2x −1
c) f : \ → \, f (x) = (x2 + 2x + 3)ex; d) f : \ – {1} → \, f (x) =
;
x −1
x2 − 1 x2 − x + 1
e) f : \ → \, f (x) = 2 ; f) f : \ → \, f (x) = 2 ;
x +1 x + x +1
ex ln x
g) f : \ – {–1} → \, f (x) = ; h) f : (0, +∞) → \, f (x) = ;
x +1 x
x − ln x § π· 1 − cos x
i) f : (1, +∞) → \, f (x) = ; j) f : ¨ 0, ¸ → \, f (x) = .
x + ln x © 2¹ 1 + cos x
a) f : (–1, 1) → \, f (x) = 1 – 1 − x 2 ; b) f : \ → \, f (x) = ex + ln(1 + x2);
x 2 + ax + 5
c) f : \ → \, f (x) = arctg(x + 2) – arctg x; d) f : \ → \, f (x) = ;
x2 + 1
1 2+ x
e) f : \* → \, f (x) = x sin ; f) f : (–2, 2) → \, f (x) = ln ;
x 2− x
1 2 1
g) f : (0, +∞) → \, f (x) = ln x ; h) f : \\{–1, 1} → \, f (x) = arctg 2 ;
2 x −1
§ 2x ·
i) f : (–1, 1) → \, f (x) = arcsin ¨ 2 ¸
; j) f : \ → \, f (x) = e3x + 2x + 1;
©1+ x ¹
1
−
k) f : \ → \, f (x) = ( x − 1)e
* x ; l) f : \ → \, f (x) = ln( x + 1 + x 2 ) .
12. Fie funcia f : \ → \, f (x) = x4 + 3x2 + 2. Determinai ecuaia tangentei la
graficul funciei f în punctul A(–1, 6) situat pe graficul ei.
x2 + 3
13. Determinai ecuaia tangentei la graficul funciei f : \ \ {1} → \, f (x) =
x −1
în punctul de coordonate (2, 7) situat pe graficul lui f.
1
−
14. Fie funcia f : \* → \, f (x) = ( x − 1)e x . Scriei ecuaia tangentei la graficul
funciei f în punctul de abscis x = 1, situat pe graficul funciei.
91
x3 − 1
15. Se consider funcia f : \ \ {–1} → \, f (x) = . Scriei ecuaia tangentei la
x3 + 1
graficul funciei f în punctul (0, f (0)).
16. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ex – x. Determinai punctul în care
tangenta la graficul funciei este paralel cu dreapta de ecuaie x – y + 1 = 0.
1
17. Fie funcia f : \ \ {1, 3} → \, f (x) = 2 . Determinai coordonatele
x − 4x + 3
punctului situat pe graficul funciei f în care tangenta la graficul funciei f este
paralel cu axa absciselor.
18. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ex – ex – 1. Determinai coordonatele
punctului de intersecie dintre tangenta la graficul funciei f în punctul O(0, 0) i
dreapta de ecuaie x = 1.
x+a
19. Fie a ∈ \ i funcia f : \ → \, f (x) = 2 . Determinai a, astfel încât tangenta
x +1
la graficul funciei f în punctul A(1, f (1)) s formeze cu axa Ox un unghi cu
3π
msura de .
4
20*. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x3 – 12x. Scriei ecuaia tangentei la grafi-
cul funciei care trece prin punctul A(0, 16).
21. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x arctg x – ln(1 + x2). Demonstrai c
funcia f ′ este mrginit.
22. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = ex ln x. Artai c f ′ ( x ) = f (x)(1 + ln x),
oricare ar fi x > 0.
23. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = 3
x3 + 3x 2 − 4 .
a) Artai c f 2(x) ⋅ f '(x) = x2 + 2x, oricare ar fi x ∈ \ – {–2, 1}.
b) Determinai derivatele laterale ale funciei în punctul x0 = –2.
x
24. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = ln . Calculai:
x +1
lim n[ f ′(1) + f ′(2) + ... + f ′(n)] .
n →+∞
x3
25. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x – − sin x . Determinai derivata a doua
6
a funciei f.
26. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ex(ax2 + bx + c), unde a, b, c ∈ \. Deter-
minai a, b, c ∈ \, astfel încât f (0) = 0, f'(0) = 1 i f ′′ ( 0 ) = 4.
92
3.13. Teorema lui Fermat. Teorema lui Rolle. Teorema lui Lagrange
27. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x2 + ex. Rezolvai ecuaia:
f '(x) – f ''(x) + f (x) = ex – 3, x ∈ \.
28. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x 2 + 1 . Artai c:
(x2 + 1) f ''(x) + x ⋅ f '(x) = x 2 + 1 , oricare ar fi x ∈ \.
29. Fie f0 : \ → \, f0(x) = e2x. Pentru fiecare n ∈ `*, se definete funcia fn : \ → \
prin fn(x) = = f n′−1 ( x) .
a) Artai c f3(x) = 8e2x, oricare ar fi x ∈ \.
f1 (a ) + f 2 (a ) + ... + f n −1 ( a )
b) Calculai lim , unde a ∈ \.
n →+∞ f n (a)
f ′( x)
30. Se consider funciile f, g : \ – {1, 2} → \, f (x) = (x – 1)(x – 2) i g(x) = .
f ( x)
1 1
a) Artai c g(x) = + .
x −1 x − 2
b) Demonstrai c ( f ′ (x))2≥ f (x) ⋅ f ′′ (x), oricare ar fi x ∈ \ \ {1, 2}.
1
31. Determinai derivata de ordin n (n ∈ `*) a funciei f : \ \ {1} → \, f (x) = .
x −1
32*. Fie funcia f : \ → \, f (x) = sin x. Calculai f (2004)(0).
33*. Fie funcia f : \ → \, f (x) = (x2 + x)ex.
a) Artai c f (n)(x) = (x2 + (2n + 1)x + n2)ex, oricare ar fi x ∈ \ i n ∈ `*.
f ′(0) + f ′′(0) + ... + f ( n ) (0)
b) Calculai lim .
n →+∞ n3
3.13. Teorema lui Fermat. Teorema lui Rolle. Teorema lui

Lagrange
1. Fie funcia f : \ → \, f (x) = 3

x2 .
a) Artai c x = 0 este punct de minim pentru f.
b) Satisface funcia f ipoteza teoremei lui Fermat (pentru x = 0)?
2. Determinai punctele de extrem pentru fiecare dintre funciile urmtoare (folosii
teorema lui Fermat!):
a) f : (–1, 3) → \, f (x) = x2 + 4; b) f : \ → \, f (x) = 3x2 – 6x + 1;
93
2x
c) f : \ → \, f (x) = 2x – arctg x; d) f : \ → \, f (x) = .
x +1
2
2x + 1
3. Artai c funcia f : \ \ {–1, 0} → \, f (x) = nu are puncte de extrem
x ( x + 1) 2
2
local.
4. Fie funcia f : \ → \, f (x) = arctg x + ax, unde a ∈ \. Determinai a, tiind c
x = 1 este punct de extrem pentru f.
5. Se consider numrul real a > 0 i funcia f : \ → \, f (x) = ex – ax. Determinai
a, tiind c f (x) ≥ 1, oricare ar fi x ∈ \.
6. Fie a > 0 i b > 0. Demonstrai c ax + bx ≥ 2, oricare ar fi x ∈ \ dac i numai
dac ab = 1.
7. Fie n ∈ `. Determinai a ∈ \ astfel încât (1 + x)n ≥ 1 + ax, oricare ar fi x > –1.
8. Determinai a > 0, astfel încât 2x + ax ≥ 3x + 4x, oricare ar fi x ∈ \.
9. Artai c fiecare dintre urmtoarele funcii îndeplinete condiiile teoremei lui Rolle:
a) f : [1, 3] → \, f (x) = x2 – 4x + 2;
° x 2 + x + 2, x ∈ [−1, 0]
b) g : [–1, π] → \, g(x) = ® .
°̄2 + sin x, x ∈ (0, π]
10. Studiai dac se poate aplica teorema lui Rolle urmtoarelor funcii:
° x 2 + 1, x ∈ [−1,0]
a) f : [0, 2] → \, f (x) = x2 – x + 2; b) f : [–1, 1] → \, f (x) = ® .
°̄ x + 1, x ∈ (0,1]
11. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = (x – 1)(x – 3)(x – 5)(x – 7). Artai c ecua-
ia f ′ (x)= 0 are exact trei rdcini reale.
12. Fie funcia f : \ → \, f (x) = x6 + x4 – x2 – x.
a) Calculai f ′ ( x ) .
b) Artai c ecuaia 6x5 + 4x3 – 2x – 1 = 0 are cel puin o rdcin în intervalul (0, 1).
13. Fie o funcie f : [1, 2] → \, continu pe [1, 2] i derivabil pe (1, 2).
a) Artai c funcia g : [1, 2] → \, g(x) = (x – 1)(f (x) – f (2)) îndeplinete condi-
iile din ipoteza teoremei lui Rolle.
b) Deducei c exist c ∈ (1, 2), astfel încât (c – 1) f ′ (c) + f (c) = f (2).
14. Fie f : [a, b] → \* o funcie derivabil.
a) Artai c funcia g : [a, b] → \, g(x) = (x – a)(x – b)f (x) verific condiiile
din ipoteza teoremei lui Rolle.
94
f ′(c) 1 1
b) Deducei c exist c ∈ (a, b), astfel încât = + .
f (c ) a − c b − c
15*. Fie f, g : [0, 1] → \ dou funcii continue pe intervalul [0, 1] i derivabile pe inter-
valul (0, 1). Demonstrai c, dac f (0) = f (1) = 0 i f ′ (x)⋅ g(x) – f (x) ⋅ g'(x) ≠ 0,
oricare ar fi x ∈ (0, 1), atunci exist cel puin un punct c ∈ [0, 1] astfel încât g(c) = 0.
16. Studiai dac se poate aplica teorema lui Lagrange pentru urmtoarele funcii i,
în caz afirmativ, determinai punctele corespunztoare:
a) f : [1, 2] → \, f (x) = x2 + x; b) f : [0, 2] → \, f (x) = | x – 1 |;
3 − x 2 , x ≤ 1
°
c) f : [1, e] → \, f (x) = x + ln x; d) f : [–1, 2] → \, f (x) = ® 2 .
° , x > 1
¯x
°e x , x ∈ [ −1, 0]
17. Determinai a, b ∈ \ astfel încât funciei f : [–1, 1] → \, f (x) = ®
°̄ax + b, x ∈ (0,1]
s i se poat aplica teorema lui Lagrange.
18. Fie funcia f : (1, +∞) → \, f (x) = ln(ln x).
a) Utilizând teorema lui Lagrange, artai c, pentru orice k > 1, exist ck ∈
1
∈ (k, k + 1), astfel încât f (k + 1) – f (k) = .
ck ln ck
1 1
b) Demonstrai c < ln(ln(k + 1)) − ln(ln k ) < , oricare ar fi
(k + 1) ln(k + 1) k ln k
k > 1.
19. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = arctg x.
a) Utilizând teorema lui Lagrange, artai c, oricare ar fi k ≥ 0, exist ck ∈
1
∈ (k, k + 1), astfel încât f (k + 1) – f (k) = 2 .
ck + 1
1 1
b) Demonstrai c < arctg(k + 1) − arctg k < 2 , oricare ar fi k ≥ 0.
(k + 1) + 1
2
k +1
1 1 1 1
20. Fie funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = i irul (an)n≥1, an = + + ... + ,
x 1 2 2 n n
n ∈ `*.
1 1
a) Artai c < f (k ) − f ( k + 1) < , oricare ar fi k ∈ `*.
2(k + 1) k + 1 2k k
b) Demonstrai c irul (an)n ≥ 1 este convergent.
95
33 2
21. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x .
2
a) Artai c, pentru orice k ∈ (0, +∞), exist ck ∈ (k, k + 1), astfel încât:
1
f (k + 1) – f (k) = .
3 c
k
1 1 1
b) Demonstrai c irul (an)n ≥ 1, an = 3
+ 3 + ... + 3 − f (n) , este strict des-
1 2 n
cresctor.
1 1 1
22. Fie irul (cn)n ≥ 1 definit prin cn = 1 + + + ... + − ln n (n ∈ `*).
2 3 n
1 1
a) Artai c < ln( x + 1) − ln x < , oricare ar fi x > 0.
x +1 x
b) Demonstrai c irul (cn)n ≥ 1 este convergent.
* § 1 1 1 ·
c) Artai c lim ¨ + + ... + ¸ = ln 2.
n →+∞ © n + 1 n+2 n+n¹
23. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ln( x + 1 + x 2 ) . Demonstrai c f (x + 1) –

– f (x) ≤ 1, oricare ar fi x ∈ \.
3.14. Regulile lui l’Hospital

1. Calculai:
x2 + 2 x − 3 x 2 − 3x + 2 ln x
a) lim ; b) lim ; c) lim
x →1 x 2 − 5 x + 4 x→2 x3 − 8 x →1 x −1
2
4 x2 − 7 x ex −1 ln x
d) lim ; e) lim ; f) lim ;
x →+∞ 2 − 3 x 2 x →0 x x →+∞ x
ex x 2 x − 32
g) lim ; h) lim ; i) lim ;
x →+∞ x x →+∞ ln(1 + e x ) x →5 x − 5
sin x tg πx x −1
j) lim ; k) lim ; l) lim 3 ;
x →π x−π x →−2 x+2 x →1 x − 1
2sin x + cos x − 1 2e x − x − 2 x − arctg x

m) lim ; n) lim ; o) lim ;
x →0 x2 − x x →0 sin x x →0 x3
ex − x − 1 x − arcsin x 2sin x − sin 2 x
p) lim ; q) lim ; r) lim .
x →0 x2 x → 0 x − arctg x x →0 x − sin x
96
2. Calculai:
a) lim x 2 e − x ; b) lim x ln x; c) lim xe x ;
x →+∞ x2 0 x →−∞
§ · § 1·
d) lim x ctg 2x; e) lim x ¨ arctg x + ¸ ; f) lim ( x + 1) ln ¨1 + ¸ .
x2 0 x →−∞ © 2¹ x →+∞ © x¹
3. Calculai:
a) lim (ex – x2); b) lim (ln(1 + x) – x); c) lim (2x – ln x);
x→+∞ x→+∞ x→+∞
§ 1 1· § x 1 · § 1+ x ·
d) lim ¨ − ¸; e) lim ¨ − ¸; f) lim ¨ x − x 2 ln ¸.
x →0 © sin x x¹ x →1 © x − 1 ln x ¹ x →+∞ © x ¹
4. Calculai:
1 1
a) lim
x→2
( 3
x −1 ) x−2 ; b) lim(ctg x) tg2 x ;
x→

c) lim(cos x) x ;
x →0
2
4
1
x
§ 1 + 2x · x § x+3·
x
§ x ·
d) lim ¨ ¸ ; e) lim ¨ ¸ ; f) lim ¨¨ ¸¸ .
x →+∞ © x + 1 ¹ x →+∞
x→0
© 2 ¹ © x 2
+ 1 ¹
5. Calculai:
a) lim xsin x ; b) lim(e x − 1) x ; c) lim(sin x) tg x ;
x20 x20 x2 0
1
e− x
§π · ln x §1·
d) lim ¨ − arctg x ¸ ; e) lim x ; x
f) lim ¨ ¸ .
x →+∞ © 2 ¹ x20 x →+∞ © x ¹
6. Calculai:
1
1 1
§ ex · x
a) lim xx ; b) lim (1 + 2 x) ln x ; c) lim ¨ ¸ ;
x →+∞ x →+∞ x →+∞ x
© ¹
1
d) lim (tg x)sin 2x;
x/
π
e) lim (1 – ln x)x;
x2 0 x →+∞
(
f) lim x 2 + x ) x +1 .
2
x + sin x
7. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = .
x − sin x
a) Se poate folosi regula lui l’Hospital pentru a calcula limita la +∞ a funciei f ?
Justificai rspunsul.
b) Calculai lim f (x).
x →+∞
97
3.15. Rolul derivatelor de ordinul I i de ordinul al II-lea în

studiul funciilor
1. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = ex + ln x + 1. Demonstrai c graficul
§ 1·
funciei f intersecteaz axa Ox într-un singur punct A(a, 0), cu a ∈ ¨ 0, ¸ .
© e¹
2. Determinai punctele de extrem ale funciei f : [0, 1] → \, f (x) = ex + x2.
3. Folosind irul lui Rolle, stabilii rdcinile reale i precizai intervalele în care
acestea se afl pentru fiecare dintre urmtoarele ecuaii:
a) 2x3 – 6x2 + 3 = 0; b) e2x – 6ex + 4x + 4 = 0;
c) x = 2 ln x + 10;
2
d) x3 – 3x – 24 arctg x = 0.
4. Stabilii, în funcie de parametrul real m, numrul rdcinilor reale ale ecuaiei
x3 – 3x + m = 0.
5. Determinai numrul de rdcini reale ale ecuaiei 18x2 – ln x – m = 0 (m ∈ \).
6. Determinai numrul soluiilor reale ale ecuaiei x + e–x – m = 0 (m ∈ \).
| x − 1|
7. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = . Determinai numrul rdcinilor
ex
reale ale ecuaiei f (x) = m (m ∈ \).
π
a) arcsin x + arccos x = , oricare ar fi x ∈ (–1, 1);
2
1 π
b) arctg x + arctg = , oricare ar fi x ∈ (0, +∞).
x 2
1+ x
9. Artai c funciile f, g : (1, +∞) → \, f (x) = arctg x, g(x) = arctg , difer
1− x
printr-o constant.
Cn0 Cn1 2 Cnn n+1
10. Fie n ∈ ` . Se consider funciile f, g : \ → \, f (x) =
*
x + x + ... + x ,
1 2 n +1
(1 + x) n +1
g(x) = .
n +1
a) Artai c f '(x) = g′(x), oricare ar fi x ∈ \.
1
b) Deducei c f (x) = g(x) – , oricare ar fi x ∈ \.
n +1
C 0 C1 Cn 2n +1 − 1
c) Demonstrai c n + n + ... + n = .
1 2 n +1 n +1
98
3.15. Rolul derivatelor de ordinul I i de ordinul al II-lea în studiul funciilor
11. Studiai monotonia urmtoarelor funcii:
a) f1 : \ → \, f1(x) = x – sin x;
2x + 1
b) f2 : (–2, +∞) → \, f2(x) = ;
x+2
c) f3 : [0, +∞) → \, f3(x) = 2ex + 3x2 – 2x + 5;
d) f4 : \ → \, f4(x) = 3x – x3 – 3arctg x;
e) f5 : (0, +∞) → (–∞, 0), f5(x) = ln(1 + x) – x;
ln(1 + x)
f) f6 : \ → \, f6(x) = .
x
12. Determinai intervalele de monotonie i punctele de extrem ale funciilor:
a) f : \ → \, f (x) = x3 – 3x + 1; b) g : (0, +∞) → \, g(x) = ex ln x;
x
c) h : \ → \, h(x) = x2 − 2 x + 3 ; d) p : \ → \, p(x) = .
x +1 2
13. Studiai monotonia funciei f : \ → \, f (x) = ex – ax (a ∈ \, a > 0).

14. Determinai parametrul real m, astfel încât funcia f : \ → \, f (x) = mx – ln(x2 + 1)
s fie descresctoare pe \.
15. Artai c funcia f : \ → \, f (x) = x + e–x, are exact un punct de extrem local.
1
16. Artai c funcia f : \ \ {–1, 1} → \, f (x) = arctg are un singur punct de
x −1
2
extrem local.
1
−
17. Artai c funcia f : \ → \, f (x) = (x – 1) e
* x are dou puncte de extrem local.
18. Determinai punctele de extrem local ale funciei f : \ \ {–2} → \, f (x) =
1 | x|
= e .
x+2
x2 + x + a
19. Se consider funcia f : \ \ {–1, 1} → \, f (x) = , unde a ∈ \. Deter-
x2 − 1
minai a, tiind c 3 este un punct de extrem local al funciei f.
x 2 + ax + 5
20. Fie funcia f : \ → \, f (x) = , unde a ∈ \. Determinai toate valorile
x2 + 1
lui a pentru care f are trei puncte de extrem local.
21. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = 18x2 – ln x.
a) Determinai intervalele de monotonie ale funciei f.
b) Determinai a ∈ \, astfel încât f (x) ≥ a, oricare ar fi x ∈ (0, +∞).
99
22. Fie funcia f : \ → \, f (x) = x + ex.
a) Artai c f (x) ≥ 2x + 1, oricare ar fi x ∈ \.
b) Demonstrai c, dac f (x) ≥ mx + 1, oricare ar fi x ∈ \, atunci m = 2.
23. Fie funcia f : \ → \, f (x) = x2 + 1. Determinai cel mai mare numr real a cu
proprietatea f (x) ≥ a + 2 ln x, oricare ar fi x ∈ (0, +∞).
24. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = arctg(x + 2) – arctg x. Demonstrai c
π
0 < f (x) ≤ , oricare ar fi x ∈ \.
2
x
25. Determinai mulimea valorilor funciei f : \ → \, f (x) = .
x +3
4
4 − 3x 2
26. Determinai mulimea valorilor funciei f : [1, +∞) → \, f (x) = .
x3
x2 − x + 1
27. Artai c funcia f : [1, +∞) → [1, +∞), f (x) = este bijectiv.
x
28. Demonstrai c funcia f : \ → \, f (x) = x3 – 3x + 3 arctg x este bijectiv.
29. Artai c ex ≥ x + 1, oricare ar fi x ∈ \.
x2
30. Demonstrai c x – ≤ ln(1 + x) ≤ x, oricare ar fi x ∈ [0, 1].
2
2 sin x § πº
31. Demonstrai c < < 1 , oricare ar fi x ∈ ¨ 0, » .
π x © 2¼
2( x − 1)
32. Artai c ln x ≥ , oricare ar fi x ∈ [1, +∞).
x +1
33. Artai c (1 + x)α > 1 + αx, oricare ar fi x ∈ (–1, +∞) – {0} i α > 1.
34. Demonstrai c x arctg x – ln(1 + x2) ≥ 0, oricare ar fi x ∈ \.
x3
35. Artai c x – – sin x ≤ 0, oricare ar fi x ∈ [0, +∞).
6
36. Artai c funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = ex ln x este convex.
37. Artai c funcia f : \ → \, f (x) = x arctg x – ln(1 + x2) este convex.
§ 2·
38. Artai c funcia f : (–∞, –2) ∪ (0, +∞) → \, f (x) = ln ¨1 + ¸ este concav pe
©
x ¹
intervalul (–∞, 2).
100
1 2
39. Artai c funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = ln x este convex pe (0, e] i
2
concav pe [e, +∞).
40. Determinai punctele de inflexiune ale graficului funciei f : (–2, 2) → \, f (x) =
2+ x
= ln .
2− x
41. Fie α ∈ (1, +∞) i funcia f : (–1, +∞) → \, f (x) = (1 + x)α – αx.
a) Artai c funcia f este convex.
*
b) Demonstrai c 2f (x + y) ≤ f (2x) + f (2y), oricare ar fi x, y ∈ [0, +∞).
§ 1·
42. Fie funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = (x + a) ln ¨1 + ¸ , unde a ∈ \. Determinai a,
©
x ¹
astfel încât funcia s fie convex.
43. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = x – e ln x.
b) Artai c f (x) ≥ 0, oricare ar fi x > 0.
c) Deducei inegalitatea ex ≥ xe, oricare ar fi x > 0.
x e +1
d) Demonstrai c ex > + 1 , oricare ar fi x > 0.
e +1
44. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x3 – 3x.
a) Determinai punctele de extrem ale funciei f.
b) Determinai numrul punctelor de inflexiune ale graficului funciei g : \ → \,
g(x) = f 2(x).
ax + b
45. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = .
x2 + x + 1
a) Calculai f'(x), x ∈ \.
b) Artai c f este cresctoare pe \ dac i numai dac a = 2b, b ≥ 0.
c) Pentru a = 2 i b = 1, determinai imaginea funciei f.
46. Fie funcia f : \ → \, f (x) = (x2 + mx)e–x, unde m ∈ \.
a) Determinai asimptota graficului funciei f spre +∞.
b) Artai c, oricare ar fi valoarea lui m, f are dou puncte de extrem.
c) Dac x1 i x2 sunt punctele de extrem ale lui f, artai c e x f ( x1 ) + e x f ( x2 ) nu
1 2
depinde de m.
101
47. a) Artai c x – ln x > 0, oricare ar fi x > 0.

b) Artai c graficul funciei f : (0, +∞) → \, f (x) = ln( x – ln x) are o
asimptot vertical.
c) Artai c funcia de la punctul b) are un singur punct de extrem, situat sub axa Ox.
48. Fie funcia f : \ → \, f (x) = 2x5 – 5x2 + 3.
b) Artai c f (x) ≥ 0, oricare ar fi x ≥ 0.
c) Demonstrai c 2a 2 a + 3 ≥ 5a, oricare ar fi a ≥ 0.
49. Fie funcia f : [–1, 1] → \, f (x) = (x – 1) arcsin x. Determinai punctele în care
f nu este derivabil.
° xe , x ≤ 1
x
50. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ® , unde a, b ∈ \. Determinai
°̄ax + b, x > 1
a i b, astfel încât f s fie derivabil pe \.
51. Fie funcia f : \ → \, f (x) = arctg x – arcctg x.
a) Artai c funcia f este strict cresctoare pe \.
b) Determinai imaginea funciei f.
c) Rezolvai inecuaia f (x) ≥ 0, x ∈ \.
1 § 3· § 1·
52. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = − ln ¨ x + ¸ + ln ¨ x + ¸ i irul
x +1 © 2¹ © 2¹
1 1 § 1·
(an)n ≥ 1, an = 1 + + ... + − ln ¨ n + ¸ .
2 n © 2¹
a) Demonstrai c f este strict cresctoare.
b) Artai c f (x) < 0, oricare ar fi x ∈ (0, +∞).
c) Demonstrai c irul (an)n ≥ 1 este strict descresctor.
53. Fie funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = x ln x.
a) Studiai monotonia funciei f.
1
b) Artai c x ln x ≥ − , oricare ar fi x ∈ (0, +∞).
e
c) Artai c ecuaia x ln x – 1 = 0, x ∈ (0, +∞) are o singur soluie.
54. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = sin x – x cos x.
a) Calculai f'(x), x ∈ \.
b) Artai c funcia f este strict cresctoare pe intervalul (0, π).
c) Comparai numerele f ( 3) i f ( 5) .
102
3.16. Reprezentarea grafic a funciilor
ex
55. Se consider funcia f : \* → \, f (x) = .
x2
b) Artai c funcia f are un singur punct de extrem i aflai acest punct.
3
c) Demonstrai c 2e < 3e 2 .
56. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x3 – 3x2 + 3.
b) Artai c funcia f este concav pe intervalul (–∞, 1].
c) Câte rdcini reale are ecuaia f (x) = 0?
x2 + 4
x
a) Artai c funcia f' este strict cresctoare.
b) Studiai monotonia funciei f.
c) Determinai numerele reale pozitive a, b, c astfel încât f (a) + f (b) + f (c) = 12.
1
58. Fie funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = 1 – – ln x.
x
a) Artai c funcia f are un singur punct de extrem i determinai acest punct.
b) Demonstrai c funcia f are un punct de inflexiune.
c) Demonstrai c 1 + x ln x ≥ x, oricare ar fi x ∈ (0, +∞).
3
59. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = x – .
x
a) Artai c funcia f este strict cresctoare.
b) Demonstrai c funcia f este inversabil.
c) Fie g = f –1. Calculai g'(2).
1+ x
60. Se consider funciile f, g : (1, +∞) → \, f (x) = arctg i g(x) = arctg x.
1− x
a) Artai c f '(x) = g'(x), oricare ar fi x ∈ (1, +∞).
b) Calculai lim f (x) i lim g(x).
x 21 x 21
3π
c) Demonstrai c g(x) = f (x) + , oricare ar fi x ∈ (1, +∞).
4

1. Determinai punctele unghiulare ale fiecruia dintre graficele urmtoarelor funcii:
§ 2x ·
a) f : \ → \, f (x) = 1 + 2|x| + x2; b) f : \ → \, f (x) = arcsin ¨ 2 ¸
.
©1+ x ¹
103
2. Determinai punctele de întoarcere ale fiecruia dintre graficele urmtoarelor funcii:
a) f : \ → \, f (x) = x + | x − 1| ; b) g : \ → \, g(x) = 3
x3 + 3 x 2 − 4 .
4
3. Se consider funciile f : \ → \, f (x) = –x2 + 5, g : \* → \, g(x) = . Determi-
x2
nai punctele de intersecie a graficelor celor dou funcii i rezolvai inecuaia
g(x) ≤ f (x).
1
4. Reprezentai grafic funcia f : \ – {–3, –2} → \, f (x) = 2 .
x + 5x + 6
1
5. Se consider funcia f : D → \, f (x) = 2 (D este domeniul maxim de
x + ax + b
definiie).
a) Determinai a, b pentru care graficul funciei admite ca asimptot vertical
dreapta x = –2 i funcia are un maxim în punctul x = 2.
b) Pentru a = –4 i b = –12, reprezentai grafic funcia obinut.
x 2 + ax + b
6. Fie funcia f : \ \ {1} → \, f (x) = , unde a, b ∈ \.
x −1
a) Determinai a, b, astfel încât funcia f s admit un extrem egal cu 1 în punctul
de abscis x = 0.
b) Pentru a = 1 i b = –1, reprezentai graficul funciei obinute.
1 1 1
7. Fie mulimea A = \ \ {1, 2, 3} i funcia f : A → \, f (x) = + + .
x −1 x − 2 x − 3
a) Trasai graficul funciei f.
b) Determinai numrul soluiilor reale ale ecuaiei f (x) = a, a ∈ \.
(2m − 1) x + m
8. Se consider familia de funcii fm : \ \ {m} → \, fm(x) = , unde
x−m
m ∈ \*. Notm cu Hm graficul funciei fm.
a) Reprezentai graficul funciei f1 (m = 1).
b) Demonstrai c, pentru orice m, graficele Hm trec printr-un punct fix.
x3 − 3x 2 + m
9. Se consider funcia f : \* → \, f (x) = , unde m ∈ \.
x2
a) Determinai m, astfel încât funcia s admit un extrem local în x = 2.
b) Pentru m = 4, reprezentai grafic funcia obinut.
c) Discutai numrul rdcinilor reale ale ecuaiei x3 – λx2 – 3x + 4 = 0 dup
valorile parametrului real λ.
104
x−2
10. Fie funcia f : \ → \, f (x) = .
x2 + 1
a) Reprezentai grafic funcia f.
b) Câte soluii reale are ecuaia x – 2 = m x 2 + 1 , unde m ∈ \?
1 | x|
11. Reprezentai grafic funcia f : \ \ {–2} → \, f (x) = e .
x+2
2
12. Reprezentai grafic funcia f : \* → \, f (x) = xe x .
ln x
13. Reprezentai grafic funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = .
x
14. În sistemul cartezian xOy se consider punctele A(–1, 2) i B(1, 4). Determinai
ecuaia cercului C de centru A i care trece prin B. Reprezentai grafic cercul C.
15. În sistemul cartezian de coordonate xOy se consider cercul C de ecuaie x2 + y2 –
– 6x + 4y – 12 = 0. Determinai coordonatele centrului i raza cercului C.
Reprezentai cercul.
16. În sistemul cartezian de coordonate xOy se consider punctele A(0, 3), B(–6, 0).
Determinai coordonatele centrului cercului circumscris i ale ortocentrului triun-
ghiului AOB. Artai c aceste dou puncte i G, centrul de greutate al triunghiu-
lui AOB, sunt coliniare. Scriei ecuaia cercului circumscris lui AOB.
17. În sistemul cartezian xOy se consider punctele A(0, 4), B(–2, 0), C(3, 0).
a) Scriei ecuaiile mediatoarelor segmentelor AB i BC.
b) Determinai centrul i raza cercului circumscris triunghiului ABC.
18. În sistemul cartezian de coordonate xOy se consider punctele A(1, 2), B(3, 1),
C(2, –1).
a) Artai c triunghiul ABC este dreptunghic.
b) Precizai coordonatele centrului i raza cercului circumscris triunghiului ABC.
19. În sistemul cartezian de coordonate xOy se consider punctele A(5, 0), B(1, 4) i
dreapta de ecuaie x + y – 3 = 0.
a) Reprezentai dreapta i punctele. Scriei ecuaia mediatoarei segmentului AB i
determinai intersecia ei cu dreapta d.
b) Scriei ecuaia cercului care trece prin A, B i are centrul pe dreapta d.
20. În sistemul cartezian de coordonate xOy se consider cercul C de ecuaie:
x2 + (y – 4)2 = 16.
a) Precizai centrul i raza cercului C. Reprezentai cercul.
b) Verificai, prin calcul, c punctul A(0, –2) nu aparine cercului.
21. Calculai distana dintre centrele cercurilor C1 i C2, tiind c ecuaiile acestora,
raportate la acelai sistem de coordonate xOy, sunt:
x2 + y2 + 2x = 5 i x2 + y2 – 4x + 8y = 7.
105
22. Aflai coordonatele punctelor de intersecie a cercului de ecuaie x2 + y2 = 16 cu
parabola de ecuaie y2 = 6x. Reprezentai grafic cele dou conice.
23. În sistemul cartezian de coordonate xOy se consider dreapta d: x + 5 = 0 i elipsa
x2 y 2
E: + = 1.
20 4
a) Reprezentai grafic dreapta i elipsa.
b) Fie B i C vârfurile elipsei de pe semiaxa pozitiv Oy, respectiv de pe semiaxa
negativ Ox. Determinai coordonatele unui punct P ∈ d, astfel încât PB = PC.
x2 y 2
24. Se d hiperbola H de ecuaie − − 1 = 0 . Calculai aria triunghiului format
4 9
de asimptotele hiperbolei H i dreapta de ecuaie 9x + 2y – 24 = 0.
25. Determinai coordonatele focarelor hiperbolei H cu ecuaia 4x2 – 9y2 = 36.
3.17. Probleme de sintez – analiz matematic

1. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x + ln(x2 + 1).
a) Artai c funcia f este cresctoare.
b) Determinai punctele de inflexiune ale graficului lui f.
f ( x) − x
c) Calculai lim .
x →0 x2
x2
2. Se consider funcia f : \ \ {–1} → \, f (x) = .
x +1
a) Determinai punctele de extrem ale funciei.
b) Determinai intervalele de convexitate (concavitate) ale funciei f.
c) Stabilii dac funcia f are limit în x = –1.
x
3. Se consider funcia f : \ \ {–1, 1} → \, f (x) = .
1 − x2
a) Determinai asimptotele graficului funciei f.
b) Artai c f nu are puncte de extrem.
c) Determinai numrul soluiilor reale ale ecuaiei f (x) = m, unde m este un pa-
rametru real.
x3
4. Fie funcia f : \ \ {1} → \, f (x) = .
( x − 1) 2
3 1
a) Verificai dac f (x) = x + 2 + + , oricare ar fi x ∈ \ \ {1}.
x − 1 ( x − 1) 2
b) Determinai asimptotele la graficul funciei f.
*
c) Calculai f (n)(x), x ≠ 1, n ∈ `, n ≥ 2.
106
a) Artai c f ' este strict descresctoare pe intervalul [0, +∞).
1 1
b) Demonstrai c < f (k + 1) – f (k) < , oricare ar fi k ∈ `*.
1 + ( k + 1) 2
1+ k 2
c) Artai c irul (an)n ≥ 1, cu termenul general:

1 1 1
an = + +…+ , este convergent.
1+1 2
1+ 2 2
1 + n2
x2 − 8
ex
a) Artai c f ( x) + f ′( x) = 2 xe − x , pentru orice x ∈ \.
b) Demonstrai c funcia f are dou puncte de extrem.
c) Demonstrai c f (x) > –32, pentru orice x ∈ \.
x
7. Se consider funcia f : (1, +∞) → \, f (x) = x .
x −1
b) Determinai punctul de minim al funciei f.
x
§ f ( x) ·
c) Calculai lim ¨ ¸ .
x →+∞ © x ¹
8. Fie funcia f : \ → \, f (x) = x arctg x – ln(1 + x2).
2 x2
a) Artai c f ''(x) = , oricare ar fi x ∈ \.
(1 + x 2 ) 2
b) Rezolvai ecuaia f '(x) = 0, x ∈ \.
c) Demonstrai c ln(1 + x2) ≤ x arctg x, oricare ar fi x ∈ \.
9. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = (x2 + 1)ex.
a) Scriei ecuaia tangentei la graficul funciei f în punctul (0, 1).
b) Determinai asimptotele graficului funciei f.
c) Determinai punctele de inflexiune ale graficului funciei f.
10. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = x ln a – a ln x, unde a ∈ (0, +∞).
a) Calculai lim f (x).
x2 0
b) Determinai a astfel încât f s fie monoton pe (0, +∞).

c) Determinai a pentru care f (x) ≥ 0, oricare ar fi x > 0.
107
11. Fie funcia f : \ → \, f (x) = x3 – 3x + 3.
x
§ f ( x) ·
b) Calculai lim ¨ 3 ¸ .
x →+∞
© x ¹
c) Stabilii numrul rdcinilor reale ale ecuaiei f (x) = 0.
12. Se consider funciile fn : \ → \, f0(x) = e3x i fn + 1(x) = f n′( x) , oricare ar fi x ∈ \
i n ∈ `.
a) Demonstrai c fn(x) = 3ne3x, oricare ar fi x ∈ \ i n ∈ `.
b) Determinai ecuaia asimptotei ctre –∞ la graficul funciei f0.
f (0) + f 2 (0) + ... + f n (0)
c) Calculai lim 1 .
n →+∞ f n +1 (0)
13. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = (x + 1)2004 – 2004x – 1.
a) Calculai f '(x), x ∈ \.
b) Artai c f este convex pe \.
c) Artai c f (x) ≥ 0, oricare ar fi x ∈ \.
x 2 + 2ax + b
14. Fie funcia f : \ → \, f (x) = , unde a, b ∈ \.
x2 + 1
a) Determinai a i b astfel încât f (1) = 2 i f '(2) = 0.
b) Determinai a i b astfel încât funcia f s fie constant.
c) Artai c, pentru a ≠ 0, exist dou valori x1, x2 ∈ \ astfel ca tangenta la
graficul lui f, în fiecare dintre punctele cu abscisele x1, x2, s fie paralel cu
Ox.
15. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x2 + 1 − x .
a) Calculai lim f ( x) .
x →+∞
b) Artai c f este strict descresctoare pe \.

c) Demonstrai c f este convex pe \.
16. Fie funcia f : \ → \, f (x) = ex – x.
f ( x) − f (1)
a) Calculai lim .
x →1 x −1
c) Demonstrai c e x + ex ≥ x2 + x + 2, oricare ar fi x ∈ \.
2
108
17. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = 3x + 3–x.
a) Artai c funcia f este strict descresctoare pe intervalul (–∞, 0) i strict
cresctoare pe intervalul [0, +∞).
b) Artai c f este convex pe \.
*
c) Rezolvai în (0, +∞) ecuaia f (x) + f (x27) = f (x5) + f (x1986).
18. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x2 + 2 − x2 + 1 .

a) Artai c f este strict descresctoare pe intervalul [0, +∞).
b) Calculai lim f (x).
x →+∞
f ( 1) + f ( 2) + ... + f ( n )
c) Calculai lim .
n →+∞ n
19. Se consider mulimea A = \ \{1, 2, 3} i funciile f, g, h : A → \, f (x) = (x – 1) ⋅
1 1 1
⋅ (x – 2)(x – 3), g(x) = f ′ ( x ) , h(x) = g′(x) i u : A → \, u(x) = + + .
x −1 x − 2 x − 3
a) Artai c u′(x) < 0, x ∈ A i g(x) = f (x) ⋅ u(x), x ∈ A .
f ( x ) ⋅ h( x) − g 2 ( x)
b) Artai c u′(x) = , oricare ar fi x ∈ A.
f 2 ( x)
c) Artai c g2(x) > h(x)f (x), oricare ar fi x ∈ \.
x 2 + x + a, x < 0
20. Fie funcia f : \ → \, f (x) = ® , unde a ∈ \.
¯ e ,
x
x≥0
a) Determinai a astfel încât funcia f s fie continu în punctul x = 0.
b) Demonstrai c, pentru a = 1, funcia f este derivabil pe \.
ln((1 + f ( x))
c) Calculai lim .
x →+∞ x
ln x
21. Fie funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = .
x
a) Artai c f este strict descresctoare pe intervalul [e, +∞).
1
b) Artai c f (x) ≤ , oricare ar fi x > 0.
e
§ x2 · 2
c) Determinai x > 0, cu proprietatea f (x) + f ¨ ¸ = .
© e ¹ e
109
22. Fie funcia f : \ → \, f (x) = x + x2 + 1 .

a) Artai c (x2 + 1) f ′′ (x) ⋅ f (x) = f ′ (x), oricare ar fi x ∈ \.
b) Demonstrai c funcia f este convex.
c) Determinai asimptotele graficului funciei f.
23. Fie funcia f : \ → \, f (x) = (x2 – 3)e–x.
a) Calculai lim f ( x).
x →+∞
b) Artai c funcia f are dou puncte de extrem.

c) Determinai m ∈ \, astfel încât ecuaia f (x) = m s aib trei soluii reale
(distincte).
24. Fie funcia f : \ → \, f (x) = x + e–x.
a) Artai c funcia f are exact un punct de extrem.
b) Determinai ecuaiile asimptotelor la graficul funciei f.
c) Artai c ecuaia f (x) = 3 are exact dou soluii reale x1 ∈ (–2, –1) i x2 ∈
∈ (2, 3).
25. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = 2 x – ln x.
x −1
a) Artai c f '(x) = .
x
b) Artai c 2 x > 2 + ln x, oricare ar fi x > 0.
c) Artai c 2( 3 − 2) > ln 3 – ln 2.
x
26. Se consider funcia f : \ \ {1} → \, f (x) = arctg .
x −1
−1
a) Artai c f '(x) = .
2x − 2x + 1
2
b) Este monoton f pe tot domeniul de definiie?

π π
c) Artai c, pentru x > 1, avem < f (x) < .
4 2
27. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ex + x + 1.
a) Determinai coordonatele punctului A, situat pe graficul lui f, cu proprietatea c
tangenta la graficul lui f în A este paralel cu dreapta de ecuaie 2x – y + 3 = 0.
b) Artai c funcia f este bijectiv.
c) Calculai f −1 ′ (2) .
( )
110
28. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = 2x + 3x + ax – 9, unde a ∈ (0, +∞).
a) Demonstrai c funcia f este strict cresctoare pentru a > 1.
b) Artai c 2 3 + 3 3 + 4 3 < 29.
c) Determinai numrul pozitiv a pentru care f (x) ≥ –6, oricare ar fi x ∈ \.
x +1 ·
29. Fie funcia f : (–1, +∞) → \, f (x) = ln §¨ ¸.
© x+2¹
1 1
a) Artai c f ′( x) = − , pentru orice x ∈ (–1, +∞).
x +1 x + 2
5715
b) Artai c f (7) (0) = .
8
−1
c) Determinai c f ( x) < , pentru orice x ∈ (–1, +∞).
x+2
30. Fie funcia f : \ → \, f (x) = (x2 – m)e2x, unde m este un parametru real.
a) Calculai lim f ( x) .
x →−∞
b) Determinai punctele de extrem ale funciei f, tiind c m = 2.

c) Determinai m, astfel încât funcia f s fie monoton.
111
Enunuri • Clasa a XII-a
Clasa a XII-a
4.1. Legi de compoziie
1. Pe mulimea numerelor reale se definete legea de compoziie x D y = 2x + y
,
oricare ar fi x, y ∈ \.
a) Calculai 2017 D (–2017).
b) Rezolvai ecuaia x D x2 = 64.
c) Demonstrai c, dac (x D y) D z = 2z + 1, atunci x = –y.
2. Pe mulimea numerelor reale se consider legea de compoziie „D”, definit prin
x D y = x + y + 11, oricare ar fi x, y ∈ \.
a) Artai c (x D y) D z = x D (y D z), oricare ar fi x, y, z ∈ \.
b) Gsii dou elemente a, b ∈ _ \ ] pentru care a D b ∈ ].
c) Determinai cel mai mare numr natural n, pentru care 1 D 2 D … D n < 2017.
3. Pe mulimea numerelor reale definim operaia x D y = xy + 4x + 4y + 12, oricare ar
fi x, y ∈ \.
a) Artai c (x D y) D z = x D (y D z), oricare ar fi x, y, z ∈ \.
b) Calculai (–1000) D (–999) D … D 1000.
c) Rezolvai în \ ecuaia x D x D x D x = 12.
4. Pe mulimea numerelor complexe, se consider legea de compoziie „D” definit
prin x D y = xy + ix + iy – 1 – i, oricare ar fi x, y ∈ ^.
a) Demonstrai c x D y = (x + i)(y + i) – i, oricare ar fi x, y ∈ ^.
b) Demonstrai c, pentru orice n ∈ `* i x1, x2, …, xn ∈ ^, are loc egalitatea
x1 D x2 D … D xn = (x1 + i)(x2 + i)…(xn + i) – i.
c) Rezolvai în ^ ecuaia x D x D x D x = 1 – i.
112
5. Pe mulimea \ se definete legea de compoziie x D y = 3

x 3 + y 3 , oricare ar fi x,
y ∈ \. Mai considerm x0 ∈ _* i xn = x0 D xn – 1, oricare ar fi n ∈ `*.
a) Demonstrai c (x D y) D z = x D (y D z), oricare ar fi x, y, z ∈ \.
b) Determinai elementul neutru al operaiei „D”.
c) Artai c x3 este numr iraional.
6. Pe mulimea \ se definete legea de compoziie x ∗ y = 2xy – 6x – 6y + 21,
oricare ar fi x, y ∈ \.
a) Artai c legea „∗” este asociativ i comutativ.
b) Determinai elementul neutru ale legii „∗”.
c) Demonstrai c, pentru orice x ∈ \, are loc identitatea:
∗ ... ∗
x = 2n −1 ( x − 3) n + 3 , oricare ar fi n ∈ `*.
x ∗ x

de n ori x
7. Pe mulimea \ definim operaia x ∗ y = ax + by, oricare ar fi x, y ∈ \.

Determinai numerele reale a i b, tiind c operaia introdus este asociativ i
comutativ.
8. Studiai asociativitatea, comutativitatea i existena elementului neutru pentru
fiecare dintre urmtoarele legi de compoziie:
x+ y
a) x y = , oricare ar fi x, y ∈ \*+ ;
2
b) x ⊥ y = xy , oricare ar fi x, y ∈ \*+ ;
c) A ∗ B = AB + BA, oricare ar fi A, B ∈ M2(\).
xy
9. Se consider mulimea G = (–∞, 0) i operaia x ∗ y = , oricare ar fi x, y ∈ G.
x+ y
a) Demonstrai c G este parte stabil în raport cu operaia dat.
b) Artai c operaia considerat este comutativ i asociativ.
c) Stabilii dac operaia „∗” admite sau nu element neutru.
10. Pe mulimea G = (0, +∞) \ {1} considerm operaia x D y = x3 ln y, oricare ar fi
x, y ∈ G.
a) Demonstrai c x D y ∈ G, oricare ar fi x, y ∈ G.
b) Artai c x D y = y D x, oricare ar fi x, y ∈ G.
c) Rezolvai în G ecuaia x D x = e3.
11. Pe mulimea numerelor reale se consider legea de compoziie x ∗ y = 2xy – 6x –
– 6y + 21, oricare ar fi x, y ∈ \.
113
a) Rezolvai în \ ecuaia 5x ∗ 5x = 11.
b) Demonstrai c mulimea H = [3, +∞) este parte stabil a lui \ în raport cu
legea „∗”.
c) Gsii dou elemente a, b ∈ _ \ ], astfel încât a ∗ b ∈ ].
12. Pentru a, b din mulimea M = [0, +∞), se definete legea de compoziie:
a ∗ b = ln(ea + eb – 1).
a) Artai c, pentru orice a, b ∈ M, rezult c a ∗ b ∈ M.
b) Demonstrai c legea de compoziie „∗” este asociativ.
c) Pentru n ∈ `, n ≥ 2, determinai elementele a ∈ M, astfel încât a
∗ a
∗ ... ∗
a = 2a.
de n ori a
13. Fie mulimea G = [3, +∞), pe care se definete legea de compoziie:

x∗y= x 2 + y 2 − 9 , oricare ar fi x, y ∈ G.
a) Demonstrai c „∗” este lege de compoziie intern pe G.
b) Artai c legea este asociativ, comutativ i admite element neutru.
c) Care sunt elementele simetrizabile în raport cu aceast lege de compoziie?
14. Pe mulimea ] se definete legea de compoziie x ∗ y = 5xy + 6x + 6y + 6, oricare
ar fi x, y ∈ ].
a) Demonstrai c legea „∗” este asociativ.
b) Determinai elementele simetrizabile ale mulimii ] în raport cu legea „∗”.
*
x ∗ x
c) Rezolvai ecuaia ∗ ... ∗
x = –1.
de 2009 ori x
15. Fie mulimea de numere reale G = {a + b 2 | a, b ∈ ], a2 – 2b2 = 1}.

a) Demonstrai c, dac a, b, c, d ∈ ] i a + b 2 = c + d 2 , atunci a = c i b = d.
b) Artai c G este parte stabil a lui \ fa de înmulirea numerelor reale.
1
c) Dovedii c, dac x = a + b 2 i x ∈ G, atunci x ≠ 0 i ∈ G.
x
16. Fie mulimea de numere reale G = {a + b 2 | a, b ∈ ], a2 – 2b2 = 1}.
a) Gsii un element x = a + b 2 i x ∈ G, cu proprietatea c b ≠ 0.
*
b) Demonstrai c G are o infinitate de elemente.
* 1
c) Gsii un element z ∈ G cu 0 < z < .
10
17. Se consider mulimea G = (0, +∞) × \, pe care se definete legea de compoziie
„D” prin: (a1, x1) D (a2, x2) = (a1a2, a1x2 + x1).
114
4.2. Grupuri
a) Demonstrai c ((a1, x1) D (a2, x2)) D (a3, x3) = (a1, x1) D ((a2, x2) D (a3, x3)),
oricare ar fi (a1, x1), (a2, x2), (a3, x3) ∈ G.
b) Verificai dac (a, x) D (1, 0) = (1, 0) D (a, x) = (a, x), pentru orice (a, x) ∈ G.
c) Demonstrai c toate elementele lui G sunt simetrizabile fa de operaia „D”.
§3 − 6· §1 0·
18. În mulimea M2(\) se consider matricele A = ¨¨ ¸¸ , I2 = ¨¨ ¸¸ i submul-
©1 − 2¹ ©0 1¹
imea G = {X(a) | X(a) = I2 + aA, a > –1}.
a) Demonstrai c X(a) ⋅ X(b) = X(a + b + ab), oricare ar fi a, b ∈ \.
b) Artai c, dac X, Y ∈ G, atunci XY ∈ G.
c) Demonstrai c X(1) ⋅ X(2) ⋅ … ⋅ X(n) = X[(n + 1)! – 1].
19. Pe mulimea \ se definete legea de compoziie x ∗ y = x + y + xy, oricare ar fi
x, y ∈ \.
a) Artai c legea „∗” este asociativ.
b) Fie funcia f : \ → \, f (x) = x + 1. Verificai egalitatea f (x ∗ y) = f (x) ⋅ f (y).
* 1 1 1
c) Calculai 1∗ ∗ ∗ ... ∗ .
2 3 2009
20. Fie legea de compoziie „D” definit pe \ prin x D y = xy – x – y + 2, oricare ar fi
x, y ∈ \, i funcia f : \ → \, f (x) = x – 1.
a) Artai c (1, +∞) este parte stabil a lui \ în raport cu „D”.
b) Demonstrai c f (x D y) = f (x) ⋅ f (y), pentru orice x, y ∈ \.
*
c) Rezolvai în \ ecuaia D ... D
x = 1025 .
x D x
de 10 ori x
4.2. Grupuri
§ 5 4·
1. Se consider mulimea M2(\), matricea A = ¨¨ ¸¸ i submulimea G = {B =
© − 4 − 3¹
= aA + bI2, a, b ∈ \}.
a) Artai c A2 = 2A – I2.
b) Demonstrai c G este parte stabil a lui M2(\) în raport cu înmulirea
matricelor.
c) Artai c (G, ⋅) are o structur de monoid. Este monoidul comutativ?
115
2. Se consider intervalul G = [2, +∞) i operaia x ∗ y = xy – 2(x + y) + 6, oricare ar
fi x, y ∈ G.
a) Demonstrai c „∗” este lege de compoziie intern pe G.
b) Artai c legea „∗” este asociativ i admite element neutru. Care sunt
elementele simetrizabile în raport cu aceast lege?
c) (G, ∗) are o structur de grup?
3. Pe mulimea ] a numerelor întregi se consider operaia x ∗ y = xy + 4x + 4y +
+ 12, oricare ar fi x, y ∈ ].
a) Artai c e = − 3 este element neutru pentru operaia dat.
b) Demonstrai c (], ∗) este monoid comutativ.
c) Determinai elementele simetrizabile ale monoidului (], ∗).
−1 + i 3
4. Se consider w ∈ ^, w = i mulimea _(w) = {a + bw | a, b ∈ _}.
2
a) Pentru z1, z2 ∈ _(w), z1 = a1 + b1w, z2 = a2 + b2w, artai c z1 = z2, dac i
numai dac a1 = a2 i b1 = b2.
b) Verificai dac w2 + w + 1 = 0 i w3 = 1.
c) Demonstrai c _(w) este parte stabil a lui ^ fa de operaia de înmulire
a numerelor complexe i c (_(w),⋅) formeaz o structur de monoid
comutativ.
5. Pe mulimea numerelor reale se definete operaia x D y = x + y + 10.
a) Demonstrai c (\, D) este grup abelian.
b) Artai c, oricare ar fi numerele reale date a i b, ecuaia x a = b are o unic
soluie real.
c) Calculai 101 D 101 D ... D 101 .

100 de 101
6. Se consider pe \ operaia x ∗ y = xy – 5x – 5y + 30, oricare ar fi x, y ∈ \, iar G =

= (5, +∞).
a) Determinai e ∈ \, dac x ∗ e = e ∗ x = x, pentru orice x ∈ \.
b) Demonstrai c (G, ∗) este grup comutativ.
c) Rezolvai în G sistemul x ∗ y = z; y ∗ z = x; z ∗ x = y.
7. Se consider G = {(a, b) ∈ ] × ] | a2 – 3b2 = 1} i operaia:
(a, b) ∗ (c, d) = (ac + 3bd, ad + bc).
a) Determinai a ∈ ], dac (a, 15) ∈ G.
b) Artai c, pentru orice (a, b), (c, d) ∈ G, (a, b) ∗ (c, d) ∈ G.
c) Demonstrai c (G, ∗) este grup.
116
4.2. Grupuri
8. Se consider mulimea G = (2, +∞) \ {3}, pe care se definete operaia x ∗ y =
1
ln( y − 2)
= ( x − 2) 3 + 2, oricare ar fi x, y ∈ G.
a) Determinai x ∈ G pentru care x ∗ (e6 + 2) = 6.
b) Artai c operaia ∗ este lege de compoziie intern pe G.
c) Demonstrai c (G, ∗) este grup comutativ.
§1 x 0 ·
9. Se consider mulimea G = {A(x) ∈ M3(\) | A( x) = ¨¨ 0 1 0 ¸¸ , x ∈ \}.
¨ 0 0 3x ¸
© ¹
a) Demonstrai c, pentru orice x, y ∈ \,
(i) A(x) ⋅ A(y) = A(y) ⋅ A(x); (ii) A(x) ⋅ A(0) = A(x); (iii) A(x) ⋅ A(–x) = A(0).
b) Deducei c (G, ⋅) este grup comutativ.
c) Calculai An(2), n ∈ `*.
§ 2009 x 0 0·
¨ ¸
10. Se consider matricele Ax = ¨ 0 1 0 ¸ , unde x ∈ \ i mulimea G = {Ax | x ∈
¨ 0 x 1 ¸¹
©
∈ \} ⊂ M3(\).
a) Verificai dac I3 ∈ G.
b) Artai c Ax ⋅ Ay = Ax + y, oricare ar fi x, y ∈ \.
c) Demonstrai c (G, ⋅) este grup.
§ 1 0 a · ½
° ¨ ¸ °
° ¨ a2 ¸ °
11. Se consider mulimea de matrice G = ® M (a) = −a 1 − a ∈ \ ¾ . De-
° ¨ 2 ¸ °
° ¨ 0 0 1 ¸ °
¯ © ¹ ¿
monstrai c G este parte stabil a lui M3(\) în raport cu înmulirea matricelor i
c legea indus determin pe G o structur de grup comutativ.
§1 − x 0 x · ½
° ¨ ¸ 1 ½°
12. Se consider mulimea M = ® Ax = ¨ 0 0 0 ¸ x ∈ \ \ ® ¾¾ . Demonstrai c
° ¨ x ¯ 2 ¿°
¯ © 0 1 − x ¸¹ ¿
înmulirea matricelor este lege de compoziie pe M i c (M, ⋅) este grup abelian.
117
13. Se consider mulimea matricelor ptratice de ordin trei peste \ i submulimea:
§ 1 0 0· ½
° ¨ ¸ °
G = ® A( x) A( x) = ¨ x 1 0 ¸ , x ∈ \¾ .
° ¨ 2 x + 2 x2 4 x 1 ¸ °
¯ © ¹ ¿
a) Artai c A(x) ⋅ A(y) = A(x + y), oricare ar fi x, y ∈ \.
b) Demonstrai c G este parte stabil a lui M3(\) fa de operaia de înmulire a
matricelor i G, împreun cu legea indus, formeaz un grup comutativ.
14. Se consider mulimea M2(]) i submulimea G = {A ∈ M2(]) | det A = 1 sau
det A = –1}.
a) Stabilii dac (M2(]), ⋅) are structur de grup.
b) Artai c G este parte stabil a lui M2(]) fa de înmulirea matricelor.
c) Demonstrai c (G, ⋅) este grup.
°§ a 2b · ½°
15. În M2(\) se consider mulimea G = ®¨ ¸ a, b ∈ ], a − 2b = 1¾ .
2 2
¯°© b a ¹ ¿°
a) Demonstrai c G, împreun cu legea indus pe G de înmulirea matricelor,
are o structur de grup.
§ a 2b ·
b) Gsii o matrice A = ¨ ¸ , A ∈ G, cu b ≠ 0.
©b a ¹
*
c) Demonstrai c G are o infinitate de elemente.
16. Se consider mulimea H = {–1, i, 1, i} ⊂ ^. Artai c H este subgrup al
grupului (^*, ⋅).
1 3
17. Fie ε = − + i i G = {1, ε, ε2} ⊂ ^. Demonstrai c G este parte stabil a lui ^
2 2
în raport cu înmulirea numerelor complexe i alctuii tabla operaiei induse.
Deducei c (G, ⋅) este grup comutativ.
18. Pe mulimea G = (− ∞, − 1) ∪ (− 1, ∞) se consider operaia x ∗ y = xy + x + y,
oricare ar fi x, y ∈ G.
a) Artai c (G, ∗) este grup abelian.
b) Demonstrai c, dac H = (− 1, ∞), atunci (H, ∗) este un subgrup al grupului
(G, ∗).
c) Fie L = (− ∞, − 1). Artai c (L, ∗) nu este subgrup al lui (G, ∗).
§1 2 3 4 5· § 1 2 3 4 5·
19. Fie σ, π ∈ S5, σ = ¨¨ ¸¸ , π = ¨¨ ¸¸ .
©3 2 1 5 4¹ © 2 3 1 4 5¹
118
4.2. Grupuri
a) Artai c σπ ≠ πσ.
b) Determinai numrul elementelor mulimii H = {πn | n ∈ `*}.
c) Demonstrai c H = {πn | n ∈ `*} este un subgrup al grupului (S5, D).
§1 0 ·
20. Se consider matricea A = ¨ ¸ i mulimea M = {X ∈ M2(\) | AX = XA}.
©1 1 ¹
a) Artai c, dac X, Y ∈ M, atunci XY ∈ M.
b) Demonstrai c G = {X ∈ M | det X ≠ 0} este grup în raport cu înmulirea
matricelor.
c) Determinai elementele de ordin 2 din grupul G, definit la punctul b).
21. Se consider mulimea de funcii G = {fa,b : \ → \ | fa,b(x) = ax + b, a ∈ \*, b ∈ \}.
a) Determinai f–1,2 D f–1,2.
b) Demonstrai c (G, D) este grup, unde „D” este compunerea funciilor.
*
c) Artai c grupul (G, D) conine o infinitate de elemente de ordin 2.
22. Se consider mulimea G = (2, +∞), pe care definim x ∗ y = xy – 2x – 2y + 6,
pentru x, y ∈ G.
a) Artai c „∗” este lege de compoziie pe G.
b) Dovedii c (G, ∗) este grup abelian.
c) Demonstrai c funcia f : \ → (2, +∞), f (x) = ex + 2 este un izomorfism între
grupurile (\, +) i (G, ∗).
23. Se consider intervalul G = (–1, 1).
x+ y
a) Dac x, y ∈ G, artai c x ∗ y ∈ G, unde x ∗ y = .
1 + xy
b) Demonstrai c (G, ∗) este grup abelian.
x −1
c) Artai c funcia f : (0, +∞) → (–1, 1), f (x) = este izomorfism de la
x +1
grupul ( \*+ , ⋅) la grupul (G, ∗).
§ 1 0 0·
24. Se consider mulimea G = {Ax | x ∈ ]}, unde Ax = ¨¨ 0 1 0 ¸¸ , x ∈ ].
¨ x 0 1¸
© ¹
a) Dovedii c Ax ⋅ Ay = Ax + y, oricare ar fi x, y ∈ ].
b) Demonstrai c G este grup în raport cu înmulirea matricelor.
c) Artai c funcia f : ] → G, f (x) = Ax este un izomorfism între grupurile
(], +) i (G, ⋅).
119
°§ x iy · ½°
25. Se consider mulimea G = ®¨ ¸ x, y ∈ \ i x + y ≠ 0 ¾ .
2 2
°¯© iy x ¹ ¿°
a) Dovedii c G este parte stabil în raport cu înmulirea matricelor din M2(^).
b) Artai c (G, ⋅) este grup abelian.
§ x iy ·
c) Demonstrai c funcia f : ^* → G, f (x + iy) = ¨ ¸ este un izomorfism
© iy x ¹
între grupurile (^*, ⋅) i (G, ⋅).
§ π π·
26. Pe mulimea G = ¨ − , ¸ , definim operaia x ∗ y = arctg(tg x + tg y), oricare ar
2 2 © ¹
fi x, y ∈ G.
a) Artai c operaia este bine definit.
b) Demonstrai c (G, ∗) este grup abelian.
b) Demonstrai c funcia f : G → \, f (x) = tg x este un izomorfism între
grupurile (G, ∗) i (\, +).
27. Se consider mulimea G = (0, 1) ∪ (1, +∞) i legea de compoziie „∗” pe G,
definit prin x ∗ y = xln y. Fie H = {ea | a ∈ _*}.
a) Artai c (G, ∗) este grup abelian.

*
b) Artai c (H, ∗) este subgrup al grupului (G, ∗).
c) Artai c funcia f : G → \*, f (x) = ln x, este un izomorfism între grupurile
(G, ∗) i (\*, ⋅).
4.3. Inele i corpuri
1. Definim pe ] legile de compoziie x ∗ y = x + y + 3 i x D y = xy + 3x + 3y + 6.

a) Demonstrai c (], ∗, D) este inel comutativ.
b) Verificai dac inelul are divizori ai lui zero.
c) Determinai elementele inversabile ale acestui inel.
120
2. Se consider mulimea M3(\) i submulimea sa:
§ a1 0 0· ½
° ¨ ¸ °
B = ®A = ¨ 0 a2 0 ¸ a1 , a2 , a3 ∈ \ ¾ .
° ¨0 0 a3 ¸¹ °
¯ © ¿
a) Demonstrai c B este parte stabil a lui M3(\) fa de adunarea i înmulirea
matricelor.
b) Demonstrai c (B, +, ⋅) este inel comutativ.
c) Artai c inelul (B, +, ⋅) are divizori ai lui zero.
°§ a b · ½°
3. Se consider mulimea de matrice A = ®¨ ¸ a, b ∈ ] ¾ .
¯°© −3b a ¹ ¿°
a) Artai c, dac X ∈ A i Y ∈ A, atunci X + Y ∈ A.
b) Demonstrai c, dac X ∈ A, Y ∈ A i XY = O2, atunci X = O2 sau Y = O2.
c) Admitem cunoscut faptul c A este inel în raport cu adunarea i înmulirea ma-
tricelor. Determinai elementele inversabile ale acestui inel.
° § a b· °½
4. Se consider mulimea de matrice G = ® A = ¨ ¸ a, b ∈ ] ¾ .
°¯ © 5b a ¹ °¿
a) Artai c G este parte stabil a lui M2(]) în raport cu adunarea i înmulirea
matricelor.
b) Demonstrai c G, împreun cu operaiile induse, formeaz o structur de inel
comutativ, fr divizori ai lui zero.
5. Se consider cunoscut c (], ∗, D) este un inel comutativ, unde x ∗ y = x + y – 3 i
x D y = xy – 3x – 3y + 12, x, y ∈ ].
a) Artai c elementul neutru al legii de compoziie „D” este 4.
b) Determinai a, b ∈ ], astfel încât între inelele (], ∗, D) i (], +, ⋅) s existe un
izomorfism de forma f : ] → ], f (x) = ax + b.
c) Rezolvai în ] ecuaia
x D x
D ... D
x = 22009 + 3.
de 2009 ori x
*
6 . Fie a, b ∈ \. Pe mulimea numerelor reale se definesc operaiile x ] y = ax + by – 2,
x y = xy – 2x – 2y + c, oricare ar fi x, y ∈ \.
a) Determinai a, b, c pentru care (\, ], ) este corp.
b) Determinai α, β, astfel încât funcia f : \ → \, f (x) = αx + β s stabileasc
un izomorfism între (\, +, ⋅) i (\, ], ).
121
7. Se consider mulimea A = {fa,b : \ → \ µ fa,b(x) = ax + b, a, b ∈ \}.

a) Calculai (f1,1 – f1,0)(x) i (f1,1 D f0,1)(x), x ∈ \.
b) Artai c fa,b + fc,d ∈ A i fa,b D fc,d ∈ A, oricare ar fi a, b, c, d ∈ \.
c) tiind c adunarea i compunerea funciilor determin pe A o structur de inel,
demonstrai c (A, +, D) nu este corp.
8. Câte elemente inversabile fa de înmulire are inelul (]6, +, ⋅)?
9. Gsii probabilitatea ca un element al inelului (]10, +, ⋅) s fie inversabil.
10. Dai un exemplu de inel finit, cu divizori ai lui zero.
11*. Dai un exemplu de inel finit i necomutativ.
12. Calculai:
a) 1̂ + 2̂ + 3̂ + 4̂ + 5̂ în (]6, +); b) 1̂ ⋅ 2̂ ⋅ 3̂ ⋅ ... ⋅ 6̂ în (]7, ⋅).
13. a) Verificai dac aˆ 3 = aˆ , ∀ a ∈ ]6.
b) Demonstrai c aˆ 2 n = aˆ 2 i aˆ 2 n +1 = aˆ , oricare ar fi n ∈ `* i a ∈ ]6.
c) Calculai 1̂2001 + 2̂2001 + 3̂2001 + 4̂2001 + 5̂2001 în inelul ]6.
14. Se consider inelul (]6, +, ⋅).
a) Rezolvai ecuaia 2ˆ x + 5ˆ = 1ˆ în ]6.
1̂ 2̂ 3̂
b) Calculai determinantul 2̂ 3̂ 1̂ în ]6.
3̂ 1̂ 2̂
°2ˆ x + yˆ = 4ˆ
c) Rezolvai în ]6 sistemul ® .
°̄ x + 2ˆ y = 5ˆ
15. Rezolvai în inelul (]8, +, ⋅) ecuaia xˆ 2 = xˆ .
16. Rezolvai ecuaia x2 – x – 1 = 0 în:
*
a) ]5; b) ]100.
§ 1̂ 1̂ · §1̂ 0̂ ·
17. În mulimea M2(]3) se consider matricele A = ¨¨ ¸, B = ¨ ¸
¸ ¨1̂ 2̂ ¸ i I2 =
© 0̂ 2̂ ¹ © ¹
§ 1̂ 0̂ ·
= ¨¨ ¸ , precum i mulimea G = {X ∈ M2(]3) | X 2 = I2}.
¸
© 0̂ 1̂ ¹
122
a) Verificai dac I2 ∈ G.
b) Artai c A ∈ G i B ∈ G, dar AB ∉ G.
c) Gsii cel mai mic numr natural n, nenul, pentru care (AB)n = I2.
§ 1̂ 2̂ · § ·
18. În M2(]3) considerm matricele A = ¨¨ ¸ i I2 = ¨ 1̂ 0̂ ¸ .
¸ ¨ 0̂ 1̂ ¸
© 2̂ 1̂ ¹ © ¹
2 3
a) Calculai A i A .
*
b) Determinai A2002 i A2003.
c) Demonstrai c An ≠ I2, oricare ar fi n ∈ `*.
°§ a b · ½°
19. Fie mulimea de matrice A = ®¨ ¸ a, b ∈ ] 5 ¾ .
¯°© −b a ¹ ¿°
a) Dai un exemplu de matrice nenul din mulimea A care are determinantul
egal cu 0̂.
§ 2ˆ 1ˆ · § 0ˆ 0ˆ ·
b) Artai c exist o matrice nenul M ∈ A, astfel încât ¨ ¸⋅M = ¨ ¸.
¨ −1ˆ 2ˆ ¸ ¨ 0ˆ 0ˆ ¸
© ¹ © ¹
* § 2̂ 1̂ ·
c) Rezolvai ecuaia X 2 = ¨¨ ¸.
− ¸
© 1̂ 2̂ ¹
§ a 0ˆ 0ˆ · ½
°°¨ ¸ °°
20. Se consider mulimea A = ®¨ 0ˆ a 0ˆ ¸ a, b, c ∈ ] 2 ¾ .
°¨¨ b c a ¸¸ °
°¯© ¹ °¿
a) Determinai numrul de elemente din A.
b) Artai c, pentru orice X ∈ A, X 2 = I3 sau X 2 = O3.
c) Determinai numrul matricelor X din A care au proprietatea c X 2 = O3.
°§ xˆ yˆ · ½°
21. În mulimea M2(]5) se consider submulimea G = ®¨¨ ¸
¸
ˆ , yˆ ∈ ] 5 ¾ .
x
ˆ
°¯© 2 yˆ xˆ ¹ ¿°
*
a) Artai c, dac xˆ , yˆ ∈ ] 5 i xˆ 2 − 2ˆ yˆ 2 = 0ˆ , atunci xˆ = yˆ = 0ˆ .
b) Dac A, B ∈ G, atunci A + B ∈ G i A ⋅ B ∈ G.
c) Dai exemplu de structur de corp cu 25 de elemente.
123
4.4. Polinoame
1. Determinai polinomul f de gradul trei, cu coeficieni reali, pentru care f (1 + i) =
= –1 + 2i i f (i) = 1 – i.
2. Se consider polinomul f = (X + 1)10 + (X – 1)10, cu forma algebric f = a0 + a1X +
+ … + a10X10.
a) Determinai suma coeficienilor polinomului f.
b) Calculai f (i) i deducei c a0 + a4 + a8 = a2 + a6 + a10.
c) Determinai coeficienii polinomului f.
3. Determinai gradele polinoamelor f + g i fg în fiecare dintre cazurile:
a) f = X 3 + X + 1, g = –X 3 – X – 1, f, g ∈ \[X];
b) f = 2 X 2 + 3 X + 1,
g = 2 X 2 + X + 2,
f, g ∈ ]4[X].
4*. Determinai polinoamele f, g ∈ ][X] cu grad(f ) = 1, grad(g) = 2, în fiecare din

urmtoarele cazuri:
a) f ⋅ g = X 3 – X 2 – 5X + 2; b) g(f (X)) = X 2.
5*. Artai c polinomul f ∈ ^[X] este element inversabil în inelul (^[X], +, ⋅) dac i
numai dac f este constant nenul.
6. Se consider polinomul f = 4 X + 1 ∈ ]8[X]. Calculai f 2 i deducei c polinomul f
este element inversabil al lui (]8[X], +, ⋅).
7. Determinai câtul i restul împririi polinomului f prin polinomul g în fiecare
dintre urmtoarele cazuri:
a) f = X 5 + 2X 3 – 3X + 2, g = X 2 + X + 1, f, g ∈ \[X];
b) f = 2X 4 – 2X 3 – 5X 2 – X, g = 2X 2 + 1, f, g ∈ \[X];
c) f = X 3 + X 2 + 2 X + 1 , g = 3 X 2 + 1 , f, g ∈ ]5[X];
d) f = X 4 – 2X 3+ X – 3, g = X 2 – 2, f, g ∈ ][X];
e) f = X 4 – (2 + i)X 2 + X – i, g = X + i, f, g ∈ ^[X];
f) f = X 3 + X 2 + X + 2 , g = X + 1 , f, g ∈ ]3[X].
8. Determinai numerele reale a i b, tiind c polinomul f = X 3 + aX + b d restul 2
la împrirea prin X – 1 i restul –4 la împrirea prin X + 1.
9. Împrind polinomul f prin X – 1 obinem restul 2, iar la împrirea prin X + 1
obinem restul –4. Aflai restul împririi lui f prin X 2 – 1.
124
4.4. Polinoame
10. Se consider polinomul f = (1 + X + X ) 2 1004
, cu forma algebric:
f = a0 + a1X + … + a2008X 2008
.
a) Calculai f (–1).
b) Artai c a0 + a1 + a2 + … + a2008 este numr întreg impar.
c) Determinai restul împririi polinomului f la X 2 – 1.
11. Determinai polinomul f = X 4 + aX 3 + bX 2 + cX + d care prin împrire la X 2 –
– 3X + 1, d restul 2X + 1, iar prin împrire la X 2 – 1 d restul –2X + 2.
12. Se consider polinomul f = X 99 + X 66 + X 33 + 1. Determinai restul împririi lui
f prin g = X(X 2 – 1).
13. Determinai numerele reale a, b, astfel încât polinomul f = aX 4 + bX 3 – 3 s fie
divizibil cu (X – 1)2.
14. Fie a, b ∈ \ i polinomul f = X 30 – 3X 20 + aX 10 + 3X 5 + aX + b ∈ \[X].
a) Artai c restul împririi polinomului f la X + 1 nu depinde de a.
b) Determinai a i b, astfel încât restul împririi polinomului f la X 2 – X s
fie X.
c) Determinai a i b, astfel încât f s fie divizibil cu (X – 1)2.
15*. Împrind polinomul f prin (X + 1)2 se obine restul 2X + 1. Aflai restul împririi
lui f prin (X – 1)(X + 1)2, tiind c f se divide cu X – 1.
16. Se consider polinomul f = X 3 + 4X 2 – 20X – 48.
b) Rezolvai ecuaia f (x) = 0, x ∈ ^.
c) Rezolvai ecuaia 8x + 4 ⋅ 4x – 20 ⋅ 2x – 48 = 0.
17. Se consider polinomul f ∈ ][X], f = 2X 3 – 7X 2 + 7X – 2.
a) Determinai câtul i restul împririi polinomului f la X – 1.
b) Rezolvai în \ ecuaia f (x) = 0.
c) Rezolvai ecuaia 2 ⋅ (log4 x)3 – 7 ⋅ (log4 x)2 + 7 ⋅ (log4 x) – 2 = 0, unde x > 0.
18. Se consider polinomul cu coeficieni reali f = X 4 + aX 3 – 28X 2 + bX + 96.
a) Gsii forma algebric a polinomului h = (X 2 + 2X – 24)(X 2 – 4).
b) Determinai numerele reale a i b, astfel încât polinoamele f i h s fie egale.
c) Rezolvai în \ ecuaia 16x + 2 ⋅ 8x – 28 ⋅ 4x – 8 ⋅ 2x + 96 = 0.
19. Se consider polinomul f = X 4 – 6X 3 + 18X 2 – 30X + 25 ∈ ^[X].
a) Justificai c f se divide cu X 2 – 2X + 5.
b) Artai c f nu are rdcini reale.
c) Demonstrai c toate rdcinile polinomului f au acelai modul.
20. Se consider polinomul f = X 4 – 2X 3 + X 2 – 4 ∈ \[X].
a) Artai c restul împririi polinomului f la X – 1 este –4.
125
b) Calculai câtul împririi polinomului f la polinomul (X – 1)2.
c) Artai c polinomul f are exact dou rdcini reale.
21. Se consider familia de polinoame fm = X(X + 1)(X + 2)(X + 3) + 1 – m, unde m ∈ \.
a) Verificai egalitatea fm – (X 2 + 3X + 1)2 = –m.
b) Rezolvai ecuaia f1(x) = 0.
c) Determinai m, astfel încât ecuaia fm(x) = 0 s aib toate soluiile reale.
22*. a) Demonstrai c polinomul f = (X 2 – X + 1)1001 + X se divide cu g = X 2 + 1.
b) Demonstrai c polinomul f = X 999 + X 333 + X 2 + X – 1 se divide cu g = X 2 +
+ X + 1.
23. Se consider polinomul f = X 4 – X 3 + X 2 – X + 1, cu rdcinile x1, x2, x3, x4 ∈ ^.
a) Calculai f (1) i f (–1).
b) Artai c (1 – x1)(1 – x2)(1 – x3)(1 – x4) = 1.
c) Demonstrai c (1 + x1)(1 + x2)(1 + x3)(1 + x4) = 5.
24. Se consider polinoamele f = X 4 + X 3 + X 2 + X + 1, cu rdcinile x1, x2, x3, x4 ∈
∈ ^, i g = X 3 + X 2 + X + 1, cu rdcinile y1, y2, y3 ∈ ^.
a) Determinai câtul i restul împririi lui f la g.
b) Artai c b = g(x1)g(x2)g(x3)g(x4) este numr natural.
c) Demonstrai c f (y1) + f (y2) + f (y3) = 3.
25. Se consider polinomul f = X 4 – X 3 + 3X 2 + 5X – 2. Determinai ordinul de multi-
plicitate al rdcinii x1 = 1, apoi descompunei în factori polinomul f.
26. Descompunei în factori de gradul I din ][X] polinoamele:
a) f = X 2 + 2X – 3; b) g = X 3 + 3X 2 + 3X + 1;
c) h = X + 6X + 11X + 6;
3 2
d) p = X 3 – 3X 2 + 4.
x1 + x2 + x3 = 2
°
°1 1 1 1
27. Se consider sistemul de ecuaii ® + + = .
° x1 x2 x3 2
° x x + x x + x x = −2
¯ 1 2 1 3 2 3
a) Calculai produsul x1x2x3.
b) Aflai a, b, c, tiind c ecuaia x3 + ax2 + bx + c = 0 are soluiile x1, x2, x3.
c) Determinai x1, x2, x3.
28. Se noteaz cu x1, x2, x3 rdcinile ecuaiei x3 + 8x2 – 8 = 0 i fie Sn = x1n + x2n + x3n ,
n ∈ `, n ≥ 1.
a) Calculai S1, S2, S3.
b) Demonstrai c Sn ∈ ], oricare ar fi n ≥ 1.
29. Se consider polinomul f = X 3 + 3X 2 – 2X – 1, având rdcinile complexe x1, x2,
x3. Calculai:
1 1 1
a) x12 + x22 + x32 ; b) x12 x22 + x12 x32 + x22 x32 ; c) + + ;
x1 x2 x3
126
4.4. Polinoame
1 1 1 1 1 1 1 1 1
d) + + ; e) + + ; f) + + .
x1 x2 x1 x3 x2 x3 x12 x22 x32 1 + x1 1 + x2 1 + x3
30. Se consider polinomul f = X 3 + mX 2 + 2mX + 6, m ∈ \, având rdcinile
complexe x1, x2, x3.
a) Determinai m pentru care x1 + x2 + x3 = x1x2x3.
b) Dac m ∈ (0, 4), artai c f nu poate avea toate rdcinile reale.
c) Demonstrai c, oricare ar fi m ∈ \, polinomul f are o rdcin real în
intervalul (–2, 0).
31. Se consider polinomul f = X 3 – 3X 2 + aX + a + 2, unde a ∈ \. Determinai
numrul a i rdcinile polinomului, tiind c acestea sunt în progresie aritmetic.
32. Se consider polinomul g ∈ \[X], g = X 3 – 3X 2 – 6X + b. Determinai b ∈ \,
astfel încât rdcinile polinomului g s fie în progresie geometric.
33. Se consider ecuaia x3 – x + a = 0, cu rdcinile complexe x1, x2, x3.
a) Calculai (x1 + 1)(x2 + 1)(x3 + 1).
b) Calculai x2 i x3, dac x1 = 2.
*
c) Determinai a ∈ \ pentru care x1, x2, x3 sunt numere întregi.
34. Se consider polinomul f = X 4 – 2X 3 + 5X 2 – X – 1, cu rdcinile complexe x1, x2,
x3, x4. Calculai:
1 1 1 1 *
a) + + + ; b) x13 + x23 + x33 + x43 ; c) x14 + x24 + x34 + x44 .
x1 x2 x3 x4
35*. Se consider polinomul f = X 4 – (a – 1)X 3 – 10X 2 + (a – 1)X + 9, a ∈ \. Deter-
minai numrul a i aflai rdcinile polinomului, tiind c acestea formeaz
o progresie aritmetic.
a) x3 = 8; b) x4 = 16; c) x3 = (1 + i)3; d) x4 = (2 – i)4.
a) x4 + 5x2 + 4 = 0; b) x6 + 7x3 – 8 = 0; c) x8 – 3x4 + 2 = 0.
38. Rezolvai în ^ ecuaiile reciproce:
a) x3 – 2x2 – 2x + 1 = 0; b) x4 + x3 – 4x2 + x + 1 = 0;
c) 6x4 + 35x3 + 62x2 + 35x + 6 = 0.
39. Rezolvai în ^ urmtoarele ecuaii, tiind c au cel puin câte o soluie întreag:
a) x4 + x3 + x2 – x – 2 = 0; b) 5x4 + 9x3 – 2x2 – 4x – 8 = 0;
c) x4 + 5x3 + 9x2 + 7x + 2 = 0.
127
40. Rezolvai în ^ urmtoarele ecuaii, tiind c au cel puin câte o soluie raional:
a) 2x4 + 9x3 – 3x2 + 9x – 5 = 0; b) 36x4 – 12x3 – 11x2 + 2x + 1 = 0.
41. Se consider polinomul f = X 4 + 2X 3 + aX 2 + bX + 1. Determinai numerele
raionale a i b i rdcinile polinomului f, tiind c una dintre rdcini este x1 =
3− 5
= .
2
42. Se consider ecuaia cu coeficieni reali x4 – 7x3 + 21x2 + ax + b = 0, a, b ∈ \.
Dac x1 = 1 + 2i este o soluie a ecuaiei, determinai parametrii a, b i rezolvai
ecuaia.
43. Fie a, b ∈ \ i polinomul f = X 4 – 4X 3 + 6X 2 + aX + b, cu rdcinile complexe x1,
x2, x3, x4.
a) Determinai a i b, tiind c f are rdcina i.
b) Calculai (x1 – 1)2 + (x2 – 1)2 + (x3 – 1)2 + (x4 – 1)2.
c) Aflai a i b, tiind c toate rdcinile lui f sunt reale.
44. Se consider polinomul f ∈ \[X], f = X 4 + 2X 3 + aX 2 + bX + c.
a) Determinai, în funcie de coeficieni, suma ptratelor rdcinilor polinomului.
b) Pentru a = 3 i b, c ∈ \, artai c polinomul f nu poate avea toate rdcinile reale.
c) Aflai a, b, c ∈ _, tiind c restul împririi lui f la X – 1 este 3 i f are
rdcina –1 + 2 . Pentru a, b, c determinai, rezolvai în ^ ecuaia f (x) = 0.
45. Se consider a, b, c ∈ _ i polinomul f = X 3 + aX 2 + bX + c.
a) Determinai a, b, c, astfel încât x1 = x2 = 1 i x3 = –2.
b) Artai c, dac f are rdcina 2 , atunci are o rdcin raional.
*
c) Demonstrai c, dac a, b, c ∈ ], iar numerele f (0) i f (1) sunt impare, atunci
f nu are rdcini întregi.
46. Se consider polinomul f = X 4 + aX 3 – X – 1, unde a ∈ ].
a) Determinai a, tiind c x = 1 este rdcin a polinomului f.
b) Pentru a = 1, aflai toate rdcinile reale ale polinomului.
c) Demonstrai c f (x) ≠ 0, pentru orice x ∈ _ \ ].
47. Se consider polinomul f = X 5 – X 4 + 3X 3 – X 2 – 2 ∈ ^[X].
a) Determinai o rdcin întreag a polinomului f.
b) Calculai x12 + x22 + x32 + x42 + x52 , unde x1, x2, x3, x4, x5 sunt rdcinile lui f.
*
c) Demonstrai c f are o singur rdcin real.
48. Se consider a, b ∈ ] i polinomul p = X3 + aX 2 + X + b, cu rdcinile x1, x2, x3 ∈ ^.
a) tiind c a = b = 1, aflai rdcinile lui p.
128
4.4. Polinoame
b) Determinai a, b, tiind c polinomul p are rdcin dubl 1.
c) În cazul b = 1, gsii valorile lui a pentru care p are o rdcin raional.
49. Pentru fiecare n ∈ `*, se definete polinomul Pn(X) = Xn – 1 ∈ ^[X].
a) Determinai rdcinile complexe ale polinomului P4.
b) Descompunei polinomul P3 în factori ireductibili în ^[X].
c) Descompunei polinomul P6 în factori ireductibili în \[X].
50. Se consider polinomul f = X 4 + 1.
a) Artai c f = ( X 2 + X 2 + 1)( X 2 − X 2 + 1) .
b) Descompunei polinomul f în factori ireductibili în ^[X].
c) Demonstrai c f este ireductibil în _[X].
51. Se consider polinomul f = 2̂ X + 1 ∈ ]4[X].
a) Determinai gradul lui f 2.
b) Artai c f este element inversabil în inelul (]4[X], +, ⋅).
c) Determinai toate polinoamele g ∈ ]4[X], de gradul 1, cu proprietatea c g2 = 1̂.
52. Fie polinoamele f = X 3 + aX 2 + X + 1̂ i g = X + 3̂ , cu coeficieni din inelul
]5[X].
a) Determinai a ∈ ]5, astfel încât polinomul f s fie divizibil cu polinomul g.
ˆ X 2 + 1)
b) Pentru a = 1̂, artai c f = ( X + 1)( ˆ .
c) Pentru a = 1̂, rezolvai în ]5 ecuaia f (x) = 0̂ .

53. Se consider polinomul f ∈ ]6[X], f = X 3 + (2ˆ a + 1)
ˆ X + a + 4ˆ .
a) Artai c b3 = b, oricare ar fi b ∈ ]6.

ˆ = 0ˆ .
b) Determinai a ∈ ]6, tiind c f (2)
c) Pentru a = 2̂ , aflai rdcinile polinomului f în ]6.
54. Fie corpul (]3, +, ⋅) i polinoamele f, g ∈ ]3[X], f = X 3 – X, g = X 3 + 2ˆ X + 2ˆ .
a) Determinai rdcinile din ]3 ale polinomului f.
b) Artai c polinomul g este ireductibil în ]3[X].
c) Determinai toate polinoamele h ∈ ]3[X] de gradul trei, astfel încât h(x) =
= g(x), oricare ar fi x ∈ ]3.
129
55. Se consider polinomul f ∈ ]3[X], f = (a 2 + a + 1)

ˆ X 3 + (a + 2)
ˆ X +a.
a) Discutai, în raport cu a ∈ ]3, gradul lui f.
b) Pentru a = 0 , determinai rdcinile polinomului f.

c) Pentru a = 2̂ , descompunei f în factori ireductibili peste ]3.
56. Se consider funcia f : ]5 → ]5, f (x) = x4 + 4̂ x .
ˆ i f (1)
a) Calculai f (0) ˆ .
b) Demonstrai c f nu este surjectiv.
c) Descompunei polinomul X 4 + 4̂ X ∈ ]5[X] în factori ireductibili peste ]5.

1. Pe mulimea numerelor reale se definete legea de compoziie x D y = xy – x – y + 2.
a) Artai c x x > 0, pentru orice numr real x.
1 1
b) Determinai numerele reale nenule x pentru care x = .
x 2
1 1
c) Calculai (x – 1)(y – 1), tiind c x, y ∈ \*, x ≠ y i x D = D y.
y x
2. Pe mulimea numerelor reale se definete legea x y = ( 3 x 3 y )3 .
a) Artai c legea „ ” este asociativ i comutativ.
2 ... 2
.
b) Calculai 2
de zece ori 2
c) Demonstrai c 13 23 33 … 93 = 453.
3. Pe mulimea ] se definete legea x ∗ y = xy – 3x – 3y + 12, oricare ar fi x, y ∈ ].
a) Calculai 6 ∗ (–3).
b) Artai c legea „∗” este asociativ.
c) Determinai mulimea elementelor simetrizabile în raport cu legea „∗”.
°§ a b · ½°
4. Se consider mulimea G = ®¨ ¸ a, b ∈ ], a − 3b = 1¾ .
2 2
°¯© 3b a ¹ ¿°
a) Verificai dac I2 ∈ G i O2 ∉ G.
b) Artai c pentru orice A, B ∈ G, A ⋅ B ∈ G.
c) Artai c orice matrice A din G este inversabil i inversa A–1 aparine lui G.
130
§ 3 −2 ·
5. Se consider matricea A = ¨ ¸ ∈ M2(\) i mulimea G = {X(p) = I2 + pA |
© 3 −2 ¹
p ∈ \ \ {–1}}.
a) Artai c X(p) ⋅ X(q) ∈ G, pentru orice X(p), X(q) ∈ G.
b) Admitem c (G, ⋅) este grup comutativ având elementul neutru X(0). Determi-
nai inversul elementului X(p) în acest grup.
*
c) Rezolvai ecuaia (X(p))3 = I2 + 7A, unde X(p) ∈ G.
6. Pe mulimea M = \ \
3
2 {}
se definete legea x ∗ y = 2xy – 3x – 3y + 6.
a) Artai c x ∗ y ∈ M, oricare ar fi x, y ∈ M.
b) Admitem c (M, ∗) este grup. Demonstrai c funcia f : M → \*, f (x) = 2x – 3
este izomorfism între grupurile (M, ∗) i (\*, ⋅).
*
c) Determinai x ∈ M pentru care x ∗ x ∗ x = 15.
1 2 3 4¬ 1 2 3 4¬
7. În grupul (S4, ⋅) considerm permutrile V = i = .
4 3 1 2® 2 4 1 3®
a) Artai c V ≠ V.
b) Determinai k ∈ `*, k minim, pentru care Vk = e.
c) Calculai V3000.
8. Pe mulimea numerelor reale se definesc legile de compoziie „⊥” i „∗” astfel:
x ⊥ y = x + y – 1 i x ∗ y = xy – x – y + 2.
a) Calculai (1 ⊥ 2) ∗ 3.
£x ? y 2
¦
b) Rezolvai în mulimea numerelor reale sistemul de ecuaii ¦¤ .
¦
¥x y 1
¦
c) Demonstrai c (\, ⊥, ∗) este un corp comutativ.
9. Fie M2(]2) mulimea matricelor ptratice de ordinul al doilea cu elemente din ]2.
a) Determinai numrul elementelor mulimii M2(]2).
b) Gsii dou matrice A, B ∈ M2(]2) astfel încât AB ≠ BA.
c) Artai c ecuaia X2 = O2 are patru soluii în M2(]2).
10. Se consider inelul (]8, +, ⋅) al claselor de resturi modulo 8.
a) Calculai suma S = 1̂ + 2̂ + 3̂ + 4̂ + 5̂ + 6̂ + 7̂ .
b) Calculai produsul elementelor inversabile ale inelului.
131
°2ˆ x + 5ˆ y = 2ˆ
c) Rezolvai sistemul ® , x, y ∈ ]8.
°̄3ˆ x + 2ˆ y = 5ˆ
11. Se consider polinomul f = X 4 – 3X 2 + m, f ∈ \[X].
a) Calculai f (1) în funcie de m.
b) Dac m = 2, determinai rdcinile polinomului f.
c)* Aflai valorile lui m ∈ \ pentru care polinomul f are toate rdcinile reale.
12. Se consider polinomul f = X 3 – pX 2 + qX – r ∈ \[X] cu rdcinile x1, x2, x3 ∈ ^.
a) Calculai f (0) – f (1).
b) Calculai P = (1 – x1)(1 – x2)(1 – x3) în funcie de p, q, r.
c) Artai c polinomul g = X 3 + X 2 + X – 1 nu are toate rdcinile reale.
13. Se consider a ∈ ^, x1, x2, x3 ∈ ^ rdcinile ecuaiei x3 – 2x2 + 2x – a = 0 i
x1 x2 x3
determinantul Δ = x3 x1 x2 .
x2 x3 x1
a) Pentru a = 1 determinai x1, x2 i x3.
b) Artai c, pentru orice a ∈ \, ecuaia are o singur soluie real.
c) Artai c Δ nu depinde de a.
14. Se consider polinoamele f = X 3 + mX 2 + nX + 6, g = X 2 – X – 2, m, n ∈ \.
a) Determinai rdcinile polinomului g.
b) Determinai m i n astfel încât polinomul f s se divid prin polinomul g.
c) Pentru m = –4 i n = 1 calculai produsul P = f (0) ⋅ f (1) ⋅ … ⋅ f (2008).
15. Se consider polinomul f = X 3 + (m + 1)X 2 + (m + 1)X + 1, f ∈ \[X] i x1, x2, x3
rdcinile complexe ale lui f.
b) Determinai m pentru care f are toate rdcinile reale.
*
c) Artai c, dac m ∈ [–2, 2], atunci |x1| + |x2| + |x3| = 3.
16. Se consider polinomul f = X 4 + mX 2 + n, m, n ∈ \.
3 +i
a) Determinai m, n ∈ \ tiind c f are rdcina x1 = .
2
b) Determinai m ∈ \ astfel încât x12 + x22 + x32 + x42 = 0.
c) Pentru m = –1, n = 1 descompunei f în produs de factori ireductibili în ^[X].
17. Se consider polinomul f = (X + i)10 + (X – i)10 cu forma algebric f = a10X 10 +
+ a9X 9 + … + a1X + a0, unde a0, a1, …, a10 ∈ ^.
132
4.6. Primitive
a) Determinai restul împririi polinomului f la X – i.
b) Artai c toi coeficienii polinomului f sunt numere reale.
*
c) Demonstrai c toate rdcinile polinomului f sunt numere reale.
18. Dac n este numr natural, n ≥ 2, definim polinomul fn = X n – nX + (n – 1).
a) Determinai câtul i restul împririi polinomului f3 la polinomul f2.
b) Demonstrai c x0 = 1 este rdcin dubl a polinomului fn, oricare ar fi n ≥ 2.
c) Aflai cel mai mare divizor comun al polinoamelor f3 i f4.
19. Se consider polinomul p = X 4 – aX 3 – aX + 1, cu a ∈ \ i cu rdcinile x1, x2, x3,
x4 ∈ ^.
1 1 1 1
a) Verificai dac x1 + x2 + x3 + x4 = + + + .
x1 x2 x3 x4
b) Artai c polinomul p nu se divide cu X 2 – 1 pentru nicio valoare a lui a.
* 1
c) Demonstrai c, pentru a = , toate rdcinile lui p au modulul egal cu 1.
2
20. Se consider polinomul f = X + 2̂ X 2 + a ∈ ]3[X].
3
ˆ + f (1)
a) Calculai f (0) ˆ + f (2)
ˆ .
b) Pentru a = 2̂ , determinai rdcinile din ]3 ale lui f.
c) Gsii elementele a ∈ ]3 pentru care polinomul f este ireductibil în ]3[X].
4.6. Primitive
1. Determinai funcia f care admite ca primitiv funcia F indicat:
x2 − 1
a) F : \ → \, F(x) = ; b) F : \ → \, F(x) = xex;
x2 + 1
1 1
c) F : \ → \, F(x) = x2 sin x; d) F : [0, ∞) → \, F(x) = − ;
x + 2 x +1
( )
e) F : \ → \, F(x) = ln x + x 2 + 1 ; f) F : (–1, 1) → \, F(x) =
1+ x
1− x
.
2. Determinai primitivele funciilor f de mai jos, tiind c au câte o primitiv F de

forma indicat:
x2 + 2 x ax + b
a) f : \ → \, f (x) = 2 , F(x) = 2 , a, b ∈ \;
( x + x + 1) 2
x + x +1
b) f : \ → \, f (x) = x2e–x, F(x) = (ax2 + bx + c)e–x;
133
c) f : \ → \, f (x) = e–3x sin 2x, F(x) = e–3x(a sin 2x + b cos 2x);
d) f : \ → \, f (x) = x 2 + 4 , F(x) = (ax + b) x 2 + 4 + c ln( x + x 2 + 4) ;
x
e) f : (–2, 2) → \, f (x) = 4 − x 2 , F(x) = (ax + b) 4 − x 2 + c ⋅ arcsin ;
2
§ 3·
f) f : ¨ − ∞, ¸ → \, f (x) = x 3 − 2 x , F(x) = (ax 2 + bx + c) 3 − 2 x ;
© 2¹
1 −2 §a · −
2
g) f : (0, ∞) → \, f (x) = 3 e x , F(x) = ¨ + b ¸ e x .

x ©x ¹
3. Determinai numerele reale a i b, tiind c funcia F este primitiv a unei funcii
f; aflai funcia f:
2 x + 3, x ≤ 0
a) F : \ → \, F(x) = ® 2 ;
¯ x + ax + b, x > 0
ax + b, x < 0
b) F : \ → \, F(x) = ® 2 .
¯ln x + 1, x ≥ 1
4. Se consider funciile f, F : \ → \, f (x) = (x2 + 3x + 2)ex i F(x) = (x2 + x + 1)ex.
a) Demonstrai c F este primitiv a funciei f.
F ( x) − F (1)
b) Calculai lim .
x →1 x −1
c) Determinai punctele de extrem ale funciei F.
ln x
x
a) Artai c funcia F : (0, +∞) → \, F(x) = 2 x (ln x − 2) este o primitiv a
funciei f.
b) Demonstrai c orice primitiv G a funciei f este cresctoare pe [1, +∞).
c) Dac G este o primitiv a funciei f, determinai punctele de inflexiune ale
graficului funciei G.
6. Se consider funciile f, F : (–1, +∞) → \, f (x) = (x + 1)2 ln(x + 1) i F(x) =
( x + 1)3 ( x + 1)3 1
= ln( x + 1) − + .
3 9 9
a) Artai c F este primitiv a funciei f.
F ( x)
b) Calculai lim 2 .
x →0 x
c) Determinai primitiva G a funciei f, al crei grafic conine punctul A(0, 1).
134
4.6. Primitive
7. Se consider funciile f, F : \ → \, f (x) = (x – 1)ex i F(x) = (x – 2)ex + e.
a) Demonstrai c F este primitiv a funciei f.
F ( x) F ( x)
b) Calculai lim . c) Calculai lim .
x →1 ( x − 1) 2 x →+∞ xe x
2 x( x − 1)( x + 3)
8. Se consider f : (–1, +∞) → \, f (x) = .
( x + 1) 2
b c
a) Gsii a, b, c ∈ \, astfel încât f (x) = ax + + , pentru orice x > –1.
x + 1 ( x + 1) 2
b) Determinai primitivele funciei f pe (–1, +∞).
c) Aflai primitiva care se anuleaz în zero.
x2 2
9. Se consider funcia f : (–∞, 3) → \, f (x) = − 3x + .
2 ( x − 3)3
a) Determinai primitivele lui f.
b) Precizai primitiva F care verific F(–1) = 0.
c) Dac G este o primitiv a funciei f, artai c G este funcie concav.
10. Determinai primitivele funciilor:
1
a) f : \ → \, f (x) = (2x + 1)2 – ;
x +92
x2 − x + 1 1 2
b) f : (0, +∞) → \, f (x) = − + 2 ;
4 x x +1 x +1
1 1
c) f : (0, 1) → \, f (x) = 2x2 + −x x+ ;
x 1 − x2
1
d) f : (0, +∞) → \, f (x) = x(x2 – 4) + − 2x ;
x
2 1
e) f : (0, +∞) → \, f (x) = −3x 4 + − x+ 2 ;
x x +1
f) f : \ → \, f (x) = ex + xe + e;
§ π π· 1 1
g) f : ¨ − , ¸ → \, f (x) = + ;
© 2 2¹ x +4
2 cos 2 x
h) f : \ → \, f (x) = 3 sin x + 2 cos x.
135
a) f : \ → \, f (x) = 2x ⋅ ex;
2 − x2 + 2 + x2
(
b) f : − 2, )
2 → \, f (x) =
4 − x4
;
§ π· 1
c) f : ¨ 0, ¸ → \, f (x) = ;
© 2¹ sin x cos 2 x
2
x § π·
d) f : \ → \, f (x) = sin2 ; e) f : ¨ 0, ¸ → \, f (x) = tg2 x;
2 © 2¹
a) f : \ → \, f (x) = (x + 1)4 – (x – 1)4; b) f : \ → \, f (x) = (2x – 3)5;
c) f : \ → \, f (x) = x(x – 1)4; d) f : \ → \, f (x) = e2x+1;
1
e) f : (0, ∞) → \, f (x) = ; f) f : \ → \, f (x) = sin 2x + cos 3x.
3x + 1
−x2 + 3x − 2 ( x − 2)(2 x + 1)
a) f : (0, +∞) → \, f (x) = 2
; b) f : (0, +∞) → \, f (x) = ;
x x
3x 2 − 6 x + 5 x3 − 3x + 4
c) f : (1, +∞) → \, f (x) = ; d) f : (0, +∞) → \ , f (x) = ;
( x − 1)2 x2
x 2 − 3x + 3 x3 + x + 1
e) f : (1, +∞) → \, f (x) = ; f) f : \ → \, f (x) = .
x −1 x2 + 1
2x 3x 2
a) f : \ → \, f (x) = 2 ; b) f : (1, +∞) → \, f (x) = 3 ;
x +4 x −1
ex § π π·
c) f : \ → \, f (x) = x ; d) f : ¨ − , ¸ → \, f (x) = tg x.
e +1 © 2 2¹
15. Calculai:
2x + 1 2x + 1
a) ³ 2 dx , x ∈ \; b) ³ 2 dx , x > 0.
x +1 x ( x + 1) 2
x3 x3 + x 2 + 1
a) f : (–1, +∞) → \, f (x) = ; b) f : \ → \, f (x) = ;
x +1 x2 + 1
1 x 2 − 3x
c) f : (0, +∞) → \, f (x) = ; d) f : (–3, +∞) → \, f (x) = .
x( x + 1)
2
( x + 3) 2
136
4.6. Primitive
1 1
a) f : (–1, +∞) → \, f (x) = ; b) f : \ → \, f (x) = 2 ;
x + 3x + 2
2
x + 4x + 5
x+2 x2 − x + 1
c) f : \ → \, f (x) = 2 ; d) f : \ → \, f (x) = 2 ;
x + 2x + 2 x + x +1
x4 + 1
e) f : (–1, +∞) → \, f (x) = 3 .
x +1
a) f : (0, +∞) → \, f (x) = x2 + ln x; b) f : \ → \, f (x) = (x + 1)e–x;
c) f : \ → \, f (x) = ex(3x2 – 2x – 5); d) f : \ → \, f (x) = arctg x;
e) f : \ → \, f (x) = x ln2 x; f) f : \ → \, f (x) = x2 cos x.
19. Determinai primitivele urmtoarelor funcii:
ln x x2
a) f : (0, +∞) → \, f (x) = ; b) f : \ → \, f (x) = ;
x2 ex
c) f : (0, +∞) → \, f (x) = x arctg x.
a) f : \ → \, f (x) = e2x sin x; b) f : \ → \, f (x) = e3x cos 2x;
c) f : \ → \, f (x) = x2 1 ; d) f : (–2, 2) → \, f (x) = 4 − x2 ;
e) f : (–∞, –3) → \, f (x) = x2 − 9 ; f) f : \ → \, f (x) = sin2 x.

ln x
a) f : (0, +∞) → \, f (x) = ; b) f : \ → \, f (x) = x x 2 + 1 ;
x
c) f : (–3, 3) → \, f (x) = x 9 − x 2 ; d) f : \ → \, f (x) = sin3 x cos x;
2
e) f : \ → \, f (x) = x(x2 + 1)2001; f) f : \ → \, f (x) = xe x .
x 1
a) f : \ → \, f (x) = ; b) f : (0, +∞) → \, f (x) = ;
x +2
2 x(1 + ln 2 x)
x x2
c) f : (–1, 1) → \, f (x) = ; d) f : (1, +∞) → \, f (x) = ;
1 − x4 x6 − 1
1
ex ex
e) f : \ → \, f (x) = x ; f) f : (0, +∞) → \, f (x) = 2 .
(e + 2) 2 x
137
23. Determinai primitivele urmtoarelor funcii:
4 x − 10
a) f : (4, +∞) → \, f (x) = 2 ;
x − 5x + 4
4ln x − 10 1
b) f : (e4, +∞) → \, f (x) = 2 ⋅ .
ln x − 5ln x + 4 x
ln x
a) f : \ → \, f (x) = x2 arctg x; b) f : (0, +∞) → \, f (x) = ;
x
* * arcsin x
c) f : \ → \, f (x) = x2 + x + 1 ; d) f : (0, 1) → \, f (x) = ;
x2
ex − 1 * § π· 1
e) f : \ → \, f (x) = ; f) f : ¨ 0, ¸ → \, f (x) = .
ex + 1 © 2¹ 3 + cos x
1
25. Se consider funcia f : [1, +∞) → \, f (x) = .
x(1 + ln x)
a) Determinai o primitiv a funciei f.
b) Aflai primitiva F a funciei f cu proprietatea c F(ee–1) = 2.
c) Dac F este funcia de la punctul b), determinai imaginea funciei F.
26. Se consider funcia f : (–1, +∞) → \, f (x) = (x + 1)2 ln(x + 1).
a) Determinai primitiva F : (–1, +∞) → \ a funciei f pentru care F(1) = 0.
F ( x)
b) Calculai lim , unde F este primitiva de la punctul a).
x →1 x − 1
c) Stabilii intervalele de monotonie ale funciei F de la punctul a).

x2
27. Se consider funciile f, F : (0, +∞) → \, F(x) = + x − x ln x . Se tie c F este
2
o primitiv a funciei f.
a) Artai c f (x) = x – ln x, x ∈ (0, +∞).
b) Demonstrai c graficul funciei F are un singur punct de inflexiune.
c) Determinai o primitiv a funciei g : (0, +∞) → \, g(x) = f (x) ⋅ F(x).
xe x , x ≤ 1
28. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ® . Demonstrai c f are
¯ 2ex − e, x > 1
primitive i determinai o primitiv a sa.
138
4.7. Formula LeibnizNewton
xe x , x ≤ 0
°
29. Demonstrai c funcia f : \ → \, f (x) = ® x 2 admite primitive pe \.
° ,x>0
¯ x +1
Determinai o astfel de primitiv.

1000 x 999
x1000 + 1
a) Verificai dac funcia F : \ → \, F(x) = ln(x1000 + 1) este o primitiv a
funciei f pe \.
1
b) Calculai ³ −1 f ( x) dx .
2. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ex(sin x + cos x).
a) Verificai dac F : \ → \, F(x) = ex sin x, este o primitiv a funciei f pe \.
2
b) Calculai ³0 f ( x) dx .
3. Calculai integralele:
³1 ( x ) § 1·
³1 ( x − x + 2 ) dx ;
2 4 −1
− x dx ; ³ ¨ x + ¸ dx ;
2 2
a) b) c) −e
© x¹
2
§ 1· x2 − x + 2
³0 (2 + 3x ) dx ;
−1 3 2
³ −e ¨© x + x ¸¹ dx ; ³ 2 x dx ;
x
d) e) f)
2 1 1 1 1 1
g) ³ 0 2
x +4
dx ; h) ³ 0 2
x −4
dx ; i) ³0 x2 + 4
dx ;
π
1 1 2 2 1
j) ³0 4 − x2
dx ; k) ³ 5
x2 − 4
dx ; l) ³ π
6
3
sin x dx ;
π π
1 π 1
m) ³ π
4
3
sin 2 x
dx ; n) ³ 2π cos x dx ;
3
o) ³ 0
4
cos 2 x
dx .
1
³ ( x + 1) ³ ( ( x + 1) − ( x − 1)5 ) dx ;
1 1 2
³
2017 5
a) dx ; b) c) dx ;
−1 0 0 x+2
3 2 1 § 1 x ·
1
d) ³ 2 2x + 1
dx ; e) ³ 0
¨ x − 2 ¸ dx ;
© 2 ¹
f) ³ 0
e3 x −1dx ;
139
π π
g) ³ π
6
3
sin 2x dx ; h) ³ 0
4
cos3x dx .
a
5. a) Determinai a ∈ \, dac ³ 1
(a − 4 x) dx = 6 − 5a .
a
³ 0 (2 − 4 x + 3x ) dx = a .
2
b) Determinai a > 0, dac
x
c) Determinai x ∈ \, astfel încât ³ 0 e (2e − 3) dt = 0 .
t t
2
6. Se consider integrala I = ³1 (m
2
+ (4 − 4m) x + 4 x 3 ) dx , m ∈ \.
a) Calculai I în funcie de m.
b) Determinai m, dac I ≤ 12.
x x
7. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = a cos + b sin , a, b ∈ \. Determinai
3 3

a i b, astfel încât ³ 0
2 f ( x) dx = 0 i ³0 f ( x) dx = 3 .
1 n
8. a) Fie f : \ → \, f (x) = x2 – x + 1. Calculai lim ³0 f ( x) dx .
n →+∞ n3
1 x +1
b) Fie funcia f : \ → \, f (x) = –x2 + 4x – 3. Calculai lim
x →+∞ ³
f ( x) x
f (t ) dt .
t
9. Se consider I (t ) = ³ 0 (cos x + 2sin x) dx , t > 0.
I (t )
a) Determinai I(t). . b) Calculai lim
t t →0
10. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = (2x + 3x)(2–x + 3–x). Calculai:

1 x
lim
x →+∞ ³
f ( x) 0
f (t ) dt .
x x +1 x
11. Fie f : (0, +∞) → \, f (x) = − . Calculai lim ³ 0 f (t ) dt .
x +1 x + 2 x →+∞

1x 2x + 11
a) ³ x +1
0
dx ;
2
b) ³
x2 + 10
dx ;
1 x + 3x + 5 x + 7 4x + 4
3 2
2
c) ³ dx ; d) ³ 2 dx .
0 x2 + 3 1 x ( x + 2) 2
3 xn
13. Se consider integralele I n = ³ 2 dx , n ∈ `.
x2 − 1
a) Calculai I0 i I1.
140
3n +1 − 2n +1
b) Demonstrai c I n + 2 − I n = , oricare ar fi n ∈ `.
n +1
1 1 x1
a) I 0 = ³ dx ; b) I1 = ³ dx ;
x + 2x + 20 2
x + 2x + 2
0 2
1 x2 1 x3
c) I 2 = ³ 2 dx ; d) I 3 = ³ 2 dx .
0 x + 2x + 2 0 x + 2x + 2

1
1 1
1
a) ³
0 x + x +1
dx ;
2
b) ³x −x+2
0 2
dx ;
1 x +1 1 x +1
c) ³ 2 dx ; d) ³ 2 dx .
0 x + 3x + 2 0 x + 3x + 1
1 2x
16. Calculai ³ 0 dx .
( x + 1)( x 2 + 1)
17. Fie f : \ → \, f (x) = x3 – 3x + 2. Calculai:
3 f ( x) x2 + 4
0
a) ³ 2 x −1
dx ; b) ³ −1 f ( x) dx .
3x − 5
18. Se consider f : \ \ {1, 2} → \, f (x) = .
x − 3x + 2
2
a) Determinai a, b ∈ \, astfel încât pentru orice x ∈ \ \ {1, 2} s avem f (x) =

a b
= + .
x −1 x − 2
b) Gsii primitivele lui f pe (2, +∞).
1 n
c) Calculai lim ³ 3 f ( x) dx .
n →+∞ n
19. Calculai:
e ln x 2 2
³ ³ −1| e − e − x | dx ; ³0
x
a) 1 dx ; b) c) | sin x | dx .
e x
x 3 , x ∈ ( −∞, 0]
¯1 + sin x, x ∈ (0, + ∞)
a) Demonstrai c f este integrabil pe [–2π, 2π].
π
141
° x 3 , x ≤ 0
°̄ x + x , x > 0
a) Demonstrai c f admite primitive pe \. Determinai primitiva care se
anuleaz în zero.
1
b c
c) Dac ³ a f ( x) dx = ³ b f ( x) dx , unde a, b, c sunt numere reale i F : \ → \
este o primitiv a funciei f, artai c numerele F(a), F(b), F(c) sunt termeni
consecutivi ai unei progresii aritmetice.
ln x
22. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = +x.
x
e§ ln x ·
a) Calculai ³1 ¨ f ( x) − ¸ dx .
© x ¹
e e2
b) Demonstrai c ³1 f ( x) dx = .
2
c) Determinai raia progresiei aritmetice având termenul general:
e n+1
In = ³e n
( f ( x) − x)dx, n ≥ 1.
x
23. Se consider irul ( I n )n∈` definit prin I0(x) = 1, I n +1 ( x) = ³ 0 I n (t ) dt , oricare ar fi
x ∈ \ i n ∈ `.
a) Determinai I1(x), x ∈ \.
b) Calculai I10(x), x ∈ \.
*
c) Calculai lim I n ( x) , x ∈ \.
n →+∞
24. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = (1 + x)n, n ∈ `*.

a) Verificai egalitatea f (x) = Cn0 + Cn1 x + Cn2 x 2 + ... + Cnn x n , oricare ar fi x ∈ \.
1
b) Calculai ³ 0 f ( x) dx .
c) Deducei c, pentru orice n ∈ `*, are loc egalitatea:
Cn1 Cn2 Cn 2n +1 − 1
Cn0 + + + ... + n = .
2 3 n +1 n +1
1
x + x +1 2
2 3 2x + 1
a) Artai c F : \ → \, F(x) = arctg , x ∈ \, este o primitiv a
3 3
funciei f.
142
a −1 4 3 2a − 1
b) Demonstrai c ³ −a
f ( x) dx =
3
arctg
3
, oricare ar fi numrul real a.
n
c) Calculai lim ³ − n f ( x) dx , n ∈ `*.
n →+∞
x3 x
26. Se consider funciile f, F : \ → \, f (x) = i F(x) = ³0 f (t ) dt .
x +1
2
x
a) Verificai dac f (x) = x – , x ∈ \. b) Determinai F(x).
x +1
2
F ( x)
c) Calculai lim .
x →+∞ xf ( x )
27. Se consider funciile (fn)n ∈ `, definite astfel: fn : \ → \, f0(x) = 1 i fn + 1(x) =

x
= ³2 f n (t ) dt , pentru orice n ∈ ` i x ∈ \.
( x − 2) 2
a) Artai c f1(x) = x – 2 i f2(x) = , oricare ar fi x ∈ \.
2!
( x − 2) n
b) Demonstrai c f n ( x) = , pentru orice n ∈ `* i x ∈ \.
n!
*
c) Dac a este un numr care aparine intervalului [3, 4], artai c lim f n (a ) = 0.
n →+∞
e +1
2x
e −1 2x
28. Se consider funciile f, g : \ → \, f (x) = x
i g(x) = .
e ex
1
a) Calculai ³ 0
( f ( x) + g ( x) ) dx .
b) Artai c g este o primitiv a funciei f.
1
c) Calculai ³ 0 f ( x) g ( x) dx .
2x
29. Se consider funciile f, g : \ → \, f (x) = ln(x2 + 1) i g(x) = .
x +1
2
1
a) Artai c³ 0 f ′( x) dx = ln 2 .
b) Demonstrai c ³ g ( x) dx = f ( x) + C.
2 g ( x)
c) Calculai ³1 f 2 ( x)
dx .
30. Se consider funciile f, F : \ → \, f (x) = xex i F(x) = (x – 1)ex.

a) Verificai dac F este o primitiv a funciei f.
1
b) Calculai ³ −1
| f ( x) | dx .
143
f (t ) f ′′(t ) − ( f ′(t )) 2
x x +1
c) Demonstrai c I = ³1 2
f (t )
dt =
x
− 2 , pentru orice x > 1.
1 1
31. Fie funciile f, g : \ → \, f (x) = x , cu a > 0 i g(x) = x .
e +a (e + 1)(e x + 2)
1 x − ln(e + 1)
x
b) Calculai ³ 0 dx .
ex + 1
1
b) Calculai ³ 0 g ( x) dx .
4.8. Metode de integrare

1. Folosind metoda de integrare prin pri, calculai:
e 3 1
a) ³ 1
ln x dx ; b) ³ 1
log 3 x dx ; c) ³ 0
x ln( x + 1) dx ;
e x+2 2 § 1· 1
d) ³ 1
ln
x
dx ; e) ³ 1
ln ¨1 + ¸ dx ;
© x¹
f) ³ 0
ln( x 2 + 1) dx ;
e e e ln x
g) ³ 1
x 2 ln x dx ; h) ³ 1
x ln 2 x dx ; i) ³ 1 x
dx .

1 1 x +1 1
a) ³ 0
( x + 2)e x dx ; b) ³ 0 ex
dx ; c) ³ 0
( x 2 − x)e x dx ;
π π π
d) ³ 0
2
x 2 sin x dx ; e) ³ 0
2
e x cos x dx ; f) ³ 0
2
cos 2 x dx .
1 1 5
a) ³ 0
x 2 + 1 dx ; b) ³ −1
4 − x 2 dx ; c) ³ 2
x 2 − 1 dx .
4. Calculai:
1
1 1
³ ³ ³
2 2
a) arctg x dx ; b) x arctg x dx ; c) arcsin x dx ;
0 0 0
π
( )
1
1 arcsin xx
d)
0 ³ ln x + x 2 + 1 dx ;
1− x
e) ³ 0
2
cos 2 x
dx .
dx ; f) ³ 0
6
ln x ln(3 − x)
5. Se consider funciile f, g: (0, 3) → \, f ( x) = i g ( x) = , x ∈ (0, 3).
3− x x
e
a) Calculai ³1 (3 − x) f ( x)dx .
144
2 2
b) Artai c ³1 f ( x)dx = ³1 g ( x)dx .
1+ x 1
6. Se consider funciile f, g : (0, +∞) → \, f ( x) = , g ( x) = ln x .
x 4
4
a) Artai c ³1 f ( x)dx = ln 4 + 2 .
4 3
b) Verificai dac ³ 1
g ( x)dx = ln 4 −
4
.
e
c) Calculai ³ 1
f ( x 2 ) g ( x 2 ) dx .
7. Calculai:
e π 2
a) ³ 1
e
| x ln x | dx ; b) ³ 0
| x cos x | dx ; c) ³ 0
| x − 1| ⋅e x dx .
( x + 2)e x , x ≤ 0
8. Se consider funcia f : \ → \, f ( x ) = ® .
¯ 2 x + 2, x>0
a) Artai c f are primitive pe mulimea \.
b) Gsii primitiva funciei f pentru care F(0) = 0.
1
c) Calculai ³ −1 f ( x)dx .
e
9. Se consider irul (In)n ≥ 1, I n = ³1 x ln n x dx .
a) Calculai I1.
e2 n
b) Demonstrai c In = − I n −1 .
2 2
1
10. Se consider irul (In)n ≥ 0, I n = ³ 0 x n sin xdx .
b) Artai c In + n(n – 1)In – 2 = n sin 1 – cos 1.
π
11. Se consider an = ³ 02 cos 2 n xdx , n ∈ `*.
2n − 1
a) Artai c an = an −1 , n ∈ `, n ≥ 2.
2n
b) Artai c irul (an ) n∈` este monoton i mrginit.
c) Calculai a3.
12. Folosind o substituie convenabil, calculai:
0 1 1
a) ³ −1
(2 x + 1)1000 dx ; b) ³ 0
x( x + 1)1000 dx ; c) ³ 0
x( x2 + 1)1000 dx ;
145
3 x3 1 x 1 x
d) ³ 2 ( x − 1)1000
dx ; e) ³ 0 x +1
2
dx ; f) ³ 0 x 4 + 1 dx ;
3x 1 x3 11
g) ³ 2 x4 − 1 dx ; h) ³ 0 x 4 + 1 dx ; i) ³x + 2x + 2
0 2
dx ;
1 x 1 x2 1 x2 + 1
j) ³ 2 dx ; k) ³ 2 dx ; l) ³ 3 dx .
0 x + 2x + 2 0 x + 2x + 2 0 x + 3x + 1
13. Folosind o substituie convenabil, calculai:

x
1 e 1 1
a) ³ b) ³ xe x dx ; ³
2
dx ; c) (e x + 1) 2 e x dx ;
0 1+ e x 0 0
π
e ln x e dx cos x
d) ³
1 x
dx ; e) ³
1 x (ln 2 x + 1)
; f) ³ 0
2
1 + sin 2 x
dx ;
π π
sin x 1 arctg x
g) ³ 0
4
tg x dx ; h) ³ 0
4
cos x
dx ; i) ³ 0 1 + x2
dx ;
π π
1 + tg 2 x
³ ³ ³
2 3 2 2 3
j) sin x cos x dx ; k) 2
sin x cos x dx ; l) π
3
dx .
0 0
6 tg x
14. Calculai:
1 1 1 x 1 x3
a) ³ 0
x2 + 1
dx ; b) ³ 0
x4 + 1
dx ; c) ³ 0
x4 + 1
dx ;
4 1 4 1
d) ³ x x 2 + 9 dx ; e) ³ x 4 − x 2 dx ; f) ³ dx ;
0 0 1
1+ x
1 3 1
³
1
g) ³0 1 − x 2 dx ; h) x 2 + 2 x + 2 dx ; i) ³ dx .
0 2
4 x − x2
1
15. Fie funcia f : \ → \, f ( x) = .
1 + x4
1
a) Calculai ³ 0 xf ( x)dx .
1 x f (t ) f ′′(t ) − ( f ′(t )) 2
b) Calculai ³ 0 g ( x)dx , unde g : \ → \, g ( x) = ³ 0 f 2 (t )
dt .
16. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = e− x .

2
1 e −1 1
a) Artai c ³ 0
f ( x )dx =
e
. b) Calculai ³ 0 xf ( x)dx .
2 x + 3, x < 0
¯e + 2, x ≥ 0
x
146
4.9. Proprieti ale integralei Riemann
1 1 e +1
a) Calculai ³ −1 f ( x)dx . b) Artai c ³ 0
x2 f ( x3 )dx =
3
.
π π
sin x cos x
18. Se consider integralele A = ³ 02 dx i B = ³ 02 dx .
sin x + cos x sin x + cos x
π
a) Verificai dac A + B = . b) Artai c A = B.
2
π π
sin 3 x cos3 x π −1
19*. Artai c ³ sin x + cos x
0
2
dx = ³ 0 sin x + cos x dx = 4 .
2
π
ex
20*. Calculai ³ 2π cos x dx .
− 1 + ex
2
1 e
21*. Fie f : [1, e] → \, f ( x) = ln x . Artai c ³0 e
x2
dx + ³1 f ( x)dx = e .
x3 − 3x + a x 2 + ax + 5
22. Fie a ∈ \ i funciile f, F : \ → \, f ( x) = , F ( x) = ,
( x 2 + 1) x 2 + 1 x2 + 1
x ∈ \.
a) Artai c F este o primitiv a funciei f.
3
b) Dac a = 0, calculai ³ 0
f ( x) dx .
* 2 0
c) Determinai a astfel încât ³ 0 F ( x)dx − ³ − 2 F ( x)dx = 2 .
23. a) Fie a > 0 i f : [–a, a] → \ o funcie continu i impar. Demonstrai c
a
³ −a f ( x)dx = 0 .
1
1− x 1
b) Calculai: I = ³ −
2
1
2
ln
1+ x
dx ; J = ³ −1
x 3 e| x| dx .

1. Demonstrai c:
1 1
³ ³
2
a) –1 ≤ sin( x 2 + x + 1) dx ≤ 1; b) 1 ≤ e x dx ≤ e.
0 0
2. Demonstrai c:
2 3 1
a) 1 ≤ ³ x 2 − x + 1 dx ≤ 3 ; b) ≤ ³ x 2 − x + 1 dx ≤ 1.
1 2 0
ex 1
3. Fie f : [0, 1] → \, f (x) =
x +1
. Artai c 1 ≤ ³ 0
f ( x)dx ≤ e − 1 .
147
4. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = 1 – x2 + x4.
1
a) Artai c f ( x) ≥ , oricare ar fi x ∈ \.
1 + x2
x3 x5
b) Integrând inegalitatea de la a), artai c x − + ≥ arctg x , oricare ar fi x ≥ 0.
3 5
xf ( x)
c) Notm cu F : \ → \ o primitiv a funciei f. Calculai lim .
x →+∞ F ( x )
1
5. Se consider funcia f : [0, +∞) → \, f ( x) = . Artai c, dac a > 0, atunci
x +1
1 a +1 1
a+2
≤ ³ a
f ( x)dx ≤
a +1
.
1 x x −1
6. Fie funcia f : [1, +∞) → \, f (x) =
x( x + 1)( x + 2)
. Artai c ³ 1
f (t )dt ≤
6
,
oricare ar fi x ∈ [1, +∞).

7. a) Artai c 2x – x ln 2 – 1 ≥ 0, oricare ar fi x ∈ \.
1 ln 2
³
2
b) Artai c 2 x dx ≥ 1 +
.
0 3
8. a) Artai c ex ≥ x + 1, pentru orice x ∈ \.
* 1 1 π
³e
− x2
b) Artai c ≤ dx ≤ .
e 0 4
x2
9*. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = cos x − 1 + . Stabilii semnul funciei,
2
1 9
³ cos x dx ≥ 10 .
2
apoi demonstrai c
0
10. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = 6x + 35x – 14x – 15x.

a) Artai c f (x) ≥ 0, pentru orice x ∈ \.
5 34 13 14
b) Artai c + > + .
ln 6 ln 35 ln 14 ln 15
ln n x e2
11. Pentru fiecare n ∈ ` se consider integralele I n = ³ dx . Folosind faptul c
e x
2n +1 − 1 n
1 ≤ ln x ≤ 2, oricare ar fi x ∈ [e, e2], demonstrai c 1 ≤ ≤ 2 , oricare ar fi
n +1
n ∈ `.
148
2x
12. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = . Artai c:
1 + x2
1 2 3 4
³ 0
f ( x) dx + ³
1
f ( x)dx > ³ 2
f ( x)dx + ³ 3
f ( x)dx .
2x −1 n +1
13. Se consider irul (In)n ≥ 1, I n = ³ n dx .
x
a) Artai c irul (In)n ≥ 1 este cresctor.
b) Demonstrai c irul (In)n ≥ 1 este mrginit.
c) Calculai lim n(2 − I n ) .
n →∞
1
14. Pentru fiecare numr natural nenul n se consider numrul I n = ³ x n e x dx .
0
a) Calculai I1.
b) Artai c In + 1 + (n + 1)In = e, oricare ar fi n ≥ 1.
c) Artai c 1 ≤ (n + 1)In ≤ e, oricare ar fi n ≥ 1.
1 xn
15. Se consider irul (In)n ≥ 1, I n =
0 1 + x2n ³
dx , oricare ar fi n ∈ `*.
a) Calculai I1.
1
b) Artai c I n ≤ , n ∈ `*.
n +1
c) Calculai lim I n .
n →+∞
1 xn
16. Se consider irul (In)n ≥ 1, I n = ³ dx , oricare ar fi n ≥ 1.
0 x2 + 2x + 3
a) Calculai I1.
b) Artai c irul (In)n ≥ 1 este descresctor i mrginit.
c) Determinai lim I n .
n →+∞
xn 1
17. Se consider irul (In)n ≥ 1, I n = ³ dx , oricare ar fi n ≥ 1.
0 x2 + 2x + 3
1
a) Artai c In + 2 + 2In + 1 + 3In = , oricare ar fi n ≥ 1.
n +1
1 1
b) Demonstrai c ≤ 6I n ≤ , oricare ar fi n ≥ 2.
n +1 n −1
c) Calculai lim nI n .
n →+∞
1 dx 1 xn
18. Se d irul (In)n ∈ ` definit prin I 0 = ³ , In = ³ dx , oricare ar fi n ∈ `*.
0 1+ x 0 1+ x
149
1 1 xn
b) Artai c nI n =
2
− ³ 0 (1 + x ) 2
dx .
c) Calculai lim nI n .
n →+∞
1
19. a) Fie irul (In)n ≥ 1, I n = ³ x n sin xdx . Artai c (In)n ≥ 1 este convergent.
0
1
b) Fie irul I n = ³t ln tdt , n ∈ `*. Calculai lim I n .
n
1
n →+∞
e
π
20. Fie irul I n = ³ 4 (tgx) n dx , n ∈ `, n ≥ 2.

0
a) Calculai I2.
b) Artai c In ≥ 0 i studiai monotonia irului (In)n ≥ 2.
c) Artai c (In)n ≥ 2 este convergent i calculai lim I n .
n →+∞
1 1
21. Se definete irul (In)n ≥ 0 prin: I 0 = ³ e dx; I n = ³ x n e x dx , n ≥ 1.
x
0 0
a) Artai c In + 1 = e – (n + 1)In, n ≥ 0.
b) Artai c (In)n ≥ 0 este monoton i mrginit.
c) Calculai lim I n i lim nI n .
n →+∞ n →+∞
1ln( x n + 1)
22. Se consider irul (In)n ≥ 1, definit prin I n = ³ dx , oricare ar fi n ∈ `*.
0 x +1
a) Determinai I1.
b) Artai c (In)n ≥ 1 este strict descresctor.
*
c) Artai c lim I n = 0 .
n →+∞
t2 + t + 2
1 x
23. a) Calculai xlim
→+∞ 2 t −1
x2 ³dt.
x3 1 x
b) Fie funcia f : \ → \, f (x) =
3
− x + arctg x . Calculai lim 3
x →+∞ x ³ 0
f (t )dt .
24. Calculai:
x2 x
a) lim
³ 0
2t dt
; b) lim
³ 0
(t 2009 − t + 1)dt
.
x →0 x2 x →+∞ x 2010
1 x
25. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x – arctg x. Calculai xlim
→+∞ x2 ³ 0
f (t )dt .
x
26. Se consider funciile fn : (0, +∞) → \, f n ( x) = ³ 1 t n ln tdt , n ∈ `*. Artai c
e
toate funciile fn sunt descresctoare pe (0, 1).
150
x
27. Fie funcia f : \ → \, f (x) = ³
2
e − t dt . Artai c f este concav pe intervalul
0
[0, +∞).
§ · π x (sin t + cos t )sin t
28. Fie funcia f : ¨ 0, ¸ → (0, +∞), f ( x) = ³ dt .
© 2¹ 0 cos2 t
§π·
a) Calculai f ¨ ¸ . b) Artai c f este strict cresctoare.
©4¹
f ( x)
c) Calculai lim 2 .
x →0 x
x >0
x
29. Se consider funcia f : [0, +∞) → \, f (x) = ³ 0
t 3 t 2 + 1 dt .
a) Artai c f este strict cresctoare.
b) Calculai f (1).
f ( x)
c) Calculai lim 5 .
x →+∞ x
30. Fie funcia f : \ → \, f (x) = e − x i F o primitiv a sa.

2
1 F (cos x) − F (1)
a) Calculai ³ 0
xf ( x) dx . b) Calculai lim
x2
.
x →0
c) Artai c funcia g : \ → \, g(x) = F(x) + f (x) are exact un punct de extrem

local.
x
31. Pentru n ∈ `* se consider funcia Fn : (0, +∞) → \, Fn ( x) = ³ t n e − t dt .
0
a) Determinai F1(x).
b) Determinai punctele de inflexiune ale graficului funciei Fn.
c) Calculai lim F2 (x) .
x →+∞
x
32. Se consider funciile f : \ → \, f ( x) = e− x i F : \ → \, F ( x) = ³ f (t ) dt.
2
a) Determinai punctele de inflexiune ale graficului funciei F.

1 1
b) Calculai ³ 0
xf ( x)dx . c) Calculai ³ 0
F ( x)dx .
n +1
33. a) Se consider irul (In)n ≥ 1, I n = ³ arctg x dx , oricare ar fi n ≥ 1. Calculai
n
lim I n .
n →+∞
n +1 1
b) Se consider irul (In)n ≥ 1, In = ³ x sin dx , oricare ar fi n ≥ 1. Calculai
n x
lim I n .
n →+∞
151
4.10. Aplicaii ale integralei definite

1. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = 3x – 2x. Calculai aria suprafeei plane cu-
prinse între graficul funciei f, axa Ox i dreptele x = 0 i x = 1.
2. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ln(x2 + 2) – ln(x2 + 1).
x x
a) Artai c ³ 0
ln(t 2 + a 2 )dt = x ln(a 2 + x 2 ) − 2 x + 2a ⋅ arctg , oricare ar fi x ∈ \
a
i a ∈ \*.
b) Calculai aria suprafeei plane cuprinse între graficul funciei f, axa Ox i
dreptele de ecuaie x = 0 i x = 1.
x
3. Se d funcia f : \ → \, f (x) = 2 . Calculai aria suprafeei plane
( x + 1)( x 2 + 4)
cuprinse între graficul funciei f, axa Ox i dreptele de ecuaii x = 0 i x = 1.
4. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x3 – 3x. Determinai aria suprafeei plane
cuprinse între graficul funciei f, axa Ox i dreptele de ecuaii x = –1 i x = 1.
1 + 3x − 4 x 2
5. Se consider funcia f : [1, 2] → \, f (x) = . Calculai aria suprafeei
x
plane limitate de graficul funciei f i axa Ox.
6. Calculai aria suprafeei plane cuprinse între graficul funciei f : \ → \, f (x) =
= e2x + e–2x, axa Ox i dreptele de ecuaii x = 0 i x = 1.
7. Calculai aria suprafeei plane limitate de graficul funciei f : \ → \, f (x) =
π π
= x2sin x, axa Ox i dreptele de ecuaii x = − i x = .
4 4
ln x 1
8. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = 1 − − . Calculai aria suprafeei
x x
1 1
plane limitate de graficul funciei f, dreptele y = 1, x = 2 i x = .
e e
9. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = e–x(x + 1). Calculai aria suprafeei plane
limitate de graficul funciei f, axa Ox i dreptele de ecuaii x = –2 i x = 0.
ex − 1
10. Se consider funciile f, g : \ → \, f (x) = x , g(x) = 2ln(1 + ex) – x.
e +1
a) Artai c funcia g este o primitiv a funciei f.
b) Calculai aria limitat de graficul funciei f, axa Ox i dreptele de ecuaii x =
= –1 i x = 1.
152
11. Se consider f : \ → \, f (x) = (x – 1)e–x. Notm A(u) aria mulimii plane
mrginite de graficul funciei f, axa Ox i dreptele x = 1 i x = u, u > 1. Calculai
lim A(u ) .
u →+∞
12. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = –x2 + 4x – 3. Determinai a ∈ (1, 3) cu

proprietatea c dreapta x = a împarte suprafaa plan cuprins între graficul
funciei f i axa Ox în dou regiuni de arii egale.
13. Determinai aria cuprins între graficele funciilor f, g : \ → \, f (x) = x2 + 4x,
g(x) = x + 4.
14. Se consider funciile f, g: \ → \, f (x) = x2 – 5x + 3 i g(x) = 3 + 3x – x2.
a) Rezolvai inecuaia f (x) ≤ g(x).
b) Calculai aria suprafeei plane cuprinse între graficele celor dou funcii.
x2 + x
15. Se consider funcia f : \ – {1} → \, f (x) = . Calculai aria mulimii
x −1
plane mrginite de graficul funciei f, axa Oy, asimptota oblic i dreapta de ecuaie
x = –1.
16. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x2 + 3. Calculai aria suprafeei plane
limitate de graficul funciei f, tangenta la grafic în punctul de abscis 2 i dreptele
de ecuaii x = 0 i x = 2.
1
17. Pentru n ∈ `, definim funcia fn: [0, +∞) → \, f n ( x) = n . Artai c aria
x +1
suprafeei plane cuprinse între graficul lui fn, axa Ox i dreptele x = 0 i x = 1 este
§1 ·
un numr din intervalul ¨ ,1¸ .
©2 ¹
1
18. Se consider funcia f : \ – {–1} → \, f ( x) = .
1+ x
a) Artai c f (x) – 1 + x – x2 ≤ 0, oricare ar fi x ≥ 0.
b) Artai c f (x) – 1 + x – x2 + x3 ≥ 0, oricare ar fi x ≥ 0.
1
c) Artai c aria cuprins între graficul funciei g : [0, +∞) → \, g ( x) =,
1 + x9
axa Ox i dreptele x = 0 i x = 1 este un numr real cuprins în intervalul
(0,91; 0,96).
153
19*. Se consider funcia f : [0, 2] → \, f (x) = 2x – x2. Determinai m ∈ \, astfel încât
dreapta de ecuaie y = mx s împart subgraficul funciei f în dou mulimi de arii
egale.
20. Determinai volumul corpului obinut prin rotaia în jurul axei Ox a graficului
1
funciei f : [0, 2] → \, f ( x) = .
x +1
21. Determinai numrul real a, astfel încât volumul corpului obinut prin rotaia în
jurul axei Ox a graficului funciei f : [0, 1] → \, f (x) = ax + 2 s fie minim.
22. Calculai volumul corpului de rotaie determinat de funcia f : [0, 3] → \,
x( x − 3)
f ( x) = .
x−4
ª 1º
23. Calculai volumul corpului de rotaie determinat de funcia f : «0, » → \, f (x) =
¬ 2¼
= arcsin x.
24. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x + e–x.
a) Calculai aria suprafeei plane cuprinse între graficul funciei f, axa Ox i
dreptele x = 0 i x = 1.
b) Determinai volumul corpului obinut prin rotaia, în jurul axei Ox, a graficului
funciei g : [0, 1] → \, g(x) = f (x) + f (–x).
ª πº
25. Se consider funcia f : «0, » → \, f (x) = cos x.
¬ 2¼
a) Calculai aria suprafeei cuprinse între graficul funciei f i axele de coordo-
nate.
b) Calculai volumul corpului obinut prin rotirea graficului funciei f în jurul
axei Ox.
* § § 1 ··§ § 1 · §2· § n ··
c) Calculai lim ¨ 1 − f ¨ ¸ ¸ ¨ f ¨ n ¸ + f ¨ n ¸ + ... + f ¨ n ¸ ¸ .
n →+∞
© © n ¹¹© © ¹ © ¹ © ¹¹
1
26. Se consider funciile fn : \ → \, f n ( x) = 2 2 , n ∈ `*.
n +x
a) Calculai aria suprafeei cuprinse între graficul funciei f1, axele de coordonate
i dreapta x = 1.
π
b) Artai c lim n( f n (1) + f n (2) + ... + f n (n)) = .
n→+∞ 4
154
n
1
27. Se consider irul an =
n2
¦
k =1
n 2 − k 2 , n ∈ `*. Artai c irul (an)n ≥ 1 este con-
vergent.

1
x(1 + ln x)
a) Artai c orice primitiv a funciei f este cresctoare pe [1, +∞).
b) Determinai primitiva funciei f care se anuleaz în x = 1.
e2
c) Determinai a ∈ (1, e2) dac ³a
f ( x)dx = ln 3 – ln 2.
2x + 3
2. Se consider funcia f : (–1, +∞) → \, f (x) = .
x+2
a) Artai c orice primitiv a funciei f este strict cresctoare pe (–1, +∞).
1 f ( x)
b) Calculai ³ 0 x +1
dx.
2x
c) Calculai lim
³ x
f (t ) dt
.
x →∞ x
x
3. Se consider f, F : \ → \, f (x) = e–x i F(x) = ³
0
f (t )dt.
a) Artai c F(x) = 1 – f (x), pentru orice x ∈ \.
b) Artai c funcia h : \ → \, h(x) = F(x) – f (x) este concav pe \.
x
c) Calculai lim
x →+∞ ³0
tf (t 2 )dt.
1 1 −x
4. Fie f, F : \ → \, f (x) = e–x sin x i F(x) = − e − x sin x – e cos x.
2 2
π
³ e x f ( x)dx.
2
a) Calculai
0
b) Verificai dac F este primitiv a funciei f.

1 1
0 ³
c) Demonstrai c f ( x)dx ≤ 1 – .
e
x + 2, x < 0
5. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ® x
¯e + 1, x ≥ 0
a) Artai c f admite primitive. Determinai primitiva funciei f care se anuleaz
în x = 0.
155
1 1 e
³ ³ xf ( x )dx =
2
b) Calculai f ( x)dx . c) Artai c .
−1 0 2
2+ x
6. Se consider funciile f, g : (0, +∞) → \, f (x) = x + ln x i g(x) = .
2x
a) Artai c f este primitiv a funciei g.
4 1
b) Artai c
1³ f ( x) g ( x)dx = ( f 2 (4) − f 2 (1)).
2
4
c) Calculai ³ g ( x) f ′′( x)dx.
1
1+ x 1
7. Se consider funciile f, g : (0, +∞) → \, f (x) = , g(x) = ln x.
x 4
4
a) Artai c ³ 1
f ( x)dx = 2 + ln 4.
4 3
b) Artai c ³ g ( x) dx = ln 4 –
.
1 4
c)* Artai c exist x0 ∈ [1, 4] astfel încât 12 ⋅ (f (x0) – g(x0)) = 11.
8. Fie f : \ → \, f (x) = x2 – 2x + 2.
1 7
a) Artai c ³ 0
f ( x )dx =
6
.
f ( x)
2
b) Calculai ³1x
dx .
n 1
c) Calculai lim
n →+∞ 1 f ( x ) ³
dx.
1
9. Se consider funcia f : [0, +∞) → \, f (t) = .
(1 + t )(1 + t 3 )
2
³ (t + 1) f (t )dt.
3
a) Calculai
0
1 x
b)* Artai c ³ f (t )dt = ³ t
1
3
f (t )dt.
1
x
x
c)* Calculai lim
x →+∞ ³ 1
x
f (t )dt.
x sin t
10. Se consider funcia f : [0, +∞) → \, f (x) = ³ 0 1+ t
dt .
1
a
a) Artai c ³ 0 1+ t
dt = ln(1 + a) , oricare ar fi a > –1.
b) Artai c f (x) < ln(1 + x), oricare ar fi x > 0.
c) Artai c f (π) > f (2π).
156
x 2 x3
11. Fie funcia f : (–1, +∞) → \, f (x) = x − + − ln(1 + x) .
2 3
1
a) Calculai ³
0
f ( x)dx.
F ( x) x
b) Calculai lim
x →0 x5
, unde F(x) = ³0
f (t )dt , x ∈ [0, +∞).
1 5
³
c) Artai c ln(1 + x)dx ≤ .
0 12
1
12. Se consider irul In = ³ x(1 + x) dx, n ∈ `.
n
0
4
a) Verificai dac I0 + I1 = .
3
b) Demonstrai c irul (In)n ≥ 0 este cresctor.
n ⋅ 2n +1 + 1
c) Artai c In = , n ∈ `.
(n + 1)(n + 2)
1 xn
13. Se consider irul (In)n ≥ 1, In = ³0 x 2 + x + 1 dx .
a) Calculai I1 + I2 + I3.
b) Artai c irul (In)n ≥ 1 este descresctor.
c) Calculai lim I n .
n →∞
1
14. Pentru fiecare numr natural nenul p, considerm numrul Ip = ³xe
p x2
dx .
0
a) Calculai I1.
b) Artai c 2Ip + (p – 1)Ip–2 = e, pentru orice p ≥ 3.
1 § n2 ·
12 22 n2
c) Calculai lim 2 ¨ e + 2e n + ... + ne n ¸ .

2 2
n →∞ n ¨ ¸
© ¹
1
a) Calculai ³ 0
f ( x)dx.
1 x π
b) Artai c lim
x →+∞ x ³ 0
f (ln t )dt =
2
.
1§ §1· §2· § n ··
c) Calculai lim ¨ f ¨ ¸ + f ¨ ¸ + ... + f ¨ ¸ ¸.
n →+∞ n
© ©n¹ ©n¹ © n ¹¹
16. Fie f : [0, 2] → \, f (x) = 4 − x2 .
2
a) Calculai ³ 0
f 2 ( x) dx.
157
2
b) Artai c numrul ³ x f ( x)dx este raional.
0
2
c) Demonstrai c 0 ≤ ³ f ( x)dx ≤ 4.
0
17. Fie f : \ → \, f (x) = 2x + 2–x.

1
a) Calculai ³0
f ( x)dx.
b) Calculai volumul corpului obinut prin rotaia în jurul axei Ox a graficului
funciei g : [0, 1] → \, g(x) = f (x).
1 x
c) Calculai lim
x →+∞ 2 x ³ 0
f (t )dt.
1
18. Se consider funcia f : [0, +∞), f (x) = + x.
x +1
1
a) Calculai ³ ( f ( x + 1) − f ( x))dx.
0
b) Calculai aria suprafeei plane mrginite de graficul funciei f, axa Ox i

x +1
c) Calculai lim
x →+∞ x ³ f (t )dt.
2x + 3
x + 3x + 2
2
1 f ( x)
a) Calculai ³0 2x + 3
dx.
a
b) Determinai a > 0 dac ³
0
f ( x) dx = ln 3.
5 3
c) Demonstrai c ≤ ln 3 ≤ .
6 2
20. Se consider funcia f : [0, 1] → \, f (x) = x + 3.
a) Calculai aria suprafeei plane cuprinse între graficul funciei f, axa Ox i
b) Calculai volumul corpului obinut prin rotaia graficului funciei f în jurul
axei Ox.
1 1
0 ³
c) Demonstrai c x 3 f ( x)dx ≤ .
2
158
Testul 1
Teste pentru Bacalaureat

2018, dup modelul M.E.N.
Testul 1
Subiectul I
1. Calculai modulul numrului complex z = ( 3 − 4i )(12 + 5i ) .
2. Fie x1 i x2 rdcinile complexe ale ecuaiei x 2 − mx + 3 = 0 , unde m este un numr
real. Determinai numrul m, tiind c 3 ( x1 + x2 ) = 3 + 4 x1 x2 .
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia log 2 ( x 2 − 5 x + 14 ) = 3 .
4. Determinai câte numere naturale de trei cifre au exact dou cifre egale.
5. În reperul cartezian xOy se consider drepta d de ecuaie 3 x − 4 y + 15 = 0 i
punctul A (1, 2 ) . Calculai distana de la punctul A la dreapta d.
x § π·
6. Artai c 1 + sin x − 1 − sin x = 2 sin , pentru orice numr real x ∈ ¨ 0, ¸ .
2 © 2¹
Subiectul al II-lea
§1 0 0·
¨ ¸
1. Se consider matricea A ( x ) = ¨ 0 2 x
0 ¸ , unde x este un numr real.
¨ 0 2x − 1 1 ¸
© ¹
a) Artai c det ( A ( x ) ) = 2 x , pentru orice numr real x.
b) Demonstrai c A ( x ) ⋅ A ( y ) = A ( x + y ) , pentru orice numere reale x i y.
c) Determinai numerele reale x, astfel încât A ( 2 x 2 + 1) = A ( x ) ⋅ A ( x ) ⋅ A ( x ) .
2. Pe mulimea numerelor reale se definete legea de compoziie x D y = xy −2 x −2 y + 6.
a) Artai c x D y = ( x − 2 )( y − 2 ) + 2 , pentru orice numere reale x i y.
b) Determinai numerele reale x pentru care x D ( 2 x ) = 14 .
c) Calculai 1 D 2 D 3 D ... D 99 D 100 .
Subiectul al III-lea
1. Se consider funcia f : \ → \ , f ( x) = x3 − 3x 2 − 9 x + 2 .
f ( x)
a) Calculai lim .
x →+∞ ex
159
Teste pentru Bacalaureat 2018, dup modelul M.E.N.
b) Artai c graficul funciei f intersecteaz axa Ox în trei puncte.
c) Demonstrai c punctele de extrem local ale graficului funciei f i punctul su
de inflexiune sunt coliniare.
2. Se consider funcia f : ( −1, + ∞ ) → \ , f ( x ) = ln ( x + 1) .
a) Artai c funcia F : ( −1, + ∞ ) → \ , F ( x ) = ( x + 1) ln ( x + 1) − x este o primitiv
a funciei f.
b) Determinai primitiva G a funciei f cu proprietatea c G ( 0 ) = 3 .
c) Calculai aria suprafeei mrginite de graficul funciei f, axa Ox i dreptele de
ecuaii x = 0 , x = e − 1 .
Testul 2
Subiectul I
1. Calculai suma primilor trei termeni ai progresiei geometrice ( bn )n ≥1 , tiind c b1 = 2
i b4 = 54 .
2. Se consider funcia f : \ → \ , f ( x ) = x 2 − 4 x + 1 . Calculai ( f D f )(1) .
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia 22 x +1 − 3 ⋅ 2 x + 1 = 0 .
4. Calculai probabilitatea ca, alegând, la întâmplare, un numr din mulimea
A= { }
1, 2, 3, ..., 99, 100 , acesta s fie numr raional.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A (1, 3) , B ( 2 , − 5) i C ( 6, 1) .
Determinai ecuaia medianei din vârful A al triunghiului ABC.
π
6. Calculai lungimea razei cercului circumscris unui triunghi ABC, în care A = i
6
BC = 6 .
Subiectul al II-lea
§m 1 1 ·
1. Se consider matricea A(m) = ¨¨ 1 m 1 ¸¸ , unde m este numr real.
¨ 1 1 m¸
© ¹
a) Artai c det ( A ( m ) ) = ( m + 2 )( m − 1) .
2
b) Determinai rangul matricei A ( −2 ) .
160
Testul 3
§ 1· § x·
c) Rezolvai ecuaia matriceal A ( −2 ) ⋅X = ¨ 1 ¸ , cu necunoscuta X = ¨¨ y ¸¸ ∈
¨ ¸
¨ −2 ¸ ¨z¸
© ¹ © ¹
∈ M3,1(\).
2. Fie polinomul f = 10 X 10 + 9 X 9 + 8 X 8 + ... + 2 X 2 + mX , unde m este numr real.
a) Determinai numrul real m, tiind c polinomul X + 1 divide polinomul f.
b) Demonstrai c, pentru m = 1 , polinomul f are o singur rdcin întreag.
c) Dac m = 1 , demonstrai c restul împririi polinomului f la polinomul g =
= X 2 − 1 este egal cu 25X + 30.
x
1. Se consider funcia f : \→ \, f ( x ) = .
e −x
x
a) Calculai lim f ( x ) i lim f ( x ) .

x →−∞ x →+∞
f ( x ) − f (1)
b) Calculai lim .
x →1 x −1
c) Determinai intervalele de monotonie ale funciei f.
1
2. Se consider funcia f : [ 0, 1] → \ , f ( x ) = 2 .
x +1
a) Demonstrai c funcia f admite primitive i c orice primitiv a funciei f este
strict cresctoare.
1
b) Calculai ³ xf ( x )dx .
0
c) Determinai volumul corpului obinut prin rotaia în jurul axei Ox a graficului
funciei f.
Testul 3
Subiectul I
1. Determinai numrul real x, tiind c numerele 3, 15 i x sunt, în aceast ordine,
termeni consecutivi ai unei progresii geometrice.
2. Determinai numrul real m, tiind c rdcinile complexe ale ecuaiei
x 2 + 6 x + m = 0 sunt egale.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia x − 2 = 2 x − 5 .
4. Determinai numrul funciilor f : {0, 1, 2} → {0, 1, 2} cu proprietatea f ( 0) ⋅ f (1) ≠ 0 .
161
JJJJG JJJG
5. Se consider un ptrat ABCD, cu AB = 2 . Calculai modulul vectorului AM + AN ,
unde punctul M este mijlocul laturii BC, iar punctul N este mijlocul laturii DC.
π
6. Fie numrul real x ∈ §¨ , π ·¸ astfel încât sin x =
3 x
. Calculai tg .
©2 ¹ 2 2
Subiectul al II-lea
§ 1 − x x2 ·
¨ ¸
1. Se consider matricea A(x) = ¨ 0 1 −2 x ¸ , unde x este numr real.
¨0 0 1 ¸¹
©
a) Calculai ( A (1) − A ( 0 ) ) .
20
b) Artai c A ( x ) ⋅ A ( y ) = A ( x + y ) , pentru orice numere reale x i y.

c) Determinai numerele întregi x i y astfel încât A ( xy − 1) = A ( x ) ⋅ A ( y ) .
2. Pe mulimea numerelor reale se definete legea de compoziie x ∗ y = 2xy − x − y + 1.
a) Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia x ∗ ( x + 1) = 0 .
§1 ·
b) Artai c mulimea G = ¨ , + ∞ ¸ este parte stabil a mulimii \ în raport cu
© 2 ¹
operaia „ ∗ ”.
c) Demonstrai c ( G, ∗) este un grup abelian.
1. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = xe −2 x .
a) Artai c f '(x) = (1 − 2 x ) e −2 x , pentru orice numr real x .
b) Artai c graficul funciei f are un punct de maxim i determinai coordonatele
acestui punct.
§ 1 ·
c)* Demonstrai c pentru orice numr m ∈ ¨ 0, ¸ , ecuaia f ( x ) = m are exact
© 2e ¹
dou soluii reale.
2. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x 2 − 5 x + 4
³ f ( x ) e dx = ( mx + nx + p ) ex +
x 2
a) Determinai constantele reale m, n i p astfel încât
+ C, x ∈ \ .
3
1
b) Calculai ³ f ( x ) dx .
2
2
c) Calculai ³
0
f ( x ) dx .
162
Testul 4
Testul 4
Subiectul I
1− i
1. Se consider numrul complex z = . Artai c z12 este numr real.
1+ i
2. Aflai numrul real m pentru care graficul funciei f : \ → \ , f ( x ) = x 2 + mx + 4
intersecteaz axa Ox în dou puncte distincte.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia lg 2 x − 3lg x + 2 = 0 .
4. Fie x un numr real nenul. Determinai rangul termenului, din dezvoltarea binomului
16
§ 2 1 ·
¨ x + 3 ¸ , care îl conine pe x .
4
© x¹
JJJG G G JJJG G G
5. În reperul cartezian xOy se consider vectorii AB = 4i + 3 j i BC = i − j . Determi-
JJJG G G
nai numrul real m, tiind c AC = ( m + 1) i + ( m − 2 ) j .
π 5π 1
6. Artai c sin ⋅ sin = .
12 12 4
Subiectul al II-lea
§1 1 1 ·
¨ ¸
1. Se consider matricea A ( m, n ) = ¨ 1 m m 2 ¸ i sistemul de ecuaii
¨1 n n2 ¸
© ¹
x + y + z =1
°
® x + my + m z = m , unde m i n sunt numere reale.
2 3
°
¯ x + ny + n z = n
2 3
a) Artai c det ( A ( m, n ) ) = ( m − 1)( n − 1)( n − m ) .

b) Rezolvai sistemul, dac m ≠ 1, n ≠ 1 i m ≠ n .
c)* Demonstrai c, dac sistemul are soluia ( −1, 1, 1) , atunci cel puin dou
dintre numerele 1, m, n sunt egale.
2. Fie x1 , x2 , x3 rdcinile complexe ale polinomului f = X 3 − 3 X 2 + m X + n , unde
m i n sunt numere reale.
a) Artai c x12 + x22 + x32 = 9 − 2m .
b) Determinai m i n, tiind c x1 = x2 = x3 .
c) Pentru m = 1 i n = −3 , descompunei polinomul f în factori ireductibili în ^ [ X ] .
163
1. Se consider funcia f :\ → \, f (x) = ( x 2 + 2 x + m ) e x , unde m este un parametru real.
a) Determinai m, tiind c f ′ ( 0 ) = 4 .
b) Demonstrai c, pentru m = 2 , funcia f este strict cresctoare.
c) Determinai ecuaia asimptotei orizontale spre −∞ la graficul funciei f.
1
xn
2. Se consider funcia f : \→ \, f (x) = 1 + x 2 i numrul I n =
0
f (³x )
dx , unde
n este un numr natural nenul.

1
a) Calculai ³ 2 xf ( x)dx .
0
1
b) Calculai ³ f ( x) ⋅ f ′ ( x ) dx .
0
c) Demonstrai c nI n = 2 − ( n − 1) I n −2 , pentru orice numr natural n, n ≥ 3 .
Testul 5
Subiectul I
1. Artai c numrul a = log 7 1001 − log 7143 + 3 27 este ptratul unui numr natural.
2. Dac g este inversa funciei de gradul întâi f : \ → \, f ( x ) = 2 x − 1 , calculai
g ( 21) .
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia 2 x − 1 = x + 7 .
4. Calculai probabilitatea ca, alegând un numr oarecare de trei cifre, produsul
cifrelor acestuia s fie numr impar. G G G G G G
5. În reperul cartezian xOy se consider vectorii u = 6i − j i v = 8i + 48 j . Determi-
G G
nai msura, în radiani, a unghiului format de vectorii u i v .
§ π· π
6. Demonstrai c, dac ctg x = 2 , ctg y = 3 i x, y ∈ ¨ 0, ¸ , atunci x + y = .
© 2¹ 4
Subiectul al II-lea
§ 0 0 −1·
1. Se consider matricea A(x) = ¨¨ 1 0 1 ¸¸ , unde x este numr real.
¨ x −x 2 ¸
© ¹
a) Artai c suma elementelor matricei B = A (1) + A ( 2 ) + ... + A ( 72 ) este cubul
unui numr natural.
164
Testul 6
b) Determinai inversa matricei A (1) .
§ 0 0 −2n −1 ·
¨ ¸
c) Artai c ( A ( 0 ) )
n
= ¨ 0 0 2n − 2 ¸ , pentru orice numr natural n, n ≥ 2 .
¨ 0 0 2n ¸
© ¹
2. Se consider polinomul f = X 3 − 4 X 2 + 5 X + m , unde m este numr real.
a) Pentru m = 1 , calculai ( 2 − x1 )( 2 − x2 )( 2 − x3 ) , unde x1 , x2 , x3 sunt rdcinile
complexe ale polinomului f .
b) Pentru m = −2 , determinai câtul i restul împririi polinomului f la polinomul
g = X 2 +1 .
c) Determinai valorile reale ale lui m pentru care polinomul f are o rdcin
multipl.
x
1. Se consider funcia f : (1, + ∞ ) → \ , f ( x ) = − ln x .
x −1
a) Artai c funcia f este strict descresctoare.
b) Artai c funcia f este convex.
c) Demonstrai c funcia f este inversabil.
2. Se consider funcia f : \ → \, f ( x ) = ( x − 1) e − x .
e
1
a) Calculai ³ f ( x)e
2
x
dx .
§u ·
b) Calculai lim ¨ f ( x ) dx ¸ .
³
u →+∞ ¨ ¸
©0 ¹
c) Determinai aria suprafeei plane delimitate de graficul funciei f, axa Ox i
dreptele de ecuaii x = 0 i x = 0,5 .
Testul 6
Subiectul I
1. Artai c numrul a = 9 − 4 2 − 2 2 este întreg.
1− x
2. Artai c funcia f : ( −1,1) → \, f ( x ) = x3 − 2lg este impar.
1+ x
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia ( x − 2 ) ( 4 x − 2 x +1 ) = 0 .
165
4. Demonstrai egalitatea C74 = C64 + C63 .
5. Fie ABC un triunghi i M un punct pe latura BC, astfel încât BM = 3MC . Artai
JJJJG 1 JJJG 3 JJJG
c AM = AB + AC .
4 4
6. Se consider triunghiul ABC, cu AB = AC = 10 i BC = 12 . Determinai lungimea
razei cercului înscris în triunghiul ABC.
Subiectul al II-lea
§1 x 0·
1. Se consider matricea A ( x ) = ¨¨ 0 ¸
1 0 ¸ , unde x este numr real.
¨0 0 2 x ¸¹
©
a) Artai c A ( x ) ⋅ A ( y ) = A ( x + y ) , pentru orice numere reale x i y .
b) Demonstrai c, pentru orice numr real x, matricea A ( x ) este inversabil i
A−1 ( x ) = A ( − x ) .
c) Calculai A ( 5 ) ⋅ A−1 ( 7 ) ⋅ A ( 3) .
2. Pe mulimea numerelor reale se definete legea de compoziie x ∗ y = axy + x + y ,
unde a este un numr real.
a) Artai c legea „ ∗ ” este asociativ.
b) Demonstrai c e = 0 este elementul neutru al legii „ ∗ ”.
c) Determinai numrul a, dac 2 este simetrizabil în raport cu legea „ ∗ ” i
2
simetricul su este − .
3
1. Se consider funcia f : \ → \, f ( x ) = x 2 + x + 1 − x .
a) Determinai ecuaia asimptotei spre −∞ la graficul funciei f.
1
b) Demonstrai c x 2 + x + 1 > x + , pentru orice numr real x.
2
§1 ·
c) Artai c, pentru orice m ∈ ¨ , + ∞ ¸ , ecuaia f ( x ) = m are soluie unic.
©2 ¹
1
2. Se consider funcia f : ( 0, +∞ ) → \, f ( x ) = .
x +1
166
Testul 7
1
a) Calculai ³ f ( x ) dx .
0
a
1
b) Determinai a > 0 , tiind c ³ f ( x ) dx = 2 .
2
0
1
³ f ( x ) dx .
2
c) Calculai
0
Testul 7
Subiectul I
1. Se consider progresia aritmetic ( an )n≥1 cu a1 = 2 i raia egal cu 5. Stabilii
dac 2018 este sau nu termen al progresiei.
2. Se consider funciile f , g : \ → \, f ( x ) = 2 x − 1, g ( x ) = − x 2 + x . Calculai
a = f ( g ( 2 ) ) − g ( f ( 3) ) .
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia x x + 1 + 4 = 2 x + 1 + 2 x .
9
§ 1 ·
4. Gsii termenul care nu depinde de x din dezvoltarea binomial ¨ x + ¸ , x > 0 .
© 2x ¹
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele M (1, 2 ) , A ( 5, 1) i B ( 0, − 1) .
G JJJG JJJG
Determinai lungimea vectorului u = MA + MB .
π
6. Dac a ∈ §¨ 0, ·¸ i sin a = , calculai tg .
3 a
© 2 ¹ 5 2
Subiectul al II-lea
§ 1 2 −1 ·
1. Se consider matricea A = ¨¨ 2 4 −2 ¸¸ .
¨ 3 6 −3 ¸
© ¹
a) Calculai det ( A ) .
b) Artai c exist un numr real a, astfel încât A2 = aA .
c) Gsii o matrice nenul, B ∈ M3(\), astfel încât AB = O3 .
167
2. Se consider polinomul f = X 3 − 3 X + a , unde a este numr real nenul. Fie
x1 , x2 , x3 rdcinile complexe ale polinomului f.
a) Determinai valorile lui a pentru care f are o rdcin dubl.
b) Pentru a = 2 , gsii rdcinile polinomului f.
f ( x2 + x3 ) f ( x3 + x1 ) f ( x1 + x2 )
c) Demonstrai c E = + + nu depinde de a.
x1 x2 x3
x 1
1. Se consider funcia f : [ 0, + ∞ ) → [ −1, 1) , f ( x ) = − .
x + 2 x +1
a) Demonstrai c f ′ ( x ) > 0 , pentru orice numr real x, x ≥ 0 .
b) Artai c funcia f este bijectiv.
c) Calculai lim ( f ( x ) ) .
x
x →+∞
2. Se consider funcia f : \ → \, f ( x ) = e − x cos x .

a) Determinai numerele reale a i b astfel încât funcia: F : \ → \,
F ( x) = e −x
( a sin x + b cos x ) s fie o primitiv a funciei f.
nπ
b) Fie I n = ³ f ( x ) dx , unde n este un numr natural nenul. Calculai
0
lim I n .
n →+∞
c) Calculai aria suprafeei plane delimitate de graficul funciei g ( x ) = e x f ( x ) , axa

Ox i dreptele de ecuaii x = 0 i x = π .
Testul 8
Subiectul I
1 1 1
1. Gsii partea întreag a numrului a = 1 + + 2
+! + 9 .
2 2 2
2. Se consider funcia bijectiv f : ( 0, + ∞ ) → \, f ( x ) = 3log 2 x . Determinai
g ( 6 ) , unde g este inversa funciei f.
2x −1
3. Determinai numerele naturale x care verific inecuaia ≥ 1.
8− x
168
Testul 8
4. Notm cu M mulimea numerelor de trei cifre, care au cifrele egale cu 0, 1, 2 sau 3.
Aflai care este probabilitatea ca alegând un numr oarecare din mulimea M,
acesta s aib cifrele diferite, dou câte dou.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A ( 2, 1) , B ( a, − 5) i C ( 0, 2 ) .
Determinai numrul real a, astfel încât triunghiul ABC s fie dreptunghic în A.
6. Rezolvai ecuaia sin 2 x = 2cos 2 x , unde x ∈ ( 0, π ) .
Subiectul al II-lea
§ 2 3· § 2 1·
1. Se consider matricele A = ¨ ¸ i B = ¨ ¸.
© 1 2¹ © 1 1¹
a) Demonstrai egalitatea A2 + I 2 = 4 A .
b) Demonstrai c A este inversabil i calculai A−1 .
c) Determinai matricea X ∈ M2(\), tiind c AX = B .
2. Se consider polinomul f = X 3 + X 2 + X + 1, cu rdcinile complexe x1 , x2 , x3 i
polinomul g = X 2 + X + 1 .
a) Determinai câtul i restul împririi polinomului f la polinomul g.
b) Artai c x1 , x2 , x3 au module egale.
c) Demonstrai c numrul a = g ( x1 ) g ( x2 ) g ( x3 ) este natural.
1. Se consider funcia f : ( 0, + ∞ ) → \, f ( x ) = ln §¨ 1 + ·¸ .
1
© x¹
a) Determinai ecuaiile asimptotelor la graficul funciei f.
b) Artai c funcia f este convex pe ( 0, + ∞ ) .
c) Demonstrai c x ⋅ f ( x ) < 1 , pentru orice x real, x > 0 .
x −1
2. Se consider funcia f : [1, + ∞ ) → \, f ( x ) = .
x +1
2
a) Calculai ³ ( x + 1) f ( x ) dx .
1
b) Demonstrai c orice primitiv a funciei f este cresctoare.
n
c) Fie an = ³ f ( x ) dx , unde n este un numr natural nenul. Artai c irul ( an )n ≥1
1
este cresctor.
169
Testul 9
Subiectul I
8−i
1. Calculai modulul numrului complex z = − 2i .
2+i
1
2. Se consider funcia f : ( 0, + ∞ ) → \, f ( x ) = 1 − 2 . Calculai produsul p = f ( 2 ) ⋅
x
⋅ f ( 3) ⋅ ...⋅ f ( 9 ) .
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia 4 x +1 = 32 x.
2
4. Calculai probabilitatea ca, alegând un numr oarecare de dou cifre, acesta s se

divid cu 4, dar s nu se divid cu 5.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A ( −2 , a ) , B ( 2 , 2 ) ,C ( −1, − 7 ) .
Determinai numrul real a, astfel încât punctele A, B i C s fie coliniare.
6. Artai c numrul a = cos 47D cos 13D − cos 77D cos 43D este raional.
Subiectul al II-lea
§1 1 −1 ·
1. Se consider matricea A = ¨ m −3 m − 4 ¸¸ i sistemul de ecuaii
¨
¨ 2 −3 − m ¸
© ¹
x + y − z = 0
°
®mx − 3 y + ( m − 4 ) z = 0 , unde m este numr real.
°2 x − 3 y − mz = 0
¯
a) Artai c det ( A) = m 2 + 11m − 26 , pentru orice numr real m.
b) Pentru m = 2 , artai c sistemul are o infinitate de soluii.
c) Pentru m = 2 , determinai soluiile sistemului ( x0 , y0 , z0 ) care verific relaia
x0 + y0 = z02 .
2. Se consider polinomul f = X 4 − X 3+ 2 X 2 + m X + n , unde m i n sunt numere
reale.
a) Artai c polinomul f are cel mult dou rdcini reale.
b) Determinai m i n, dac o rdcin a polinomului f este egal cu i .
c) Determinai rdcinile polinomului f , dac m = −1 i n = 1 .
170
Testul 10
x 2 + ax + b
1. Se consider funcia f : ( −1, + ∞ ) → \, f ( x ) = , unde a i b sunt
x +1
numere reale.
a) Determinai numerele a i b, tiind c dreapta de ecuaie y = x este asimptot
oblic spre +∞ la graficul funciei f, iar x = 1 este punct de extrem pentru f.
b) Dac a = 1 i b = 4 , artai c funcia f este convex.
c) Dac a = 1 i b = 4 , demonstrai c ecuaia f ( x ) = e x , x ∈ ( −1, + ∞ ) are cel
puin o soluie.
2. Se consider funcia f : ( −a, + ∞ ) → \, f ( x ) = ln ( x + a ) , unde a este un numr
real.
a) Artai c funcia F : ( −a, + ∞) → \, F ( x ) = ( x + a ) ln ( x + a ) − x este o primitiv
a funciei f.
2
§ 2·
b) Calculai ³ ln ¨ 1 + ¸ dx .
1 © x¹
x
1
ln ( t + 1) dt .
x 2 ³0
c) Calculai lim
x →0
Testul 10
Subiectul I
( ) (
1. Artai c numrul a = log 2 6 + 4 2 + 2log 2 2 − 2 este natural. )
2. Determinai numrul real m, pentru care graficul funciei f : \ → \, f ( x ) =
= x 2 + 4 x − m este tangent axei Ox.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia x − 2 = 3 x − 2 .
4. Determinai câte numere impare de dou cifre se pot forma cu cifrele 2, 5, 6, 7, 9.
5. În reperul cartezian xOy se consider dreapta d de ecuaie 4 x − 3 y + 5 = 0 .
Calculai distana de la punctul O la dreapta d.
π
6. Se consider paralelogramul ABCD, cu AB = 5, AD = 3 i A = . Aflai lungimea
3
diagonalei AC.
Subiectul al II-lea
§ 1 ln x 0 ·
1. Se consider matricea A(x) = ¨¨ 0 1 0 ¸¸ , unde x este un numr real, x > 0 .
¨0 0 x¸
© ¹
a) Artai c det ( A (1) + A ( 2 ) + ... + A (11) ) = 6 ⋅ 113 .
171
b) Demonstrai c A(x)A(y) = A(xy), pentru orice numere x, y ∈ ( 0, + ∞ ) .
c) Rezolvai ecuia A ( x + 1) ⋅ A ( x 2 + x + 1) = A ( x 3 + 13) , x ∈ ( −1, + ∞ ) .
2. Fie G = [ 2 ,+∞ ) . Pentru orice dou numere x, y ∈ G notm x ∗ y = x 2 + y 2 − 4 .

a) Artai c „ ∗ ” este lege de compoziie pe G.
b) Demonstrai c legea „ ∗ ” este asociativ
c) Stabilii dac legea „ ∗ ” definete pe G o structur de grup.
1. Se consider funcia f : \ → \, f ( x ) = ( x + 1) e − x − 1 .
f ( x ) − f ( 0)
a) Artai c lim = 2.
x /0 x
b) Artai c funcia f nu este derivabil în x = 0 .
1
c) Demonstrai c −1 − 2 ≤ f ( x ) ≤ 0 , pentru orice numr real x.
e
x−2
2. Se consider funcia f : [ 0, + ∞ ) → \, f ( x ) = .
x +1
1
3
a) Artai c ³ ( x + 1) f ( x ) dx = − 2 .
0
b) Calculai aria suprafeei plane delimitate de graficul funciei f, axa Ox i dreptele
de ecuaii x = 1 i x = 3.
funciei g : [ 0, 2] → \ , g ( x ) = f ( x ) − 1 .
Testul 11
Subiectul I
1. Calculai A73 − 6C64 .
x−4
2. Funcia f : \ → \, f ( x ) = intersecteaz axele de coordonate în punctele
x2 + 2
A i B. Calculai lungimea segmentului AB.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia log 2 ( 4 − x 2 ) = log 2 ( 6 − 3x ) .
4. Alegem, la întâmplare, un numr de dou cifre. Aflai probabilitatea ca produsul
cifrelor numrului ales s fie un numr par.
π JJJG JJJG
5. Se consider triunghiul ABC, cu AB = 4 , BC = 5 i B = . Calculai BA ⋅ BC .
3
172
Testul 11
7π 23π
6. Artai c numrul a = cos cos este raional.
12 12
Subiectul al II-lea
§ a 1 1·
1. Se consider matricea A ( a ) = ¨ 2a − 1 3 1¸¸ unde a este un numr real.
¨
¨ a a − 3 1¸¹
©
a) Determinai valorile lui a pentru care matricea A ( a ) este inversabil.
b) Aflai rangul matricei A ( 4 ) .
c) Determinai inversa matricei A ( 0 ) .
2. Pe mulimea G = [ 0,+∞ ) se definete legea de compoziie x ∗ y = log 2 ( 2 x +
+ 2 y − 1) .
a) Artai c legea „ ∗ ” este asociativ.
b) Artai c e = 0 este elementul neutru al legii date.
c) Rezolvai în G ecuaia x ∗ ( x + 1) = 1 .
1. Se consider funcia f : \ → \, f ( x ) = ( x 2 − 3) e − x .
a) Artai c f ( x ) + f ′ ( x ) = 2 xe − x , pentru orice numr real x.
b) Artai c funcia f are dou puncte de extrem.
c) Demonstrai c f ( x ) > −6 , pentru orice numr real x.
2. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = xex.
2
1
a) Artai c ³ x f (x)dx = e(e – 1).
1
1
0
1
c) Pentru fiecare numr natural nenul n se consider numrul In = ³x

n
f ( x)dx.
0
Artai c In + (n + 1)In – 1 = e, pentru orice numr natural n, n ≥ 2.
173
Testul 12
Subiectul I
1. Calculai modulul numrului complex z = 2 ⋅ (1 − i ) .
3
2. Se consider progresia aritmetic ( an )n≥1 , cu a2 = 2 i a5 = 5 . Calculai suma

primilor 10 termeni ai progresiei.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia x 2 + x + 3 = x + 1 .
4. Determinai câte numere de 3 cifre, cu cifrele din mulimea {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7} ,
conin o singur cifr par.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctul A ( 2, − 3) . Determinai coordonatele
JJJG G G
punctului B, tiind c AB = 2i − 3 j .
2π
6. Calculai perimetrul triunghiului PQR, tiind c PQ = 3 , QR = 2 i Q = .
3
Subiectul al II-lea
§ 1 2 −1 · §0·
1. Se consider matricele A = ¨ 2 2 0 ¸ i B = ¨¨ 0 ¸¸ .
¨ ¸
¨ 1 4 −3 ¸ ¨0¸
© ¹ © ¹
a) Artai c A = 10 A .
3
b) Determinai rangul matricei A11 .

c) Artai c ecuaia AX = B are o infinitate de soluii, X ∈ M3,1(\).
2. Se consider polinomul f = X 3 + 6 X 2 + aX + b cu rdcinile complexe x1 , x2 , x3 ,
unde a i b sunt numere reale.
a) S se determine a i b pentru care f se divide cu polinomul X 2 − 1 .
b) Determinai a i b, tiind c x1 = i .
c) Determinai numerele naturale a i b, tiind c f ( 0 ) ⋅ f (1) = 11 .
x − ln x
1. Se consider funcia f : [1, + ∞ ) → \, f ( x ) = .
x + ln x
a) Calculai f (1) + f ( e ) .
b) Determinai ecuaia asimptotei orizontale spre +∞ la graficul funciei f.
e −1
c) Artai c f ( x ) ≥ , pentru orice numr x real, x ≥ 1 .
e +1
174
Testul 13
2 x 2 − 1, x ≤ 1
°
2. Se consider funcia f : \ → \, f ( x ) = ® 1 .
°̄ x , x >1
1
0
b) Determinai aria suprafeei plane delimitate de graficul funciei f, axa Ox i
dreptele de ecuaii x = 0 i x = 1 .
a
2
c) Determinai a > 1 , astfel încât ³ f ( x ) dx = .
0
3
Testul 13
Subiectul I
1. Calculai log 3 4 − 2log 3 6 .
2. Determinai valorile reale ale numrului a, tiind c numerele 5 − a , a + 7 i
a + 15 sunt termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice.
2x
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia − x = 36 .
3
4. Determinai câte numere formate din 4 cifre distincte se pot forma cu cifrele 0, 1,
2, i 3.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A (1, − 1) i B ( 2, 3) . Calculai
a + b, tiind c x + ay + b = 0 este ecuaia dreptei AB.
6 Determinai lungimea laturii BC în triunghiul ABC cu AB = 4, AC = 4 7,
2π
B= .
3
Subiectul al II-lea
x + y + z =1 §1 1 1 ·
°
1. Se consider sistemul ® x + 3 y + az = 1 i matricea A ( a ) = ¨¨1 3 a ¸¸ , unde
° x + 9 y + a2 z = 1 ¨1 9 a 2 ¸
¯ © ¹
a este un numr real.
a) Calculai det ( A ( 2 ) ) .
b) Determinai numrul real a, astfel încât A ( a ) s fie inversabil.
c) Dac a = 1 , determinai soluiile ( x0 , y0 , z0 ) ale sistemului, care verific relaia
x03 + y03 + z03 = 7 .
175
2. Pe mulimea numerelor întregi se definete legea de compoziie x ∗ y = xy − 3x −
− 3 y + 12 .
a) Artai c x ∗ y = ( x − 3)( y − 3) + 3 .
b) Determinai numrul întreg a, astfel încât x ∗ a = 3 , pentru orice numr întreg x.
c) Rezolvai în mulimea numerelor întregi ecuaia x ∗ x ∗ x ∗ x = 19 .
ln x
1. Se consider funcia f : ( 0, + ∞ ) → \, f ( x ) =
x2
f ( x ) − f (1)
a) Calculai lim
x →1 x −1
b) Determinai ecuaia asimptotei orizontale spre +∞ la graficul funciei f.
1
c) Artai c f ( x ) ≤ , pentru orice x real, x > 0 .
2e
2. Fie funciile f , F : \ → \ , f ( x ) = e x + 3 x 2 + 2 i F ( x ) = e x + x 3 + 2 x − 1 .
a) Artai c funcia F este o primitiv a funciei f.
1
b) Calculai ³ f ( x ) ⋅ F ( x ) dx .
0
1
c) Artai c ³ ( x ⋅ f ( x ) + F ( x ) ) dx = e + 2 .
0
Testul 14
Subiectul I
1. Se consider o progresie aritmetic ( an )n≥1 , astfel încât a3 + a9 = 10 . Calculai a6 .
2. Determinai în ce cadran se afl vârful parabolei asociate funciei f : \ → \,
f ( x ) = − x2 + x .
3. Rezolvai în mulimea numerelor naturale nenule inecuaia Cx2+1 ≤ 6 .
4. Calculai probabilitatea ca, alegând un numr natural oarecare de dou cifre,
produsul cifrelor sale s fie impar.
5. În reperul cartezian xOy, se consider punctul A ( 2, − 3) i dreapta d de ecuaie
2 x + y − 5 = 0 . Determinai ecuaia dreptei care trece prin punctul A i este
perpendicular pe dreapta d.
3 §π ·
6. Fie triunghiul ABC, cu AB = 8 , AC = 8 i sin A = , unde A ∈ ¨ , π ¸ . Calcu-
2 ©2 ¹
lai lungimea laturii BC.
176
Testul 14
Subiectul al II-lea
§ 2 1·
1. Se consider matricea A = ¨ ¸ i mulimea
© 2 1¹
1½
G = ® X ( a ) | X ( a ) = I 2 + a ⋅ A, a ∈ \, a ≠ − ¾ .
¯ 3¿
a) Artai c X ( a ) ⋅ X ( b ) = X ( a + b + 3ab ) , pentru orice numere reale a i b.
b) Demonstrai c G este parte stabil a lui M2(\) în raport cu înmulirea
matricelor.
c) Artai c matricea X ( a ) este inversabil.
2. Pe mulimea [ 0, +∞ ) se consider legea de compoziie a ∗ b = ln ( e a + eb − 1) .
a) Artai c a ∗ b ≥ 0 , pentru orice numere reale a i b, a, b ≥ 0 .
b) Demonstrai c legea „ ∗ ” este asociativ.
c) Dac n este un numr natural, n ≥ 2 , determinai a ≥ 0 astfel încât
∗ a ∗ ! ∗ a = 2a .
a
n ori
1
1. Se consider funcia f : ( 0, + ∞ ) → \, f ( x ) = ln x + .
x
a) Calculai f ′ ( x ) , unde x este real, x > 0 .
b) Artai c dreapta de ecuaie x = 0 este asimptot vertical la graficul funciei f.
c) Demonstrai c x ( ln x − 1) ≥ −1 , pentru orice x real, x > 0 .
( )
2. Se consider funciile f , g : \ → \ , f ( x ) = x e x + 1 i g ( x ) =
2
(
1 x2
2
)
e + x2 .
a) Demonstrai c funcia g este o primitiv a funciei f.

1
0
c) Folosind inegalitatea e x ≥ x + 1 , pentru orice x real, demonstrai c

1
5
³ g ( x ) dx ≥ 6 .
0
177
Testul 15
Subiectul I
1. Se consider numrul complex z = 2 + ( 2a − 3) i , unde a este un numr real.
Determinai a, astfel încât numrul z + i ⋅ z s fie real.
2. Se consider funcia f : \ → \, f ( x ) = x 2 − 2 x . Artai c vârful parabolei
asociate funciei f are coordonate numere opuse.
§ x +1·
3. S se rezolve în mulimea numerelor reale ecuaia log 2 ¨ ¸ = log 4 x .
© 2 ¹
4. S se determine numrul funciilor f : {1, 2, 3} → {1, 2, 3, 4} , tiind c f ( 2 ) este
numr par.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A ( −1, 5) , B (1, 1) i C ( a, − a ) .
S se determine a real, astfel încât punctele A, B i C s fie coliniare.
6. S se calculeze cosinusul unghiului ascuit format de diagonalele dreptunghiului
ABCD, cu AB = 6 i BC = 8 .
Subiectul al II-lea
§ 1 1· § −1 1·
© 1 1¹ © −1 1¹
a) Artai c AB = 2 B .
b) Demonstrai c A2 + B 2 + AB = 2 ( A + B ) .
c) Demonstrai c, dac X ∈ M2(\) verific egalitatea A ⋅ X ⋅ B = O2 , atunci suma
elementelor matricei X este 0.
2. Se consider polinomul f = X 4 + 2 X 3 − 4 X 2 − 5 X − 6 .
a) Calculai f ( 2 ) .
b) Determinai câtul i restul împririi polinomului f la polinomul X 2 + X .
c) Determinai rdcinile întregi ale polinomului f.
x2 − x + 1
1. Se consider funcia f : \ \ {1} → \, f ( x ) = .
x −1
a) Calculai f ′ ( x ) , unde x este real, x ≠ 1 .
b) Determinai ecuaia asimptotei spre +∞ la graficul funciei f.
c) Artai c f este convex pe (1, + ∞ ) .
178
Testul 16
1
2. Se consider funcia f : \ → \, f ( x ) = .
x +1
2
1
0
1
1
b) Verificai dac ³ xf ( x ) dx = 2 ln 2 .
0
1
1 π +2
c) Artai c ³ dx = .
(x + 1)
2
0
2 8
Testul 16
Subiectul I
1. Dac log 6 3 = a , calculai log 3 2 în funcie de a.
2. Determinai numrul real nenul m astfel încât valoarea minim a funciei
15
f : \ → \, f ( x ) = mx 2 + x + 1 s fie egal cu
.
16
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia 4 x + 22 x +1 = 48 .
4. Determinai câte submulimi cu trei elemente, care au exact un element numr par,
are mulimea A = {1, 2,! ,10} .
5. În reperul cartezian xOy se consider dreapta d de ecuaie x + y = 0 i punctul
A ( −1, −2 ) . Scriei ecuaia dreptei care trece prin punctul A i este paralel cu
dreapta d.
6. Se consider triunghiul ABC, cu AB = 4 , AC = 7 i BC = 3 . Determinai
sin B .
Subiectul al II-lea
x + ay + z = 4
°
1. Se consider sistemul ® x + y + 3 z = 5 , unde a i b sunt numere reale.
°2 x − y + z = b
¯
a) Determinai a i b pentru care sistemul are soluia (1,1,1) .
b) Determinai valorile lui a pentru care sistemul are soluie unic.
c) Determinai a i b astfel încât sistemul s aib mai mult de o soluie.
2. Se consider mulimea M = \ \ {−1} i legea de compoziie x ∗ y = x + y + xy ,
unde x i y sunt numere reale.
179
a) Artai c x ∗ y ∈ M , pentru orice x i y din M.
b) Demonstrai c ( M , ∗) este grup abelian.
c) Artai c funcia f : M → \* , f ( x ) = x + 1 este un izomorfism între grupurile
( M , ∗) i ( \* ,⋅) .
3− x
1. Se consider funcia f : ( −3, 3) → \, f ( x ) = ln .
3+ x
b) Artai c f este strict descresctoare pe intervalul ( −3, 3) .
f ( x)
c) Calculai lim .
x →0 x
° xe x , x≤0
2. Se consider funcia f : \ → \, f ( x ) = ® .
°̄ln ( x + 1) , x > 0
a) Artai c f are primitive pe \ .
1
0
c) Dac F este o primitiv a funciei f, artai c F este concav pe ( −∞, − 1) .
Testul 17
Subiectul I
1. Determinai numrul real pozitiv m, tiind c modulul numrului complex z = 3 +
+ mi este egal cu 5.
1 1
2. Se noteaz cu x1 i x2 rdcinile ecuaiei x2 – 3x – 1 = 0. Calculai + .
x1 x2
1
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia = 39.
27 x
4. Calculai probabilitatea ca, alegând un numr din mulimea {100, 101, 102, …,
1000}, acesta s fie ptrat perfect.
5. În sistemul cartezian xOy se consider punctele A(2, –1), B(–1, 1), C(1, 3) i D(a, 4).
Determinai numrul real a pentru care dreptele AB i CD sunt perpendiculare.
5
6. Fie x ∈ \ astfel încât sin x + cos x = . Calculai sin 2x.
4
180
Testul 17
Subiectul al II-lea
§ 1 1 1·
1. Se consider matricea A = ¨¨1 1 1¸¸ , A ∈ M3(\).
¨ 1 1 1¸
© ¹
a) Artai c A2 = 3A.
1
b) Demonstrai c matricea A – I3 este inversabil i (A – I3)–1 = A – I3 .
2
c) Calculai A2015.
2. Pe mulimea G = (–1, +∞) se definete legea de compoziie x y = x + y + xy. Se
tie c (G, ) este grup abelian.
a) Artai c funcia f : G → \, f (x) = ln(x + 1) este un izomorfism între grupurile
(G, ) i (\, +).
1 1
b) Calculai 1 … , unde n ∈ `*.
2 n
c) Se consider mulimea H = {a2 – 1 | a ∈ _*}. Artai c (H, ) este un subgrup
al grupului (G, ).
§ x +1·
1. Se consider funcia f : (0,+∞) → \, f (x) = ln ¨ ¸.
© x ¹
a) Artai c funcia f este strict descresctoare.
b) Calculai lim xf (x).
x→+∞
c) Calculai lim (f (1) + f (2) + … + f (n)), n ∈ `*.

n→+∞
1
2. Fie funcia f : \ → \, f (x) = . Pentru fiecare numr natural nenul n se
e + e− x
x
n +1
consider numrul In = ³n
f ( x)dx.
a) Artai c funcia F : \ → \, F (x) = arctg(ex) este o primitiv a funciei f.
b) Demonstrai c f (n + 1) ≤ In ≤ f (n), pentru orice numr natural nenul n.
c) Calculai lim In.
n→+∞
181
Testul 18
Subiectul I
1. Fie z1 = a + i i z2 = 1 – ai, a ∈ \. Determinai a, tiind c z1 ⋅ z2 ∈ \.
2. Fie (an)n ≥ 1 o progresie aritmetic astfel încât a2 + a5 + a7 + a10 = 4. Calculai
a1 + a2 + … + a11.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia 4x + 2x + 1 – 24 = 0.
4. Aflai câte dintre submulimile mulimii {1, 2, 3, …, 10} conin cel puin un numr
impar.
JJJG JJJG JJJG JJJG
5. Fie ABCD un romb. Calculai ( BA + BC ) ⋅ ( AD + DC ).
1 + sin 2 x 1 + cos 2 x § π·
6. Artai c + = 1, pentru orice x ∈ ¨ 0, 2 ¸ .
2 + ctg 2 x 2 + tg 2 x © ¹
Subiectul al II-lea
§ 2 1·
1. Se consider matricele A = ¨ ¸ i X(a) = I2 + aA, unde a este un numr real.
© 6 3¹
a) Artai c A2 = 5A.
b) Calculai det(X(a)).
c) Demonstrai c X(a) ⋅ X(b) = X(a + b + 5ab), pentru orice numere reale a i b.
2. Se consider polinomul f = X 4 + aX 3 + bX – 4, f ∈ \[X].
a) Artai c polinomul X 2 – 1 nu divide polinomul f.
b) Determinai numerele a, b, tiind c una dintre rdcinile polinomului f este
1 3
+i .
2 2
c) Pentru a = –4 i b = 1, determinai rdcinile reale ale polinomului f.
x2 + x
1. Se consider funcia f : \ \ {2} → \, f (x) = .
x−2
a) Calculai f '(x), x ∈ \ \ {2}.
b) Determinai ecuaia asimptotei oblice spre –∞ la graficul funciei f.
c) Artai c graficul funciei f admite dou puncte de extrem (x1, f (x1)), (x2, f (x2))
i calculai f (x1) + f (x2).
1 xn
2. Pentru fiecare numr natural nenul n se consider numrul In =
0 x2 + 4 ³
dx.
a) Calculai I1.
182
Testul 19
1
b) Artai c In + 2 + 4In = , pentru orice numr natural nenul n.
n +1
c) Calculai lim In.
n→+∞
Testul 19
Subiectul I
1. Calculai suma s = 1 – 2 + 22 – 23 + … + 28.
2. Determinai inversa funciei bijective f : \ → (1, +∞), f (x) = e2x + 1.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia x 2 + x + 2 = x2 + x.
4. Calculai A32 : C32 .
JJJG
5. Se consider ptratul ABCD cu AB = 1. Determinai modulul vectorului AB +
JJJG
+ BC.
6. Fie a, b ∈ \ astfel încât a + b = 2π. Artai c sin a ⋅ sin b ≤ 0.
Subiectul al II-lea
x + y + z = 1
°
1. Se consider sistemul de ecuaii ® x + ay + z = 1 , unde x, y, z ∈ \, iar a este un
° x + y + az = a
¯
§1 1 1 ·
¨ ¸
parametru real. Fie A = ¨ 1 a 1 ¸ matricea coeficienilor sistemului.
¨1 1 a ¸
© ¹
a) Calculai det(A).
b) Artai c rangul matricei A nu poate fi 2, pentru nicio valoare a lui a.
c) Rezolvai sistemul pentru a ≠ 1.
2. Se consider x1, x2, x3 rdcinile complexe ale polinomului f = X 3 – 3X + m, f ∈
∈ \[X].
a) Aflai m astfel încât f s se divid cu polinomul X – m.
b) Determinai x1, x2, x3, tiind c m = 2.
c) Determinai m pentru care polinomul f are o rdcin dubl.
183
1. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = (x – 2)(1 – e–x).
a) Rezolvai în mulimea numerelor reale inecuaia f (x) ≥ 0.
b) Calculai lim f (x) i lim f (x).
x→−∞ x→+∞
c) Demonstrai c exist un numr c ∈ (0, 2) astfel încât f '(c) = 0.

2. Se consider funcia f : [0, 1] → \, f (x) = x 1 − x 2 .
1
a) Calculai ³
0
f ( x)dx.
b) Calculai volumul corpului obinut prin rotirea, în jurul axei Ox, a graficului
funciei f.
1 x
x →0 x 0 ³
c) Calculai lim 2 f (t )dt.
Testul 20
Subiectul I
1 1
1. Artai c numrul a = – este întreg.
(1 + i ) 4
(1 − i ) 4
2. Determinai valorile reale ale lui m pentru care dreapta x = 1 este axa de simetrie
a parabolei y = x2 – mx + 3.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale inecuaia 2–x < 2x.
4. Se consider mulimea A = {1, 2, 3, 4, 5, 6}. Aflai câte funcii bijective f : A → A
au proprietatea c f (1) ≠ 2.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A(1, 2) i B(–5, 0). Determinai
ecuaia mediatoarei segmentului AB.
6. Fie x un numr real care verific egalitatea tg x + ctg x = 4. Calculai sin 2x.
Subiectul al II-lea
2 x − y + z − t = 1
°
1. Se consider sistemul de ecuaii ® x + y + az + t = −1 , unde x, y, z, t ∈ \, iar a, b, c
° x + y + z + bt = c
¯
sunt parametri reali.
a) Determinai a i b astfel încât rangul matricei coeficienilor sistemului s fie
egal cu 2.
b) Dac a = b = 1, determinai c pentru care sistemul este incompatibil.
184
Testul 21
c) Pentru a = b = 1 i c = –1, determinai x0 i y0, tiind c (x0, y0, 3, 1) este o
soluie a sistemului.
2. Se consider polinomul f = (2X 2 – X – 1)10 ∈ \[X], cu rdcinile x1, x2, …, x20.
a) Calculai f (–1) + f (1).
b) Demonstrai c polinomul f se divide cu (2x + 1)10.
c) Calculai x1 + x2 + … + x20.
x +1
ex
f ′( x) x
a) Artai c = − , pentru orice numr real pozitiv x.
f ( x) x +1
b) Demonstrai c funcia f este concav pe intervalul (0, 1) i convex pe
intervalul (1, +∞).
c) Artai c 0 < f (x) < 1, pentru orice numr real pozitiv x.
2. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = e x .

2
a) Demonstrai c orice primitiv a funciei f este strict concav pe intervalul

(–∞, 0).
1
b) Calculai ³ xf ( x)dx.
0
1
c) Artai c 1 ≤ ³ f ( x)dx ≤ e.
0
Testul 21
Subiectul I
1 1 1
1. Calculai partea întreag a numrului a = + +…+ .
1⋅ 2 2⋅3 9 ⋅ 10
2. Fie f : \ → \, f (x) = 1 – x. Calculai
f D f D ... D f (1).
de 10 ori
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia log3 (x + 1) – 2 log3 (x – 1) = 1.

4. Într-o clas sunt 13 elevi, dintre care 6 sunt fete. Aflai în câte moduri se poate
forma o echip de 5 elevi care s conin cel puin 4 fete.
5. În sistemul cartezian xOy se consider dreptele paralele d1: 3x + 4y – 4 = 0 i
d2: 6x + 8y + 7 = 0. Determinai distana dintre cele dou drepte.
185
§ π· 1 cos 2 x
6. tiind c x ∈ ¨ 0, ¸ i tg x = , calculai .
© 2¹ 2 1 + sin 2 x
Subiectul al II-lea
§1 a· §1 c·
1. Se consider matricele A = ¨ ¸ i B = ¨ ¸ , A, B ∈ M2(\).
©b 1¹ © 0 1¹
a) Dac a = 3, b = 2 i c = 1, rezolvai ecuaia BX = A, unde X ∈ M2(\).
b) Determinai matricea C ∈ M2(\) astfel încât C = B + B2 + … + Bn, n ∈ `*.
c) Artai c egalitatea (A + B)2 = A2 + 2AB + B2 este adevrat, dac i numai
dac bc = 0.
2. Se consider polinomul f = aX 4 + bX 3 + 1, f ∈ ^[X], a ≠ 0.
a) Determinai rdcinile polinomului f, dac a = –1 i b = 0.
b) Artai c, dac a = 1 i b = 0, atunci f se divide cu polinomul X 2 + 2 X + 1.
c) Determinai a i b astfel încât polinomul (X – 1)2 s divid polinomul f.
2 x − 1, x ≤ 1
°
1. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ® ln x .
°¯ x − 1 , x > 1
a) Artai c funcia f este continu în x = 1.
b) Demonstrai c funcia f nu este derivabil în x = 1.
c) Demonstrai c f (x) ≤ 1, pentru orice numr real x.
2. Se consider funcia f : [0, 1] → \, f (x) = x 2 + 9.
11
a) Calculai ³
0 f ( x)
dx.
2
1 x
b) Calculai ³
0 f ( x)
dx.
c) Determinai volumul corpului obinut prin rotaia, în jurul axei Ox, a graficului
funciei f.
Testul 22
Subiectul I
1. Demonstrai c numrul a = (1 – 2i)(2 + 3i) + (2 – 3i)(1 + 2i) este întreg.
2. Determinai toate numerele întregi x care verific inegalitatea |x2 – 1| ≤ 4.
186
Testul 22
1
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia lg2x2 + 3 lg = 1.
x
4. Aflai câte submulimi cu dou elemente are mulimea {1, 2, 3, 4, 5, 6}.
GG G G G G G G
5. În reperul {0, i, j} se consider vectorii u = −3i + 2 j i v = 5i − j. Determinai
G G
modulul vectorului 5u + 3v.
§ π·
6. Determinai x ∈ ¨ 0, ¸ , tiind c 2 cos (x + π) + 1 = 0.
© 2¹
Subiectul al II-lea
§0 0 1·
1. Se consider matricele A = ¨¨ 1 0 0 ¸¸ i B = A + At, A, B ∈ M3(\).
¨0 1 0¸
© ¹
a) Artai c B2 = B + 2I3.
b) Artai c matricea B este inversabil i determinai B–1.
c) Calculai det(Bn), unde n ∈ `*.
2. Se consider polinomul f = X 4 + X 2 + 1̂, f ∈ ]2[X].
a) Artai c polinomul f nu are rdcini în ]2.
ˆ 2.
b) Demonstrai c f = ( X 2 + X + 1)
c) Artai c polinomul g = X 5 + X 4 + X 3 + X 2 + X + 1̂ ∈ ]2[X] se divide cu
polinomul f.
1
1. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = x + .
1+ x
a) Demonstrai c funcia f este strict cresctoare.
b) Artai c funcia f este strict convex.
* f (a ) + f (b) §a+b·
c) Demonstrai c ≥ f¨ ¸ ≥ f ( ab ) , pentru orice numere
2 © 2 ¹
reale pozitive a i b.
ª πº
2. Se consider funcia f : «0, » → \, f (x) = x tg2 x.
¬ 4¼
ª πº x2
a) Artai c funcia F : « 0, » → \, F(x) = x tg x + ln(cos x) – este o primi-
¬ 4¼ 2
tiv a funciei f.
187
π
π 1 π2
³ xtg 2 xdx =
4
b) Artai c – ln 2 – .
0 4 2 32
π 1 π2
c) Demonstrai c – ln 2 – > 0.
4 2 32
Testul 23
Subiectul I
1. Fie (an)n ≥ 1, o progresie aritmetic astfel încât a3 = 3 i a7 = 15. Calculai a1 + a9.
2. Determinai numrul real m pentru care punctul A(m, 2) aparine graficului funciei
f : \ → \, f (x) = x2 – 2x + 3.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia 5 − x = 3x – 1.

4. Într-o clas sunt 12 de elevi, dintre care 5 sunt fete. Aflai în câte moduri se poate
alege un comitet reprezentativ al clasei format din 3 fete i 2 biei.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A(1, 2), B(5, 6) i C(–1, 1).
Determinai ecuaia înlimii duse din vârful C în triunghiul ABC.
6. Calculai cos 70s + cos 110s.
Subiectul al II-lea
§0 0 1·
1. Se consider matricea A = ¨¨ 0 1 0 ¸¸ , A ∈ M3(\).
¨1 0 0¸
© ¹
a) Calculai det(A).
b) Calculai A2016.
c) Demonstrai c (I3 + A)n = 2n – 1(I3 + A), pentru orice numr natural nenul n.
2. Se consider polinoamele f, g ∈ \[X], f = (X + 1)100 + (X – 3)100, g = X 2 – 2X – 3.
a) Determinai rdcinile polinomului g.
b) Demonstrai c f nu se divide cu g.
c) Determinai restul împririi lui f la g.
ln x
1. Se consider funciile f, g : (1, + ∞) → \, f (x) = x – 1 – x ln x i g(x) = .
x −1
a) Artai c f (x) < 0, pentru orice x ∈ (1, +∞).
188
Testul 24
b) Demonstrai c funcia g este strict descresctoare.
c) Artai c ( 2) 3 −1 > ( 3) 2 −1 .
e
2. Pentru fiecare numr natural nenul n se consider numrul In = ³ ln
n
xdx.
1
a) Calculai I1.
b) Demonstrai c In = e – nIn – 1, pentru orice numr natural n ≥ 2.
c) Artai c I3 = 6 – 2e.
Testul 24
Subiectul I
1. Calculai suma primilor cinci termeni ai unei progresii geometrice (bn)n ≥ 1, tiind c
b1 = 1 i b2 = –2.
2. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x2 – x. Calculai (f f)(2).
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia 2x + 2 – 2x –1 = 28.
6
§ 3·
4. Se consider dezvoltarea ¨ 2 x + ¸ , x > 0. Determinai termenul independent de x.
© x ¹
JJJJG JJJJG
5. Se consider un triunghi ABC i punctul M astfel încât BM = 2MC. Determinai
JJJJG JJJG JJJG
numerele reale x, y, tiind c AM = x AB + y AC.
§ 3π · 4 a
6. Fie a ∈ ¨ π, ¸ astfel încât sin a = − . Calculai tg .
© 2 ¹ 5 2
Subiectul al II-lea
1. Se consider funcia fA : M2(\) → M2(\), fA(X) = AXA–1, unde A ∈ M2(\) i
A este inversabil.
a) Calculai fA(I2).
b) Artai c fA este o funcie bijectiv.
c) Artai c fA(X ⋅ Y) = fA(X) ⋅ fA(Y), pentru orice X, Y ∈ M2(\).
2. Se consider polinomul f = X 4 – 3X 2 + 2X + 3 ∈ \[X], având rdcinile complexe
x1, x2, x3, x4.
a) Determinai restul împririi lui f prin polinomul X – 3.
b) Artai c f nu are rdcini raionale.
§1 1 1 1·
c) Artai c x13 + x23 + x33 + x43 + 3 ¨ + + + ¸ = –8.
© x1 x2 x3 x4 ¹
189
1. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ex(x – 3)2.
x →−∞
b) Determinai coordonatele punctelor de extrem ale graficului funciei f.

c) Demonstrai c ecuaia f (x) = m are trei soluii reale, pentru orice m ∈ (0, 4e).
0, x = 0
2. Se consider funcia f : [0, +∞) → \, f (x) = ® .
¯ x ln x, x > 0
a) Calculai ³ f ( x)dx, x ∈ (0, +∞).
b) Artai c funcia f admite primitive pe intervalul [0, +∞).
e
c) Calculai ³1
f ( x)dx.
Testul 25
Subiectul I
6
1. Aflai partea imaginar a numrului complex z = .
1+ i
1 − x2
2. Fie funcia f : \ → \, f (x) = . Calculai (f f)(0).
1 + x2
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia 3x + 1 = 2.
4. Determinai al cincilea termen al dezvoltrii (1 – x)10.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A(2, 0), B(0, 3) i dreapta d: x – y +
+ 1 = 0. Determinai coordonatele punctului C ∈ d pentru care CA = CB.
6. Aflai valoarea maxim a funciei f : \ → \, f (x) = sin x cos x.
Subiectul al II-lea
§7 4·
1. Se consider matricele A = ¨ ¸ i B = A – I2, A, B ∈ M2(\).
© −9 −5 ¹
a) Rezolvai ecuaia det(A – xI2) = 0, unde x ∈ \.
b) Calculai Bn, unde n ∈ `*.
§ 1 + 6n 4n ·
c) Artai c An = ¨ ¸ , pentru orice n ∈ ` .
*
© −9n 1 − 6n ¹
190
Testul 26
2. Pe mulimea numerelor reale se definesc legile de compoziie „⊥” i „”: x ⊥ y =
= x + y – 1, x y = xy – x – y + 2. Se consider cunoscut faptul c cele dou legi de
compoziie sunt asociative i comutative.
a) Determinai elementul neutru pentru fiecare dintre cele dou legi.
b) Artai c legea „” este distributiv fa de legea „⊥”.
c) Dac x ∈ \ \ {1}, determinai simetricul su în raport cu legea „”.
ln 2 x
x
b) Determinai punctele de extrem ale funciei f.
c) Artai c e ln x ≤ 2 x , pentru orice x > 1.
x
2. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = 2 .
x +1
1
a) Calculai ³ 0
f ( x)dx.
1
b) Calculai ³ f ( x) ⋅ f '(x)dx.
0
1 2 n
c) Determinai limita irului (an)n ≥ 1, an = + 2 +…+ 2 .
n +1
2 2
n +2 2
n + n2
Testul 26
Subiectul I
1. Calculai suma s = log 1 2 + log 2 2.
2
2. Fie x1 i x2 rdcinile ecuaiei x2 – mx – 1 = 0. Determinai numrul real m, tiind c

x12 + x22 = x1 + x2 + 2.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia 2x + 1 + 22 – x = 9.
4. Aflai câte numere naturale de patru cifre distincte se pot forma folosind cifrele 0,
1, 2 i 3.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A(1, 4), B(2, 1) i C(3, a). Deter-
minai numrul real a astfel încât punctele A, B i C s fie coliniare.
6. Fie x ∈ \ astfel încât tg x = 2. Calculai tg(x + π).
191
Subiectul al II-lea
§1 2 3 4 5 6·
1. Se consider permutarea V = ¨ ¸ ∈ S6.
© 2 3 1 5 6 4¹
a) Artai c permutarea V este par.
b) Demonstrai c V1000 = V.
c) Rezolvai în S6 ecuaia Vx = e, unde e ∈ S6 este permutarea identic.
2. Pe mulimea G = (2, +∞) se definete legea de compoziie x y = xy – 2x – 2y + 6.
a) Determinai x ∈ G, tiind c x 4 = 8.
b) Demonstrai c (G, ) este un grup abelian.
c) Artai c funcia f : G → \, f (x) = ln(x – 2) este un izomorfism între grupurile
(G, ) i (\, +).
x +1
1. Se consider funcia f : \ \ {1} → \, f (x) = .
x −1
a) Calculai f '(x), x ∈ \ \ {1}.
b) Determinai ecuaiile asimptotelor la graficul funciei f.
c) Stabilii dac funcia f este descresctoare pe domeniul su de definiie.
3
2. Se consider funcia f : (1, +∞) → \, f (x) = 2 .
x + x−2
3
a) Calculai ³ (2 x + 1) f ( x)dx.
2
3
b) Calculai ³ f ( x)dx.
2
c) Folosind, eventual, inegalitatea x2 + x – 2 ≥ 10, pentru orice x ≥ 3, demonstrai
4
c ³
3
f ( x)dx ≤ 0,3.
Testul 27
Subiectul I
1. Artai c numrul a = log 4 16 + log 3 9 + 3 125 este un numr natural.
2. Rezolvai în mulimea numerelor reale inecuaia x2 – 7x + 12 ≤ 0.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia x + 2 = x.
4. Într-o clas sunt doisprezece biei i opt fete. Aflai în câte moduri se poate alege
un grup de trei elevi, în care s fie cel puin un biat i cel puin o fat, care s
reprezinte clasa în consiliul elevilor pe coal.
192
Testul 28
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A(–1, 2) i B(2, 3). Determinai
ecuaia general a dreptei AB.
3
6. Calculai raza cercului circumscris triunghiului ABC tiind c BC = 8 i cos A = .
5
Subiectul al II-lea
§ 1 3 2· §1·
1. Se consider matricele A = ¨ 3 9 6 ¸ , X = ¨¨ 3 ¸¸ , Y = (1 3 2 ) , B = I3 + A,
¨ ¸
¨ 2 6 4¸ ¨ 2¸
© ¹ © ¹
C = I3 + aA, a ∈ \.
a) Calculai S = A – XY.
b) Determinai a ∈ \ astfel încât BC = I3.
c) Artai c An = 14n–1A, oricare ar fi numrul natural n, n P 2.
2. Fie polinomul f = X 4 – 6X 3 + 13X 2 + aX + b, f ∈ \[X].
a) Calculai x12 + x22 + x32 + x42 , unde x1, x2, x3, x4 sunt rdcinile polinomului f.
b) Determinai a i b astfel încât polinomul f s fie divizibil cu polinomul X 2 – 4X + 3.
c) Pentru a = –14 i b = 6, aflai rdcinile polinomului f.
1. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = 18x2 – lnx.
b) Determinai asimptotele graficului funciei f.
c) Determinai cel mai mare numr a pentru care f (x) P a, pentru orice x ∈ (0, +∞).
1 xn
2. Pentru fiecare numr natural nenul n se consider numrul I n = ³ 0 dx.
1 + x2n
a) Calculai I1.
b) Artai c In ≤ 1 , pentru orice n ∈ `*.
n +1
c) Artai c lim I n = 0.
n →+∞
Testul 28
Subiectul I
1. Determinai modulul numrului complex z = i(1 – i).
2. Se noteaz cu x1, x2 rdcinile ecuaiei 2x2 – 4x + a = 0, unde a ∈ \. Determinai
a, pentru care x1 + x1x2 + x2 = 3.
193
3. Se consider funcia bijectiv f : \ → \, f (x) = 3x – 2 i se noteaz cu g inversa ei.

Calculai g(4).
4. Determinai probabilitatea ca, alegând la întâmplare un numr natural de dou
cifre, acesta s fie divizibil cu 7.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A(2, –5) i B(–3, 5). Determinai
JJJJG 1 JJJG
coordonatele punctului M, tiind c BM = AB.
5
§π · §π ·
6. Artai c sin a cos ¨ + a ¸ – cos a sin ¨ + a ¸ = – 1, pentru orice numr real a.
©2 ¹ ©2 ¹
Subiectul al II-lea
§ x2 ·
¨ 1 x ¸
¨ 2 ¸
1. Se consider matricea A(x) = ¨ 0 1 x ¸ , unde x este numr real.
¨0 0 1 ¸
© ¹
a) Artai c A(x) ⋅ A(y) = A(x + y), pentru orice numere reale x i y.
b) Calculai A–1(1).
ª §1· § 1 ·º
c) Calculai det « A(1) + A ¨ ¸ + ... + A ¨ ¸ » , unde n este un numr natural nenul.
¬ ©2¹ © n ¹¼
2. Pe mulimea numerelor reale se definete legea de compoziie asociativ x y =
= xy – 2x – 2y + 6.
a) Determinai elementul neutru al legii de compoziie „”.
b) Artai c x 2 = 2 y = 2, pentru orice numere reale x i y.
1 2 3 4039
c) Calculai … .
2016 2016 2016 2016
1. Se consider f : \ → \, f (x) = (x – 1)(x – 2)(x – 3) + 2.
a) Calculai f '(3).
x
§ f ( x) − 2 ·
b) Calculai lim ¨ ¸ .
x →+∞
© f ( x + 1) − 2 ¹
c) Demonstrai c ecuaia f '(x) = 0 are exact dou rdcini reale.
x
2. Se consider funciile f, F : \ → \, f (x) = e x i F(x) = ³
2
f (t )dt.
0
1
0
F ( x) − x
c) Calculai lim .
x →0 x3
194
Testul 29
Testul 29
Subiectul I
1. Artai c numrul a = 3 125 – log3 81 este natural.
2. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = 2x – 3. Calculai suma f (0) + f (1) + … + f (10).
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia 2x – 1 + 1 = 5.
4. Determinai numrul termenilor raionali din dezvoltarea (1 + 3
2)50 .
5. În reperul cartezian xOy se consider dreapta d de ecuaie x + y – 2 = 0 i punctul
A(0, 2) ce aparine dreptei d. Determinai toate punctele B, situate pe dreapta d,
astfel încât AB = 2 2.
3π π
6. Se consider triunghiul ABC cu BC = 6, B = , C= . Aflai raza cercului
4 12
circumscris triunghiului ABC.
Subiectul al II-lea
§4 3· §3 3·
1. Se consider matricele A, B ∈ M2(\), A = ¨ ¸ i B = ¨ ¸.
© −3 −2 ¹ © −3 −3 ¹
a) Artai c A2 – 2A + I2 = O2 i B2 = O2.
b) Determinai numerele reale x i y astfel încât A = xI2 + yB.
c) Calculai A30.
2. Se consider polinoamele f, g ∈ \[X], f = X 4 – 3X 3 + 2X 2 – X + 1, g = X 2 – X + 1.
a) Determinai câtul i restul împririi polinomului f la polinomul g.
b) Artai c, dac x1 i x2 sunt rdcinile complexe ale polinomului g, atunci
f (x1) = f (x2) = 2.
c) Fie α1, α2, α3, α4 rdcinile complexe ale polinomului f. Calculai:
g(α1) + g(α2) + g(α3) + g(α4).
x −1
x + x +1
2
3( x + 1)
a) Artai c f '(x) = 3
, x ∈ \.
2( x + x + 1)
2 2
b) Determinai ecuaia asimptotei spre –∞ la graficul funciei f.
195
c) Demonstrai c 1 – x ≤ 2 x 2 + x + 1, pentru orice numr real x.

ª πº sin x cos x
2. Se consider funciile f, g : «0, » → \, f (x) = i g(x) = .
¬ 2¼ sin x + cos x sin x + cos x
π π
³ ³
2 2
a) Calculai f ( x)dx + g ( x)dx.
0 0
ª πº
b) Artai c funcia h : «0, » → \, h(x) = ln(sin x + cos x) este o primitiv a
¬ 2¼
funciei g – f.
π
³
2
c) Calculai g ( x)dx.
0
Testul 30
Subiectul I
1. Artai c numrul a = 5
32 – 3
27 este întreg.
2. Demonstrai c funcia f : \ → \, f (x) = x3 + 1 este injectiv.
3. Rezolvai ecuaia 2 cos x + 1 = 0, x ∈ [0, 3π).
4. Determinai câte numere naturale de dou cifre sunt divizibile cu 4, dar nu sunt
divizibile cu 12.
ecuaia dreptei OM, dac M este mijlocul segmentului AB.
π π
6. Calculai lungimea laturii AC a triunghiului ABC, tiind c AB = 10, B = i C = .
4 6
Subiectul al II-lea
a b c
1. Se consider determinantul Δ(a, b, c) = c a b , unde a, b i c sunt numere
b c a
reale.
a) Determinai D(0, 0, –1).
b) Demonstrai c D(a, b, c) = (a + b + c)(a2 + b2 + c2 – ab – bc – ca), pentru orice
numere reale a, b i c.
c) Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia D(5x, 2, 2) = 0.
2. Pe mulimea numerelor reale se definete legea de compoziie asociativ dat de:
x y = xy – 2x – 2y + 6. Fie G = [2, +∞).
a) Artai c x y = (x – 2)(y – 2) + 2, pentru orice numere reale x i y.
196
Testul 31
b) Demonstrai c x y ∈ G, pentru orice x ∈ G i y ∈ G.
c) Determinai elementele lui G care sunt simetrizabile în raport cu legea de
compoziie „ ”.
x2 − x + 1
1. Se consider funcia f : (–∞, 1) → \, f (x) = .
x −1
x2 − 2 x
a) Artai c f '(x) = , pentru orice x ∈ (–∞, 1).
( x − 1) 2
b) Determinai ecuaia asimptotei verticale la graficul funciei f.
c) Determinai numerele reale m pentru care ecuaia f (x) = m are dou soluii în
intervalul (–∞, 1).
2. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = 2x.
1
³ f ( x)dx.
2
a) Calculai
0
1
0
1 x
c) Determinai lim
x →0 x ³
0
f (t )dt.
Testul 31
Subiectul I
1. Calculai suma primilor zece termeni ai progresiei aritmetice (an)n ≥ 1, tiind c
a2 + a9 = 10.
2. Fie x1 i x2 rdcinile ecuaiei x2 – 4x + 2 = 0. Calculai (x1 – 2)2 + (x2 – 2)2.
3. Artai c x2 + 2(m – 1)x + m2 – 2m + 2 > 0, pentru orice numere reale x i m.
4. Determinai câte numere de trei cifre distincte i divizibile cu 5 se pot forma cu
cifrele 1, 2, 3, 4, 5 i 6.
5. În reperul cartezian xOy se consider dreapta d cu ecuaia 2x + y + 1 = 0 i punctul
M(1, –1). Determinai ecuaia perpendicularei duse din M pe dreapta d.
6. Se consider triunghiul ABC în care AB = 4, AC = 6 i BC = 8. Calculai produsul
JJJG JJJG
scalar AB ⋅ AC.
197
Subiectul al II-lea
x + y + z = 4
°
1. Se consider sistemul de ecuaii ®2 x + y − z = 1 , unde x, y, z ∈ \, iar a este un
°ax + y − z = a − 1
¯
parametru real.
a) Determinai a astfel încât sistemul s aib soluie unic.
b) Dac a = 2, rezolvai sistemul.
c) Dac a = 2, determinai soluia sistemului (x0, y0, z0), având toate componentele
întregi, pentru care x02 + y02 + z02 = 6.
2. Se consider polinomul cu coeficienii reali f = (X 2 – X + 1)10, având forma
canonic f = a20X 20 + a19X 19 + … + a2X 2 + a1X + a0.
a) Calculai a0 + a1 + a2 + … + a20.
b) Calculai f (i).
c) Artai c a0 – a2 + a4 – a6 + … + a20 = –1.
1. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = ln x – x – 1.
b) Determinai punctele de extrem ale funciei f.
c) Artai c ln x ≤ x – 1, pentru orice x ∈ (0, +∞).
ln x + 2
2. Se consider funciile f, F : (0, +∞) → \, f (x) = i F(x) = 2 x ln x.
x
e
b) Calculai ³
1
f ( x)dx.
e
c) Calculai ³ f ( x) ⋅ F ( x)dx.
1
Testul 32
Subiectul I
1. Artai c a = (1 + i)100 este numr real negativ.
2. Demonstrai c vârful parabolei y = 2x2 + x – 1 este un punct situat în cadranul al
III-lea.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia log3 (x + 1) = 2.
198
Testul 32
4. Alegem, la întâmplare, un numr întreg din intervalul [–5, 5]. Calculai probabi-
litatea ca numrul ales s fie par.
5. Se consider triunghiul echilateral ABC cu AB = 6. Calculai produsul scalar
JJJG JJJG
AB ⋅ BC.
§π · 3
6. Fie x ∈ ¨ , π ¸ astfel încât sin x = . Calculai tg x.
©2 ¹ 5
Subiectul al II-lea
§0 1 1·
1. Se consider matricele A = ¨¨ 0 0 1 ¸¸ i B = I3 + A.
¨0 0 0¸
© ¹
a) Artai c A = O3.
3
b) Demonstrai c matricea B este inversabil i inversa ei este B–1 = I3 – A + A2.

§ 1 100 5050 ·
¨ ¸
c) Artai c B = ¨ 0 1
100
100 ¸ .
¨0 0 1 ¸¹
©
2. Se consider polinoamele cu coeficieni reali f = X 6 – 1 i g = X 4 + X 2 + 1.
a) Artai c g(1) = g(–1).
b) Demonstrai c polinomul g divide polinomul f.
c) Descompunei polinomul g în factori ireductibili peste \.
1. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = ln x.
a) Determinai punctul P(a, b), situat pe graficul funciei f, tiind c tangenta la
graficul funciei f în acest punct este paralel cu dreapta de ecuaie x – y = 0.
b) Fie n ∈ `*. Artai c restricia funciei f la intervalul [n, n + 1] îndeplinete
condiiile din teorema lui Lagrange.
1 1
c) Demonstrai c < ln (n + 1) – ln n < , pentru orice numr natural nenul n.
n +1 n
2. Se consider funciile f, F : [0, 2] → \, f (x) = (x – 1)ex i F(x) = (x – 2)ex.
a) Artai c F este o primitiv a funciei f.
b) Determinai primitiva funciei f al crei grafic trece prin origine.
c) Calculai aria suprafeei cuprinse între graficul funciei f, axa Ox i dreptele cu
ecuaiile x = 0 i x = 2.
199
Testul 33
Subiectul I
−1
§1·
1. lg 2
Calculai 10 – ¨ ¸ .
©2¹
2. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x2 – 2x + a, unde a ∈ \. Determinai a astfel
încât vârful parabolei reprezentate de graficul funciei f s fie situat în cadranul al
IV-lea.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia log2 (x2 + 1) = 1.
4. Aflai câte numere de dou cifre se divid cu 5, dar nu se divid cu 25.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctul A(2, 3) i dreptele d1: 2x – y – 6 = 0 i
d2: –x + 2y – 6 = 0. Calculai distana de la punctul A la punctul de intersecie a
dreptelor d1 i d2.
JJJG JJJG
6. Se consider triunghiul ABC în care AB = 5, AC = 8 i AB ⋅ AC = 24. Determinai
aria triunghiului ABC.
Subiectul al II-lea
x + y + 3z = 0
°
1. Se consider sistemul de ecuaii ®4 x + y + 5 z = 0 , unde x, y, z ∈ \ i a este un
°2 x − y + az = 0
¯
parametru real. Fie A matricea coeficienilor sistemului.
a) Artai c det(A) = –3(a + 1).
b) Rezolvai sistemul pentru a = –1.
c) Rezolvai sistemul dac a ∈ \ \ {–1}.
2. Se consider polinomul f ∈ \[X], f = X 3 – p2X + 1 cu rdcinile complexe x1, x2, x3.
a) Calculai f (–p).
b) Determinai p pentru care polinomul f este divizibil cu polinomul X – 1.
c) Calculai, în funcie de p, suma x14 + x24 + x34 .
x2
x2 + 4
c) Artai c graficul funciei f are dou puncte de inflexiune.
200
Testul 34
2. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ex – x – 1.
1
a) Calculai ³ ( f ( x) + x)dx.
0
b) Determinai primitiva F a funciei f cu proprietatea c F(0) = 5.

funciei g : [0, 1] → → \, g(x) = f (x) + x.
Testul 34
Subiectul I
1. Determinai numrul real pozitiv a tiind c 1, a i 2 sunt termeni consecutivi ai
unei progresii geometrice.
2. Calculai aria triunghiului format de graficul funciei f : \ → \, f (x) = x – 2 cu
axele de coordonate.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia 3 x + 3 = –1.
4. Aflai câte submulimi nevide are mulimea M = {1, 2, 3, 4, 5}. G G G
5. Determinai msura, în radiani, a unghiului format de vectorii u = i + 2 j i
G G G
v = 2i − j.
7π
6. Calculai tg .
12
Subiectul al II-lea
x + y − 3 z = −1
°
1. Se consider sistemul de ecuaii ®2 x − y + z = 2 , unde x, y, z ∈ \, iar a este un
° x − 2 y + az = 3
¯
parametru real.
a) Artai c determinantul matricei sistemului este egal cu 12 – 3a.
b) Demonstrai c, dac a ≠ 4 i (x0, y0, z0) este soluia sistemului, atunci z0 = 0.
c) Rezolvai sistemul în cazul în care a = 4.
2. Se consider polinomul f = (X + 1)10 + (X – 1)10.
a) Calculai f (0).
b) Determinai restul împririi lui f la polinomul g = X 2 – 1.
c) Demonstrai c polinomul f nu are rdcini reale.
1. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x3 – 3x + 1.
201
b) Determinai punctele de inflexiune ale graficului funciei f.
c) Scriei ecuaiile acelor tangente la graficul funciei f care sunt drepte orizontale.
2. Pentru fiecare numr natural nenul n se consider numrul:
1
In = ³x ln(1 + x)dx.
n
0
a) Calculai I1.
b) Artai c In ≥ In + 1, pentru orice numr natural nenul n.
1
c) Demonstrai c In ≤ , pentru orice numr natural nenul n.
4
Testul 35
Subiectul I
1. Artai c numrul a = log3 8 ⋅ log4 9 este natural.
2. Determinai coordonatele punctului de intersecie a graficelor funciilor f : \ → \,
f (x) = x – 1 i g : \ → \, g(x) = 3x – 5.
3. Rezolvai în mulimea numerelor întregi inecuaia x2 – x – 2 ≤ 0.
4. Determinai câte submulimi, cu 5 elemente, ale mulimii A = {1, 2, 3, …, 10}
conin exact dou numere pare.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A(0, 1), B(–1, 2) i C(2, a), unde a ∈
∈ \. Aflai a astfel încât aria triunghiului ABC s fie egal cu 2.
3
6. Se consider triunghiul ABC dreptunghic în A cu sin B = . Calculai tg B.
5
Subiectul al II-lea
1. Se consider matricea A ∈ M2(\), A = §¨

3 1·
¸ i mulimea M = {X ∈ M2(\) | A X =
2
©1 2¹
= XA }.
2
§ 2 1·
a) Artai c matricea B = ¨ ¸ aparine mulimii M.
© 1 1¹
b) Demonstrai c A2 = 5A – 5I2.
c) Demonstrai c AX = XA, pentru orice X ∈ M.
2. Pe mulimea numerelor reale se definete legea de compoziie x y = 3xy – 3x – 3y + 4.
a) Artai c x y = 3(x – 1)(y – 1) + 1, pentru orice numere reale x i y.
b) Rezolvai în mulimea numerelor reale inecuaia x (x + 1) ≤ 7.
c) Determinai numerele întregi x i y astfel încât x y = 7.
202
Testul 36
1 + x, x < 1
°
1. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ® 1 .
°̄1 + x , x ≥ 1
a) Artai c funcia f este continu în punctul x0 = 1.
b) Artai c funcia f nu este derivabil în punctul x0 = 1.
c) Demonstrai c f (x) + f (x2) + f (x3) ≤ 6, pentru orice numr real x.
π
2. Pentru fiecare numr natural nenul n se consider numrul In = ³ sin n xdx.

2
0
a) Calculai I1.
b) Calculai I3.
c) Demonstrai c In + 1 ≤ In, pentru orice numr natural nenul n.
Testul 36
Subiectul I
1. Scriei sub form trigonometric numrul complex z = –2i.
2. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = X 2 – 4X + 5. Comparai numerele f ( 2) i
f ( 3).
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia logx (x + 2) = 2.
4. Stabilii câte numere naturale de trei cifre se pot forma folosind cifre din mulimea
{0, 1, 2, 3}.
coordonatele simetricului punctului B fa de punctul A.
6. În triunghiul ABC avem: AB = 6, AC = 8 i m(
BAC) = 120s. Calculai lungimea
laturii BC.
Subiectul al II-lea
§1 1 x ·
1. Se consider matricea A(x) = ¨¨ m −1 1 ¸¸ , A(x) ∈ M3(\).
¨ x 1 −1¸
© ¹
a) Dac m = 2, artai c det A(x) = x2 + 3x + 2.
b) Dac m = 2, demonstrai c exist valori ale lui x ∈ \ pentru care matricea A(x)
nu este inversabil.
c) Demonstrai c, oricare ar fi m ∈ \, exist valori ale lui x ∈ \ pentru care
matricea A(x) nu este inversabil.
203
2. Se consider inelul (]8, +, ⋅).

ˆ 3,
a) Artai c elementele inversabile ale acestui inel sunt 1, ˆ 5ˆ i 7.
ˆ
b) Dac a ∈ ]8 este element inversabil, artai c ecuaia 2̂ x = a nu are soluii x ∈ ]8.
c) Dac b ∈ ]8 este element neinversabil, artai c ecuaia 2̂ x = b are exact dou
soluii x ∈ ]8.
1. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ex – x.
b) Determinai intervalele de monotonie ale funciei f.
101
c) Demonstrai c 100 e > .
100
2. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x 2 + 1.
1
³ f ( x)dx.
2
a) Calculai
0
1
0
*
c) Fie * suprafaa cuprins între graficul funciei f, asimptota oblic spre +∞ la
graficul funciei f i dreptele cu ecuaiile x = 0 i x = 1. Determinai aria suprafeei *.
Testul 37
Subiectul I
1. Artai c numrul a = log3 2 – log9 4 este întreg.
2. Artai c, pentru orice numr real m, parabola y = x2 + mx – m2 – 1 intersecteaz
axa Ox în dou puncte.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia 2x + 22 – x = 5.
4. Aflai câte numere naturale de trei cifre au suma cifrelor egal cu 25.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctul A(1, 2) i dreapta d: y = x – 1. Cal-
culai distana de la punctul A la dreapta d.
6. Triunghiul ABC are lungimile laturilor AB = 9, BC = 10 i CA = 11. Calculai aria
triunghiului.
Subiectul al II-lea
§ x 1 2·
1. Se consider matricea A(x) = ¨¨ 2 x 1 ¸¸ , A(x) ∈ M3(\).
¨1 2 x¸
© ¹
204
Testul 38
a) Calculai determinantul matricei A(–3).
b) Artai c rangul matricei A(–3) este egal cu 2.
c) Demonstrai c rangul matricei A(x) este mai mare sau egal cu 2, oricare ar fi
numrul real x.
2. Se consider polinomul f = 6X 4 – X 3 – X + 6 ∈ \[X].
a) Artai c polinomul g = 3X 2 + 4X + 3 divide polinomul f.
b) Demonstrai c polinomul f nu are rdcini reale.
c) Artai c toate rdcinile polinomului f au modulele egale cu 1.
1. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x3 – 3x + 3.
a) Artai c x = 0 este punct de inflexiune al graficului funciei f.
b) Stabilii intervalele de monotonie ale funciei f.
c) Dac x ∈ [–1, 0], demonstrai c 4 < f (x) + f (x2) < 8.
1 n +1
2. Fie funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = i irul (In)n ≥ 1 definit prin In =
x ³
n
f ( x)dx.
n +1
a) Artai c In = ln , oricare ar fi n ∈ `*.
n
b) Demonstrai c In ≥ In + 1, oricare ar fi n ∈ `*.
c) Calculai lim nIn.
n →+∞
Testul 38
Subiectul I
1
1. Artai c numrul a = +2– 3 este numr natural ptrat perfect.
2− 3
1+ x
2. Fie funcia f : (–1, 1) → \, f (x) = ln . Calculai f (–x) + f (x), x ∈ (–1, 1).
1− x
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale inecuaia 22x + 1 ≤ 8.
4. Se constituie un depozit bancar la 10 000 lei, cu o dobând anual de 3%. Ce sum
se va afla în depozit dup doi ani?
5. Se consider ptratul ABCD având latura AB = 4. Calculai lungimea vectorului
JJJG JJJG JJJG
AB + AC + AD.
§ π·
6. tiind c x ∈ ¨ 0, ¸ i tg x = 2, calculai cos 2x.
© 2¹
205
Subiectul al II-lea
1. În reperul cartezian xOy se consider punctele A(1, 2), B(3, m) i C(m, 1), unde m ∈ \.
xA yA 1
a) Calculai, în funcie de m, determinantul Δ = xB yB 1 .
xC yC 1
b) Artai c punctele A, B i C nu sunt coliniare pentru nicio valoare a lui m ∈ \.
c) Determinai m ∈ \ pentru care aria triunghiului ABC este minim.
2. Se consider polinomul f = X 4 – 3X 3 + X + 7 ∈ \[X], având rdcinile complexe
x1, x2, x3 i x4.
a) Calculai f (2).
b) Calculai (2 – x1)(2 – x2)(2 – x3)(2 – x4).
* 1 1 1 1
c) Calculai + + + .
2 − x1 2 − x2 2 − x3 2 − x4
1. Se consider funcia f : (1, +∞) → \, f (x) = (x2 – 4) ln(x – 1).
f ( x) − f (2)
a) Artai c lim = 0.
x →2 x−2
b) Scriei ecuaia tangentei la graficul funciei f în punctul A(2, 0).
c) Demonstrai c f (x) ≥ 0, pentru orice x ∈ (1, +∞).
π π
2. Se consider irul (In)n ≥ 0 definit astfel: I0 = ³ sin xdx i In = ³ x n sin xdx , pentru
2 2
0 0
orice n ≥ 1.
a) Artai c I0 = 1
b) Calculai I1.
n−1
§π·
c) Demonstrai c In = n ⋅ ¨ ¸ – n(n – 1)In – 2, oricare ar fi n ≥ 2.
©2¹
Testul 39
Subiectul I
1+ i
1. Determinai partea real a numrului complex z = .
1− i
2. Determinai m ∈ \, tiind c valoarea minim a funciei f : \ → \, f (x) = x2 –
– mx + 4 este 3.
206
Testul 39
3. Determinai soluiile întregi ale inecuaiei 3x2 + 2x – 1 ≤ 0.
4. Alegem, la întâmplare, dou numere distincte din mulimea {0, 1, 2, 3, 4}. Aflai
care este probabilitatea ca cele dou numere alese s fie pare.
5. În reperul cartezian xOy se consider dreptele d1: 2x – y – 1 = 0 i d2: x + 2y – 3 =
= 0. Aflai coordonatele punctului de intersecie a dreptelor d1 i d2.
6. Triunghiul ABC este isoscel, cu AB = AC = 13 i BC = 10. Calculai raza cercului
înscris în triunghi.
Subiectul al II-lea
°§ a b · ½°
1. Se consider mulimea M = ®¨ ¸ ∈ M2 (\) a, b ∈ ] ¾ .
¯°© b a ¹ ¿°
a) Artai c matricea unitate, I2, aparine mulimii M.
b) Demonstrai c M conine exact dou matrice având determinantul egal cu 1.
c) Demonstrai c M nu conine matrice având determinantul egal cu 6.
2. Se consider polinomul f = X 4 + 3X 3 + 8X 2 + mX + n ∈ \[X]. Se tie c polinomul
are rdcina x1 = – 1 + 2i.
a) Demonstrai c polinomul g = X 2 + 2X + 5 divide polinomul f.
b) Artai c m = 7 i n = 5.
c) Determinai toate rdcinile polinomului f.
1. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x 2 + 1.
b) Artai c funcia f este convex pe \.
c) Scriei ecuaia asimptotei spre –∞ la graficul funciei f.
2. Se consider funcia f : [0, 1] → \, f (x) = ex + e1 – x.
b) Artai c aria subgraficului funciei f este mai mare decât 2 e .
c) Calculai volumul corpului obinut prin rotirea graficului funciei f în jurul
axei Ox.
207
Testul 40
Subiectul I
1. Determinai primul termen al progresiei geometrice b1, b2, 2, 4, 8, … .
2. Determinai imaginea funciei f : \ → \, f (x) = –x2 + x + 2.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia 3 82 x = 4.
4. Alegem, la întâmplare, un numr natural de trei cifre. Aflai care este probabilitatea
ca produsul cifrelor sale s fie numr par.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctul A(2, 3) i dreapta d: x – y + 5 = 0.
Scriei ecuaia dreptei care trece prin punctul A i este perpendicular pe dreapta d.
6. Un triunghi dreptunghic ABC are lungimile catetelor AB = 12 i AC = 5. Calculai
lungimea medianei AM, cu M ∈ BC.
Subiectul al II-lea
x + 2 y − 3z = 0
°
1. Se consider sistemul de ecuaii ®3x − y − 2 z = 0 .
°2 x − 3 y + z = 0
¯
a) Artai c (1, 1, 1) este soluie a sistemului.
b) Artai c sistemul are o infinitate de soluii în \ × \ × \.
c) Determinai soluiile (x0, y0, z0) ∈ \ × \ × \ cu proprietatea c 4x0 + y0 = z02 .
§ 1 2 −3 ·
° 1 ½°½
2. Se consider matricea A = ¨¨ 2 4 −6 ¸¸ i mulimea G = ® I 3 + aA a ∈ \ \ ® ¾¾
¨ 3 6 −9 ¸ ¯° ¯ 4 ¿¿°
© ¹
⊂ M3(\).
a) Artai c I3 ∈ G.
b) Demonstrai c mulimea G este stabil fa de operaia de înmulire a matri-
celor.
c) Admitem c (G, ⋅) este monoid, unde „⋅” este înmulirea matricelor. Artai c
(G, ⋅) este chiar grup.
1. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = x2 – 2 ln x.
2( x 2 − 1)
a) Artai c f '(x) = , x ∈ \.
x
b) Demonstrai c singura soluie a ecuaiei f (x) = 1 este x = 1.
208
Testul 41
c) Comparai numerele f '(e) i f '(π).
x2 − 2
° , dac x < 1
2. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = ® x .
°2ln x − 1, dac x ≥ 1
¯
x2 − 2
a) Calculai ³ x
dx, x ∈ (0, 1).
b) Demonstrai c funcia f admite primitive.

c) Determinai o primitiv F a funciei f pe intervalul (0, +∞).
Testul 41
Subiectul I
1. Fie (bn)n ≥ 1, o progresie geometric cu termeni strict pozitivi astfel încât 4b2 = b4.
b +b
Determinai valoarea raportului 3 4 .
b2
2. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x2 – 3x + a, unde a ∈ \. Determinai a,
3
tiind c valoarea minim a funciei f este .
4
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia log2 (x2 + 3) = 2.
4. Fie mulimea A = {1, 3, 5, …, 19, 21}. Aflai numrul submulimilor cu dou
elemente ale mulimii A.
5. Într-un reper cartezian xOy se consider punctele A(2, 2) i B(4, 0). Determinai
ecuaia dreptei care trece prin O i este perpendicular pe AB.
6. Se consider un triunghi ascuitunghic ABC cu AB = 2, BC = 5 i aria egal cu 4.
Calculai cos B.
Subiectul al II-lea
§ 2 4· §0 4·
© 3 6¹ ©3 4¹
a) Artai c A2 = 8A.
b) Calculai rangul matricei A20.
*
c) Artai c, dac X ∈ M2(\) are proprietatea AX = XA, atunci exist a, b ∈ \
astfel încât X = aI2 + bB.
2. Fie polinomul f = X 3 – X 2 + X + a, f ∈ \[X], cu rdcinile complexe x1, x2, x3.
a) Calculai f (1).
209
b) Dac a = –1, determinai x1, x2, x3.
c) Demonstrai c polinomul f are o singur rdcin real, pentru orice numr real a.
1. Fie a un numr real pozitiv. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = xax + 1 + 1.
a) Calculai lim f (x), tiind c a ∈ (1, +∞).
x →+∞
b) Calculai lim f (x), tiind c a ∈ (0, 1).

x →+∞
*
c) Determinai a, astfel încât f (x) ≥ 0, oricare ar fi numrul real x.
2x − 2
2. Se consider funciile f, F : \ → \, f (x) = 2 i F(x) = ln(x2 + 1) – 2 arctg x.
x +1
b) Calculai aria suprafeei plane cuprinse între graficul funciei f, axa Ox i
1
c) Calculai ³ F ( x)dx.
0
Testul 42
Subiectul I
−2
§1·
1. Calculai ¨ ¸ – log3 9.
©2¹
2. Fie (xV, yV) coordonatele vârfului parabolei asociate funciei f : \ → \, f (x) =
= x2 – 4x + 6. Calculai yV – xV.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia 3 x 3 + 1 = x + 1.
4. Aflai probabilitatea ca, alegând la întâmplare un element din mulimea A = {1, 2,
3, …, 99, 100}, acesta s fie numr par i divizibil cu 7.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A(2, 1) i B(4, –1). Aflai coordo-
natele punctului C cu proprietatea c triunghiul ABC este echilateral.
6. Artai c (sin x – cos x)2 + (sin x + cos x)2 = 2, pentru orice numr real x.
Subiectul al II-lea
§ a 1 1·
1. Se consider matricea A(a, b, c) = ¨¨ 1 b 1 ¸¸ , unde a, b i c sunt numere reale.
¨1 1 ç
© ¹
a) Calculai det (A(a, b, c)).
210
Testul 43
b) Artai c det (A(a, a, 0)) = det (A(a, 0, a)) = det (A(0, a, a)), pentru orice a ∈ \.
c) Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia det (A(2x, 2x, 1)) = 0.
2. Fie polinomul f = X 3 + 3X 2 + 5X + a, f ∈ \[X], cu rdcinile complexe x1, x2, x3.
a) Calculai x12 + x22 + x32 .
1 1 1
b) Determinai a astfel încât x1 + x2 + x3 = + + .
x1 x2 x3
c) Artai c f are cel puin o rdcin în mulimea ^ \ \.
x
ln x
a) Calculai f ' (x), x ∈ (1, +∞).
b) Artai c funcia f are un singur punct de extrem.
c) Artai c 3 2 > 2 3 .
2. Fie funciile f, F : \ → \, f (x) = ex + 2x + 3, F(x) = ex + x2 + 3x + 1.
a) Artai c F'(x) = f (x), pentru orice numr real x.
1
³ f ( x) F ( x)dx.
2
b) Calculai
0
1
c) Artai c ³ ( xf ( x) + F ( x))dx = F(1).
0
Testul 43
Subiectul I
1. Determinai numrul x ∈ (0, +∞) astfel încât ln x = 3 ln 2 – 2 ln 3.
2. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x2 – 2x – 8. Determinai numerele întregi x
pentru care f (x) < 0.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia 2 − x = 3x – 2.
4. Aflai câte numere naturale de trei cifre au cifrele din mulimea A = {1, 2, 3, 4, 5}
i conin cel puin o cifr par.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A(1, 2), B(3, –1) i C(1, –2). Scriei
ecuaia înlimii din A a triunghiului ABC.
6. În triunghiul ABC, AB = AC = 10, iar BC = 16. Aflai lungimea razei cercului
înscris triunghiului.
Subiectul al II-lea
§ 2 3· §2 1·
1. Fie matricele A = ¨ ¸, B= ¨ ¸ i mulimea G = {X ∈ M2(\) | AX = XA}.
©0 2¹ ©0 2¹
211
a) Artai c B ∈ G.
§x y·
b) Artai c, dac X ∈ G, atunci exist x, y ∈ \ astfel încât X = ¨ ¸.
©0 x¹
c) Determinai matricele X ∈ M2(\) tiind c X – X = A.
2
2. Pe mulimea numerelor reale se definete legea de compoziie x y = x + y + xy.

a) Artai c legea „ ” este asociativ.
b) Calculai (–10) (–9) … (–1) 0 1 … 10.
c) Determinai numerele reale a care sunt egale cu simetricele lor în raport cu
legea „ ”.
1. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ex – 2x.
a) Scriei ecuaia tangentei la graficul funciei f în punctul de abscis 1, situat pe
graficul funciei.
b) Artai c f are un singur punct de extrem.
c) Demonstrai c ecuaia ex – 2x – 1 = 0 are cel puin o soluie în intervalul (1, 2).
2. Fie funcia f : \ → \, f (x) = x2 – 2x + 2.
1
a) Calculai ³
0
f ( x )dx.
f ( x)
b) Determinai primitivele funciei g : (0, +∞) → \, g(x) = .
x +1
t 1 3π
c) Artai c lim
t →+∞
1
t
³ f ( x)
dx =
4
.
Testul 44
Subiectul I
1. Fie (an)n ≥ 1 o progresie aritmetic cu a2 = 5 i a5 = 2. Calculai suma primilor ase
termeni.
2. Determinai coordonatele punctelor de intersecie dintre dreapta de ecuaie 2x + y –
– 1 = 0 i parabola de ecuaie y = x2 + 3x + 1.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia log3 (x2 – 8x) = 2.
4. Aflai câte submulimi cu trei elemente ale mulimii A = {1, 2, 3, 4, 5, 6} conin
elementul 1. JJJG JJJG
5. Fie ABCD un dreptunghi cu laturile AB = 3, BC = 4. Calculai AB ⋅ BD.
x x π− x
6. Artai c sin + cos = 2 cos , pentru orice x ∈ \.
4 4 4
212
Testul 44
Subiectul al II-lea
§ 1 −1 2 ·
1. Se consider matricea A = ¨¨ 2 −2 4 ¸¸ .
¨ 3 −3 6 ¸
© ¹
a) Calculai determinantul matricei A.
b) Artai c exist a ∈ \ astfel încât A2 = aA.
1
c) Artai c matricea I3 + A este inversabil i (I3 + A)–1 = I3 – A.
6
2. Fie polinomul f = X 3 – 3X 2 + aX + b ∈ \[X].
a) Determinai rdcinile polinomului f pentru a = –3 i b = 1.
b) Determinai a i b tiind c o rdcin a polinomului f este egal cu i.
c) Aflai pentru ce valori reale a i b rdcinile x1, x2, x3 ale polinomului f sunt în
progresie aritmetic i x12 + x22 + x32 = 11.
x
1. Fie funcia f : \ → \, f (x) = .
ex
f ( x)
a) Calculai lim .
x →+∞ f ( x + 1)
b) Artai c funcia f este strict cresctoare pe intervalul (–∞, 1].
c) Demonstrai c x ≤ ex – 1, pentru orice x ∈ \.
1
2. Se consider funcia f : [0, 1] → \, f (x) = .
x +1
1
a) Calculai ³0
f ( x)dx.
b) Determinai volumul corpului obinut prin rotaia în jurul axei Ox a graficului

funciei f.
§ 1 1 1 ·
c) Calculai lim ¨ + + ... + , unde n ∈ `*.
n →+∞ n + 1
© n+2 n + n ¸¹
213
Testul 45
Subiectul I
4 − 2i
1. Determinai partea real a numrului z = .
3+i
2. Determinai funcia de gradul al doilea f : \ → \, f (x) = ax2 + bx + c tiind c este
tangent axei Ox în punctul A(2, 0) i intersecteaz axa Oy în punctul B(0, 4).
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia log 5 (5 + 5) + log 5 (5 − 5) –
– 2log 5 x = 1.
4. Aflai câte numere naturale mai mici sau egale cu 2000 au suma cifrelor 2.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A(2, 1), B(–3, 2) i C(1, –6).
Determinai ecuaia medianei din A a triunghiului ABC.
11π 23π
6. Calculai sin cos .
12 12
Subiectul al II-lea
§ 1 −1 −a · 0¬

¨ ¸
1. Fie matricele A = ¨ a 3 3 ¸ , A ∈ M3(\) i B = 0 , B ∈ M3,1(\).

ä 1 a ¸ 0®
© ¹
a) Artai c det (A) = 3(a – 1).
2
b) Demonstrai c rang (A) ≥ 2, pentru orice numr real a.

c) Pentru a = 1, artai c exist o infinitate de matrice X ∈ M3,1(\) astfel încât
AX = B.
2. Fie polinomul f = X 3 + aX 2 + X + 1, f ∈ \[X].
a) Pentru a = 1, determinai rdcinile polinomului f.
b) Dac x1, x2, x3 sunt rdcinile polinomului f, calculai (1 – x1)(1 – x2)(1 – x3).
c) Determinai valorile lui a ∈ ] pentru care polinomul are cel puin o rdcin
întreag.
1. Se consider funcia f : [0, 1] → \, f (x) = ex + e1 – x.
a) Calculai f'(x), x ∈ [0, 1].
ª1 º
b) Artai c funcia f este cresctoare pe « ,1» .
¬2 ¼
214
Testul 46
c) Demonstrai c 2 e ≤ f (x) ≤ 1 + e, pentru orice x ∈ [0, 1].

2. Fie funcia f : [0, 2] → \, f (x) = 4 − x2 .
a) Artai c orice primitiv a funciei f este strict cresctoare.
b) Determinai volumul corpului obinut prin rotirea graficului funciei f în jurul
axei Ox.
1 x
x →0 x³
c) Calculai lim 2 tf (t )dt.
0
Testul 46
Subiectul I
2
§ 1 1 ·
1. Artai c numrul z = ¨ − ¸ este real.
© 3 − 2i 3 + 2i ¹
2. Se consider funciile f, g : \ → \, f (x) = 2x2 – 3x + 1, g(x) = x – 2. Calculai
(f g)(1).
1− x
§1·
3. Rezolvai ecuaia ¨ ¸ = 2 x .
©2¹
4. Aflai probabilitatea ca, alegând un numr din mulimea A = {1, 3, 5, 9, …, 99},
acesta s se divid cu 3, dar nu cu 9.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A(3, 2), B(–1, 4), C(5, 4).
JJJJG JJJG JJJG
Determinai coordonatele punctului M astfel încât AM = 3 AB – 2 AC.
§ π·
6. Determinai x ∈ [0, π] pentru care cos 2x = sin ¨ x + ¸ .
© 2¹
Subiectul al II-lea
§ 2 1·
1. Se consider matricele A = ¨ ¸ i X(a) = I2 + aA, a ∈ \.
© −2 −1¹
a) Calculai det X(–2).
b) Artai c X(a) ⋅ X(b) = X(a + b + ab), pentru orice numere reale a i b.
c) Determinai matricele S = X(–2) + X(–1) + X(0) + X(1) i P = X(–2)X(–1) ⋅
⋅ X(0)X(1).
2. Fie G mulimea polinoamelor de grad trei cu coeficieni în ]3.
a) Aflai numrul elementelor mulimii G.
b) Determinai rdcinile, din ]3, ale polinomului f = X 3 + X + 2̂ ∈ ]3[X].
c) Artai c polinomul g = X 3 + X 2 + 2̂ ∈ ]3[X] este ireductibil în ]3[X].
215
x2
1. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = – ln x.
2
x2 − 1
b) Artai c ln x ≤ , pentru orice x > 0.
2
c) Determinai valorile lui m ∈ \ astfel încât ecuaia f (x) = m s admit dou
rdcini reale distincte.
1
2. Se consider funcia f : [0, +∞) → \, f (x) = + x.
x +1
a) Determinai mulimea primitivelor funciei g: [0, +∞) → \, g(x) = f (x + 1) –
– f (x).
b) Calculai aria suprafeei determinate de graficul funciei f, axa Ox i dreptele
x = 0, x = 1.
c) Calculai volumul corpului obinut prin rotirea graficului funciei h: [1, 2] → \,
h(x) = f (x) în jurul axei Ox.
Testul 47
Subiectul I
1. Determinai suma primilor ase termeni ai progresiei geometrice cu termeni reali
(bn)n ≥ 1, tiind c b2 = 6 i b5 = 48.
2. Determinai imaginea intervalului [–1, 2] prin funcia f : \ → \, f (x) = x2 – 2x – 3.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia 22x + 3 – 3 ⋅ 2x + 2 + 4 = 0.
9
§ 2·
4. Determinai termenul care nu depinde de x din dezvoltarea ¨ x 2 + ¸ , unde x > 0.
© x¹
5. În reperul cartezian xOy se consider punctul A(2, –1) i dreapta d cu ecuaia
ax + (a + 1)y – 1 = 0, unde a ∈ \. Determinai valoarea lui a pentru care punctul A
aparine dreptei d.
§1 3·
6. Calculai cos ¨¨ arcsin ¸¸ .
© 2 2 ¹
Subiectul al II-lea
x − ay − z = 2
°
1. Se consider sistemul de ecuaii ®2x − y − 2z = −1 , x, y, z, a, b ∈ \ i matricea
°bx + 2 y + z = 1
¯
216
Testul 48
§ 1 −a −1·
¨ ¸
A = ¨ 2 −1 −2 ¸.
¨b 2 1 ¸
© ¹
a) Artai c det A = (2a – 1)(b + 1).
b) Determinai soluia (x, y, z) a sistemului pentru a = 1, b = –2.
c) Pentru a = –7, b = –1, artai c sistemul are o infinitate de soluii.
2. Fie polinomul f = X 4 – 4X 3 + X 2 + aX + b ∈ \[X].
a) Determinai a, b ∈ \ astfel încât f s se divid cu polinomul X 2 – 4X + 3.
b) Pentru a = 8, b = –6, determinai rdcinile polinomului f.
1 1 1 1
c) Pentru b = 2, determinai a astfel încât + + + = 1, unde x1, x2, x3, x4
x1 x2 x3 x4
sunt rdcinile polinomului f.
1. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = (x + 2)e–|x|.
f ( x) − f (0)
a) Calculai lim .
x →0 x
x >0
b) Artai c f nu este derivabil în x = 0.

c) Determinai punctele de extrem local ale funciei f.
n dx
2. Se consider irul (In)n ≥ 1, In = ³
0 ( x + 1)( x + 2)
, n ∈ `*.
a) Artai c I1 = 2 ln 2 – ln 3.
b) Demonstrai c irul (In)n ≥ 1 este monoton.
c) Calculai lim n(ln 2 – In).
n→+∞
Testul 48
Subiectul I
1. Artai c numrul a = 6(log8 4 – log4 2) este natural.
2. Artai c vârful parabolei y = x2 – 2x – 3 este situat în cadranul IV.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia x + 1 = 1 + x .
4. Aflai câte numere naturale de trei cifre distincte au cifrele din mulimea {1, 2, 3, 4, 5}
i au o cifr egal cu 3.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A(2, 3), B(–1, 4) i C(3, 0). Gsii
coordonatele punctului A', simetricul lui A fa de mijlocul segmentului BC.
217
6. Fie triunghiul ABC în care AB = 2, AC = 3 i m(
BAC) = 120s. Calculai aria
triunghiului.
Subiectul al II-lea
§0 m 1·
1. Se consider matricea A(m) = ¨¨ m −2 0 ¸¸ , m ∈ \.
¨ 1 −1 m ¸
© ¹
a) Artai c A(m) + A(–m) = 2A(0), pentru orice numr real m.
b) Calculai determinantul matricei A(1).
c) Aflai pentru ce valori reale ale lui m, matricea A(m) este inversabil.
2. Pe mulimea numerelor reale se definete legea de compoziie x y = 2xy + 3x – y.
a) Rezolvai ecuaia (x + 1) x = 9, x ∈ \.
b) Artai c legea „ ” nu este asociativ.
c) Determinai dou numere a, b ∈ \ \ _, astfel încât a b ∈ ].
1. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x – arctg x.
a) Determinai ecuaia asimptotei la graficul lui f spre +∞.
f ( x)
b) Calculai lim 3 .
x →0 x
c) Artai c funcia f este bijectiv.
xe − x , x < 0
°
2. Fie funcia f : \ → \, f (x) = ® x
° ,x≥0
¯ x +1
a) Artai c f are primitive pe \.
b) Determinai primitiva F a funciei f care se anuleaz în x = 0.
1
c) Calculai ³
−1
f ( x)dx.
Testul 49
Subiectul I
1½
1. Calculai [ 3 9] – 3 ®− ¾ .
¯ 3¿
2. Funcia f : \ → \, f (x) = x + 2x este inversabil, cu inversa g : \ → \. Calculai
g(1).
218
Testul 49
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia logx (2x + 4) = logx (x + 1).
2
10
§ 2 ·
4. Aflai al aptelea termen din dezvoltarea ¨ x + 3 ¸ , x > 0.
© x¹
5. Fie triunghiul ABC, cu AB = 6, m(
A) = 60s i m(
B) = 45s. Aflai perimetrul
triunghiului ABC.
1
6. Aflai x ∈ [0, 2π] pentru care cos 2x + sin2 x = .
2
Subiectul al II-lea
§5 4·
1. Se consider matricea A = ¨ ¸ , A ∈ M2(\).
© −4 −3 ¹
a) Artai c A2 = 2A – I2.
b) Gsii inversa matricei A.
c) Determinai matricea X ∈ M2(\) având proprietatea c AX = B, unde B =
7 6 ¬
= .
6 5®
2. Fie polinomul f = X 5 – 2X 4 + 4X 2 – 3, f ∈ \[X].
a) Artai c f se divide cu polinomul g = X – 1.
b) Determinai restul împririi polinomului f la polinomul h = X 2 – 2X + 2.
c) Artai c numrul f (1 + i) + f (1 – i) este real.
1. Fie a, b ∈ \ i funcia f : \ → \, f (x) = x3 + ax + b.
f ( x)
a) Calculai lim .
f (1 − x)
x →+∞
b) Pentru a = –3 i b = 3, determinai extremele locale ale funciei f.

c) Determinai a i b astfel încât funcia f s aib un minim egal cu 1 în x = 1.
1
2. Se consider funciile f, g : (0, +∞) → \, f (x) = xex – i g(x) = (x – 1)ex – ln x + 1.
x
a) Artai c g este o primitiv a funciei f.
e
b) Calculai ³ f ( x)dx.
1
e 1
c) Artai c ³ f ( x) g ( x) dx = ( g 2
(e) − g 2 (1)).
1 2
219
Testul 50
Subiectul I
1. Calculai 3
64 + log2 0,25.
2. Fie z1 i z2 rdcinile complexe ale ecuaiei z2 + 2 z 3 + 4 = 0. Calculai |z1| + |z2|.
3. Determinai soluiile din [0, 2π] ale ecuaiei sin 2x = 2 cos2 x.
4. Fie A = {0, 1, 2, 3} i mulimea M a funciilor f : A → A. Aflai probabilitatea ca,
alegând o funcie f din M, aceasta s fie injectiv.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A(–1, 3), B(3, –4), C(1, 7). Aflai
lungimea segmentului OG, G fiind centrul de greutate al triunghiului ABC.
6. Calculai sin2 110s + sin2 200s.
Subiectul al II-lea
§m 1 1 · 2¬

1. Se consider matricele A(m) = ¨¨ 1 m 1 ¸¸ , m ∈ \ i B = 0 .

¨ 1 1 m¸ 2 ®
© ¹
a) Rezolvai ecuaia det A(m) = 0, m ∈ \.
1
b) Artai c A–1(–1) = A(0).
2
c) Determinai X ∈ M3,1(\) astfel încât A(–1) ⋅ X = B.
x + y + z = 1
°
°1 1 1
2. Se consider sistemul de ecuaii (S) = ® + + = 1 , x, y, z ∈ \*.
°x y z
°¯ xy + yz + zx = −4
a) Rezolvai ecuaia t – t – 4t + 4 = 0, t ∈ \.
3 2
b) Artai c xyz = –4, unde (x, y, z) este soluie a sistemului (S).

c) Câte soluii are sistemul (S)?
m − ln x
1. Fie m ∈ \ i funcia f : (0,+∞) → \, f (x) = .
x
ln x − m − 1
a) Artai c f '(x) = , x ∈ (0, +∞).
x2
b) Demonstrai c funcia f are un singur punct de extrem local.
c) Determinai valorile lui m astfel încât f (x) ≥ –1, pentru orice x ∈ (0, +∞).
220
Testul 51
x −1 x
2. Se consider funciile f, F : [0, +∞) → \, f (x) =
ex
i F(x) = ³ | f (t ) | dt.
0
−x
a) Demonstrai c g : [0, +∞) → \, g(x) = este o primitiv a funciei f.
ex
1
b) Artai c F(1) = .
e
c) Calculai lim F ( x).
x →+∞
Testul 51
Subiectul I
1. Artai c irul (an)n ≥ 1, an = 2 ⋅ 3n – 2 este o progresie geometric.
2. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ax + b, a, b ∈ \. Determinai a i b, dac
f (1 – x) + 2f (x) = 2x – 7, oricare ar fi numrul real x.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia 3 7 x − 1 + 1 = x.
4. Determinai n ∈ `, dac 2Cn2 + An2−1 ≤ 32.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A(–1, 3), B(2, –2), C(0, 5). Aflai
JJJG JJJG
lungimea vectorului AB + AC.
1
6. Dac x ∈ \, astfel încât sin x – cos x = , calculai sin 2x.
2
Subiectul al II-lea
x + y + z = 0
°
1. Se consider sistemul de ecuaii ®3x + 4 y + z = 0 , x, y, z ∈ \ i m ∈ \.
° mx − y + 8 z = 0
¯
a) Calculai determinantul matricei coeficienilor sistemului.
b) Pentru ce valori ale lui m, sistemul are soluie unic?
2x + y
c) Dac m = 2, calculai , unde (x, y, z) este soluie a sistemului cu x ≠ 0.
y − 3z
2. Fie polinomul f = X 3 – 3X + m, f ∈ \[X], cu rdcinile complexe x1, x2, x3.
a) Determinai rdcinile polinomului f pentru m = 2.
b) Artai c x13 + x23 + x33 – 3x1x2x3 nu depinde de m.
c) Determinai valorile lui m astfel încât polinomul f s admit o rdcin dubl.
221
1. Fie funcia f : (1, +∞) → \, f (x) = 2x + ln(x + 1) – ln(x – 1).
b) Calculai lim x( f ( x) − 2 x).
x →+∞
c) Artai c ecuaia f (x + 1) = f (x) + 1 are cel puin o soluie în (1, +∞).

2. Se consider funcia f : [1, 3] → \, f (x) = x2 – 4x + 3.
a) Artai c orice primitiv a funciei f este descresctoare.
3 f ( x)
b) Calculai ³1 x
dx.
a 3
c) Determinai a ∈ (1, 3), tiind c ³1
f ( x) dx = ³
a
f ( x)dx.
Testul 52
Subiectul I
1. Se consider o progresie geometric (bn)n ≥ 1 cu raia q = –2 i al doilea termen b2 =
= 4. Aflai termenul b6.
2. Determinai numerele reale a, b, a < b, tiind c a + b = a2 + b2 = 1.
5
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia log2 x + log4 x – 2log8 x = .
2
4. Aflai probabilitatea ca, alegând un numr natural de dou cifre, acesta s se divid
cu 4 sau cu 5.
GG
5. Fie {i, j} baza ortonormat asociat unui reper cartezian xOy. Calculai
G G G G
(2i + 3 j )(3i − j ).
§π ·
6. Calculai ctg ¨ − x ¸ , tiind c x ∈ \ i tg x = 2.
©4 ¹
Subiectul al II-lea
§ x y 1·
1. Se consider matricea M = ¨¨ 1 2 1¸¸ , M ∈ M3(\). În raport cu reperul cartezian
¨ 0 3 1¸
© ¹
xOy, se consider punctele A(1, 2), B(0, 3) i Cn(2n – 2, 5 – 2n), n ∈ `.
a) Demonstrai c det (M) = 3 – x – y.
b) Artai c punctele A, B i Cn sunt coliniare, oricare ar fi n ∈ `.
c) Determinai valorile lui n pentru care aria triunghiului AOCn este minim.
222
Testul 53
°§ a b · ½°
2. Fie mulimea G = ®¨¨ ¸¸ a, b, c ∈ ] 2 ¾ .
°¯© 0̂ c ¹ °¿
a) Stabilii câte elemente are mulimea G.
b) Artai c, dac A, B ∈ G, atunci A ⋅ B ∈ G.
c) Gsii dou matrice A, B ∈ G astfel încât A ⋅ B ≠ B ⋅ A.
x2 − 5x + 7
1. Fie funcia f : \ \ {2} → \, f (x) = .
x−2
3
a) Gsii punctele graficului funciei f în care tangenta la grafic are panta egal cu .
4
b) Determinai mulimea valorilor funciei f.
x +1
§ f ( x) ·
c) Calculai lim ¨ ¸ .
x →+∞
© x ¹
2. Se consider funciile f, g : \ → \, f (x) = –x + 2 i g(x) = x2.
1
a) Calculai ³ f ( x) g ( x)dx.
0
1 1
b) Artai c ³ f ( x)dx ≥ ³ g ( x)dx.
−2 −2
c) Calculai aria suprafeei mrginite delimitate de graficele celor dou funcii.
Testul 53
Subiectul I
1. Dac z = − 4 + i, calculai modulul numrului z − 2z.
2. Determinai coordonatele punctelor de intersecie a graficelor funciilor f, g : \ →
→ \, f (x) = x2 − 2x + 2, g(x) = x + 2.
x −4
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia §¨ ·¸ = 8 x .

1
©2¹
4. Fie mulimea A = {0, 2, 4, 6, 7, 9}. Câte submulimi ale mulimii A au trei elemente
i conin cel puin un numr impar?
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A(2, 4) i B(4, 2). Calculai distana de
la punctul O la drepta AB.
223
1 + sin 2 x 1
6. Demonstrai c = (1 + tg x)2, pentru orice numr real x, x ≠ (2k +
1 + cos 2 x 2
π
+1) , k ∈ ].
2
Subiectul al II-lea
2 x − y − z = 0 § 2 −1 −1·
° ¨3 1 m ¸.
1. Se consider sistemul ®3x + y + mz = 0 , m ∈ \ i matricea A = ¨ ¸
°x + 2y − z = 0 ¨ 1 2 −1¸
¯ © ¹
a) Artai c det (A) = − 5m − 10.
b) Determinai numrul real m, dac sistemul are soluie unic.
c) Pentru m = − 2, determinai soluia (x0, y0, z0) a sistemului, tiind c x0 + 2y0 +
+ 3z0 = 20.
2. Pe mulimea numerelor reale se definete legea de compoziie x y = xy − 2x + 3y.
a) Artai c legea ∗ nu este asociativ.
b) Determinai numerele reale x pentru care (x + 1) ∗ x = 1.
c)* Artai c exist numerele a, b ∈ _ \ ] astfel încât a b ∈ `.
1. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x3 − 3x2 + 4.
f ( x ) − f (3)
a) Calculai lim .
x →3 x−3
b) Determinai punctele de extrem local ale funciei f.
§ 11 · § 12 ·
c) Comparai numerele a = f ¨ ¸ i b = f ¨ ¸ .
© 12 ¹ © 13 ¹
x
x +1
2
2
1 3
a) Artai c ³f
1
2
( x)
dx = .
2
b) Calculai aria cuprins între graficul funciei g : [0, 1] → \, g(x) = f (x) i
axa Ox.
funciei g : [0, 1] → \, g(x) = f (x).
224
Testul 54
Testul 54
Subiectul I
1. Verificai dac numrul a = lg §¨ 1 − ·¸ + lg §¨ 1 − ·¸ + ... + lg §¨ 1 − ·¸ este întreg.

1 1 1
© 2 ¹ ©3 ¹ © ¹
10
2. Se consider mulimile A = {x ∈ \ | x2 + x + m = 0} i B = {x ∈ \ | x2 + mx + 1 =
= 0}. Determinai m ∈ \ dac A ∩ B = {1}.
3. Fie ABC un triunghi dreptunghic în A, cu AB = 4 i m( ) C) = 30°. Dac M este
JJJJG JJJG
mijlocul laturii BC, calculai AM ⋅ AB .
4. Într-o clas sunt 18 fete i 12 biei. În câte moduri putem forma o echip care s
conin trei fete i doi biei?
5. În reperul cartezian xOy se consider punctul A(2, − 3) i dreapta d de ecuaie 2x −
− 3y + 4 = 0. Determinai ecuaia perpendicularei din A pe dreapta d.
π
6. Dac x ∈ §¨ 0, ·¸ i ctg x − tg x = 2, calculai tg 2x.
© 2¹
Subiectul al II-lea
§ 2 1·
1. Se consider matricea A = ¨ ¸.
© 5 3¹
a) Artai c matricea 2I2 − 3A este inversabil.
b) Demonstrai c ecuaia AX − XA = I2, X ∈ M 2(\) nu are soluii.
c)* Demonstrai c An ≠ I2, pentru orice numr natural nenul n.
2. Pe mulimea numerelor reale se definete legea de compoziie x y = xy − 3x −
− 3y + 12.
a) Determinai elementul neutru al legii .
b) Dac a, b ∈ \ i a ∗ b = 3, artai c a = 3 sau b = 3.
c)* Determinai x ∈ \ dac
x ∗ x
∗... ∗
x = 3.
2017 de x
1. Se consider funcia f : [0, π] → \, f (x) = sin x − x cos x.
f ( x)
a) Calculai lim .
x →0x3
b) Artai c f este monoton cresctoare pe [0, π].
ª πº
c) Demonstrai c 0 sin x − x cos x 1, pentru orice x ∈ « 0, » .
¬ 2¼
225
1
2. Se consider funcia f : (0, ∞) → \, f (x) = x + .
x
2
10
a) Artai c ³ xf ( x)dx = 3 .
1
b) Calculai aria cuprins între graficul funciei f, axa Ox i dreptele de ecuaii x =

= 1, x = e.
2
1
n →+∞ 3
1
³
c)* Calculai lim n f n ( x )dx .
Testul 55
Subiectul I
1. Funcia f : \ → \, f (x) = x2 + 2x + m, m ∈ \, are valoarea minim egal cu 3.
Calculai f (1).
2. Artai c funcia f : ` → `, f (n) = 4n + 1 nu este bijectiv.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia 21+x + 21–x = 5.
C6 − C6
4. Calculai 10 5 9 .
C9
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A(1, 2), B(–1, 5) i C(−3, 1). Scriei
ecuaia paralelei prin punctul C la dreapta AB.
π π
6. Calculai sin − cos .
12 12
Subiectul al II-lea
§ x + 1 0 −1 ·
1. Se consider matricea A(x) = ¨¨ 0 x 1 ¸¸ , unde x este un numr real.
¨ 0 0 x − 1¸¹
©
a) Verificai dac A(x) + A (−x) = 2A(0), pentru orice numr real x.
b) Calculai determinantul matricei A(2).
c) Artai c pentru orice a, b, c ∈ \, este adevrat relaia aA(1) + bA2(1) +
+ cA3(1) ≠ I3.
2. Se consider polinomul f = X 4 − 4X + 1, cu rdcinile x1, x2, x3, x4 ∈ ^.
a) Artai c f nu are rdcini raionale.
b) Artai c f are exact dou rdcini reale.
c)* Calculai P = ( x13 − 3)( x23 − 3)( x33 − 3)( x43 − 3) .
226
Testul 56
1. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x − 2arctg x.
a) Determinai ecuaia tangetei la graficul funciei f, paralel cu dreapta de ecuaie:
2y − x + 1 = 0.
b) Calculai lim x(π − x + f (x)).
x →+∞
§ 1 · § 1 ·
c) Comparai numerele a = f ¨ ¸ i b = f ¨ ¸.
© 3¹ © 2¹
1
2. Se consider f : (0, +∞) → \, f (x) = .
( x + 1) x
2
3
a) Artai c ³
1
x f ( x )dx = ln .
2
3
π
b) Artai c ³ f ( x)dx = 6 .
1
2
³
c) Notm In = x n f ( x )dx , n ∈ `*. Demonstrai c In+1 + In =
2
2n + 1
( )
2n ⋅ 2 − 1 .
1
Testul 56
Subiectul I
1. Dac x1, x2 sunt rdcinile ecuaiei x2 + 3x + 5 = 0, artai c numrul x13 + x23 este
întreg.
2. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia x + x − 1 = 3.
3. Determinai numerele naturale x 2, tiind c C 1x + C x2 15.
4. Câte numere abc au cifrele din mulimea {2, 3, 4, 5, 6, 7} i a < b < c.
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A(2, –3) i B(4, 1). Gsii
coordonatele simetricului punctului A fa de punctul B.
6. Determinai raza cercului înscris în triunghiul ABC în care AB = AC = 15 i BC =
= 24.
Subiectul al II-lea
§ x 0 ix ·
1. Se consider matricea A(x) = ¨¨ 0 1 0 ¸¸ , unde x este numr real.
¨ −ix 0 x ¸
© ¹
a) Calculai determinantul matricei A(1).
b) Artai c A(x) ⋅ A(y) = A(2xy), pentru orice numere reale x i y.
227
c) Determinai numerele reale x pentru care (A(x))2018 = A(x).
2. Se consider polinomul f = 2X 3 − aX 2 − aX + 2 cu a ∈ \.
a) Calculai f (−1).
b) Determinai valorile lui a pentru care f are toate rdcinile reale.
c) Pentru a = 1, artai c rdcinile polinomului f au acelai modul.
1. Se consider funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = 2 x − ln x.
a) Artai c funcia f are un singur punct de extrem.
3
(
b) Artai c ln < 2 3 − 2 .
2
)
c)* Artai c pentru orice m ∈ (2, +∞), ecuaia f (x) = m are dou rdcini reale
distincte.
x, x ∈ [0, 1]
°
2. Se consider funcia f : [0, 2] → \, f (x) = ® 1 . Notm cu S, suprafaa
°̄ x 3 , x ∈ (1, 2]
determinat de graficul funciei f, axa Ox i dreptele de ecuaie x = 0 i x = 2.
x2
°° , x ∈ [0, 1]
a) Artai c F : [0, 2] → \, F (x) = ® 2 este o primitiv a
°− 1
+ 1, x ∈ (1, 2]
°̄ 2 x 2
funciei f.
7
b) Artai c aria suprafeei S este egal cu .
8
c) Determinai a ∈ [0, 2] astfel încât dreapta de ecuaie x = a s împart suprafaa
S în dou pri de arii egale.
Testul 57
Subiectul I
1. Calculai ª¬ 2 2 º¼ − 5{−1,8} .
2. Rezolvai ecuaia 1 + 3x − x = 1, x ∈ \.
3. Dac log2 3 = a, calculai log12 18, în funcie de a.
JJJG JJJG JJJG JJJG
4. Fie ABC un triunghi i punctele D i E astfel încât AD = 2 DB i AE = 3CE .
Artai c BE CD.
π
5. Dac tg x + ctg x = 3, x ∈ §¨ 0, ·¸ , calculai 9(sin 2x − cos 4x).
© 2¹
228
Testul 58
6. Laturile unui triunghi sunt egale cu 6, 8 i 10. Determinai raza cercului
circumscris triunghiului.
Subiectul al II-lea
1 1 1
1. Se consider determinantul D(x, y) = x − 1 y − 1 0 , unde x i y sunt numere
x2 + 1 y2 + 1 2
reale.
a) Calculai D(2, 3).
b) Artai c D(x, y) = (x − 1)(y − 1)(y − x), pentru orice numere reale x i y.
c) Rezolvai ecuaia D(2x, 4) = 0.
2. Se consider polinomul f = X 3 + X 2 + aX − 1, cu a ∈ \..
a) Determinai a, dac f este divizibil cu X − 1.
b) Determinai rdcinile lui f pentru a = − 1.
c)* Dac a ∈ ], artai c f (x) ≠ 0 pentru orice x ∈ _ \ ].
1. Se consider funcia f : (0,+∞) → \, f (x) = x 2 + 2 x + 4 − x.
a) Determinai ecuaia asimptotei la graficul lui f spre +∞.
b) Artai c f este strict monoton pe intervalul (0, +∞).
c) Demonstrai c pentru orice a ∈ (1, 2), ecuaia f (x) = a are soluie unic.
2. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x 2 + 1 .
1
x
a) Artai c ³ f ( x) dx =
0
2 − 1.
x
1 1
b) Artai c lim 2
x →+∞ x ³ f (t )dt = 2 .
0
1
xn
c) Notm In =
0
f (³x )
dx , n ∈ `*. Demonstrai c (n + 1)In+1 = 2 − nIn–1, pentru
orice numr natural n 2
Testul 58
Subiectul I
1. Se consider progresia aritmetic ( an )n≥1 , în care a5 + a2 = 12 i a6 − a4 = 4.
Calculai suma primilor ase termeni ai progresiei.
2. Determinai numerele întregi x care verific inegalitatea 2x2 – 5x – 7 0.
3. Rezolvai în mulimea numerelor reale ecuaia: lg (x2 − 1) = lg (x + 1).
229
4. Aflai probabilitatea ca, alegând la întâmplare un numr de trei cifre, acesta s aib
cifre distincte egale cu 0, 2, 3, 5, 6 sau 7.
JJJG JJJG JJJG
coordonatele punctului C pentru care OC = OA + OB .
π 1 + sin 2 x
6. tiind c x ∈ §¨ 0, ·¸ i tg x = 2, calculai .
© 2¹ cos 2 x
Subiectul al II-lea
x+ y+z =0
°
1. Se consider sistemul ®2 x − 4 y + 4 z = −1 , unde a este un numr real i matricea
° x + ay − z = 1
¯
§1 1 1 ·
A = ¨¨ 2 −4 4 ¸¸ .
¨ 1 a −1 ¸
© ¹
a) Artai c det (A) = − 2a + 14.
b) Rezolvai sistemul pentru a = 6.
c) Pentru a = 7, artai c sistemul are o infinitate de soluii (x0, y0, z0) i x0 + 4yo =
1
= pentru orice soluie.
2
2. Pe mulimea numerelor reale se defininete legea de compoziie x y = 2xy − x +
+ 3y − 3.
a) Calculai 3 (− 2).
b) Artai c legea nu admite element neutru.
c) Determinai numerele reale a, b, dac a b = 6 i b a = 2.
1. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = (x2 + 1)e–x.
x→+∞
b) Demonstrai c f este descresctoare pe \.

c) Demonstrai c ex x2 + 1, pentru orice x 0.
2π
2. Pentru p, q ∈ `*, se consider I(p, q) = ³0
sin px sin qxdx.
a) Artai c I(p, p) = π, pentru orice p ∈ `*.
b) Artai c I(p, q) = 0, pentru orice p, q ∈ `*, p ≠ q.
c)* Dac a sin x + b sin 2x + csin 3x = 0 pentru orice x ∈ \, artai c a = b = c = 0.
230
Testul 59
Testul 59
Subiectul I
7 − 8i
1. Dac z = , calculai | z |.
8 + 7i
2. Fie f : \ → \, f (x) = x2 – 2x – 15. Calculai P = f (1) ⋅ f (2) ⋅ ... ⋅ f (10).
3. Determinai numrul real x, dac lg x = 2lg 3 − 3lg 2 + 1.
4. Determinai termenul care nu depinde de x din dezvoltarea binomial
10
§ 1 ·
¨ x + 3 ¸ , unde x > 0.
© 2 x¹
5. În reperul cartezian xOy se consider punctele A(−1, 1) i B(5, 7). Determinai
coordonatele punctului M ∈ (AB) astfel încât AM = 2MB.
6. Artai c sin2 50° − sin2 40° =sin 10°.
Subiectul al II-lea
§1 1 1·
1. Se consider matricea A(a, b, c) = ¨¨ a b c ¸¸ , unde a, b, c sunt numere reale.
¨ bc ac ab ¸
© ¹
a) Calculai determinantul matricei A(−1, 1, 0).
b) Artai c rang A(x, 1, 2) 2, pentru orice x ∈ \.
c) Dac a, b, c sunt lungimile laturilor unui triunghi i det (A(a, b, c)) = 0, atunci
demonstrai c triunghiul este isoscel.
2. Se consider polinomul f = X 4 − 2X 3 + 4X − 4.
a) Artai c 1 − i este rdcin a polinomului f.
b) Determinai rdcinile polinomului f.
c) Descompunei în factori ireductibili peste \[X] polinomul f.
x −1
1. Se consider funcia f : (0,+∞) → \, f (x) = .
x2
b) Scriei ecuaia tangentei la graficul funciei f paralel cu dreapta y = x.
c) Artai c funcia f este convex pe (3, +∞).
1
2. Se consider irul ( I n )n ≥1 cu termenul general In = ³ ln n ( x + 1)dx , n ∈ `*.

0
231
4
a) Artai c I1 = ln .
e
b) Demonstrai c In+1 ≤ In, pentru orice n ∈ `*.
c) Artai c 0 (n + 1)In 1, pentru orice n ∈ `*.
Testul 60
Subiectul I
1
1. Fie ( an )n ≥1 o progresie aritmetic, cu a1 = − 4 i r = . Câi termeni subunitari are
3
progresia?
2. Determinai minimul funciei f : [1, +∞) → \, f (x) = 2x2 − x − 4.
3. Determinai valoarile reale ale lui x dac logx (x + 2) = 2.
4. Funcia f : [1, +∞) → [1, +∞), f (x) = x + x − 1 este inversabil. Fie g inversa
funciei f. Determinai g(3).
5. Fie ABCD un paralelogram de centru O. Dac AD = 4, AB = 6 i m( ) BAD) = 60°,
G JJJG JJJG JJJG
determinai modulul vectorului u = AD + AO + AB .
3
6. Fie a = π − arcsin . Calculai cos a + 5cos 2a.
5
Subiectul al II-lea
§a a +1 a + 2·
1. Se consider matricea A(a, b, c) = ¨¨ b b + 1 b + 2 ¸¸ , unde a, b, c sunt numere
¨1 c c 2 ¸¹
©
reale.
a) Artai c det (A(a, b, c)) = (a − b)(c − 1)2.
b) Demonstrai c rang (A(2, b, c)) 2 pentru orice b, c ∈ \.
§ 0· §x·
c) Demonstrai c ecuaia A(a, b, c) ⋅ X = ¨ 0 ¸ are o infinitate de soluii X = ¨¨ y ¸¸ ,
¨ ¸
¨ 0¸ ¨z ¸
© ¹ © ¹
x, y, z ∈ \.
2. Fie polinomul f = X 3 − 3X 2 + 3X + m, cu m ∈ \.
a) Determinai rdcinile polinomului f pentru m = −1.
232
Testul 60
b) Calculai suma S = (x1 − 1) + (x2 − 1) + (x3 − 1) , unde x1, x2, x3 sunt rdcinile
2 2 2
complexe ale polinomului f.

c) Determinai m, tiind c f are toate rdcinile reale.
x+2
1. Se consider funcia f : [0,+∞) → \, f (x) = .
x +1
a) Calculai lim (f (x))x.
x→+∞
b) Artai c funcia f este convex pe [0, +∞).

c) Demonstrai c ecuaia f (x) ⋅ e– x = 1, x ∈ [0, +∞) admite cel puin o soluie în
[0, +∞).
1
2. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = 2 . Demonstrai c:
( x + 1)( x 2 + 2)
1
1 16
a) ³ f ( x) dx = 5
0
;
1
2
b) ³ xf ( x)dx = ln
0
3
;
x
(
π 2− 2 ).
³ f (t )dt =
*
c) lim
x →+∞ 4
0
233
Clasa a IX-a
1. a) 1; b) 2; c) 3; d) 4. 2. a2018 + a2019 + a2020 = 4 + 2 + 8 = 14. 3. {–1, 0, 1, 2, 3, 4}. 4. b < d <
< a < c. 5. a) 2 5 ; b) 1; c) 6; d) 1. 6. a = 6 ∈ `. 7. b = 2 ∈ `. 8. a = 2, b = 18 2, ma =
19 2
= , mg = 6. 9. a = 8, b = –4. 10. x + 49 ∈ [7, 10], x + 625 ∈ [25, 26] a ∈ [32, 36],
2
∀ x ∈ [0, 51]. 11. E ( x, y ) = ( x − 1) 2 + 4 + ( y + 3)2 + 1 ≥ 4 + 1 = 3, ∀ x, y ∈ \. 12. 186.
13. [a] = 2, {a} = 0,7; [b] = –1, {b} = 0,4; [c] = 13, {c} = 0; [d] = –2, {d} = 2 – 3 . 14. a) –2;
{ }
3 k 1
b) 0; c) 5; d) 1. 15. a) x ∈ [7, 8); b) x ∈ , 2 ; c) x = , k ∈ ]; d) x = k + , k ∈ ]. 16. a) x ∈
2 2 3
∈ {–3, 7}; b) x ∈ {–3, 5}; c) x ∈ {–1, 5}; d) x = –1. 17. a) x ∈ [–1, 2]; b) x ∈ (–∞, –7] ∪
∪ [1, +∞). 18. 100. 19. E(x) = 0, ∀ x ∈ \. 20. |2x – 3| + 2|x – 1| = |2x – 3| + |2x – 2| = |2x – 3| +
2
§ 3· 3
+ |2 – 2x| ≥ |2x – 3 + 2 – 2x| = 1, ∀ x ∈ \. 21. x2 + 3x + 3 = ¨ x + ¸ + > 0, ∀ x ∈ \. 22. xy –
© 2¹ 4
x+ y
– 2x – 2y + 6 = (x – 2)(y – 2) + 2 ∈ [2, +∞), ∀ x, y ∈ [2, +∞). 23. –1 < ⇔ –1 – xy < x +
1 + xy
§§ 1· 3· 3
2
+ y ⇔ (x + 1)(y + 1) > 0, ∀ x, y ∈ (–1, 1) etc. 24. b) E(x) = (x2 + 1) ¨ ¨ x + ¸ + ¸ > , ∀ x ∈ \.

©© 2¹ 4¹ 4
a+b b+c c+a § a b · §b c · § c a ·
25. c) + + = ¨ + ¸ + ¨ + ¸ + ¨ + ¸ ≥ 2 + 2 + 2 = 6, ∀ a, b, c ∈ (0, +∞).
c a b ©b a¹ ©c b¹ ©a c¹
n(n + 1)(n + 2)
26. b) Fie P(n): 1 ⋅ 2 + 2 ⋅ 3 + … + n(n + 1) = , n ∈ `*. Evident P(1): 1 ⋅ 2 =
3
1⋅ 2 ⋅ 3
= este adevrat. Presupunem c P(k) este adevrat pentru un numr k ∈ `*. Atunci
3
k (k + 1)(k + 2)
avem 1 ⋅ 2 + 2 ⋅ 3 + … + k(k + 1) + (k + 1)(k + 2) = + (k +1)(k + 2) =
3
(k + 1)(k + 2)(k + 3)
= , deci P(k + 1) este adevrat. Drept urmare, P(n) este adevrat pentru
3
orice n ∈ `*. 30. 6. 31. 171. 32. 192. 33. 60. 34. 243. 35. 120. 36. 60. 37. 99 ⋅ 263 = 1740024.
38. 16. 39. 47. 40. a) 8; b) 25; c) 50.
234
1. a) an = 2n – 1, ∀ n ∈ `*; b) an = (n – 1)2, ∀ n ∈ `*; c) an = (–1)n – 1, ∀ n ∈ `*; d) an = 1 +

n(n + 1) n −1 2 2
+2+…+n= , ∀ n ∈ `*. 2. a) Ecuaia = are soluia n = 5, deci a5 = ;
2 n +1 3 3
n −1 7 17
b) Inecuaia < conduce la n < , deci exist cinci termeni mai mici ca 0,7; c) Toi
n + 1 10 3
n − 1 99
termenii irului sunt mai mici ca 1, iar > n > 199. Rezult c toi termenii irului,
n + 1 100
începând cu a200, se afl în intervalul dat, adic (0,99; 1) conine o infinitate de termeni ai
4n + 4 4n 12
irului. 3. Cum an +1 − an = − = > 0, ∀ n ∈ `, rezult c (an) este
n + 4 n + 3 (n + 3)(n + 4)
strict cresctor. 4. Deoarece an +1 – an = 2n > 0, ∀ n ∈ `*, irul dat este strict cresctor.
1
5. a) E(x) = x(x – 4) + 3 > 0, ∀ x ≥ 4, prin urmare an +1 − an = > 0, ∀ x ≥ 4; b) Avem c
E (n + 1)
1 1 1§ 1 1 · 1 ª§ 1 1 · § 1 1 · § 1 1 ·
= = ¨ − ¸ , ∀ k ≥ 4, deci an = «¨ − ¸ + ¨ − ¸ + ¨ − ¸ +
E (k ) (k − 1)(k − 3) 2 © k − 3 k − 1 ¹ 2 ¬© 1 3 ¹ © 2 4 ¹ © 3 5 ¹
§ 1 1 ·º 1§ 1 1 1 · 1 3 3
+... + ¨ − » = ¨1 + − − < ⋅ = , ∀ k ≥ 4. Astfel, irul dat este
¸
© n − 3 n − 1 ¹¼ 2 © 2 n − 2 n − 1 ¸¹ 2 2 4
mrginit superior. irul fiind strict cresctor, el este mrginit inferior de primul termen; c) Re-
n +1 − n
zult din calculul fcut la b) sau prin inducie. 6. a) an = =
( n + 1 + n )( n + 1 − n )
= n + 1 − n , ∀ n ∈ `*; b) Folosim procedeul de sumare telescopic, inând seama de a);
an +1 n +1 + n
c) irul are termeni pozitivi (deci este mrginit inferior), iar = < 1, deci
an n + 2 + n +1
(an)n ≥ 1 este strict descresctor. În plus, orice ir descresctor este mrginit superior. 7. Dac
n n −1 1
n ≥ 2, atunci an = (a1 + … + an) – (a1 + … + an–1) = sn – sn–1 = – = . În
n +1 n n(n + 1)
1 1 1
cazul n = 1 avem c a1 = s1 = = , deci putem afirma c an = , ∀ n ∈ `*. 8. Se
2 1⋅ 2 n(n + 1)
poate folosi metoda induciei matematice. Altfel, observm c relaia de recuren se poate
scrie sub forma an – an – 1 = an – 1 – an – 2, ∀ n ≥ 3, deci, dac notm xn = an + 1 – an, ∀ n ≥ 1,
avem xn – 1 = xn – 2, ∀ n ≥ 3, prin urmare xn + 1 = xn, ∀ n ≥ 1. Cum x1 = a2 – a1 = 1, rezult c xn = 1,
∀ n ≥ 1, adic an + 1 = an + 1, ∀ n ≥ 1. Obinem c (an)n ≥ 1 este o progresie aritmetic de raie 1,
a a 1
cu a1 = 1, deci an = a1 + (n – 1) ⋅ r = n, ∀ n ∈ `*. 9. a) a3 = 2 = 2, a4 = 3 = , a5 =
a1 a2 4
235
Soluii • Clasa a IX-a
a4 1 a 1 a a 1 1
= = , a6 = 5 = ; b) Observm c an + 3 = n + 2 = n +1 ⋅ = , deci an+6 = an+3+3 =
a3 8 a4 2 an +1 an an +1 an
1
= = an; c) irul este periodic, termenii si repetându-se din 6 în 6. Grupând câte ase ter-
an + 3
menii sumei, obinem c S = 334(a1 + a2 + a3 + a4 + a5 + a6) = 4968,25. 10. a1 = 5. 11. a1 = –1.
12. Fie r raia progresiei; atunci a1 + 2r = 5 i a1 + 4r = 9. Rezult a1 = 1 i r = 2. Prin urmare,
(a + a )7
S7 = 1 7 = 49. 13. 2007 este al 402-lea termen al progresiei. 14. x = 6. 15. Este suma
2
primilor 11 termeni ai unei progresii aritmetice cu primul termen 1 i raia 3; avem c S11 =
(1 + 31) ⋅11
= = 176 . 16. Termenii sumei formeaz o progresie aritmetic în care a1 = 1, r = 4.
2
Dac notm cu m numrul de termeni, atunci n = am = a1 + r(m – 1), deci n = 4m – 3. Astfel,
m(4m − 2)
231 = Sm = = 2m2 – m i cum m ∈ `*, obinem c m = 11, apoi n = 41. 17. an+1 –
2
– an = 3, ∀ n ∈ `*, deci (an) este progresie aritmetic de raie r = 3 i a1 = 1. Apoi a1 + a2 +
(3n − 1)n
+ … + an = 51 = 51, de unde n = 6. 18. Vom avea c a1 = 2, r = 2, S20 = 420.
2
19. Observm c a6 + a9 + a12 + a15 = (a1 + 5r) + (a1 + 8r) + (a1 + 11r) + (a1 + 14r) = 4a1 +
(a + a ) ⋅ 20
+ 38r, prin urmare 2a1 + 19r = 10. Atunci S20 = 1 20 = 10(a1 + a1 + 19r) = 10 ⋅ 10 =
2
= 100. 20. Dac stadionul se umple în n minute, atunci 1 + 3 + 5 + … + (2n – 1) = 10000, de
unde n = 100. 21. Exist 8 progresii de raie 1, 6 progresii de raie 2, 4 progresii de raie 3 i 2
progresii de raie 4, în total 20 de progresii. 22. x = 9. 23. Din b32 = 6 ⋅ 24, obinem c b3 = 12.
b3 b
Raia progresiei va fi q = = 2, deci b1 = 2 = 3. 24. Fie q raia progresiei; atunci b1q2 = 2 i
b2 q
b1q4 = 4. Rezult q2 = 2 i b1 = 1. Prin urmare, b7 = b1q6 = 8. 25. Fie q > 0 raia progresiei.
Rezult b1 + b1q = 3 i b1q2 + b1q3 = 12. Deducem c q = 2. 26. Dac q este raia progresiei,
7 7 1
atunci a1(1 + q3) = a1(1 + q)(1 – q + q2) = , iar a1(1 – q + q2) = . Deducem c q = – ,
16 8 2
1
a1 = . 27. q = 2. 28. Fie q raia progresiei, iar a + b + c = 2k, k ∈ `. Atunci a(1 + q + q2) = 2k
2
i, cum 1 + q + q2 = 1 + q(q + 1) este numr impar, atunci a este par, prin urmare i b, c sunt tot
1 39 − 1
pare. 29. s = 2 – 2008 ∈ (1, 2). 30. 2(1 + 3 + 32 + … + 38) = 2 ⋅ = 39 – 1 < 39. 31. s =
2 2
2101 + 1 bn +1
= . 32. n = 6. 33. Deoarece = 2, ∀ n ∈ `*, (bn) este progresie geometric de raie
3 bn
q = 2 i b1 = 3; b1 + b2 + … + bn = 93 3(2n – 1) = 93 n = 5. 34. Din a2 = 2b i 8 = 2 + a
rezult a = 6, b = 18.
236
1. a) \ \ {− 3, 3}; b) \ \ {1, 2}; c) [1, +∞) ∪ {0}. 2. a = b = 1, A = ]. 3. a) 0; b) 525; c) 101.
4. a) 216; b) 64 − 63 = 1080; c) 3 ⋅36 = 108. 5. 16. 6. 15. 7. c) Din f (− x) = − f (x), ∀ x ∈ {−1, 0,
1}, deducem c f (0) = 0. Exist 3 funcii impare. 8. Din {a} = a − [a], deducem c f (x + 3) =
§ x +1 · ª x +1 º
=¨ + 1¸ − « + 1» = f (x), ∀ x ∈ \. 9. a) 10; b) 10. 10. 42 11. f g, g f : \ → \,
© 3 ¹ ¬ 3 ¼
(f g)(x) = x2, (g f )(x) = x2 − 2x + 2. 12. (a, b) ∈ {(0, 0); (0, 2); (1, 0)}. 13. f g : (1, +∞) →
→ (1, +∞), (f g)(x) = x; g f : (0, +∞) → (0, +∞), (g f)(x) = x, deci f g ≠ g f. 14. f + g, f –
1 − 2 x , x < 0 3 − 4 x, x < 0
° °
− g, f ⋅ g, f g : \ → \, (f + g)(x) = = ® − x − 2 , 0 ≤ x < 2 , (f – g)(x) = ®6 − 5 x, 0 ≤ x < 2 ,
°3x − 5, x ≥ 2 °3 − x, x ≥ 2
¯ ¯
(2 − 3x)( x − 1), x < 0 5 − 3x, x < 0
° 2 − 3g ( x ), g ( x ) < 2 °
(fg)(x) = ®(2 − 3x)(2 x − 4), 0 ≤ x < 2 , (f g)(x) = ® = ®14 − 6 x, 0 ≤ x < 3 .
°( x − 1)(2 x − 4), x ≥ 2 ¯ g ( x ) − 1, g ( x ) ≥ 2 °
¯ ¯ 2 x − 5, x ≥ 3
1
15. a) f : \ → \, f (x) = − 2x + 1; b) Nu exist; c) f : \ → \, f (x) = − . 16. A(0, − 6), B(3, 0).
2
−2
17. f : \ → \, f (x) = 4x − 2. 18. x = 2 ∉ (0, +∞). 19. a) Im f = \; b) Im f = (− ∞, 4);
m +1
§ 2 · 4
c) Im f = [− 1, 7]. 20. 2 − 5. 21. A(0, a), B ¨ − , 0 ¸ i AB = 2 + a 2 ≥ 4 = 2, deci AB 2.
© a ¹ a
1 1 1 ½
22. x = 2m − 2 0, deci m 1. 23. x = , y = . 24. a ∈ ® , 3¾ . 25. m ∈ \ \ {2}. 26. (f g)(x) =
3 3 ¯2 ¿
= − 2x, f g este strict descresctoare. 27. Dac f (x) = ax + b, atunci (f f ) (x) = a2x + ab + b.
1
Gsim a = − 3 i b = − . 28. a) x = 2; b) x ∈ [2, 3]. 29. a) x ∈ (2, 6]; b) x ∈ (− 1, 8]; c) x ∈
2
ª2 · ª 4 1º
∈ « , +∞ ¸ . 30. a) x ∈ [1, 2]; b) x ∈ ∈ « − , » .
¬3 ¹ ¬ 3 5¼
x −3 −1 2 5
f (x) = x + 2 [− 1 + 1]
31. f (x) = − 2x − 1 (1 − 5)
f (x) = 3x − 11 [− 5 4]
a) Im f = [− 5, 4], f strict cresctoare pe [− 3, − 1] i pe [2, 5], f strict descresctoare pe (− 1, 2);

x = −3, x = 2 puncte de minim local; x = −1, x = 5 puncte de maxim local; b) x ∈ [−3, 4]; c) m∈
∈ (− ∞, − 5), nicio soluie; m = − 5, o soluie; m ∈ (− 5, −1), dou soluii; m ∈ [−1, 1), trei
soluii; m = 1, dou soluii; m ∈ (1, 4], o soluie; m ∈ (4, +∞), nicio soluie.
237
1. a) 5x2 − 2x = 0; b) x2 − 2x − 1 = 0. 2. a) S = {0, 9}; b) S = − 5, { }

5 ; c) S = {− 10, 1};
{ } 1 ½
d) −1− 3, 1+ 3 . 3. a) S = {− 1, 2}; b) S = {− 1, 0}; c) S = ® , 1¾ ; d) S = {− 1, 1}. 4. a) S =
¯2 ¿
§ 1·
= [−2, 1]; b) S = [2, 3]; c) S = [−3, 0) ∪ [3, +∞). 5. S = {−4, −3, −2, −1, 0, 1}. 6. S = ¨ −∞, ¸ ∪
© 2¹
° 5 ± 33 ½°
∪ (1, +∞ ) . 7. S = (0, 1). 8. a) S = ®1, 2, ¾ ; b) S = {− 1, 0, 2}. 9. a) S = (–∞, 0] ∪ [3,
°¯ 2 ¿°
ª1 º 25 25
+∞); b) S = (–∞, −2] ∪ [−1, 0] ∪ [1, +∞). 10. S = « , 1» ∪ [3, +∞). 11. a) ; b) − ;
¬7 ¼ 4 8
99 3x x −6
c) − ; d) Folosind relaia 2 x12 + 3x1 − 4 = 0 rezult c x12 = 2 − 1 i atunci E = 1 +
8 2 3 x1
x2 − 6 5
+ . Deducem c E = − . 12. Ecuaia cu rdcinile y1, y2 este y2 − (y1 + y2)y + y1 ⋅ y2 = 0,
3x2 6
3 § 1·
deci 2y2 − 9y + 6 = 0. 13. . 14. Se impune condiia > 0, de unde a ∈ ¨ −∞, ¸ ∪ (1, +∞).
4 © 8¹
1 1
15. a) − ; b) 0; c) Ridicând la ptrat, avem x12 − 2x1x2 + x22 = 1, deci, gsim m = − . 16. a) S=
4 4
§ 17 −7 · ½
= ®( −1, 1) ; ¨ , ¸ ¾ ; b) S = {(0, −3); (1, −1)}; c) S = {(−1, 5); (−3, 19)}. 17. a) Dac
¯ © 13 13 ¹ ¿
notm x + y = s i x ⋅ y = p, atunci s + p = 5 i s2 − 2p = 5, deci (s, p) ∈ {(3, 2); (−5, 10)}.

°§ 1 · § 1 · § −3 + 33
Obinem S = {(1, 2); (2, 1)}; b) S = {(1, 2); (2, 1)}; c) S = ®¨ 1, ¸ ; ¨ , 1¸ ; ¨ ,
°¯© 2 ¹ © 2 ¹ © 12
−3 − 33 · § −3 − 33 −3 + 33 · ½°
¸; ¨ , ¸¾ . 18. Înlocuind y cu 1 − x în a doua ecuaie, obinem
12 ¹ © 12 12 ¹ °¿
ecuaia 2x2 + (a − 4)x = 0, care are soluie unic pentru a = 4. Soluia S = {(0, 1)}. 19. a) =
= 4(m2 + m + 1) > 0, ∀ m ∈ \, deci x1, x2 ∈ \, x1 ≠ x2; b) Se impune condiia x1 ⋅ x2 < 0, de
unde m ∈ (− ∞, −1) ∪ (0, +∞). c) Se impun condiiile x1 ⋅ x2 > 0 i x1 + x2 > 0 care conduce la
3 ½
soluia m ∈ ∅. 20. Din 0, rezult a 1, deci a ∈ {0, 1}. 21. a) a ∈ ® − , 1¾ ; b) a ∈
¯ 2 ¿
ª 11 ·
∈ « − , 1¸ . 22. a) S1 = 3, S2 = 17; b) Avem x12 – 3x1 – 4 = 0 i x22 – 3x2 – 4 = 0, de unde
¬ 9 ¹
deducem c x1n+2 − 3x1n+1 − 4 x1n = 0 i x2n + 2 − 3x2n +1 − 4 x2n = 0 i, prin adunare, gsim relaia Sn+2 −
− 3Sn+1 − 4Sn = 0; c) S5 = 1023. 23. Se impun condiiile 0 i m < 0, de unde rezult c m =
238
1.5. Vectori
1 ª8 ·
= − . 24. m ∈ « , +∞ ¸ . 25. Deducem c ax2 + 2(a + 1)x + a 0, ∀ x ∈ \. Se impun
2 ¬3 ¹
§ 1º
condiiile 0 i a < 0, deci a ∈ ¨ −∞, − » . 26. Deoarece x2 + 1 > 0, ∀ x ∈ \, deducem c
© 2¼
2 2
(
x + 2x − 1 a(x + 1), ∀ x ∈ \, deci a ∈ −∞, − 2 º¼ . 27. f (x) = x2 − x. 28. f (x) = x2 − 2x + 3.
29. f (x) = x2 − 2x + 3 i f (2) = − 3. 30. a = 0 i b = 3. 31. a = − 4 i b = 4. 32. Cadranul IV.
33. Gf ∩ Gg = {(0, 1); (2, 7)}. 34. Abscisa punctului de intersecie dintre d i P verific ecuaia
ax2 + (a − 1)x + 3 = − x + 2 ⇔ ax2 + ax + 1 = 0. a) = 0, de unde a = 4; b) > 0, deci a ∈
∈ (−∞, 0)∪ (4, +∞). 35. Gf ∩ Gg = {(−1, 0); (3, 12)}. 36. a) [−3, +∞); b) [−2, 22]; c) [−3, 6].
37. Deoarece f este strict descresctoare pe (2, +∞) i cum 2 < 1 + 2 < 1 + 3 < 3, deducem
( ) ( ) 3
c f (3) < f 1 + 3 < f 1 + 2 . 38. Folosim faptul c f (x) , ∀ x ∈ \. 39. S = {−2, 0}.
4
ª2 º 7½ 1− a a −1
40. Im f = « , 2 » . 41. a ∈ ® −3, − ¾ . 42. Avem xV = , yV = , deci xV = − yV. 43. Se
¬3 ¼ ¯ 3¿ a a
impune condiia f (a) = b, ∀ m ∈ \* ⇔ m(a2 + 2a + 1) − 2a + 3 − b = 0, ∀ m ∈ \*. Deducem
c a2 + 2a + 1 = 0 i − 2a + 3 − b = 0, de unde a = −1 i b = 5.
1.5. Vectori
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJJG JJJG JJJJG
1. a) AB i CD ; b) AC i BD ; c) AB i CD ; d) AB i CD . 2. | MN + NP + PM |= 0 .
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG 2 JJJG JJJG JJJG JJJG
3. a) | AB + AC + AD | = |2 AC| = 2 2 ; b) | AB + BO | = | AO | = ; c) | OB + OA | = | DO + OA | =
2
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG 2 JJJG JJJG JJJG JJJG
= | DA | = 1; d) | DC − AO | = | AB + OA | = | OB | = . 4. | AB + AC | = 5 = | AB − AC | .
2
JJJG JJJJG JJJG JJJG JJJG JJJG
5. a) Ambele sume sunt egale cu AC ; b) 2 AM + BC = AB + BC = AC ; c) Ambele diferene
JJJJG JJJG JJJG JJJG JJJJG JJJG JJJJG JJJJG JJJJG JJJJG
sunt egale cu MC ; d) CA + CB = (CA + AM ) + (CB + BM ) = CM + CM = 2CM . 6. a) Ambele
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG G G G
sume sunt egale cu AD ; b) AB + BC + DE + EF = ( AB + DE ) + ( BC + EF ) = 0 + 0 = 0 ;
1 JJJG JJJG 1 JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG
c) ( AB + AE ) = AD = AO ; d) Patrulaterul ABOF este romb, deci AB + AF = AO ; e) i-
2 2
JJJG JJJG JJJG
nând seama de faptul c ABDE i ACDF sunt paralelograme, avem c ( AB + AE ) + ( AC +
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG
+ AF ) + AD = 3 AD = 6 AO ; f) Patrulaterul ABCO este romb, deci AC = AB + AO = AB +
1 JJJG
+ AD . 7. Fie O punctul de intersecie a diagonalelor paralelogramului. Cum O este mijlocul
2
JJJG JJJJG JJJJG JJJG JJJJG
diagonalelor [AC] i [BD], avem c MA + MC = 2MO = MB + MD . 8. Dac lum punctul M
JJJG JJJJG G JJJG JJJJG G
mijlocul diagonalei [AC] avem MA + MC = 0 i atunci MB + MD = 0 . Deducem c M este i
239
BM 1 JJJJG
mijlocul diagonalei [BD], deci ABCD este paralelogram. 9. Din = obinem c 2BM =
MC 2
JJJJG JJJJG JJJG JJJJG JJJJG JJJG JJJJG JJJJG JJJG JJJG
= −CM . Avem c AM = AB + BM i AM = AC + CM . Deducem c 3 AM = 2 AB + AC , de
JJJG 2 JJJG 2 JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG 2 JJJG
unde rezult cerina. 10. a) BP = BD = ( BA + BC ) ; b) AP = AB + BP = AB + (− AB +
3 3 3
JJJG 1 JJJG 2 JJJG JJJG
+ AD) = AB + AD . 11. Vectorul b ⋅ AB are lungimea egal cu bc, la fel ca i vectorul
3 3
c ⋅ AC . Punctul D este al patrulea vârf al paralelogramului AB'DC', unde AB ′ = b ⋅ AB , AC ′ =
JJJG
= c ⋅ AC . Cum AB′ = AC′, paralelogramul AB'DC' este romb, deci diagonala AD este
AM AN
bisectoarea unghiului
BAC. 12. Din teorema lui Thales rezult c = = 4. Deducem
MB NC
CN 1 JJJG 1 JJJG AD AE
c = , deci CN = − AC . 13. Din = = 2 , conform reciprocei teoremei lui
CA 5 5 DB EC
Thales, rezult c DE || BC. 14. Dac M, N, P, Q sunt mijloacele laturilor AB, BC, CD, DA,
JJJJG JJJG 1 JJJG AM AN
atunci MN = QP = AC , deci MNPQ este paralelogram. 15. Cum = = 3 , din reci-
2 MB NC
JJJG JJJG JJJG 4 JJJG JJJJG
proca teoremei lui Thales rezult c MN || BC. Altfel: BC = AC – AB = ( AN − AM ) =
3
4 JJJJG JJJ
G JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG 1 JJJ
G 1 JJJG JJJG
= MN , deci BC || MN. 16. AP = QA = BC. 17. AF = AE + EF = AB + ( EA + AD) =
3 2 3
1 JJJG 1§ 1 JJJG JJJG · 1 JJJG
= AB + ¨ − AB + AD ¸ = AC . Rezult c punctele A, C i F sunt coliniare. 18. Din
2 3© 2 ¹ 3
GP GM 1
teorema fundamental a asemnrii, = = , unde M este mijlocul lui [BC]. Deducem
AB MA 3
JJJG 1 JJJG 1 JJJG JJJG JJJG
c GP = AB , adic m = . 19. a) Dac D este mijlocul lui [BC], avem c GB + GC = 2GD =
3 3
JJJG JJJG JJJG JJJG G JJJG JJJG JJJG
= AG . Rezult c GA + GB + GC = 0 ; b) Deducem c GC = −GA − GB , deci a = b = –1.
20. Punctele M, N, P sunt mijloacele laturilor triunghiului ABC. Cum MP || BC i N este
mijlocul lui [BC], rezult c înlimea din N în triunghiul MNP este mediatoarea laturii [BC] în
triunghiul ABC. Astfel, ortocentrul H al ΔMNP este centrul cercului circumscris ΔABC, prin
DC JJJG 1 JJJG
urmare HA = HB = HC. 21. Din faptul c MP || DC i MP = rezult c MP = DC .
2 2
JJJG JJJG
Analog obinem c vectorii MP i PN sunt coliniari, deci punctele M, N i P sunt coliniare.
22. a) C(4, 4); b) Dac A' este simetricul lui A fa de B, atunci A'(5, 11); c) Avem c
JJJJG JJJG §7 · JJJG
AM = 2 MB , deci M ¨ , 3 ¸ . 23. a) AB (–1, 3); b) a = 6; c) a ∈ 0,
©3 ¹ { } 6
5
; d) a = − .
1
5
JJJG JJJG JJJJG 1 JJJG JJJG 2 JJJG
24. Avem c AD = BC . Deducem c D(5, 4). 25. Deoarece AM = AB i AN = AB ,
3 3
240
1.6. Trigonometrie
JJJJG JJJJG G G JJJJG
rezult c M(4, 3) i N(5, 4). 26. a) Avem c LM = MN = −i + j , adic vectorii i LM i
JJJJG JJJG G G
MN au aceeai direcie, deci punctele L, M i N sunt coliniare; b) Vectorii LN = −2i + 2 j i
JJJG G G
LP = 5i − 8 j nu sunt coliniari, ceea ce înseamn c punctele L, N i P nu sunt coliniare; c) Se
G 1 G G G
verific relaia între vectorii de poziie r0 = (rL + rN + rP ), de unde rezult cerina. 27. a) a =
3
25 2 G G
= ; b) a ∈ {0, 8}. 28. a) m = 2, n = ; b) m = 3, n = 1; c) m = n = 0. 29. a) u ⋅ v = 12;
4 3
12 G G G G 5 G G
b) ; c) Vectorul w = 3i − 2 j este perpendicular pe u . 30. a) ; b) u ⋅ v = 3. Avem c
13 6
G G G G G G G 2 G 2 JJJG JJJG JJJG G G G G
(2u + v ) ⋅ (2v − u ) = 3u ⋅ v − 2 | u | +2 | v | = 19. 31. AB ⋅ ( AC + BC ) = (7i − 7 j ) ⋅ (i + 3 j ) = –14.
G G G G G
32. a) Din u ⋅ v = 0 deducem m = 3; b) Dac w = ai + bj , deducem relaiile a2 + b2 = 25 i –4a +
G G G G G G G G −1
+ 3b = 0. Gsim vectorii w1 = 3i + 4 j i w2 = −3i − 4 j . 33. a) cos(
(u , v )) = G G < 0 ,
|u |⋅| v |
G G π G G m−3
deci m(
(u , v )) > ; b) Deducem c cos(
(u , v )) = G G < 0 , deci m < 3. 34. Avem c
2 | u |⋅| v |
G G G G 2 G G G G 2
| u + v | = (u + v ) = 5 i | u − v | = (u − v ) = 5.
1.6. Trigonometrie
1. La a) i b) f par. La c) i d) f impar. 2. Se arat c f (x + T) = f (x), pentru orice x ∈ \.

3. a) Avem c –1 ≤ sin x ≤ 1, pentru orice x ∈ \. Rezult c –5 ≤ f (x) ≤ 1, pentru orice x ∈ \,
1 ª 1 1º
deci Im f = [–5, 1]; b) Im f = [–1, 7]; c) Deoarece f (x) = sin 2 x , rezult c Im f = «¬ − 2 , 2 »¼ ;
2
§ π· π 5π 13π 17π ½
2 sin ¨ x + ¸ , rezult c Im f = ª¬ − 2, 2 º¼ . 4. x ∈ ® ,
d) Deoarece f (x) = , , ¾.
© 4¹ ¯6 6 6 6 ¿
5. x ∈ {
2 π 4 π 8π
,
3 3 3
, }
. 6. Cum tg x =
sin x
cos x
, egalitatea din enun conduce la sin x(cos x – 1) =
1 2 3
= 0, deci sin x = 0 sau cos x = 1. Gsim x ∈ {0, π}. 7. a) ; b) ; c) − 3; d) − .
2 2 2
1 2 12 120 119 4 5 56 63
8. a) ; b) – ; c) − 3; d) − 3 . 9. ;− ;− . 10. − ; − ; ; − .
2 2 13 169 169 5 13 65 65
a
1 2 tg
1 3 2 , obinem c
11. a) 0; b) 0. 12. − ; . 13. 1. 14. . 15. Folosind formula sin a =
2 2 37 2 a
1 + tg
2
241
tg
a
2
1
{ } a π a 1
∈ , 2 . Cum tg < tg = 1, deducem c tg = . 16. sin 3x = 3 sin x – 4 sin3 x =
2 2 4 2 2
11 tg 2t 4 2 29 6− 2 6− 2
= . 17. sin2 t = = , prin urmare |sin t| = . 18. a) ; b) ;
16 1 + tg t 29
2
29 4 4
6+ 2 sin75° cos75° sin60° 8
c) 2 – 3 ; d) – . 19. − = = 2 3 . 20. − . 21. cos a ⋅ cos b =
4 sin15° cos15° 1 sin30° 5
2
= cos a ⋅ cos(a – π) = cos a ⋅ (–cos a) = –cos2 a ≤ 0. 22. sin a ⋅ sin b = sin a ⋅ sin(2π – a) =
= –sin2 a ≤ 0. 23. Ridicând la ptrat relaiile din ipotez i inând seama de formula funda-
5
mental, dup sumare, obinem c 2 + 2(sin a sin b + cos a ⋅ cos b) = , de unde rezult c
4
3 3 2§ π· 2§π π·
cos(a – b) = – . 24. − . 25. a) sin ¨ x + ¸ + sin ( x + π) = cos ¨ − x − ¸ + sin2(π – x – π) =
2
8 8 © 2¹ ©2 2¹
x x
2 tg 1 − tg 2
= cos2 x + sin2 x = 1; b) –1; c) 1. 26. Folosind formulele sin x = 2 i cos x = 2 ,
2 x 2 x
1 + tg 1 + tg
2 2
x
{ }
1 1
gsim tg ∈ , , ambele valori acceptabile. 27. Din tg x + ctg x = 3, deducem c sin 2x =
2 3 2
2 1
= i cos 4x = 1 – 2sin2 2x = , deci 9(sin 2x + cos 4x) = 7. 28. a) sin3 a + cos3 a = (sin a +
3 9
+ cos a)(sin a – sin a cos a + cos2 a) = (sin a + cos a)(1 – sin a cos a); b) sin4 a + cos4 a =
2
= (sin2 a + cos2 a)2 – 2sin2 a cos2 a = 1 – 2sin2 a ⋅ cos2 a; c) sin6 a + cos6 a = (sin2 a)3 +
ctg x − tg x 1 − tg 2 x 1 § ·
+ (cos2 a)3 = 1 – 3sin2 a cos2 a. 29. = = = ctg 2x, ∀ x ∈ ¨ 0, ¸ .
2 2 tg x tg 2 x © 4¹
sin(55° − 35°)
30. a) 0; b) 0. 31. a) 1; b) 0. 32. a) tg 55s – tg 35s = = 2tg 20s; b) sin 140s =
cos55° cos35°
sin84° sin84°
= sin 40s, cos 130s = –cos 50s = –sin 40s. Concluzia se impune. 33. E = =2 =
1
sin96° sin84°
2
= 2. 34. E = (–ctg 10°) ⋅ (–tg 10°) + sin 20° ⋅ (–sin 20°) – cos 20° ⋅ cos 20° = 0. 35. a) 1 =
tg a + tg b §π ·
= tg(a + b) = , de unde rezult concluzia; b) 1– sin 2b = 1 – sin ¨ − 2a ¸ = 1 –
1 − tg a tg b © 2 ¹
a −b a+b
– cos 2a = 2sin2 a. 36. a) sin2 a – sin2 b = (sin a + sin b)(sin a – sin b) = 4sin cos ⋅
2 2
a+b a −b
⋅ sin cos = sin(a + b) sin(a – b); b) sin x + sin 3x + sin 5x = 2 sin 3x cos 2x + sin 3x =
2 2
242
§ π· § π· § x π· § x π·
= sin 3x(1 + 2cos 2x). 37. a) 2 sin ¨ x + ¸ ; b)
2 sin ¨ x − ¸ ; c) 4cos ¨ + ¸ cos ¨ − ¸ ;
© 4¹ © 4¹ ©2 6¹ ©2 6¹
§ x π· § x π· a+b 3b − a
d) 4sin ¨ − ¸ cos ¨ + ¸ . 38. Avem sin 2b + sin(a – b) = 2sin cos =
©2 6¹ © 2 6 ¹ 2 2
π §π ·
= 2sin cos ¨ − 2a ¸ = sin 2a, de unde rezult cerina. 39. Se folosete formula cos2 x =
6 ©2 ¹
1 + cos 2 x
= , x ∈ \. 40. Avem c sin4 x – cos4 x = (sin2 x – cos2 x)(sin2 x + cos2 x) = sin2 x –
2
sin(a + b) + sin(a − b)
– cos2 x. Concluzia se impune. 41. Folosim formula sin a ⋅ cos b = .
2
π
42. Nu putem aplica formula pentru tangenta sumei, deoarece nu are sens tg . Avem
2
§ π·
sin ¨ x + ¸
§ π· © 2¹ cos x 3
tg ¨ x + ¸ = = = − . 43. Nu putem aplica formula pentru cotangenta
© 2¹ § π · − sin x 2
cos ¨ x + ¸
© 2¹
cos ( a + π ) − cos a 3
sumei, deoarece nu are sens ctg π. Avem ctg(a + π) = = = ctg a = .
sin(a + π) sin(−a) 5
§ π· §π ·
44. a) 1 ∈ ¨ 0, ¸ , 2 ∈ ¨ , π ¸ i cos 1 > 0, cos 2 < 0; b) sin 2 > 0; cos 2 < 0; c) Deoarece 1 ∈
© 2¹ ©2 ¹
§ π π · §π π·
∈ ¨ , ¸ i sin x > cos x, ∀ x ∈ ¨ , ¸ , obinem c sin 1 > cos 1.
©4 2¹ ©4 2¹

3 12 5 4 1
1. a) 5; b) 6; c) ; d) ; e) . 2. . 3. BC = 13 i PABC = 7 + 13 . 4. − . 5. b cos C +
5 5 2 3 2
a 2 + b2 − c2 a 2 + c2 − b2 2a 2
+ c cos B = b ⋅ +c⋅ = = a. 6. a = 2b cos C a = 2b ⋅
2ab 2ac 2a
a 2 + b2 − c2
⋅ b = c. 7. Aplicând teorema cosinusului în triunghiul ABC, obinem cos B =
2ab
1
= − . Dac notm cu D mijlocul laturii BC, aplicând aceeai teorem în triunghiul ABD,
4
2(b 2 + c 2 ) − a 2 2(64 + 16) − 36
deducem c AD = 31 . Altfel: Din teorema medianei, ma2 = = =
4 4
2bc A 2bc p( p − a)
= 31, prin urmare ma = 31 . 8. ma = 7 . 9. Cum la = ⋅ cos = ⋅ =
b+c 2 b+c bc
243
12
= 15 . 10. BD = 2 13 i AC 2 = AD 2 + DC 2 − 2 AD ⋅ DC cos D = 36 + 64 – 2 ⋅ 6 ⋅ 8 ⋅
7
§ 1·
⋅ ¨ − ¸ = 148, prin urmare AC = 2 37 . 11. Considerm paralelogramul ABCD cu AB = 10,
© 2¹
1
BC = 8 i AC = 2 61 . Aplicm teorema cosinusului în triunghiul ABC i avem cos B = − ,
2
1
prin urmare m(
B) = 120° i deci m(
A) = 60°. 12. Deducem cos A = − , deci m(
A) > 90°.
20
13. Unghiul obtuz se opune laturii mai mari; dac
A este acest unghi, cos A =
a 2 + (a + 1) 2 − (a + 2) 2 a 2 − 2a − 3 a 2 − 2a − 3
= = . Cum cos A < 0, deducem c < 0 i cum
2a(a + 1) 2a (a + 1) 2a(a + 1)
a > 0, obinem c a ∈ {1, 2}. Pentru a = 1 nu exist triunghi de laturi 1, 2, 3. În final, rmâne
1 3 1
a = 2. 14. Obinem cos B = i cos C = . Astfel, cos 2C = 2 cos2C – 1 = = cos B, prin
8 4 8
a2 3
urmare B = 2C. 15. Dac a este latura triunghiului, atunci aria este S = = 3 , deci
4
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG
a = 2. Rezult c AB ⋅ AC = 2 ⋅ 2 ⋅ cos 60° = 2. 16. AC ⋅ AD = ( AB + AD) ⋅ AD = AB ⋅ AD +
JJJG JJJG
+ AD ⋅ AD = 5 . 17. Fiecare dintre cele ase produse scalare este nul, deoarece vectorii care se
JJJG JJJG JJJG JJJG
înmulesc sunt perpendiculari. 18. Punctul O este mijlocul lui BC, deci AB ⋅ AC = ( AO + OB ) ⋅
JJJG JJJG JJJG 2 JJJG 2 JJJG JJJG
⋅ ( AO + OC) = AO − OB = AO 2 − OB 2 . Cum AO = OB, deducem c AB ⋅ AC = 0 i astfel
JJJG JJJG 1 5
m(
A) = 90°. 19. AB ⋅ AC = AB ⋅ AC ⋅ cos A = ( AB 2 + AC 2 − BC 2 ) = . 20. Cum A = π –
2 2
7 § · 6+ 2
– B–C= , obinem c sin A = sin ¨ + ¸ = . Aplicând teorema sinusurilor,
12 ©3 4¹ 4
obinem c AC = 6 2 i BC = 3( 6 + 2 ) . Perimetrul triunghiului este P =AB + BC + AC =
AB sin C
= 3(2 + 3 2 + 6) . 21. = = 2 . 22. 3 . 23. Cum C = π – A – B, atunci sin C =
AC sin B
6+ 2
= . Deducem c R = 3( 6 − 2) . 24. Aplicând formula fundamental, deducem c
4
2 2 2
4 BC § a · § b · § c ·
sin A = i apoi R = = 5. 25. sin 2 A = sin 2 B + sin 2 C ⇔ ¨ ¸ =¨ ¸ +¨ ¸ ⇔
5 2sin A © 2R ¹ © 2R ¹ © 2R ¹
b2 + c2 − a 2 1
⇔ a2 = b2 + c2 m(
A) = 90s. 26. Avem cos A = =− i folosind formula
2bc 2
3 1
fundamental, deducem c sin A = . 27. AABC = ⋅ AB ⋅ BC ⋅ sin B = 7 2 . 28. Folosind
2 2
244
4 1
formula fundamental, deducem c sin A = i apoi AABC = ⋅ AB ⋅ BC ⋅ sin C = 32.
5 2
29. Observm c (3, 4, 5) constituie un triplet pitagoric: 52 = 32 + 42, deci triunghiul ABC este
3⋅ 4
dreptunghic. Aria sa este S = = 6 i, cum S = p ⋅ r, rezult c r = 1. 30. Aria triunghiului
2
S 6
este S = p( p − a)( p − b)( p − c) = 4 6 , deci r = = . 31. Aria triunghiului este S =
p 2
abc 7 3
= p( p − a)( p − b)( p − c) = 10 3 , deci R = = . 32. a) Aria triunghiului este S =
4S 6
2S 56 h 56
= p( p − a)( p − b)( p − c) = 84, prin urmare ha = = ; b) sin B = a = . 33. Cum a2 =
a 5 c 65
= b2 + c2 – 2bc cos A, obinem ecuaia c2 – 2c – 3 = 0, care are singura soluie pozitiv c = 3.
1
Aplicând teorema cosinusului, putem afla unghiurile. 34. Cum SABC = AB ⋅ AC ⋅ sin A , rezult
2
3 2
c sin A = , prin urmare A = sau A = . Aplicând teorema cosinusului, deducem BC =
2 3 3
BC
= 2 19 , respectiv BC = 14. 35. Cum sin B = 1, rezult c m(
B) = 90°. Avem c sin A = ,
AC
deci AC = 8. Aria triunghiului ABC este egal cu 8 3 . 36. SABCD = AB ⋅ AD ⋅ sin
BAD =
tg A + tg B
= 24 2 . 37. a) Cum A + B = π – C, rezult c = – tg C, deci tg A + tg B + tg C =
1 − tg A ⋅ tg B
tg A + tg B
= tg A ⋅ tg B ⋅ tg C; b) tg(A + B) = = –1, deci A + B = 135°. Rezult c tg C = 1.
1 − tg A ⋅ tg B
Altfel: Folosind relaia de la a), obinem c tg C = 1, deci C = 45°.
Clasa a X-a
1. b) Observm c 11 − 6 2 = 3 − 2 i 5−2 6 = 3 − 2 ; c) Se ridic la ptrat în

1 § a b · 1 § 3− 3 3+ 3 ·
ambii membri. 2. Avem: ⋅¨ + ¸ = ¨ + ¸ = 1∈ _ . 3. a = 2. 4. a) Avem c
6 ©b a¹ 6© 6 6 ¹
d −b
2 ⋅ (a − c) = d − b i din ipoteza a ≠ c, obinem c 2 = , fals. Rezult c a = c i b =
a−c
= d; b) a = 1 i b = 2. 5. Se arat c −4 < 2 − 3 3 < −3, deci ª¬ 2 − 3 3 º¼ = −4. 6. a) 0; b) 6;
245
Soluii • Clasa a X-a
11 3
x 2
c) 1; d) 27. 7. a) E = ; b) a = . 8. Cum E(x) = x 6 i a = 211 , rezult E(a) = 2 . 9. a) a =
y 3
= 16 215 , deci a ⋅ b = 2; b) a = 2. 10. k = 2. 12. c) a = 2. 14. a) Aducând radicalii la ordin comun
rezult 2 < 4 5 < 3 4 ; b) 3
2 2 < 3 4 < 4 27 3 . 15. a) Avem: a2 = 9 + 2 14 i b2 = 9 +
1 1
+ 2 18 , deci a < b; b) Cum a = i b = , rezult a < b; c) Avem a =
13 + 12 12 + 11
1 1
=3 i b = 3 , deci a > b. 16. Aducem la acelai ordin, deci a > b.
9+ 6+ 4
3 3
16 + 12 + 3 9
3
7 7 13 1
17. a) ; b) –3; c) ; d) ; e) . 18. c < a < b. 19. a) a = 1; b) b = −1. 20. a) 2; b) −24;
2 3 6 2
1
c) 3; d) 1. 21. a) 3; b) 2. 22. a) 2; b) 0; c) 0. 23. a) a = ; b) Fie log23 = x; atunci a = (3 + x) ⋅
2
⋅ (5 + x) – (6 + x)(2 + x) = 3 ∈ _; c) − 3. 24. a = 3. 25. a) log3 5; b) 2; c) log0,3 2; d) – 1;
e) log3 5. 26. a) Cum 1 < 2 < 3, rezult 0 < log3 2 < 1; b) Cum 3 < 4 < 27 , rezult 1 <
3 3
< log3 4 < ; c) Se arat c log3 4 < < log4 9, deci log3 4 < log4 9. 27. a) Inegalitatea este
2 2
2
echivalent cu 2 2 < 3 < 4; b) Folosind a), avem a > 2 i a < 2 + , deci [a] = 2.
3
2 + log 3 2 2+a 3a − 2
28. log12 18 = = . 29. Din log40100 = a deducem c log 2 5 = , apoi
1 + 2 log3 2 1 + 2a 2−a
5a − 2 2a − 1 2 + 2a
log 20 50 = . 30. Din log12 18 = a deducem c log2 3 = , apoi log24 36 = .
a+2 2−a 5− a
a −2
31. . 32. c) Se arat c log3 2 < 1 < 2 . 33. a) 4lg5 = 10lg5lg 4 i 5lg 4 = 10lg 4lg 5 , de unde
a
lg 3
( 2)
4 lg 3
rezult concluzia; b) Avem 2lg 3 = 2 4 = i apoi se aplic procedeul de la a).
a
a
34. a) Avem log2 5 = ⇔ 5 = 2 b ⇔ 2a = 5b; b) Dac log2 5 ∈ _, cum log2 5> 0, rezult c
b
a
log2 5 = , unde a, b ∈ ∈ `, b 1. Atunci 2a = 5b, fals; urmeaz c log2 5 ∈ \ \ _.
b

64
1. z1 + z2 = –1 + i; 3z1 – 2z2 = 17 – 12i. 2. a) –i; b) i. 3. a) –3 + 4i; b) 8 + 4i; c) ; d) –1; e) –4;
65
246
8 1
f) 1. 4. a) 8; b) − ; c) –8; d) –4; e) 212. 5. a) 1; b) ; c) 0, respectiv 1; d) 0. 6. a) Avem c
5 5
4a + (4 − a )i
2
1
z= i acest numr este real când a = t 2; b) Cum z = =
4 + a2 a + 1 + i (a − 2)
a + 1 − i (a − 2) a +1 2 5 1
= , rezult c = , de unde a1 = 1, a2 = . 7. a) x = ,
(a + 1) + (a − 2)
2 2
(a + 1) + (a − 2)
2 2
5 4 8
2⋅51
2 § 2 ·
51
13 2 §1· 1− i
y = – ; b) a = –8, b = 0. 8. a) z = 2⋅ ¨ ¸ + (i ) =
2 51
¨ ¸ –1= – 1 = i;
4 1 + i ¨© 1 + i ¸¹ 1+ i © i ¹ −i
1− i (−i )10 − 1 2
b) Deoarece = −i , z = = = 1 − i . 9. 2 + i. 10. Fie z = a + bi, a, b ∈ \; atunci
1+ i −i − 1 1+ i
i ( z − z ) = i (a + bi − a + bi ) = −2b ∈ \. 11. Fie z = a + bi, a, b ∈ \; avem c 2 z + 3 z = 5a + bi ∈
∈ \, deci b = 0 i atunci z ∈ \. 13. a) –1. 14. a) Dac z = a + bi, a, b ∈ \, obinem c a + bi +
3 3
+ 3i = 6a – 6bi, de unde a = 6a i b + 3 = –6b, deci a = 0, b = − . Prin urmare, z = − i ;
7 7
b) z = 1 – 4i; c) z = i. 15. Dac z = a + bi, a, b ∈ \, rezult c a2 – b2 + 2abi = b + ai, deci a2 – b2 =
° 3 1 3 1 ½°
= b i 2ab = a. Rezolvând sistemul, gsim soluiile z ∈ ®0, − i, + i, − + i ¾ . 17. µz1¶ =
¯° 2 2 2 2 ¿°
= 5 2 ; µz2µ = 6 ; µz3µ = 1; µz4µ = 2 3 ; µz5µ = 13; µz6µ = 4. 18. Fie z = a + bi, a, b ∈ \; atunci
a ≥ 5 i (a – 1) + (b – 2)2 = 9, imposibil. 19. Deoarece 1 + i ( z + z ) = 1 + 2ai ∈ \, rezult c
2
a = 0, deci z = 2i i |z| = 2. 20. Observm c 1 + i + i2 + i3 = 0. Atunci, pentru n = 4k, z = (1 +

+ i + i2 + i3) + i4(1 + i + i2 + i3) + … + i4k – 4(1 + i + i2 + i3) + i4k = i4k = 1; pentru n = 4k + 1; z =
= i4k + i4k + 1 = 1 + i; pentru n = 4k + 2, z = i4k + i4k + 1 + i4k + 2 = i, iar pentru n = 4k + 3, z = 0.
a) Dac n = 2010 = 4 ⋅ 502 + 2, atunci z = i i |z| = 1; b) Numrul z este real dac i numai dac
n ∈ {4k, 4k + 3}, unde k ∈ `. 21. a) Condiia din enun este echivalent cu (z + i)10 = –(z – i)10,
de unde rezult c |z + i|10 = |z – i|10, deci |z + i| = |z – i| pentru c |z + i| i |z – i| sunt numere reale
pozitive; b) Fie z = a + bi, a, b ∈ \. Conform punctului a), avem |a + (b + 1)i| = |a + (b – 1)i|
sau a 2 + (b + 1) 2 = a 2 + (b − 1) 2 , de unde obinem b = 0, deci z = a ∈ \. 22. a) S = {t3i};
b) S = {1 t i}; c) S = {4 t 3i}; d) Fie z = a + bi, a, b ∈ \, o soluie; atunci (a + bi)2 = 2i implic
a2 – b2 = 0 i 2ab = 2, prin urmare a = b = 1 sau a = b = –1. Obinem soluiile z1 = 1 + i i z2 =
= –1 – i. 23. 10. 24. a) z + z = 2a ; b) z ⋅ z = a 2 + b 2 ; c) c = –6, d = 25. 25. b) z1 = 2i, z2 =
= –1 + i. 26. z3 – 8 = (z – 2) ⋅ (z2 + 2z + 4) = 0, deci z3 = 8. 27. a) 1; b) –1; c) –1. 28. a) Deoare-
ce z2 – z + 1 = 0 i z3 + 1 = (z + 1)(z2 – z + 1) = 0, rezult c z3 = –1; b) Din z10 = (z3)3 ⋅ z = –z,
1
deducem c z10 + z–10 = –z – = –1. 29. a) S = 1; b) Din ipotez rezult c α3 = 1, deci a =
z
= [(–α2)6n+2 + 1]2 – α = (α12n+3 ⋅ α + 1)2 – α = (α + 1)2 – α = α2 + α + 1 = 0. 30. Fie x ∈ \
247
soluie a ecuaiei date; atunci x2 – (a + i)x + 1 + i = 0, deci (x2 – ax + 1) – i(x – 1) = 0. Cum
a, x ∈ \, deducem c x2 – ax + 1 = 0 i x – 1 = 0, de unde x = 1, a = 2. Astfel, z1 = 1 i, cum
3z + 1
z1 ⋅ z2 = 1 + i, obinem c z2 = 1 + i. 31. a) t1 = –1, t2 = –i, t3 = i; b) Notm = t i obinem
z −1
1 + ti −1 + i −3 + i
t3 + t2 + t + 1 = 0. Cum z = , gsim z1 = ; z2 = ; z3 = 0. 32. a) S = {–1, 1, –3i, 3i};
t −3 4 5
b) Notând pe x3 cu t, obinem ecuaia t2 + 7t – 8 = 0, ale crei soluii sunt t1 = 1 i t2 = –8.
−1 ± i 3
Ecuaia x3 = 1 are soluiile 1 i , iar ecuaia x3 = –8 are soluiile –2, 1 ± i 3 , deci
2
° −1 ± i 3 ½°
mulimea soluiilor ecuaiei considerate este S = ®1, , − 2, 1 ± i 3 ¾ . 33. M2 = {–1, 1},
¯° 2 ¿°
M4 = {–1, 1, i, –i}, deci M2 ∪ M4 = M4, mulime de cardinal 4. Apoi, µM12µ = 12, µM16µ = 16,
µM12 ∩ M16µ = µM4µ = 4, prin urmare µM12 ∪ M16µ = 12 + 16 – 4 = 24. 34. a) f (a + bi) = 3(a +
+ bi) – 4(a – bi) = –a + 7bi; b) (f D f )(z) = f (f (z)) = f (3z – 4 z ) = 3(3z – 4 z ) – 4(3z − 4 z ) =

= 3(3z – 4 z ) – 4(3 z – 4z) = 25z – 24 z ; c) Fie z = a + bi, a, b ∈ \, atunci f (z) = 0 –a + 7bi =
= 0 a = b = 0 z = 0.
2.3. Funcii
1. a) D = (–∞, –1] ∪ {0} ∪ [1, +∞); b) D = (–2, 1); c) D = [0, 2); d) \ \ {0, 1}. 2. a) 2; b) 16; c) 3.
1 §1· n +1 3 n +1 § 3 4 n +1·
3. Cum f = lg , deducem c S = lg 2 + lg + ... + lg = lg ¨ 2 ⋅ ⋅ ⋅ ... ⋅ =
n ¨© n ¸¹ n 2 n © 2 3 n ¸¹
2
x1 + x2 lg x1 + lg x2 §x +x ·
= lg(n + 1). 4. a) Inegalitatea este echivalent cu lg ≥ sau ¨ 1 2 ¸ ≥ x1 x2 ,
2 2 © 2 ¹
2
x1 + x2
ax + ax 1 § x1
2
x2
·
adic (x1 – x2) ≥ 0; b) Inegalitatea este echivalent cu a
2
≤ 2 sau ¨ a 2 − a 2 ¸ ≥ 0.
2 ¨ ¸
© ¹
5. (f D f D f )(x) = –8x + 3, iar aceast funcie este strict descresctoare. 6. Funciile f1, f2 :
(0, +∞) → \, f1(x) = 2009x i f2(x) = log2009 x sunt strict cresctoare (deoarece bazele sunt mai
mari ca 1), deci f este strict cresctoare. 7. a) f (–x) = –f (x), ∀ x ∈ \, deci f este impar;
b) f (–x) = f (x), ∀ x ∈ \, deci f este par; c) Pentru orice x ∈ (–1, 1) avem –x ∈ (–1, 1) i f (–x) =
1+ x 1− x
= ln = − ln = –f (x), deci f este impar; d) f (–1) ≠ f (1) i f (–1) ≠ –f (1), deci f nu
1− x 1+ x
este nici par, nici impar. 8. a) Deoarece f (–x) = f (x), ∀ x ∈ A, trebuie precizate valorile f (0),
f (1) i f (2), deci exist 5 ⋅ 5 ⋅ 5 = 125 funcii; b) Deoarece f (–x) = –f (x), ∀ x ∈ A, avem c
248
2.3. Funcii
f (0) = 0, deci trebuie precizate f (1) i f (2); gsim 5 ⋅ 5 = 25 funcii. 9. Se tie c Im f =
= {y ∈ \ | (∃) x ∈ \ astfel încât f (x) = y}. Fie y ∈ \; cutm x ∈ \ pentru care f (x) = y, adic
(∗) yx2 – 2x + y = 0. Observm c, pentru y = 0, avem x = 0. Pentru y ≠ 0, ecuaia (∗) este de
gradul al II-lea i are Δ = 4 – 4y2, deci exist x ∈ \ astfel încât f (x) = y dac i numai dac y ∈
∈ [–1, 1]. Astfel, Im f = [–1, 1]. 10. a) Cum 1 ≠ 4 i f (1) = f (4), f nu este injectiv. Deoarece
pentru orice y ∈ {0, 1, 2}, exist x ∈ {1, 2, 3, 4}, astfel încât f (x) = y (dac y = 0, atunci x = 2;
dac y = 1, atunci x = 3; dac y = 2, atunci x = 1 sau x = 4), rezult c funcia f este surjectiv;
b) Avem 2 ≠ 4 i f (2) = f (4), deci f nu este injectiv. Funcia f nu este surjectiv pentru c
f (x) ≠ 1, oricare ar fi x ∈ {1, 2, 3, 4}; c) Deoarece oricare ar fi x1, x2 ∈ {1, 2, 3}, x1 ≠ x2
implic f (x1) ≠ f (x2), rezult c funcia f este injectiv. Funcia f nu este surjectiv, deoarece
exist y = 1 astfel încât f (x) ≠ 1, oricare ar fi x ∈ {1, 2, 3}. 11. S = 0. 12. a) Observm c f (1) =
= f (–2) i 1 ≠ –2, deci f nu este injectiv. De asemenea, f (x) ≥ 0 pentru orice x, deci f nu ia
valori negative; rezult c f nu este surjectiv; b) Deoarece f (0) = f (–1), f nu este injectiv.
Cum ecuaia f (x) = 0 nu are soluii reale, f nu este nici surjectiv.
13. În figura alturat este trasat graficul funciei f. Cum fiecare y
paralel la Ox: y = m, m ∈ \ (codomeniul lui f ), intersecteaz 3
graficul lui f cel mult o dat, funcia f este injectiv. Deoarece 2
exist cel puin o paralel la Ox: y = m, m ∈ (1, 2], care nu 1
intersecteaz graficul funciei, f nu este surjectiv. 14. Ecuaia
y −1 0 1 2 x
° , y<3
f (x) = y, y ∈ \ (codomeniul lui f ), are soluia x = ® 2 .
°¯ y + 1, y ≥ 0
Exist ecuaii f (x) = y care au cel puin dou soluii (ecuaiile f (x) = y, y ∈ [0, 3) au exact dou
soluii), deci f nu este injectiv. Cum fiecare ecuaie f (x) = y, y ∈ \ are cel puin o soluie,
f este surjectiv. Observaie. Putem folosi pentru rezolvarea problemei i metoda grafic (vezi
problema precedent) sau chiar definiiile. 15. a) Dac g(1) = a, atunci f (a) = 1, deci a = 0;
b) Dac g(3) = a, atunci f (a) = 3 sau a5 + a + 1 = 3; rezult c a = 1, deci g(3) = 1. 16. a) 10;
b) 2. 17. Ecuaia f (x) = 0 nu are soluii în `, deci f nu este inversabil. 18. Fiecare ecuaie
3− y
f (x) = y, y ∈ (1, 3), are soluie unic x = ∈ (0, +∞), deci f este bijectiv. 19. f –1
:\\
y −1
2½ 2½ 2y
\ ® ¾ → \ \ ®− ¾ , f (y) =
–1
. 20. a) f –1 : (1, +∞) → (0, +∞), f –1(x) = x − 1 ;
¯3¿ ¯ 3¿ 2 − 3y
x −1 x + x2 − 4
b) f –1 : \ → \, f –1(x) = 3 ; c) f –1
: (2, +∞) → (1, +∞), f –1(x) = ; d) Fiecare
3 2
y+3
ecuaie f (x) = y, y ∈ [1, 7], are soluie unic x = ∈ [2, 5], deci f este bijectiv. Inversa
2
y+3
este f –1
: [1, 7] → [2, 5], f –1
(y) = ; e) f –1
: (0, +∞) → \, f (x) = log3(2x – 1);
–1
2
x
f) f –1 : (0, +∞) → (1, +∞), f –1(x) = 2 3 . 21. Fiecare ecuaie f (x) = y, y ∈ [0, ∞) are soluie unic
249
x = y2 + 1, x ∈ [1, +∞); rezult c f este bijectiv, deci inversabil i f –1 : [0, +∞) → [1, +∞).
f –1(x) = x2 + 1. Avem c g : [0, +∞) → [0, +∞), g(x) = x i h : [1, +∞) → [1, +∞), h(x) = x.
Funciile g i h nu sunt egale (nu au acelai domeniu de definiie). 22. Funcia g : [1, +∞) →
→ [–4, +∞), g(x) = f (x) este inversabil. 23. f este inversabil a ≠ 0. În acest caz, f –1 : \ →
1 b 1 b
→ \ i f –1(x) = x − . Avem c f –1 = f = a i − = b a = 1, b = 0 sau a = –1,
a a a a
b ∈ \. 24. f este strict cresctoare, deci injectiv. 25. b) Observm c f (1) = f (2) = –9 i 1 ≠ 2;
d) Avem f (x) ≥ –10, ∀ x ∈ \, deci f nu ia valori în (–∞, –10), prin urmare nu este surjectiv.
26. a) a < 0, b > 0; b) a ≥ 0, b ≤ 0; c) ab < 0. 27. a) a ≥ –1; b) a ≤ –1; c) a = –1. 28. a) Dac
x ∈ _, atunci (f D f )(x) = f (x) = x, iar dac x ∈ \ \ _, atunci 1 – x ∈ \ \ _ i (f D f )(x) =
= f (f (x)) = f (1 – x) = 1 – (1 – x) = x. Prin urmare, (f D f )(x) = x, ∀ x ∈ \; b) Conform a),
inversa funciei f este chiar f. Cum f este inversabil, rezult c este bijectiv. 29. Fie t ∈ \,
arbitrar. Cum f este bijectiv, exist xt ∈ \ cu f (xt) = t. Din f (f (xt)) = 2f (xt) + 1 rezult c
2 3
f (t) = 2t + 1, t ∈ \. 30. Fiecare ecuaie f (z) = t, t ∈ ^, are soluie unic z = − t + t ∈ ^,
5 5
2 3
deci f este inversabil i f –1 : ^ → ^, f –1(t) = − t + t . 31. a) D = [0, 1]; b) D = \;
5 5
3 3 1 1
c) D = \ \ {–1}. 32. a) ; b) ; c) . 33. 1. 34. a) ; b) ; c) −1 . 35. Dac arctg =
2 2 2 2 2
§ · 1 § · § 1 · § π ·
= a, a ∈ ¨ 0, ¸ , rezult c tg a = , cu a ∈ ¨ 0, ¸ , i atunci tg ¨ − arctg ¸ = tg ¨ − a ¸ =
© 2¹ 2 © 2¹ ©2 2¹ ©2 ¹
1 ª º
= ctg a = = 2. 36. a) Fie arcsin x = a; atunci sin a = x, cu a ∈ « − , » . Rezult c
tg a ¬ 2 2¼
sin(2 arcsin x) = sin(2a) = 2 sin a cos a = 2 x 1 − x 2 ; b) Dac arccos x = b (deci cos b = x,
§1 · b 1 + cos b 1+ x
b ∈ [0, π]), avem cos ¨ arccos x ¸ = cos = = . 37. Deoarece arccos x = a ⇔
© 2 ¹ 2 2 2
⇔ cos a = x, a ∈ [0, π], x ∈ [–1, 1], avem arccos(cos a) = a, a ∈ [0, π]. Folosind i periodicitatea
funciei cosinus, f (2nπ) = arccos(cos 0) = 0 i f ((2n + 1)π) = arccos(cos π) = π, deci S = 0 +
3
+ π + 0 + π + … + π + 0 = 1003π. 38. a) Dac a = arccos , avem c a ∈ [0, π] i
5
§ 3 · 4 § 2 · 2 4
sin ¨ arccos ¸ = sin a = 1 − cos 2 a = ; b) cos ¨ − arcsin ¸ = ; c) Dac a = arccos ,
© 5¹ 5 ©2 3¹ 3 5
§ 4· 24 12 ª º
atunci sin ¨ 2 arccos ¸ = sin 2a = 2sin a cos a = ; d) Fie arcsin = a ∈ « − , » . Atunci
© 5¹ 25 13 ¬ 2 2¼
250
§1 12 · a 1 + cos a 3 1 1
cos ¨ arcsin ¸ = cos = = . 39. a) Fie arctg = a, deci tg a = i a ∈
©2 13 ¹ 2 2 13 2 2
§ · 4 4 ª º
∈¨− , ¸ ; arcsin = b, deci sin b = i b ∈ «− 2 , 2 » . Acum, E =
© 2 2¹ 5 5 ¬ ¼
§ 1 4·
= cos ¨ 2arctg − arcsin ¸ = cos(2a – b) = cos 2a cos b + sin 2a sin b. Cum cos 2a =
© 2 5¹
1 − tg 2 a 3 2 tg a 4 3
= = , sin 2a = = , cos b = 1 − sin 2 b = , gsim c E = 1; b) Fie
1 + tg a 5
2
1 + tg a 5
2
5
1 3 1 3 ª º
arcsin = a, arccos = b, deci sin a = , cos b = , a, b ∈ «0, » . Rezult c
5 10 5 10 ¬ 2¼
§ 1 3 · 2
cos ¨ arcsin + arccos ¸ = cos(a + b) = cos a ⋅ cos b – sin a sin b = .
© 5 10 ¹ 2
1. Din condiiile de existen rezult c x = 1. Prin verificare, stabilim c x = 1 este soluie a

ecuaiei. 2. a) x = 1; b) x = –2; c) x = 1 sau x = –2. 3. a) x = 2; b) x = 1 sau x = 2; c) x = 0, x =
−1 + 17
= ; d) x = 1; e) x = 0 sau x = 6. 4. a) x = 6 sau x = 18; b) x = 5 sau x = 17; c) x = 3.
2
5. a) x = 4; b) Radicalii au sens pentru x ∈ [1, +∞). Pe acest interval, ecuaia este echivalent
cu | x − 1 + 1 | + | x − 1 − 1 | = 2. Obinem x − 1 ≤ 1, deci x ≤ 2. În concluzie x ∈ [1, 2].
x +1
6. a) Din condiiile de existen rezult x ∈ (–∞, –1) ∪ (1, +∞). Cu substituia = t,
x −1
1 5 1 1 5
ecuaia considerat devine t + = , deci t = sau t = 2. Dac t = , atunci x = – , iar
t 2 2 2 3
5 5 5½
dac t = 2, atunci x = . În concluzie, mulimea soluiilor este ®− , ¾ ; b) Din condiiile de
3 ¯ 3 3¿
x +1 5 5
existen rezult c x ∈ (1, +∞). Cu substituia t = gsim x = – i x = . Convine
x −1 3 3
5
numai x = . 7. a) x = 2; b) Eliminând radicalul, obinem ecuaia x3 + 3x2 + 4x = 0, cu singura
3
soluie real x = 0; c) x = 0, x = 1 sau x = –4; d) Trebuie ca x ≤ 2. Ecuaia este echivalent cu
2 − x = 3 x − 2 . Cum 2 − x ≥ 0 i 3
x − 2 ≤ 0, rezult c x = 2 este soluie unic a ecuaiei.
e) Ecuaia este echivalent cu 6
( x − 1) 2 = 3 3 − x sau 3 | x − 1 | = 3 3 − x , deci |x – 1| = 3 – x, de
251
unde rezult c x = 2. 8. a) Dac x > 1, atunci 3
x −1 > 0 > 1 – 3
x , iar dac x < 1, avem
3
x −1 < 0 < 1 – 3
x . Cum x = 1 verific ecuaia dat, x = 1 este soluia unic a ecuaiei.
Soluie alternativ. Funcia f : \ → \, f (x) = 3
x + 3 x − 1 − 1 este strict cresctoare, deci
injectiv. Cum ecuaia se scrie f (x) = 0 = f (1), rezult c x = 1 este unica soluie a ecuaiei;
b) Dac a = x + 3 i b = 3
x + 2 , atunci a – b = 1 i a2 – b3 = 1. Obinem ecuaia b3 – b2 –
– 2b = 0, cu soluiile b ∈ {0, 2, –1}. În final, x ∈ {–3, –2, 6}. 9. a) În mod necesar x2 – 4x ≥ 0,
deci x ∈ (–∞, 0] ∪ [4, +∞) = D. Dac x – 3 ≤ 0 i x ∈ D, inegalitatea este adevrat, deci orice
( )≥
2
x ∈ (–∞, 0] este soluie. Dac x – 3 > 0, x ∈ D, inecuaia este echivalent cu x2 − 4 x
ª9 ·
≥ ( x − 3) 2 , deci x ∈ « , + ∞ ¸ . În concluzie, mulimea soluiilor inecuaiei este (–∞, 0] ∪
¬ 2 ¹
ª9 ·
∪ « , + ∞ ¸ ; b) În mod necesar, x ∈ [1, +∞) = D. Dac 2x – 3 ≤ 0, x ∈ D, inegalitatea nu poate
¬ 2 ¹
avea loc. Dac 2x – 3 ≥ 0, x ∈ D, inecuaia este echivalent cu ( x − 1) 2 ≤ (2 x − 3) 2 , deci x ∈
∈ [2, +∞). În concluzie, inecuaia dat are soluiile x ∈ [2, +∞); c) x ∈ (1, 2]. 10. a) (x, y) ∈
∈ {(1, 4); (4, 1)}; b) Notm 3
x = a, 3 y = b; atunci a + b = 3, iar a3 + b3 = 9. Avem: (a + b)3 =
= 27 a3 + b3 + 3ab(a + b) = 27 9 + 3ab ⋅ 3 = 27 ab = 2. Din a + b = 3, ab = 2 obinem
1
(a, b) ∈ {(1, 2); (2, 1}, prin urmare (x, y) ∈ {(1, 8); (8, 1)}. 11. a) x = − ; b) x = –2; c) x = 1;
3
d) x = 1; e) x = 1 sau x = 3; f) x = –1. 12. a) x = 1 sau x = –1; b) x = 1 sau x = 2; c) x = 0; d) x =
9
= 1 sau x = –1; e) x = 0 sau x = 2; f) x = 0. 13. a) x = 0; b) x = 0 sau x = ; c) Ecuaia este
2
x − 20
x +1
echivalent cu 24 ⋅ 2 4 =2 , x ≥ –1, deci x – 4 = 4 x + 1 ; obinem x = 24; d) Notm
2x− x −5
2
= y, x ∈ (–∞, – 5 ] ∪ [ 5 , +∞) i obinem ecuaia y2 – 6y + 8 = 0, cu y1 = 2, y2 = 4.
9
Din y = 2 gsim x = 3, iar din y = 4 rezult c x =. 14. c) Dac notm 2x = a, 3x = b, 7x = c,
4
ecuaia devine a2 + b2 + c2 = ab + ac + bc, deci a = b = c sau 2x = 3x = 7x. Aadar, x = 0.
15. a) Funcia f : \ → \, f (x) = x + 3x este strict cresctoare, deci i injectiv. Cum f (1) = 4,
rezult c ecuaia f (x) = 4 are soluia unic x = 1; b) x = 0. 16. a) x = t 2; b) x = t 9; c) x = 3;
d) x = –1. 17. a) x = 9; b) x = 6; c) x = 3; d) x = 4. 18. a) Notând log2 x = t, x > 0, x ≠ 1, obinem
1 2 1
+ = 9 , deci t = i x = 3 2; b) x = 2; c) x = 5 sau x = 25. 19. a) x = 10–6 sau x = 10; b) x =
t t 3
1 1 §4 ·
= 2 sau x = ; c) x = 3
10 sau x = . 20. a) Ecuaia are sens pentru x ∈ ¨ , + ∞ ¸ \ {1} =
4 6
10 © 5 ¹
252
9
= D. Pe D avem lg x2 = lg(5x – 4), deci x2 – 5x + 4 = 0. Obinem x = 4; b) x = 23 sau x = − .
5
21. a) Se arat c 2 ⋅ 3x+1 = (3x – 1) + (5 ⋅ 3x + 1), ∀ x ∈ \; b) Condiia 2 lg(2x – 1) = lg 2 +
+ lg(2x + 3) este verificat de x = log2 5. 22. a) Sistemul are sens pentru x ∈(1, +∞) i y ∈(0, 1).
1
Prima ecuaie devine log3(log2 x) – log3(–log2 y) = 1 sau log2 x = –3log2 y, deci x = 3 . Se
y
1 x y 5 x x 1
obine soluia x = 64, y = ; b) Din prima ecuaie rezult + = , deci = 2 sau = .
4 y x 2 y y 2
Cum x – y > 0 i x + y > 0 (din ecuaia a doua), rezult c x = 2y. A doua ecuaie devine
log3 y + log3 3y = 1, cu soluia y = 1. Soluia sistemului este x = 2, y = 1. 23. a) x ∈ (–9, +∞);
4 x2 − 4
b) Inecuaia este echivalent cu x < sau < 0. Rezult c x ∈ (–∞, –2) ∪ (0, 2); c) x =
x x
= 1; d) x ∈ [0, +∞). 24. a) x ∈ [–3, 3] \ {0}; b) x ∈ (1, +∞); c) x ∈ [10–4, 10]; d) x ∈ (0, 1) ∪
π 5π 7π 11π ½ 3 7 5 17 ½
∪ [ 2, 4] ; e) x ∈ (–∞, 1). 25. a) x ∈ ® , , , ¾ ; b) x ∈ ® , , , ¾ ; c) x ∈
¯6 6 6 6 ¿ ¯ 4 4 12 12 ¿
2π ½ π 3π ½
∈ ® , π ¾ . 26. a) x ∈ ® , ¾ ; b) Avem c 2x = x + kπ, deci x ∈ {kπ | k ∈ ]}; c) x ∈
¯ 3 ¿ ¯4 4 ¿
π 7π ½ 2k π π
∈ ® , ¾ ; d) x ∈ {–π + 2kπ | k ∈ ]} ∪ ® | k ∈ ]}; e) x ∈ ®− + kπ | k ∈ ]} ∪
¯ 12 12 ¿ ¯ 3 ¯ 4
(2k + 1) π 2k π π
∪ ® | k ∈ ]}. 27. a) x ∈ ® + | k ∈ ]} ∪ ®− + (2k + 1)π | k ∈ ]}; b) x ∈ \;
¯ 4 ¯ 6 3 ¯ 2
§ π· §π · § π· 1
c) Deoarece sin ¨ x + ¸ = cos ¨ − x ¸ , ecuaia este echivalent cu sin ¨ x + ¸ = i are solu-
© 6¹ ©3 ¹ © 6¹ 2
2π ½ π ½
iile x ∈ {2kπ | k ∈ ]} ∪ ® + 2k π | k ∈ ] ¾ . 28. a) x ∈ ® + 2k π | k ∈ ] ¾ ; b) Ecuaia este
¯ 32 ¿ ¯2 ¿
1
echivalent cu 2 sin2 x – sin x – 1 = 0, de unde sin x = 1 sau sin x = − . Mulimea soluiilor: x ∈
2
π ½ § π· ½ π ½ π ½
∈ ® + 2k π | k ∈ ]¾ ∪ ®(−1) k ¨ − ¸ + k π | k ∈ ] ¾ ; c) x ∈ ®(−1) k + k π ¾ ∪ ®(−1) k +1 + k π ¾ =
¯2 ¿ ¯ © 6¹ ¿ ¯ 6 ¿ ¯ 6 ¿
π ½ π ½
= ®± + k π ¾ ; d) x ∈ {kπ, k ∈ ]} ∪ ® + k π, k ∈ ] ¾ ; e) Deoarece cos 2x = 1 – 2 sin2 x i
¯ 6 ¿ ¯ 4 ¿
cos2 x = 1 – sin2 x, ecuaia este echivalent cu 2sin2 x + 3sin x + 1 = 0. De aici sin x ∈
1½ π ½ π ½
∈ ®−1, − ¾ , prin urmare x ∈ ®− + 2k π | k ∈ ] ¾ ∪ ®(−1) k +1 + k π | k ∈ ] ¾ . 29. a) x ∈
¯ 2¿ ¯ 2 ¿ ¯ 6 ¿
253
3 ½ § π· 2
∈ ® + k | k ∈ ] ¾ ; b) Ecuaia este echivalent cu cos ¨ x − ¸ = , a crei mulime de
¯4 ¿ © 4¹ 2
π π ½ 1
soluii este ® ± + 2k π, k ∈ ] ¾ ; c) Ecuaia este echivalent cu tg x = – , deci x ∈
¯4 4 ¿ 3
π ½ 3 1 1 § π· 1
∈ ®− + k π | k ∈ ] ¾ ; d) Ecuaia este echivalent cu sin x – cos x = sau sin ¨ x − ¸ = ,
¯ 6 ¿ 2 2 2 © 6¹ 2
π π ½
de unde x ∈ ® + (−1)k + k π | k ∈ ] ¾ . 30. a) Cu notaia tg x = t obinem ecuaia 5t2 – 3t – 2 =
¯6 6 ¿
2 π ½ 2 ½
= 0, cu soluiile t = 1 i t = − . Rezult x ∈ ® + k π | k ∈ ] ¾ ∪ ®− arctg + k π | k ∈ ] ¾ ; b) x ∈
5 ¯4 ¿ ¯ 5 ¿
π ½ π ½
∈ ®− + k π | k ∈ ] ¾ ∪ {arctg 2 + kπ | k ∈ ∈ ]}; c) x ∈ ® + k π | k ∈ ]¾ ∪ {arctg 2 + k π | k ∈ ]} .
¯ 4 ¿ ¯4 ¿
k ½
31. a) Ecuaia este echivalent cu 2sin 2x ⋅ (cos x + 1) = 0 i are soluiile x ∈ ® | k ∈ ] ¾ ∪
¯ 2 ¿
∪ {(2k + 1)π µ k ∈ ]; b) Ecuaia este echivalent cu cos 2x(2cos x + 1) = 0 i are soluiile x ∈
π kπ ½ 2π ½ kπ ½ π kπ ½
∈® + | k ∈ ]¾ ∪ ®± + 2k π | k ∈ ] ¾ ; c) x ∈ ® | k ∈ ]¾ ∪ ®− + | k ∈ ]¾ . 32. a) x =
¯ 4 2 ¿ ¯ 3 ¿ ¯ 2 ¿ ¯ 12 3 ¿
1 1 π π π π 1 §π 1 ·
= − sin ; b) Avem arcsin x = – = , deci x = sin = ; c) x = sin ¨ − arccos ¸ =
2 2 3 6 6 6 2 © 2 2¹
§π π· 2 §π 1· § 1· 1
= sin ¨ − ¸ = ; d) x = tg ¨ − arctg ¸ = ctg ¨ arctg ¸ = = 3.
©2 4¹ 2 ©2 3¹ © 3¹ § 1·
tg ¨ arctg ¸
© 3¹
2.5. Combinatoric
1. 7. 2. Pentru n 7, avem: n! = 7! ⋅ 8 ⋅ 9 ⋅ ... ⋅ n = 5040 ⋅ ⋅ 8 ⋅ 9 ⋅ ... ⋅ n > 2187 ⋅ 3 ⋅ 3 ⋅ ... ⋅ 3 =

= 37 ⋅ 3n−7 = 3n. Altfel, demonstraia se poate face prin inducie matematic. 3. b) S = 1 −
1 11 n+2 4
− < 1. 4. a) ; b) 0; c) 12. 5. a) ; b) (n – 4)2; c) . 6. C73 . 9. Se folosete
100! 10 n n +1
inducia matematic. 10. a) Se impun condiiile 7 – x ∈ `, x – 3 ∈ `, 7 – x ≥ x – 3. Rezult x ∈
∈{3, 4, 5}; b) x ∈ {4, 5, 6, 7, 8, 9}. 11. a) x = 5; b) x = 3; c) x = 10; d) x = 3; e) x = 7. 12. a) x ∈
∈ {3, 4}; b) x ∈ {0, 1, 2, 3, 4}; c) În mod necesar n ≥ 5. Inecuaia este echivalent cu n2 – 7n –
− 8 ≤ 0, n ≥ 5, deci n ∈ [–1, 8] ∩ [5, +∞) ∩ `, adic n ∈ {5, 6, 7, 8}; d) k ∈ {1, 2, 3, 4}; e) x ∈
∈ {6, 7, 8}. 13. a) x = 22, y = 15; b) x = 10, y = 4. 14. 6! = 720 moduri. 15. 6! = 720 numere.
254
2.5. Combinatoric
16. 35 = 243 moduri. 17. A53 = 60 moduri. 18. C10
6
= 210 moduri. 19. C123 ⋅ C102 = 9900 moduri.
20. C184 ⋅ C122 + C185 ⋅ C12
1
+ C186 ⋅ C120 moduri. 21. Cu cele 10 puncte putem forma C102 = 45 de
drepte. Cum 10 dintre aceste drepte provin din laturi, vom avea 35 de diagonale. 22. Din Cn2 =
= 120 obinem n = 16. 23. O submulime cu cinci elemente care conine pe 2 i pe 3 are forma
{2, 3} ∪ X, unde X este o submulime cu trei elemente a mulimii {0, 1, 4, 5, 6, 7, 8}. Rezult
c X poate fi aleas în C73 moduri. Prin urmare, 35 de submulimi ale lui A au cinci elemente i
conin numerele 2 i 3. 24. C63 + C64 + C65 + C66 = 42 . 25. Submulimile sunt de forma {0} ∪ X,
unde X este o submulime a mulimii {1, 2, 3, 4}. Exist 24 = 16 asemenea submulimi.
26. Mulimea X are forma {4, 5} ∪ A, unde A este o submulime a mulimii {1, 2, 3}. Sunt 23 =
= 8 mulimi cu proprietatea cerut. 27. C51 + C53 + C55 = 24 = 16 . 28. Cele dou numere pare pot
fi alese în C52 moduri, iar cele trei numere impare pot fi alese în C53 , deci numrul
submulimilor este C52 ⋅ C53 = 100. 29. Soluia 1: Numrul de submulimi cu trei elemente este
C93 = 84. Dintre acestea trebuie excluse submulimile care conin toate elementele numere
pare, deci C53 submulimi. Numrul submulimilor cutate este 74. Soluia 2: Submulimile
cutate conin 1 numr impar i 2 pare, 2 numere impare i unul par sau 3 numere impare.
Numrul lor este C41 ⋅ C52 + C42 ⋅ C51 + C43 ⋅ C50 = 74. 30. Soluia 1: În total sunt 27 = 128 de
submulimi. Dintre acestea trebuie excluse submulimile cu toate elementele numere pare, deci
24 = 16 submulimi. Numrul submulimilor cutate este 112. Soluia 2: Submulimile cu cel
puin un numr impar cu forma X ∪ Y unde X este o submulime nevid a mulimii {1, 3, 5},
iar Y o submulime a mulimii {0, 2, 4, 6}. Numrul lor este (23 – 1)24 = 112. 31. Submulimile
lui A cu trei elemente i suma elementelor numr par sunt formate din: trei numere pare, deci
C53 = 10 submulimi, sau un numr par i dou impare, deci 5 ⋅ C52 = 50 submulimi. În total
sunt 60 de submulimi cu proprietile cerute. 32. C73 = 35. 33. a) Patru cifre distincte pot fi
4
alese în C10 4
moduri. Odat alese, ele pot fi ordonate descresctor în mod unic. Obinem C10 =
= 210 numere ca în enun; b) Prima cifr nu poate fi 0, deci numerele nu conin cifra 0. Cu
acelai raionament, gsim C94 = 126 numere. 34. O asemenea funcie ia valoarea 1 în dou
elemente ale domeniului i 0 în rest. Aceste dou elemente le putem alege în C102 = 45 de
moduri. 35. Numrul total al funciilor este 23 = 8. Dac f nu este surjectiv, atunci Im f = {4}
sau Im f = {5}, deci numrul funciilor surjective este 8 – 2 = 6. 36. Evident f (1) poate lua
4 valori, f (2) oricare dintre cele 4 valori rmase i f (3) poate lua oricare dintre cele 3 valori
rmase. Sunt 4 ⋅ 4 ⋅ 3 = 48 de funcii. 37. 4! = 24. 38. C64 = 15. 39. 2 ⋅ C43 = 8. 40. −80 ,
respectiv C53 = 10. 41. a) T3 = C50

2
(2 x ) 48 ( − 3 x ) 2 = 2 48 C 50 x ⋅ x 2 ; b) 2 6 C104 x 7 ⋅ 3 x . 42. T7 =
2 48 3
= C96 . 43. a) Termenul general al dezvoltrii este Tk +1 = C4k 24 − k x k i conine pe x3 pentru k = 3.
255
Coeficientul lui x3 este egal cu 2C43 = 8; b) Termenul general din dezvoltare este
1 7k
− 18− 7k
Tk +1 = C9k ( a 2 )9− k ( a 3 ) k = C9k a 3
i conine pe a4 dac 18 − = 4 , deci k = 6; termenul
3
cutat este T7 = C96 a 4 ; 44. Termenul general al dezvoltrii este Tk +1 = (−2) k Cnk x 2 n − 3k , k = 0,
1, …, n. Primii trei coeficieni sunt Cn0 , −2Cn1 , 4Cn2 . Din ecuaia Cn0 −2Cn1 + 4Cn2 = 49 rezult
100− k k
c n = 6. Termenul independent de x este T5 = 16C . 45. Termenul 4
6 Tk+1 = C100
k
⋅2 2 ⋅ 33 este
raional dac i numai dac 2 | k i 3 | k, deci pentru k ∈ {0, 6, 12, ..., 96}. Dezvoltarea conine
7 6 5
17 termeni raionali. 46. a) Deoarece ( 2 + 1)7 = 2 + C71 2 + C72 2 + ... + C76 2 + 1 i
7 6 5
( 2 − 1)7 = 2 – C71 2 + C72 2 + +… + C76 2 – 1, diferena dintre cele dou numere este
egal cu 2(C71 ⋅ 23 + C73 ⋅ 22 + C75 ⋅ 2 + C77 ) ∈ _; b) Numrul este egal cu 2 2 (C71 ⋅ 26 + C73 ⋅ 25 +
+ C75 ⋅ 24 + C77 ⋅ 23 ) ∈ \ \ _. 47. a) 215 ; b) 1; c) (5 – 4)2008 = 1. 48. b) Conform a),
n n n
¦
k =0
(k + 1)Cnk = ¦ k =0
Cnk + n ¦C
k =1
k −1
n −1 = 2n + n2n – 1 = 2n – 1(n + 2). 49. b) Conform punctului a),
2n +1 − 1
n n
¦ k +1 C ¦
1 1 1 1
k
n = Cnk++11 = (Cn1+1 + Cn2+1 + ... + Cnn++11 ) = (2n +1 – Cn0+1 ) = .
k =0
n + 1 k =0 n +1 n +1 n +1
1. Cum a = 25%b, rezult c b = 4a. Din p%(a + b) = a, obinem p = 20. 2. Fie x preul înainte
de reducere. Din x – 20%x = 320 rezult c x = 400 lei. 3. Fie x preul iniial. Din x + 15%x =
= 460, rezult c x = 400 lei. 4. 5 lei. 5. Din p% ⋅ 1000 = 8, rezult c p% = 0,8%. 6. Fie x suma
101x 101x
depus. Suma dup un an este x + 1% ⋅ x = , iar suma dup doi ani este + 1% ⋅
100 100
101x 10201x 10201x
⋅ = . Din = 10201, obinem c x = 10000 lei. 7. Fie p% procentul cu care
100 10000 10000
trebuie ieftinit produsul. Din 5400 – p%5400 = 4860, deducem c p = 10. Procentul cutat este
egal cu 10%. 8. Fie x preul înainte de cele dou ieftiniri. Dup prima ieftinire preul este x –
9x 9x 9 x 27 x 27 x
− 10% x = , iar dup a doua − 25% = . Din = 540 rezult c x = 800 lei.
10 10 10 40 40
9. Fie x preul produsului înainte de scumpiri. Dup prima scumpire, preul devine x +
11x 11x 11x 33x 33x
+ 10%x = , iar dup a doua scumpire este + 20% = . Din = 660 rezult
10 10 10 25 25
c x = 500 lei. 10. Fie x preul produsului. Din relaia x + 19%x = 238, rezult x = 200 lei. Astfel,
256
2 5
TVA = 19% ⋅ 200 lei = 38 lei. 11. . 12. 1. 13. . 14. Sunt 1000 de cazuri posibile.
5 36
Mulimea cazurilor favorabile este B = {n | n ∈ `, n < 1000 i n este ptrat perfect i cub
4 1
perfect}, deci B = {06, 16, 26, 36}. Probabilitatea cerut este egal cu = .
1000 250
15. Deoarece A = {2k – 1| k = 1, 2, …, 501}, sunt 501 cazuri posibile. Mulimea multiplilor lui
3 din A este B = {3, 9, …, 2007} = {3(2k – 1) | k = 1, 2, …, 167}, deci sunt 167 cazuri
167 1
favorabile. Probabilitatea cerut este = . 16. Mulimea cazurilor posibile este A = {2k |
501 3
k = 1, 2, 3, …, 500}, deci sunt 500 cazuri posibile. Mulimea cazurilor favorabile este B = {4k |
125 1 C3
k = 1, 3, 5, …, 249}, deci 125 cazuri favorabile. Probabilitatea cerut este = . 17. 55 =
500 4 2
5
= . 18. Avem 26 – 1 = 63 submulimi nevide i 23 – 1 = 7 submulimi nevide cu elemente
16
7 1
impare. Probabilitatea cerut este = . 19. Numrul cazurilor posibile este C10 3
= 120.
63 9
Submulimile convenabile sunt: {1, 2, 3}, {2, 3, 4}, ..., {8, 9, 10}; {1, 3, 5}, {2, 4, 6}, ..., {6, 8,
10}; {1, 4, 7}, ..., {4, 7, 10}; {1, 5, 9}, {2, 6, 10}, în total 8 + 6 + 4 + 2 = 20. Probabilitatea
20 1
este = 20. Exist 90 de numere de câte dou cifre, dintre care 25 au ambele cifre im-
120 6
5
pare. Probabilitatea cerut este . 21. Cazurile favorabile sunt 102, 112, ..., 312, în total 22.
18
22 11 225 + 180 − 45 2 53 5
Probabilitatea cerut este = . 22. = . 23. = . 24. Exist
900 450 900 5 9 ⋅10 2
36
900 de numere de trei cifre. Numerele care au exact dou cifre egale au forma abb, aba sau
abb , unde a ≠ 0, a ≠ b, deci numrul cazurilor favorabile este 3 ⋅ 81 = 243 numere.
27
Probabilitatea cerut este . 25. Numere de trei cifre care nu conin cifra 0 sunt 9 ⋅ 9 ⋅ 9 =
100
900 − 729 19
= 729. Probabilitatea cerut este = . 26. Numere de trei cifre care nu conin cifra
900 100
900 − 648 7
1 sunt 8 ⋅ 9 ⋅ 9 = 648. Probabilitatea cerut este = . 27. Exist 54 funcii cu
900 25
domeniul i codomeniul din enun, dintre care injective sunt A54 = 120. Probabilitatea cerut
120 24 3 4! C4 6 1 5 8 2
este P = = . 28. P = . 29. 4 . 30. 46 . 31. a) = ; b) ; c) = .
625 125 16 4 6 36 6 36 36 9
C82 28 14 C2 6 1 8 ⋅ 4 32 16
32. a) 2
= = ; b) 42 = = ; c) 2 = = .
C12 66 33 C12 66 11 C12 66 33
257
( )
1. 5. 2. zB = 2 – 3i, zC = –2 + 3i, BC = 2 13 . 3. M(0, 2). 4. M(2, 2). 5. C 2, 1 ± 2 3 . 6. AB =
= AC = 2 5 ΔABC este isoscel; PABC = 2 2 + 4 5 ; AABC = 6. 7. AB2 + AC2 = 10 + 40 =
= 50 = BC2 ΔABC este dreptunghic în A; PABC = 3 10 + 5 2 ; AABC = 10. 8. A' = simB(A)
A'(–4, –1); B' = simA(B) B'(5, 5). 9. Mijlocul diagonalei AC este M(2, 4), iar mijlocul
diagonalei BD este tot M(2, 4). 10. D(0, –2). 11. Se arat c ABCD este paralelogram cu diago-
x + 3 xB y + 3 yB
nalele egale. 12. xM = A = 0, yM = A = 1. 13. a) AN + NC = 2 5 + 5 = 3 5 =
1+ 3 1+ 3
MB NA x + 2 xC
= AC A, N, C coliniare; b) Din teorema lui Thales, = = 2. Obinem xM = B =
MC NC 1+ 2
y + 2 yC BD AB 5 § 43 20 ·
= 2, yM = B = 4. 14. a) Din teorema bisectoarei, = = ; b) D ¨ , − ¸ .
1+ 2 DC AC 13 © 9 9 ¹
JJJG JJJG
15. a) AB (2, − 2); | AB | = 2 2; mJJJ G = –1; b) 45°. 16. a = 1; b = –4. 17. md = 2; M(–2, 0) i
AB
N(0, 4). 18. AB: x + y – 1 = 0; xC + yC – 1 = 0 C ∈ AB. 19. Scriem ecuaia dreptei A0A1 i
artm c An ∈ A0A1, ∀ n ∈ `. 20. Mijlocul lui BC este M(2, –1); AM: 3x + y – 5 = 0; AM =
3
= 10 . 21. G(1, 2); OG: y = 2x. 22. a = − . 23. 2x + y – 7 = 0. 24. 4x – 3y + 14 = 0.
2
25. a) B(2, 3); b) 2x – y – 1 = 0. 26. a = –2. 27. x – 2y – 1 = 0. 28. x – 2y + 2 = 0. 29. a) A(2, –3);
b) A(3, –5). 30. Au în comun punctul A(2, 3). 31. d1 ∩ d2 = {A(1, –1)}; A ∈ d3 a = 0.
§ 13 6 · ½
32. a) Perpendiculara din A pe d este d': x + 2y – 5 = 0; prd(A) = d ∩ d' = ® P ¨ , ¸ ¾ ;
¯ © 5 5 ¹¿
§ 21 2 ·
b) Dac A' = simd(A), atunci P este mijlocul lui AA'; obinem A′ ¨ , ¸ . 33. a) A(–2, 0),
© 5 5¹
§1 5· § 4 5·
B ¨ , ¸ , C ¨ − , − ¸ ; b) x + 3y + 2 = 0. 34. a) BD: y = –2, CE: x + y + 1 = 0; b) H(1, –2).
©2 2¹ © 7 7¹
35. a) d1: x + y – 1 = 0, d2: y = 0; b) Q(1, 0). 36. 2x + y – 2 = 0. 37. AN: 2x + 5y – 6 = 0,
BM: 5x + 3y – 6 = 0, iar perpendiculara din O pe AB este d: 3x – 2y = 0. Cele trei drepte sunt
§ 12 18 · 1 m − m2 JJJG
concurente în P ¨ , ¸ . 38. md1 = − , md2 = 3 tg ϕ = 1 = 7. 39. BA(−1, 4),
© 19 19 ¹ 2 1 + m1m2
JJJG JJJG
JJJG BA ⋅ BC 15 12 3 2
BC (2, 8) cos B = JJJG JJJG = . 40. a) 5 2 ; b) . 41. a) ; b) 6. 42. d(C, AB) =
| BA | ⋅ | BC | 17 5 2
2AABC 4 4⋅ | a − 1 |
= = ; C ∈ d C(a, a + 1) d(C, AB) = ; obinem a ∈ {0, 2}.
AB 10 10
3 3
43. md1 = md2 = − d1 || d 2 ; A(1, –1) ∈ d1 d(d1, d2) = d(A, d2) = .
4 2
258
Varianta 1
2. A1(–2, 0) i A2(–3, 0); 3. x = 2. 4. 36. 5. x + y – 3 = 0.
Varianta 2
§1 1·
2. A(1, 1) i B ¨ , − ¸ . 3. x = –10. 4. 16.
©3 3¹
Varianta 3
5
1. a = –1. 2. f (–x) = –f (x), ∀ x ∈ \*. 3. S = {1, 3}. 4. C113 = 165. 5. 5 . 6. − .
12
Varianta 4
§ 1· 4
2. f ¨ x + ¸ = f (x), ∀ x ∈ \. 3. x = . 4. 25. 5. 1. 6. 3 2.
© 2¹ 3
Varianta 5
π 5π ½ 51 4
2. f este strict cresctoare pe [–1, +∞), deci este injectiv. 3. x ∈ ® , ¾ . 4. . 6. .
¯4 4 ¿ 101 5
Varianta 6
1 24
2. (–∞, 2]. 3. x = . 4. C162 ⋅ C12 1
= 1440. 6. .
2 25
Varianta 7
3
1. 0. 2. f g : \ → \, (f g)(x) = x2 – 1. 3. x ∈ {1,2}. 4. 1500 lei. 5. 3x – y – 3 = 0. 6. − .
5
Varianta 8
1
2. 2. 3. S = {10, 100}. 4. . 5. x + 3y – 4 = 0.
9
Varianta 9
a
1. n +1 = 2 = const. 2. x ∈ (–∞,–1) ∪ (1, +∞). 3. x ∈ {kπ | k ∈ ]}. 4. T9 = 495. 5. x – y = 0.
an
Varianta 10
3
1. x ∈ [–2, 0]. 3. S = {–1, 1}. 4. n ∈ {2, 3}. 5. a = − .
2
Varianta 11
2. m ∈ (0, +∞). 3. S = {1}. 4. 43 = 64 funcii. 5. G(1, 2).
Varianta 12
π 2π 4π 5π ½
3. x ∈ ®0, , , π, , , 2π ¾ . 4. x = 1. 5. 2.
¯ 3 3 3 3 ¿
Varianta 13
1. z = 1 + 2i. 3. x = 2. 4. 7.
Varianta 14
§ 1 · 3
2. V ¨ − , 0 ¸ ∈ Ox. 3. x = − . 4. 32. 5. A'(–1, –1). 6. 84.
© 2 ¹ 2
259
Varianta 15
π ½ JJJG 3
1. a = 1 – 2 i b = 2 . 2. 2. 3. S = ®− + 2k π k ∈ ] ¾ . 4. 100. 5. AC (2, −1) . 6. .
¯ 2 ¿ 3
Varianta 16
3. x = 2. 4. 360. 5. 5.
Varianta 17
35
2. A(2, 3) i B(3, 5). 3. x = 1. 4. − . 5. x = 2, y = –3. 6. 61 .
x
Varianta 18
2. m ∈ (–∞, –2) ∪ (2, +∞). 3. x = 1. 4. 192.
Varianta 19
1 2
2. 1. 3. x = − . 4. . 5. 25. 6. 4.
2 9
Varianta 20
1
2. f (f (x)) = x, ∀ x ∈ \ f –1 = f. 3. x = 2. 4. .
10
260
3.1. Permutri
Clasa a XI-a
3.1. Permutri
§1 2 3· § 1 2 3· 2 § 1 2 3· –2 §1 2 3· § 1 2 3 4 5·
¸ . 2. (
) = ¨
−1
1. στ = ¨ ¸ , τσ = ¨ ¸ , σ =¨2 ¸ , τ =¨ ¸,
©3 2 1¹ © 2 1 3¹ © 3 1¹ ©1 2 3¹ © 2 4 5 1 3¹
§1 2 3 4 5 · −1 § 1 2 3 4 5·
−1 = ¨ , =¨ . 3. Cum σ4 = e, rezult c σ2009 = σ. 4. x =

©2 3 1 5 4 ¸¹ ©5 2 4 3 1 ¸¹
§1 2 3· §1 2 3 4·
= σ–1τ–1 = ¨ ¸ . 5; b) α = ¨ ¸ . 6. a) σ = e; b) Deoarece σ
3 2009
= σ2007 ⋅ σ2 =
©3 2 1¹ ©2 3 1 4¹
§1 2 3· §1 2 3· § 1 2 3·
= σ2, rezult c x = σ −2 = ¨ ¸ . 7. a) Avem στ = ¨ ¸ i τσ = ¨ ¸;
©3 1 2¹ ©3 1 2¹ © 2 3 1¹
§1 2 3·
b) Ecuaia este echivalent cu x = σ–1τ = ¨ ¸ . 8. Deoarece m(σ1) = 3, m(σ2) = 4, m(σ3) =
©3 1 2¹
§1 2 3 4 5 6·
= 5, rezult c ε(σ1) = –1, ε(σ2) = 1 i ε(σ3) = –1. 9. a) σ–1 = ¨ ¸ ; b) m(σ) =
©6 1 4 2 3 5¹
= m(σ–1) = 7. 10. i = 8, j = 3. 11. a) Deoarece A = {e, σ, σ2, σ3, σ4}, rezult c ea are cinci
elemente; b) Având în vedere c m(σ) = 4, deci ε(σ) = 1, obinem ε(σ2) = ε(σ) ⋅ ε(σ) = 1 i
ε(σ3) = ε(σ4) = ε(e) = 1. 12. a) m(σ) = 9; b) Dac ecuaia ar avea o soluie x ∈ S6, atunci, cum
ε(x4) = 1 i ε(σ) = –1, ar rezulta c 1 = –1, ceea ce este fals. Deci ecuaia considerat nu are
nicio soluie în S6.
3.2. Matrice
§3 3 · § 1 −4 · § 4 0· § −1 −1·
1. 625. 2. A + B = ¨ ¸ , 2A – 3B = ¨ ¸, A + A = ¨
t
¸ . 3. A ⋅ B = ¨ ¸,
© 2 −1 ¹ © −11 18 ¹ © 0 6 ¹ © −3 5 ¹
§ 1 2 −1 ·
¨ ¸ § −8 4 ·
B ⋅ A = ¨ 4 2 −2 ¸ . 4. X = ¨ ¸ , a + b + c + d = –6. 5. x = 2, y = 0, z = 3. 6. B =
¨ −1 −2 1 ¸ © −3 1 ¹
© ¹
§ 2n +1 − 2 n 2 + n ·
= ¨ ¸ . 7. a) 3; b) x = 2. 8. c) (x, y) ∈ {(0, 4), (1, 1), (4, 0)}. 9. b) S presupunem
© −n 0 ¹
c exist dou matrice X, Y ∈ M2(^) astfel încât I2 = XY – YX. Deoarece tr(XY – YX) = tr(XY) –
§a b · § a2 b2 ·
– tr(YX) = 0, rezult c tr(I2) = 0, ceea ce este fals. 10. a) Fie A = ¨ 1 1 ¸ , B = ¨ ¸
©0 1¹ ©0 1¹
§a a a b +b ·
dou matrice din G(a1 > 0, a2 > 0). Deoarece AB = ¨ 1 2 1 2 1 ¸ i a1a2 > 0, rezult c
© 0 1 ¹
261
Soluii • Clasa a XI-a
§1 2· § 2 −5 · §a b·
A ⋅ B ∈ G; b) Putem alege C = ¨ ¸ i D = ¨ ¸ ; c) Dac A = ¨ ¸ ∈ G, atunci
© 0 1 ¹ © 0 1 ¹ ©0 1¹
§ a 2 − a + 1 ab ·
I2 – A + A2 = ¨ ¸ . Cum a – a + 1 > 0, înseamn c I2 – A + A ∈ G. 11. Fie X =
2 2
© 0 1 ¹
§ a c · § c − a· § −b −d ·
= ¨ ¸ . Cum XA = ¨ ¸ i AX = ¨ ¸ , relaia AX = XA este echivalent cu d =
©b d ¹ © d −b ¹ © a c ¹
§ a −b · §1 −1·
= a i c = –b, deci X = ¨ ¸ . Deoarece A = O2, rezult
2
¸ . 12. Notm cu A matricea ¨
©b a ¹ © 1 −1 ¹
§ 0 −1· § 0 −1· § −1 0·
c A2017 = O2. 13. Întrucât A2 = ¨ ¸¨ ¸ = ¨ ¸ = –I2, rezult c A = I2, deci
4
©1 0 ¹©1 0 ¹ ©0 −1¹
§0 0 1·
¨ ¸
A2017
= A. 14. A = 2
n
A. 15. a) B = ¨ 0 0 0 ¸ , B3 = O3; b) An = (I3 + B)n = I3 + nB +
n–1 2
¨0 0 0¸
© ¹
§ 3 1·
¨ − ¸
n(n − 1) 2 § cos nt − sin nt · ¨ 2 2¸ =
+ B . 16. Bn = ¨ ¸ , n ∈ ` *
. 17. Observm c A = 2
2 © sin nt cos nt ¹ ¨ 1 3¸
¨ ¸
© 2 2 ¹
§ π π·
¨ cos 6 − sin
6 ¸¸
= 2¨ i, conform rezultatului de la problema precedent, deducem c An =
¨ sin π π ¸
¨ cos ¸
© 6 6 ¹
§ n n ·
¨ cos 6 − sin
6 ¸¸
= 2n ¨ . 18. Se verific uor c An = A, oricare ar fi n ∈ `*. Deoarece B = I2 +
¨ sin n n ¸
¨ cos ¸
© 6 6 ¹
+ aA i (aA)I2 = I2(aA), rezult c Bn = (I2 + aA)n = In + Cn1 aA + Cn2 a 2 A2 + … + Cnn a n An =
= I2 + Cn1 aA + Cn2 a 2 A + … + Cnn a n A = I2 + (Cn1 a + Cn2 a 2 + ... + Cnn a n ) A = I2 + [(1 + a)n – 1]A.
19. a) Cum A2 = A, rezult c X(a)X(b) = (I2 + aA)(I2 + bA) = I2 + (a + b)A + abA2 = I2 + (a +
+ b + ab)A = X((a + 1)(b + 1) – 1); b) Deoarece X(a)X(b) = X((a + 1) ⋅ (b + 1) – 1), rezult
(X(a))2 = X((a + 1)2 – 1) i X(a))3 = X(a) ⋅ X((a + 1)2 – 1) = X((a + + 1)3 – 1). Astfel, intuim c
(X(a))n = X((a + 1)n – 1), n ∈ `*, egalitate pe care o demonstrm apoi prin inducie; c) Obser-
vm c X(1)X(2) = X(2 ⋅ 3 – 1), X(1)X(2)X(3) = X(2 ⋅ 3 ⋅ 4 – 1) i demonstrm prin inducie c
X(1)X(2) ⋅ ⋅ … ⋅ X(n) = X((n + 1)! – 1). Deci ecuaia X(1)X(2) ⋅ … ⋅ X(n) = X(t – 1) este echiva-
lent cu X((n + 1)! – 1) = X(t – 1), de unde obinem t = (n + 1)!. 20. a) A2 = O3; c) M = X(10) =
§2 0·
= I3 + 10A. 21. a) Deoarece BA = ¨ ¸ = AB, rezult c B ∈ C(A); c) Fie X o soluie a
© 5 2¹
262
3.3. Determinani
§ x 0·
ecuaiei. Cum XA = X 2 + X 3 = AX, înseamn c X = ¨ ¸ . Astfel, ecuaia este echivalent
© y x¹
§ x 0 · § x2 0 · §2 0·
=¨ ¸ sau x + x – 2 = 0 i y + 2xy = 3, de unde obinem (x, y) ∈
2
cu ¨ ¸ + ¨ 2¸
© y x ¹ © 2 xy x ¹ © 3 2 ¹
§1 0 · § −2 0 ·
∈ {(1, 1), (–2, –1)}. Aadar, X = ¨ ¸ sau X = ¨ ¸.
©1 1 ¹ © −1 −2 ¹
3.3. Determinani
§ 125 −62 ·
1. Cum A2 = 5A, avem A3 = 25A, deci I2 + A + A2 + A3 = ¨ ¸ , de unde rezult c
© −62 32 ¹
det(I2 + A + A2 + A3) = 156. 2. x ∈ {–2, 3}. 3. det(XXt) = det(X)det(Xt) = (det(X))2 = (ad – bc)2.
4. b) 2017; c) 20172. 5. a) Deoarece det(A) = zz + ww = |z|2 + |w|2, iar det(A) = 0, rezult c
|z| = |w| = 0, deci z = w = 0. Drept urmare, A = O2; b) Din relaia A ⋅ B = O2 obinem det(A ⋅ B) = 0
sau det(A) ⋅ det(B) = 0. De aici, deducem c det(A) = 0, sau det(B) = 0, deci, conform punctului
a), A = O2 sau B = O2. 6. Δ1 = 24, Δ2 = –90, Δ3 = 22. 7. det(A – At) = 0. 8. x ∈ {–1, 3}. 9. Se aplic
regula triunghiului sau regula Sarrus. 10. Δ1 = 0, Δ2 = 0. 11. Δ1 = 160, Δ2 = 4. 12. a) Avem
1 1 1 L − aL 1 3 2 1 1
2L − aL
1 b–a c–a
a b c = 0 b−a c−a = = (b – a)(c – a)(c – b);
b(b – a) c(c – a )
2
a b c 2 2
0 b(b − a) c(c − a)
1 1 1 1 L4 − aL3 1 1 1 1
L3 − aL2
a b c d L2 − aL1 0 b−a c−a d −a
b) = = (b – a)(c – a)(d – a);
a2 b2 c2 d2 0 b (b − a ) c ( c − a ) d ( d − a )
a3 b3 c3 d3 0 b 2 (b − a ) c 2 ( c − a ) d 2 ( d − a )
1 1 1
b c d = (b – a)(c – a)(d – a)(d – b)(d – c)(c – b). 13. a) n!; b) [x + (n – 1)a](x – a)n–1.
b2 c2 d2
14. a) Evident, det( A) = a ⋅ d − b ⋅ c = ad − bc = det( A) ; b) Avem det(A ⋅ A ) = det(A) ⋅
⋅ det( A ) = det(A) ⋅ det( A) = |det(A)|2 ∈ \+; c) AB = BA, rezult c A2 + B2 = (A + iB)(A – iB),
deci det(A2 + B2) = det(A + iB) ⋅ det(A – iB) = det(A + iB) ⋅ det ( A + iB ) = det(A + iB) ⋅
§a b · §d e·
⋅ det( A + iB ) = |det(A + iB)|2 ≥ 0. 15. Fie A = ¨ ¸ i B = ¨ ¸ . Se arat c det(A + B) +
©c d ¹ © f g¹
+ det(A – B) = 2(ad – bc + dg – ef) = 2 ⋅ (det(A) + det(B)). 16. a) Se efectueaz calculele;
b) Rezult din punctul a), observând c tr(A) = 2 i det(A) = –1. 17. a) det(A – xI2) =
a−x b
= = (a – x)(d – x) – bc = x2 – (a + d)x + ad – bc; b) Deoarece A ∈ M2(\), are loc
c d−x
263
egalitatea A2 – tr(A) ⋅ A + det(A) ⋅ I2 = O2 i cum A2 = O2, det(A) = 0, rezult c tr(A) = a + d = 0.
18. a) Se folosete urmtoarea proprietate: dac matricea B ∈ Mn(^) se obine din A ∈ Mn(^)
prin înmulirea unei linii (coloane) cu λ ∈ ^, atunci det B = λ det A. Astfel, avem det(λX) =
λx11 λx12 λx13 x11 λx12 λx13 x11 x12 λx13
= λx21 λx22 λx23 = λ x21 λx22 λx23 = λ 2 x21 x22 λx23 = λ3 det X; b) Evident,
λx31 λx32 λx33 x31 λx32 λx33 x31 x32 λx33
–(A – A ) = –(A – A) = A – A . Dac notm cu B matricea A – At, avem det(B) = det(Bt) =
t t t t
= det(A – At)t = det((–1)(A – At)) = (–1)3det(A – At) = –det(B), deci det (B) = 0. 19. c) x = 4031 :
: 2. 20. c) x ∈ { } 1
{ }
2, 4 . 21. c) x ∈ 0, , 1 . 22. c) Fie A(a, f(a)), B(b, f(b)), C(c, f(c)) trei
2
1 1 1
puncte din plan cu a, b, c ∈ `; AABC = |Δ2| = |Δ1| = ⋅ |(a – b)(b – c)(c – a)(a + b + c)|.
2 2 2
Cum cel puin dou dintre numerele a, b, c au aceeai paritate, diferena lor se divide cu 2 i
deci 2 | Δ1. S artm acum c 3 | Δ1. Dac dou dintre numerele a, b, c dau acelai rest la
împrirea cu 3, atunci 3 divide diferena lor i 3 | Δ1. În caz contrar, rezult c a, b, c dau
resturi diferite la împrirea cu 3 i atunci 3 | a + b + c, deci 3 | Δ1. Prin urmare, 6 | Δ1, ceea ce
1
înseamn c AABC este numr natural, divizibil cu 3. 23. Evident, A[ABC] = |Δ|, unde Δ =
2
−3 3 1
= 4 4 1 = –50, deci A [ABC] = 25. 24. Întrucât A[ABC] = (m – 1)2 + 1, rezult c A[ABC] este
5 −3 1
15 3
minim dac i numai dac m = 1. 25. A[ABCD] = A[ABC] + A[ADC] = + = 9. 26. Se arat c
2 2
§ 17 ·
A[ABC] = 0. 27. a = 3. 28. a) 3x – 2y + 5 = 0; b) m = –3. 29. a) 3x – 4y + 7 = 0; b) C1 ¨ − , 0 ¸ ,
© 3 ¹
C2(1, 0). 30. a) x – y + 2 = 0; b) Punctele A, B, C sunt coliniare; c) AAOB = 3 = ABOC.
§ −5 4 7 · § 2 −1 −3 ·
§ 3 −2 · –1 1 ¨ ¸ § 3 −5 · –1 1 ¨ ¸
1. A = ¨
–1
¸ , B = ⋅ ¨ 2 −2 −2 ¸ . 2. B =
–1
¨ −1 2 ¸ , C = 2 ¨ 0 1 −1 ¸ . 3. x =
© −1 1 ¹ 2 ¨ © ¹ ¨0 0
© 1 0 −1 ¹
¸
© 2 ¸¹
§ 1 · 1
= \ \ {3}. 5. a) B3 = I3; b) B–1 = B2. 6; b) Deoarece BC = (I3 + A) ¨ I 3 − A ¸ = I3 – A +A–
© 11 ¹ 11
1 2 1 10
– A = I3 – A +A– A = I3 – A + A = I3, rezult c B este inversabil i C este
11 11 11
inversa ei. 7. a) Se efectueaz calculele; b) Dac A ≠ O4, atunci cel puin unul dintre numerele
264
a, b, c, d este nenul, deci α ≠ 0. Prin urmare, relaia de la punctul a) este echivalent cu
§1 · 1 t
A ⋅ ¨ At ¸ = I 4 , de unde rezult c A este inversabil i A–1 = A (am avut în vedere c
© α ¹
inversa unei matrice, dac exist, este unic). 8. b) Fie X(a) ∈ G. Cutm X(t) ∈ G astfel încât
X(a) ⋅ X(t) = X(t) ⋅ X(a) = I2. Conform punctului a), relaia precedent este echivalent cu
−a
X(at + a + t) = X(0) sau at + a + t = 0, deci t = . Aadar, X(a) este inversabil i (X(a))–1 =
a +1
§ −a · −a
=X¨ ¸ ∈ G, cci a + 1 ≠ –1. 9. a) det(A) = 3m + m –1; b) Deoarece A este inversabil în
2
© a + 1 ¹
° −1 ± 13 °½
M3(\) dac i numai dac det(A) ≠ 0, rezult c m ∈ \ – ® ¾ ; c) Egalitatea A = A
–1 *
¯° 6 ¿°
2½
este echivalent cu det A = 1, deci m ∈ ®−1, ¾ . 10. Din A2 = O2 deducem c A2 – I2 = –I2 sau
¯ 3¿
§ −2 −3 ·
(A – I2)(A + I2) = –I2, de unde rezult c A – I2 i A + I2 sunt inversabile. 11. X = ¨ ¸.
© 6 8¹
§ 2 −1 · § 2 3·
12. Matricele A i B sunt inversabile i A–1 = ¨ ¸ , iar B
–1
= ¨ ¸ . Deci, soluia
© −3 2 ¹ © 3 5¹
§0 1 −1·
§ 2 3· 1¨ ¸
ecuaiei este X = A CB = ¨
–1 –1
¸ . 13. Avem A =
–1
1 0 1 ¸ i X = BA–1 =
©1 2¹ 2 ¨¨
©0 1 1 ¸¹
1 § 7 6 9· § 2 −1·
= ¨ ¸ . 14. Matricea A este inversabil i A = ¨
–1
¸ . Deci ecuaia A(X + B) = C
2 © −3 6 1 ¹ © −1 1 ¹
§0 1·
este echivalent cu X + B = A–1C sau X = A–1C – B = ¨ ¸ . 15; b) Din egalitatea A = I3
2
© −1 − 2 ¹
deducem c A–1 = A. Drept urmare, ecuaia considerat este echivalent cu 2AX = B sau X =
§6·
1 1 ¨ ¸
= A−1 B = AB = ¨ 7 ¸ . 16. Observm, mai întâi, c det A = –1 ≠ 0, deci A este matrice
2 2 ¨16 ¸
© ¹
inversabil în M2(\). Fie X1, X2 ∈ M2(\), astfel încât f (X1) = f (X2). Atunci AX1 = AX2, de unde
rezult c A–1(AX1) = A–1(AX2) sau X1 = X2. Aadar, f este injectiv. Funcia f este surjectiv,
pentru c oricare ar fi Y ∈ M2(\), exist X = A–1Y ∈ M2(\), astfel încât f (X) = AX = A(A–1Y) =
= Y. Prin urmare, f este bijectiv. 17. Din relaia A* = (det A) ⋅ A–1 obinem c det A* = (det A)3 ⋅
⋅ det A–1. Îns A ⋅ A–1 = 1 implic det A ⋅ det A–1 = 1. Înlocuind, rezult cerina problemei.
265
1. rang(A) = 2, rang(B) = 2, rang(C) = 3. 2. x = –1, y = 2. 3. Se arat cu uurin c det(A) =

= (m + 2)(m – 1)2. Dac m ∈ \ – {–2, 1}, atunci rang(A) = 3. Pentru m = –2, obinem rang(A) =
b b +1
= 2, iar pentru m = 1, avem rang(A) = 1. 4. Deoarece = –1 ≠ 0, rezult c rang(A) ≥ 2.
1 1
5. Deoarece det(A) = (m – 1)2, rezult c rang(A) = 3, oricare ar fi m ∈ \ – {1}. Pentru m = 1,
rang(A) = 1. Deci rang(A) ≠ 2, oricare ar fi m ∈ \. 6. x = 6, y = 4, z = 6. 7. (x, y, z) ∈ {(1 – 3λ,
0, λ) | λ ∈ \}. 8. Sistemul este incompatibil. 9. S = {(0, λ, 1 – 2λ, λ) | λ ∈ \}. 10. Deoarece
determinantul matricei sistemului, Δ, este egal cu –8, putem aplica regula lui Cramer. Astfel,
Δx 1 Δy 1 Δz 1 Δt 1
obinem x = = − ,y= = ,z= = i = . 11. Cum sistemul considerat
Δ 2 Δ 2 Δ 2 Δ 2
2
este liniar omogen, iar Δ ≠ 0, rezult c singura soluie este cea banal x = y = z = 0. 12. m = .
7
13. a) det(A) = (a – b)(b – c)(c – a); b) Deoarece sistemul este liniar i omogen, iar det(A) ≠ 0,
rezult c avem numai soluia banal x = y = z = 0; c) S = {(λ, –λ, 0) | λ ∈ \}. 14. Sistemul
(2a − 1) x + 2by + 2cz = 0
°
considerat este echivalent cu urmtorul sistem liniar i omogen: (*) ®2cx + (2a − 1) y + 2bz = 0 .
°2bx + 2cy + (2a − 1) z = 0
¯
2a − 1 2b 2c
Determinantul matricei sistemului (*) este Δ = 2c 2a − 1 2b . Acesta, dezvoltat dup
2b 2c 2a − 1
regula triunghiului, d o sum de 5 termeni pari i unul impar, deci este nenul, ceea ce înseamn
c sistemul este compatibil determinat, soluia sa fiind x = y = z = 0. 15. Deoarece Δ = det(A) =
= a2 + 1 ≠ 0, rezult c sistemul este compatibil determinat. Conform regulii lui Cramer, avem
Δx 1 Δy a Δz a2
x= = 2 ,y= = 2 ,z= = 2 . Evident, x, y, z sunt în progresie
Δ a +1 Δ a +1 Δ a +1
geometric cu raia a. 16. m = –1. 17. b) x = 0, y = 0, z = 1; c) Dac a = –2, atunci mulimea so-
luiilor sistemului S este {(λ – 1, λ – 1, λ) | λ ∈ \}, iar dac a = 1, atunci S = {(1 – α – β, α, β) |
| α, β ∈ \}. 18. a) m ∈ \ – {0, 1}; b) m ∈ {0, 1}. 19. a) m ∈ {1, 2}; b) Dac m ∈ \ – {1, 2},
atunci sistemul este de tip Cramer, deci este compatibil (determinat). Pentru m = 1, avem
§1 1 1 # 0 ·
¨ ¸ 1 1
A = ¨ 1 1 1 # 0 ¸ . Rangul matricei A este 2 i Δp = este un minor principal. Exist
¨ 1 1 2 # −1¸ 1 2
© ¹
266
1 1 0
un singur minor caracteristic: ΔC = 1 1 0 = 0, deci, conform teoremei lui Rouché,
1 2 −1
§1 1 1 # 0 ·
¨ ¸
sistemul este compatibil. Dac m = 2, atunci A = ¨ 2 1 1 # 0 ¸ . Rangul matricei A este 2
¨ 1 2 2 # −1¸
© ¹
1 1 0
1 1
i Δp = este un minor principal. Avem un singur minor caracteristic: ΔC = 2 1 1 =
2 1
1 2 −1
= 0. Aadar, sistemul este compatibil (teorema lui Rouché); c) Înlocuind pe z0 = 2, obinem
x0 + y0 = −2
° −my0 − 2m + y0 = m − 3
®mx0 + y0 = m − 3 . Cum x0 = –y0 – 2, rezult c ® , de unde, prin adu-
° x + my = −5 ¯− y0 − 2 + my0 = −5
¯ 0 0
nare, deducem c –2m – 2 = m – 8, deci m = 2. 20. a) Determinantul matricei sistemului este

Δ = 2(l – m), deci sistemul are soluie unic dac i numai dac m ∈ \ \ {1}; b) Dup cum am
vzut la punctul a), pentru m ∈ \ \ {1}, sistemul este compatibil determinat. Dac m = 1, siste-
mul este compatibil simplu nedeterminat; c) Deoarece S1 = {(t, 1, 2 – t) | t ∈ \}, avem x2 + y2 +
+ z2 = 2t2 – 4t + 5 = 2(t2 – 2t + 1) + 3 = 2(t – 1)2 + 3, de unde rezult c minimul cutat este 3.
21. a) m ∈ \ \ {1, 5}; b) m = 1; c) Dac m = 1, mulimea soluiilor sistemului este S = {(λ, 1 – λ,
0) | λ ∈ \}. Soluiile cutate se obin pentru acele valori ale parametrului λ care verific
egalitatea 2λ2 – (1 – λ)2 = 14, adic λ ∈ {–5, 3}. Deci (x, y, z) ∈ {(–5, 6, 0), (3, –2, 0)}.
1 1 1
22. a) m = 1; b) Pentru m = 1, Δp este minor principal i, cum ΔC = 1 −1 2 ≠ 0, rezult c
1 1 0
sistemul este incompatibil. Pentru m ≠ 1, sistemul este compatibil determinat, având soluia
§ −1 −m · 1
¨ m − 1 , 1, m − 1 ¸ . Condiia x + y + z = 4 este echivalent cu m = 2 ; c) m ∈ {0, 2}. 23. a) n ∈
© ¹
4 3
∈ \ \ {3}; b) m = 1, n = 3. 24. a) x = , y = , z = 0; b) Determinantul matricei sistemului
5 5
b2 + c2 − a 2
este Δ = –2abc ≠ 0; c) Rezolvând sistemul obinem x0 = = cos A ∈ (–1, 1).
2bc
Analog artm c y0, z0 ∈ (–1, 1). 25. a) a = 4; b) Dac a ∈ \ \ {4}, atunci sistemul este
1 2
compatibil determinat. Dac a = 4, atunci rang(A) = 2 i Δp = este un minor principal.
2 −1
267
Pentru ca sistemul s fie compatibil trebuie ca minorul caracteristic s fie nenul: ΔC =
1 2 1
= 2 −1 1 ≠ 0. Deci a = 4 i b ∈ \ \ {4}. 26. a) a = 2, b = 0; b) a = 4, b ≠ –2. 27. a) Cerina
7 −1 b
2 x − 3 y = −1
°
din enun este satisfcut dac i numai dac sistemul (*) ® x + 9 y = 3 are soluie. Rangul
°5 x − 6 y = p
¯
2 −3
matricei sistemului (*) este 2 i Δp = este un minor principal. Sistemul (*) este
1 9
2 −3 −1
compatibil dac i numai dac minorul caracteristic ΔC = 1 9 3 se anuleaz, adic p =
5 −6 p
= –2; b) m = 2, n = –12, p = –2.
§ 3·
1. a) 14; c) O3. 2. a) x {0, 2}; b) X = ¨ ¸ ; c) n = 10. 3. a) O2; c) Dac ar exista n ∈ `* astfel
©1 ¹
încât A = I2, atunci det(A ) = det I2, adic 6n = 1, ceea ce este fals. Prin urmare, An ≠ I2, pentru
n n
orice n ∈ `*. 4. a) –x; b) 3n; c) det(A*(x)) + 2 det(A(x)) + 1 = (x – 1)2 ≥ 0, pentru orice x ∈ \.

§ 3·
5. a) A2 = I3; b) X = AB = ¨¨ −2 ¸¸ ; c) 0. 6. a) A2 = O4; b) Din relaia de la punctul a) deducem c
¨ 3¸
© ¹
B(2I4 – B) = I4 sau B(I4 – A) = I4, de unde rezult c B este inversabil i B–1 = I4 – A;
c) Deoarece An = O4, oricare ar fi n ≥ 2, rezult c Bn = (A + I4)n = An + Cn1 An −1 + Cn2 An − 2 +
+ … + Cnn −1 A + I4 = nA + I4. 7. a) det(A) = det(B) = (b – a)(c – a)(c – b); b) det(A ⋅ B) =
= det(A) ⋅ det(B) = (det(A))2 > 0; c) 1. 8. b) (A – I3)2015 = O3; c) (A – I3)3 = O3 A3 – 3A2 +
§ 2 1·
+ 3A – I3 = O3 A(A2 – 3A + 3I3) = I3 A–1 = A2 – 3A + 3I3. 9. a) Cum X = ¨ ¸ ∈ M2(_)
© 3 ⋅1 2 ¹
§ a b· § c d·
i 22 – 3 ⋅ 12 = 1, rezult c X ∈ G; b) Fie A = ¨ ¸ ∈ G i B = ¨ ¸ ∈ G. Deci a, b, c,
© 3b a ¹ © 3d c ¹
§ ac + 3bd ad + bc · § ·
d ∈ _ i a2 – 3b2 = 1, c2 – 3d 2 = 1. Avem AB = ¨ ¸=¨ ¸ , unde α =
© 3(ad + bc) ac + 3bd ¹ © 3 ¹
= ac + 3bd i β = ad + bc. Întrucât α2 – 3β2 = (a2 – 3b2)(c2 – 3d 2) = 1 i α, β ∈ _, rezult c
268
§a bn ·
AB ∈ G; c) Se arat prin inducie c Bn = ¨ n ¸ , cu an > 0, bn > 0 (n ∈ ` ). Astfel,
*
© 3bn an ¹
deducem c Bn ≠ I2, oricare ar fi n ∈ `*. 10. a) Avem det(A) = 0 i rang(A) = 2; b) Soluiile
ecuaiei f (x) = 0 sunt x1 = 0, x2 = 1 i x3 = –5; c) Condiia din enun este echivalent cu sistemul
a + b + c = 0 §1·
° ¨ ¸
®a + 2b + 3c = 0 , a crui soluie este (λ, –2λ, λ), λ ∈ ^. Putem alege U = ¨ −2 ¸ . 11. a) x ∈
°3a + 2b + c = 0 ¨1¸
¯ © ¹
§a m n·
° 2 2 °½ 1 ¨ ¸
∈ ®− , ¾ ; c) x = . 12. a) Dac Y = ¨ b p q ¸ , atunci egalitatea AY = YA este
°¯ 2 2 °¿ 3 ¨c r s¸
© ¹
§ m n 0· § 0 0 0·
¨ ¸ ¨ ¸
echivalent cu ¨ p q 0 ¸ = ¨ a m n ¸ , de unde rezult c m = n = q = 0, p = a, q = m, r = b,
¨ r s 0¸ ¨ b p q ¸
© ¹ © ¹
§a 0 0·
¨ ¸
s = p, deci Y = ¨ b a 0 ¸ ; b) Cum det(Z) = 0 i det(Z) = a3, rezult c a = 0. Deci, Z3 =
¨c b a¸
© ¹
3
§0 0 0·
¨ ¸
= ¨ b 0 0 ¸ = O3; c) S presupunem c exist X ∈ M3(^) astfel încât X 3 = A. În acest caz,
¨ c b 0¸
© ¹
§a 0 0·
¨ ¸
AX = X i XA = X , deci AX = XA. Conform punctului b), rezult c X = ¨ b a 0 ¸ . Cum
4 4
¨c b a¸
© ¹
det(X 3) = detA = 0, înseamn c det(X) = 0, deci X 3 = O3 (conform punctului b)), ceea ce
implic O3 = A, fals. 13. a) 1; b) det(M(a, b, c)) = (a – b)(c – 1)2 ≥ 0; c) Pentru c = 1,
a a +1
det(M(a, b, c)) = 0 i minorul este nenul. Deci, rang (M(a, b, c)) = 2. 14. b) Din
1 c
relaia A2 = I3 deducem c A este inversabil i A–1 = A; c) Deoarece A2 = I2, rezult c A2k = I2
i A2k + 1 = A (k ∈ `*), deci X = (A + A3 + … + A2003) + (A2 + A4 + … + A2004) = 1002A + 1002 ⋅ I3.
§ −2 ·
Aadar, det(X) = 10023det(A + I3) = 0. 15. a) X = ¨ ¸ , α ∈ ^; b) (A + B) = Cn A +
n 0 n
© ¹
+ Cn1 An −1 B + Cn2 An − 2 B 2 + … + Cnn −1 AB n −1 + Cnn B n = An + O2 + O2 + … + O2 + Bn = An + Bn.
16. a) rang(A) = 2; c) Relaia din enun este echivalent cu aI3 + (a + 2b + c)A + (a + b + 2c)A2 =
1
= I3 de unde rezult c a = 1 i b = c = − . 17. a) –2I2; b) f (X + Y) = A(X + Y) = AX + AY =
3
= f (X) + f (Y); f (αX) = A(αX) = αAX = αf (X); c) f (X1) = f (X2) AX1 = AX2 X1 = X2
269
(pentru c A este inversabil) f este injectiv; Pentru orice Y ∈ M2(\), exist X = A–1Y ∈
§ −2α ·
∈ M2(\) astfel încât f (X) = Y, deci f este surjectiv. 18. a) 6; b) x ∈ {2, 3}; c) Y = ¨ ¸,α∈
© α ¹
§x y·
∈ \. 19. b) Evident, A2007 = (A3)669 = (–I2)669 = –I2; c) Fie B = ¨ ¸ ∈ M2(_). Relaia AB =
©z t ¹
§ 2 x + 3z 2 y + 3t · § 2 x − y 3 x − y ·
= BA este echivalent cu ¨ ¸=¨ ¸ , de unde rezult c y = –3z i
© − x − z − y − t ¹ © 2 z − t 3z − t ¹
§ t − 3z −3z · § −2 z −3 z · § t − z 0 ·
x = y + t, deci B = ¨ ¸ =¨ ¸+¨ ¸ = (–z) ⋅ A + (t – z)I2 ∈ I(A).
© z t ¹ © z z ¹ © 0 t − z¹
20. a) Deoarece A(x) + A(y) = A(x + y) i x + y ∈ ], dac x ∈ ], y ∈ ], rezult c A(x) + A(y) ∈
∈ M. Suma considerat este egal cu A(0) = O3; b) Observm c A(x) ⋅ A(y) = A(2xy) i 2xy ∈
∈ ], dac x, y ∈ ]. Deci A(x) ⋅ A(y) ∈ M. Cum produsul dintre A(0) (=O3) i orice alt matrice
din M este O3, rezult c produsul considerat este O3; c) A2007(1) = A(22006). 21. b) A + A2 +
5100 − 1
+ A3 + … + A100 = A + 5A + 52A + … + 599A = A ; c) Deoarece A + A2 + A3 + … + A100 –
4
§ 5100 − 1 100 · −3 ⋅ 5100 − 1
– A101 = ¨ −5 ¸ ⋅ A = ⋅ A, rezult c matricea considerat are toate
© 4 ¹ 4
elementele strict negative. 22. a) (m – 1)2; b) Dac m ≠ 1, atunci rang A = 3, iar dac m = 1,
atunci rang A = 1; c) m ∈ \ \ {1}; x = y = z = 0. 23. a) det(A) = 0, rang(A) = 2; b) Mulimea
soluiilor sistemului este S = {(λ, –2λ, λ) | λ ∈ ^}; c) Cum det(An) = 0 i det(I3) = 1, rezult c
An ≠ I3. 24. a) a ∈ \ \ {1}; b) a = 1, b = 6; c) x = 2 – λ, y = 2 – λ, z = λ, λ ∈ \. 25. a) m ∈ \ \
\ {2}; b) x = λ, y = 2λ, z = λ, λ ∈ \; c) Soluia sistemului format din ecuaiile celor trei drepte
se obine din soluia sistemului din enun, pentru m = 2 i z = 1. Deci, punctul comun are
coordonatele (1, 2).
3.7. iruri
1 1
1. a) strict descresctor; b) strict cresctor; c) descresctor; d) xn+1 − xn = + −
2n + 1 2n + 2
1 1 1
– = − > 0, oricare ar fi n ∈ `*. Deci irul (xn)n ≥ 1 este strict cresctor. 2. a) irul
n + 1 2n + 1 2n + 2
n n
§ 2· §3·
(xn)n ≥ 1 este mrginit pentru c 0 ≤ xn ≤ 2, oricare ar fi n ∈ `*; b) Cum 0 < xn < ¨ ¸ + ¨ ¸ < 2,
©5¹ ©5¹
§ §1· n+1
·
oricare ar fi n ∈ `*, rezult c (xn)n ≥ 1 este mrginit; c) Avem 0 < xn = 2 ¨1 − ¨ ¸ ¸ < 2, oricare ar
¨ ©2¹ ¸
© ¹
270
3.7. iruri
1 1 1 1 1
fi n ∈ `*. Deci irul (xn)n ≥ 1 este mrginit; d) xn > 0 i xn ≤ + + + ... + = 2− <
1 1⋅ 2 2 ⋅ 3 (n − 1)n n
< 2, n ≥ 2. Aadar, irul (xn)n ≥ 1 este mrginit. 3. a) irul (an)n≥1 conine dou subiruri care au
§ π·
limite diferite: a2n → 1, a2n+1→ –1; b) Avem b2n = 0 → 0, b4 n +1 = sin ¨ 2 n π + ¸ = 1 → 1;
© 2¹
c) Cum lim cn = +∞, rezult c irul (cn)n ≥ 1 este divergent; d) irul (dn)n≥1 este divergent
n→+∞
7 1 3
pentru c lim dn = –∞. 4. a) ; b) +∞; c) 0; d) –2; e) ; f) 27. 5. a) 0; b) ; c) +∞; d) –∞;
n→+∞ 8 2 2
2 1 1 2
e) +∞; f) +∞. 6. a) 1; b) 0; c) 1; d) 2; e) ; f) +∞. 7. a) 0; b) − ; c) ; d) 0; e) 0; f) .
3 2 2 3
1 1
8. a) –∞; b) ; c) 1; d) Dac a ∈ (0, 1), atunci lim dn = 0. Pentru a = 1, lim d n = . Dac
3 n→+∞ n →+∞ 2
1
a > 1, atunci lim dn = lim n
= 1. e) Avem urmtoarele cazuri: lim en = +∞, dac a ∈
n→+∞
n→+∞
§1· n→+∞
¨ a ¸ +1
© ¹
∈ (0, 3), lim en = 1, dac a = 3 i lim en = 0, dac a > 3; f) 2. 9. a) +∞; b) 0; c) 0; d) 0; e) 0; f) +∞.
n→+∞ n→+∞
1
10. a) e2; b) e3; c) e2; d) 0; e) ; f) 1. 11. Putem folosi criteriul raportului (Fie (an)n ≥ 1 un ir
e
an +1
cu proprietile an > 0, oricare ar fi n ∈ `*, i lim = l. Dac l < 1, atunci lim an = 0, iar
n →+∞ an n→+∞
an +1 (n + 1) 1
dac l > 1, atunci lim an = +∞). a) Deoarece an > 0 (n ∈ `*) i lim = lim = < 1,
n→+∞ an n →+∞ 2n2n →+∞
2
n
rezult c lim an = 0; b) Analog, obinem lim an = 0; c) lim an = 0. 12. a) Cum − 2 ≤
n→+∞ n→+∞ n→+∞ n +1
n § n · § n ·
≤ an ≤ 2 (n ∈ `*) i lim ¨ − 2 ¸ = lim ¨ 2 ¸ = 0, rezult, conform criteriului
n +1 n→+∞
© n + 1 ¹ n→+∞ © n + 1 ¹
nx − 1 [nx] nx
cletelui, c lim an = 0; b) Din relaia < ≤ (n ∈ `*) deducem c lim an = x;
n→+∞ n n n n→+∞
n n
c) Deoarece ≤ an ≤ , oricare ar fi n ∈ `*, rezult c lim an = 1; d) Avem
n →+∞
n +n
2
n +12
1 + 2 + ... + n 1 + 2 + ... + n 1 n2 + n
≤ a n ≤ sau ≤ an ≤ , oricare ar fi n ∈ `*. Aadar,
n +n
2
n +1
2
2 2(n + 1)
2
1 3
lim an = . 13. lim an = . 14. a) Putem demonstra prin inducie sau putem proceda
n →+∞ 2 n →+∞ 4
1 ⋅ 3 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ 5 ⋅ 7 ⋅ ... ⋅ (2n − 3)(2n − 1) ⋅ 2n − 1 2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ ... ⋅ (2n − 2) 2n − 1
astfel: an = ≤ =
2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ ... ⋅ (2n) 2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ ... ⋅ (2n)
271
2n − 1 1 1+ 3 3+5
= < oricare ar fi n ∈ `* (cci 1⋅ 3 < = 2, 3⋅5 < = 4, …);
2n 2n + 1 2 2
1
b) Întrucât 0 ≤ an < (n ∈ `*), rezult c lim an = 0. 15. a) 0; c) 1. 16. Cum f (1) +
2n + 1 n →+∞
1 1 1 § 1· §1 1· §1 1 ·
+ f (2) + … + f (n) = + +…+ = ¨1 − ¸ + ¨ − ¸ + … + ¨ − ¸ =
1⋅ 2 2⋅3 n(n + 1) © 2¹ © 2 3¹ © n n +1 ¹
1
=1– , rezult c limita cerut este 1. 17. Deoarece f (1) + f (2) + … + f (n) = (ln 2 – ln 1) +
n +1
+ (ln 3 – ln 2) + … + (ln(n + 1) – ln n) = ln(n + 1), rezult c limita cerut este +∞.
18. Observm c xn = ln(n + 1), de unde rezult c lim xn = +∞, deci (xn)n ≥ 1 este divergent.
n →+∞
n+2
19. Întrucât an = ln , rezult c lim an = 0. 20. f (–1) + f (–2) + f (–3) + … + f (–n) + n2 =
n n →+∞
§1 1 1 · 1 § 1 ·
= ¨ 3 + 6 + ... + 3n ¸ − 2(1 + 2 + … + n) + n + n2 = 3 ⋅ ¨1 − 3n ¸ , deci limita cerut este
©e e e ¹ e −1 © e ¹
1 1 1 §1 1 ·
. 21. Întrucât f (x) = 2 − , avem f (1) + f (2) + … + f (n) = ¨ 2 − 2 ¸ +
e −13
x ( x + 1) 2
©1 2 ¹
§ 1 1 · § 1 1 · 1
+ ¨ 2− 2¸ +…+ ¨ 2− 2 ¸
=1– . Prin urmare, lim (f (1) + f (2) + … +
©2 3 ¹ ©n (n + 1) ¹ (n + 1) 2 n →+∞
2 x3 − 1 ( x − 1)( x 2 + x + 1) x −1 f ( x + 1)
+ f (n)) n = e−1 . 22. a) Evident, = = ⋅ ; b) Conform
x +1
3
( x + 1)( x − x + 1)
2
x +1 f ( x)
1 f (3) 2 f (4) n −1 f (n + 1) 1 ⋅ 2 ⋅ f (n + 1)
punctului a), avem an = ⋅ ⋅ ⋅ ⋅…⋅ ⋅ = =
3 f (2) 4 f (3) n +1 f ( n) n(n + 1) ⋅ f (2)
2(n 2 + n + 1) 2
= ; c) Având în vedere rezultatul de la punctul b), obinem lim an = i
3n(n + 1) n →+∞ 3
n2
§ 3a ·
lim ¨ n ¸ = e . 23. Cum c = –a – b, rezult c lim (a n + 2 + b n + 1 + c n ) =
n →+∞
© 2 ¹ n →+∞
( )
= lim a( n + 2 − n ) + b( n + 1 − n ) = 0 + 0 = 0. 24. Deoarece xn =
n →+∞
2n a
n + 3 + n +1
=
1
a−
2n 2
1 1
= , rezult c lim xn = 0, pentru a < , lim xn = 1, pentru a = i lim xn =
3 1 n→+∞ 2 n→+∞ 2 n→+∞
1+ + 1+
n n
1 § 1 ·
= +∞, dac a > . 25. Deoarece an = n ¨ 1 + 2 − a ¸ + b, rezult c lim an = ±∞, dac a ≠ 1.
2 ¨ n ¸ n→+∞
© ¹
272
3.7. iruri
1
Dac a = 1, atunci an = n 2 + 1 − n + b = + b i lim an = b. Deci, lim an = 2 dac
n +1 + n
2 n→+∞ n→+∞
n +1
i numai dac a = 1 i b = 2. 26. Fie bn = , n ∈ `*. Cum lim bn = 0, distingem ur-
bn + n + 2 2 n→+∞
mtoarele cazuri. Dac a ≤ –1, irul (an)n ≥ 1 nu are limit. Dac a ∈ (–1, 1), atunci lim an = 0.
n→+∞
( n+2) bn
ª 1
º
Dac a > 1, lim an = +∞. Pentru a = 1, avem lim an = lim (1 + bn) n+2
= lim «(1 + bn ) b » n
=
n→+∞ n→+∞ n→+∞ n→+∞
«¬ »¼
1
1
= e b . Deci lim an = dac i numai dac a = 1 i b = –1. 27; c) irul (an)n≥1 este strict cresc-
n→+∞ e
1 1 1 1
tor (cci an + 1 – an = > 0) i mrginit superior (deoarece an ≤ + + +…+
(n + 1) 2
1 1⋅ 2 2⋅3
1 1
+ =2– < 2, n ≥ 2). Aadar, irul (an)n ≥ 1 este convergent (teorema lui Weierstrass).
(n − 1)n n
(n + 1)! − 1
28. c) Având în vedere rezultatul de la punctul b), deducem c lim an = lim = 1 i
n→+∞ n →+∞ (n + 1)!
−1
ª§ 1 ·
− ( n +1)!
º 1 1
lim (an) (n+1)!
= lim «¨1 − ¸ » = . 29. a) Deoarece n +1 – n =
n→+∞ n →+∞
«¬© (n + 1)! ¹ »¼ e n + n +1
1 1 1
i < < , rezult c relaia considerat este adevrat; b) Avem
2 n +1 n + n +1 2 n
§ 1 1 ·
xn = 2 ¨ +
©2 1 2 2
1
+ ... +
2 n¹
¸ > 2 2− 1 + (3− 2 + … + ) ( n +1 − n = ) ( )
§ 1 1 1 · ª1 º
= 2 n + 1 − 2 i xn = 2 ¨ + + ... + ¸ < 2 « + ( 2 − 1) + ... + ( n − n − 1) » =
©2 1 2 2 2 n¹ ¬ 2 ¼
§ 1·
= 2 ¨ n − ¸ = 2 n − 1 (n ∈ `*); c) Cum 2 n + 1 − 2 < xn i lim 2 n + 1 − 2 = +∞, rezult
© 2¹ n→+∞
( )
2 n +1 − 2 xn 2 n −1
c lim xn = +∞; d) Din relaia de la punctul b) deducem c < <
n→+∞ n n n
(n ∈ `*), de unde obinem lim

n →+∞
xn
n
= 2; e) Evident, yn+1 – yn =
1
n +1
−2 ( n +1 − n ) < 0,
oricare ar fi n ∈ `* (conform punctului b)). Tot din relaia de la punctul b) rezult c
2 n + 1 − 2 n − 2 < xn − 2 n ≤ −1 , deci yn ∈ (–2, –1], oricare ar fi n ∈ `*. Prin urmare, irul
(yn)n ≥ 1 este convergent i –2 ≤ lim yn ≤ –1.
n→+∞
273
1. (xn) este o progresie aritmetic cu raia 2, deci lim xn = +∞. 2. a) (an)n ≥ 1 este o progresie
n→+∞
2
geometric cu raia 4, deci an = a1 ⋅ 4n – 1 = –2 ⋅ 4n – 1 i Sn = − (4n − 1) ; b) 4. 3. (an)n ≥ 1 este o
3
n−1 −∞, a1 < 0
11 § 11 · °
progresie geometric cu raia , deci an = a1 ⋅ ¨ ¸ i lim an = ®0, a1 = 0 . 4. a) Deoa-
10 © 10 ¹ n→+∞
°+∞, a > 0
¯ 1
1
rece xn +1 − xn = ( xn − xn −1 ) , rezult c diferenele xn + 1 – xn i xn – xn–1 au acelai semn, ori-
2
care ar fi n ∈ ` . Aceasta înseamn c semnul diferenei xn + 1 – xn coincide cu cel al diferenei
*
x1 – x0 = 1. Aadar, xn + 1 – xn > 0, oricare ar fi n ∈ `, adic (xn)n ≥ 1 este strict cresctor. Se arat

uor, prin inducie, c xn < 3 (n ∈ `). Deci irul (xn)n ≥ 0 este mrginit; b) Notm l = lim xn.
n→+∞
l 3
Trecând la limit în relaia de recuren, obinem l = + , deci l = 3. 5. xn = na, i lim xn =
2 2 n→+∞
−∞, a < 0
° b 2(an − 3) an + 1 1
= ®0, a = 0 . 6. Deoarece n +1 = = , rezult c (bn)n ≥ 1 este o progresie geo-
°+∞, a > 0 bn 6(an + 1) an − 3 3
¯
n −1
1 §1·
metric cu raia , deci bn = b1 ⋅ ¨ ¸ (n ∈ `*). De aici, deducem c lim bn = 0 i cum an =
3 ©3¹ n→+∞
1
3 + bn § 1·
= , lim an = 3. 7. Observm c 2a1 + a0 = 3, deci a1 = 1 + ¨ − ¸ . Presupunem c
1 − bn n→+∞ © 2¹
k k k
§ 1· § 1· § 1·
ak = 1 + ¨ − ¸ , pentru un k ∈ `*. Atunci 2ak + 1 = 3 – ak = 3 – 1 – ¨− 2 ¸ = 2 – ¨ − 2 ¸ , de
© 2¹ © ¹ © ¹
k +1 n
§ 1· § 1·
unde obinem ak + 1 = 1 + ¨ − ¸ . Deci an = 1 + ¨ − ¸ , oricare ar fi n ∈ `. Avem lim (a0 +
© 2¹ © 2¹ n→+∞
2 § § 1 ·n ·
+ a1 + … + an – (n + 1)) = . 8. xn = 2 ¨1 − ¨ ¸ ¸ , lim xn = 2. 9. Dac dm valori lui n‚ în
3 ¨ © 2 ¹ ¸ n→+∞
© ¹
relaia de recuren an – an – 1 = 2n, rezult c a1 – a0 = 2, a2 – a1 = 2 ⋅ 2, a3 – a2 = 2 ⋅ 3, …, an –
– an – 1 = 2 ⋅ n, de unde, prin adunare, obinem an = 2(1 + 2 + 3 + … + n) = n(n + 1). Aadar,
n
n
§ n
· §
2
1· 3
¦ ¦
1 n 1 1
= ¸¸ = . 10. Cum xn +1 − xn = xn − xn + 1 = ¨ xn − ¸ + >
2
avem i lim ¨¨
k =1
ak n + 1 n →+∞
© k =1
ak ¹ e © 2¹ 4
> 0, oricare ar fi n ∈ `*, rezult c irul (xn)n ≥ 1 este strict cresctor, deci are limit ( lim xn =
n→+∞
274
= +∞). 11. a) Evident, yn + 1 – yn = xn + 2 – 2xn + 1 + xn = 1, oricare ar fi n ∈ `*, deci (yn)n ≥ 1 este o
progresie aritmetic cu raia 1 i yn = y1 + (n – 1) ⋅ 1 = n; b) Dac în egalitatea xn + 1 – xn = n
(n ∈ `*) îi dm valori lui n, obinem x2 – x1 = 1, x3 – x2 = 2, …, xn – xn – 1 = n – 1, de unde,
n(n − 1) n2 − n + 2 x 1
adunând relaiile, deducem c xn – 1 = sau xn = . Deci lim n2 = .
2 2 n →+∞ n 2
12. b) lim xn = 2. 13. a) Relaia de recuren este echivalent cu xn + 1 – 1 = (xn – 1)2. Notând
n→+∞
n
yn = xn – 1, rezult c yn +1 = yn2 (n ∈ `) i y0 = a – 1. Demonstrm prin inducie c yn = y02 ,
1, a ∈ (0, 2)
2n °
de unde obinem c xn = (a − 1) + 1; b) lim xn = ®2, a = 2 . 14. a) Deoarece an – 5 =
°+∞, a > 2
n→+∞
¯
(an −1 − 5) 2 5 − an2
= , rezult c an ≥ 5 , oricare ar fi n ∈ `*; b) Cum an + 1 – an = i an ≥
an −1 2an
≥ 5 , rezult c an + 1 – an ≤ 0, oricare ar fi n ∈ `*, deci irul (an)n ≥ 1 este descresctor. De
aici, având în vedere c an > 0 (n ∈ `*), deducem c irul (an)n ≥ 1 este convergent; c) Notând
l +5
l = lim an, obinem l = , de unde rezult c l = ± 5 . Deoarece – 5 nu convine, rmâne
n→+∞ 2l
l= 5 . 15. a) Conform inegalitii dintre media aritmetic i cea geometric, avem xn + 1 =
1§ 1 · 1 1 − xn2
= ¨ xn + ¸ ≥ xn ⋅ = 1 , oricare ar fi n ≥ 1; b) Deoarece xn + 1 – xn = ≤ 0, oricare ar
2© xn ¹ xn 2 xn
fi n ∈ `*, rezult c irul (xn)n ≥ 1 este strict descresctor. De aici, având în vedere c (xn)n ≥ 1
este mrginit inferior, deducem c (xn)n ≥ 1 este convergent. Dac notm l = lim xn, obinem l =
n→+∞
1 § 1· a
= l + , de unde rezult c l = ±1, deci l = 1. 16. xn = , lim xn n =
2 ¨© l ¸¹ 1 + (n − 1)a 2 n→+∞
−1, a < 0
°
= ®0, a = 0 . 17. a) Vom demonstra prin inducie propoziia P(n): an + 1 > an (n ∈ `*).
°1, a > 0
¯
Observm c P(1): a2 > a1 este adevrat, cci a2 = 2 + 3 , iar a1 = 3 . Presupunem c
P(k): ak + 1 > ak este adevrat (k ∈ ` ). Deoarece ak + 2 =
*
2 + ak +1 > 2 + ak = ak + 1, rezult c
P(k + 1) este adevrat. Deci P(n) este adevrat, oricare ar fi n ∈ `*, ceea ce înseamn c
irul (an)n ≥ 1 este strict cresctor; b) Tot prin inducie artm c an < 2, oricare ar fi n ∈ `*. Cum
irul (an)n ≥ 1 este strict cresctor i mrginit superior de 2, rezult c este convergent. Dac
notm cu l limita lui (an)n ≥ 1 i trecem la limit în relaia de recuren, obinem l = 2 + l sau
275
an+2 − an+1 2 + an+1 − 2 + an 1

l = 2 (l ∈ (0, 2]); c) Avem lim = lim = lim =
n→+∞ an+1 − an n →+∞ an+1 − an n →+∞ 2 + an+1 + 2 + an
1 5
= . 18. a) Demonstrm prin inducie c xn > xn + 1(n ∈ `*). Cum x1 = 2 i x2 = , rezult c
4 4
x1 > x2. Presupunem c xk > xk + 1, pentru un numr k ∈ `*. În acest caz, xk + 1 – xk + 2 =
3( xk − xk +1 )
= > 0, deci xk + 1 > xk + 2. Tot prin inducie putem arta c xn ∈ (0, 2], oricare
( xk + 2)( xk +1 + 2)
ar fi n ∈ `*. Aadar, irul (xn)n ≥ 1 este convergent i l = lim xn ∈ [0, 2]; b) Trecând la limit în
n→+∞
relaia de recuren, obinem l 2 + 2l = 2l + 1, de unde rezult c l = 1. 19. a) Inducie; b) Cum

x 5 − xn x ( x 4 − 1)
xn ∈ (0, 1), deducem c xn + 1 – xn = n = n n < 0, oricare ar fi n ∈ `*, deci (xn)n ≥ 1
4 4
este strict descresctor. Deoarece irul (xn)n ≥ 1 este monoton i mrginit, rezult, conform
teoremei lui Weierstrass, c (xn)n ≥ 1 este convergent; c) Fie l = lim xn. Trecând la limit în
n→+∞
relaia de recuren, obinem 4l = l + 3l, de unde rezult c l = 0 (l ∈ [0, 1)). De aici deducem
5
x x4 + 3 3 x x x 3 3 9
c lim n +1 = lim n = , deci lim n + 2 = lim n + 2 ⋅ n +1 = ⋅ = .
n → +∞ x n → +∞ 4 4 n →+∞ xn n →+∞ xn +1 xn 4 4 16
n
xn +1 n
20. a) < < 1, xn > 0; c) lim xn = 0.
xn n +1 n→+∞
1
1. a) 1; b) 2; c) +∞; d) –h; e) +∞; f) –∞. 2. a) ; b) 1; c) −1 ; d) −∞ ; e) 1; f) 0. 3. a) 4; b) 2;
2
3 1 1 1 3
c) +∞; d) 0; e) 6; f) −1 . 4. a) ; b) − ; c) − ; d) 0; e) −∞ ; f) . 5. a) ; b) 1; c) –1;
2 56 3 2 4
2 1 2
d) 12; e) 2; f) –0,5. 6. a) 5; b) ; c) 8; d) ; e) cos a; f) . 7. a) 0; b) 0; c) 1; d) 0; e) 0;
7 2 3
1 1
f) +∞. 8. a) 2; b) 0; c) 0; d) 2 ; e) 0; f) 0. 9. a) e; b) e; c) 3 e ; d) ; e) e − 8; f) 1. 10. a) ln 2;
e e
1
1 2 −
1
§ 1 ·x f ( x)
b) ln 6; c) ln 2; d) 1; e) ; f) . 11. a) 0; b) e 6 . 12. Avem lim ¨ ¸ = 0, xlim =
x20 →+∞
2 3 © f (x ) ¹ x
x2 − x + 1 f ( x) − 1 ( x − 1)2 x −1= t t2 −t 2
= lim = 1, lim = lim = lim = lim =
x →+∞ x 2 x →1 sin πx x →1 x sin πx t →0 (t + 1) sin(πt + π) t →0 (t + 1) sin πt
x
−t t 1 § x −1 · 1
= lim ⋅ ⋅ = 0, lim (x – f (x))x = lim ¨ ¸ = . 13. a) lim f (x) = –∞,
t →0 t + 1 sin t x→+∞ x →+∞
© x ¹ e x/ 2
276
lim f (x) = +∞; b) lim f (x) = +∞, lim f (x) = –∞. lim f (x) = +∞, lim f (x) = –∞; c) lim f (x) =
x2 2 x / −1 x 2 −1 x /1 x 21 x/ 0
= 0, lim f (x) = +∞; d) lim f (x) = 1, lim f (x) = 0. 14. a) Funcia f nu are limit în x = 1,
x20 x /1 x 21
deoarece lim f (x) = –∞ i lim f (x) = +∞; b) Considerm irurile (xn)n ≥ 1, xn = 2nπ i (yn)n ≥ 1,
x /1 x 21

yn = + 2nπ. Deoarece lim xn = lim yn = +∞ i lim f (xn) = lim sin 2nπ = 0, iar lim f (yn) =
2 n →+∞ n →+∞ n→+∞ n→+∞ n→+∞
§π ·
= lim sin ¨ + 2nπ ¸ = 1, rezult c f nu are limit în x = +∞; c) Considerm irurile (xn)n ≥ 1,
n →+∞
© 2 ¹
1 1
xn = i (yn)n ≥ 1, yn = . Deoarece xn → 0, yn → 0, xn ≠ 0, yn ≠ 0 (n ∈ `*) i f (xn) → 1,
2 n
+ 2n
2
f (yn) → 0, rezult c f nu are limit în x = 0; d) Fie (xn)n ≥ 1, (yn)n ≥ 1 dou iruri astfel încât xn ∈
∈ _, yn ∈ \ – _, xn ≠ a, yn ≠ a (oricare ar fi n ∈ `*), xn → a, yn → a. Deoarece f (xn) → 1 i
f (yn) → 0, rezult c f nu are limit în x = a. 15. Deoarece lim f (x) = 3 i lim f (x) = 3, rezult
x / −1 x 2 −1
c f are limit în x = –1 i lim f (x) = 3. 16. Cum lim f (x) = –2 i lim f (x) = 1, rezult c f nu
x→−1 x/ 0 x2 0
§ sin x sin 2 x ·
are limit în x = 0. 17. Întrucât lim f (x) = lim ¨ + 2⋅ = 3 i lim f (x) = 3, rezult c
x/ 0 x/0
© x 2 x ¸¹ x20
lim f (x) = 3. 18. a ∈ {–3, 1}. 19. a = 1, b = 0. 20. Deoarece |f (x) – x | ≤ |x3|, rezult c –|x3| ≤
2
x→ 0
f ( x)
≤ f (x) – x2 ≤ |x|3, ceea ce conduce la –|x| + 1 ≤ ≤ |x| + 1 (oricare ar fi x ∈ \*). Cum
x2
f ( x)
lim (–|x| + 1) = lim (|x| + 1) = 1, deducem c lim 2 = 1. 21. e. 22. Deoarece lim f (x) =
x→ 0 x→ 0 x →0 x x→+∞
§ b 1 ·
= lim x ¨ 1 − a + + 2 ¸ = +∞(1 – a ) = ±∞, dac a ≠ 1, rezult c, pentru a fi îndeplinit
x →+∞ ¨ x x ¸¹
©
condiia din enun, este necesar s avem a = 1. Pentru a = 1, obinem lim f ( x) =
x →+∞
− bx − 1 −b −1
= lim ( x − x 2 + bx + 1) = lim = = , deci b = 1. 23. Deoarece
x → +∞ x → +∞
x+ x + bx + 1
2 2 2
§ 4 1 b·
lim ( 2 x 2 + 4 x + 1 – ax – b) = lim x ¨ 2 + + 2 − a − ¸ = +∞( 2 − a ) = ±∞, dac a ≠
x →+∞ x →+∞ ¨ x x x ¸¹
©
≠ 2 , rezult c, în mod necesar, a = 2 . Pentru a = 2 , avem lim ( 2 x 2 + 4 x + 1 − ax − b) =
x →+∞
§ 2x + 4x + 1− 2x
2 · 2
= lim ¨ − b¸ = 2 − b = 2 2 , de unde obinem b = – 2 . 24. Întrucât
x →+∞ ¨ ¸
© 2x + 4x +1 + x 2
2
¹
+∞
0, a ∈ (0, 2)
x
§ ax + b · §a·
lim = ¨ ¸ = ® , rezult c, în mod necesar, a = 2. Pentru a = 2,
x →+∞ ¨ 2 x − 1 ¸
© ¹ ©2¹ ¯+∞, a ∈ (2, + ∞)
277
( b +1) x
x x ª 2 x −1
º 2 x −1
b +1
§ ax + b · § 2x + b · § b + 1 · b +1
avem lim ¨ = lim ¨ = lim «¨1 + ¸
» = e 2 = e2, de unde
x →+∞ 2 x − 1 ¸ x →∞ 2 x − 1 ¸ x →+∞ « »
© ¹ © ¹ © 2x −1 ¹
¬« ¼»
obinem b = 3.
3.10. Asimptote
1. a) x = –1; b) x = 2; c) x = –2, x = 2; d) x = –2, x = 1. 2. a) x = –1 (la dreapta), x = 1 (la

stânga); b) x = –2 (la stânga), x = 2 (la dreapta); c) x = 0 (la dreapta); d) x = 0 (la dreapta).
3. a) y = 2 (spre –∞ i + ∞); b) y = 0 (spre –∞ i + ∞); c) y = –1 (spre –∞), y = 1 (spre +∞);
d) y = 0 (spre +∞). 4. a) y = 1 (spre –∞); b) y = 0 (spre + ∞); c) y = 1 (spre +∞); d) y = 0 (spre
–∞ i +∞). 5. a) y = 2x + 1 (spre –∞ i + ∞); b) y = x + 2 (spre –∞ i + ∞); c) y = –x (spre –∞),
y = x (spre +∞); d) y = x – π (spre –∞), y = x + π (spre +∞); e) y = x + 1 (spre –∞ i + ∞); f) y =
= x (spre +∞). 6. x = –2 este asimptot vertical a graficului funciei f la stânga i la dreapta.
Dreapta cu ecuaia y = 2 este asimptot orizontal la –∞ i +∞. 7. Dreapta y = 0 este asimptot
orizontal la –∞ i +∞. Graficul funciei mai are i dou asimptote verticale: x = –1 i x = 0.
8. Dreapta x = 1 este asimptot vertical la stânga i la dreapta. Dreapta y = x + 1 este
asimptot oblic la +∞, iar dreapta y = –x – 1 este asimptot oblic la –∞. 9. Graficul funciei f
are dreapta y = 0 asimptot orizontal spre –∞ i +∞ i fiecare dintre dreptele x = k, k ∈ {1, 2}
este asimptot vertical la stânga i la dreapta. 10. Graficul funciei are asimptota orizontal
y = 0 la –∞ i +∞. 11. Dreapta x = 3 este asimptot vertical la stânga i la dreapta, iar dreapta
y = x + 5 este asimptot oblic spre –∞ i + ∞. 12. y = 0 este asimptot orizontal la –∞ i x = 0
este asimptot vertical la stânga i la dreapta. 13. Dreapta x = 0 este asimptot vertical la
dreapta, iar dreapta y = x este asimptot oblic spre –∞ i + ∞. 14. Dreapta x = 0 este asimptot
vertical la dreapta. 15. Dreapta x = 0 este asimptot vertical la dreapta, iar dreapta y = 1 este
asimptot orizontal spre +∞. 16. Deoarece lim f (x) = –∞ i lim f (x) = +∞, rezult c x = –2
x 2 −2 x/2
este asimptot vertical la dreapta, iar x = 2 este asimptot vertical la stânga. 17. Dreapta y =
3π π
=− este asimptot orizontal spre –∞, iar dreapta y = este asimptot orizontal spre +∞.
2 2
18. Funcia f este continu pe \, deci graficul ei nu are nicio asimptot vertical. Cum
§ sin x ·
lim f (x) = lim x ¨ 1 − = +∞, rezult c graficul lui f nu are asimptot orizontal la +∞.
x→+∞ x →+∞
© x ¸¹
f ( x)
Avem lim = 1 = m, dar lim ( f ( x) − mx) = lim (–sin x), care nu exist (pentru c
x →+∞ x x →+∞ x →+∞
n →+∞
§ · n →+∞
sin(2nπ) → 0; sin ¨ + 2n ¸ → 1). Deci graficul lui f nu are asimptot oblic la +∞.
©2 ¹
Analog se arat c graficul lui f nu are asimptot la –∞. 19. Condiiile impuse sunt echivalente
278
f ( x) f ( x) x 2 + ax + b
cu lim = 1 , lim ( f ( x) − x) = 2 i f (2) = 6. Cum lim = lim =1
x →+∞ x x →+∞ x →+∞ x x →+∞ x2
(a + 1) x + b
(oricare ar fi a, b ∈ \), lim ( f ( x) − x) = lim = a + 1 = 2 i f (2) = 4 + 2a + b = 6,
x →+∞ x →+∞ x −1
obinem a = 1 i b = 0. 20. Fie g : \ → \, g(x) = x2 + x + a. Dac g(–1) ≠ 0 i g(1) ≠ 0, atunci
graficul lui f are dou asimptote verticale (dreptele x = –1 i x = 1). Cum g(–1) = 0, înseamn
x
a = 0, avem, în acest caz, f (x) = , funcie al crei grafic are o singur asimptot vertical
x −1
x+2
(x = 1). Dac g(1) = 0, atunci a = –2 i f (x) = , iar graficul lui f are tot o singur asimptot
x +1
vertical (x = –1). Drept urmare, a ∈{–2, 0}.
1. a) Deoarece lim f (x) = 0 i lim f (x) = 1, rezult c f este discontinu în x0 = 1;

x /1 x 21
b) Remarcând c lim f (x) = 1, lim f (x) = 1 i f (0) = 1, deducem c f este continu în x0 = 0.

x/ 0 x2 0
x(1 − x), x ∈ [0, 1)

°( x − 1)(2 − x), x ∈ [1, 2)
°
2. Deoarece f (x)= ® , rezult c f este continu pe [0, 3] – {1, 2, 3}. S
°( x − 2)(3 − x), x ∈ [2, 3)
°¯0, x = 3
studiem continuitatea funciei f în punctele 1, 2 i 3. Avem: lim f (x) = 0, lim f (x) = 0 i f (1) =
x /1 x 21
= 0, deci f este continu în x = 1. Analog, artm c f este continu în x = 2 i x = 3. Prin

urmare, funcia f este continu pe [0, 3]. 3. a) Funcia este continu pe (0, +∞); b) Funcia f este
continu pe \. 4. Deoarece lim f (x) = –∞ i f (1) = a ∈ \, rezult c f nu este continu în x =
x /1
5 ex −1
= 1. 5. a = 0. 6. a = − . 7. Cum f (x) = , oricare ar fi x ∈ \*, deducem c lim f (x) = 1,
3 x x →0
de unde rezult c f este continu în x = 0 dac i numai dac f (0) = 1. 8. a = 4, b = 0. 9. a =

1, x < 0
0, x < 0 °1
1 ° °
= − i b = 1. 10. Deoarece lim e nx = ®1, x = 0 , rezult c f (x) = ® , x = 0 . Aadar, f este
2 →+∞
°+∞, x > 0 °2
n
¯ °̄ x, x > 0
continu pe \* i discontinu în x = 0. 11. a) Dac x ∈ _ ∩ [–1, 1], atunci avem |f (x)| = |x| ≤
|x|, iar dac x ∈ (\ – _) ∩ [–1, 1], atunci |f (x)| = |x3| = |x|3 ≤ |x|, oricare ar fi x ∈ [–1, 1];
b) Cum lim |x| = 0 i |f (x)| ≤ |x|, oricare ar fi x ∈ [–1, 1], rezult c lim f (x) = 0 = f (0), ceea ce
x →0 x →0
279
înseamn c f este continu în x = 0. 12. a) Fie funcia f : \ → \, f (x) = x3 + x2 + 7x – 1.
Deoarece f este continu i f (–1) = –8, iar f (1) = 8, rezult c exist x0 ∈ (–1, 1), astfel încât
f (x0) = 0, deci ecuaia considerat are cel puin o soluie în (–1, 1); b) Fie f : (0, +∞) → \,
f (x) = ex + ln x + 2x. Deoarece lim f (x) = –∞, f (1) = e + 2 i f este continu, rezult c ecuaia
x20
considerat are cel puin o soluie în intervalul (0, 1). 13. Funciile gn, h : (0, +∞) → \, gn(x) =
= xn, h(x) = ln x sunt strict cresctoare. Aadar, ecuaia fn(x) = 0 are cel mult o soluie în inter-
n
§1· §1·
valul (0, +∞). Cum f n ¨ ¸ = ¨ ¸ – 1 < 0, fn(1) = 1 > 0 i fn este continu, rezult c ecuaia
©e¹ ©e¹
§1 ·
are o rdcin în intervalul ¨ , 1¸ . 14. Fie funcia auxiliar g : [–1, 1] → \, g(x) = f (x) – x.
©e ¹
Cum g(–1) = f (–1) – (–1) ≥ 0, g(1) = f (1) – 1 ≤ 0, iar g este continu, rezult c exist u ∈
∈ [–1, 1], astfel încât g(u) = 0, adic f (u) = u. Existena numrului v ∈ [–1, 1], cu proprietatea
f (v) = –v, se arat în mod analog, considerând funcia auxiliar h : [–1, 1] → \, h(x) = f (x) + x.
15. a) Deoarece funcia f este continu, ea pstreaz semn constant pe fiecare dintre intervalele
pe care nu se anuleaz. Rezolvând ecuaia f (x) = 0, x ∈ [0, 5], obinem x = 1. Cum f (0) = 3 > 0
i f (5) = –2 < 0, rezult c semnul funciei f este: x 0 1 5 b) Avem
f (x) 3 + + + 0 – – – –2
x –∞ 0 1 +∞
f (x) – – – – 0 + + + 0 – – – – . 16. Întrucât lim f (x) = ln 1 – 0 = 0,
x2 0
§ ln(1 + x) ·
lim f (x) = lim x ¨ − 1¸ = +∞(0 – 1) = –∞ i f este continu, rezult c oricare ar fi
x →+∞ x →+∞
© x ¹
y ∈ (–∞, 0), exist x ∈ (0, +∞), astfel încât f (x) = y. Deci f este funcie surjectiv. 17. Deoarece
funciile f1, f2 : \ → \, f1(x) = e3x, f2(x) = x + 1 sunt strict cresctoare, rezult c f = f1 + f2 este
strict cresctoare, deci injectiv. Pe de alt parte, lim f (x) = –∞, lim f (x) = +∞ i f este con-
x →−∞ x →+∞
tinu (funcie elementar), deci, oricare ar fi y ∈ \, exist x ∈ \, astfel încât f (x) = y, ceea ce
înseamn c f este surjectiv. Prin urmare, f este inversabil, pentru c este bijectiv.
18. a) Deoarece lim f (x) = –∞, lim f (x) = +∞, iar f este continu pe \, rezult c Im f = \;
x →−∞ x →+∞
1
b) Analog, artm c Im f = \. 19. a) y = ; b) a = –4, b = 2; c) x ∈ [3, 4]. 20. a) a ∈ {–1, 2};
2
1 3
b) − ; c) Fie funcia g : [–1, 0] → \, g(x) = f (x) + 2x. Deoarece g (−1) = − < 0, g(0) = 1 > 0
2 2
i g este continu, rezult c ecuaia g(x) = 0 are cel puin o soluie în intervalul [–1, 0].
280
f ( x ) − f ( −1) 2 x2 + 5x + 3 f ( x) − f (0)
1. f ′( −1) = lim = lim = lim (2 x + 3) = 1 i f ′(0) = lim =
x →−1 x − (−1) x →− 1 x +1 x →− 1 x →0 x−0
2x2 + 5x
= lim = lim(2 x + 5) = 5 . 2. Funcia este derivabil în orice punct x ∈ (–∞, 0) ∪ (0, +∞).
x →0 x x →0
f (x) − f (0) f ( x) − f (0) arctg x

Deoarece f s′(0) = lim = lim (x2 + 1) = 1 i f d′ (0) = lim = lim =
x/0 x −0 x/0 x20 x−0 x20 x
= 1, rezult c f s′(0) = f d′ (0) , deci f este derivabil i în x = 0. 3. Funcia f nu este derivabil
în dou puncte: x1 = 0 i x2 = 1. 4. f s′(0) = f d′ (0) = 0, fs′(−1) = −∞ , f d′ (−1) = +∞ ,
f ( x) − f (0) 1
fs′(1) = −∞ , f d′ (1) = +∞. 5. a) Deoarece lim = lim x sin 2 = 0, deducem c f este
x −0x →0 x → 0 x
derivabil în x = 0. Având în vedere c funcia f este derivabil pe (–∞, 0) i pe (0, +∞), rezult
§ 1 2 1· 1
c f este derivabil pe \; b) Avem lim f ′( x) = lim ¨ 2x sin 2 − cos 2 ¸ = 0. 6. a = , b = 1.
x →+∞ x →+∞
© x x x ¹ 3
f ( x) − f (0)
7. Cum lim = f '(0) i f '(0) = (ex – e–x )′x = 0 = (ex – e–x)x = 0, rezult c limita cerut
x →0 x−0
f ( x) − f (1) § x −3· −2
este 2. 8. Avem lim = f '(1) = (( x − 3) ln x)′x =1 = ¨ ln x + ¸ = ln1 + = –2.
x →1 x −1 © x ¹ x =1 1
4
2 3 4 5 7
9. a) f '(x) = 2x + 4; b) f '(x) = 2x + ; c) f '(x) = − 4 + 5 − 6 ; d) f '(x) = x 3 ; e) f '(x) =
x3 x x x 3
1
= 2x + ex; f) f '(x) = 2x ln 2 + 5x ln 5; g) f '(x) = – 1; h) f '(x) = 2 cos x – 3 sin x; i) f '(x) = 2x –
x
1 1 1
– 2–x ln 2; j) f '(x) = 0; k) f '(x) = 1+ ; l) f '(x) = 2
− 2 . 10. a) f '(x) = ln x +
1− x 2 cos x sin x
x−2 1
+ ; b) f '(x) = x(2 ln x + 1); c) f '(x) = (x2 + 4x + 5)ex; d) f '(x) = − ; e) f '(x) =
x ( x − 1) 2
4x 2( x 2 − 1) xe x 2 − ln x
= ; f) f ' ( x) = ; g) f ' ( x) = ; h) f '(x) = ; i) f '(x) =
( x + 1)
2 2
( x + x + 1)
2 2
( x + 1) 2
2x x
2(ln x − 1) 2sin x x 2x
= ; j) f '(x) = . 11. a) f '(x) = ; b) f '(x) = ex + ; c) f '(x) =
( x + ln x) 2
(1 + cos x) 2 1− x 2 1 + x2
−4( x + 1) x − 3x + a
3
1 1 1 4
= . d) f '(x) = ; e) f '(x) = sin − cos ; f) f '(x) = ;
( x 2 + 1)( x 2 + 4 x + 5) ( x + 1) x + 1
2 2 x x x 4 − x2
ln x −2 x 2
g) f ' ( x ) = ; h) f ' ( x ) = ; i) f ' ( x ) = ; j) f ' ( x ) = 3 e 3x + 2; k) f ' ( x ) =
x ( x − 1) + 1
2 2
1+ x 2
281
x2 + x −1 − x
1
1
= e ; l) f '(x) = . 12. 10x + y + 4 = 0. 13. 3x + y – 13 = 0. 14. Deoarece
x2 x2 + 1
x2 + x −1 − x
1
1
f '(x) = 2
e (x ∈ \*), rezult c f '(1) = . Ecuaia tangentei este y – f (1) = f '(1)(x – 1)
x e
1
sau y = ( x − 1) . 15. y + 1 = 0. 16. Condiia din enun este echivalent cu f '(x) = 1, de unde
e
rezult c x = ln 2. 17. (2, –1). 18. Ecuaia tangentei la grafic în punctul O(0, 0) este y – f (0) =
= f '(0)(x – 0), adic y = (1 – e)x. Punctul de intersecie dintre aceast dreapt i dreapta x = 1
are coordonatele (1, 1 – e). 19. a = 2. 20. Cum f (0) = 0 ≠ 16, punctul A nu aparine graficului
funciei. Fie B(x0, f (x0)) ∈ Gf punctul de pe grafic cu proprietatea c tangenta d la Gf în B trece
prin A. Avem d : y – f (x0) = f '(x0)(x – x0) i A(0, 16) ∈ d; obinem c x0 = –2. Înlocuind,
x § ·
ecuaia dreptei d este y = 16. 21. Deoarece f '(x) = arctg x – 2 i arctg x ∈ ¨ − , ¸ , iar
x +1 © 2 2¹
x ª 1 1º
∈ « − , » , oricare ar fi x ∈ \, rezult c funcia f′ este mrginit. 22. f '(x) = ex ln x ⋅
x2 + 1 ¬ 2 2¼
⋅ (x ln x)' = f (x)(1 + ln x). 23. a) Funcia f este derivabil pe \ \ {–2, 1} pentru c x3 + 3x2 – 4 ≠
≠ 0, dac x ∈ \ \ {–2, 1}. Cum f 3(x) = x3 + 3x2 – 4, rezult c 3f 2(x) ⋅ f′(x) = 3x2 + 6x sau
f ( x) − f (−2)
f 2(x) ⋅ f '(x) = x2 + 2x, oricare ar fi x ∈ \ \ {–2, 1}; b) Avem f s′(−2) = lim =
x/−2 x − (−2)
x −1 1 1 ª§ 1 1 ·
= lim 3 = +∞ i f d′ (−2) = –∞. 24. Cum f '(x) = – , rezult c lim n «¨ − ¸ +
x / −2 x+2 x x +1 n →+∞
¬© 1 2 ¹
§1 1· §1 1 ·º § 1 ·
+ ¨ − ¸ + ... + ¨ − ¸ » = nlim n ¨1 − = +∞. 25. f''(x) = –x + sin x(x ∈ \).
© 2 3 ¹ © n n + 1 ¹¼ →+∞
© n + 1 ¸¹
26. Deoarece f '(x) = ex(ax2 + (2a + b)x + b + c) i f''(x) = ex(ax2 + (4a + b)x + 2a + 2b + c),
condiiile din enun sunt echivalente cu c = 0, b + c = 1, 2a + 2b + c = 4, de unde rezult c a =
= 1, b = 1, c = 0. 27. Întrucât f '(x) = 2x + ex i f ''(x) = 2 + ex, ecuaia considerat este echiva-
x 1
lent cu x2 + 2x + 1 = 0, a crei soluie este x = –1. 28. f '(x) = , f ''(x) = .
x +1
2
( x + 1) x 2 + 1
2
29. a) Avem f1(x) = f 0′( x) = 2e2x, f2(x) = f1′( x) = 4e2x i f3(x) = f 2′( x) = 8e2x; b) Deoarece
f1 (a) + f2 (a) + ... + fn−1 (a)
fn(x) = 2ne2x, oricare ar fi n ∈ ` i x ∈ \ (inducie), rezult c lim =
n →+∞ f n (a )
2e2a + 22 e2a + ... + 2n −1 e2a § § 1 ·n−1 · f ′( x) ( x − 1) + ( x − 2)
= lim = lim ¨ 1 − ¨ ¸ ¸ = 1 . 30. a) g(x) = = =
n 2a ¨ ¸ ( x − 2)( x − 2)
© © 2¹ ¹
n →+∞ 2 e n →+∞ f ( x)
1 1
= + ; b) Observm c inegalitatea f (x)f "(x) – (f ′(x))2 ≤ 0 este echivalent cu
x −1 x−2
282
§ f ′( x) ·′ 1 1
¨ ¸ ≤ 0 sau g′ (x) ≤ 0, adic − − ≤ 0 , care este adevrat oricare ar fi x ∈
© f ( x) ¹ ( x − 1) 2
( x − 2)2
1
∈ \ \ {1, 2}. 31. f (n)(x) = (–1)n ⋅ n! ⋅ , oricare ar fi x ∈ \ \ {1} i n ∈ `*. 32. Se arat,
( x − 1) n+1
§ n ·
prin inducie, c f (x) = sin ¨ x +
(n)
, oricare ar fi x ∈ \ i n ∈ `*. Astfel, f (2004)(0) =
© 2 ¸¹
= sin(1002π) = 0. 33. a) Demonstrm, prin inducie, propoziia P(n): f (n)(x) = (x2 + (2n + 1)x +
+ n2)ex, x ∈ \, n ∈ `*. Evident, P(1) este adevrat, cci f '(x) = (2x + 1)ex + (x2 + x)ex = (x2 +
+ 3x + 1)ex. Presupunem c P(k) este adevrat, pentru un numr k ∈ `*. Avem f (k + 1)
(x) =
= (f )' (x) = ((x + (2k + 1)x + k )e )' = (2x + 2k + 1)e + (x + (2k + 1)x + k )e = (x + (2k +
(k) 2 2 x x 2 2 x 2
f ′(0) + f ′′(0) + ... + f (n) (0)

+ 3)x + (k + 1)2)ex, deci P(k + 1) este adevrat; b) Avem lim =
n→+∞ n3
12 + 22 + ... + n 2 n(n + 1)(2n + 1) 1
= lim 3
= lim = .
n →+∞ n n →+∞ 6n 3 3
1. a) Evident, f (x) ≥ 0 = f (0), oricare ar fi x ∈ \; b) Funcia f nu are derivat în x = 0 ( f s′(0) =

= –∞ i f d′ (0) = +∞). 2. a) Funcia f este derivabil pe (–1, 3) i f '(x) = 2x, x ∈ (–1, 3). Ecuaia
f (x) = 0 are soluia x = 0, deci, conform teoremei lui Fermat, funcia f ar putea avea ca punct de
extrem doar pe x = 0. Cum f (x) ≥ f (0), oricare ar fi x ∈ (–1, 3), rezult c x = 0 este punct de
1 + 2 x2
minim pentru funcia f; b) x = 1 este punct de minim; c) Deoarece f '(x) = ≠ 0, oricare
1 + x2
ar fi x ∈ \, rezult c f nu are puncte de extrem; d) Funcia f are dou puncte de extrem: x1 = –1
(minim) i x2 = 1 (maxim). 3. Presupunem c f are puncte de extrem local. Cum f este
derivabil pe \ – {–1, 0} i toate punctele acestei mulimi sunt puncte interioare ei, rezult f ′
−2(3x 2 + 3 x + 1)
are rdcini reale (teorema lui Fermat). Dar f ′( x) = i, evident, f′ (x) ≠ 0,
x 3 ( x + 1)3
oricare ar fi x ∈ \ – {–1, 0}. Deci presupunerea fcut este fals, ceea ce înseamn c f nu are
puncte de extrem local. 4. Deoarece 1 este punct interior lui \, f este derivabil în x = 1 i x = 1
este punct de extrem pentru f, rezult c f′ (1) = 0 (teorema lui Fermat). Din f′ (1) = 0 obinem
1 1 1
+ a = 0, deci a = – . Pentru a = – , avem:
2 2 2
x –∞ –1 1 +∞
f′ – – 0 + + 0 – –
f f (–1) f (1)
283
5. Din relaia f (x) ≥ 1 = f (0), oricare ar fi x ∈ \, rezult c x = 0 este punct de minim pentru
funcia f având în vedere c x = 0 este punct interior mulimii \ i f este derivabil în x = 0,
deducem, conform teoremei lui Fermat, c f′ (0) = 0, deci a = 1. Pentru a = 1, avem într-adevr
f (x) ≥ 1, oricare ar fi x ∈ \:
x –∞ 0 +∞
f′ (x) = ex – 1 – – 0 + +
f (x) = ex – x 1
6. Presupunem, mai întâi, c ax + bx ≥ 2, oricare ar fi x ∈ \. Considerm funcia f : \ → \,

f (x) = ax + bx. Deoarece f (x) ≥ 2 = f (0), oricare ar fi x ∈ \, x = 0 este punct interior mulimii \
i f este derivabil în x = 0, rezult c f ′ (0) = 0 (teorema lui Fermat). Deci a0 ln a + b0 ln b = 0,
adic ln ab = 0 sau ab = 1. Reciproc, dac ab = 1, atunci ax + bx ≥ 2 a x b x = 2 (ab) x = 2,
oricare ar fi x ∈ \. 7. Considerm funcia f : (–1, +∞) → \, f (x) = (1 + x)n – 1 – ax. Inegali-
tatea din enun este echivalent cu f (x) ≥ 0 = f (0), ceea ce arat c x = 0 este punct de minim al
funciei f. De aici, având în vedere c 0 este punct interior intervalului (–1, +∞) i f este
derivabil în x = 0, deducem c f ′(0) = 0. Deci a = n, care satisface condiia din enun (se poate
verifica prin inducie dup n). 8. Considerm funcia f : \ → \, f (x) = 2x + 6x – 3x – 4x. Relaia
din enun se scrie f (x) ≥ 0 = f (0), oricare ar fi x ∈ \, deci x = 0 este punct de minim pentru f.
Cum x = 0 este punct interior lui \ i f este derivabil în 0, rezult c f′ (0) = 0 (teorema lui
Fermat), de unde obinem ln 2 + ln a – ln 3 – ln 4 = 0 sau a = 6. S artm c a = 6 este soluie.
Într-adevr, în acest caz, f (x) = 2x + 6x – 3x – 4x = (1 – 2x)(2x – 3x) ≥ 0, cci x ≥ 0 implic
1 – 2x ≤ 0, 2x – 3x ≤ 0, iar x > 0 implic 1 – 2x > 0, 2x – 3x > 0. 9. a) Funcia f este continu pe
[1, 3], derivabil pe (1, 3) i f (1) = f (3) = –1; b) Avem lim g(x) = lim g(x) = g(0) = 2 i
x/ 0 x2 0
g ( x) − g (0) x +x
2
g ( x) − g (0) sin x
g s′ (0) = lim = lim = 1 , g d′ (0) = lim = lim = 1 . Deci
x/0 x−0 x/ 0 x x2 0 x−0 x20 x
g este continu pe [–1, π], derivabil pe (–1, π) i g(–1) = g(π) = 2. 10. a) Nu, deoarece f (0) ≠
≠ f (2); b) Nu, deoarece f nu este derivabil pe (–1, 1) ( f s′(0) = 0 ≠ 1 = f d′ (0)) . 11. Funcia f este
continu pe intervalul [1, 3], derivabil pe (1, 3) i f (1) = f (3) = 0, deci, conform teoremei lui
Rolle, exist x1 ∈ (1, 3) cu proprietatea f′ (x1) = 0. Analog artm c exist x2 ∈ (3, 5) i x3 ∈
∈ (5, 7), astfel încât f′ (x2) = f′ (x3) = 0. Cum f′ este o funcie polinomial de gradul al treilea,
nu poate avea mai mult de trei rdcini reale. Drept urmare, f′ are exact trei rdcini reale.
12. a) Evident, f '(x) = 6x5 + 4x3 – 2x – 1; b) Deoarece f este continu pe [0, 1], derivabil pe
(0, 1) i f (0) = f (1) = 0, rezult c exist c ∈ (0, 1), astfel încât f ′(c) = 0. Deci ecuaia consi-
derat are cel puin o soluie în intervalul (0, 1). 13. a) Funcia g este continu pe [1, 2],
derivabil pe (1, 2) i g(1) = g(2) = 0; b) Aplicând teorema lui Rolle funciei g (de la punctul
a)), rezult c exist c ∈ (1, 2), astfel încât g′ (c) = 0, adic (c – 1)f′ (c) + f (c) – f (2) = 0.
14. a) Funcia g este continu pe [a, b], derivabil pe (a, b) i g(a) = g(b) = 0; b) Aplicând
284
teorema lui Rolle funciei g, deducem c exist c ∈ (a, b), astfel încât g′(c) = 0, adic
(c – b)f (c) + (c – a)f (c) + (c – a)(c – b)f′ (c) = 0. Dac împrim prin (c – a)(c – b)f (c),
1 1 f ′(c ) f ′(c ) 1 1
obinem + + = 0 sau = + . 15. Presupunem c nu exist
c−a c−b f (c ) f (c ) a − c b − c
f ( x)
niciun punct c ∈ [0, 1] astfel încât g(c) = 0. Atunci, funcia h : [0, 1] → \, h(x) = , înde-
g ( x)
plinete condiiile teoremei lui Rolle, ceea ce înseamn c exist d ∈ (0, 1) astfel încât h(d) = 0,
deci f '(d) ⋅ g(d) – f (d) ⋅ g (d) = 0. Contradicia la care am ajuns dovedete c presupunerea
'
3
fcut este fals. 16. a) Da, c = ; b) Nu, deoarece funcia nu este derivabil în x =1; c) Da, c =
2
1
= e – 1; d) Da, c = . 17. Funcia f trebuie s fie continu pe [–1, 1] i derivabil pe (–1, 1).
6
Soluia este a = 1, b = 1. 18. a) Deoarece f este continu pe [k, k + 1] i derivabil pe (k, k + 1),
rezult c exist ck ∈ (k, k + 1), astfel încât f (k + 1) – f (k) = f′ (ck)(k + 1 – k) = f′ (ck) =
1 1
= ; b) Având în vedere rezultatul de la punctul a) i faptul c <
ck ln ck (k + 1) ln(k + 1)
1 1
< < , deducem c relaia din enun este adevrat. 19. a) Deoarece f este conti-
ck ln ck k ln k
nu pe [k, k + 1] i derivabil pe (k, k + 1), rezult c exist ck ∈ (k, k + 1), astfel încât f (k + 1) –
1
– f (k) = f ′(ck)(k + 1 – k) = f′ (ck) = 2 ; b) Concluzia problemei rezult din punctul a) i
ck + 1
1 1 1
faptul c < 2 < 2 . 20. a) Fie k ∈ `*. Funcia f este continu pe [k, k + 1]
(k + 1) + 1
2
ck + 1 k + 1
i derivabil pe (k, k + 1). Conform teoremei lui Lagrange, exist ck ∈ (k, k + 1), astfel încât
1 −1 −1 −1
f (k + 1) – f (k) = f ′(ck)(k + 1 – k) = f ′(ck) = − . Cum < < ,
2ck ck 2k k 2ck ck 2(k + 1) k + 1
−1 −1 1
rezult c < f (k + 1) – f (k) < sau < f (x) – f (k + 1) <
2k k 2(k + 1) k + 1 2(k + 1) k + 1
1
< ; b) Mai întâi, observm c irul (an)n ≥ 1 este strict cresctor, pentru c an + 1 – an =
2k k
1
= > 0, oricare ar fi n ∈ `*. Având în vedere relaia de la punctul b), deducem c
2(n + 1) n + 1
1 § 1 1 · 1 § 1 1 · 1 § 1 1 ·
< 2¨ − ¸, < 2¨ − ¸ ,…, < 2 ¨¨ − ¸¸ , de unde ob-
2 2 © 1 2¹ 3 3 © 2 3¹ n n © (n − 1) n − 1 n n ¹
§ 1 ·
inem an – 1 < 2 ¨ 1 − ¸ < 2, deci an < 3 (n ∈ ` ). Prin urmare, irul (an)n ≥ 1 este convergent
*
© n n ¹
285
(fiind strict cresctor i mrginit superior). 21. a) Funcia f este continu pe intervalul [k, k + 1]
i derivabil pe (k, k + 1), deci, conform teoremei lui Lagrange, exist ck ∈ (k, k + 1), astfel
1 1
încât f (k + 1) – f (k) = f ′(ck)(k + 1 – k) = f ′(ck) = ; b) Avem an + 1 – an = 3 – (f (n +
3 c
k n +1
+ 1) – f (n)). inând seama de rezultatul de la punctul a), deducem c exist cn ∈ (n, n + 1),
1 1
astfel încât an + 1 – an = 3 – , ceea ce implic an + 1 – an < 0, oricare ar fi n ∈ `*.
n +1 3 cn
Aadar, irul (an)n ≥ 1 este strict descresctor. 22. a) Considerm funcia f : (0, +∞) → \, f (t) =
= ln t. Fie x > 0. Deoarece funcia f este continu pe [x, x + 1] i derivabil pe (x, x + 1),
rezult, conform teoremei lui Lagrange, c exist cx ∈ (x, x + 1), astfel încât f (x + 1) – f (x) =
1 1 1 1
= f′ (cx)(x + 1 – x) = f′ (cx) = . Având în vedere c < < , deducem de aici relaia
cx x + 1 cx x
1 1 1
< ln( x + 1) − ln x < ; b) Avem cn + 1 – cn = – (ln(n + 1) – ln n) < 0, oricare ar fi n ∈
x +1 x n +1
∈ `* (punctul a)), deci (cn)n ≥ 1 este strict descresctor. Folosind din nou relaia de la punctul a),
1 1 1
obinem: 1 > ln 2 – ln 1; > ln 3 – ln 2; > ln 4 – ln 3; …; > ln(n + 1) – ln n, de unde re-
2 3 n
1 1
zult c 1 + + ... + > ln(n + 1), deci an > ln(n + 1) – ln n > 0, oricare ar fi n ∈ `*, ceea ce
2 n
înseamn c irul (cn)n ≥ 1 este convergent pentru c este descresctor i mrginit inferior (teo-
§ 1 1 1 · ª§ 1 1 ·
rema lui Weierstrass); c) Avem lim ¨ + + ... + ¸ = nlim «¨1 + + ... + − ln 2n ¸ –
n→+∞ n + 1 n + 2 + +
© n n ¹ →+∞
¬© 2 n n ¹
§ 1 1 · º
– ¨1 + + ... + − ln n ¸ + ln 2n − ln n » = lim (c2n – cn + ln 2) = ln 2, pentru c lim (c2n – cn) = 0.
© 2 n ¹ ¼ n→+∞ n→+∞
23. Cum f este continu pe [x, x + 1] i derivabil pe (x, x + 1), rezult, conform teoremei lui
Lagrange, c exist cx ∈ (x, x + 1), astfel încât f (x + 1) – f (x) = f ′(cx)(x + 1 – x) = f ′(cx) =
1
= . De aici deducem c f (x + 1) – f (x) ≤ 1, oricare ar fi x ∈ \.
1 + cx2
4 1 4 3
1. a) − ; b) ; c) 1; d) − ; e) 0; f) 0; g) +∞; h) 1; i) 32 ln 2; j) –1; k) π; l) ; m) –2; n) 1;
3 12 3 2
1 1 1 1
o) ; p) ; q) − ; r) 6. 2. a) 0; b) 0; c) 0; d) ; e) –1; f) 1. 3. a) +∞; b) –∞; c) +∞; d) 0;
3 2 2 2
286
1 1 1 1
e) ; f) . 4. a) 3
e ; b) e; c) ; d) 2 ; e) e2; f) 1. 5. a) 1; b) 1; c) 1; d) ; e) 1; f) 1.
2 2 e e
6. a) 1; b) e; c) e; d) 1; e) 1; f) 1. 7. a) Nu, deoarece nu exist lim (x – sin x)′; b) Avem
x→+∞
sin x
1+
lim f (x) = lim x = 1 , deoarece lim sin x = 0 .
n→+∞ x →+∞ sin x x →+∞ x
1−
x
1
1. Cum f '(x) = ex + > 0, ∀ x ∈ (0, +∞), rezult c funcia f este strict cresctoare, deci
x
§1·
graficul su intersecteaz axa Ox în cel mult un punct. Deoarece lim f (x) = –∞ i f ¨ ¸ > 0,
x2 0 ©e¹
§ 1·
rezult c graficul lui f intersecteaz axa Ox în A(a, 0), cu a ∈ ¨ 0, ¸ . 2. Cum f '(x) = ex + 2x > 0,
© e¹
∀ x ∈ [0, 1], rezult c f este strict cresctoare, deci minimul funciei este f (0) = 1, iar
maximul este f (1) = e + 1. 3. Vom folosi irul lui Rolle. a) Fie funcia f : \ → \, f (x) = 2x3 –
− 6x2 + 3. Rdcinile derivatei, f′ (x) = 6(x2 – 2x), sunt 0 i 2. Cum lim f ( x) = –∞, f (0) = 3,
x →−∞
f (2) = –5 i lim f ( x) = +∞, avem:

x →+∞
x –∞ 0 2 +∞
f′ (x) 0 0
f (x) – + – +
Deci ecuaia considerat are trei rdcini reale: x1 ∈ (–∞, 0), x2 ∈ (0, 2), x3 ∈ (2, +∞); b) x1 ∈
∈ (ln 2, +∞); c) x1 ∈ (0, 1), x2 ∈ (1, +∞); d) x1 ∈ (–∞, – 3 ), x2 ∈ (– 3 , 3 ), x3 ∈ ( 3 , +∞).
4. Avem: I. m ∈ (–∞, –2): o rdcin, x1 ∈ (1, +∞); II. m = –2: trei rdcini, x1 = x2 = –1 i x3 ∈
∈ (1, +∞); III. m ∈ (–2, 2): trei rdcini, x1 ∈ (–∞, –1), x2 ∈ (–1, 1), x3 ∈ (1, +∞); IV. m = 2:
trei rdcini, x1 ∈ (–∞, –1), x2 = x3 = 1; V. m ∈ (2, +∞): o rdcin, x1 ∈ (–∞, –1). 5. Vom
folosi irul lui Rolle. Considerm funcia f : (0, +∞) → \, f (x) = 18x2 – ln x – m. Evident, f este
1 1
derivabil i f′ (x) = 36x – . Derivata f′ are o singur rdcin x = ∈ (0, +∞) i lim f (x) =
x 6 x2 0
§1· 1
= +∞, f ¨ ¸ = + ln 6 − m , lim f (x) = +∞. Rspunsul la cerina enunului îl desprindem din
©6¹ 2 x→+∞
tabelul:
287
1
x 0 +∞
6
f '(x) 0 Concluzii
1
f (x) +∞ + ln 6 − m +∞
2
§ 1 ·
m ∈ ¨ −∞, + ln 6 ¸ + + + Ecuaia nu are nicio rdcin real.
© 2 ¹
Ecuaia are o singur rdcin real:
1
m = + ln 6 + 0 + 1
2 x1 = .
6
Ecuaia are dou rdcini reale:
§1 ·
m ∈ ¨ + ln 6, + ∞ ¸ + – + § 1· §1 ·
©2 ¹ x1 ∈ ¨ 0, ¸ , x2 ∈ ¨ , + ∞ ¸ .
© 6 ¹ © 6 ¹
6. Vom folosi irul lui Rolle. Fie funcia f : \ → \, f (x) = x + e–x – m. Derivata funciei f,
f′ (x) = 1 – e–x, are o singur rdcin real, x = 0 i lim f (x) = +∞, f (0) = 1 – m, lim f (x) =
x→−∞ x→+∞
= +∞. Avem:
x –∞ 0 +∞
f′ (x) 0 Concluzii
f (x) +∞ 1–m +∞
m ∈ (–∞, 1) + + + Ecuaia nu are nicio soluie.
m=1 + 0 + Ecuaia are o singur soluie: x = 0.
m ∈ (1, +∞) + – + Ecuaia are dou soluii: x1 < 0 i x2 > 0.
7. Vom folosi irul lui Rolle. Fie funcia g : \ → \, g(x) = f (x) – m. Derivata g′(x) =
x−2
°° e x , x < 1
= ® are o singur rdcin real: x = 2. Avem:
° 2 − x , x > 1
°̄ e x
x –∞ 1 2 +∞
g′(x) – – | + + 0 – –
1
g(x) +∞ –m −m –m
e2
Din tabel deducem c: pentru m < 0, ecuaia nu are nicio soluie real; dac m = 0, avem o
§ 1 ·
soluie, x1 = 1; dac m ∈ ¨ 0, 2 ¸ , ecuaia are trei soluii, x1 ∈ (–∞, 1), x2 ∈ (1, 2), x3 ∈ (2,
© e ¹
1 1
+∞); pentru m = , ecuaia are dou soluii, x1 ∈ (–∞, 1) i x2 = 2; pentru m > 2 , ecuaia
e2 e
are o soluie x1 ∈ (–∞, 1). 8. a) Fie f (x) = arcsin x + arcos x, x ∈ (–1, 1). Deoarece f'(x) = 0,
288
π
oricare ar fi x ∈ (–1, 1) i f (0) = , rezult, conform primei consecine a teoremei lui
2
π 3π
Lagrange, c f (x) = , oricare ar fi x ∈ (–1, 1). 9. f (x) = g(x) + , x ∈ (1, +∞).
2 4
10. a) Evident, f ′(x) = g′(x) = (1 + x)n; b) Conform primei consecine a teoremei lui Lagrange,
din relaia f ′(x) = g′(x), oricare ar fi x ∈ \ (f, g sunt derivabile pe \), rezult c f (x) = g(x) +
1 1
+ c, x ∈ \. Cum c = f (0) – g(0) = – , deducem c f (x) = g(x) – , x ∈ \; c) Luând
n +1 n +1
C0 C1 Cn (1 + 1) n +1 1 2n +1 − 1
x = 1 în relaia de la punctul b), obinem n + n + … + n = − = .
1 2 n +1 n +1 n +1 n +1
11. a) cresctoare; b) cresctoare; c) cresctoare; d) descresctoare; e) descresctoare;
f) descresctoare. 12. a) f este cresctoare pe fiecare dintre intervalele (–h, –1] i [1, +∞), iar f este
descresctoare pe [–1, 1]; x = –1 este punct de maxim, x = 1 este punct de minim; b) g este
§ 1º ª1 · 1
descresctoare pe ¨ 0, » i cresctoare pe « , +∞ ¸ ; x = este punct de minim; c) h este
© e ¼ ¬ e ¹ e
descresctoare pe (–∞, 1] i cresctoare pe [1, +∞); x = 1 este punct de minim; d) p este
descresctoare pe fiecare dintre intervalele (–∞, –1] i [1, +∞), iar pe [–1, 1] este cresctoare;
x = –1 este punct de minim, iar x = 1 este punct de maxim. 13. Funcia f este descresctoare pe
intervalul (–∞, ln a] i cresctoare pe [ln a, +∞). 14. Funcia f este derivabil pe \ i f '(x) =
2x mx 2 − 2 x + m
= m− = . Ea este descresctoare pe \ dac i numai dac f ′(x) ≤ 0, oricare
x2 + 1 x2 + 1
ar fi x ∈ \, adic m < 0 i Δ = 4 – 4m2 ≤ 0. Deci, m ∈ (–∞, –1]. 15. Funcia f are exact un punct
−1 − 5
de minim, x = 0. 16. Funcia f are un punct de maxim, x = 0. 17. x1 = este punct de
2
−1 + 5
maxim i x2 = este punct de minim. 18. Funcia f are dou puncte de extrem local: x =
2
= –3 i x = 0. 19. Cum funcia f este derivabil pe \ – {–1, 1}, rezult c, dac x = 3 este punct
8 8
de extrem, atunci f ′(3) = 0. Astfel, obinem a = − . Pentru a = − , din semnul lui f deducem
3 3
c x = 3 este într-adevr punct de extrem. 20. Deoarece funcia f este derivabil pe \, rezult c
punctele ei de extrem se gsesc printre punctele critice (zerourile derivatei). Avem f ′(x) =
x3 − 3x + a
= 3
. Pentru ca f s aib trei puncte de extrem local trebuie ca funcia g : \ → \,
( x + 1)
2 2
g(x) = x3 – 3x + a s aib trei rdcini reale. Evident, g′(x) = 3x2 – 3 i atunci:

x –∞ –1 1 +∞
g′(x) + 0 – 0 +
g(x) –∞ a+2 a–2 +∞
289
Condiia din enun revine la a + 2 > 0 i a – 2 < 0, adic a ∈ (–2, 2), valori care satisfac cerina
problemei. 21. a) Tabelul de variaie a funciei f este:
1
x 0 +∞
6
f ′(x) – – 0 + +
f (x) +∞ 1 +∞
+ ln 6
2
1 § 1 º
b) Condiia din enun este îndeplinit dac i numai dac + ln 6 ≥ a, adic a ∈ ¨ −∞, 2 + ln 6 » .
2 © ¼
22. a) Considerm funcia g : \ → \, g(x) = f (x) – 2x – 1. Cum g′(x) = ex – 1, avem:
x –∞ 0 +∞
g′(x) – 0 +
g(x) 0
Din tabelul de variaie rezult c g(x) ≥ 0, oricare ar fi x ∈ \, adic f (x) ≥ 2x + 1, oricare ar fi
x ∈ \; b) Fie h : \ → \, h(x) = f (x) – mx – 1. Condiia din enun este echivalent cu h(x) ≥
≥ h(0), oricare ar fi x ∈ \, de unde rezult c x = 0 este punct de minim pentru h. Deoarece h
este derivabil în 0 i 0 este punct interior lui \, rezult, conform teoremei lui Fermat, c h′(0) =
= 0, deci m = 2. Faptul c m = 2 este într-adevr soluie a fost demonstrat la punctul a). 23. Fie
§ 1·
funcia g : (0, +∞) → \, g(x) = f (x) – a – 2 ln x = x2 + 1 – a – 2 ln x. Cum g′(x) = 2 ¨ x − ¸ ,
© x¹
rezult c x = 1 este punct de minim pentru g, deci g(x) ≥ g(1) = 2 – a, oricare ar fi x > 0. Prin
urmare, g(x) ≥ 0, oricare ar fi x > 0, dac i numai dac 2 – a ≥ 0. Cel mai mare numr real cu
aceast proprietate este a = 2. 24. Ecuaia f ′(x) = 0 are o singur soluie, x = –1. Avem:
x –∞ –1 +∞
f ′(x) + 0 –
f (x)
0 2 0
ª 1 1º
Din tabel deducem c 0 < f (x) ≤ , oricare ar fi x ∈ \. 25. Im f = «− 4 , . 26. Im f = [–1, 1].
2 ¬ 4 »¼
1
27. Deoarece f ′(x) = 1 – ≥ 0, oricare ar fi x ∈ [1, +∞), i f ′nu se anuleaz pe un interval
x2
(propriu) inclus în [1, +∞), rezult c f este strict cresctoare, deci injectiv. Funcia f este
3x 4
surjectiv pentru c este continu i f (1) = 1, iar lim f (x) = +∞. 28. Deoarece f ′(x) = ≥
x→+∞ 1 + x2
≥ 0, oricare ar fi x ∈ \, i f ′ nu se anuleaz decât pentru x = 0, rezult c f este strict cresctoa-
re, deci injectiv. Funcia f este i surjectiv, cci este continu i lim f (x) = –∞ i lim f (x) =
x→−∞ x→+∞
290
= +∞. 29. Considerm funcia f : \ → \, f (x) = ex – x – 1. Deoarece f ′(x) = ex – 1, avem:
x –∞ 0 +∞
f ′(x) – 0 +
f (x) 0
Din tabel rezult c f (x) ≥ 0, oricare ar fi x ∈ \, deci ex ≥ x + 1, oricare ar fi x ∈ \.
30. Inegalitatea ln(1 + x) ≤ x este echivalent cu 1 + x ≤ ex (x ∈ [0, 1]), care a fost demonstrat
la problema anterioar. Pentru a dovedi cealalt inegalitate, considerm funcia f : [0, 1] → \,
x2 x2
f (x) = ln(1 + x) – x + . Derivata ei este f ′( x) = ≥ 0 , x ∈ [0, 1]. Deci funcia f este
2 1+ x
cresctoare i, cum f (0) = 0, rezult c f (x) ≥ 0, oricare ar fi x ∈ [0, 1]. 31. Considerm funcia
§ º sin x x cos x − sin x g ( x)
f : ¨ 0, » → \ , f ( x) = . Avem f '(x) = = 2 , unde g(x) = x cos x – sin x.
© 2¼ x x2 x
§ º § º
Cum g'(x) = –x sin x < 0, ∀ x ∈ ¨ 0, » , rezult c g este strict descresctoare pe ¨ 0, » , deci
© 2¼ © 2¼
§ º
g(x) < lim g (x) = 0 . Prin urmare, f '(x) < 0, ∀ x ∈ ¨ 0, » , ceea ce înseamn c f este descres-
x20
© 2¼
§ º § · 2
ctoare pe ¨ 0, » . Cum lim f (x) = 1 i f ¨ ¸ = , rezult cerina problemei. 32. Considerm
© 2¼ x20
©2¹
2
2( x − 1) 1 § x −1 ·
funcia f : [1, +∞) → \, f (x) = ln x – . Derivata ei, f '(x) = ¨ , ia numai valori
x +1 x © x + 1 ¸¹
pozitive, deci f este cresctoare. Cum f (1) = 0, rezult c f (x) ≥ 0, oricare ar fi x ∈ [1, +∞).
33. Fie funcia f : (–1, +∞) → \, f (x) = (1 + x)α – 1 – αx, unde α > 1. Derivata lui f este f ′(x) =
= α(1 + x)α–1 – α, iar ecuaia f ′(x) = 0 are o singur soluie x = 0. Aadar, avem:
x –1 0 +∞
f ′(x) – 0 +
f (x) 0
Din tabelul de variaie a funciei f rezult c f (x) > 0, oricare ar fi x ∈ (–1, +∞) – {0}, adic
(1 + x)α > 1 + αx, oricare ar fi x ∈ (–1, +∞) – {0}. 34. Fie f : \ → \, f (x) = x arctg x – ln(1 + x2).
x 2x2
Observm c f ′(x) = arctg x – i f ′′( x ) . Cum f′′ (x) ≥ 0, pentru orice x ∈ \ i
1 + x2 (1 + x 2 ) 2
f ′(0) = f (0) = 0, avem:
x –∞ 0 +∞
f ′(x) – – 0 + +
f (x) 0
Aadar, f (x) ≥ 0, oricare ar fi x ∈ \. 35. Considerm funcia f : [0, +∞) → \, f (x) = sin x – x +
291
x3 x2
+ . Constatm c f ′(x) = cos x – 1 + , f "(x) = x – sin x i f′′ (x) ≥ 0, pentru x ≥ 0. Cum
6 2
f ′(0) = 0, rezult c f ′(x) ≥ 0, pentru x ≥ 0. Dar i f (0) = 0, deci f (x) ≥ 0, pentru x ≥ 0.
§1 ·
36. Deoarece f'' (x) = ¨ + (1 + ln x)2 ¸ ex ln x > 0, oricare ar fi x > 0, rezult c f este convex.
©x ¹
2x2
37. Funcia f este convex pe \, pentru c f ′′( x) = ≥ 0, oricare ar fi x ∈ \.
(1 + x 2 ) 2
4( x + 1)
38. Deoarece f ′′( x) = < 0, oricare ar fi x ∈ (–∞, –2), rezult c f este concav pe
( x 2 + 2 x)2
1 − ln x
(–∞, –2). 39. Funcia f este de dou ori derivabil i f ′′( x) = , x > 0. Din tabelul
x2
urmtor rezult concluzia.
x 0 e +∞
f'' (x) + 0 –
1
f (x)
2
8x
40. Funcia f este de dou ori derivabil i f ′′( x) = . Punctul de inflexiune este O(0, 0).
(4 − x 2 ) 2
41. a) Funcia f este convex pentru c f ′′ (x) = α(α – 1)(1 + x)α–2 > 0, oricare ar fi x > –1;
§ a + b · f (a) + f (b)
b) Dac f este convex, atunci f ¨ ¸≤ , oricare ar fi a, b > –1. Luând a = 2x,
© 2 ¹ 2
f (2 x) + f (2 y ) x (2a − 1) + a
b = 2y, x, y ≥ 0, obinem f (x + y) ≤ . 42. Cum f ′′( x) = 2 , rezult c
2 x ( x + 1) 2
f este convex dac i numai dac x(2a – 1) + a ≥ 0, oricare ar fi x > 0, adic 2a – 1 ≥ 0 i a ≥
ª1 · e
0. Deci, a ∈ « , + ∞ ¸ . 43. a) Funcia f este derivabil pe (0, +∞) i f ′(x) = 1 – . Intervalele
¬ 2 ¹ x
pe care f este monoton se pot observa din tabelul de variaie a funciei f:
x 0 e +∞
f ′(x) – 0 +
f (x) 0
b) Din tabelul de la punctul a) rezult c f (x) ≥ 0, oricare ar fi x > 0; c) Dac f (x) ≥ 0, atunci
x
x
x ≥ e ln x sau ≥ ln x, de unde obinem e e ≥ x sau, ridicând la puterea e, ex ≥ xe (x > 0);
e
x e +1
d) Considerm funcia g : (0, +∞) → \, g(x) = ex – − 1 . Avem g′(x) = ex – xe ≥ 0, oricare
e +1
ar fi x > 0, deci g este strict cresctoare. Cum lim g(x) = 0, deducem de aici c g(x) > 0, oricare
x2 0
292
ar fi x > 0. 44. a) Punctele de extrem sunt x1 = –1 i x2 = 1; b) Funcia g are 4 puncte de inflexi-
x(a − 2b) + 2a + b
une. 45. a) f ′( x) = ; b) Cum f este derivabil, rezult c f este cresctoare
2( x 2 + x + 1)3/ 2
dac i numai dac f ′(x) ≥ 0, oricare ar fi x ∈ \, adic x(a – 2b) + 2a – b ≥ 0, oricare ar fi x ∈ \,
ceea ce revine la a – 2b = 0 i 2a – b ≥ 0 sau a = 2b, b ≥ 0; c) Pentru a = 2 i b = 1, funcia f
este strict cresctoare. Deoarece f este continu i lim f (x) = –2, lim f (x) = 2, rezult c
x→−∞ x→+∞
Im f = (–2, 2). 46. a) y = 0; c) 4. 47. b) x = 0; c) A(4, f (4)) este punctul de minim i f (4) < 0.
48. c) Inegalitatea este echivalent cu f ( a ) ≥ 0, a ≥ 0. 49. Funcia f este continu pe [–1, 1]
x −1
i derivabil pe (–1, 1), iar f ′(x) = arcsin x + , oricare ar fi x ∈ (–1, 1). Cum
1 − x2
π −2
lim f ′( x) = − + = –∞, rezult c f nu este derivabil în x = –1. (Am folosit a treia
x 2 −1 2 0+
consecin a teoremei lui Lagrange: dac f : I → \ (I – interval) are proprietile: f e continu
pe I, f e derivabil pe I – {x0} i exist lim f ′( x ) = l ∈ \, atunci f′ (x0) = l.) Pe de alt parte,
x → x0
§ 1− x · π
lim ¨ arcsin x −
x /1 ¨
¸¸ = , deci f′ (1) = , adic f este derivabil în x = 1. 50. Dac f este de-
© 1+ x ¹ 2 2
rivabil pe \, atunci, în mod necesar, f este continu pe \, deci i în x = 1. Astfel, lim f ( x) =
x /1
° xe + e , x < 1
x x
= lim f ( x) = f (1), de unde obinem a + b = e. Evident, f'(x) = ® . Pentru a + b =
x 21
°̄ a, x > 1
= e ∈ \, conform celei de-a treia consecine a teoremei lui Lagrange, avem: f s′(1) = lim f ′( x) =
x /1
= 2e i f d′ (1) = lim f ′( x) = a. Prin urmare, f este derivabil în x = 1 dac i numai dac a = 2e

x 21
2
i b = –e, valori care satisfac cerina problemei. 51. a) f' (x) = > 0, oricare ar fi x ∈ \;
1 + x2
3π π
b) Deoarece lim f (x) = − , lim f (x) = , f este continu i strict cresctoare rezult c
x→−∞ 2 x→+∞ 2
§ 3π π · π
§ ·
Im f = ¨ − , ¸ ; c) f ¨ ¸ = 0, f este continu i strict cresctoare, deci soluia inecuaiei
© 2 2¹ ©4¹
ªπ · 1
f (x) ≥ 0 este intervalul « , +∞ ¸ . 52. a) f '(x) = > 0, oricare ar fi x ∈
¬4 ¹ ( x + 1) (2 x + 3)(2 x + 1)
2
∈ (0, +∞); b) Cum f este strict cresctoare i lim f (x) = 0, rezult c f (x) < 0, oricare ar fi x ∈
x→+∞
1 § 3· § 1·
∈ (0, +∞); c) Observm c an + 1 – an = − ln ¨ n + ¸ + ln ¨ n + ¸ = f (n) < 0 (n ∈ `*), deci
n +1 © 2 ¹ © 2¹
irul (an)n ≥ 1 este strict descresctor. 53. a) Deoarece f ′(x) = ln x + 1, x > 0, avem:
293
x 0 1/e +∞
f ′(x) – 0 +
f (x) –1/e
§ 1º ª1 · §1·
b) Cum f este descresctoare pe ¨ 0, » i cresctoare pe « e , +∞ ¸ , rezult c f (x) ≥ f ¨ e ¸ =
© e¼ ¬ ¹ © ¹
1 § 1º
= − , oricare ar fi x ∈ (0, +∞); c) Ecuaia f (x) = 1 nu are nicio soluie în intervalul ¨ 0, » i
e © e¼
ª1 ·
are o singur soluie în intervalul « , +∞ ¸ . 54. a) f'(x) = x sin x. Cum f'(x) > 0, oricare ar fi x ∈
¬e ¹
∈ (0, π), rezult c f este strict cresctoare pe (0, π); c) Deoarece 0 < 3 < 5 < π, rezult c
e ( x − 2)
x
f ( 3) < f ( 5) . 55. a) f '(x) = , x ∈ \*; f este cresctoare pe (–∞, 0), descresc-
x3
toare pe (0, 2] i cresctoare pe [2, +∞); b) x = 2 este punct de minim; c) Cum f este descresc-
toare pe (0, 2] i 0 < 2 < 3 < 2, rezult c f ( 2 ) > f ( 3) , deci 2e 3 < 3e 2 . 56. a) x1 =
= 0 este punct de maxim local, iar x2 = 2 este punct de minim local; b) f''(x) = 6(x – 1) ≤ 0, ∀ x ∈
8
∈ (–∞, 1]; c) 3 rdcini. 57. a) Deoarece f ''(x) = 3 > 0, ∀ x > 0, rezult c f ' este strict cres-
x
ctoare; b) f este descresctoare pe (0, 2] i cresctoare pe [2, +∞); c) f (x) ≥ f (2) = 4, ∀ x ∈
∈ (0, +∞) i f (x) = 4 dac i numai dac x = 2; a = b = c = 2. 58. a) x = 1 este punct de maxim;
3
b) x = 3; c) f (x) ≤ f (1) = 0, ∀ x ∈ (0, +∞) 1 + x ln x ≥ x, ∀ x ∈ (0, +∞). 59. a) f'(x) = 1 + 2 >
x
> 0, ∀ x ∈ (0, +∞); b) Deoarece lim f (x) = –∞, lim f (x) = +∞ i f este continu, rezult c f
x2 0 x→+∞
este surjectiv. Cum f este i injectiv (cci este strict cresctoare), înseamn c f este
1 4 1 −π
inversabil; c) g'(2) = = . 60. a) f '(x) = = g'(x); b) lim f (x) = , lim g(x) =
f ′(3) 3 1+ x 2 x 21 2 x21
π
= ; c) Deoarece f '(x) = g'(x), ∀ x ∈ (1, +∞), rezult c exist c ∈ \ astfel încât g(x) = f (x) + c,
4
3π
∀ x ∈ (1, +∞); c = lim (g(x) – f (x)) = .
x 21 4
1. a) Funcia f este continu pe \ i derivabil pe \*. Cum f s′(0) = –2, iar f d′ (0) = 2, rezult
c graficul funciei f are un singur punct unghiular, i anume A(0, 1); b) Funcia f este continu
2(1 − x 2 )
pe \ i derivabil pe \ \ {–1, 1}, f ′ = , x ∈ \ – {–1, 1}. Cum f s′(−1) =
(1 + x 2 )⋅ | 1 − x 2 |
294
= lim f ′( x) = –1, f d′ (−1) = lim f ′( x) = 1, f s′(1) = lim f ′( x) = 1 i f d′ (1) = lim f ′( x) = –1,
x / −1 x 2 −1 x /1 x 21
§ · § ·
rezult c graficul lui f are dou puncte unghiulare A1 ¨ −1, − ¸ i A2 ¨1, ¸ . 2. a) A(1, 1);
© 2¹ © 2¹
b) A(–2, 0). 3. Abscisele punctelor de intersecie
y
dintre cele dou grafice sunt soluiile ecuaiei
B(–1,4) C(1,4)
f (x) = g(x) sau x – 5x + 4 = 0, deci x ∈ {–2, –1,
4 2
1, 2}. Punctele de intersecie sunt: A(–2, 1),

B(–1, 4), C(1, 4), D(2, 1). Reprezentând graficele A(–2,1) D(2,1)
celor dou funcii, obinem figura alturat.
O x
Observm c g(x) ≤ f (x) dac i numai dac x ∈
∈ (–2, –1) ∪ (1, 2). Observaie. Inecuaia g(x) ≤
≤ f (x) se poate rezolva algebric (în \*) astfel:
4
g(x) ≤ f (x) ⇔ ≤ –x2 + 5 ⇔ x4 – 5x2 + 4 ≤ 0 ⇔
x2
⇔ (x2 – 1)(x2 – 4) ≤ 0; x ∈ (–2, –1) ∪ (1, 2).
y
x –∞ –2 –1 1 2 +∞
x2 – 1 + + + 0 – 0 + + +
x2 – 4 + + 0 – – – – – 0 +
(x – 1)(x2 – 4)
2
+ + 0 – 0 + 0 – 0 +
(0, 6)
4. Avem:
§ 5 · O x
5 ¨ − , − 4¸
x –∞ –3 – –2 +∞ © 2 ¹
2
f ′(x) + + 0 – –
f (x) +∞ –4 +∞ x = –3 x = –2
0 –∞ –∞ 0
5. a) Pentru ca dreapta cu ecuaia x = –2 s fie asimptot vertical este necesar i suficient ca

(–2)2 + a ⋅ (–2) + b = 0, deci 2a – b = 4. A doua condiie revine la f ′(2) = 0, adic a = –4.
Aadar, a = –4, b = –12; y
b) Pentru a = –4, b = –12, avem f : \ \ {–2, 6} → \,
1 1
f (x) = = .
x − 4 x − 12 ( x − 6)( x + 2)
2
Prezentm în continuare tabelul de O

variaie i graficul funciei. x
§ 1 ·
x –2 2 6 ¨ 0, − ¸
–∞ +∞ © 12 ¹ § 2 , − 1 ·
¨ ¸
f ′(x) + + 0 – – © 16 ¹
f (x) +∞ 1 +∞
0 –∞ – 16 –∞ 0
x = –2 x=6
295
6. a) Condiiile din enun sunt echivalente cu y (2,5
y=x+2
f ′(0) = 0 i f (0) = 1 sau a + b = 0 i b = –1,
de unde obinem a = 1, b = –1;
b) Pentru a = 1, b = –1, funcia f are formula
x2 + x − 1 (0,1
f (x) = . Avem:
x −1
O x
x –∞ 0 1 2 +∞
f ′(x) + 0 – – 0 +
f (x) 1 +∞ +∞
–∞ –∞ 5
Dreapta y = x + 2 este asimptot oblic pentru graficul funciei.
7. a) Tabelul de variaie a funciei f este: y
x –∞ 1 2 3 +∞
f ′(x) – – – – –
f (x) 0 +∞ +∞ +∞
–∞ –∞ –∞ 0 O
b) Având în vedere reprezentarea grafic a funciei f, x

deducem c:
1) pentru a < 0, ecuaia are trei rdcini:
x1 ∈ (–∞, 1), x2 ∈ (1, 2), x3 ∈ (2, 3);
2) dac a = 0, ecuaia are dou rdcini:
x1 ∈ (1, 2), x2 ∈ (2, 3);
3) pentru a > 0, ecuaia are trei rdcini: x = 1 x = 2x = 3
x1 ∈ (1, 2), x2 ∈ (2, 3), x3 ∈ (3, +∞).
x +1
8. a) Funcia f1 are formula f1 ( x) = . Avem: y
x −1
x –∞ –1 1 +∞
f ′(x) – – y=1
f (x) 1 +∞
0 O
–∞ 1
(–1,0) x
(0, –1)
b) Dac A(α, β) este punctul fix, atunci fm(α) = β,
oricare ar fi m ∈ \*, adic m(2α + 1 – β) – α – αβ = 0,
2 + 1 + = 0
oricare ar fi m ∈ \*, deci: ® . Rezolvând x=1
¯(1 + ) = 0
sistemul, obinem α = 0, β = –1. Aadar, punctul fix
este A(0, –1).
296
9. a) Cum funcia f este derivabil pe \*, ea admite un y
extrem local în x = 2, dac f ′(2) = 0, deci m = 4;
x3 − 3x 2 + 4 4
b) Pentru m = 4, avem f (x) = 2
= x −3+ 2 .
x x
Graficul funciei are o asimptot oblic y = x – 3. (2, 0)
(–1, 0)
Parcurgând etapele reprezentrii grafice a funciei f,
obinem: O x
x –∞ –1 0 2 +∞
f ′(x) + – 0 +
f (x) +∞ +∞ +∞
0
–∞ 0
y=x−3
c) Observm c x = 0 nu este soluie. Pentru x ∈ \*, ecuaia este echivalent cu
x3 − 3x 2 + 4
= λ, adic f (x) = λ (cu m = 4). Deci numrul de rdcini ale ecuaiei considerate
x2
este egal cu numrul punctelor de intersecie dintre graficul lui f (cu m = 4) i dreapta y = λ:
1) dac λ < 0, atunci ecuaia are o rdcin x1 ∈ (–∞, –1); 2) dac λ = 0, rdcinile ecuaiei
sunt x1 = –1 i x2 = x3 = 2; 3) dac λ > 0, atunci ecuaia are 3 rdcini: x1 ∈ (–1, 0), x2 ∈ (0, 2)
i x3 ∈ (2, +∞).
10. a) Avem:
x –∞ x1 –1/2 x2 +∞
f ′(x) – 0 +
y
f "(x) – 0 + 0 –
f (x) –1 f (x2)
f (x1)
1 y=1
– 5
b) Ecuaia considerat este
x −1 y = −1 O (2, 0) x
echivalent cu =m,
x2 + 1
adic f (x) = m. (0, –2)
y
Dac m ∈ (−∞, − 5) , ecuaia § 1 ·
¨ − ,− 5 ¸
nu are soluie. © 2 ¹
Dac m ∈ (−∞, − 5) , ecuaia
§ 1·
nu are soluie. ¨ 0, ¸
1 © 2¹
Dac m = − 5 , ecuaia are o soluie, x = − . (–3, –e3)
O x
2
Dac m ∈ (− 5, − 1) , ecuaia are dou soluii:
§ 1· § 1 ·
x1 ∈ ¨ −∞, − ¸ , x2 ∈ ¨ − , 2 ¸ .
© 2 ¹ © 2 ¹
297
Dac m ∈ [–1, 1), ecuaia are o soluie, x1 ∈ (0, +∞).
Dac m ∈ [1, +∞), ecuaia nu are soluie.
11. Avem urmtorul tabel de variaie:
x –∞ –3 –2 0 +∞
f ′(x) + 0 – – | + +
f (x) –e3 +∞ 1 +∞
–∞ –∞ 2
y
Graficul funciei f este schiat în figura alturat. y=x+2
12. Avem: (2, 2e)
x –∞ –2 2 +∞ O
f ′(x) + – 0 + x
f (x) 0 +∞ +∞
–∞ 2e
13. Avem: y
x –∞ 1 e e e +∞ § 1·
f ′(x) ¨ e, ¸ § e e , 3 ·
+ 0 – © e¹ ¨ ¸
f "(x) – – 0 + © 2e e ¹
f (x) 1 3
0 (1, 0) x
–∞ e 0
2e e
14. Raza cercului este AB = 2 2 , iar ecuaia sa este (x + 1)2 + (y – 2)2 = 8.

y
y
B(1,4)
A(–1,2) O x
O Q(3,–2)
x
Problema 14 Problema 15
15. Ecuaia cercului se poate scrie astfel: (x – 3)2 + (y + 2)2 = 25, de unde rezult c centrul
cercului este Q(3, –2) i raza este 5. 16. Deoarece triunghiul AOB este dreptunghic în
298
§ 3·
O, rezult c centrul cercului circumscris este mijlocul lui AB, adic O′ ¨ −3, ¸ , iar ortocentrul
© 2¹
este O(0, 0). Cum punctul G aparine medianei OO ′, rezult c O, G, O′ sunt coliniare.
2
§ 3· 45
Ecuaia cercului circumscris lui AOB este ( x + 3) 2 + ¨ y − ¸ = . 17. a) Mediatoarea lui
© 2¹ 4
1 1
[AB] are ecuaia y − 2 = − ( x + 1) , iar mediatoarea lui [BC] are ecuaia x = ; b) Rezolvând
2 2
sistemul format din ecuaiile mediatoarelor de la punctul a), obinem coordonatele centrului
§1 5· 5 5
cercului circumscris triunghiului ABC, Q ¨ , ¸ . Raza cercului este r = QA = .
©2 4¹ 4
18. a) Artm, prin calcul, c AB2 + BC2 = CA2. Deci triunghiul ABC este dreptunghic în B;
§3 1· AC 10
b) Centrul este mijlocul ipotenuzei AC, Q ¨ , ¸ , iar raza este egal cu = .
©2 2¹ 2 2
19. a) Ecuaia mediatoarei segmentului AB este: y = x – 1, iar punctul de intersecie dintre
aceasta i d are coordonatele (2, 1); b) Ecuaia cercului este: (x – 2)2 + (y – 1)2 = 10.
20. a) Centrul cercului are coordonatele (0, 4), iar raza este egal cu 4; b) Punctul A nu aparine
cercului C, deoarece 02 + (–2 – 4)2 ≠ 16.
y
B(1, 4) y y
M(3, 2) Q(0,4) A(2, 2 3 )
Q(2, 1) A(5, 0)
O x
O d x O x
B(2,– 2 3 )
Problema 19 Problema 20 Problema 22
21. 5. 22. Înlocuind pe y2 cu 6x în ecuaia cercului, obinem x2 + 6x – 16 = 0. Soluiile acestei

ecuaii sunt x1 = –8 i x2 = 2, iar punctele cutate sunt A(2, 2 3) i B (2, − 2 3) .
23. a) y b) Fie P(–5, yP) ∈ d. Condiia PB = PC este

B(0, 2) echivalent cu:
52 + (yP – 2)2 = (5 − 2 5) 2 + y P2 , deci
A( 2 5 , 0)
C(– 2 5 , 0) yP = 5 5 − 4 .
O x
D(0, –2)
299
3 3
24. Asimptotele hiperbolei H au ecuaiile y = x i y = − x . Triunghiul format de cele trei
2 2
drepte are vârfurile A(2, 3), B(4, –6) i O(0, 0), deci aria lui este 12. 25. F ′(− 13, 0), F ( 13, 0).
( x + 1) 2
1. a) f '(x) = ≥ 0, ∀ x ∈ \; b) (–1, –1 + ln 2), (1, 1 + ln 2); c) 1. 2. a) x1 = –2 (punct de
x2 + 1
maxim), x2 = 0 (punct de minim); b) Funcia f este concav pe (–∞, –1) i convex pe (–1, +∞);
lim f ( x) = –∞, lim f ( x) = +∞; c) Funcia f nu are limit în x = –1. 3. a) Dreptele de ecuaii x =
x/−1 x2−1
= –1 i x = 1 sunt asimptote verticale, iar dreapta de ecuaie y = 0 este asimptot orizontal spre
1 + x2
–∞ i spre +∞; b) f ′( x) = ≠ 0, ∀ x ∈ \ \ {–1, 1}; c) Dac m = 0, ecuaia are o singur so-
(1 − x 2 ) 2
luie real, iar dac m ∈ \*, atunci ecuaia are dou soluii reale. 4. b) Graficul funciei are o asimp-
(−1) n ⋅ n !
tot vertical, x = 1, i o asimptot oblic, y = x + 2 (la ±∞); c) Avem f ( n ) ( x) = 3 ⋅ +
( x − 1) n+1
(−1) n ⋅ (n + 1)! −2 x
+ . 5. a) Deoarece f ′′ ( x ) = oricare ar fi x ∈ \, rezult c f ′′ ( x ) ≤ 0,
( x − 1) n+ 2 (1 + x 2 ) 2
pentru x ∈ [0, +∞) ( f ′′ ( x ) ≠ 0, x ≠ 0), deci f ′este strict descresctoare pe [0, +∞); b) Funcia f
este continu pe [k, k + 1] i derivabil pe (k, k + 1), deci, conform teoremei lui Lagrange,
exist ck ∈ (k, k + 1), astfel încât f (k + 1) – f (k) = f′ (ck)(k + 1 – k) = f′ (ck). Având în vedere c
f ′este strict descresctoare pe [0, +∞), rezult c f′ (k + 1) < f′ (ck) = f (k + 1) – f (k) < f ′(k) sau
1 1
< arctg (k + 1) – arctg k < ; c) irul (an)n ≥ 1 este strict cresctor i an <
1 + (k + 1) 2 1+ k2
< (arctg 1 – arctg 0) + (arctg 2 – arctg 1) + … + (arctg(n + 1) – arctg(n)) = arctg(n + 1)– arctg 0 =
− x2 + 2x + 8
= arctg(n + 1) < . 6. b) f ′( x) = ; x1 = –2 este punct de minim, iar x2 = 4 este
2 ex
punct de maxim; c) f (x) ≥ –4e2 > –32, ∀ x ∈ \. 7. a) Dreapta cu ecuaia x = 1 este asimptot
1 3
vertical la dreapta, iar dreapta cu ecuaia y = x + este asimptot oblic spre +∞; b) x = ;
2 2
c) e . 8. b) Deoarece f ''(x) ≥ 0, ∀ x ∈ \ i egalitatea are loc numai pentru x = 0, rezult c f '
este o funcie strict cresctoare. Cum f '(0) = 0, înseamn c x = 0 este singura soluie a ecuaiei
f '(x) = 0; c) Cum f '(x) < 0, pentru x < 0 i f '(x) > 0, pentru x > 0, rezult c f (x) ≥ f (0) =
= 0, ∀ x ∈ \. 9. a) y = x + 1; b) Graficul funciei f are o asimptot orizontal spre –∞; ecuaia
ei este y = 0; c) x1 = –3, x2 = –1. 10. a) +∞; b) Cum f este derivabil pe (0, +∞) i f '(x) =
x ln a − a
= , rezult c f este monoton pe (0, +∞) dac i numai dac funcia g(x) = x ln a – a
x
300
are semn constant pe (0, +∞), deci a = 1; c) Aplicm teorema lui Fermat. Obinem a = e i verifi-
cm. 11. a) x1 = –1 este punct de minim i x2 = 1 este punct de maxim; b) 1; c) Folosim irul lui
Rolle. Ecuaia are o singur rdcin real (în intervalul (–3, –2)). 12. a) Se arat prin inducie;
b) Ecuaia asimptotei spre –∞ a graficului funciei f0 este y = 0; c) Conform punctului a), f0(0) +
3n+1 −1 1 n+1 f (0) + f2 (0) + ... + fn (0)
+ f1(0) + … + fn(0) = 30 + 31 + … + 3n = = (3 −1) , deci lim 1 =
3 −1 2 n→+∞ fn+1 (0)
3n − 1
3
= lim 2 = 1 . 13. a) Funcia f este derivabil pe \ i f ′(x) = 2004(x + 1)2003 – 2004;
n →+∞ n +1
3 2
b) Deoarece f ''(x) = 2004 ⋅ 2003 ⋅ (x + 1)2002 ≥ 0, oricare ar fi x ∈ \, rezult c f este convex
pe \; c) Remarcm c f ′(x) = 0 dac i numai dac x = 0. Aadar, avem:
x –∞ 0 +∞
f ′(x) – 0 +
f (x) 0
de unde rezult c f (x) ≥ 0, oricare ar fi x ∈ \. 14. a) a = 4, b = 5; b) f '(x) = 0, ∀ x ∈ \ a =
−2[ax 2 + (b − 1) x − a ]
= 0, b = 1; c) f '(x) = ; ecuaia f '(x) = 0, sau ax2 + (b – 1)x – a = 0, are dou
( x 2 + 1) 2
rdcini reale distincte x1 i x2 (Δ = (b – 1)2 + 4a2 > 0); care au proprietatea cerut. 15. a) Avem
1 x − x2 + 1
lim f (x) = lim ( x 2 + 1 − x) = lim = 0; b) Deoarece f ′(x) = < 0,
x→+∞ x →+∞ x →+∞
x2 + 1 + x x2 + 1
oricare ar fi x ∈ \, rezult c f este descresctoare pe \ (dac x < 0, atunci este clar c x –
– x 2 + 1 < 0, iar dac x ≥ 0, atunci x –x 2 + 1 < 0 este echivalent cu x < x 2 + 1 sau x2 <
1
< x2 + 1, care este adevrat); c) Întrucât f ''(x) = > 0, oricare ar fi x ∈ \,
( x + 1) x 2 + 1
2
rezult c f este convex pe \. 16. a) f '(1) = e – 1; b) Im f = [1, +∞); c) f (x2) ≥ 1, f (x) ≥ 1

2
f (x2) + f (x) ≥ 2 e x + ex ≥ x2 + x + 2, ∀ x ∈ \. 17. a) Evident, f '(x) = 0 dac i numai
dac 3x = 3–x, adic x = 0 i:
x –∞ 0 +∞
f ′(x) – 0 +
f (x) 0
b) Funcia f este convex pe \, deoarece f′′(x) = (3 – 3–x)ln2 3 > 0, oricare ar fi x ∈ \; c) Dac
x
x ∈ (0, 1), atunci x5 < x i x1986 < x27 i, cum f este strict cresctoare pe (0, +∞), rezult c
f (x5) + f (x1986) < f (x) + f (x27), ceea ce înseamn c ecuaia nu are soluie în (0, 1). Dac x ∈
∈ (1, +∞), atunci x5 > x i x1986 > x27, deci f (x5) + f (x1986) > f (x) + f (x27) (f este strict
cresctoare pe (0, +∞)), adic ecuaia nu are soluie în (1, +∞). Aadar, singura soluie este x =
301
x x x( x 2 + 1 − x 2 + 2)
= 1 (verificare imediat). 18. a) Avem f ′(x) = − = ≤ 0,
x2 + 2 x2 + 1 ( x 2 + 1)( x 2 + 2)
oricare ar fi x > 0 (cu egalitate numai pentru x = 0), rezult c f este strict descresctoare pe
x2 + 2 − x2 − 1
[0, +∞); b) Limita cerut este egal cu lim = 0. c) Întrucât f ( 1) + f ( 2) +
x →+∞
x2 + 2 + x2 + 1
+ … + f ( n ) = ( 3 − 2 ) + ( 4 − 3) + … + ( n + 2 − n + 1) = n + 2 − 2 , rezult
f ( 1) + f ( 2) + ... + f ( n ) n+2 − 2
c lim = lim = 1. 19. a) Evident, u′(x) =
n →+∞ n n →+∞ n
ª 1 1 1 º
= −« + + » < 0, x ∈ A; b) Cum f (x) ≠ 0, oricare ar fi x ∈ A, deducem
¬ ( x − 1) ( x − 2) ( x − 3) 2 ¼
2 2
g ( x) g ′( x) f ( x) − f ′( x) g ( x) f ( x) ⋅ h( x) − g 2 ( x)
c u(x) = , deci u′(x) = = ; c) Din relaiile
f ( x) g 2 ( x) g 2 ( x)
f ( x ) ⋅ h( x ) − g 2 ( x )
demonstrate la punctele a) i b) obinem < 0 , x ∈ A, deci g2(x) > h(x)f (x),
g 2 ( x)
x ∈ A. Se arat cu uurin c ultima inegalitate este valabil i pentru x ∈ {1, 2, 3}. 20. a) a = 1;
1 − ln x
c) 1. 21. a) Evident, f ′(x) = . Dac x ∈ [e, +∞), atunci f ′(x) ≤ 0 (egalitatea are loc nu-
x2
mai pentru x = e), deci f este strict descresctoare; b) Din tabelul de mai jos deducem c f (x) ≤
1
≤ , oricare ar fi x ∈ (0, +∞).
e
x 0 e +∞
f ′(x) + 0 –
1
f (x)
e
x2 1 § x2 · 1
c) Dac x ∈ (0, +∞), x ≠ e, atunci ≠ e, deci f ( x) < i f ¨ ¸ < . Rezult c f (x) +
e e © e ¹ e
§ x2 · 2
+ f¨ ¸ < pentru x ∈ (0, +∞) \ {e}, deci ecuaia nu are soluii pe (0, +∞) \ {e}. Se ve-
© e ¹ e
1
rific faptul c x = e este soluie. 22. b) f ''(x) = 2 > 0 , x ∈ \; c) y = 2x este ecuaia
( x + 1)3/ 2
asimptotei spre +∞ i y = 0 este ecuaia asimptotei spre –∞. 23. a) 0; b) x1 = –1 este punct de
§ 6·
minim, iar x2 = 3 este punct de maxim; c) m ∈ ¨ 0, 3 ¸ . 24. a) A(0, 1) este punct de minim
© e ¹
pentru graficul funciei f; b) y = x asimptot spre +∞; c) Considerm funcia g : \ → \, g(x) =
= f (x) – 3. Ecuaia g'(x) = 0 are soluia x = 0. Cum lim g(x) = +∞, lim g(x) = +∞ i g(0) = –2,
x →−∞ x →+∞
302
ecuaia g(x) = 0 are dou soluii reale x1 ∈ (–∞, 0) i x2 ∈ (0, +∞). Din g(–2) ⋅ g(–1) < 0 i
g(2) ⋅ g(3) < 0 rezult c x1 ∈ (–2, –1) i x2 ∈ (2, 3). 25. b) min f (x) = 2, deci f (x) ≥ 2, ∀ x > 0,
de unde rezult c 2 x ≥ 2 + ln x; c) 1 < 2 < 3 i f strict cresctoare pe (1, +∞) f (2) < f (3)
i de aici rezult cerina problemei. 26. b) f este descresctoare pe (–∞, 1) i pe (1, +∞). Cum
π π
lim f (x) = − i lim f (x) = , f nu este monoton pe \ \ {1}; c) Din monotonia funciei f,
x →1 2 x →1 2
x <1 x >1
π π
lim f (x) > f (x) > lim f (x), deci
x →1 x →+∞ 2
> f (x) > , ∀ x > 1. 27. a) A(0, 2); c)
4
( f )′ (2) =
−1 1
f ′(0)
=
x >1
1
= . 28. a) Cum f '(x) = 2x ln 2 + 3x ln 3 + ax ln a > 0, ∀ x ∈ \, ∀ a ∈ (1, +∞), rezult c f este
2
strict cresctoare pentru a > 1; b) Pentru a = 4, avem f ( 3 ) < f (2) , deci 2 3
+3 3 +4 3
<
1
< 29; c) f (x) ≥ –6, ∀ x ∈ \ f (x) ≥ f (0), ∀ x ∈ \ f '(0) = 0 a = . 29. b) f (7) ( x) =
6
ª 1 1 º −1 § x +1 ·
= 6! « − 7 »
; c) Considerm funcia g : (–1, ∞) → \, g(x) = − ln ¨ ¸.
¬ ( x + 1) ( x + 2) ¼ x+2 © x+2¹
7
−1
Funcia g este derivabil i g ′( x) = < 0, ∀ x ∈ (–1, +∞). Cum lim g(x) = 0,
( x + 1)( x + 2) 2 x→+∞
rezult c g(x) < 0, ∀ x ∈ (–1, +∞). 30. a) 0; b) x1 = –2 (punct de maxim), x2 = 1 (punct de

§ 1º
minim); c) m ∈ ¨ −∞, − » .
© 4¼
303
Soluii • Clasa a XII-a
Clasa a XII-a

2
1. a) 1; b) Ecuaia este 2 x + x = 26, adic x2 + x – 6 = 0 i de aici x = 2 sau x = –3; c) Avem c
x+ y x+ y 1 3
(x D y) D z = 22 + z ; din 22 + z = 2 z +1 , rezult c 2 x + y = 1, deci x + y = 0. 2. b) a = , b = ;
4 4
c) Prin inducie, x1 D x2 D … D xn = x1 + x2 + … + xn + (n – 1) ⋅ 11, ∀ x1, x2, …, xn ∈ \ i ∀ n ∈
n(n + 1)
∈ `*. Rezult c 1 D 2 D … D n = + 11(n – 1) < 2017. Cum n este maxim, atunci n =
2
= 53. 3. a) Folosind faptul c x D y = (x + 4)(y + 4) – 4, avem c x D (y D z) = (x D y) D z =
= (x + 4)(y + 4)(z + 4) – 4, ∀ x, y, z ∈ \; b) Observm c x D (–4) = (–4) D y = –4, ∀ x, y ∈ \
(numrul –4 este element absorbant pentru operaia „D”). Atunci (–1000) D (–999) D … D 1000 =
= [(–1000) D … D (–5)] D (–4) D [(–3) D … D 1000] = x D (–4) D y = –4 D y = –4; c) Ecuaia se
scrie sub forma (x + 4)4 – 4 = 12. Cum x ∈ \, rezult c (x + 4)2 = 4, cu soluiile x1 = –2 sau
x2 = –6. 4. a) (x + i)(y + i) – i = xy + ix + iy – 1 – i = x D y; b) Demonstrm inductiv, folosind a);
c) Ecuaia este (x + i)4 – i = 1 – i, deci (x + i)4 = 1, de unde x + i ∈ {–1, 1, i, –i}, adic x ∈
∈ {–1 – i, 1 – i, 0, –2i}. 5. a) (x D y) D z = x D (y D z) = 3
x3 + y 3 + z 3 , ∀ x, y, z ∈ \; b) e = 0;
7
c) x1 = x0 3 2 , x2 = x0 3 3 , x3 = x0 3 4 ∈ \ \ _. 6. b) e = ; c) Demonstrm prin inducie
2
matematic. 7. Condiia de comutativitate conduce la a = b, iar cea de asociativitate conduce la
a2 = a. Deducem c (a, b) ∈ {(0, 0). (1, 1)}. 8. Fiecare dintre cele trei operaii este, evident,
3
comutativ. a) Legea nu este asociativ; de exemplu, (1 1) 2 = 1 2 = , îns 1 (1 2) =
2
3 5
=1 = . Legea nu are element neutru: din x e = x, ∀ x ∈ \ + , ar rezulta c e = x, ∀ x ∈
*
2 4
∈ \*+ , absurd; b) Operaia nu este asociativ; de exemplu, (1 ⊥ 2) ⊥ 3 = 2 ⊥3= 3 2 , în
timp ce 1 ⊥ (2 ⊥ 3) = 1 ⊥ 6 = 4
6 . Operaia nu are element neutru, din x ⊥ e = x, ∀ x ∈ \*+
ar rezulta c x = e, ∀ x ∈ \*+ , absurd; c) Operaia nu este asociativ; de exemplu, dac A =
§0 1· §1 0· §0 0· §0 1·
= ¨ ¸, B = ¨ ¸ i C = ¨ ¸ , atunci (A ∗ B) ∗ C = ¨ ¸ , îns A ∗ (B ∗ C) =
©0 0¹ ©0 0¹ ©0 1¹ ©0 0¹
§0 0· 1
= ¨ ¸ . Se constat c I2 este element neutru al legii de compoziie. 9. a) Pentru orice
©0 0¹ 2
x, y ∈ (–∞, 0), avem c x ∗ y ∈ (–∞, 0), deci ∗ este lege de compoziie pe G; c) Fie e ∈ G un
xe
eventual element neutru; atunci = x, ∀ x ∈ G, sau înc xe = x2 + xe, ∀ x ∈ G, fals.
x+e
304
Rezult c legea nu are element neutru. 10. a) Observm c x D y = e3ln x ln y > 0, ∀ x, y > 0.
Apoi, x D y = 1 dac i numai dac e3ln x ln y = 1, adic 3ln x ln y = 0 sau înc x = 1 sau y = 1.
Rezult c x D y ≠ 1, ∀ x, y ∈ G; b) Evident c x D y = e3ln x ln y = y D x, ∀ x, y ∈ G; c) Ecuaia
este echivalent cu e3ln x ln x = e3, deci (ln x)2 = 1, de unde ln x = ±1 i atunci x = e sau
1
x = . 11. a) x1 = 0, x2 = 1; b) Fie x, y ∈ H. cum x ∗ y = 2(x – 3)(y – 3) + 3 ≥ 3, rezult c
e
x ∗ y ∈ H; c) Este suficient s alegem a, b ∈ _ \ ] astfel încât 2(a – 3)(b – 3) ∈ ]. De
2 3 11 9
exemplu, putem considera a – 3 = i b – 3 = , deci a = ,b= i atunci a ∗ b = 5 ∈ ].
3 2 3 2
12. a) Deoarece a, b ∈ [0, +∞), rezult c ea + eb – 1 ≥ 1, deci a ∗ b ≥ 0, adic a ∗ b ∈ M;
b) Folosind relaia eln x = x , ∀ x > 0, avem c a ∗ (b ∗ c) = a ∗ (ln(eb + ec – 1)) = ln(ea +
b c
+ eln( e + e −1) – 1) = ln(ea + eb + ec – 2). Similar, (a ∗ b) ∗ c = ln(ea + eb + ec – 2), deci ∗ este
asociativ; c) Prin inducie, a ∗ ... ∗
a = ln(n ⋅ ea – n + 1), ∀ n ∈ `*. Ecuaia este echivalent
∗ a
de n ori a
cu n ⋅ e – n + 1 = e , de unde ea = 1 sau ea = n – 1. Rezult c a = 0 sau a = ln(n – 1).

a 2a
13. a) Pentru orice x, y ∈ [3, +∞), vom avea c x 2 + y 2 − 9 ≥ 3, deci x ∗ y ∈ G. Rezult c ∗

este lege de compoziie intern pe G; b) Legea ∗ este asociativ, deoarece (x ∗ y) ∗ z = x ∗ (y ∗ z) =
= x 2 + y 2 + z 2 − 18 . Apoi, este comutativ, deoarece x ∗ y = y ∗ x, ∀ x, y ∈ G i are element
neutru, anume pe e = 3; c) Fie x inversabil, cu inversul x', deci x ∗ x' = x' ∗ x = e. Rezult c
x2 + x'2 – 9 = 9, de unde x2 + x'2 = 18 i cum x, x' ∈ [3, +∞), rezult x = x' = 3. Aadar, singurul
§ 6 ·§ 6· 6
element inversabil este x = 3. 14. Observm c x ∗ y = 5 ¨ x + ¸ ¨ y + ¸ − , ∀ x, y ∈ ].
© 5 ¹© 5¹ 5
§ 6· § 6 ·§ 6· 6
a) x ∗ (y ∗ z) = (x ∗ y) ∗ z = 52 ¨ x + 5 ¸ ¨© y + 5 ¸¨
¹©
z + ¸ − , ∀ x, y, z ∈ ]; b) Determinm mai
5¹ 5
© ¹
întâi elementul neutru al legii ∗. Din x ∗ e = e ∗ x = x, ∀ x ∈ ], gsim c 5e + 6 = 1, deci
e = –1. Fie x ∈ ] simetrizabil i x' ∈ ] simetricul su. Avem c x ∗ x' = x' ∗ x = –1. Rezult c
−6 x − 7
x' = i x' ∈ ]. Din 5x + 6 | –6x – 7, rezult c 5x + 6 | 5(–6x – 7) + 6(5x + 6), deci 5x + 6 | 1.
5x + 6
Atunci 5x + 6 = 1 sau 5x + 6 = –1, deci x = –1; c) Prin inducie, x1 ∗ x2 ∗ … ∗ xn = 5n–1 ⋅
§ 6 ·§ 6· § 6· 6
⋅ ¨ x1 + ¸ ¨ x2 + ¸ ... ¨ xn + ¸ − , pentru orice n ∈ `* i x1, x2, …, xn ∈ ]. Ecuaia dat devine
© 5 ¹© 5 ¹ © 5¹ 5
2009
§ 6· 6
52008 ⋅ ¨ x + ¸ − = –1, x ∈ ], deci (5x + 6)2009 = 1, x ∈ ]. Rezult c x = –1. Soluie
© 5¹ 5
alternativ: Observm c x = –1 este soluie (deoarece –1 este element neutru) i c, dac
a ∗ b = –1, a, b ∈ ], atunci a = –1 i b = –1. Dac ∗ ... ∗
x = –1, atunci x = –1 (i
x ∗ x
de 2009 ori x
305
∗ ... ∗
x = –1), deci ecuaia are soluia unic x = –1. 15. a) Dac presupunem, prin absurd,
x ∗ x

de 2008 ori x
c−a
c b ≠ d, atunci 2= ∈ _, fals. Rmâne c b = d, apoi rezult imediat c a = c; b) Fie
b−d
x, y ∈ G; atunci x = a + b 2 , y = c + d 2 , a, b, c, d ∈ ] i a2 – 2b2 = 1, c2 – 2d 2 = 1. Avem
xy = (ac + 2bd) + (ad + bc) 2 = m + n 2 , m, n ∈ ] i m2 – 2n2 = (a2 – 2b2)(c2 – 2d 2) = 1,
deci xy ∈ G; c) Dac x = a + b 2 = 0, atunci, conform a), rezult c a = 0, b = 0, deci a2 – 2b2 =
1 1
= 0 ≠ 1. Contradicia obinut arat c x ≠ 0. Totodat, = a – b 2 i a2 – 2(–b)2 = 1, deci ∈
x x
∈ G; 16. a) x = 3 + 2 2 ; b) Fie x = 3 + 2 2 ∈ G; folosind 15. b), rezult c x2, x3, …, xn, … ∈
∈ G. S mai observm c x < x2 < x3 < …, deci G are o infinitate de elemente; c) Fie z = 3 –
1
−2 2 ∈ G (32 – 2 ⋅ (−2)2 = 1). Conform b), z2, z3, … ∈ G. Avem: 0 < 3 – 2 2 < 0 < 17 –
2
1 1 1 1
−12 2 < 0 < (17 – 12 2 )2 < < , deci 0 < 577 – 238 2 < . 17. a) Ambii
4 16 10 10
membri sunt egali cu (a1a2a3, a1a2x3 + a1x2 + x1); c) Simetricul elementului (a, x) ∈ G este
§1 x·
¨ , − ¸ ∈ G. 18. a) X(a) ⋅ X(b) = (I2 + aA) ⋅ (I2 + bA) = I2 + aA + bA + abA = I2 + (a + b + ab)A =
2
©a a¹
= X(a + b + ab); b) Fie X = I2 + aA, Y = I2 + bA, a, b > –1; atunci XY = X(a + b + ab) i, cum a +
+ b + ab = (a + 1)(b + 1) – 1 > –1, rezult c XY ∈ G; c) Folosim inducia matematic i relaia
de la punctul a). 19. b) f (x ∗ y) = f (xy + x + y) = xy + x + y + 1 = (x + 1)(y + 1) = f (x)· f (y), ∀ x, y ∈
1 1 1 § 1 1 1 · §1·
∈ \; c) Fie a = 1 ∗ ∗ ∗ ... ∗ ; rezult c f (a) = f ¨1 ∗ ∗ ∗ ... ∗ ¸ = f (1) ⋅ f ¨ ¸ ⋅
2 3 2009 © 2 3 2009 ¹ ©2¹
§ 1 · 3 4 2010
⋅ … ⋅f ¨ ¸ =2· ⋅ ·…· = 2010, deci a + 1 = 2010, de unde a = 2009.
© 2009 ¹ 2 3 2009
20. a) Pentru x, y ∈ (1, +∞), avem c x D y = (x – 1)(y – 1) + 1 > 1, deci x D y ∈ (1, +∞);
b) f (x D y) = x D y – 1 = (x – 1)(y – 1) = f (x) ⋅ f (y), ∀ x, y ∈ \; c) Fie a =
x D x
D ... D
x ; atunci
de 10 ori x
f (a) = f (x D x D … D x), deci f (a) = f ( x) ⋅ f ( x) ⋅ ... ⋅ f ( x) . Rezult c a – 1 = (x – 1)10 i deci a =

de 10 ori f (x )
= (x – 1) + 1. Ecuaia dat devine (x – 1)10 = 1024 i cum x ∈ \, rezult c x = –1 sau x = 3.

10
4.2. Grupuri
1. a) Se verific prin calcul. b) Fie B1 i B2 ∈ G; atunci B1B2 = (a1A + b1I2) (a2A + b2I2) = a1a2A2 +
+ a1b2A + b1a2A + b1b2I2 = a1a2(2A – I2) + a1b2A + b1a2A + b1b2I2 = (2a1a2 + a1b2 + b1a2)A +
+ (b1b2 – a1a2)I2, deci B1B2 ∈ G. c) Se verific uor c operaia este asociativ, comutativ i
admite pe I2 ca element neutru, deci (G, ) este monoid comutativ. 2. a) Observm c x ∗ y =
306
4.2. Grupuri
= (x – 2) (y – 2) + 2 ≥ 2, ∀ x, y ∈ G, deci x ∗ y ∈ G; rezult c „∗” este lege de compoziie pe G;
b) Prin calcul se arat c, pentru orice x, y, z ∈ G, avem x ∗ (y ∗ z) = (x ∗ y) ∗ z = (x – 2)(y – 2) ⋅
⋅ (z – 2) + 2, deci „∗” este asociativ. Elementul neutru este e = 3 ∈ G i orice x ∈ (2, +∞) este
1
inversabil, cu inversul x' = 2 + ∈ G. Astfel, U(G) = (2, +∞); c) (G, ) nu este grup,
x−2
deoarece 2 nu este inversabil. 3. b) ] este stabil fa de „∗”, operaia este asociativ,
comutativ i are element neutru; c) Fie x ∈ ] pentru care exist x' ∈ ] astfel încât x ∗ x' = − 3;
obinem c (x + 4)(x' + 4) = 1, de unde x + 4 ∈ {1, − 1}. Elementele inversabile sunt − 5 i − 3.
a −a
4. a) Fie z1 = z2; atunci a1 + b1w = a2 + b2w. Dac b1 b2, rezult c w = 2 1 ∈ _, fals, deci
b1 − b2
−1 − i 3 −1 + i 3
b1 = b2 i atunci a1 = a2. Reciproc este evident; b) w2 + w + 1 = + + 1 = 0 i
2 2
w3 – 1 = (w – 1)(w2 + w + 1) = 0; c) Fie z1 = a1 + b1w, z2 = a2 + b2w, cu a1, a2, b1, b2 ∈ _.
Rezult c z1z2 = a1a2 + w(a1b2 + a2b1) + b1b2w2 = a1a2 + w(a1b2 + a2b1) + b1b2(–w – 1) = a1a2 –
− b1b2 + w(a1b2 + a2b1 – b1b2) ∈ _(w), ceea ce arat c _(w) este parte stabil a lui ^ fa de
înmulirea numerelor complexe. Înmulirea numerelor complexe pe _(w) este comutativ,
asociativ i are elementul neutru e = 1 = 1 + 0 w ∈ _(w), deci _(w) este monoid comutativ.
5. a) Evident c x D y ∈ \, ∀ x, y ∈ \. (x D y) D z = x D (y D z) = x + y + z + 20, ∀ x, y, z ∈ \. x D
y = y D x, ∀ x, y ∈ \. x D (–10) = (–10) D x = x, ∀ x ∈ \, deci e = –10 este element neutru.
Oricare ar fi x ∈ \, exist x' = –x – 20 ∈ \ pentru care x D x' = e; b) x = b − a − 10 este unica
soluie a ecuaiei date; c) 11090. 6. a) e = 6; b) Dac x, y ∈ (5, +∞), atunci x ∗ y = (x – 5) (y –
− 5) + 5 ∈ (5, +∞), deci „∗” este lege de compoziie pe G. Se verific uor c ∗ este comutativ
1
i asociativ. Elementul neutru este e = 6 i orice x ∈ G are simetricul x' = 5 + ∈ G. Prin
x −5
urmare, (G, ∗) este grup comutativ; c) Sistemul este echivalent cu (x – 5)(y – 5) = z – 5, (y –
− 5)(z – 5) = x – 5, (x – 5)(z – 5) = y – 5, unde x, y, z ∈ (5, +∞). Înmulind egalitile membru cu
membru, rezult c (x – 5)2(y – 5)2(z – 5)2 = (x – 5)(y – 5)(z – 5) i, cum x, y, z ∈ (5, +∞), toi
factorii sunt nenuli, deci (x – 5)(y – 5)(z – 5) = 1. Aceast ecuaie, împreun cu ecuaiile
sistemului, conduce la (x – 5)2 = 1. (y – 5)2 = 1, (z – 5)2 = 1, x, y, z ∈ G. Deducem c x = y = z =
= 6. 7. a) Trebuie s avem a2 – 3 ⋅ 152 = 1. Rezult c a = ± 26; b) Avem c (a, b) ∗ (c, d) =
= (ac + 3bd, ad + bc) ∈ ] × ]. Mai trebuie s artm c (ac + 3bd)2 – 3(ad + bc)2 = 1. Dup
calcule, (ac + 3bd)2 – 3(ad + bc)2 = (a2 – 3b2) ⋅ (c2 – 3d2) = 1, deci (a, b) ∗ (c, d) ∈ G; c) Din b),
operaia ∗ este lege de compoziie pe G. Se verific faptul c legea ∗ este asociativ, admite
elementul neutru (1, 0) i orice (a, b) ∈ G este simetrizabil, simetricul fiind (a, b)' = (a, –b) ∈
∈ G. Astfel, (G, ∗) este grup. 8. a) x = 4; b) Pentru orice x, y ∈ (2, + ∞), avem c x ∗ y =
1
ln( x − 2) ln( y − 2)
=e3 + 2, deci x ∗ y ∈ (2, +∞). Cum x ∗ y = 3 dac i numai dac ln(x – 2)ln(y – 2) =
= 0, adic x = 3 sau y = 3, rezult c x ∗ y ≠ 3, ∀ x, y ∈ G. Prin urmare, x ∗ y ∈ G i astfel „∗”
307
este lege de compoziie; c) Se verific uor c „∗” este asociativ, comutativ, are element
9
neutru E = 2 + e3 ∈ G i c orice x ∈ G este inversabil, cu inversul x' = 2 + e ln( x− 2) ∈ G. Astfel,

(G, *) este grup comutativ. 9. a) i) A(x) A(y) = A(x + y) = A(y + x) = A(y) A(x), x, y ∈ \;
ii) A(x) A(0) = A(x + 0) = A(x); iii) A(x) ⋅ A(–x) = A(x + (–x)) = A(0); b) Cum A(x) A(y) =
= A(x + y), ∀ x, y ∈ \, rezult c înmulirea este lege de compoziie pe G. Înmulirea matri-
celor este asociativ, iar din a) rezult c este comutativ, are element neutru pe A(0) i orice
matrice A(x) este inversabil i (A(x))–1 = A(–x) ∈ G. Rezult c ( G, < ) este grup comutativ;
c) An(2) = A(2n), n ∈ `*; demonstraia se face prin inducie matematic. 10. a) I3 = A0 ∈ G;
b) Se verific prin calcul direct; c) Din b), înmulirea matricelor este lege de compoziie pe G;
asociativitatea este proprietate general a înmulirii matricelor; elementul neutru este I3 i orice
Ax din G admite inversa (Ax)–1 = A–x. În concluzie, (G, ⋅) este grup. 11. Fie M(a) i M(b) ∈ G.
Prin calcul, M(a) M(b) = M(a + b) ∈ G, ∀ a, b ∈ \. Rezult c înmulirea matricelor este lege
de compoziie pe G. Legea indus este asociativ, deoarece înmulirea matricelor este
asociativ. Elementul neutru este I3 = M(0) ∈ G. Orice element M(a) din G este inversabil i
are inversul M(–a). Rezult c (G, ) este grup i, cum M(a) ⋅ M(b) = M(b) M(a), ∀ a, b ∈ \,
1
rezult c grupul este comutativ. 12. S observm c Ax Ay = Ax + y – 2xy i c x + y – 2xy =
2
1 1
dac i numai dac x = sau y = . Astfel, dac Ax, Ay ∈ M, atunci Ax Ay ∈ M. Rezult c
2 2
înmulirea este lege de compoziie pe M. Legea indus este asociativ, comutativ, deoarece
Ax Ay = Ay Ax = Ax + y – 2xy i admite ca element neutru pe A0. Fiecare element Ax ∈ M este
simetrizabil i are simetricul A x ∈ M. Prin urmare, (M, ) este grup abelian. 13. a) Se verific
2 x −1
prin calcul direct; b) Din a), G este parte stabil fa de operaia de înmulire a matricelor.
Operaia indus pe G este asociativ i are elementul neutru I3 = A(0) ∈ G. Orice element A(x)
din G este inversabil i A–1(x) = A(–x) ∈ G. Cum A(x) ⋅ A(y) = A(x + y) = A(y) A(x), ∀ x, y ∈ \
operaia indus este i comutativ. În concluzie, (G, ⋅) este grup comutativ. 14. a) Elementul
O2 ∈ M2(]) nu este inversabil, deci (M2(]), ) nu este grup; b) Fie A, B ∈ G, atunci A B ∈
∈ M2(]) i det (AB) = det A det B ∈ {–1, 1}. În concluzie, G este parte stabil a lui M2(]) în
raport cu înmulirea matricelor; c) Operaia indus de înmulire pe G este asociativ, are
§a b· 1 § d − b·
elementul neutru I2 ∈ G i orice A = ¨ ¸ ∈ G are inversa A =
–1
¨ ¸ ∈ G, deci
©c d ¹ det A © −c a ¹
§ a 2b · § c 2d ·
(G, ) este grup. 15. a) Fie A = ¨ ¸, B = ¨ ¸ din G (deci a, b, c, d ∈ ] i a – 2b =
2 2
© b a ¹ © d c ¹
§ ac + 2bd 2(ad + bc ) · § m 2n ·
= 1, c2 – 2d = 1). Atunci A B = ¨
2
¸ = ¨ ¸ . Cum m, n ∈ ] i
© bc + ad ac + 2bd ) ¹ ©n m¹
m2 – 2n2 = 1, rezult c A B ∈ G, deci înmulirea este lege de compoziie pe G. Înmulirea
308
4.2. Grupuri
§ a 2b ·
matricelor este asociativ, are element neutru I2 i orice A = ¨ ¸ ∈ G este inversabil, cu
©b a ¹
§ a −2b · §3 4· §3 4·
A–1 = ¨ ¸ ∈ G, deci (G, ) este grup; b) A = ¨ ¸ ∈ G; c) Cum A = ¨ ¸ ∈ G,
© −b a ¹ © 2 3¹ © 2 3¹
rezult c A2, A3, … ∈ G. Rmâne s artm c toate puterile lui A sunt distincte. Într-adevr,
dac exist p, q ∈ `*, p > q, astfel încât Ap = Aq, atunci Ap – q = I2, fals (An are toate elementele
strict pozitive). Astfel, {A, A2, … An, …} ⊂ G, deci G este infinit. 16. Fcând tabla operaiei
pe H, observm c H este parte stabil a lui ^* în raport cu înmulirea. În plus, simetricul
fiecrui element din H se afl în H((–1)–1 = –1, (–i)–1 = i, 1–1 = 1, i–1 = –i), deci H este subgrup
al lui (^*, ⋅). 18. a) Din x ∗ y = − 1, rezult c (x + 1)(y + 1) = 1, deci x = − 1 sau y = − 1;
deducem c 6 este parte stabil fa de „∗”. Apoi, „∗” este asociativ, comutativ, are
x
elementul neutru e = 0 i orice element x ∈ G admite simetricul x' = − ∈ G. b) Se arat c:
x +1
x
1. ∀ x, y ∈ H x ∗ y ∈ H; 2. e = 0 ∈ H; 3. ∀ x ∈ H x' = − ∈ H; c) L nu este parte
x +1
§1 2 3 4 5 ·
stabil a lui (G, ∗): de exemplu, − 2 ∈ L i (− 2) ∗ (− 2) = 0 ∉ L. 19. a)
π = ¨ ¸ i π
=
© 21 3 5 4¹
§1 2 3 4 5 · §1 2 3 4 5 · 3 §1 2 3 4 5 ·
= ¨ ¸ , deci
π π
; b) Avem c π = ¨
2
¸, π = ¨ ¸ = e, deci H = {e, π,
©1 3 2 5 4 ¹ ©31 2 4 5¹ ©1 2 3 4 5 ¹
π2}; c) (H, ) este subgrup al lui (S5, ), deoarece H este stabil în raport cu operaia din (S5, ),
conine elementul neutru, e i e–1 = e, π–1 = π2, (π2)–1 = π (deci orice element din H are inversul
în H). 20. a) Fie X, Y ∈ M; atunci AX = XA i AY = YA. Rezult c A(XY) = (AX)Y = (XA)Y =
= X(AY) = X(YA) = (XY)A, deci XY ∈ M; b) Fie X, Y ∈ G; din a) i relaia det (XY) = det X
det Y, deducem c înmulirea matricelor este lege de compoziie pe G. Legea indus este
asociativ i admite elementul neutru I2 ∈ G. Dac X ∈ M, atunci det X 0, deci X este
inversabil i, cum din AX = XA, rezult c AX –1 = X –1A, deducem c X –1 ∈ G. Prin urmare,
§a b· § a 0·
(G, ) este grup; c) Fie X = ¨ ¸ ∈ G; atunci b = 0 i a = d, deci X = ¨ ¸ , a ≠ 0. O astfel
© c d ¹ ©c a¹
de matrice este de ordin doi dac X 2 = I2 i X ≠ I2. Obinem c a = –1, c = 0, prin urmare X =
§ −1 0 ·
=¨ ¸ . 21. a) f–1,2(x) = –x + 2 i (f–1,2 D f–1,2)(x) = f–1,2 (f–1,2 (x)) = f–1,2 (–x + 2) = x; b) Com-
© 0 − 1¹
punerea este lege de compoziie pe G, deoarece fa,b D fc,d = fac, ad + b ∈ G, ∀ fa,b, fc,d ∈ G.
Asociativitatea compunerii pe G rezult din asociativitatea compunerii funciilor. Elementul
neutru este f1,0, iar simetricul elementului fa,b este (fa,b)' = f 1 b ∈ G; c) fa,b este de ordin doi
,−
a a
dac fa,b f1,0 i fa,b D fa,b = f1,0, deci f a2 ,ab+b = f1,0, de unde a = 1, b = 0 sau a = –1, b ∈ ]. Deci
f–1,b, b ∈ ], sunt elemente de ordin 2. 22. a) Pentru orice x, y ∈ G, x ∗ y = (x – 2)(y – 2) + 2 > 2,
309
deci x ∗ y ∈ G. Rezult c „∗” este lege de compoziie pe G. b) Se verific uor c „∗” este
asociativ, comutativ, are element neutru e = 3 i orice x ∈ G este simetrizabil, cu simetricul
1
x' = 2 + ∈ G. Rezult c (G, ∗) este grup comutativ; c) Funcia f : \ (2, +∞), f (x) =
x−2
= ex + 2, este bijectiv i satisface condiia de morfism f (x + y) = f (x) ∗ f (y), ∀ x, y ∈ \, deci f
este un izomorfism între (\, +) i (G, ∗). 23. a) Fie x, y ∈ (–1, 1), deci µxµ < 1 i µyµ < 1, atunci
x+ y
µxyµ = µxµ ⋅ µyµ < 1, deci –1 < xy < 1, prin urmare 1 + xy > 0. Pentru a arta c –1 < < 1,
1 + xy
este destul s dovedim c –1 – xy < x + y < 1 + xy. Prima inegalitate revine la (x + 1)(y + 1) > 0,
iar a doua la ( x − 1)( y − 1) > 0 i ambele sunt adevrate pentru x, y ∈ (–1, 1); b) Operaia este
x + y + z + xyz
asociativ, întrucât (x ∗ y) ∗ z = x ∗ (y ∗ z) = , ∀ x, y, z ∈ G. Legea „∗” este
1 + xy + xz + yz
evident comutativ, admite elementul neutru e = 0 i orice element x ∈ G are simetricul x' =
xy − 1 f ( x) + f ( y ) xy − 1
= – x ∈ G; c) Cum f (xy) = i f (x) ∗ f (y) = = , rezult c f este
xy + 1 1 + f ( x) f ( y ) xy + 1
2
morfism de grupuri. Avem: f '(x) = > 0, ∀ x ∈ (–1, 1), deci f este strict cresctoare,
( x + 1) 2
prin urmare f este injectiv. Cum f este continu, lim f ( x) = –1 i lim f ( x) = 1, rezult c
x20 x →+∞
imaginea lui f este chiar G, adic f este i surjectiv. În concluzie, funcia f este izomorfism de
grupuri. 24. a) Se verific prin calcul; b) Conform a), înmulirea matricelor este lege de
compoziie pe G. Legea indus este asociativ, are element neutru I3 = A0 ∈ G i orice matrice
Ax ∈ G este inversabil i are inversa A–x ∈ G. În concluzie, (G, ) este grup; c) Funcia f este
injectiv (deoarece f (x1) = f (x2) implic Ax1 = Ax2 , deci x1 = x2); este surjectiv (deoarece
pentru orice Ax ∈ G, exist x ∈ ] astfel încât f (x) = Ax) i îndeplinete condiia de morfism
f (x + y) = f (x) f (y), ∀ x, y ∈ ] (f (x + y) = Ax + y = Ax Ay = f (x) f (y)). Rezult c f este
§ x iy · § z ti ·
izomorfism între grupurile (], +) i (G, ). 25. Dac A, B ∈ G, A = ¨ ¸ , iar B = ¨ ¸,
© iy x ¹ © ti z ¹
§ xz − ty i ( zy + tx) ·
cu x, y, z, t ∈ \, atunci A B = ¨ ¸ i cum (xz – ty) + (tx + zy) = (x + y )
2 2 2 2
© i (tx + zy ) xz − ty ¹
(z2 + t2) 0, rezult c A B ∈ G; b) Deoarece G este parte stabil a grupului multiplicativ
§ x iy · 1
(M, ) al matricelor nesingulare de ordin 2, iar dac A = ¨ ¸ , atunci A =
–1

© iy x ¹ x 2
+ y2
§ x − iy ·
¨ ¸ ∈ G, rezult c (G, ) este subgrup al grupului (M, ); c) Avem f ((x + iy)(z + ti)) =
© −iy x ¹
310
§ xz − yt i ( xt + yz ) · § x iy · § z it ·
= f ((xz – yt) + i(xt + yz)) = ¨ ¸ i f (x + iy) f (z + it) = ¨ ¸ ¨ ¸ =
© i ( xt + yz ) xz − yt ¹ © iy x ¹ © it z ¹
§ xz − yt i ( xt + yz ) ·
= ¨ ¸ . Rezult c f ((x + iy)(z + ti)) = f (x + iy) f (z + ti), ∀ x + iy, z + ti ∈
© i ( xt + yz ) xz − yt ¹
∈ ^*, deci f este morfism. Se arat uor c f este bijectiv. În concluzie, f este izomorfism.
§ ·
26. a) Cum imaginea funciei arctg este ¨ − , ¸ , operaia este corect definit. b) Avem c
© 2 2¹
(x ∗ y) ∗ z = x ∗ (y ∗ z) = arctg(tg x + tg y + tg z), ∀ x, y, z ∈ G, prin urmare ∗ este asociativ.
Evident c x ∗ y = y ∗ x, ∀ x, y ∈ G, deci ∗ este comutativ. Cum x ∗ 0 = 0 ∗ x =
= arctg(tg x) = x, ∀ x ∈ G, elementul neutru este e = 0. În sfârit, observm c x ∗ (–x) =
= arctg(tg x + tg(–x)) = arctg(tg x – tg x) = arctg 0 = 0, deci orice element x ∈ G este
simetrizabil, cu simetricul x' = –x. În concluzie, (G, ∗) este grup abelian; c) Funcia f : G \,
f (x) = tg x, este bijectiv i are proprietatea c f (x ∗ y) = f (x) + f (y), prin urmare f este un
izomorfism de grupuri. 27. a) Pentru x, y > 0, x ln y = eln x ln y > 0; cum x ln y = 1 dac i numai
dac x = 1 sau y = 1, rezult c pentru x, y ∈ G, avem x ∗ y ∈ G, deci „∗” este corect definit.
Se verific uor c „∗” este asociativ i comutativ. Elementul neutru este e. Orice element
x ∈ G are simetricul x' = e1/ln x ∈ G. În concluzie, (G, ∗) este grup abelian; b) Trebuie s
artm c: 1. x, y ∈ H x ∗ y ∈ H. 2. x ∈ H x' ∈ H. Într-adevr: 1. x, y ∈ H x = ea, y =
= eb, a, b ∈ _* i x ∗ y = = eln x ln y = eab. Cum ab ∈ _*, rezult c x ∗ y ∈ H. Apoi, 2. x ∈ H
1 1
x = ea, a ∈ _* i x' = e ln x = e a ∈ H; c) Se arat uor c f este bijectiv i, cum f (x ⋅ y) =
= f ( eln x ln y ) = ln x ln y = f (x)f (y), ∀ x, y ∈ G, rezult c f este i morfism. Prin urmare, f este
izomorfism.

1. a) (], ∗) este grup abelian, cu elementul neutru e = –3 i simetricul unui element x, x' = –6 – x.
Apoi (], D) este monoid, cu elementul neutru u = –2. Cum x D (y ∗ z) = (x D y) ∗ (x D z) i (y ∗ z) D
D x = (y D x) ∗ (z D x), pentru orice x, y, z ∈ ], rezult c (], ∗, D) este inel. Deoarece legea D este
comutativ, inelul este comutativ; b) S presupunem c inelul are divizori ai lui zero. Fie x ≠ –3
un divizor, deci exist y ≠ –3 astfel încât x ∗ y = –3. Dar x ∗ y = –3 implic (x + 3)(y + 3) = 0,
fals. Contradicia obinut arat c inelul nu are divizori ai lui zero; c) Determinm elementele
inversabile. Fie x ∈ ] inversabil, cu inversul x' ∈ ]; rezult c x ∗ x' = x' ∗ x = u, deci xx' +
−8 − 3x 1
+ 3x + 3x' + 6 = –2, prin urmare x ' = = −3 + , x ≠ −3. Din x' ∈ ], rezult c x = –2
x+3 x+3
sau x = –4. Elementele inversabile sunt –2 i –4. 2. a) Se verific uor c pentru orice X, Y ∈ B,
avem X + Y i XY ∈ B; b) Operaia indus de „+” pe B este asociativ, comutativ i are
element neutru; în plus, dac A ∈ B, atunci –A ∈ B, deci (B, +) este grup abelian. Operaia
311
indus de „” pe B este asociativ, comutativ i are element neutru, deci (B, ) este monoid
comutativ. Cum înmulirea este distributiv fa de adunare, rezult c (B, +, ) este inel comu-
§1 0 0· §0 0 0·
¨ ¸ ¨ ¸
tativ; c) Deoarece, considerând X = ¨ 0 0 0 ¸ ≠ O3 i Y = ¨ 0 0 0 ¸ ≠ O3 , avem X Y = O3,
¨0 0 0¸ ¨0 0 1¸
© ¹ © ¹
§ a b· § c d·
inelul are divizori ai lui zero. 3. a) Dac X = ¨ ¸, Y = ¨ ¸ sunt matrice din A,
© −3b a ¹ © −3d c ¹
§ m n· § a b·
atunci X + Y = ¨ ¸ ∈ A, unde m = a + c, n = b + d sunt din ]; b) Fie X = ¨ ¸ i
© −3n m ¹ © −3b a ¹
§ c d·
Y =¨ ¸ din A. Din XY = O2 rezult c det(XY) = 0, de unde det X det Y = 0, deci
© −3d c ¹
(a2 + 3b2)(c2 + 3d 2) = 0. Rezult c a2 + 3b2 = 0, prin urmare a = b = 0 i atunci X = O2 sau c2 +
§ a b·
+ 3d 2 = 0, de unde c = d = 0 i atunci Y = O2; c) Unitatea inelului este I2. Fie X = ¨ ¸
© −3b a ¹
§ c d·
inversabil, cu inversa Y = ¨ ¸ , X, Y ∈ A. Deoarece XY = I2, rezult c det X det Y = 1,
© −3d c ¹
de unde (a2 + 3b2)(c2 + 3d 2) = 1, a, b, c, d ∈ ]. Deducem c a = ±1, b = 0 i c = ±1, d = 0. Prin
§ a b· § c d·
urmare, matricele inversabile din inelul A sunt I2 i –I2. 4. a) Fie A = ¨ ¸, B = ¨ ¸
© 5b a ¹ © 5d c ¹
§ a+c b+d· § ac + 5bd ad + bc ·
din G. Cum A + B = ¨ ¸ ∈ G i A ⋅ B = ¨ ¸ ∈ G , rezult c
© 5(b + d ) a + c ¹ © 5(bc + ad ) ac + 5db ¹
G este parte stabil a lui M2(]) în raport cu adunarea i înmulirea matricelor; b) Folosind
proprietile adunrii i înmulirii matricelor, rezult uor c (G, +, ) este inel. Prin calcul se
verific faptul c A B = B A, ∀ A, B ∈ G. Astfel, inelul (G, +, ) este comutativ. Presupunem
c inelul are divizori ai lui zero. Fie A un divizor al lui zero; atunci A O2 i exist
B O2 astfel încât A B = O2. Obinem c ac + 5bd = 0 i bc + ad = 0, relaii care formeaz un
a 5b
sistem cu necunoscutele c, d. Cum Δ = = a 2 − 5b 2 ≠ 0 pentru a sau b 0 (altfel
b a
a
= ± 5 ∈ _), rezult c c = 0, d = 0 i B = O2, fals. În concluzie inelul (G, +, ) nu are
b
divizori ai lui zero. 5. a) Deoarece x D 4 = 4 D x = x, ∀ x ∈ ], 4 este element neutru al legii „D”;
b) Zerourile celor dou inele sunt 3, respectiv 0, iar unitile lor sunt 4, respectiv 1. Dac f este
morfism de inele, atunci f (3) = 0 i f (4) = 1. Obinem c 3a + b = 0, 4a + b = 1, de unde a = 1,
b = –3. Rezult c f (x) = x – 3 i se arat uor c aceast funcie este bijectiv i are proprie-
tile c f (x ∗ y) = f (x) + f (y), f (x y) = f (x) f (y), prin urmare f este izomorfism de inele;
c) Observm c x D y = (x – 3)(y – 3) + 3 i, prin inducie matematic, rezult c x D x D … D x =
= (x – 3)n + 3, ∀ n ∈ `* i ∀ x ∈ ]. Ecuaia dat devine (x – 3)2009 + 3 = 22009 + 3, cu soluia x =
312
= 5. 6. a) Din comutativitatea operaiei „]” obinem c a = b. Apoi, din asociativitatea lui „]”,
rezult c a ∈ {0, 1} i convine doar valoarea a = 1. Impunând condiia de asociativitate pentru
operaia „”, gsim c c = 6. Înlocuind apoi a = b = 1, c = 6, se verific pentru (\, ], ) toate
axiomele corpului. Zeroul este 2, iar unitatea este 3; b) Dac f este morfism, atunci transport
elementele neutre ale celor dou operaii de pe domeniu în elementele neutre corespunztoare.
Din f (0) = 2, f (1) = 3, obinem c α = 1, = 2, deci f (x) = x + 2, ∀ x ∈ \. Se verific acum
c f este bijectiv, iar f (x + y) = f (x) ] f (y) i f (xy) = f (x) f (y), pentru orice x, y ∈ \.
7. a) (f1,1 – f1,0)(x) = x + 1 – x = 1, ∀ x ∈ \, iar (f1,1 D f0,1)(x) = f1,1(1) = 2, ∀ x ∈ \; b) fa,b + fc,d =
= fa+c, b+d ∈ A, iar fa,b D fc,d = fac, ad+b ∈ A, ∀ a, b, c, d ∈ \; c) De exemplu, funcia f0,1 nu este
inversabil (i.e. simetrizabil în raport cu operaia de compunere). Fiind diferit de zeroul
inelului (care este funcia constant nul), rezult c A nu este corp. 8. Dou elemente: 1̂ i 5̂;
sunt acele elemente k̂ pentru care numerele k i 6 sunt relativ prime. 9. Elementele inversabile
ˆ 3,
din ]10 sunt 1, ˆ 7, ˆ Probabilitatea cutat este egal cu 4 = 2 . 10. ]n, unde n este numr
ˆ 9.
10 5
compus. Într-un astfel de inel, elementul nenul k̂ , unde (k, n) ≥ 2, este divizor al lui 0̂.
11. Inelul M2(]2) este finit (conine 16 matrice, întrucât fiecare element dintre cele patru ale
unei matrice poate s fie ales în câte dou moduri ( 0̂ sau 1̂ ) i este i necomutativ (de exemplu,
§1ˆ 0ˆ · § 0ˆ 1ˆ · § 0ˆ 1ˆ · § 0ˆ 1ˆ ·§ 1ˆ 0ˆ · § 1ˆ 1ˆ ·
¨ ¸¨ ¸ = ¨ ¸ , îns ¨ ¸¨ ¸=¨ ¸ ). 12. a) 3̂; b) 6̂. 13. a) 0ˆ 3 = 0;
ˆ 1ˆ3 = 1;
ˆ
¨1ˆ 1ˆ ¸ ¨ 0ˆ 0ˆ ¸ ¨ 0ˆ 1ˆ ¸ ¨ 0ˆ 0ˆ ¸¨ 1ˆ 1ˆ ¸ ¨ 0ˆ 0ˆ ¸
© ¹© ¹ © ¹ © ¹© ¹ © ¹
2ˆ 3 = 8ˆ = 2;
ˆ 3ˆ 3 = 27 = 3;
ˆ 4ˆ 3 = 64 = 4ˆ ; 5ˆ 3 = 125 = 5ˆ ; b) Evident relaia este adevrat pentru n =
= 1. Dac o presupunem adevrat pentru n, deci aˆ 2 n = aˆ 2 , atunci aˆ 2 n + 2 = aˆ 2 n ⋅ aˆ 2 = aˆ 2 ⋅ aˆ 2 =
= aˆ 4 = aˆ 3 ⋅ aˆ = aˆ ⋅ aˆ = aˆ 2 , deci este adevrat i pentru n + 1. Rezult c aˆ 2 n = aˆ 2 , ∀ a ∈ ]6 i
∀ n ∈ `*. De asemenea, aˆ 2 n +1 = aˆ 2 n ⋅ aˆ = aˆ 2 ⋅ aˆ = aˆ 3 = aˆ; c) Conform b), suma dat este egal
cu 1ˆ + 2ˆ + 3ˆ + 4ˆ + 5ˆ = 3ˆ . 14. a) x = 1̂ sau x = 4̂ ; b) 0̂ ; c) (x, y) ∈ {(1,
ˆ 2);
ˆ (3,
ˆ 4);(5,
ˆ ˆ 0)}.
ˆ 15. Ecuaia
este echivalent cu xˆ ( xˆ − 1) ˆ = 0ˆ în ]8, deci x(x – 1) # 8. Rezult xˆ ∈ {0, ˆ 1}.
ˆ 16. a) Verificând
1,
fiecare dintre valorile 0, 2,
3,
4,
obinem unica soluie x = 3 . Altfel: ecuaia x2 – x – 1 = 0 se
poate scrie sub formula x 2 + 4ˆ x + 4ˆ = 0, 2 = 0.

ˆ adic ( x + 2) Cum ]5 este corp, deci nu are
de unde x = 3 ; b) Vom arta c ecuaia nu are soluii.
rezult c x + 2 = 0,
divizori ai lui 0,
Presupunem, prin absurd, c exist a ∈ ]100 pentru care a2 – a – 1 = 0; atunci a(a – 1) = 1.

Rezult c a(a – 1) = M100 + 1, ceea ce este imposibil: membrul stâng este par, în timp ce
§ 2ˆ 2ˆ · § 2ˆ 0ˆ ·
membrul drept este impar. 17. a) I 22 = I 2 . b) A2 = B2 = I2; c) AB = ¨ ¸ i (AB)2 = ¨ ¸,
¨ 2ˆ 1ˆ ¸ ¨ 0ˆ 2ˆ ¸
© ¹ © ¹
313
§ 2ˆ 1ˆ · 3 § 1ˆ 2ˆ ·
deci AB ∉ G; d) n = 4. 18. a) A2 = ¨ ¸; A = ¨ ¸ = A; b) Se arat prin inducie c A2n =
¨ 1ˆ 2ˆ ¸ ¨ 2ˆ 1ˆ ¸
© ¹ © ¹
= A2 i A2n+1 = A, ∀ n ∈ `*. Rezult c A2016 = A2 i A2017 = A; c) Presupunem c exist n ∈ `*
astfel încât An = I2. Rezult c (det A)n = det I2, de unde 0ˆ = 1,
ˆ fals, deci An I2, ∀ n ∈ `*.
§ 2ˆ 1ˆ · § a b· § 2ˆ 1ˆ · § a b · § 2ˆ a − b 2ˆ b + a ·
19. a) A = ¨ ¸ . b) Fie M = ¨ ¸ ; atunci ¨ ¸¨ ¸ = ¨ ¸ =
¨ −1ˆ 2ˆ ¸ © −b a ¹ ¨ −1ˆ 2ˆ ¸ © −b a ¹ ¨ −2ˆ b − a 2ˆ a − b ¸
© ¹ © ¹ © ¹
§0 0·
ˆ ˆ § 1 2·
ˆ ˆ § 2 1·
ˆ ˆ
= ¨ ¸ pentru b = 2̂a. Putem considera M = ¨ ¸ ; c) Fie A = ¨ ¸ ; ecuaia devine
¨ 0ˆ 0ˆ ¸ ¨ −2ˆ 1ˆ ¸ ¨ −1ˆ 2ˆ ¸
© ¹ © ¹ © ¹
§ m n ·
X 2 = A, de unde X 3 = XA = AX. Considerm X = ¨ ¸ . Din AX = XA, rezult c p = –n i
© p q¹
§ m n· § m2 − n2 2̂mn · § 2ˆ 1ˆ ·
q = m, deci X = ¨ ¸ i astfel X 2
= ¨ ¸ . Cum X 2 = ¨ ¸ , rezult
© −n m ¹ ¨ −2̂mn m 2 − n 2 ¸ ¨ −1ˆ 2ˆ ¸
© ¹ © ¹
ˆ ˆ
c m – n = 2̂ i 2̂mn = 1̂, m, n ∈ ]5. Obinem soluiile n = 2, m = 4 sau n = 3, m = 1 i, cores-
2 2 ˆ
punztor, matricele X. 20. a) a, b, c pot lua fiecare câte dou valori; rezult c A are 8 elemente;
§ a 0ˆ 0ˆ · § a 2 0ˆ 0ˆ ·
¨ ¸ ¨ ¸
b) Fie X = ¨ 0ˆ a 0ˆ ¸ ∈ A, atunci X = ¨ 0ˆ a 2 2
0ˆ ¸ . Cum a ∈ ]2, avem c a2 = 0̂ sau
¨ ¸ ¨ ˆ ¸
¨b c a¸ ¨ 0 0ˆ a 2 ¸
© ¹ © ¹
a = 1̂, astfel încât X = I3 sau X = O3; c) X = O3 pentru a2 = 0̂ , adic a = 0̂. Atunci X =
2 2 2 2
§ 0ˆ 0ˆ 0ˆ ·
¨ ¸
= ¨ 0ˆ 0ˆ 0ˆ ¸ i exist 4 asemenea matrice. 21. a) Avem: 0ˆ 2 = 0ˆ , 1ˆ 2 = 1ˆ , 2ˆ 2 = 4ˆ , 3ˆ 2 = 4ˆ ,
¨ ¸
¨ b c 0̂ ¸
© ¹
4ˆ 2 = 1ˆ . Dac yˆ = 0ˆ , atunci xˆ 2 = 0ˆ , deci xˆ = 0ˆ ; dac yˆ = 1ˆ , atunci xˆ 2 = 2ˆ , fals; dac yˆ = 2, ˆ
atunci xˆ 2 = 3, ˆ fals; dac yˆ = 3ˆ , atunci xˆ 2 = 3ˆ , fals, iar dac yˆ = 4; ˆ atunci xˆ 2 = 2ˆ , fals. În
§ xˆ yˆ · § uˆ vˆ ·
concluzie, x̂ 2 – 2ˆ yˆ 2 = 0̂ dac i numai dac xˆ = yˆ = 0ˆ ; b) Dac A = ¨¨ ¸
¸ , B = ¨¨ ¸¸ ,
ˆ ˆ
© 2 yˆ xˆ ¹ © 2vˆ uˆ ¹
§ xn +u n
y + v· § xun + 2 yv n
xv + yu ·
A, B ∈ G, atunci A + B = ¨ ¸ ∈ G i A · B = ¨ ¸ ∈ G; c) G
¨ 2̂( n n¸ ¨ 2̂( xv
n n + 2 yv ¸¹
© y + v) x + u ¹ © + yu ) xu
§ xˆ yˆ ·
are 5 · 5 = 25 elemente. Fie A = ¨¨ ¸ , A ≠ 0; din a) rezult det A ≠ 0̂ , deci A este
ˆ
© 2 yˆ xˆ ¸¹
§ xˆ − yˆ ·
inversabil i atunci B = A–1 = ( xˆ 2 − 2ˆ yˆ 2 ) −1 ¨¨ ¸¸ ∈ G. Obinem uor c (G, +, ·) este
ˆ
© −2 yˆ xˆ ¹
corp cu 25 de elemente.
314
4.4. Polinoame
4.4. Polinoame
1. Fie f = aX 3 + bX 2 + cX + d, cu a, b, c, d ∈ \. Atunci f (1 + i) = (–2a + c + d) + (2a + 2b + c)i,
iar f (i) = (–b + d) + (–a + c)i. Obinem sistemul –2a + c + d = –1, 2a + 2b + c = 2, –b + d = 1,
–a + c = –1, cu soluia a = d = 1, b = c = 0. În concluzie, f = X 3 + 1. 2. a) a0 + a1 + … + a10 =
= f (1) = 210; b) f (i) = 0. Cum f (i) = a0 + a1i + a2i2 + … + a10i10 = 0, egalând partea real cu 0,
obinem ceea ce se cere; c) Dezvoltând cu formula binomului cele dou paranteze, obinem c
a0 = a10 = 2C100 = 2, a2 = a8 = 2C102 = 90, a4 = a6 = 2C104 = 420, a1 = a3 = a5 = a7 = a9 = 0.
3. a) grad(f + g) = –∞, grad(fg) = 6; b) grad(f + g) = 1, grad(fg) = 2. 4. a) Produsul coeficien-
ilor dominani ai polinoamelor f i g este 1 i cei doi coeficieni sunt numere întregi, deci sunt
ambii egali cu 1 sau ambii egali cu –1. În primul caz, fie f = X + a, g = X 2 + bX + c, a, b, c ∈
∈ ]. Atunci f ⋅ g = X 3 + (a + b)X 2 + (c + ab)X + ac; obinem c a + b = –1, ab + c = –5 i ac =
= 2. Din ultima relaie, (a, c) ∈ {(1, 2); (2, 1); (–1, –2); (–2, –1)}. Folosind prima relaie îl
aflm pe b, apoi verificm în relaia a doua. Convine doar varianta a = 2, b = –3, c = 1, deci f =
= X + 2, g = X 2 – 3X + 1. Analog obinem a doua soluie: f = –X – 2, g = –X 2 + 3X – 1;
b) Procedm analog: cele dou polinoame au coeficienii dominani 1; obinem c g(f (X)) =
= X 2 + (b + 2a)X + a2 + ab + c, de unde b = –2a, c = a2; orice polinoame de tipul f = X + a,
g = X 2 – 2aX + a2 verific ipoteza. 5. Presupunem c exist g ∈ ^[X] pentru care f ⋅ g = 1;
atunci gr(f ⋅ g) = gr 1, deci gr f + gr g = 0. Rezult c gr f = 0, de unde f ∈ ^*. Reciproca este
deci f este inversabil cu f –1 = f. 7. a) q = X 3 – X 2 + 2X – 1, r = –4X + 3;
imediat. 6. f 2 = 1,
r = 4 ; d) q = X 3 + 1, r = –1; e) q = X 3 – iX 2– (3 + i)X +
b) q = X 2 – X – 3, r = 3; c) q = 2 X + 2,
8. Impunem condiiile f (1) = 2 i f (–1) = –4; obinem c
r = 1.
+ 3i, r = 3 – i; f) q = X 2 + 1,
a + b = 1, respectiv –a + b = –3, de unde a = 2, b = –1. 9. Avem c f (1) = 2 i f (–1) = –4.
Restul împririi lui f prin X 2 – 1 are gradul mai mic de 2, deci este de forma aX + b. În relaia
f (X) = (X 2 – 1) ⋅ q(X) + aX + b facem X = 1, apoi X = –1; obinem c a + b = 2, respectiv –a +
+ b = –4, de unde a = 3, b = –1. Restul cerut este 3X – 1. 10. a) f (–1) = 1; b) a0 + a1 + a2 + … +
+ a2008 = f (1) = 31004; c) Din teorema împririi cu rest, f = (X 2 – 1) q + r, grad r < 2, deci r =
= aX + b, a, b ∈ \. Din f (1) = 31004 i f (–1) = 1, obinem a + b = 31004 i –a + b = 1, de unde
1 1004 1
a= (3 − 1) , b = (31004 + 1). 11. Din f = (X 2 – 3X + 1)g + 2X + 1 = (X 2 – 1)h – 2X + 2,
2 2
rezult c g = X 2 + mX + n, m, n ∈ ^. Pentru x = 1 i x = –1, obinem –g(1) + 3 = 0 i 5g(–1) –
– 1 = 4 i rezult c m = n = 1, deci f = (X 2 – 3X + 1)(X 2 + X + 1) + 2X + 1 = X 4 – 2X 3 – X 2 + 2.
12. Gradul restului este mai mic de 3, deci r = aX 2 + bX + c. În egalitatea f (X) = X(X 2 – 1)q(X) +
+ aX 2 + bX + c facem, pe rând, X = 0, X = 1 i X = –1; obinem c c = 1, a + b + c = 4, respectiv
a – b + c = 0. Restul cerut va fi X 2 + 2X + 1. 13. Impunem condiiile f (1) = f ' (1) = 0 i obinem
c a + b – 3 = 0, 4a + 3b = 0. Rezolvând sistemul, gsim c a = –9, b = 12. Altfel: împrim, cu
ajutorul schemei lui Horner, de dou ori prin X – 1 i egalm de fiecare dat restul cu 0. 14. a) r =
= f (–1) = b – 5; b) Din teorema împririi cu rest, f = (X 2 – X)q + X, deci f (0) = 0 i f (1) = 1.
Rezult c a = b = 0; c) (X – 1)2 divide f dac i numai dac x = 1 este rdcin dubl pentru f,
315
15 41
deci f (1) = 0. f ' (1) = 0. Rezult a = , b = − . 15. Avem c f (X) = (X + 1)2 ⋅ q(X) + 2X + 1,
11 11
de unde f (–1) = –1, iar f ' (–1) = 2. Restul cerut are gradul mai mic de 3, deci este de forma
aX 2 + bX + c. Avem c f (X) = (X – 1)(X + 1)2 ⋅ q1(X) + aX 2 + bX + c, de unde 0 = f (1) = a + b + c i
–1 = f (–1) = a – b + c. Derivând relaia precedent i fcând X = –1, obinem c 2 = f ' (–1) =
3 1 1 1
= –2a + b. Deducem c a = − , b = , c = , deci restul cutat este (−3 X 2 + 2 X + 1).
4 2 4 4
16. a) f (–2) = 0; b) din a) rezult c f # X + 2; gsim c f (X) = (X + 2)(X2 + 2x – 24). Ecuaia
f (x) = 0 are soluiile x ∈ {–6, –2, 4}; c) Notând 2x = t, rezult c t3 + 4t2 – 20t – 48 = 0, de unde
t ∈ {–6, –2, 4}. Cum t > 0, rezult c t = 4, deci 2x = 4 i x = 2. 17. a) f = (X – 1)(2X 2 – 5X + 2),
deci câtul împririi polinomului f la X – 1 este 2X 2 – 5X + 2, iar restul este 0; b) f = (X – 1) ⋅
1
⋅ (X – 2)(2X – 1) i are rdcinile x1 = 1, x2 = 2, x3 = ; c) Cu substituia log4 x = y, gsim y ∈
2
1½
∈ ®1, 2, ¾ i apoi x ∈ {4, 16, 2}. 18. a) h = X 4 + 2X 3 – 28X 2 – 8X + 96; b) a = 2, b = –8;
¯ 2¿
c) Cu substituia 2x = t, avem t4 + 2t3 – 28t2 – 8t + 96 = 0, deci (t2 + 2t – 24)(t2 – 4) = 0. Obi-
nem t1 = –6, t2 = 4, t3 = –2, t4 = 2 i apoi x = 1 sau x = 2. 19. a) f = (X 2 – 2X + 5) (X 2 – 4X + 5);
b) f (x) = 0 implic x2 – 2x + 5 = 0 i x2 – 4x + 5 = 0, ecuaii care nu au soluii reale; c) x1,2 = 1 ±
± 2i i x3,4 = 2 ± i. Toate rdcinile au modulul egal cu 5. 20. a) f (1) = –4; b) Câtul este X 2
(iar restul –4); c) Observm c f = X 2(X – 1)2 – 4 = (X 2 – X + 2)(X 2 – X – 2). Rdcinile lui f se
1± i 7
obin rezolvând ecuaiile x2 – x + 2 = 0 i x2 – x – 2 = 0 i sunt x1,2 = ∈ ^ \ \, respectiv
2
x3 = –1 ∈ \, x4 = 2 ∈ \. 21. a) fm(X) = X(X + 3)(X + 1)(X + 2) + 1 – m = (X 2 + 3X)(X 2 + 3X +
+ 2) + 1 – m = (X 2 + 3X)2 + 2(X 2 + 3X) + 1 – m = (X 2 + 3X + 1)2 – m i atunci fm(X) – (X 2 +
+ 3X + 1)2 = –m; b) Ecuaia dat este echivalent cu x(x + 1)(x + 2)(x + 3) = 0, cu soluiile –3,
–2, –1 i 0; c) Ecuaia este echivalent cu (x2 + 3x + 1)2 = m, deci în mod necesar m ≥ 0. Pentru
m ≥ 0, rezult x2 + 3x + 1 – m = 0 sau x2 + 3x + 1 + m = 0. Toate soluiile ecuaiei date
sunt reale dac cele dou ecuaii de gradul doi au soluiile reale, deci m ≥ 0, Δ1 ≥ 0 i Δ2 ≥ 0 i
ª 25 º
rezult c m ∈ «0, » . 22. a) Cum g are rdcinile ±i, ar fi suficient s artm c f (i) = f (–i) = 0.
¬ 16 ¼
Îns f (i) = (i – i + 1)1001 + i = (–i)1001 + i = –i + 1 = 0 i, analog, f (–i) = 0; b) Polinomul g are
2
rdcini simple, iar o rdcin oarecare x0 a sa are proprietile: x02 + x0 + 1 = 0, x03 = 1. Ar fi

suficient s demonstrm c f (x0) = 0. Îns f (x0) = ( x03 )333 + ( x03 )111 + ( x02 + x0 + 1) – 3 = 1 + 1 + 1 –
– 3 = 0. 23. a) f (1) = 1, f (–1) = 5; b) (1 – x1)(1 – x2)(1 – x3)(1 – x4) = f (1) = 1; c) (1 + x1)(1 +
+ x2)(1 + x3)(1 + x4) = f (–1) = 5. 24. a) f = Xg + 1; b) Cum f (x1) = x1g(x1) + 1 = 0, rezult c
1 1 1 1 1
g(x1) = − ; la fel obinem c g(x2) = − , g(x3) = − ; g(x4) = − , deci b = = 1;
x1 x2 x3 x4 x1 x2 x3 x4
c) f (y1) + f (y2) + f (y3) = y1g(y1) + 1 + y2g(y2) + 1 + y3g(y3) + 1 = 3. 25. Multiplicitatea rdcinii
x1 = 1 este 3, iar f = (X – 1)3(X + 2). 26. a) f = (X – 1)(X + 3); b) g = (X + 1)3; c) h = (X + 1) ⋅
⋅ (X + 2)(X + 3); d) p = (X + 1)(X – 2)2. 27. a) x1x2x3 = –4; b) Din relaiile lui Viète, a = –2, b =
316
4.4. Polinoame
= –2, c = 4; c) x1, x2, x3 sunt soluiile ecuaiei x3 – 2x2 – 2x + 4 = 0, deci sunt egale cu 2, − 2 i
2. 28. a) S1 = x1 + x2 + x3 = –8, S2 = x12 + x22 + x32 = (x1 + x2 + x3)2 – 2(x1x2 + x1x3 + x2x3) =
= 64. Deoarece x13 + 8 x12 − 8 = 0, x23 + 8 x22 − 8 = 0, x33 + 8 x32 − 8 = 0, înmulind prima relaie cu
x1n , a doua cu x2n i pe a treia cu x3n , prin adunare obinem c Sn + 3 + 8Sn + 2 – 8Sn = 0, ∀ n ∈
∈ `. Pentru n = 0, rezult c S3 = –8S2 + 8S0 = –8 64 + 8 3 = –488; b) Din a) Sn ∈ ] pentru
n = 1, 2, 3. Presupunând S1, S2, …, Sn ∈ ], rezult c Sn + 1 = –8Sn + 8Sn – 2 ∈ ]. În concluzie,
Sn ∈ ], ∀ n ∈ `*. 29. a) ¦ x12 = ( ¦ x1 ) − 2 ( ¦ x1 x2 ) = (–3)2 – 2 ⋅ (–2) = 13; b) ¦ x12 x22 =
2
1 ¦ x1 x2 1
= ( ¦ x1 x2 ) − 2 x1 x2 x3 ⋅ ( ¦ x1 ) = (–2)2 – 2 ⋅ 1 ⋅ (–3) = 10; c) ¦ =
2
= = –2; d) ¦
x1 x1 x2 x3 x1 x2
¦ x1 1 ¦ x1 x2
2 2
f ′( X ) 1 1 f ′(1)
= = –3; e) ¦ 2 = = 10; f) =¦ ¦ =− = –7.
x1 x2 x3 x1 ( x1 x2 x3 )2 f (X ) X − x1 1 + x1 f (1)
30. a) –m = –6 m = 6; b) x12 + x22 + x32 = m 2 − 4m < 0, ∀ m ∈ (0, 4) x1, x2, x3 nu pot fi toate
reale; c) Considerm funcia polinomial ataat f : \ → \, care este continu. Cum f (–2) ⋅
⋅ f (0) = –2 ⋅ 6 < 0, rezult c ecuaia f (x) = 0 are o soluie în intervalul (–2, 0). 31. Fie r raia
progresiei; atunci x1 = x2 – r, iar x3 = x2 + r. Din relaiile lui Viète, x1 + x2 + x3 = 3 i x1x2x3 =
= –(a + 2). Deducem c x2 = 1, respectiv 1 – r2 = –(a + 2). Îns f (x2) = 0, prin urmare a = 0,
apoi r2 = 3. Rdcinile vor fi 1 – 3, 1 i 1 + 3. 32. b = 8. 33. a) Fie f = X 3 – X + a cu rd-
cinile x1, x2, x3, deci f = (X – x1)(X – x2)(X – x3). Rezult c (1 + x1)(1 + x2)(1 + x3) = –f (–1) =
= –a; b) Dac x1 = 2, atunci a = –6 i ecuaia se scrie (x – 2)(x2 + 2x + 3) = 0, de unde x2,3 =
= –1 ±i 2 ; c) Din relaiile lui Viète, x1 + x2 + x3 = 0 i x1x2 + x1x3 + x2x3 = –1. Rezult
x12 + x22 + x32 = 2 i, cum x1, x2, x3 ∈ ], deducem c cel puin o rdcin este egal cu zero.
Gsim a = 0 i rdcinile sunt –1, 0, 1. 34. a) Avem: s1 = x1 + x2 + x3 + x4 = 2; s2 = x1x2 + … +
1 1 1 1 s
+ x3x4 = 5; s3 = x1x2x3 + … + x2x3x4 = 1; s4 = x1x2x3x4 = –1. Atunci + + + = 3 = –1;
x1 x2 x3 x4 s4
b) Mai întâi, x12 + x22 + x32 + x42 = s12 – 2s2 = –6. Evident, nicio rdcin a lui f nu este 0;
1
împrind prin x1 egalitatea f (x1) = 0, obinem c x13 − 2 x12 +5x1 – 1 – = 0. Scriem înc trei
x1
1
relaii similare i summ; rezult c ¦ x13 − 2 ( ¦ x12 ) + 5 ⋅ ( ¦ x1 ) − 4 − ¦ = 0 , de unde ¦ x13 =
x1
= –19; c) Din ¦ x14 − 2¦ x13 + 5¦ x12 − ¦ x1 – 4 = 0 obinem c ¦ x14 = –2. 35. Exist u, r ∈ ^
pentru care x1 = u – 3r, x2 = u – r, x3 = u + r, x4 = u + 3r (2r este raia progresiei aritmetice).
Notând x1 + x4 = s1, x2 + x3 = s2, x1x4 = p1, x2x3 = p2, relaiile lui Viète pentru ecuaia f (x) = 0 se
scriu sub forma s1 + s2 = a – 1, s1s2 + p1 + p2 = –10, s1p2 + s2p1 = –a + 1, p1p2 = 9. Îns s1 = s2 =
a −1 a −1
= 2u, prin urmare u = . Înlocuind în a treia relaie Viète, obinem c ( p1 + p2 ) =
4 2
317
§ § a −1 · ·
2
= –a + 1 (a – 1)(p1 + p2 + 2) = 0 (a – 1)(–10 – s1s2 + 2) = 0 (a – 1) ¨ −8 − ¨ ¸ ¸ = 0.

¨ © 2 ¹ ¸¹
©
Cum a doua parantez este strict negativ, rezult c a = 1. Ecuaia iniial devine x4 – 10x2 + 9 =
= 0, cu soluiile {–3, –1, 1, 3}. 36. a) Ecuaia x3 = a3 are soluiile a, aε i aε2, unde ε =
1 3
= − +i . În cazul nostru, S = {2, 2ε, 2ε2}; b) Ecuaia x4 = a4 are soluiile a, ai, –a i –ai. În
2 2
cazul nostru, S = {2, 2i, –2, –2i}; c) S = {1 + i, (1 + i) ⋅ ε, (1 + i) ⋅ ε2}; d) S = {2 – i, (2 – i) ⋅ i,
–(2 – i), –(2 – i) ⋅ i} = {2 – i, 1 + 2i, –2 + i, –1 – 2i}. 37. a) Dac x2 = y, obinem ecuaia
y2 + 5y + 4 = 0, de unde y ∈ {–1, –4}. Obinem soluiile x ∈ {i, –i, 2i, –2i}; b) x ∈ {1, ε, ε2, –2,
3± 5
{ }
–2ε, –2ε2}; c) x ∈ 1, i, − 1, − i, 4 2, 4 2i, − 4 2, − 4 2i . 38. a) x1 = –1, x2,3 =
2
; b) x1 = x2 =
−3 ± 5 1 1
= 1, x3,4 = ; c) x1 = –2, x2 = − , x3 = –3, x4 = − . 39. a) x1 = 1, x2 = –1,
2 2 3
−1 ± i 7 −2 ± 4i 1
x3,4 = ; b) x1 = 1, x2 = –2, x3,4 = ; c) x1 = x2 = x3 = –1, x4 = –2. 40. a) x1 = ,
2 5 2
1 1
x2 = –5, x3,4 = ±i; b) x1 = x2 = , x3 = x4 = − . 41. Cum f are coeficieni raionali i admite
2 3
3 1 3 1
rdcina x1 = − 5, va admite i rdcina x2 = + 5. Atunci f se divide cu (X – x1)(X –
2 2 2 2
– x2) = X – 3X + 1. Împrind f la X – 3X + 1, obinem câtul X 2 + 5X + a + 14 i restul (b +
2 2
+ 3a + 37)X + (–a – 13). Egalm restul cu 0 i gsim a = –13, b = 2, iar ecuaia X2 + 5X + 1 = 0

−5 ± 21
are soluiile x3,4 = . 42. Deoarece a, b ∈ \ i x1 = 1 + 2i, rezult c x2 = 1 – 2i. Prin
2
urmare, f = X 4 – 7X 3 + 21X 2 + aX + b se divide prin (X – x1)(X – x2) = g. Împrind pe f la g =
= X 2 – 2X + 5, obinem restul r = (a + 37)X + b – 30, care este egal cu polinomul 0 dac a =
= –37 i b = 30. Ecuaia se scrie sub forma (x2 – 2x + 5)(x2 – 5x + 6) = 0 i are rdcinile x1,2 =
= 1 ± 2i, x3 = 2, x4 = 3. 43. a) Deoarece f ∈ \[X] i x1 = i, rezult c x2 = –i. Prin urmare, f se
divide prin (X – i)(X + i) = X 2 + 1. Efectuând împrirea, gsim restul X(a + 4) + b – 5, care
este nul pentru a = –4 i b = 5; b) Σ( x1 − 1) 2 = Σx12 – 2Σx1 + 4 = (Σx1 ) 2 – 2Σx1 x2 – 2Σx1 + 4 =
= 42 – 2 ⋅ 6 – 2 ⋅ 4 + 4 = 0; c) Dac x1, x2, x3, x4 ∈ \, folosind b) rezult c x1 = x2 = x3 = x4 = 1.
Atunci f = (X – 1)4 = X 4 – 4X 3 + 6X 2 – 4X + 1, deci a = –4 i b = 1. 44. a) S = x12 + x22 + x32 +
+ x42 = (Σxi ) 2 – 2 Σxi x j = 4 – 2a; b) Pentru a = 3, obinem S = –2. Dac f are toate rdcinile
reale, atunci S ≥ 0, fals; c) Cum f ∈ _[X] i x1 = –1 + 2 , rezult c x2 = –1 – 2 . Deci, f(X –
– x1)(X – x2). Prin împrirea lui f la g = (X – x1)(X – x2) = X + 2X – 1, rezult c f = (X 2 + a + 1) ⋅
2
⋅ g + (b – 2a – 2)X + a + c + 1, de unde b – 2a – 2 = 0, a + c + 1 = 0. Dar f (1) = 3, deci a + b + c =

1 1 § 1·
= 0. Rezult a = – , b = 1, c = – i f = (X 2 + 2X – 1) ¨ X 2 + ¸ , cu rdcinile x1,2 = –1 ± 2
2 2 © 2¹
318
4.4. Polinoame
2
i x3,4 = ± i . 45. a) a = 0, b = –3, c = 2; b) Dac x1 = 2, cum f ∈ _[X], rezult c x2 =
2
= – 2. Din x1 + x2 + x3 = – a, obinem c x3 = – a ∈ _; c) Dac f ∈ ][X] i x, y ∈ ], atunci
f (x) – f (y)x – y. Fie x0 o rdcin întreag a lui f; atunci f (1) – f (x0) = f (1)1 – x0. Dar f (1)
este impar, deci x0 este par. De asemenea, f (0) – f (x0) = f (0)–x0 i, cum f (0) este impar,
rezult c x0 este impar. Contradicia obinut arat c f nu are rdcini întregi. 46. a) a = 1;
b) x1 = 1, x2 = –1; c) Trebuie artat c f, pentru orice a ∈ ], nu are rdcini în _ \ ], ceea ce
este evident: termenul liber este egal cu –1, iar coeficientul termenului de grad maxim este 1,
deci singurele rdcini în _ ar putea fi 1 sau –1. 47. a) f = (X – 1) ⋅ (X 4 + 3X 2 + 2X + 2), deci
x = 1 este rdcin întreag pentru f; b) Σx12 = (Σx1 ) 2 – 2Σx1 x2 = 1 – 2 ⋅ 3 = –5; c) Avem c
f (X) = (X – 1)[(X 2 + 1)2 + (X + 1)2]. Îns (x2 + 1)2 + (x + 1)2 0, ∀ x ∈ \, deci f are o singur
rdcin real, anume x = 1. 48. a) x1 = –1, x2, 3 = ± i; b) x = 1 este rdcin dubl dac p(1) = 0
i p'(1) = 0. Rezult a = –2 i b = 0; c) Pentru b = 1, singurele rdcini raionale pot fi 1 sau –1.
Dac x1 = 1, atunci a = –3, iar dac x1 = –1, atunci a = 1. 49. a) x4 – 1 = 0 implic x1 = 1, x2 =
= –1, x3 = i, x4 = –i; b) P3(X) = X 3 – 1 = (X – 1)(X 2 + X + 1) = (X – 1)(X – ε)(x – ), unde
−1 + i 3
ε= ; c) P6 = X 6 – 1 = (X 3 – 1)(X 3 + 1) = (X – 1)(X 2 + X + 1)(X + 1)(X 2 – X + 1). Poli-
2
noamele de gradul doi sunt ireductibile peste \[X], deoarece ambele au discriminantul negativ.
50. a) ( X 2 + X 2 + 1)( X 2 − X 2 + 1) = (X 2 + 1)2 – ( 2 X ) 2 = X 4 + 1 = f; b) Rdcinile
2 ±i 2 − 2 ±i 2
complexe ale lui f sunt x1, 2 = , x3, 4 = . Descompunerea este f = (X – x1) ⋅
2 2
⋅ (X – x2)(X – x3)(X – x4); c) Polinomul f nu are rdcini raionale i deci, dac f este reductibil
în _[X], el este produsul a dou polinoame de gradul doi. Niciunul dintre polinoamele
(X – x1)(X – x2); (X – x1)(X – x3); (X – x1)(X – x4) nu are coeficieni raionali. Rezult c f este
ireductibil în _[X]. 51. a) f 2 = 1̂, deci grad f 2 = 0; b) Din a), f este inversabil i f –1 = f;
c) g = 2ˆ X + 1ˆ i g = 2ˆ X + 3.
1 2
ˆ 52. a) a = 1̂ ; c) x1 = 2̂, x2 = 3̂, x3 = 4̂ (se calculeaz f (x)
ˆ 1,
pentru fiecare x ∈ {0, ˆ 2,
ˆ 3,
ˆ 4}
ˆ i se urmrete când se obine rezultatul 0̂ ). 53. a) Se
verific prin calcul; b) a = 2̂ ; c) f = X3 + 5̂X = X3 – X. Conform a), rdcinile lui f sunt
ˆ 1,
0, ˆ 2,
ˆ 3,
ˆ 4,
ˆ 5.
ˆ Acesta este un exemplu de polinom care are mai multe rdcini decât gradul
su. 54. a) 0̂ , 1̂ , 2̂ ; b) g nu are rdcini în ]3 i are gradul 3, deci este ireductibil; c) Fie h(X) =
= aX 3 + bX 2 + cX + d, a, b, c, d ∈ ]3, a ≠ 0̂ . Din h(0) ˆ = g (0),
ˆ h(1) ˆ = g (1),
ˆ h(2) ˆ = g (2),
ˆ
rezult c d = 2̂ ; a + b + c + d = 2̂ i 2̂ a + b + 2̂c + d = 2̂ . Gsim soluiile a = 1̂ , b = 0̂ , c =

= 2̂ , d = 2̂ sau a = 2̂ , b = 0̂ , c = 1̂ , d = 2̂ . Sunt dou soluii: h1 = X 3 + 2̂ X + 2̂ i
h2 = 2̂X 3 + X + 2̂ . 55. a) Ecuaia a2 + a + 1̂ = 0 are soluia a = 1 în ]3. Deci, dac a ≠ 1̂,
atunci grad f = 3, iar dac a = 1, f = 1̂ i are gradul zero; b) Dac a = 0 , atunci f = X 3 + 2 X
319
x = 1 i x = 2 ; c) Cum f = X 3 + X + 2̂, x1 = 2̂ este rdcin. Obinem
are rdcinile x1 = 0, 2 3
ˆ ˆ
c f = (X – 2̂) (X + 2 X + 2) = (X + 1)
2 (X 2 + 2 X + 2). Polinomul g = X 2 + 2ˆ X + 2ˆ este
ˆ = 0; f (1)
ireductibil, deoarece nu are rdcini în ]3 i este de grad 2. 56. a) f (0) ˆ = 0ˆ ; b) Im f
≠ ]5, deci f nu este surjectiv. Observaie. Dac A este mulime finit i f este o funcie f : A A,
atunci propoziiile 1. f este injectiv. 2. f este surjectiv. 3. f este bijectiv. sunt echivalente;
c) f = X(X + 4̂) (X 2 + X + 1̂). Polinomul g = X 2 + X + 1̂ este ireductibil în ]5, deoarece nu are
rdcini în ]5 i este de grad 2.
¦£ 1 ² ¦ 1 1
1. a) x x = (x – 1)2 + 1 > 0; b) x ∈ ¦¤ , 2¦» ; c) Cum relaia x = y este echivalent cu
¦¥¦ 2 ¦
¦
¼ y x
(x – y)(x – 1)(y – 1) = 0 i x ≠ y, rezult c (x – 1)(y – 1) = 0. 2. b) 2000. 3. a) –15; c) U(]) =
§ a b· § a −b ·
= {2, 4}. 4. c) Dac A ∈ G, A = ¨ ¸ , atunci A = ¨
–1
¸ ∈ G. 5. a) X(p) ⋅ X(q) =
© 3b a ¹ © 3(−b) a ¹
= X(p + q + pq) ∈ G, pentru c p + q + pq ≠ –1, ∀ p, q ≠ –1; b) Inversul elementului
§ p · § 3 ·§ 3· 3 3
X(p) ∈ G este X ¨ − ¸ ∈ G ; c) X(1). 6. a) x ∗ y = 2 ¨ x − ¸¨ y − ¸ + ≠ , ∀ x, y ∈ M;
© p +1¹ © 2 ¹© 2¹ 2 2
c) Ecuaia este echivalent cu f (x ∗ x ∗ x) = f (15), adic f (x) ⋅ f (x) ⋅ f (x) = 27. Obinem c f (x) =
= 3, prin urmare x = 3 ∈ M. 7. b) k = 4; c) V3000 = (V4)750 = e. 8. a) 3; b) (x, y) ∈ {(1, 2), (2, 1)}.
1ˆ 0ˆ ¬ ˆ ˆ¬ ˆ ˆ¬ ˆ ˆ¬ ˆ ˆ¬
9. a) 16; b) De exemplu A =
i B = 0 1 ; c) Soluiile sunt: 0 0 , 0 0 , 0 1 ,
ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ
0ˆ 0ˆ ® 0 0® 0 0® 1 0® 0 0®
1ˆ 1ˆ¬

ˆ ˆ . 10. a) S = 4̂. b) Elementele inversabile ale inelului sunt 1̂, 3̂, 5̂, 7̂ i produsul lor este
1 1®
egal cu 1̂ ; c) x = 7̂, y = 4̂. 11. a) f (1) = m – 2; b) x1,2 = t1, x3,4 = o 2 ; c) Polinomul f are
toate rdcinile reale dac i numai dac ecuaia y2 – 3y + m = 0 are rdcinile, y1, y2, reale i
9¯
nenegative. Din condiiile Δ ≥ 0, y1, ⋅ y2 ≥ 0 i y1 + y2 ≥ 0, rezult c m ∈ ¡ 0, ° . 12. a) –1 + p – q;
¡¢ 4 °±
b) Deoarece f = (X – x1)(X – x2)(X – x3), rezult c P = f (1) = 1 – p + q – r; c) Fie y1, y2, y3
rdcinile polinomului g. Observm c y12 + y22 + y32 = –1. Dac y1, y2, y3 ∈ \, atunci y12 +
+ y22 + y32 > 0, deci –1 > 0, fals. Prin urmare polinomul g are cel puin o rdcin nereal.
Cum g are coeficieni reali, g are exact o rdcin real. 13. a) x1 = 1, x2,3 =
1± i 3
= . b) x12 + x22 + x32 = 0. Dac x1, x2, x3 ∈ \ rezult x1 = x2 = x3 = 0, fals. Prin urmare
2
320
4.6. Primitive
cel puin o rdcin nu este real. Cum polinomul f = X – 2X + 2X – a are coeficieni reali,
3 2
f are exact o rdcin real; c) Δ = (x1 + x2 + x3)( x12 + x22 + x32 – x1x2 – x1x3 – x2x3) = –4. 14. a) –1
i 2; b) m = –4, n = 1; c) Pentru m = –4, n = 1, f = (X + 1)(X – 2)(X – 3). Deoarece f (2) = 0,
rezult c P = 0. 15. a) f (–1) = 0; b) Deoarece f = (X + 1)(X 2 + mX + 1), rezult c f are toate
rdcinile reale dac i numai dac Δ = m2 – 4 ≥ 0, adic m ∈ (–∞, –2] ∪ [2, +∞); c) Dac m =
= –2, atunci x1 = –1 i x2 = x3 = 1. Dac m = 2, atunci x1 = x2 = x3 = –1. Pentru m ∈ (–2, 2),
avem x1 = –1 i x2, x3 ∈ ^ \ \, deci x3 = x2 . Cum x2x3 = 1, rezult c x2 x2 = 1, deci |x2| = 1 =
= |x3|. În concluzie, |x1| + |x2| + |x3| = 1, pentru orice m ∈ [–2, 2]. 16. a) Deoarece f ∈ \ [X], x1 =
3 +i 3 −i
= x2 = , deci f(X – x1)(X – x2) fX 2 – X 3 + 1. Gsim m = –1, n = 1;
2 2
3 +i
b) x12 + x22 + x32 + x42 = –2m = 0 m = 0; c) f = X 4 – X 2 + 1. f are rdcinile x1 = ,
2
3 −i − 3 +i − 3 −i
x2 = , x3 = , x4 = i f = (X – x1)(X – x2)(X – x3)(X – x4). 17. a) –1024;
2 2 2
b) Dezvoltm cu formula binomului cele dou paranteze; obinem c a1 = a3 = a5 = a7 = a9 = 0,
a0 = 2C100 , a2 = −2C102 , a4 = 2C104 , a6 = −2C106 , a8 = 2C108 , a10 = −2C1010 ; c) Dac f (x) = 0, atunci
(z + i)10 = –(z – i)10, de unde |z + i| = |z – i|, ceea ce înseamn c punctul de afix z este egal
deprtat de punctele de afixe i i –i i, deci, aparine axei reale. 18. a) q = X + 2, r = 0; b) fn(1) =
= f n′(1) = 0, f n′′(1) ≠ 0; c) f3 = (X – 1)2(X + 2), f4 = (X – 1)2(X 2 + 2X + 3), deci (f3, f4) = (X – 1)2.
1 Σx1 x2 x3 a
19. a) Σ = = = Σx1 . b) Presupunem c P se divide cu X 2 – 1, deci P(1) =
x1 x1 x2 x3 x4 1
= P(–1) = 0; obinem c 2 – 2a = 2 + 2a = 0, fals; c) Ecuaia P(x) = 0 este reciproc. Din
1 1§ 1· 1 1
x 2 + 2 − ¨ x + ¸ = 0, notând x + = y, obinem x 2 + 2 = y 2 − 2 i 2y2 – y – 4 = 0 cu
x 2© x¹ x x
1 − 33 1 + 33
y1 = , y2 = . Ecuaia x2 – xy1 + 1 = 0 are Δ1 < 0, deci x1, x2 ∈ ^ \ \; fie x1 = α +
4 4
+ i, x2 = α – i, α, ∈ \, 0. Din x1x2 = 1 rezult α2 + 2 = 1, deci |x1| = |x2| = 1. Similar,
ˆ = a; f (1)
|x3| = |x4| = 1. 20. a) f (0) ˆ = aˆ , f (2)
ˆ = a + 1ˆ i suma cerut este egal cu 1̂ ; b) Pentru
ˆ = 2,
a = 2̂, din a), f (0) ˆ f (1)
ˆ = 2, f (2)
ˆ = 0,
ˆ deci f are o singur rdcin, x = 2̂ ; c) Deoarece
grad f = 3, f este ireductibil dac i numai dac nu are rdcini în ]3. Atunci a ≠ 0̂ i a + 1̂ ≠ 0̂
i rezult a = 1̂.
4.6. Primitive
1. În fiecare caz, f = F'; se constat c F este, de fiecare dat, derivabil pe întregul domeniu.
4x 1
a) f ( x) = 2 ; b) f (x) = (x + 1)ex; c) f (x) = 2x sin x + x2 cos x; d) f ( x) = −
( x + 1) 2 ( x + 1)2
321
1 1 1 1− x
– ; e) f ( x) = ; f) f ( x) = ⋅ . 2. a) Din condiia F ′( x) = f (x),
( x + 2) 2 x +1 2 (1 − x) 1 + x
∀ x ∈ \, rezult c –ax – 2bx + a – b = x2 + 2x, ∀ x ∈ \. Obinem a = –1, b = –1; b) F(x) =
2
1 –3x 1
= – (x2 + 2x + 2)e–x + C; c) F(x) = – e (3 sin 2x + 2 cos 2x) + C; d) F(x) = x x 2 + 4 +
13 2
1 x 2 1 3
+ 2 ln( x + x 2 + 4) + C; e) F(x) = x 4 − x 2 + 2 arcsin + C; f) a = , b = − i c = – ;
2 2 5 5 5
1 1
g) a = , b = . 3. a) F trebuie s fie derivabil, iar f = F'. Funcia F este deja derivabil pe
2 4
(–∞, 0) i pe (0, ∞); mai trebuie s fie derivabil (deci i continu) în 0. Obinem a = 2, b = 3,
2, x ≤ 0
iar f ( x ) = ® ; b) F trebuie s fie derivabil i f = F'. Rezult c a = 0, b = 1, iar
¯2 x + 2, x > 0
0, x < 1
° F ( x) − F (1)
f : \ → \, f (x) = ® 2 ln x . 4. a) F'(x) = f (x), ∀ x ∈ \; b) lim = F'(1) = f (1) =
°̄ x , x ≥ 1
x →1 x −1
= 6e; c) F'(x) > 0, ∀ x ∈ (–∞, –2) ∪ (–1, ∞); F'(x) < 0, ∀ x ∈ (–2, –1); F'(–2) = F'(–1) = 0;
funcia F îi schimb monotonia în x1 = –2 i x2 = –1, deci x1 i x2 sunt punctele sale de extrem.
5. a) F ′( x) = f (x), ∀ x > 0; b) Cum G ′( x) = f (x) ≥ 0 pe [1, +∞), G este cresctoare; c) Obser-
2 − ln x
vm c G′′( x) = f ′( x) = , ∀ x ∈ (0, ∞). Avem G′′( x) > 0, ∀ x ∈ (0, e2), G′′(e2 ) = 0,
2x x
G′′( x) < 0, ∀ x ∈ (e2, ∞). Funcia G îi schimb convexitatea în punctul x0 = e2, deci x0 este punct de
F ( x) 0/ 0 F ′( x) ( x + 1)2 ln( x + 1) 1
inflexiune al lui G. 6. a) F′(x) = f (x), ∀ x ∈ \; b) lim 2
= lim = lim = ;
x →0 x x →0 2 x x →0 2x 2
e
c) G(x) = F(x) + k, ∀ x ∈ \ i G(0) = 1; obinem k = 1. 7. b) ; c) 1. 8. a) a = 2, b = –8, c = 8;
2
8 x3
³
b) f ( x) dx = x 2 − 8ln( x + 1) −
x +1 ³
+ C; c) F(0) = 0, de unde C = 8. 9. a) f ( x ) dx = −
6
2
3x 1 83 6
− − + C; b) F(–1) = 0 i rezult c C = ; c) G′′( x) = f ′( x) = x − 3 − < 0,
2 ( x − 3) 2
48 ( x − 3)4
4 x3 1 x 1 2 1 1
∀ x ∈ (–∞, 3). 10. a) + 2 x 2 + x − arctg + C; b) x x − x x+ x – ln(x + 1) +
3 3 3 10 6 2
2 x3 2 x4 2x 3x5
+ 2 arctg x + C; c) + ln x − x 2 x + arcsin x + C; d) – 2x2 + ln x – + C; e) − +
3 5 4 ln 2 5
x e +1
2
+ 2 ln x – x x + arctg x + C; f) e x +
3 e +1
( )
+ ex + C; g) ln x + x 2 + 4 + tg x + C; h) 2 sin x –
– 3 cos x + C. 11. a)
2x ⋅ ex
1 + ln 2
+ C; b) arcsin
x
2
( )
+ ln x + x 2 + 2 + C; c) tg x – ctg x + C;
322
4.6. Primitive
x − sin x 1 1 1
d) + C; e) tg x – x + C. 12. a) ( x + 1)5 − ( x − 1)5 + C; b) (2 x − 3)6 + C;
2 5 5 12
1 1 1 1 cos 2 x sin 3 x
c) ( x − 1)6 + ( x − 1)5 + C; d) e 2 x +1 + C; e) ln(3 x + 1) + C; f) − + + C.
6 5 2 3 2 3
2 2 x2 4
13. a) –x + 3 ln x + + C; b) x2 – 3x – 2 ln x + C; c) 3x – + C; d) − 3ln x − + C;
x x −1 2 x
2 2
x x
e) – 2x + ln(x – 1) + C; f) + arctg x + C. 14. a) ln(x2 + 4) + C; b) ln(x3 – 1) + C; c) ln(ex +
2 2
2x + 1 2x 1
+ 1) + C; d) –ln(cos x) + C. 15. a) ³
x2 + 1
dx = ³
x2 + 1
dx + ³
x2 + 1
dx = ln( x 2 + 1) + arctg x +
2x +1 ( x + 1)2 − x2 § 1 1 · 1 1 x3
+ C; b) ³ x ( x + 1) 2
2
dx = ³ x2 ( x + 1)2 ³
dx = ¨ −
© x ( x + 1) ¹
2 2 ¸ dx = − +
x x +1
+ C. 16. a)
3
–
x2 x2 1 1
− + x − ln(1 + x) + C; b) + x − ln( x 2 + 1) + C; c) ln x – ln(x2 + 1) + C; d) x – 9 ln(x +
2 2 2 2
18 1
+ 3) – + C. 17. a) ln(x + 1) – ln(x + 2) + C; b) arctg(x + 2) + C; c) ln( x 2 + 2 x + 2) +
x+3 2
2 2 x + 1 x 2
2 1
+ arctg(x + 1) + C; d) x – ln(x2 + x + 1) + arctg + C; e) + ln( x + 1) − ln( x 2 − x +
3 3 2 3 3
3
x
+ 1) + C. 18. a) – x + x ln x + C; b) –(x + 2)e–x + C; c) ex(3x2 – 8x + 3) + C; d) x arctg x –
3
1 x2 § 2 1· 1 1
– ln( x 2 + 1) + C ; e) ¨ ln x − ln x + ¸ + C ; f) (x – 2)sin x + 2x cos x + C. 19. a) − ln x − +
2
2 2© 2¹ x x
1 1 1
+ C; b) –(x2 + 2x + 2)e–x + C; c) ( x 2 + 1)arctg x − x + C. 20. a) e 2 x (2 sin x – cos x) + C;
2 2 5
1 3x 1 1 1
b) e (2 sin 2x + 3 cos 2x) + C; c) x x 2 + 1 + ln( x + x 2 + 1) + C; d) x 4 − x 2 +
13 2 2 2
x 1 2 1 2 1
+ 2arcsin + C. 21. a) ln x + C; b) ( x + 1) x 2 + 1 + C; c) − (9 − x 2 ) 9 − x 2 + C;
2 2 3 3
1 ( x + 1)
2 2002
1 2
d) sin 4 x + C; e) + C; f) e x + C. 22. a) x 2 + 2 + C; b) arctg(ln x) + C;
4 4004 2
( ) −1 1
1 1
c) arcsin x2 + C; d) ln x 3 + x 6 − 1 + C; e) x + C; f) −e x + C. 23. a) 2 ln(x2 – 5x +
2 3 e +2
3
x x2 1
+ 4) + C; b) 2 ln(ln2 x – 5 ln x + 4) + C. 24. a) arctg x − + ln( x 2 + 1) + C; b) 2 x (ln x −
3 6 6
1§ 1· 2 3 1 1 1 1 − 1 − x2
¨ x + ¸ x + x + 1 + ln (x + + x + x + 1) + C; d) − arcsin x + ln
2
– 2) + C; c) +
2© 2¹ 8 2 x 2 1 + 1 − x2
323
x
2 − tg
1 2 + C. 25. a) Notm ln x = t; integrala asociat
+ C; e) 2 ln(ex + 1) – x + C; f) − ln
2 2 x
2 + tg
2
dt
este ³ 1+ t
= ln(1 + t) + C, prin urmare F(x) = ln(1 + ln x) + C; b) Cum F(ee – 1) = ln(1 + e – 1) +
+ C = 1 + C = 2, rezult c C = 1, deci F(x) = ln(1 + ln x) + 1 este primitiva pentru care F(ee – 1) =

= 2; c) F'(x) = f (x) > 0, ∀ x ∈ [1, ∞) F este cresctoare pe [1, ∞) Im F = [F(1), lim F ( x) ] =
x →+∞
( x + 1)3 ( x + 1)3 8 8 F ( x) F ( x) − F (1)

= [1, +∞). 26. a) F(x) = ln( x + 1) – – ln 2 + ; b) lim = lim =
3 9 3 9 x →1 x −1 x →1 x −1
= F'(1) = f (1) = 4 ln 2; c) f (x) < 0, ∀ x ∈ (–1, 0); f (0) = 0; f (x) > 0, ∀ x ∈ (0, ∞). Rezult c F
este descresctoare pe (–1, 0) i cresctoare pe (0, ∞). 27. a) f (x) = F ′( x) = x – ln x; b) F ′′( x) =
x −1
= f ′( x) = , ∀ x ∈ (0, ∞), deci F este concav pe (0, 1) i convex pe (1, ∞); singurul
x
1
³ ³
punct de inflexiune este x = 1; c) g ( x) dx = F ′( x ) F ( x) dx = F 2 ( x) + C. 28. Funcia f
2
este evident continu pe (–∞, 1) ∪ (1, +∞). Cum lim f ( x) = lim f ( x) = f (1) = e, rezult c f
x →1 x →1
x <1 x >1
este continu i în 1, deci este continu pe \. Orice funcie continu admite primitive; în cazul
°( x − 1)e + C1 , x ≤ 1
x
nostru, F(x) = ® 2 . Impunem condiia ca F s fie derivabil în 1 i obinem c

°̄ex − ex + C2 , x > 1
°( x − 1)e + C , x ≤ 1
x
C1 = C2 = C, deci o primitiv a lui f este F : \ → \, F(x) = ® 2 . 29. Funcia f
°̄ex − ex + C , x > 1
este continu, deci admite primitive. Fie F o primitiv. Pentru x ≤ 0, F(x) = ³ xe dx = (x – 1)ex +
x
§ 1 · 2
x2 x
+ C1, iar pentru x > 0, F(x) = ³
x +1
dx = ³ ¨ x −1+
© x + 1
¸ dx =
¹ 2
– x + ln(x + 1) + C2. Din
continuitatea lui F în 0, obinem c C1 = C2 + 1. Astfel, F este de forma F(x) =

( x − 1)e x + 1 + C , x ≤ 0
°
= ® x2 .
° − x + ln( x + 1) + C , x > 0
¯2
4.7. Formula Leibniz–Newton

1
³
1
1. a) F ′( x) = f (x), ∀ x ∈ ; b) f ( x) dx = F ( x) −1 = 0 . 2. a) F ′( x) = ex sin x + ex cos x = f (x),
−1
324
17 14 −e 2 − 1 e3 2 4 3 3 3 8
∀ x ∈ \; b) 0. 3. a) ; b) ; c) ; d) + 2e − − ; e) + 2ln ; f) + ;
6 3 2 3 e 3 2 2 ln 2 ln 3
π ln 3 1+ 5 π 2+2 2 3 −1 3 3
g) ; h) − ; i) ln ; j) ; k) ln ; l) ; m) 1 − ; n) − ; o) 1.
8 4 2 6 1+ 5 2 3 2
22017 32 7 5−4 2 e3 − 1 1 2
4. a) ; b) ; c) ln 2; d) ln ; e) ; f) ; g) ; h) . 5. a) Avem
1009 3 5 2ln 2 3e 2 6
a
³ 1
(a − 4x) dx = −a2 − a + 2 . Se obine ecuaia a2 – 4a + 4 = 0, deci a = 2; b) Avem c
( )
a a
³ 0
(2 − 4 x + 3 x 2 ) dx = 2x – 2x 2 + x3
0
= a3 – 2a2 + 2a. Obinem ecuaia a3 – 2a2 + a = 0 i,
x x
³ ³
x
cum a > 0, rezult c a = 1; c) Avem c et (2et − 3) dt = (2e2t − 3et ) dt = (e2t − 3et ) =
0 0 0
= e − 3e + 2 . Egalitatea e – 3e + 2 = 0 implic e = 1 sau e = 2, de unde x = 0 sau x = ln 2.

2x x 2x x x x
x x
3 3 ³
6. a) I = m2 – 6m + 21; b) m = 3. 7. Cum f ( x) dx = 3a sin − 3b cos + C , se obin condiiile
3a 3b 3 3a 3 3b 1 n
2
−
2
+ 3b = 0 i
2
+
2
= 3 . Rezult c a = –1 i b = 2 + 3 . 8. a) lim 3
n →+∞ n ³ 0
f ( x) dx =
1 3 1 2
n − n +n § t3 ·
x +1
1 x +1 −3x 2 + 9 x − 4
= lim 3 ³
2 = = − + 2
− =
n →+∞ 3
; b) f (t ) dt ¨ 2t 3t ¸ i limita
n 3 x
© 3 ¹ x 3
t t
§2· §3·
cerut este egal cu 1. 9. a) I(t) = sin t – 2 cos t + 2; b) 1. 10. Avem c f (t) = 2 + ¨ ¸ + ¨ ¸ ,
©3¹ ©2¹
x x
x 1 §2· 1 §3· 1
de unde ³ 0
f (t ) dt = 2 x +
ln
2 ¨© 3 ¸¹
+
3¨ ¸
ln © 2 ¹
i limita cerut este egal cu
ln 3 − ln 2
.
3 2
x
1 1 1 1 x t+2 x+2
11. Cum f (x) = 1 –
x +1
−1 + = −
x + 2 x + 2 x +1
, rezult ³ 0
f (t ) dt = ln
t +1 0
= ln
x +1
−
x ln 2 π 7 4 π
– ln 2 i atunci lim
x →+∞ ³ 0
f (t ) dt = –ln 2. 12. a)
2
; b)
4
+ ln 2; c)
2
+ ln −
3 3 3
;
2 3
4x + 4 2§ 1 1 · § 1 1· 5 3 dx 1 x −1
³
2
d) ³
1 x ( x + 2)
2 2
dx = ³ ¨ 2 −
1 2 ¸
© x (x + 2) ¹
dx = ¨ − ¸ = . 13. a) I0 =
© x + 2 x ¹ 1 12 2
= ln
x −1 2 x +1 2
2
=
3
x n +1
3
1 3 3 x 1 1 8 3 x n ( x 2 − 1)
= ln ; I1 =
2 2 ³ 2 x −1
2
dx = ln | x 2 − 1|
2 2
= ln ; b) I n + 2 − I n =
2 3 ³ 2 x2 − 1
dx =
n +1 2
=
3n+1 − 2n+1 1 dx 1 1 2x + 2
³ ³
1
= . 14. a) I 0 = dx = arctg( x + 1) 0 = arctg 2 – ; b) I1 = −
n +1 0 ( x + 1) + 1
2
4 2 0 x2 + 2 x + 2
325
1
1 1 1 1 5 π
³
1
− dx = ln( x 2 + 2 x + 2) − arctg( x + 1) 0 = ln − arctg 2 + ; c) I2 =
0 x + 2x + 2
2
2 0 2 2 4
1
1 § x2 + 2x + 2 2x 2 · 5 x2
³
1
= ¨ 2 − − ¸ dx = x − 2 I1 − 2 I 0 = 1 − ln ; d) I 3 = − 2I2 –
0 x + 2x + 2 x2 + 2 x + 2 x2 + 2 x + 2 ¹ 0
© 2 2 0
5 π 3 1 1 1 1
– 2 I1 = ln + 2 arctg 2 – − . 15. a) ³ 2 dx = ³ dx =
2 2 2 0 x + x +1 0
§x+ 1 · +§ 3 ·
2 2
¨ ¸ ¨ ¸
© 2¹ © 2 ¹
1 1
2 2x +1 π 1 11 1 2 2x − 1
= arctg = ; b) ³ 0 x2 − x + 2 dx = ³ 0 2
dx = arctg =
3 3 0 3 3 § − 1· +§ 7 ·
2
7 7 0
¨x ¸ ¨ ¸
© 2¹ © 2 ¹
4 1 1 x +1 1 1 3 1 x +1
; c) ³ 2 dx = ³ dx = ln( x + 2) 0 = ln ; d) ³ 2
1
= arctg dx =
0 x + 3x + 2 0 x+2 2 0 x + 3x + 1
7 7
1
1 1 2x + 3 1 1 1 1
1
1 § 2x + 3 − 5 · 1
= ³ − ³ = + + − ¸ = ln 5 −
2
dx dx ln(x 3 x 1) ln ¨
2 0 x + 3x + 1
2
2 0 x + 3x + 1
2
2 0 5 © 2 x + 3 + 5 ¹0 2
2 5 +1 2x A Bx + C
– ln . 16. Descompunând în fracii simple, = + 2 , obinem
5 2 ( x + 1)( x + 1) x + 1 x + 1
2
1 2x 1
§ 1 x 1 ·
c A = –1, B = 1, C = 1. Atunci avem ³ 0 ( x + 1)( x + 1)
2
dx = ³ 0
¨−
© x + 1
+ 2
x + 1
+ 2
x
¸ dx =
+1¹
1
§ 1 · π ln 2
= ¨ − ln( x + 1) + ln( x 2 + 1) + arctg x ¸ = − . 17. Observm c f (x) = (x – 1)2 (x + 2) i
© 2 ¹0 4 2
3
3 f ( x) 3 § x3 x 2 · 41 x2 + 4 x2 + 4
³ dx = ³ ( x + x − 2) dx = ¨ + − 2 x ¸ = = =
2
atunci: a) ; b)
2 x −1 2
© 3 2 ¹2 6 f ( x) ( x − 1) 2 ( x + 2)
A B C 5 1 8 0 x2 + 4
=
( x − 1) 2
+
x −1
+
x+2
, de unde A = , B = , C = , prin urmare
3 9 9 ³ −1 f ( x )
dx =
0
§ 5 1 8 · 5 7
= ¨− + ln | x −1| + ln | x + 2 | ¸ = + ln 2 . 18. a) a = 2, b = 1; b) F(x) = 2 ln(x –
© 3( x − 1) 9 9 ¹ −1 6 9
1 n 2ln(n − 1) + ln(n − 2) − 2ln 2
– 1) + ln(x – 2) + C; c) lim
n →∞ n 3
f ( x) dx = lim
n →+∞ ³ n
= 0, deoarece
ln(n − 1) ln(n − 2) e ln x 1
§ ln x · e ln x
lim
n →+∞ n
= lim
n →+∞ n
= 0. 19. a) 1
e
x
dx = 1 ¨ −
e©
x ¹ ³
¸ dx + 1
x ³
dx = 1; ³
2 0 2 1 1 2π
b)³ −1 ³ ³
| e x − e− x | dx =
−1
(e− x − e x ) dx +
0
(e x − e− x ) dx = e2 +
e 2
+e+
e
– 4; c) ³ 0
| sin x | dx =
π 2π
= ³ sin x dx + ³ (− sin x) dx = − cos x
π 2π
0
+ cos x π = 4. 20. a) f este continu pe [–2π, 2π] \
0 π
326
\ {0}, iar în x = 0, f are o discontinuitate de prima spe. Rezult c f este integrabil pe
0
π 0 x4 7
³ ³ ³
π
[–2π, 2π]; b) f ( x ) dx = x 3 dx + (1 + sin x) dx = + ( x − cos x) 0 = + π.
−1 −1 0 4 −1
4
x4
21. a) f este continu pe \, deci admite primitive. Pentru x ≤ 0,
4
+ C1 , iar pentru x > 0, ³ x3 dx =
x4
2
x 2 °° + C1 , x ≤ 0
³ ( x + x ) dx = + x x + C1 . Primitiva are forma G : \ → \, G(x) = ® 42
2 3 °x + 2 x x +C , x > 0
.
°̄ 2 3 2
x4
°° + C , x ≤ 0
4
Cum G este derivabil, C1 = C2 = C i astfel G(x) = ® 2 . Din G(0) = 0,
° x + 2 x x + C, x > 0
°̄ 2 3
1 11
³
1 b c
obinem C = 0; b) f ( x) dx = G ( x) −1 = ; c) Avem F ( x) a = F ( x) b , deci F(b) – F(a) =
−1 12
F ( a ) + F (c ) e2 − 1
= F(c) – F(b), prin urmare F(b) = i concluzia se impune. 22. a) ;
2 2
e en+1
e 1 x2 e2 1 2n + 1
b) ³ 1
f ( x) dx = ln 2 x +
2 2 1
=
2
; c) In = ln 2 x =
2 en 2
; In + 1 – In = 1, deci irul (In)n ≥ 1
x x xn
este o progresie aritmetic de raie 1. 23. a) I1(x) = ³ 0
I0 (t) dt = ³
0
dt = x ; b) In(x) =
n!
, n ∈ `*;
1
c) 0. 24. a) Folosim binomul lui Newton: (1 + x)n = Cn0 + Cn1 x + … + Cnn x n ; b) ³ 0
f ( x) dx =
1 1
(1 + x ) n +1 2n +1 − 1 1 § x2 x n +1 n · 1
=
n +1 0
=
n +1
; c) Cum ³ 0
f ( x ) dx = ¨ xCn0 + Cn1 + ... +
© 2 n + 1
Cn ¸ = Cn0 + Cn1 +
¹0 2
1 n
+…+
n +1
Cnn , rezult identitatea cerut. 25. a) F ′( x) = f (x), ∀ x ∈ \; c) ³ −n
f ( x) dx = F(n) –
2 3§ 2n + 1 2n − 1 · 2 3
– F(–n) = ¨ arctg + arctg ¸ . Limita cerut este egal cu . 26. b) F(x) =
3 © 3 3 ¹ 3
x2 1 F ( x) F ( x) F ′( x ) f ( x) 1
= – ln( x 2 + 1) ; c) lim = lim 2 = lim = lim = . 27. a) f1(x) =
2 2 x →+∞ xf ( x ) x →+∞ x x →+∞ 2 x x →+∞ 2 x 2
x
x x x x (t − 2) 2 ( x − 2) 2
= ³ 2
f 0 (t ) dt = ³ 2
dt = x – 2; f2(x) = ³ 2
f1 (t ) dt = ³ 2
(t − 2) dt =
2! 2
=
2!
;
( x − 2) n
b) Demonstrm inductiv propoziia P(n): f n ( x) = , n ∈ `*. La a) am verificat P(1).
n!
327
( x − 2) k
Presupunem P(k) adevrat, deci f k ( x) = i artm c P(k + 1) este adevrat. Într-a-
k!
x
x x (t − 2) k 1 (t − 2) k +1 ( x − 2) x +1
devr, fk + 1(x) = ³ 2
f k (t ) dt = ³ 2 k!
dt = ⋅
k ! k +1 2
=
(k + 1)!
, deci P(k + 1) este
n
1 2 2n x 2
adevrat; c) Avem ≤ f n (a) ≤ , ∀ a ∈ [3, 4]. Dac xn = , atunci n+1 = → 0,
n! n! n! xn n +1
1
prin urmare lim xn = 0. Evident c lim = 0 i concluzia urmeaz folosind criteriul cletelui.
n→∞ n→∞ n!
1 1
28. a) ³ ( f ( x) + g ( x) ) dx = ³
0 0
2e x dx = 2(e − 1) ; b) g'(x) = (ex – e–x)' = ex + e–x = f (x), ∀ x ∈ \;
1 2
1 1 1 2 1§ 1· 1
³ ³ g ( x) g ′( x) dx = ³ f ′( x) dx = f ( x ) 0 =
1
c) f ( x) g ( x) dx = g ( x) = ¨ e − ¸ . 29. a)
0 0 2 0 2© e¹ 0
2
2 g ( x) 2 f ′( x) 1
= ln 2; b) ³ g ( x) dx = ³ f ′( x) dx = f (x) + C; c) ³ 1 f 2 ( x)
dx = ³ 1 f 2 ( x)
dx = −
f ( x) 1
=
1 1 1 0 1
= − . 30. a) F'(x) = f (x), ∀ x ∈ \; b) ³ −1
| f ( x) | dx = ³
−1
( − f ( x) ) dx + ³ 0 f ( x) dx =
ln 2 ln 5
2 x § f ′(t ) ·′
= –(F(0) – F(–1)) + (F(1) – F(0)) = F(1) + F(–1) – 2F(0) = 2 –
e
; c) I = ³
1
¨
© f (t ) ¹
¸ dt =
x
f ′(t ) f ′( x) f ′(1) x +1 dx dt
=
f (t ) 1
=
f ( x)
–
f (1)
=
x
– 2. 31. a) Notm ex = t i atunci ³e x
+a
= ³ t (t + a) =
1 §1 1 · 1 1
= ³
¨ − ¸ dt = (ln t − ln(t + a )) + C = (x – ln(e + a)) + C ; b) Dac F (x) = x –
x
a ©t t+a¹ a a
1
1 1 F 2 ( x)
– ln(e + 1), x ∈ \, atunci F ′( x) = ³ F ( x) F ′( x) dx = =
x
. Integrala de calculat este
e +1
x 0 2 0
F 2 (1) − F 2 (0) 1 1 1
³
1
= ; c) Cum g(x) = x – x , rezult c g ( x) dx = (x – ln(e x + 1)) –
2 e +1 e +2 0 0
1
1 e+2
–
1
2
(x − ln(e x + 2 ) =
1
2
+ ln
2
e +1
+ ln
2 3
.
0
2 1 e x+2 e
³ ³
e
1. a) 1; b) 3 − ; c) ; d) ln dx = (ln( x + 2) − ln x ) dx = ( x + 2) ln( x + 2) − x 1 −
ln 3 4 1 x 1
1 1 x2 + 1 −1
³ ³
e 1
– ( x ln x − x ) 1 = e – 3 ln 3; e) 3 ln 3 – 4 ln 2; f) ln( x 2 + 1) dx = x ln( x 2 + 1) − dx =
0 0 0 x2 + 1
328
π 2e3 + 1 e2 − 1 e e
³ ³
e
= ln 2 – 2 + ; g) ; h) ; i) I = ln x ⋅ (ln x)′ dx = ln 2 x – (ln x)′ ⋅ ln x dx = 1 –
2 9 4 1 1 1
π π π
1 3
– I I = . 2. a) 2e – 1; b) 2 – ; c) e – 3; d) π – 2; e) ³ 2 ex cos x dx = ex cos x 02 + ³ 2 ex sin x dx =
2 e 0 0
π π π π
π
1§ ·
= − 1 + e x sin x 02 − I I = ¨ e 2 − 1 ¸ ; f) I = ³ 2 cos 2 x dx = sin x cos x 02 + ³ 2 sin 2 x dx =
2© ¹ 0 0
π
π π 1 1 1 x2 + 1 −1
³ (1 − cos x ) dx = 2 − I I = 4 . 3. a) I = ³ x 2 + 1 dx = x x 2 + 1 − ³ dx =
2 2
=
0 0 0 0
x2 + 1
( ) ( ) 1
( ( )) π
1
= 2 − I + ln x + x 2 + 1 = 2 + ln 1 + 2 − I I = 2 + ln 1 + 2 ; b) + 3;
0 2 3
5+2 π 1
1
2 1 1 1 x π
5− − ln ³ arctg x dx = x arctg x 0 − ³
1
c) . 4. a) dx = − ln(1 + x 2 ) = −
0 1 + x2
2 2 2 +1 0 4 2 0 4
π 1 ln 2 π
³ ( ) ( )
e
ln 2 3 1
– ; b) − + ; c) + − 1 ; d) ln x + x 2 + 1 dx = x ln x + x 2 + 1 −
2 12 6 6 12 2 0 1
( ) ( )
1 1
1 x arcsin x
–
0 ³ x2 + 1
dx = ln 1 + 2 − x 2 + 1 = ln 1 + 2 − 2 + 1 ; e) ³ 2
0 0
1− x
dx = −2 1 − x ⋅
1
1 1
1 π 2 1
π 2 4 3 2 3 6− 2
⋅ arcsin x + 2³ 2
0
2
1− x ⋅ dx = − + 2³ 2 1 + x dx = − + (1 + x) 2 = −
0
1 − x2 6 0 6 3 0
3
π π π π
π 2 x π π ln 3
–
6
; f) ³ 0
6
cos 2 x
dx = x tg x 6
0
− ³ tg x dx =
0
6
6 3
+ ln(cos x ) 6
0
=
6 3
−
2
.
e e 2 2 1
³ ³ ³ ³
e
5. a) (3 − x) f ( x)dx = ln xdx = x(ln x − 1) 1 = 1; b) f ( x)dx = ln xdx =
1 1 1 1 3− x
1 4
³
2 2 2
³ ³ ³
2
= (− ln(3 − x))′ ln xdx = –ln(3 – x) ⋅ ln x 1 + ln(3 − x) ⋅ dx = g ( x)dx . 6. a) f ( x)dx =
1 1 x 1 1
§1 1 · 4
³
4 4 4 4
³ ³ ³ x′ ln x dx = x ln x 1 −
4
= ¨ + ¸ dx = (ln x + 2 x ) 1 = ln 4 + 2 ; b) ln x dx = dx =
1
©x x¹ 1 1 1
4 3 e e 1+ x
³ g ( x)dx = ln 4 − ; c) ³ f ( x2 ) g ( x2 )dx = ³
4
= ( x ln x − x) 1 = 4 ln 4 – 3 i atunci ln x dx =
1 4 1 1 2 x2
1 ·′
e
1 e 1 1 e1 1 e§ 1 e 1 1
³
e
= ³
2 1 x 2
ln x dx + ³ ln x. Avem
2 1x ³ 1 x2
ln x dx = ³1 ¨© x ¸¹
− ln x dx = −
x
ln x
1
−
1
− ⋅ dx =
x x
e e
1 1 2 e 1 1 1 e 3 1
= − −
e x1
= − + 1 i
e ³ 1 x
ln x dx = ln 2 x = . Astfel,
2 1 2 ³ 1
f ( x 2 ) g ( x 2 ) dx = − .
4 e
329
1 e
e 1 e − x 2 (2ln x − 1) x 2 (2ln x − 1) 1 e2 3
7. a) ³ 1 | x ln x | dx = − ³ 1 x ln xdx + ³ x ln xdx = + = + − 2 ;
e e
1 4 1 4 1
2 4 4e
e
π
π π 2 1
b) ³ 0
| x cos x | dx = ³ 0
2
x cos x dx − ³ π x cos x dx = π; c)
2
³ 0
| x − 1 | e x dx = − ³ ( x − 1)e x dx +
0
2
³ ( x − 1)e dx = 2(e − 1) . 8. a) Funcia f este continu pe \, deci are primitive; b) F(x) =
x
+
1
°( x + 1)e x − 1, x ≤ 0 1 e2 + 1
³
1
= ® 2 ; c) f ( x)dx = F ( x) −1 = F(1) – F(–1) = 4. 9. a) I1 = ; b) In =
°̄ x + 2 x, x>0 −1 4
§ x 2 ·′ n
e
e x2 n e x
2
1 e2 n 1
= ³ ¨ ¸ ln x dx = ln x − ³ ⋅ n ln n−1 x ⋅ dx = − I n−1 . 10. a) I0 = ³ sin x dx =
1
© 2 ¹ 2 1
1 2 x 2 2 0
³
1 1
= − cos x 0 = 1 – cos 1; I1 = ³ x sin x dx = sin 1 – cos 1; b) In = x n (− cos x)′dx = − x n cos x +
1
0 0 0
( ·
1 1 1
³ ³ ³ ( n −1) x
n−2
nx n −1 cos xdx = cos 1 + x n −1 (sin x) ' dx = − cos1 + n x n −1 sin x 0 −
1
+ sin x dx ¸ .
0 0 0 ¹
π
Deci, In = –cos 1 + n sin 1 – n(n – 1)In – 2. 11. a) an = ³ (sin x) 'cos 2 n −1 xdx = sin x ⋅ cos 2 n −1 x 2 +
2
0 0
³ sin 2 x ⋅ (2n − 1) cos 2 n − 2 x dx = (2n − 1) ³ (1 − cos 2 x) cos 2 n − 2 x dx = (2n − 1)(an −1 − an ) . Re-

2 2
+
0 0
π
π π
2n − 1 1 + cos 2 x 1 § sin 2 x · 2
zult c an = an −1 ; b) Cum a1 = ³ cos x dx = ³ dx = ¨ x ¸ = ,
2 2 2
2n 0 0 2 2© 2 ¹0 4
din relaia de la a) rezult c an > 0, ∀ n ∈ `*. Din aceeai relaie rezult c an + 1 < an, ∀ n ∈
5 5 3
∈ `*. Deci, (an ) n∈`* este monoton i mrginit; c) Conform relaiei de la a), a3 = a2 = ⋅ a1.
6 6 4
1 2 21002 − 1 21001 − 1 21001 − 1
12. a)
1001
; b) x + 1 = t I = ³ 1
(t − 1) ⋅ t −1000 dt =
1002
−
1001
; c)
2002
; d) x – 1 =
2 (t + 1)
3 2 1 − 2−996 1 − 2−997 1 − 2−998
=tI= ³ 1 t1000
dt = ³ 1
(t −997 + 3t −998 + 3t −999 + t −1000 ) dt =
996
+ 3⋅
997
+ 3⋅
998
+
−999
1− 2 ln 2 π 1 4 ln 2 1 1 1 1
+
999
; e)
2
; f)
8
; g) ln ; h)
4 3 4
; i) ³ 0 x + 2x + 2
2
dx = ³ 0 ( x + 1) 2 + 1
dx =
2 1 π 1 x 1 1 2x + 2 1 1
= ³ 1 t +12
dt = arctg 2 – ; j)
4 ³ 0 x + 2x + 2
2
dx =
2 ³ 0 x + 2x + 2
2
dx − ³ 0 x + 2x + 2
2
dx =
1 5 π 1 x2 1 x 1 1
³ ³ ³
1
= ln − arctg 2 + ; k) dx = x 0 − 2 dx − 2 dx = 1 –
2 2 4 0 x2 + 2 x + 2 0 x + 2x + 2
2
0 x + 2x + 2
2
330
1
5 1 x2 +1 1 ln5 e +1 e −1 e3 + 3e2 + 3e − 7 1
– ln ; l)
2 ³ 0 x + 3x +1
3
dx = ln( x3 + 3x +1) =
3 0 3
. 13. a) ln
2
; b)
2
; c)
3
; d) ;
2
π
π π ln 2 § 1 · π2
2 ¨1 − 4 ¸ ; i) ³ sin3 x cos2 x dx − ³ sin x ⋅ (1 − cos2 x) ⋅ cos2 x dx =
2 2
e) ; f) ; g) ; h) ; j)
4 4 2 © 2¹ 32 0 0
π π
π π
cos3 x 2 cos5 x 2 2 2 1 + tg 2 x
= ³ sin x ⋅ cos x dx − ³ sin x cos x dx = − + = ³ dx =
2 2 2 4 3
; k) ; l) π
0 0 3 0
5 0
15 15 6 tg x
π
2 −1 8−3 3
= ln(tg x) 3
π = ln 3. 14. a) 2 – 1; b)
1
2
ln 1 + 2 ; c) ( ) 2
; d)
98
3
; e)
3
; f) x =t
6
4 1 2 2t § 3·
x = t2, dx = 2t dt ³ 1 1+ x
dx = ³ 1 1+ t
dt = 2 ¨1 − ln ¸ ; g) x = sin t dx = cos t dt
© 2¹
π π
1 π 1
³ 1 − x 2 dx = ³ 1 − sin 2 t ⋅ cos t dt = ³ cos 2 t dt = ; h) x + 1 = t ³ x2 + 2 x + 2 dx =
2 2
0 0 0 4 0
2 2 5 − 2 1 2+ 5 3 1 1 1
= ³ 1
t 2 + 1 dt =
2
+ ln
2 1+ 2
; i) x – 2 = t ³ 2
4x − x 2
dx = ³ 0
4 − t2
dt =
1 1
t π 1 1 dt
1 1
= arcsin = . 15. a) Cu substituia x2 = t,
20 6 ³ 0
xf ( x)dx =
2 ³
0 t +1
2
= arctg t = ;
2 0 8
§ f ′(t ) ·′ x f ′( x) f ′(0) f ′( x) 1 1 f ′( x )
b) g(x) =
0
¨ ³
© f (t ) ¹
¸ dt =
f ( x)
–
f (0)
=
f ( x)
i atunci
0
g ( x)dx =
0 f ( x)
dx = ³ ³
1 1 e −1
³ ³
1
f ( x )dx = e − x dx = −e − x =
1
= ln f ( x) 0 = –ln 2. 16. a) ; b) Cu substituia x = t2,
0 0 0 e
e −1 1 1 1 e −1 1
avem
e
=
0 ³
f ( x )dx = 2 tf (t )dt , deci
0 0
tf (t )dt =
2e ³ . 17. a)
−1
f ( x)dx = ³ ³
0 1
³ ³ (e
0 1
= (2 x + 3)dx + x
+ 2)dx = ( x 2 + 3 x) + (e x + 2 x) = e + 3 ; b) Cu substituia x3 = t, avem
−1 0 −1 0
1 π
1 1 1 1 1 1 e +1 π
³ x 2 f ( x3 )dx = ³ f (t )dt = ³ (et + 2)dt = (et + 2t ) = . 18. a) A + B = ³ dx =
2
;
0 3 0 3 0 3 0 3 0 2
π
0 cos y cos y
b) Cu substituia y = – x, obinem A = ³ (−dy) = ³ dy = B.
2
π
2 2
cos y + sin y 0 sin y + cos y
π π
sin 3 x cos3 x π
19. Fie I = ³ dx i J = ³ dx . Cu substituia t = − x obinem c I =
2 2
0 sin x + cos x 0 sin x + cos x 2
π π
sin 3 x + cos 3 x
= J. Pe de alt parte, I + J = ³ dx = ³ (sin 2 x − sin x cos x + cos 2 x ) dx =
2 2
0 sin x + cos x 0
331
π π
§ sin 2 x · π −1 π −1 ex
= ³ ¨1 − ¸ dx = , prin urmare I = J = . 20. Fie I = ³
2 2
π
cos x dx . Cu sub-
0 © 2 ¹ 2 4 −
2
1+ ex
π π
− e− x 1
stituia x = –t, obinem I = − ³ cos(− x) dx = ³ cos x dx = J. Evident c I + J =
2 2
π π
2
1 + e− x −
2
1+ ex
π π
1 + ex
= ³ cos x dx = ³ cos x dx = 2, prin urmare I = 1. 21. Cu substituia ln x = t ,
2 2
π π
−
2
1 + ex −
2
e 1 1 1 1
³ ³ t (e ³e ³e
t2 2
t2 t2
obinem f ( x)dx = )′dt = tet − dt = e − dt i concluzia se impune.
1 0 0 0 0
³
3
22. a) F este derivabil pe \ i F'(x) = f (x); b) f ( x) dx = F ( x) 0 = – 1; c) Cu substituia
0
0 0 2 2
x = –t, deducem c ³−2
F ( x)dx = − ³2
F (−t )dt = ³0
F (− x)dx . Rezult c 2 = ³0
F ( x)dx –
2 2 x 2 + ax + 5 − ( x 2 − ax + 5) 2 2ax 2
– ³
0
F (− x)dx = ³ 0
x2 + 1
dx = ³ 0
x2 + 1
dx = 2a x 2 + 1 = 2a ( 5 − 1) .
0
5 +1 a 0 a
Rezult c a =
4
. 23. a) ³ −a
f ( x)dx = ³ −a
f ( x)dx + ³ 0
f ( x)dx . Cu substituia x = –t,
0 0 a a a
obinem ³−a
f ( x)dx = ³ a
f (−t )(−dt ) = ³
0
f (−t )dt = − ³
0
f (t )dt , deci ³
−a
f ( x)dx = 0;
1
ª 1 1º 1− x 1− x
b) Funcia f : « − , » → \, f (x) = ln ³ dx = 0. Funcia
2
este impar, deci ln
¬ 2 2¼ 1+ x −
1
2
1+ x
1
f : [–1, 1] → \, f (x) = x3e|x| este funcie impar, deci ³ −1
x3 e| x| dx = 0 .

1
³ sin( x
1 1
1. a) –1 ≤ sin(x2 + x + 1) ≤ 1, ∀ x ∈ \ − x 0 ≤ 2
+ x + 1) dx ≤ x 0 , de unde rezult
0
1
³e
2 1 x2 1
cerina; b) 0 ≤ x ≤ 1 0 ≤ x2 ≤ 1 1 ≤ e x ≤ e x 0 ≤ dx ≤ ex 0 , de unde rezult
0
ª1 ·
cerina. 2. Funcia f : \ → \, f (x) = x − x + 1 este cresctoare pe « , ∞ ¸ i descresctoare
2
¬2 ¹
§ 1 º § ·
1
pe ¨ −∞, » ; atunci f (1) ≤ f (x) ≤ f (2), ∀ x ∈ [1, 2] i f ¨ ¸ ≤ f ( x) ≤ f (0) = f (1) , ∀ x ∈
© 2¼ ©2¹
ex
∈ [0, 1]. Integrând pe intervalele corespunztoare, obinem cerinele. 3. Avem 1 ≤ ≤ ex ,
x +1
332
1 1 ex 1
oricare ar fi x ∈ [0, 1], de unde obinem c ³ dx ≤ ³ dx ≤ ³ e dx , prin urmare
x
0 0 x +1 0
1
1≤ ³0
f ( x)dx ≤ e − 1 . 4. a) Inegalitatea este echivalent cu (1 – x2 + x4)(1 + x2) ≥ 1 sau 1 + x6 ≥ 1,
x 1 x x3
care este adevrat; b) Avem c
0 ³ (1 − t 2 + t 4 )dt ≥
0 1+ t
2
dt , oricare ³
ar fi x ≥ 0, deci x –
3
+
x5 1 1 1
+ ≥ arctg x ; c) 5. 5. Pentru x ∈ [a, a + 1], avem c ≤ ≤ , de unde rezult c
5 a + 2 x +1 a +1
a +1 dx a +1 a +1 1 1 a +1 1
³ a a+2
≤
a ³
f ( x)dx ≤
a a +1 ³
dx , prin urmare
a+2
≤
a
f ( x)dx ≤
a +1 ³
. 6. Pentru
1 x
t ≥ 1, avem c t(t + 1)(t + 2) ≥ 6, deci f (t ) ≤ , t ∈ [1, +∞) i de aici deducem c
6 1
f (t )dt ≤ ³
x1 x x −1
≤ ³ 1 6
dx , de unde
1 ³
f (t )dt ≤
6
. 7. a) Fie funcia f : \ → \, f (x) = 2x – xln 2 – 1. Cum
f '(x) = 2xln 2 – ln 2, obinem urmtorul tablou de variaie al funciei f:
x –∞ 0 +∞
f' – – – –0 + + +
f +∞ 0 +∞
de unde deducem c 2x – xln 2 – 1 ≥ 0, oricare ar fi x ∈ \; b) Înlocuind pe x cu x2 în inega-

1 1
³ ³ (x
2 2
litatea de la a), deducem c 2 x ≥ x 2 ln 2 + 1 , de unde rezult c 2 x dx ≥ 2
ln 2 + 1)dx
0 0
1 ln 2
³2
2
x2
sau, înc, dx ≥ 1 + . 8. b) Folosind a), deducem c e x ≥ x 2 + 1 , de unde obinem
0 3
2 1 1 2
e− x = ≤ , oricare ar fi x ∈ \. Cum pentru x ∈ [0, 1], e− x ≥ e−1 , obinem inegalitile
e x2 x +1
2
1 1 11 1 1 1 1 1 π
³ ³ ³ ³
2 2 2
≤ e− x ≤ 2 , de unde rezult dx ≤ e− x dx ≤ dx , deci ≤ e − x dx ≤ .
e x +1 0 e 0 0 x +1
2
e 0 4
9. Avem f ′( x) = –sin x + x i f ′′( x) = 1 – cos x ≥ 0. Deducem c f ′ este cresctoare pe \.
Deci, pentru x ≥ 0, are loc inegalitatea: f ′( x) ≥ f ′( x) = 0, deci f este cresctoare pe [0, +∞).
x2
Astfel, x ≥ 0 implic f (x) ≥ f (0) = 0, de unde cos x ≥ 1 –
, ∀ x ≥ 0. Cum x2 ≥ 0, oricare ar fi
2
x4 1 1§ x4 · 1 9
x ∈ \, rezult c cos x 2 ≥ 1 −
2 0 0
© ¹
³
, deci cos x 2 dx ≥ ¨1 − ¸ dx , adic cos x 2 dx ≥ .
2 0 10 ³ ³
1
10. a) f (x) = (7x – 3x)(5x – 2x) ≥ 0, ∀ x ∈ \; b) Inegalitatea este echivalent cu ³
0
f ( x)dx > 0 ,
care este adevrat, deoarece f (x) ≥ 0, pentru orice x ∈ \. 11. Întrucât 1 ≤ ln x ≤ 2, ∀ x ∈ [e, e2],
333
1 ln n x 2n e2 1 e2 ln n x e2 2n e2 1
rezult c
x
≤
x
≤
x
, de unde ³
e x
dx ≤ ³
e x
dx ≤ ³
e x
dx . Deoarece ³e x
dx = 1
e2
e2 ln n x ln n +1 x 2n +1 − 1
i ³e x
dx =
n +1 e
=
n +1
, rezult concluzia problemei. 12. Inegalitatea este echiva-
2 4 17
³ ³
2 4
lent cu f ( x)dx > f ( x)dx sau ln( x 2 + 1) > ln( x 2 + 1) , adic ln 5 > ln , care este
0 2 0 2 5
n +1 n 2 + 2n + 1
adevrat. 13. a) Deoarece I n = 2 − ln , rezult c I n+1 − I n = ln 2 > 0, ∀ n ∈ `*,
n n + 2n
n +1
deci irul este strict cresctor; b) 0 < ln < ln 2, ∀ n ∈ `* 2 – ln 2 < In < 2, ∀ n ∈ `*;
n
n
c) lim n(2 − I n ) = lim ln §¨1 + ·¸ = ln e = 1. 14. a) I1 = 1; b) I n+1 =

1 1
³x
1
n +1
(e x )′ dx = x n+1e x −
n→∞ n→∞ © n¹ 0 0
1 1
– (n + 1)In = e – (n + 1)In; c) 0 ≤ x ≤ 1 1 ≤ ex ≤ e xn ≤ xnex ≤ xn ⋅ e ³ x dx ≤ ³ x e dx ≤
n n x
0 0
1 e 1 1
≤e⋅ ³ x dx n + 1 ≤ I 1 ≤ (n + 1) I n ≤ e , ∀ n ∈ `*. 15. a) ln 2 ; b) Pentru x ∈
≤
n
n +1
n
0 2
xn 1 x n 1 1
∈ [0, 1], avem
1+ x 2n
≤ x n , deci
0 1+ x
2n
dx ≤
0 ³ ³
x n dx , de unde obinem In ≤
n +1
; c) Din
1 1 x 1 1 2x + 2
0 ≤ In ≤
n +1
rezult c lim I n = 0 . 16. a) I1 =
n →+∞ 0 x + 2x + 3
2
dx = ³
2 0 x2 + 2 x + 3
dx − ³
1
1 1 1 x +1 1 § 1 ·
³
1
– dx = ln( x 2 + 2 x + 3) − arctg = ln 2 − ¨ arctg 2 − arctg ¸;
0 ( x + 1) + 2
2 0
2 2 0 2© 2¹
x n ( x − 1) 1 xn
b) I n+1 − I n =
0 x + 2x + 3
2 ³ dx ≤ 0 , deoarece x ∈ [0, 1] x – 1 ≤ 0 i 2
x + 2x + 3
≥ 0. Apoi,
xn
∈ ª« 0, º» (In)n≥1 este mrginit;
1
x ∈ [0, 1] xn ∈ [0, 1] i x2 + 2x + 3 ∈ [3, 6] 2
x + 2x + 3 ¬ 3 ¼
1 1 1 1 xn 1 1 1 1 1
c) ≤ 2 ≤ ⋅ xn ≤ 2 ≤ ⋅ xn ⋅ ≤ In ≤ ⋅ ; folosind
6 x + 2x + 3 3 6 x + 2x + 3 3 6 n +1 3 n +1
1 x n ( x 2 + 2 x + 3)
criteriul cletelui, obinem c lim I n = 0. 17. a) I n+ 2 + 2 I n+1 + 3I n =
n→∞ 0 x2 + 2 x + 3
dx = ³
n +1 1
x 1
= = ; b) Cum irul (In)n≥1 este descresctor, I n+2 + 2I n+1 + 3I n ≤ I n + 2 I n + 3I n = 6I n ,
n +1 0 n +1
1 1
deci ≤ 6 I n . Apoi, I n+ 2 + 2 I n+1 + 3I n ≥ I n+ 2 + 2 I n+ 2 + 3I n+2 = 6 I n+ 2 , deci ≥ 6 I n+ 2 ;
n +1 n +1
1 n
trecem n → n – 2 i obinem c 6 I n ≤ ; c) Înmulim cu relaia de la b); din criteriul
n −1 6
334
·′ x
1
1 1 § xn xn x
cletelui, lim nI n = . 18. a) I0 = ln 2; I1 = 1 – ln 2; b) In =
n →∞ 6 ³ 0
¨
© n
¸ ⋅
¹ x +1
dx = ⋅
n x +1 0
–
1 xn 1 1 1 1 xn 1 1 xn
– ³ 0
⋅
n ( x + 1) 2
dx = −
2n n ³ 0 ( x + 1)
2
dx . Rezult c nIn = −
2 ³ 0 (1 + x )
2
dx ; c) Deoarece
xn 1 xn 1
0≤
(1 + x) 2
≤ x n , oricare ar fi x ∈ [0, 1], rezult c 0 ≤ ³ 0 (1 + x )
2
dx ≤
n +1
. Prin urmare,
1 xn 1
lim
n →+∞ 0 ³ (1 + x) 2
dx = 0 . Astfel, din b) rezult c lim nI n =
n →+∞ 2
. 19. a) Din x ∈ [0, 1] i –1 ≤ sin x ≤
1 1 1 1
≤ 1, obinem –xn ≤ xn sin x ≤ xn. Rezult − ³ x n dx ≤ ³ x n sin x dx ≤ ³ x dx , deci − n + 1 ≤ I ≤
n
n
0 0 0
1
≤ i de aici deducem c lim I n = 0 ; b) Folosind formula de integrare prin pri, obinem
n +1 n →+∞
1 1 1
In = n +1
+ 2 n +1
– i deci lim I n = 0 . Soluie alternativ. Pentru t ∈
(n + 1)e (n + 1) e (n + 1) 2 n →+∞
ª1 º 1 1
∈ « ,1» , avem –1 ≤ ln t ≤ 0, deci –tn ≤ tn ln t ≤ 0, de unde rezult c − ≤ ³t ln tdt ≤ 0 ,
n
¬e ¼ n +1 1
e

1t2
deci lim I n = 0 . 20. a) I 2 = ³ tg 2 x dx . Cu substituia tg x = t, avem I 2 = ³ dt =
4
0 t +1
n →+∞ 2
0
1 π ª πº
= (t − arctg t ) 0 = 1 − ; b) Deoarece pentru x ∈ « 0, » avem tg x ∈ [0, 1], rezult c In ≥ 0.
4 ¬ 4¼
π
Cum In – In + 1 = ³ tg n x(1 − tgx)dx ≥ 0 , înseamn c irul (In)n ≥ 2 este descresctor; c) irul

4
0
1
(In)n ≥ 2 este monoton i mrginit, deci convergent. Din b), deducem 0 ≤ In ≤ , de unde rezult
n +1
1 1
³ ³ x e (x −1)dx ≤
1
lim I n = 0 . 21. a) In + 1 = xn+1ex − (n + 1) xn ex dx = e − (n + 1) I n ; b) I n+1 − I n = n x
n →+∞ 0 0 0
≤ 0, deoarece funcia de sub integral xnex(x – 1) ≤ 0 pentru x ∈ [0, 1]. Rezult c (In) este
descresctor. Cum In ≥ 0, deducem c In ∈ [0, I0], deci irul (In)n ≥ 0 este i mrginit; c) Din b),
e I
rezult c (In) este convergent. Cum I n = − n +1 , deducem c lim I n = 0 , iar din nIn =
n +1 n +1 n →+∞
1
1 ln( x + 1) 1 1
= e – In – In + 1 rezult c lim nI n = e . 22. a) I1 =
n →+∞ ³ 0 x +1
dx = ln 2 ( x + 1) = ln 2 2 ;
2 0 2
ln( x n + 1) ln( x n +1 + 1) ln( x n + 1)
1
b) Pentru x ∈ [0, 1] avem
x +1
≥
x +1
, de unde rezult c ³0 x +1
dx >
ln( x n +1 + 1)
1
> ³
0 x +1
dx , deci In > In + 1; c) Avem ln(x + 1) ≤ x, oricare ar fi x ≥ 0, deci ln(xn + 1) ≤ xn
335
ln( x n + 1) xn ln( x n + 1)
1 1 1
≤ ≤ x n , de unde obinem ³ dx ≤ ³ x dx sau, înc, I ≤
n
i n . Din
x +1 x +1 0 x +1 0 n +1
1 x2 + x + 2
0 ≤ In ≤ rezult c lim In = 0. 23. a) Fie F o primitiv a funciei f (x) = pe [2, +∞).
n +1 n→+∞ x −1
x F ( x) − F (2)
³
x
Atunci f (t )dt = F (t ) 2 = F(x) – F(2) i limita cerut este egal cu lim =
2 x →+∞ x2
x
§ +∞ ·
= ¨
F ′( x ) f ( x) x +x+2 1 2 f (t )dt
§ +∞ · ³
¸ = xlim = lim = lim = ; b) lim 0 3 = ¨ ¸ =
© +∞ ¹ →+∞ 2 x x →+∞ 2 x x →+∞ 2 x ( x − 1) 2 x →+∞ x © +∞ ¹
f ( x) 1
= lim = +∞. 24. a) 1; b) . 25. Cum f (t ) ≥ t − , oricare ar fi t ∈ , rezult c
x →+∞ 3 x 2 2010 2
x
x x2 π x ³ f (t )dt
§ +∞ ·
³ 0
f (t )dt ≥
2
– x , x > 0, de unde lim
2 x →+∞ ³ 0
f (t )dt = +∞. Atunci lim
x →+∞
0
x2
=¨ ¸=
© +∞ ¹
f ( x) x − arctg x 1 § arctg x · 1
= lim = lim = ⋅ lim ¨ 1 − ¸ = . 26. Pentru n ∈ ` fixat, funcia
*
x →+∞ 2x x →+∞ 2x 2 x →+∞
© x ¹ 2
g: (0, +∞) → , g(t) = tn ln t este continu, deci admite primitive. Fie G o primitiv; atunci
§1·
fn(x) = G(x) – G ¨ ¸ . Rezult c fn este derivabil i f n′( x ) = G ′( x) , deci f n′( x) = x n ln x . Cum
©e¹
f n′( x) < 0 pentru x ∈ (0, 1), rezult c fn este descresctoare. 27. Funcia f este derivabil pe
2 2 §π·
i f ′( x) = e − x . Deci f ′′( x) = −2 xe− x ≤ 0 pe [0, +∞). Rezult c f este concav. 28. a) f ¨ ¸ =
©4¹

§π· 1 y2 + y 1 § y 1 ·
= ³ (tg 2 t + tg t )dt . Notm tg t = y i atunci f ¨ ¸ = ³ dy = ³ ¨©1 + y − 2 ¸ dy =
4
0 ©4¹ 0 y2 + 1 0
2
+1 y +1¹
1
§ 1 · 1 π
= ¨ y + ln( y 2 + 1) − arctg y ¸ = 1 + ln 2 − ; b) Funcia f este derivabil i f ' (x) =
© 2 ¹0 2 4
(sin x + cos x ) sin x § ·
= 2
> 0 , ∀ x ∈ ¨ 0, ¸ . Deci f este strict cresctoare; c) Cu regula lui
cos x © 2¹
f ( x) f ′( x) (sin x + cos x ) sin x sin x + cos x
l’Hospital obinem: lim 2 = lim = = lim = lim ⋅
x →0 x x →0 2 x x →0 2 x x →0 2
x >0 x >0 x >0
sin x 1
⋅ = . 29. a) Funcia f este derivabil pe [0, +∞) i f ′( x) = x3 ⋅ ⋅ x 2 + 1 > 0 , oricare ar fi
x 2
1
x > 0, deci f este strict cresctoare; b) Evident f (1) = ³t t 2 + 1dt. Cu substituia t 2 + 1 = y,
3
0
336
2
2 § y5 y3 · 2( 2 + 1) f ( x) f ′( x)
obinem f (1) = ³ y ( y − 1)dy = ¨ − ¸ = ; c) lim 5 = lim =
2 2
15 x →+∞ x x →+∞ 5 x 4
1
© 5 3 ¹1
1
x3 x 2 + 1 1 1 1 2 e −1
= lim
x →+∞ 5x 4
= . 30. a)
5 ³ 0
f ( x)dx = − e − x
2 0
=
2e
; b) Folosim regula lui l’Hospital:
2
F (cos x) − F (1) − F ′(cos x) sin x −e − cos x ⋅ sin x 1
lim 2
= lim = lim = − ; c) Funcia g este
x →0 x x →0 2x x →0 2x 2e
2 1
derivabil i g'(x) = f (x) + f ′( x) = e − x (1 − 2 x ) . Rezult c x = este punct de maxim local.
2
31. a) F1 ( x) = −e− x ( x + 1) + 1 ; b) Funcia Fn este derivabil; Fn′( x) = x n e − x ; Fn′′ ( x) = e− x xn−1 (n − x) ;
x = n este punct de inflexiune pentru Fn; c) F2 ( x) = e − x (− x 2 − 2 x − 2) + 2 i lim F2(x) = 2.
n →+∞
2
32. a) F este derivabil i F'(x) = f (x), F''(x) = −2 xe − x . Rezult c x = 0 este punct de inflexi-
1
1 1 2 e −1 1 1
³ ³ F ( x)dx = ³ x′F ( x)dx =

2
une al graficului funciei F; b) xe − x dx = − e − x = ; c)
0 2 0 2e 0 0
1 1 1− e
³ xF ′( x)dx ³ xf ( x)dx
1
= xF ( x) 0 − = − = . 33. a) Conform teoremei de medie, pentru
0 0 2e
n +1
fiecare n ≥ 1 exist cn ∈ [n, n + 1] astfel încât ³n
arctg x dx = (n + 1 − n) ⋅ arctg cn, deci In =
π π
= arctg cn. Cum lim cn = , rezult c lim I n = ; b) Ca mai sus, obinem cn ∈ [n, n + 1],
2 n →∞ n →∞ 2
1
sin
1 cn
astfel încât In = cn sin . Cum lim = 1 , avem lim I n = 1 .
cn n →∞ 1 n→∞
cn

1 1 2 1 x x
1. A = ³ | 3 − 2 | dt = ³ (3 − 2 )dt = ln 3 − ln 2 . 2. a) ³ ln(t 2 + a 2 )dt = ³ t ′ ln(t 2 + a 2 )dt =
t t t t
0 0 0 0
x 2t 2 § a2 · x x
³ ³
x
= t ln(t 2 + a 2 ) − ¨ 1− 2 2 ¸
dt = x ln( x2 + a2 ) − 2x + 2a arctg ;
dt = x ln( x 2 + a 2 ) − 2
0 0 t + a2
2
0
© t + a ¹ a
1 x
b) Folosim punctul anterior. 3. A =
0 ( x + 1)( x + 4)
2 2 ³
dx ; dac notm x2 = t, atunci
337
1
1 1 1 1 1
§ 1 1 · 1 x +1 1 8
A =
2 ³ 0 ( x + 1)( x + 4)
dx =
6 ³ ¨
0 © x +1
− ¸ dx = ⋅ ln
x+4¹ 6 x+4 0
=
6
ln . 4. A =
5
1 0 1 5 2 4 x 2 − 3x − 1
2
= ³ | f ( x) | dx = ³ ( x3 − 3x)dx + ³ (− x + 3x)dx = . 5. A = ³ | f ( x) | dx = ³ dx =
3
−1 −1 0 2 1 1 x
2
§ 1· 1 e4 − 1
³ ¨© 4 x − 3 − x ¸¹ dx ³
2
= = (2 x 2 − 3x − ln x) = 3 – ln 2. 6. A = (e 2 x + e −2 x )dx = .
1 1 0 2e 2
π π
7. Deoarece funcia | f | este funcie par, rezult c A = ³ | f ( x) | dx = 2 ³ | f ( x) | dx =

4 4
π
− 0
4
π
§ π π2 ·
1 1
§ ln x 1 ·
= 2 ³ x 2 sin xdx = 2 ⋅ ¨ 2 + − ¸ − 4 . 8. A = ³ | f ( x) − 1| dx = ³ ¨− − ¸ dx =
4 e e
¨ 2 16 ¸¹ 1 1
© x x¹
0
© e2 e2
1
§ 1 · e 1 0 −1 0
= ¨ − ln 2 x − ln x ¸
© 2 ¹ 1
=
2
. 9. A = ³
−2
| e − x ( x + 1)dx = ³−2
−e − x ( x + 1)dx + ³−1
e − x ( x + 1)dx =
e2
1
= 2e – 2. 10. a) Se arat c g'(x) = f (x), oricare ar fi x ∈ ; b) A = ³ | f ( x) | dx
−1
=
0 1 1+ e u
³ ³ (u) = ³ | f ( x) | dx
0 1
= − f ( x)dx + f ( x )dx = − g ( x ) −1 + g ( x ) 0 = 4 ln− 2 . 11. A =
−1 0 2 1
u 1 u 1 a 3
³ ³ ³
u
= ( x − 1)e − x dx = − xe− x = − u i lim A (u ) = . 12. Întrucât f (t )dt = f (t )dt =
1 1 e e u →+∞ e 1 a
1 3
= ³
⋅ f (t )dt , a ∈ (1, 3), rezult ecuaia a3 – 6a2 + 9a – 2 = 0, de unde obinem a = 2.
2 1
13. Punctele de intersecie dintre cele dou grafice sunt A(–4, 0) i B(1, 5) i aria cutat este
1
1 § 3 x 2 x3 · 125
³
A = ( x + 4 − x − 4 x)dx = ¨ 4 x − − ¸ = . 14. a) x ∈ [0, 4]; b) Punctele de
2
−4
© 2 3 ¹ −4 6
intersecie dintre cele dou grafice sunt A(0, 3) i B(4, –1) i aria cerut este egal cu A =
4 4 64
= ³
0
( g ( x) − f ( x))dx =
0
(8 x − 2 x 2 )dx =
3 ³
. 15. Asimptota oblic are ecuaia y = x + 2. Aria
0 0 2
cutat este egal cu A =
−1
| f ( x) − x − 2 | dx = ³
−1 | x − 1 |
dx = –2 ln µx – 1µ = 2 ln 2. ³
16. Tangenta la grafic în A(2, 7) are ecuaia y = 4x – 1 = g(x). Deci aria cutat este egal cu
2
2 2 2 ( x − 2)3 8
A = ³ 0
| f ( x) − g ( x ) | dx = ³0
| x 2 − 4 x + 4 | dx = ³
0
( x − 2) 2 dx =
3 0
=
3
. 17. Pentru
1 1 1 1 1 1 1 1
x ∈ [0, 1], avem
2
≤ n
x +1
≤ 1, deci ³ 2 dx < ³
0 0 xn + 1
dx < ³ 1dx . De aici rezult c
0 2
<
1 1 x3
< ³ 0 x +1n
dx < 1. 18. a) f (x) – 1 + x – x2 = −
1+ x
≤ 0, ∀ x ≥ 0; b) f (x) –1 + x – x2 + x3 =
338
x4 1
= ≥ 0, ∀ x ≥ 0; c) Folosind punctele a) i b), rezult c 1 – x9 + x18 – x27 ≤ ≤1–
1+ x 1 + x9
1 1 1
– x9 + x18, de unde obinem ³ (1 − x + x18 − x 27 )dx ≤ ³ g ( x)dx ≤ ³ (1 − x + x18 )dx , deci 0,91 <
9 9
0 0 0
1
³ g ( x)dx < 0,96. 19. Reprezentm grafic parabola y = 2x – x i dreapta y = mx. Cele dou
2
<
0
grafice au în comun punctele O(0, 0) i A(2–m, 2m – m ) pentru m ∈ (0, 2). Notm cu S1 i S2 2
2 4
ariile celor dou suprafee formate. Cum S1 + S2 =
0
(2 x − x 2 )dx = , avem S1 = S2 dac i
3 ³
2 2 − m (2 − m) 3
numai dac S1 = ; S1 =
3 0 ³
(2 x − x 2 − mx)dx =
6
. Rezult c (2 – m)3 = 4, de unde
2
2 1 1 −π 2π
obinem m = 2 − 3 4. 20. V = π ³
0
f 2 ( x)dx = π ³
0 ( x + 1)
2
dx =
x +1 0
=
3
. 21. Evident V =
1 π 2 3
= π ³ 0
(ax + 2)2 dx =
3
(a + 6a + 12) i este minim pentru a = –3. 22. V = π ³0
f 2 ( x)dx =
3
3 x( x − 3) §
3 4 · § x2 · § 15 ·
= π ³0 x−4
dx = π ³ ¨
0 ©
x +1+ ¸
x−4¹
dx = π ¨ + x + 4ln | x − 4 | ¸ = ¨ − 8 ln 2 ¸ . 23. V =
© 2 ¹0 © 2 ¹
1 1
§ 1 1
2x ·
= π ³ arcsin 2 x dx = π ³ x ′ arcsin 2 x dx = π ¨ x arcsin 2 x 2 − ³ arcsin x dx ¸ . Deoarece
2 2 2
¨ 0
1− x 2 ¸
© ¹
0 0 0
1 1 1 1
x 1 π 3
³ arcsin x dx = ³ (− 1 − x )′ arcsin x dx = − 1 − x arcsin x + ³ dx = −
2 2 2 2 2 2
,
0
1− x 2 0 0 0 2 12
1
§ π2 π 3· 1 x2 3 1
rezult c V = π ⋅ ¨
¨ 72
©
−1+ ¸ . 24. a) A =
6 ¸¹ ³ 0
( x + e− x )dx =
2
− e− x
0
= − ; b) V =
2 e
1
1 1 § e2 x e−2 x · (e 2 − e−2 + 4)π
= π ³ 0 0 ³
g 2 ( x)dx = π (e − x + e x ) 2 dx = π¨
© 2
−
2
+ 2x ¸ =
¹0 2
. 25. a) A =
π π π π
π π § sin 2 x ·
= ³ | cos x | dx = sin x 02 = 1; b) V = π ³ cos 2 x dx = ³ (1 + cos 2 x)dx = ⋅¨ x + ¸=
2 2 2
0 0 2 0 2 © 2 ¹
1
1 − cos
π2 § § 1 ·· n = 1 , limita cerut este egal cu
= ; c) Deoarece lim n ¨ 1 − f¨ ¸ ¸ = nlim 2
→+∞ →+∞
4 n
© © n ¹¹ § 1 · 2
¨ ¸
© n¹
1 1§ §1· §2· § n ·· 1 1 1 1
⋅ lim ¨ f ¨ ¸ + f ¨ ¸ + ... + f ¨ ¸ ¸ =
2 n→+∞ n © © n ¹ ©n¹ © n ¹¹ 2 0
f ( x ) dx = sin 1 . 26. a) A =
2 0 ³
f1 ( x)dx = ³
339
§ ·
¨ ¸
π 1 1 1 1 ¸=
= arctg x 0 = ; b) Limita cerut este egal cu lim ¨
1
+ + ... +
4 n→+∞ n ¨
§1·
2
§2·
2
§n·
2 ¸
¨1+ ¨ ¸ 1+ ¨ ¸ 1+ ¨ ¸ ¸¸
© ©n¹ ©n¹ ©n¹ ¹
2
π
n
§k·
¦
1
1 1
= ³
0 1+ x
2
dx = . 27. Avem an =
4 n k =1
1 − ¨ ¸ . Deci, an reprezint suma Riemann asociat
©n¹
§ 1 2 n·
funciei f : [0, 1] → , f (x) = 1 − x 2 , diviziunii Δ n = ¨ 0, , ,..., ¸ i sistemului de puncte
© n n n¹
§1 2 n·
intermediare ξn = ¨ , ,..., ¸ . Cum f este integrabil, rezult c irul este convergent i
©n n n¹
1
lim an =
n →+∞ 0 ³
f ( x)dx = .
4
1. a) Dac F este o primitiv a funciei f, F'(x) = f (x) > 0, ∀ x ≥ 1, deci F este cresctoare;
1 2x + 3
b) F(x) = ln(1 + ln x); c) a = e. 2. a) F'(x) = f (x) > 0, ∀ x ∈ (–1, ∞); b)
0 ( x + 1)( x + 2)
dx = ³
1
§ 1 1 · ∞
³ ¨© x + 1 + x + 2 ¸¹ dx = ln( x + 1)( x + 2)
1
= = ln 3; c) Avem nedeterminare ; conform
0 0
∞
F (2 x) − F ( x) 2 ⋅ f (2 x) − f ( x) 2 x2 + 6 x + 3
l’Hospital, lim = lim = lim 2 = 2. 3. b) h(x) = 1 –
x →+∞ x x →+∞ 1 x →+∞ x + 3 x + 2
1 1
– 2e–x i h''(x) = –2e–x < 0, deci h este concav; c) . 4. a) 1; c) f (x) ≤ e–x i de aici
2 0
f ( x)dx ³ ≤
x2
1 1 ° + 2 x, x < 0 1 1
0³
≤ e − x dx = 1 – . 5. a) f este continu. F(x) = ® 2
e °e x + x − 1, x ≥ 0
; b)
−1
f ( x)dx = F ( x)³ −1
=
¯
2e + 3 1 1 1 1 1 t
=
2
; c) Cu substituia x2 = t,
0
xf ( x 2 )dx = ³ 2 0
f (t )dt = ³
2 0
(e + 1)dt ³ =
1
1 e 4
= (et + t ) = . 6. a) f'(x) = g(x), deci f este primitiv a funciei g; b)
2 0 2 1
f ( x) g ( x)dx ³ =
4 4
4 1 2 4 4 1 2
= ³ 1
f ( x) f ′( x)dx =
2
f ( x) ; c)
1
³ 1
g ( x) f ′′( x)dx = ³
1
g ( x) g ′( x)dx =
2
g ( x)
1
= –1.
4 11
7. c) Observm c ³ 1
( f ( x) − g ( x))dx =
4
. Folosind teorema de medie, exist x0 ∈ [1, 4]
340
11 1 n 1 n 1
astfel încât 3(f (x0) – g(x0)) =
4
. 8. b) ln 4 – ; c) Avem
2 ³1 f ( x)
dx = ³1 ( x − 1) 2 + 1
dx =
n 1 π 1
= arctg( x − 1) 1 = arctg(n – 1). Limita cerut este egal cu . 9. a) ; b) Cu substituia t =
2 4 y
1 1 §1· 1 x x 1 x
³ 1
x
f (t )dt = − ³ x
f ¨ ¸ 2 dy =
© y¹ y
³ 1
y 3 f ( y )dy ; c) Cum ³ 1
x
f (t )dt = ³ 1
x
f (t )dt + ³ 1
f (t )dt =
x x x π π
= ³1
t 3 f (t )dt + ³1
f (t )dt = ³
1
(t 3 + 1) f (t )dt = arctg x –
4
, limita cerut este egal cu .
4
1 a
³
a
10. a) dt = ln(1 + t ) 0 = ln(1 + a) ; b) Deoarece sin t ≤ 1, ∀ t ∈ \, pentru x > 0, avem:
0 1+ t
x sin t x 1 2 sin t
f ( x) =
0 1+ t ³
dt <
0 1+ t ³
dt = ln(1 + x) ; c) Inegalitatea este echivalent cu
1+ t
dt < 0 , ³
care e adevrat deoarece sin t ≤ 0, t ∈ [π, 2π]. 11. a) Cum ³ ln(1 + x)dx = ³ ( x + 1)′ ln( x + 1)dx =
1 § x 2 x3
= (x + 1)ln(x + 1) – ³ dx = (x + 1) ⋅ ln(x + 1) – x, rezult c ³ 0
f ( x)dx = ¨ − +
© 2 6
1
x4 · 17 F ( x) F ′( x) f ( x)
+ − ( x + 1) ln( x + 1) + x ¸ = − 2 ln 2 ; b) Avem lim 5 = lim = lim 4 =
12 x →0 x x →0 5 x 4 x →0 5 x
¹0 12
1
1 − x + x2 −
f ′( x) x + 1 = lim x3 1 x3
= lim = lim = ; c) Deoarece f ′( x ) = ≥ 0,
x → 0 20 x 3 x →0 20 x 3 x → 0 20 x 3 ( x + 1) 20 x +1
pentru x ≥ 0, rezult c f este cresctoare. Deci x ≥ 0 implic f (x) ≥ f (0) = 0 i de aici obinem
x2 x3 1 1§ x 2 x3 ·
ln(x + 1) ≤ x –
2
+
3
. Integrând pe [0, 1], rezult ln( x + 1)dx ≤ ¨ x − + ¸ dx sau,
0 0
© 2 3¹ ³ ³
1 5 1 1
³ ln( x + 1)dx ≤ 12 . 12. b) I ³ x (1 + x) dx ≥ 0; c) I = ³ (( x + 1)

n +1
înc, n+1 – In = 2 n
n − ( x + 1) n )dx =
0 0 0
( x + 1) n + 2 ( x + 1) n +1 1
1 1 x n ( x − 1)
=
n+2
–
n +1 0
. 13. a)
2
; b) I n +1 − I n = ³0 x2 + x + 1
dx ≤ 0, ∀ n ∈ `*; c) 0 ≤ In ≤
e −1
1
( )′ dx =
1 1
³ ³ x p −1 ⋅ e x
2
≤ x n dx = , ∀ n ∈ `*, prin urmare lim I n = 0. 14. a) ; b) 2Ip =
0 n +1 n →∞ 2 0
1 1 1 e −1
= x p −1e x ³ ³
2 2
( p − 1) x p − 2e x dx = e − ( p − 1) I p − 2 ; c) Limita este egal cu
2
− xe x dx = .
0 0 0 2
x
15. a)
π 1
– ln 2 ; b) Folosind regula lui l’Hospital lim 0
f (ln t )dt
= lim f (ln x) =
³
4 2 x →+∞ x x →+∞
π 1 16
= lim arctg (ln x) = . c) Limita este egal cu
x →+∞ 2 0
f ( x)dx. 16. a)
3
; b) Cu substituia ³
341
2 2 8
4 − x 2 = t, ³0
x f ( x)dx =
0 ³ t 2 dt =
3
∈ ; c) Deoarece 0 ≤ f (x) ≤ 2, rezult c 0 ≤
2 2 3 § 15 · 1
≤ ³ 0
f ( x)dx ≤³ 0
2dx i, de aici, rezult concluzia. 17. a)
2ln 2
; b) π ¨
© 8ln 2
+ 2 ¸ ; c)
¹ ln 2
.
x+2·
f (t ) dt = lim §¨ x + + ln
3 x +1 1
18. a) 1 + ln
4
; b) ln 2 + 4; c) lim
x →+∞ x ³ x →+∞ © 2 x +1 ¹
¸ = + ∞.
dx = §¨
1 1 1 1 1 · 4 1
19. a) ³
0 x + 3x + 2
2 ³
0 © x +1
−
x+2¹
¸ dx = ln ; b) a = 1; c) Conform b) ln 3 =
3 ³ 0
f ( x)dx.
5 3 5 3
Pe intervalul [0, 1], m = min f = , M = max f = deci ≤ f (x) ≤ . Integrând pe [0, 1]
6 2 6 2
2 7π 1
obinem concluzia. 20. a) (8 − 3 3) ; b)
3 2 ³
; c) Pentru x ∈ [0, 1], f (x) ≤ 2 x3 f ( x)dx ≤
0
1 1
0³
2x3 dx = .
2
342
Testul 1

Testul 1
1 ½
I. 1. 65. 2. m = 5 . 3. x ∈ {2 , 3} . 4. 243. 5. 2. II. 1. c) x ∈ ® , 1¾ . 2. b) x ∈ {−1, 4} ; c) Deoarece
¯2 ¿
x D 2 = 2 D y = 2 , pentru orice numere reale x i y, rezult c 1 D 2 D 3 D ...D 99 D 100 = 2 . III. 1. a) 0;
b) Ecuaia f ′ ( x ) = 0 are soluiile x1 = −1 i x2 = 3 . Cum lim f ( x ) = −∞ , f ( −1) = 7 ,
x → −∞
f ( 3) = −25 i lim f ( x ) = +∞ , rezult c ecuaia f ( x ) = 0 are exact trei rdcini reale

x → +∞
distincte, deci graficul funciei f intersecteaz axa Ox în trei puncte; c) Punctele de extrem
local au coordonatele ( −1, 7 ) i ( 3, − 25) , iar punctul de inflexiune are coordonatele (1, − 9 ) .
1 −1 7
Cum 1 3 −25 = 0 , rezult c cele trei puncte sunt coliniare. 2. a) F ′ ( x ) = f ( x ) , pentru
1 1 −9
e −1
e −1
orice numr real x; b) G ( x ) = ( x + 1) ln ( x + 1) − x + 3 ; c) A = ³ f ( x ) dx = F ( x ) 0 = 1 .
0
Testul 2
1
I. 1. 26. 2. 13. 3. x ∈ {−1,0} . 4. . 5. 5 x + 3 y − 14 = 0 . 6. R = 6 . II. 1. b) rang ( A ( −2 ) ) = 2 ;
10
§ λ − 1·
c) X = ¨¨ λ − 1¸¸ , unde λ este un numr real. 2. a) m = 6 ; b) Pentru m = 1, avem f = X h , unde
¨ λ ¸
© ¹
h = 10 X 9 + 9 X8 + ... + 2 X + 1 ∈ ] [ X ] . Singurele rdcini întregi ale polinomului h ar putea fi
−1 i 1 (divizorii întregi ai termenului liber al polinomului h). Cum, îns, h ( −1) ≠ 0 i
h (1) ≠ 0 , rezult c h nu are rdcini întregi, deci polinomul f are o singur rdcin întreag
( )
i anume x = 0 ; c) Din relaia f = X 2 − 1 q + a X + b , rezult c f (1) = a + b = 55 i
f ( −1) = − a + b = 5 , deci a = 25 i b = 30 . Restul împririi lui f la g = X 2 − 1 este 25 X + 30 .

f ( x ) − f (1)
III. 1. a) lim f ( x ) = −1 , lim f ( x ) = 0 ; b) lim = f ′ (1) = 0 ; c) Funcia f este
x → −∞ x → +∞ x →1 x −1
strict cresctoare pe intervalul ( −∞ ,1] i strict descresctoare pe intervalul [1, + ∞ ) .
2. a) Funcia f este continu, deci admite primitive. Dac F este o primitiv a funciei f, atunci
π2
F ′ ( x ) = f ( x ) > 0, oricare ar fi x ∈ [0, 1] ; b) 2 − 1 ; c) .
4
343
Soluii • Teste pentru Bacalaureat 2018, dup modelul M.E.N.
Testul 3
I. 1. 75. 2. m = 9 . 3. x = 3 . 4. 12. 5. 3 2 . 6. 3 . II. 1. a) O3 . c) A ( xy − 1) = A ( x ) ⋅ A ( y ) ⇔
⇔ xy − 1 = x + y ⇔ ( x − 1)( y − 1) = 2 ⇔ ( x, y ) ∈ {( −1,0 ) ,( 0, −1) ,( 2 ,3) ,( 3,2 )} . 2. a) x =0;
§ 1 ·§ 1· 1
b) x ∗ y = 2 ¨ x − ¸ ¨ y − ¸ + ∈ G , oricare ar fi x, y ∈ G ; c) Operaia „ ∗ ” este asociativ,
© 2 ¹© 2¹ 2
comutativ, are ca element neutru pe e = 1 ∈ G i oricare ar fi x ∈ G admite un simetric,
x §1 1 ·
x′ = ∈ G . III. 1. b) ¨ , ¸ ; c) Pentru x < 0 , avem f ( x ) < 0 , deci ecuaia f ( x ) = m
2x −1 © 2 2e ¹
§1· 1
nu are soluie. Cum f ( 0 ) = 0 , f ¨ ¸ = , lim f ( x ) = 0 , f este continu i strict cresctoare
© 2 ¹ 2e x →+∞
ª 1º §1 ·
pe intervalul «0 , » i strict descresctoare pe intervalul ¨ , + ∞ ¸ , rezult c ecuaia
¬ 2¼ ©2 ¹
ª 1 º §1 ·
f ( x ) = m are exact o soluie în intervalul « 0, » i exact o soluie în intervalul ¨ , + ∞ ¸ .
¬ 2¼ ©2 ¹
§ 1 ·
Deci, pentru orice m ∈ ¨ 0, ¸ , ecuaia f ( x ) = m are exact dou soluii reale. 2. a) m = 1,
© 2e ¹
2
n = −7 , p = 11 ; b) − ln 2 ; c) 3.
3
Testul 4
I. 1. z12 = 1 ∈ \ . 2. m ∈ ( −∞, − 4) ∪ ( 4, + ∞) . 3. x ∈ {10, 100} . 4. T13 . 5. m = 4 . II. 1. b) x =
= mn, y = − mn − m − n, z = 1 + m + n ; c) Dac ( −1,1,1) este o soluie a sistemului, atunci
−1 + m + m 2 = m3 i −1 + n + n 2 = n 3 , deci ( m − 1)2 ( m + 1) = ( n − 1)2 ( n + 1) = 0 , de unde
rezult c m = 1 sau n = 1 sau m = n = −1 . 2. b) Cum x1 + x2 + x3 = 3 , rezult c x1 = x2 =
= x3 = 1 , deci m = 3 i n = −1 ; c) f = ( X − 3)( X − i )( X + i ) . III. 1. a) m = 2 ; b) f ′ ( x ) =
= ( x − 2 ) e x ≥ 0 , oricare ar fi numrul real x. Deoarece egalitatea are loc numai pentru x = 2 ,
2
4 2 −2 1
înseamn c funcia f este strict cresctoare; c) y = 0 . 2. a) ; b) ; c) I n =
3 2
x (1 + x 2 )
1 n −2
( )′
1 1 1
= ³ x n −1 1 + x 2 dx = x n −1 1 + x 2 − ( n − 1) ³ x n − 2 1 + x 2 dx = 2 − ( n − 1) ³ dx =
0
0
0 0 1 + x2
= 2 − ( n − 1) I n −2 − ( n − 1) I n , deci nI n = 2 − ( n − 1) I n −2 , pentru orice numr natural n ≥ 3 .
Testul 5
5 π
I. 1. a = 22 . 2. g ( 21) = 11 . 3. x ∈ {−2 , 8} . 4. . 5. . II. 1. a) Suma elementelor matricei B
36 2
344
Testul 6
§1 1 0·
= ¨¨ −1 1 −1¸¸ ; c) Inducie. 2. a) ( 2 − x1 )( 2 − x2 ) ( 2 − x3 ) =
−1
este egal cu 216 = 63 ; b) ( A (1) )
¨ −1 0 0 ¸
© ¹
= f ( 2 ) = 3 ; b) q = X − 4 , r = 4 X + 2 ; c) Se tie c α este rdcin multipl pentru polinomul
f, dac i numai dac f ( α ) = f ′ ( α ) = 0 . Deoarece f ′ ( α ) = 3α2 − 8α + 5 = ( α − 1)( 3α − 5 ) , deci
5½ 5 50
α ∈ ®1, ¾ . Pentru α = 1 , obinem m = −2 , iar pentru α= , obinem m=− .
¯ 3¿ 3 27
1 1
III. 1. a) f ′ ( x ) = − − < 0 , oricare ar fi x ∈ (1, + ∞ ) , deci funcia f este strict
( x − 1) 2 x
2 1
descresctoare; b) f ′′ ( x ) = + > 0 , oricare ar fi x ∈ (1, + ∞ ) , deci funcia f este
( x − 1) 3
x2
convex; c) Deoarece f este strict descresctoare, rezult c funcia f este injectiv. Cum
lim f ( x ) = +∞ , lim f ( x ) = −∞ i f este continu, înseamn c funcia f este surjectiv. Prin
x 21 x →+∞
§u ·
urmare, f este bijectiv, deci inversabil. 2. a) ln ( e − 1) ; b) lim ¨ ³ f ( x ) dx ¸ =
u→+∞ ¨ ¸
©0 ¹
0 ,5 0 ,5
u →+∞
( )
= lim −ue − u = 0 ; c) A = ³ f ( x ) dx = ³ ( − f ( x ) ) dx = xe
− x 0 ,5
0
=
1
2 e
.
0 0
Testul 6
I. 1. a = −1 . 2. f ( − x ) = − f ( x ) , oricare ar fi x ∈ ( −1, 1) . 3. x ∈ {1, 2} . 6. r = 3 . II. 1. b) Cum
§ 2·
A ( x ) ⋅ A ( − x ) = A ( 0 ) = I 3 , rezult c A−1 ( x ) = A ( − x ) ; c) A (1) . 2. c) 2 ∗ ¨ − ¸ = 0 a = 1 .
© 3¹
1 1
III. 1. a) y = −2 x − ; b) Deoarece funcia f este descresctoare pe \ i lim f ( x ) = ,
2 x →+∞ 2
1
rezult c f ( x ) > , oricare ar fi numrul real x; c) Considerm funcia g : \ → \ , g(x) =
2
1
= f ( x ) − m . Cum g ′ ( x ) ≠ 0, ( ∀ ) x ∈ \ , lim g ( x ) = +∞ i lim g ( x ) = − m , rezult, conform
x→−∞ x →+∞ 2
§1 ·
irului lui Rolle, c pentru orice m ∈ ¨ , +∞ ¸ , ecuaia f ( x ) = m are soluie unic. 2. a) ln 2 ;
© 2 ¹
π
b) a = 1 ; c) .
4
Testul 7
1 1
I. 1. an = 5n − 3 ≠ 2018, ( ∀ ) n ∈ `∗ . 2. 15. 3. x ∈ {2 ,3} . 4. T4 = C93 . 5. 5. 6. .
8 3
345
§1 0 0·
II. 1. a) det ( A) = 0 ; b) a = 2 ; c) Spre exemplu, B = ¨¨ 0 0 0 ¸¸ . 2. a) a ∈ {−2 , 2} ; b) x1 =
¨1 0 0¸
© ¹
f ( x2 + x3 ) f ( − x1 ) a
= x2 = 1, x3 = −2 ; c) Cum = = − x12 + 3 + , rezult c E = 6 .
x1 x1 x1
III. 1. b) Funcia f este strict monoton, deci este injectiv. Cum Im f = [ −1, 1) , rezult c f
1 1 1 1 1
este i surjectiv; c) e −3 . 2. a) a = , b = − ; b) I n = − e − nπ cos nπ , lim I n = ; c) A =
2 2 2 2 n →+∞ 2
π
π 2 π
= ³ cos x dx = ³ cos x dx − ³ cos x dx = 2 .
0 0 π
2
Testul 8
π π½
[a ] = ª« 2 −
1º 3
I. 1. = 1 . 2. 4. 3. x ∈ {3, 4 , 5, 6, 7} . 4. . 5. a = –1. 6. x ∈ ® , ¾ .
29 »¼
¬ 8 ¯4 2¿
§ 2 −3 · § 1 −1·
II. 1. b) A−1 = ¨ ¸ ; c) X = A−1 B = ¨ ¸ . 2. a) Câtul este X, iar restul este 1;
© −1 2 ¹ ©0 1 ¹
b) x1 = −1 , x2 = −i, x3 = i , deci x1 = x2 = x3 = 1 ; c) Cum f ( x1 ) = x1 g ( x1 ) + 1 = 0 , rezult c
1 1
g ( x1 ) = − , deci a = − = 1 . III. 1. a) Dreapta de ecuaie x = 0 este asimptot
x1 x1 x2 x3
vertical, iar dreapta de ecuaie y = 0 este asimptot orizontal spre +∞ ; b) f ′′ ( x ) > 0 ,
1 1
∀x > 0 ; c) Considerm funcia g : ( 0, + ∞ ) → \ , g ( x ) = f ( x ) − . Cum g′ ( x) = 2 > 0,
x x ( x +1)
înseamn c funcia g este strict cresctoare pe intervalul ( 0, +∞ ) . De aici, având în vedere c
lim g ( x ) = 0 , rezult c g ( x ) < 0 , oricare ar fi x ∈ ( 0, +∞ ) , adic ceea ce trebuia demonstrat.
x →+∞
1
2. a) ; b) Dac F este o primitiv a funciei f, atunci F ′ ( x ) = f ( x ) ≥ 0 , oricare ar fi
2
x ∈ [1, +∞ ) , deci F este cresctoare; c) an +1 = F ( n + 1) − F (1) ≥ F ( n ) − F (1) = an , oricare ar
fi n ∈ `∗ .
Testul 9
5 1 ½ 1 1
I. 1. 5. 2. . 3. x ∈ ® , 2 ¾ . 4. p = . 5. a = −10 . 6. . II. 1. b) Soluiile sistemului sunt
9 ¯2 ¿ 5 2
( λ , 0, λ ) , unde λ este un numr real; c) ( 0, 0, 0 ) i (1, 0,1) . 2. a) Cum S = x12 + x22 +
+ x32 + x42 = −3 < 0 , rezult c polinomul f are cel puin o rdcin real. De aici, având în
346
Testul 10
vedere c f ∈ \ [ X ] , deducem c f are cel puin dou rdcini complexe nereale, deci are cel
1± i 3
mult dou rdcini reale; b) m = −1, n = 1 ; c) x1,2 = ±i, x3,4 = . III. 1. a) a = 1, b = 4 ;
2
c) Fie g ( x ) = f ( x ) − e x ,x > 0 . Deoarece funcia g este continu i g (1) g ( 2 ) < 0 , rezult c
4 1
ecuaia considerat are cel puin o soluie. 2. b) 3ln ; c) .
3 2
Testul 10
I. 1. a = 2 . 2. m = −4 . 3. x ∈ {2 , 3} . 4. 15. 5. 1. 6. 7. II. 1. c) x = 2 . 2. a) x ∗ y ≥ 4 = 2 ,
oricare ar fi x, y ∈ G ; c) Elementul neutru este 2. Elementul x = 3 ∈ G nu este simetrizabil,
deci ( G, ∗) nu este grup. III. 1. b) f s′ ( 0 ) = 2 , f d′ ( 0 ) = 0 , deci f nu este derivabil în x = 0 ;
c) Funcia f este derivabil pe \∗ i f ′ ( x ) = ( x + 2 ) e x , pentru x < 0 i f ′ ( x ) = − xe − x , pentru
1
x > 0 . Minimul absolut al funciei f este −1 − , iar maximul absolut este egal cu 0, deci
e2
x−2 −x + 2
3 2
1
−1 − 2 ≤ f ( x ) ≤ 0 , oricare ar fi numrul real x. 2. b) A = ³ dx = ³ dx +
e 1
x +1 1
x +1
x−2
3
9
+³ dx = 3ln ; c) 6π .
2
x +1 8
Testul 11
13 π π 1 π 1
I. 1. 120. 2. AB = 2 5 . 3. x = 1 . 4. . 5. 10 . 6. E = −sin cos = − sin = − .
18 12 12 2 6 4
II. 1. a) det ( A ( a ) ) = a 2 − 5a + 4 . Matricea A este inversabil pentru a ∈ \ − {1, 4} ;
§ 6 −4 −2 ·
= ¨ 1 0 −1 ¸¸ . 2. c) x = 0 . III. 1. a)
1¨
b) rang ( A ( 4 ) ) = 2 ; c) ( A (0))
−1
f ′( x) =
4¨ ¸
©3 0 1 ¹
= ( − x 2 + 2 x + 3) e − x ; b) A ( −1, − 2e ) este punct de minim, iar B ( 3, 6e −3 ) este punct de maxim;
1 1
c) f ( x ) ≥ −2e > −6 , pentru orice numr real. 2. b) 1 ; c) In = ³0
x n +1 (e x )′dx = xn + 1 e x
0
–
1
− ³ (n + 1) x e dx = e – (n + 1)I n ≥ 2.
n x
n – 1,
0
Testul 12
I. 1. 4 2 . 2. 55. 3. x = 2 . 4. 144. 5. B ( 4 , − 6 ) . 6. 5 + 19 . II. 1. b) Deoarece A11 = 105 A ,
rezult c rang ( A11 ) = rang ( A) = 2 . 2. a) a = −1, b = −6 ; b) a = 1, b = 6 ; c) a = 3, b = 1 .
347
2e 2 ( ln x − 1)
III. 1. a) ; b) y = 1; c) Cum f ′ ( x ) = , rezult c x = e este punct de minim,
e +1 ( x + ln x )
2
e −1 1 2 2 −1
deci f ( x ) ≥ f ( e ) = , oricare ar fi x ≥ 1 . 2. a) − ; b) ; c) a = e .
e +1 3 3
Testul 13
3
I. 1. −2 . 2. a = 3 . 3. x = 2 . 4. 18. 5. a + b = − . 6. BC = 8 . II. 1. a) −2 ; b) a ∈ \ − {1, 3} ;
2
c) Soluiile sistemului sunt de forma ( λ , 0 , 1 − λ ) , λ ∈ \ . Gsim soluiile ( −1, 0 , 2 ) i ( 2 , 0 , − 1) .
2. b) a = 3 ; c) x ∈ {1, 5} . III. 1. a) 1; b) y = 0; c) f ( x ) ≤ f ( e ) = 21e , oricare ar fi x>0.
(e + 2)
2 1 1
′
³ ( xf ( x ) + F ( x ) ) dx = ³ ( xF ( x ) ) dx = xF ( x )
1
2. b) ; c) 0
= e+2 .
2 0 0
Testul 14
§1 1· 5
I. 1. a6 = 5 . 2. V ¨ , ¸ ∈ C I . 3. x ∈ {1, 2, 3}. 4. p = . 5. x − 2 y − 8 = 0 . 6. BC = 8 3 .
©2 4¹ 18
II. 1. b) Dac X ( a ) , X ( b ) ∈ G , atunci X ( a ) ⋅ X ( b ) = X ( a + b + 3ab ) ∈ G , cci a + b + 3ab ≠
1 x −1
≠ − ; c) det ( X ( a ) ) = 3a + 1 ≠ 0 . 2. c) a ∈ {0, ln ( n − 1)} . III. 1. a) f ′ ( x ) = 2 ;
3 x
b) lim f ( x ) = +∞ ; c) Deoarece x = 1 este punct de minim pentru funcia f, rezult c f (x)
x 20
1
1 e
≥ f (1) , x > 0 , deci ln x +
x
≥ 1, x > 0 , sau x ( ln x − 1) ≥ −1, x > 0 . 2. b) ; c)
2 ³ g ( x ) dx ≥
0
1
§ 1· 5
≥ ³ ¨ x 2 + ¸ dx = .
0 © 2 ¹ 6
Testul 15
1 7 §a b·
I. 1. a = . 2. V (1, − 1) . 3. x = 1 . 4. 32. 5. a = 3 . 6. . II. 1. c) Dac X = ¨ ¸ , atunci
2 25 ©c d¹
§ −a − b − c − d a + b + c + d ·
AXB = ¨ ¸ = O2 , deci a + b + c + d = 0 . 2. a) f ( 2 ) = 0 ; b) Câtul este
© −a − b − c − d a + b + c + d ¹
x2 − 2 x
X 2 + X − 5 , iar restul este −6 ; c) −3 i 2. III. 1. a) f ′ ( x ) = ; b) y = x ; c) f ′′ ( x ) =
( x − 1)
2
1
π π π
1 1
2 1 x x2 1
= > 0, x > 1 . 2. a) ; c) =³ 2 ⋅ x ′ dx = 2 + 2³ dx = + 2 ⋅ −
( x − 1) 0 ( x + 1)
3
4 4 0 x +1 x +1 0 2 2
2 4
348
Testul 16
π+2
1 1
1 1
− 2³ dx , de unde rezult c ³ dx = .
(x + 1) (x + 1)
2 2
0
2
0
2 8
Testul 16
1− a 1
I. 1. . 2. m = 4 . 3. x = 2. 4. 50. 5. x + y + 3 = 0 . 6. . II. 1. a) a = 2 , b = 2 ; b) a ∈ \ \
a 2
1½ 1 15
\ ® − ¾ ; c) a = − , b = . 2. a) x ∗ y = ( x + 1)( y + 1) − 1 ≠ −1 , oricare ar fi x, y ≠ −1 .
¯ 5¿ 5 2
−6
III. 1. a) x = −3 i x = 3 sunt asimptote verticale; b) f ′ ( x ) = < 0 , oricare ar fi
9 − x2
2
x ∈ ( −3, 3) ; c) − . 2. a) Funcia f este continu, deci are primitive; b) 2ln 2 − 1 ; c) Dac F
3
este o primitiv a funciei f, atunci F ′′ ( x ) = ( x + 1) e x < 0 , pentru orice x < −1 , deci F este
concav pe ( −∞ , −1) .
Testul 17
2 22 5 9 §1 · §1 ·
I. 1. 4. 2. –3. 3. − . 4. . 5. a = . 6. . II. 1. b) (A – I3) ¨ A − I 3 ¸ = ¨ A − I 3 ¸ (A –
9 901 3 16 ©2 ¹ ©2 ¹
– I3) = I3; c) A2015 = 32014A. 2. a) f este bijectiv i f (x y) = f (x) + f (y), oricare ar fi x, y ∈ G;
x
b) n; c) Dac x, y ∈ H, x = a2 – 1, y = b2 – 1, a, b ∈ _*, atunci xy = (ab)2 – 1 ∈ H i x' = − =
x +1
2
§1· −1
= ¨ ¸ – 1 ∈ H. III. 1. a) f '(x) = < 0, oricare ar fi x ∈ (0, +∞); b) 1; c) +∞. 2. b) De-
©a¹ x( x + 1)
oarece f este descresctoare pe (0, +∞), rezult c f (n + 1) ≤ f (x) ≤ f (n), pentru orice x ∈
∈ [n, n + 1], de unde, integrând de la n la n + 1, obinem f (n + 1) ≤ In ≤ f (n), n ∈ `*; c) Cum
lim f (n + 1) = lim f (n) = 0 i f (n + 1) ≤ In ≤ f (n), n ∈ `*, rezult c lim In = 0.
n→+∞ n→+∞ n→+∞
Testul 18
I. 1. a ∈ {–1,1}. 2. 11. 3. x = 2. 4. 210 – 25 = 992. 5. 0. II. 1. b) 5a + 1; c) X (a)X (b) = (I2 +
+ aA)(I2 + bA) = I2 + (a + b + 5ab)A = X (a + b + 5ab). 2. a) Avem (X 2 – 1) | f f (–1) = f (1) =
1 3
= 0 a + b = –3 i a + b = 3, fals; b) Dac x1 = +i este rdcin pentru f, atunci i x2 =
2 2
1 3
= – i este rdcin a lui f, deci f se divide cu X 2 – X + 1. Gsim a = –4, b = 1; c) –1 i 4.
2 2
x2 − 4 x − 2 1 §5·
III. 1. a) f '(x) = . b) y = x + 3; c) f (x1) + f (x2) = 10. 2. a) I1 = ln ¨ ¸ . c) lim In =
( x − 2) 2
2 ©4¹ n→+∞
= 0.
349
Testul 19
1
I. 1. 171. 2. f –1 : (1, +∞) → \, f –1(x) = ln( x − 1). 3. x ∈ {–2, 1}. 4. 2. 5. 2. 6. sin a ⋅ sin b =
2
= –sin2 a ≤ 0. II. 1. a) (a – 1)2; b) Matricea A are rangul 3, dac a ∈ \ – {1} i are rangul 1,
dac a = 1; c) Sistemul are soluia unic (0, 0, 1). 2. a) m ∈ {− 2, 0, 2} ; b) –2, 1, 1; c) m ∈
∈ {–2, 2}. III. 1. a) x ∈ (–∞, 0] ∪ [2, +∞); b) lim f (x) = lim f (x) = +∞; c) Deoarece funcia f
x→−∞ x→+∞
este continu pe [0, 2], derivabil pe (0, 2) i f (0) = f (2) = 0, rezult, conform teoremei lui
1 2 1
Rolle, c exist c ∈ (0, 2) astfel încât f '(c) = 0. 2. a) ; b) ; c) .
3 15 2
Testul 20
1
I. 1. a = 0 ∈ ]. 2. m = 2. 3. x ∈ (0, +∞). 4. 600. 5. y = –3x – 5. 6. . II. 1. a) a = b = 1; b) c ∈
2
∈ \ \ {–1}; c) x0 = –2, y0 = –3. 2. a) 1024; b) f = (2X + 1)10(X – 1)10; c) 5. III. 1. b) Cum f ''(x) =
x −1
= , rezult c f ''(x) < 0, pentru orice x ∈ (0, 1) i f ''(x) > 0, pentru orice x ∈ (1, +∞);
ex
c) Deoarece f '(x) < 0, oricare ar fi x ∈ (0, +∞), lim f (x) = 1 i lim f (x) = 0, rezult c 0 < f (x) <
x20 x →+∞
2
< 1, oricare ar fi x ∈ (0, +∞). 2. a) Fie F o primitiv a funciei f. Întrucât F ''(x) = f '(x) = 2 xe x <
e −1
< 0, pentru orice x ∈ (–∞, 0), rezult c F este strict concav pe intervalul (–∞, 0); b) ;
2
2
c) Integrând, de la 0 la 1, relaia 1 ≤ e x ≤ e, x ∈ [0, 1], obinem concluzia.
Testul 21
1 § −1 2 ·
I. 1. [a] = [0, 9] = 0. 2. 1. 3. x = 2. 4. 111. 5. 1,5. 6. . II. 1. a) X = ¨ ¸ ; b) C =
3 © 2 1¹
§ n(n + 1) ·
n ç
= ¨ 2 ; c) (A + B)2 = A2 + 2AB + B2 AB = BA bc = 0. 2. a) –1, 1, –i, i;
¨¨ ¸¸
©0 c ¹
b) f = X 4 + 1 = (X 2 + 1)2 – 2X 2 = (X 2 – 2 X + 1)(X 2 + 2 X + 1); c) a = 3, b = –4.
1
III. 1. a) lim f (x) = lim f (x) = 1 = f (1); b) f s′(1) = 2, f d′ (1) = − . Cum f s′(1) ≠ f d′ (1)
x /1 x 21 2
rezult c f nu este derivabil în X = 1; c) Evident, f (x) = 2x – 1 ≤ 1, oricare ar fi x ∈ (–∞, 1].
Dac x ∈ (1, +∞), atunci inegalitatea f (x) < 1 este echivalent cu ln x < x – 1. Fie g(x) = x – 1 –
1
– ln x, g : (1, +∞) → \. Cum g'(x) = 1 – > 0, x ∈ (1, +∞) i lim g(x) = 0, rezult c g(x) > 0,
x x 21
1 1 28π
oricare ar fi x ∈ (1, +∞), deci ln x < x – 1, x ∈ (1, +∞). 2. a) arctg ; b) 10 − 3. c) .
3 3 3
350
Testul 22
Testul 22
1 ½ π 1
I. 1. 16. 2. x ∈ {–2, –1, 0, 1, 2}. 3. x ∈ ® 4 ,10 ¾ . 4. 15. 5. 7. 6. . II. 1. b) B–1 = ( B − I 3 ) ;
¯ 10 ¿ 3 2
ˆ = f (1)
ˆ = 1̂. c) g = f ⋅ (X + 1̂). III. 1. a) f' (x) = 1 – 1
c) 2n. 2. a) f (0) > 0, x ∈ (0, +∞);
( x + 1) 2
2 f (a ) + f (b)
b) f ''(x) = > 0, x ∈ (0, +∞); c) Deoarece f este strict convex rezult c ≥
( x + 1) 3
2
§ a+b · a+b
≥ f¨ ¸ , oricare ar fi a, b ∈ (0, +∞). Cum f este strict cresctoare i ≥ ab , oricare
© 2 ¹ 2
§ a+b·
ar fi a, b ∈ (0, +∞), rezult c f ¨ ¸ ≥ f ( ab ) , oricare ar fi a, b ∈ (0,+∞).
© 2 ¹
π
§π· π 1 π2
³ xtg 2 xdx = F ¨ ¸ – F(0) = ; c) Deoarece x tg2 x ≥ 0, oricare ar fi
4
2. b) – ln 2 –
0 ©4¹ 4 2 32
π
ª πº π 1 π2
x ∈ «0, » , rezult c ³ xtg 2 xdx > 0, deci
4
– ln 2 – > 0.
¬ 4¼ 0 4 2 32
Testul 23
I. 1. 18. 2. m = 1. 3. x = 1. 4. 210. 5. y = –x. 6. 0. II. 1. a) –1; b) I3; c) Inducie. 2. a) –1, 3;
b) f (–1) = 4100 ≠ 0; c) 2200. III. 1. a) Întrucât f '(x) = –ln x < 0, pentru orice x ∈ (1, +∞) i
f ( x)
lim f '(x) = 0, rezult c f (x) < 0, pentru orice x ∈ (1, +∞); b) Deoarece g'(x) = i
x21 x( x − 1) 2
f (x) < 0, x ∈ (1, +∞), rezult c g este strict descresctoare pe intervalul (1, +∞); c) Inegalitatea
din enun este echivalent cu g ( 2 ) > g ( 3) , care este adevrat conform rezultatului de la
e e e
³ ³ n ln
n −1
punctul b). 2. a) I1 = 1; b) In = x ′ ln n xdx = x ln n x – xdx = e – nIn – 1; c) I1 = 1,
1 1 1
I2 = e – 2I1 = e – 2, I3 = e – 3I2 = 6 – 2e.

Testul 24
1 2
I. 1. 11. 2. 2. 3. x = 3. 4. T3 = 2160. 5. x = , y = . 6. –2. II. 1. a) I2; b) Oricare ar fi Y ∈
3 3
∈ M2(\), ecuaia fA(X) = Y are soluia unic X = A–1YA ∈ M2(\), deci funcia fA este bijectiv;
m
c) fA(XY) = AXYA–1 = (AXA–1)(AYA–1) = fA(X) ⋅ fA(Y). 2. a) r = f (3) = 63; b) Dac ar fi o
n
m
rdcin raional a polinomului f (m, n ∈ `*, (m, n) = 1), atunci m | 3 i n | 1, deci ∈
n
∈ {–3, –1, 1, 3}. Cum niciunul dintre numerele –3, –1, 1, 3 nu este rdcin a lui f, rezult c f
351
nu are rdcini raionale; c) Deoarece xi este rdcin a lui f, i = 1, 4, avem xi4 – 3xi2 + 2 xi +
3
+ 3 = 0, de unde rezult c xi3 – 3xi + 2 + = 0. Adunând aceste egaliti i inând cont c
xi
x1 + x2 + x3 + x4 = 0, obinem relaia cerut. III. 1. a) 0; b) (1, 4e), (3, 0); c) Funcia f este strict
cresctoare pe (–∞, 1), strict descresctoare pe (1, 3), strict cresctoare pe (3, +∞), lim f (x) =
x →−∞
= 0, f (1) = 4e, f (3) = 0 i lim f (x) = +∞. Cum f este continu, rezult c ecuaia f (x) = m are
x →+∞
x 2 ln x x2
exact trei soluii reale pentru orice m ∈ (0, 4e). 2. a) ³ f ( x )dx =
2
–
4
+ C ; b) f este
e +1
2
continu pe [0, +∞); c) .
4
Testul 25
§ 1 1· sin 2 x
I. 1. –3. 2. 0. 3. x = 1. 4. 210x4. 5. C ¨ − , ¸ . 6. Cum f (x) = , rezult c max f (x) =
© 2 2¹ 2
1 § 6 4· n
= . II. 1. a) x = 1; b) B = ¨ ¸ ; B = O2, n ≥ 2; c) Inducie sau A = (I2 + B) = I2 +
n n
2 © − 9 −6 ¹
x
+ Cn1 B + Cn2 B 2 + … = I2 + nB. 2. a) e1 = 1, e2 = 2; c) x' = . III. 1. a) Dreapta cu ecuaia
x −1
x = 0 este asimptot vertical, iar dreapta cu ecuaia y = 0 este asimptot orizontal; b) x1 = 1,
4
x2 = e2; c) Deoarece f (x) ≤ 2 , pentru orice x > 1, rezult c e ln x ≤ 2 x , pentru orice x > 1.
e
ln 2 1 1 ln 2
2. a)
2
. b) . c) lim an =
8 n →+∞ 0 ³f ( x)dx =
2
.
Testul 26
I. 1. s = –0,5. 2. m ∈ {0, 1}. 3. x ∈ {–1, 2}. 4. 18. 5. a = –2. 6. 2. II. 1. a) m(V) = 4; b) Avem
§1 2 3 4 5 6·
V3 = e, deci V1000 = (V3)333 ⋅ V = e ⋅ V = V; c) x = V–1 = ¨ ¸ . 2. a) x = 5;
©3 1 2 6 4 5¹
1
b) Elementul neutru este e = 3 i simetricul unui element x ∈ G este x' = 2 + ∈ G.
x−2
−2
III. 1. a) f ' (x) = ; b) Dreapta cu ecuaia y = 1 este asimptot orizontal spre t∞, iar
( x − 1) 2
dreapta cu ecuaia x = 1 este asimptot vertical; c) Funcia f este descresctoare pe fiecare
5 8
dintre intervalele (–∞, 1) i (1, +∞), dar nu este descresctoare pe \ \ {1}. 2. a) 3ln ; b) ln ;
2 5
4 4 3
c) ³3
f ( x)dx ≤ ³
3 10
dx = 0,3.
352
Testul 27
Testul 27
1
I. 1. a = 9 ∈ `. 2. x ∈ [3, 4]. 3. x = 2. 4. 864. 5. x – 3y + 7 = 0. 6. 5. II. 1. a) O3. b) a = − ;
15
c) Inducie. 2. a) 10; b) a = –14, b = 6; c) x1 = 1, x2 = 3, x3 = 1 – i, x4 = 1 + i. III. 1. a) Funcia f
§ 1· ª1 ·
este descresctoare pe intervalul ¨ 0, ¸ i cresctoare pe intervalul « , + ∞ ¸ ; b) Graficul
© 6¹ ¬6 ¹
1 1
funciei f are o asimptot vertical. Ecuaia ei este x = 0; c) a = + ln 6 . 2. a) ln 2 ; b) In ≤
2 2
1 n 1 1
≤ ³ x dx = ; c) 0 ≤ In ≤ , n ∈ `* lim I n = 0 .
0 n +1 n +1 n →+∞
Testul 28
13
I. 1. 2. 2. a = 2. 3. g(4) = 2. 4. . 5. M(–4, 7). 6. Membrul din stânga egalitii se poate
90
§ §π ·· § π·
transforma astfel: sin ¨ a − ¨ + a ¸ ¸ = sin ¨ − ¸ = –1. II. 1. b) A–1(1) = A(–1); c) n3. 2. a) e =
© © 2 ¹¹ © 2¹
1 2 4039 4039
= 3; c) … =x y = (x 2) y = 2 y = 2. III. 1. a) 2; b) e–3;
2016 2016 2016 2016
c) Ecuaia f '(x) = 0 este ecuaie de gradul al II-lea cu Δ > 0. 2. a) Deoarece funcia f este
e −1
continu, rezult c funcia F este derivabil i F'(x) = f (x), pentru orice numr real x; b) ;
2
§ 0· F ( x) − x F ′( x) − 1 1
c) Aplicând regula lui l’Hospital ¨ cazul ¸ avem lim 3
= lim = .
© 0¹ x →0 x x →0 3x2 3
Testul 29
I. 1. a = 1 ∈ `. 2. 77. 3. x = 3. 4. 17. 5. B1(2, 0), B2(–2, 4). 6. R = 6. II. 1. b) x = y = 1; c) A30 =
§ 91 90 ·
= (I2 + B)30 = C300 1
I 2 + C30 B + C302 B 2 + … + C30 B = I2 + 30B = ¨
30 30
¸ . 2. a) q = X –
2
© − 90 −89 ¹
– 2X – 1, r = 2; b) Deoarece f = g ⋅ (X 2 – 2X – 1) + 2, i g(x1) = g(x2) = 0, rezult c f (x1) =
= f (x2) = 2; c) g(α1) + g(α2) + g(α3) + g(α4) = (α12 + α 22 + α 32 + α 24 ) – (α1 + α2 + α3 + α4) +
+ 4 = 5 – 3 + 4 = 6. III. 1. b) y = –1; c) Inegalitatea considerat este echivalent cu f (x) ≥
1§ ·
π π π
π
≥ f (–1), x ∈ \. 2. a)
2 ³0 2 ¨© 0 ³ 0³
; c) 2 g ( x)dx = ¨ 2 ( g ( x) + f ( x))dx + 2 ( g ( x) − f ( x))dx ¸ =
¸
¹
1§π ·
π
π
= ¨ + ln(sin x + cos x) 2
¸ = .
2 ¨© 2 0 ¸
¹ 4
353
Testul 30
2π 4π 8π ½
I. 1. a = –1. 2. f (x1) = f (x2) x13 = x23 x1 = x2 (x1, x2 ∈ \). 3. x ∈ ® , , ¾ . 4. 14 nu-
¯ 3 3 3¿
mere (22 – 8). 5. y = 3x. 6. 10 2. II. 1. a) –1; c) Ecuaia se scrie sub forma (5x + 4)(5x – 2)2 =
= 0, cu soluia x = log52. 2. c) Sunt simetrizabile toate elementele mulimii G \ {2}. III. 1. b) x =
= 1; c) Valoarea maxim a funciei f este f (0) = –1, lim f ( x) = lim f ( x) = –∞ i f este strict
x →−∞ x /1
cresctoare pe (–∞, 0) i strict descresctoare pe (0, 1). Deci, ecuaia f (x) = m are dou soluii
3 2 ln 2 − 1
în intervalul (–∞, 1) dac i numai dac m ∈ (–∞, –1). 2. a) ; b) ; c) Aplicând
2 ln 2 ln 2 2
§ x ·′
³
x
§ 0·
regula lui l’Hospital ¨ cazul ¸ , obinem lim 0
f³( t ) dt
= lim ©
¨ 0
f (t )dt ¸
¹ = lim f ( x) = 1.
© 0 ¹ x →0 x x →0 x ′ x →0
Testul 31
I. 1. 50. 2. 4. 3. Δ = –4 < 0. 4. A52 = 20. 5. x – 2y – 3 = 0. 6. –6. II. 1. a) a ∈ \ \ {2}; b) (x, y, z) ∈
∈ {(2α – 3, 7 – 3α, α), α ∈ \}; c) (x0, y0, z0) = (1, 1, 2). 2. a) a0 + a1 + … + a20 = f (1) = 1;
b) f (i) = –1; c) Din f (i) = –1 i f (i) = a0 + a1i + a2i2 + … + a20i20 = (a0 – a2 + a4 – a6 + …) +
1 x
+ (a1 – a3 + a5 – a7 + …)i, rezult c a0 – a2 + a4 – a6 + … + a20 = –1. III. 1. a) f '(x) = ;
x
b) x = 1 este punct de maxim; c) Deoarece f (x) ≤ f (1) = –2, pentru orice x ∈ (0, +∞), rezult c
e e
ln x ≤ x – 1, pentru orice x ∈ (0, +∞). 2. b) 2 e ; c) ³ 1
f ( x) F ( x)dx = ³
1
F ( x) ⋅ F ′( x)dx =
e
1 2
= F ( x) = 2e.
2 1
Testul 32
1 9 5 JJJG JJJG JJJG
I. 1. a = –250 ∈ (–∞, 0). 2. xV = − < 0, yV = − < 0. 3. x = 8. 4. . 5. AB ⋅ BC = − BA ⋅
4 8 11
JJJG π 3
⋅ BC = –BA ⋅ BC cos = – 18. 6. tg x = − . II. 1. b) Cum B ⋅ (I3 – A + A2) = (I3 + A)(I3 – A +
3 4
+ A ) = I 3 + A = I3, rezult c B este inversabil i B–1 = I3 – A + A2. 2. c) Avem g = X 4 + 2X 2 +
2 3 3
+ 1 – X 2 = (X 2 + 1)2 – X 2 = (X 2 + X + 1)(X 2 – X + 1). Polinoamele X 2 + X + 1 i X 2 – X + 1

sunt ireductibile peste \ deoarece nu au rdcini în \ i fiecare dintre ele are gradul doi.
III. 1. a) P(1, 0); b) Funcia f este continu pe intervalul închis [n, n + 1] i derivabil pe
f (n + 1) − f (n)
intervalul deschis (n, n + 1), deci exist cn ∈ (n, n + 1) astfel încât f ' (cn) = ;
n +1− n
354
Testul 33
c) Concluzia rezult din relaia precedent i f '(n + 1) < f '(cn) < f '(n). 2. b) G(x) = F(x) + 2;
2 1 2
c) A = ³ | f ( x) | dx = −³
0 0
f ( x)dx + ³
1
f ( x)dx = 2(e – 1).
Testul 33
JJJG JJJG
I. 1. a = 0. 2. a ∈ (–∞, 1). 3. x ∈ {–1, 1}. 4. 15. 5. 5. 6. Din egalitatea AB ⋅ AC = AB ⋅ AC cos A,
3 4
obinem cos A = , deci sin A = , de unde rezult c AABC = 16. II. 1. b) (x, y, z) ∈
5 5
§ 2α 7α · ½
∈ ®¨ − ,− , α ¸ α ∈ \ ¾ ; c) Sistemul este compatibil determinat, soluia sa este x = y = z = 0.
¯© 3 3 ¹ ¿
2. a) f (–p) = 1; b) p ∈ {− 2, 2}. c) Din egalitile xi3 – p2xi + 1 = 0, i ∈ {1, 2, 3}, rezult c
xi4 – p 2 xi2 + xi = 0, i ∈ {1, 2, 3}. Adunând ultimele relaii i având în vedere c x12 + x22 + x32 =
8x
= 2p2, x1 + x2 + x3 = 0, obinem x14 + x24 + x34 = 2p4. III. 1. a) f '(x) = , x ∈ \;
( x 2 + 4) 2
b) Deoarece lim f (x) = lim f (x) = 1, f este strict descresctoare pe (–∞, 0], strict cresctoare
x→−∞ x→−∞
pe [0, +∞) i continu, iar f (0) = 0, rezult c Im f = [0, 1); c) Cum f este de dou ori derivabil
4 − 3x 2 § 2 1·
i f ''(x) = 8 2 , rezult c graficul funciei f are dou puncte de inflexiune, A ¨ − , ¸
( x + 4) 3
© 3 4¹
§ 2 1· x2 (e2 − 4e + 5)π
i B ¨ , ¸ . 2. a) e – 2; b) F(x) = ex – – x + 4; c) .
© 3 4¹ 2 2
Testul 34
π
I. 1. a = . 6. −2 − 3. II. 1. b) Conform regulii lui Cramer, z0 =
2. 2. 2. 3. x = –4. 4. 31. 5.
2
Δ § 2α + 1 7α − 4 · ½
= z = 0; c) (x, y, z) ∈ ®¨ , , α ¸ α ∈ \ ¾ . 2. a) f (0) = 2; b) 210 = 1024; c) Dac
Δ ¯© 3 3 ¹ ¿
polinomul f ar avea o rdcin real α, atunci din relaiile (α + 1)10 + (α – 1)10 i (α + 1)10 ≥ 0,
(α – 1)10 ≥ 0, ar rezulta c α + 1 = α – 1 = 0, ceea ce este fals. Deci, f nu are rdcini reale.
III. 1. a) f '(x) = 3x2 – 3; b) (0,1); c) Tangenta la graficul funciei f este orizontal dac i numai
dac f ' (x0) = 0, deci x0 ∈ {–1, 1}. Ecuaiile tangentelor cutate sunt y = 3 i y = –1. 2. a) I1 =
1 1 1
4 0³
= ; b) In – In + 1 = x n (1 − x) ln(1 + x)dx ≥ 0, n ∈ `*; c) In ≤ I1 = , pentru orice n ∈ `*.
4
Testul 35
3
I. 1. a = 3 ∈ `. 2. A(2, 1). 3. x ∈ {–1, 0, 1, 2}. 4. C52 ⋅ C53 = 100. 5. a ∈ {–5, 3}. 6. tg B =
.
4
II. 1. a) Se arat c A2B = BA2; c) Pentru orice X ∈ M, avem: A2X = XA2 (5A – 5I2)X =
= X(5A – 5I2) AX – X = XA – X AX = XA. 2. b) x ∈ [–1, 2]; c) Ecuaia x y = 7 este
355
echivalent cu ecuaia (x – 1)(y – 1) = 2 ale crei soluii sunt (–1, 0), (0, –1), (2, 3) i (3, 2).
III. 1. a) lim f (x) = lim f (x) = f (1) = 2; b) f s′ (1) = 1 ≠ –1 = f 'd (1); c) Funcia f are maximul
x /1 x 21
2
absolut f (1) = 2, deci f (x) + f (x2) + f (x3) ≤ 3f (1) = 6, x ∈ \. 2. a) I1 = 1; b) I3 = ; c) Integrând,
3
π ª πº
de la 0 la , inegalitatea sinn + 1 x ≤ sinn x, x ∈ «0, 2 » , n ∈ ` , obinem In + 1 ≤ In, n ∈ ` .
* *
2 ¬ ¼
Testul 36
§ 3π 3π ·
I. 1. z = 2 ¨ cos + i sin ¸ . 2. f este descresctoare pe (–∞, 2), deci f ( 2 ) > f ( 3). 3. S =
© 2 2 ¹
= {2}. 4. 3 ⋅ 4 ⋅ 4 = 48. 5. B'(7, 0). 6. 2 37. II. 1. b) Pentru x ∈ {–2, –1}, det A(x) = 0, deci
A(x) nu este inversabil; c) det A(x) = x2 + (m + 1)x + m; ecuaia x2 + (m + 1)x + m = 0 are dis-
criminantul Δ = (m – 1)2 i (m – 1)2 ≥ 0, ∀ m ∈ \, deci vor exista valori ale lui x pentru care
ˆ 4};
det A(x) = 0. 2. c) Dac b = 0̂, atunci S = {0, ˆ dac b = 2̂, atunci S = {1, ˆ 5};
ˆ dac b = 4̂,
ˆ 6};
atunci S = {2, ˆ dac b = 6̂, atunci S = {3,ˆ 7}.
ˆ III. 1. a) f '(x) = ex – 1, x ∈ \; b) f este des-
§ 1 · 100
cresctoare pe (–∞, 0] i cresctoare pe [0, +∞); c) Din f ¨ ¸ > f (0), obinem c e –
© 100 ¹
1 100 101 4 2 2 −1
– > 1, deci e > . 2. a) ; b) ; c) Asimptota oblic spre +∞ la graficul func-
100 100 3 3
³( )
1
iei f are ecuaia y = x. Cum x 2 + 1 > x, oricare ar fi x ∈ \, avem A(*) = x 2 + 1 − x dx =
0
ln(1 + 2) + 2 − 1
= .
2
Testul 37
I. 1. a = 0 ∈ ]. 2. Δ = 5m2 + 4 > 0, oricare ar fi m ∈ \. 3. S = {0, 2}. 4. 6 numere. 5. 2.
−3 1
6. 30 2. II. 1. a) det A(–3) = 0; b) Minorul este nenul i det (A(–3)) = 0; c) det A(x) =
2 −3
= (x + 3)(x2 – 3x + 3); dac x ≠ –3, atunci rang A(x) = 3, iar dac x = –3, rang A(–3) = 2. 2. a) f =
2 5
= (3X 2 + 4X + 3)(2X 2 – 3X + 2); b) Rdcinile polinomului f sunt x1,2 = − t i ∈ ^ \ \ i
3 3
2 2
§ 2· § 5 · §3· § 7·
2 2
3 7
x3,4 = t i ∈ ^ \ \; c) |x1,2| = ¨ − 3 ¸ + ¨¨ ± 3 ¸¸ = 1, |x3,4| = ¨ 4 ¸ + ¨¨ ± 4 ¸¸ = 1.
4 4 © ¹ © ¹ © ¹ © ¹
III. 1. b) f este strict cresctoare pe (–∞, –1] i pe [1, +∞) i strict descresctoare pe [–1, 1];
c) Dac x ∈ [–1, 0], atunci x2 ∈ [0, 1]. inând cont de monotonia lui f, obinem c f (0) ≤ f (x) ≤
≤ f (–1) i f (1) ≤ f (x2) ≤ f (0). În capete, egalitile nu se ating simultan în cele dou iruri de
356
Testul 38
(n + 1) 2
inegaliti. Adunând, obinem concluzia. 2. b) In – In + 1 = ln > 0, deoarece (n + 1)2 >
n(n + 2)
> n(n + 2), ∀ n ∈ `*; c) lim nIn = 1.
n→+∞
Testul 38
JJJG JJJG JJJG
I. 1. a = 4 = 22. 2. f (–x) + f (x) = 0. 3. S = (–∞, 1]. 4. 10609 lei. 5. AB + AD = AC , deci
JJJG JJJG JJJG JJJG 1 − tg 2 x 3
| AB + AC + AD | = | 2 AC | = 2AC = 8 2. 6. cos 2x = = − . II. 1. a) Δ = –m2 + 3m –
1 + tg 2 x 5
1
– 4; b) Δ ≠ 0, oricare ar fi m ∈ \, deci A, B, C nu pot fi coliniare; c) S = ⋅ |–m2 + 3m – 4| =
2
1 ª§ 3 · 7º
2
7 3
= « m − + » ≥ ; aria este minim pentru m = . 2. a) f (2) = 1; b) f = (X – x1)(X –
2 «¬¨© 2 ¸¹ 4 »¼ 8 2
f′ 1 1
– x2)(X – x3)(X – x4) f (2) = (2 – x1)(2 – x2)(2 – x3)(2 – x4) = 1; c) = + +
f X − x1 X − x2
1 1 1 1 1 1 f ′(2)
+ + + + + = = –3. III. 1. b) y = 0;
X − x3 X − x4 2 − x1 2 − x2 2 − x3 2 − x4 f (2)
c) Dac x ∈ (1, 2), atunci x2 – 4 < 0, ln (x – 1) < 0, deci f (x) > 0. Dac x ∈ (2, +∞), atunci
x2 – 4 > 0, ln (x – 1) > 0, deci f (x) > 0. Cum f (2) = 0, rezult concluzia problemei. 2. b) I1 = 1;
π π π π
³ ³ ³
n −1
c) In = 2
x ⋅ (− cos x)′dx = – x n cos x
n 2
+ n 2
x cos xdx = n 2
x n −1 ⋅ (sin x)′dx =
0 0 0 0
ª π π º §π·
n−1
= n « x n −1 sin x 2 −(n − 1) ³ x n − 2 sin xdx » = n ⋅ ¨ ¸ – n(n – 1)In – 2.

2
«¬ 0 0 »¼ ©2¹
Testul 39
3 10
I. 1. 0. 2. m ∈ {–2, 2}. 3. S = {–1, 0}. 4. P =. 5. A(1, 1). 6. r = . II. 1. b) Ecuaia a2 – b2 =
10 3
= 1, a, b ∈ ], revine la (a – b)(a + b) = 1, deci a – b = a + b = 1 sau a – b = a + b = –1.
Obinem a = 1, b = 0 sau a = –1, b = 0, deci singurele matrice din M cu determinantul 1 sunt I2
i –I2; c) Ecuaia (a – b)(a + b) = 6, a, b ∈ ], nu are soluii, deoarece suma i diferena a dou
numere întregi au aceeai paritate, iar 6 nu se poate scrie ca produs de dou numere întregi
având aceeai paritate. 2. a) Cum f ∈ \[X] i x1 = –1 + 2i este rdcin, avem i rdcina
x2 = –1 – 2i. Astfel, f se divide cu (X – x1)(X – x2) = X 2 + 2X + 5; c) f = (X 2 + 2X + 5)(X 2 + X + 1),
1 3 x 1
deci x3,4 = − t i . III. 1. a) f '(x) = . b) f ''(x) = > 0, oricare ar fi
2 2 x +1
2
( x + 1) x 2 + 1
2
x ∈ \; c) Dreapta y = –x este asimptot oblic spre –∞. 2. a) F(x) = ex – e1 – x, x ∈ [0, 1];
357
1 1
³ | f ( x) | dx ≥ ³ 2
b) Metoda I. ex + e1 – x ≥ 2 e x ⋅ e1− x = 2 e , deci
0 0
edx = 2 e .
1
Metoda a II-a. Prin calcul, obinem A = 2e – 2 ≥ 2 e ; c) V = π ⋅ ³ f 2
( x)dx = (e2 + 2e – 1)π.
0
Testul 40
1 § 9º 31 13
I. 1. . 2. ¨ −∞, » . 3. S = {1}. 4. P = . 5. x + y – 5 = 0. 6. . II. 1. b) S = {(α, α, α) | α ∈
2 © 4 ¼ 36 2
∈ \}; c) (0, 0, 0) i (5, 5, 5). 2. b) Cum A2 = –4A, avem: (I3 + aA)(I3 + bA) = I3 + (a + b –
1 1 1 1 ½
– 4ab)A, iar a + b – 4ab = – (1 – 4a)(1 – 4b) ≠ , oricare ar fi a, b ∈ \ \ ® ¾ ; c) Inversa
4 4 4 ¯4¿
a a
matricei I3 + aA este I3 + ⋅ A, unde numitorul fraciei este nenul pentru a ∈ \ \
4a − 1 4a − 1
1 ½ a 1 1 ½
\ ® ¾ i ≠ , oricare ar fi a ∈ \ \ ® ¾ . III. 1. b) Funcia f este strict descresctoare
¯4¿ 4a − 1 4 ¯4¿
pe (0, 1), strict cresctoare pe (1, +∞) i f (1) = 1, de unde rezult cerina problemei; c) f ''(x) =
2
= 2 + 2 > 0, oricare ar fi x ∈ (0, +∞), deci funcia f ' este strict cresctoare pe (0, +∞). De-
x
x2
ducem c f '(e) < f '(π). 2. a) – 2 ln x + C, x ∈ (0, 1); b) Evident, f este continu pe (0, 1) ∪
2
∪ (1, +∞). Cum lim f (x) = lim f (x) = f (1) = –1, rezult c f este continu pe (0, +∞), deci
x →1 x →1
x <1 x >1
x2
admite primitive; c) O primitiv a funciei f are forma F(x) = – 2 ln x + C1, x ∈ (0, 1) i
2
F(x) = x(2 ln x – 3) + C2, x ∈ [1, +∞). Cum F este, în mod necesar, continu în 1, obinem c
1 7 7
+ C1 = –3 + C2, deci C2 = C1 + . Se verific uor c, pentru C2 = C1 + , funcia F este
2 2 2
derivabil pe (0, +∞), i F '(x) = f (x), oricare ar fi x ∈ (0, +∞).
Testul 41
3
I. 1. 6. 2. a = 3. 3. x ∈ {–1, 1}. 4. C112 = 55. 5. y = x. 6. . II. 1. b) A20 = 819A, rang (A20) =
5
§ x y ·
§x y· ¨ ¸=
= rang (A) = 1; c) Fie X = ¨ ¸ ∈ M2(\). Din condiia AX = XA rezult c X = ¨¨ 3 y
©z t¹ x + y ¸¸
© 4 ¹
§ 0 y·
§ x 0· ¨ ¸ = xI + y B = aI + bB, unde a = x i b = y . 2. a) 1 + a; b) 1, –i, i;
= ¨ ¸ + ¨ 3y
y ¸¸
2 2
©0 x¹ ¨ 4 4
© 4 ¹
358
Testul 42
c) Deoarece x12 + x22 + x32 = –1 < 0, rezult c f are dou rdcini complexe, conjugate i o
rdcin real. III. 1. a) +∞; b) 1; c) Dac f (x) ≥ 0 = f (–1), oricare ar fi x ∈ \, atunci, conform
teoremei lui Fermat, rezult c f '(–1) = 0, deci (ax + 1 + xax + 1 ln a)|x = –1 = 0, de unde obinem
2 1
a = e. Se arat apoi c xex + 1 + 1 ≥ 0, oricare ar fi x ∈ \. 2. b) A = ³ | f ( x) | dx = −³
0 0
f ( x)dx +
2 5
+ ³
1
f ( x)dx = ln
4
– 2arctg 2 + π; c) 2 ln 2 – 2.
Testul 42
I. 1. 2. 2. yV – xV = 0. 3. x ∈ {–1, 0}. 4. 0,07. 5. C1 (3 + 3, 3 ) i C2 (3 − 3, − 3).
5
II. 1. a) det (A(a, b, c)) = abc – a – b – c + 2; c) x = 0. 2. a) –1; b) a = ; c) Deoarece x12 +
3
+ x22 + x32 = –1, rezult c cel puin una dintre rdcinile lui f este din ^ \ \. III. 1. a) f '(x) =
ln x − 1
= ; b) x = e (punct de minim); c) Deoarece 0 < 2 < 3 < e i f este strict descres-
ln 2 x
1
³ f (x)F (x)dx =
2 2
ctoare pe (0, e), rezult c f ( 2 ) > f ( 3) , deci 3 > 2 3 . 2. b)
0
1 1 3 1
(e + 5)3 − 8 1 1
= ³
0
F ′( x)F 2 ( x)dx =
3
F ( x)
0
=
3
; c) ³
0
( xf ( x) + F ( x))dx = ³ ( xF ′( x) + F ( x))dx =
0
1 1
= ³
0
( xF ( x))′dx = xF ( x)
0
= F(1).
Testul 43
8
I. 1. . 2. x ∈ {–1, 0, 1, 2, 3}. 3. x = 1. 4. În total sunt 53 numere, dintre care 33 conin numai
9
8
cifre impare. Sunt 98 de numere care au cel puin o cifr par. 5. 2x + y – 4 = 0. 6. .
3
§ x y·
II. 1. c) Observm c X 3 – X 2 = AX i X 3 – X 2 = XA, deci AX = XA. Aadar, X = ¨ ¸.
©0 x¹
§2 1· § −1 −1·
Avem X = ¨ ¸ sau X = ¨ ¸ . 2. b) –1; c) a = 0 sau a = –2. III. 1. a) y = (e – 2)x;
© 0 2 ¹ © 0 −1¹
b) A(ln 2, 2 – 2 ln 2) este punct de minim; c) Considerm funcia g : [1, 2] → \, g(x) = ex –
– 2x – 1. Cum g este continu i g(1) ⋅ g(2) < 0, rezult c exist x0 ∈ (1, 2) astfel încât g(x0) =
7 x2 t 1 §1 ·
= 0. 2. a) ; b) G(x) =
6 2
– 3x + 5 ln (x + 1) + C; c) 1
t
f ( x ) ³
dx = arctg (t – 1) – arctg ¨ − 1¸ .
©t ¹
359
Testul 44
I. 1. 21. 2. A(0, 1); B(–5, 11). 3. x ∈ {–1, 9}. 4. Submulimile cutate au forma {1} ∪ X, unde
X este o submulime cu dou elemente a mulimii {2, 3, 4, 5, 6}; X poate fi aleas în C52 =
JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG JJJG 2 JJJG JJJG π− x
= 10 moduri. 5. AB ⋅ BD = AB ⋅ (− BA + AD) = − AB + AB ⋅ AD = –9. 6. 2 cos =
4
§ π x π x· § 1 ·
= 2 ¨ cos cos + sin sin ¸ . II. 1. a) 0; b) a = 5; c) (I3 + A) ¨ I 3 − A ¸ = I3 i de aici
© 4 4 4 4¹ © 6 ¹
rezult concluzia. 2. a) –1; 2 – 3; 2 + 3. b) a = 1, b = –3; c) Din 2x2 = x1 + x3 i x1 + x2 +
+ x3 = 3 rezult x2 = 1, deci f (1) = 0 i a + b = 2. Apoi, din 11 = (x1 + x2 + x3)2 – 2(x1x2 + x1x3 +
1
+ x2x3) = 9 – 2a, rezult a = –1. III. 1. a) e; c) f are un maxim absolut egal cu în x = 1.
e
1 π § 1 1 1 ·
Rezult c f (x) ≤ , ∀ x ∈ \. 2. a) ln 2; b) ; c) lim ¨ + + ... + =
e 2 n →+∞ n + 1
© n + 2 n + n ¸¹
n
¦
1 1 1
= lim
n →+∞ n
k =1 1+
k
= ³
0
f ( x)dx = ln 2.
Testul 45
1
I. 1. 1. 2. f (x) = x2 – 4x + 4. 3. 2. 4. 10. 5. x – y – 1 = 0. 6.
. II. 1. b) Pentru a ≠ 1, rang(A) =
4
§ 0 ·
¨ ¸
= 3, iar pentru a = 1 sau a = –1, rang(A) = 2; c) X = ¨ − ¸ , α ∈ \. 2. a) –1; i; –i; b) a + 3;
¨ ¸
© ¹
c) Rdcin întreag poate fi –1 sau 1. Rezult a = 1 sau a = –3. III. 1. a) f '(x) = ex – e1 – x, x ∈
∈ [0, 1]; c) min f = 2 e ; max f = 1 + e. 2. a) Dac F este primitiv a funciei f, atunci F'(x) =
16π
= f (x) > 0; b) ; c) 1.
3
Testul 46
−16
I. 1. z = ∈ \. 2. 6. 3. x = 2. 4. A are 50 de elemente, 17 divizibile cu 3 i 6 divizibile cu 9.
169
11 JJJG JJJG G G G G G G
Probabilitatea cerut este egal cu . 5. 3AB – 2AC = 3(−4i + 2 j ) – 2(2i + 2 j ) = −16i + 2 j
50
M(–13, 4). 6. Ecuaia este echivalent cu 2 cos2 x – 1 = cos x, x ∈ [0, π]. Rezult x = 0 sau
2π § 0 −2 · § −1 −1·
x= . II. 1. a) –1; c) S = ¨ ¸; P = ¨ ¸ . 2. a) Exist 2 ⋅ 3 ⋅ 3 ⋅ 3 = 54 polinoame;
3 © 4 6 ¹ ©2 2¹
ˆ = 2̂, f (1)
b) f (0) ˆ = 1̂, f (2)
ˆ = 0̂; 2̂ este singura rdcin a polinomului f; c) g nu are
360
Testul 47
rdcini în ]3 i grad g = 3, deci este ireductibil. III. 1. a) f este strict descresctoare pe (0, 1] i
1 1
strict cresctoare pe [1, +∞); b) min f = , deci f (x) ≥ , ∀ x ∈ (0, +∞) i de aici rezult
2 2
§1 · 1
concluzia problemei; c) m ∈ ¨ , +∞ ¸ . 2. a) ln(x + 2) – ln(x + 1) + x + C; b) + ln 2;
© 2 ¹ 2
§9 3·
c) π ¨ − 2 ln ¸ .
©2 2¹
Testul 47
3
I. 1. 189. 2. [–4, 0]. 3. x ∈{–1, 0}. 4. T7 = 26 ⋅ C96 . 5. a = 2. 6.
. II. 1. b) Sistemul este
2
compatibil determinat cu soluia (–8, –5, –5); c) Sistemul este compatibil nedeterminat cu
§ 1 1 ·
soluia ¨ α − , , α ¸ , α ∈ \. 2. a) a = 8, b = –6; b) 1; 3; ± 2. c) a = –2. III. 1. a) –1;
© 3 3 ¹
§ 1·
b) f s′ (0) = 3; f d ′ (0) = –1; c) A ¨ −3, − 3 ¸ este punct de minim, iar B(0, 2) este punct de
© e ¹
2n + 2
maxim. 2. a) In = ln , n ∈ `*; b) (In)n ≥ 1 este monoton cresctor; c) 1.
n+2
Testul 48
3 3
I. 1. a = 1 ∈ `. 2. V(1, –4) ∈ cadran IV. 3. x = 0. 4. 36. 5. A'(0,1). 6.. II. 1. b) det A(1) =
2
= 0; c) m ∈ \ \ {1}. 2. a) x = –3 sau x = 1; b) De exemplu, (0 1) 2 ≠ 0 (1 2); c) Spre
b
exemplu, a b = 0 2ab + 3a – b = 0 a = . Putem considera b = 2, a = 3 2 – 4.
2b + 3
π 1
III. 1. a) y = x –; b) . c) Funcia f este strict cresctoare, deci injectiv. Deoarece f (\) =
2 3
= \, f este i surjectiv. 2. a) Funcia f este continu pe \; b) F : \ → \, F(x) =
°1 − ( x + 1)e − x , x < 0 1 π
= ®
°̄2( x − arctg x ), x ≥ 0
; c) ³
−1
f ( x)dx = F(1) – F(–1) = 1 –
2
.
Testul 49
I. 1. 0. 2. f (0) = 1, deci g(1) = 0. 3. x = 3. 4. 26 C106 . 5. a = 6 3 + 9 2 – 3 6 , b = 6 3 – 6,
π 3π 5 π 7 π ½ § 3 2·
c = 6. 6. x ∈ ® , , , ¾ . II. 1. b) A = 2I2 – A; c) X = ¨
–1
¸ . 2. b) r = 4X – 3;
¯4 4 4 4 ¿ © −2 −1¹
c) f = (X 2 – 2X + 2)c + 4X – 3. Cum 1 + i i 1 – i sunt rdcinile ecuaiei x2 – 2x + 2 = 0 rezult
361
c f (1 + i) + f (1 – i) = 4(1 + i) – 3 + 4(1 – i) – 3 = 2 ∈ \. III. 1. a) –1; b) A(–1, 5) este punct
de maxim, iar B(1, 1) este punct de minim; c) Din f (1) i f '(1) = 0 rezult c a = –3, b = 3.
e e e
2. a) g'(x) = f (x); b) ³ f ( x)dx = g ( x) = g(e) – g(1); c) ³ f ( x) g ( x)dx = ³ g ′( x) g ( x)dx =
e
1
1 1 1
e
1 2
= g ( x) .
2 1
Testul 50
π π 5π 3π ½
I. 1. 2. 2. 4. 3. x ∈ ® , , , ¾ . 4. M are 44 funcii, dintre care 4 ⋅ 3 ⋅ 2 ⋅ 1 funcii sunt
¯4 2 4 2 ¿
3
injective. Probabilitatea cerut este . 5. G(1, 2) i OG = 5. 6. 1. II. 1. a) det (A(m)) = m3 –
32
– 3m + 2 = 0 m = 1 sau m = –2; b) A(–1) ⋅ A(0) = 2I3 i de aici rezult concluzia; c) X =
§1·
¨ ¸
= ¨ 0 ¸ . 2. a) t = 1, t = –2 sau t = 2; c) x, y, z sunt soluiile ecuaiei t3 – t2 – 4t + 4 = 0. Sistemul
¨ ¸
© −1 ¹
(S) are soluia (1, –2, 2) i toate permutrile acesteia, deci 6 soluii. III. 1. b) Punctul
§ −1 ·
A ¨ e m +1 , m +1 ¸ este punct de minim; c) Observm c f (x) ≥ –1, ∀ x ∈ (0, +∞) dac i numai
© e ¹
1
dac minimul absolut al funciei f este mai mare sau egal cu –1. Avem − m +1
≥ –1 em + 1 ≥
e
1 t −1 1 1− t
≥ 1 m ∈ [–1, +∞). 2. a) g'(x) = f (x), ∀ x ∈ [0, +∞); b) F(1) = ³0 et
dt = ³
0 et
dt =
t 1
1 1− t
1 x t −1 1 t x
2 x
=
et 0
=
e
. c) Pentru x > 1, avem F(x) = ³0 e
t
dt + ³ 1 e t
dt =
e
– t
e 1
=
e
– x i
e
2
lim F ( x) = .
x →+∞ e
Testul 51
JJJG
I. 1. an + 1 = an ⋅ 3, ∀ n ∈ `*. 2. a = 2, b = –3. 3. x = 0, x = –1, x = 4. 4. n ∈ {3, 4, 5}. 5. AB =
G G JJJG G G JJJG JJJG G G 1 1
= 3i − 5 j , AC = i + 2 j , | AB + AC | = | 4i − 3 j | = 5. 6. = (sin x – cos x)2 = 1 – sin 2x
4 4
3
sin 2x = . II. 1. a) Δ = 6 – 3m; b) Δ ≠ 0 m ∈ \ \ {2}; c) Pentru m = 2 sistemul este
4
2x + y
compatibil nedeterminat cu soluia x = –3α, y = 2α, z = α, α ∈ \. Pentru α ≠ 0, avem =
y − 3z
362
Testul 52
= 4. 2. a) x1 = x2 = 1, x3 = –2; b) x13 + x23 + x33 = –3m, x1x2x3 = –m; c) Fie a rdcin dubl. Din
f (a) = 0, f '(a) = 0 rezult m = 2 sau m = –2. III. 1. a) x = 1 este asimptot vertical; y = 2x este
x+2 x +1
asimptot oblic spre +∞; b) 2; c) Ecuaia este echivalent cu ln – ln + 1 = 0.
x x −1
x+2 x +1
Considerm funcia g : (1, +∞) → \, g(x) = ln – ln + 1. Cum lim g ( x) = –∞ i
x x −1 x →1
x >1
lim g ( x) = +∞, rezult c exist c ∈ (1, +∞) astfel încât g(c) = 0. 2. a) Dac F este o primitiv
x →+∞
a funciei f, atunci F'(x) = f (x) ≤ 0, ∀ x ∈ [1, 3], deci F este descresctoare; b) 3 ln 3 – 4;

c) Obinem ecuaia a3 – 6a2 + 9a – 2 = 0, a ∈ (1, 3). Soluia este a = 2.
Testul 52
I. 1. 64. 2. a = 0; b = 1. 3. x = 8. 4. Sunt 90 de numere de dou cifre; 22 se divid cu 4, 19 se
divid cu 5, 4 se divid cu 4 i cu 5. Divizibile cu 4 sau cu 5 sunt 37 de numere. Probabilitatea
37 3
cerut este egal cu . 5. 3. 6. –3. II. 1. c) AAOCn = | 2n − 3 | i este minim pentru n = 1
90 2
§ 1ˆ 1ˆ · § 0ˆ 1ˆ · 3
sau n = 2. 2. a) 8; c) De exemplu, A = ¨ ¸, B = ¨ ¸ . III. 1. a) Avem f '(x) = x=
¨ 0ˆ 1ˆ ¸ ¨ 0ˆ 1ˆ ¸ 4
© ¹ © ¹
§ 7· § 3· 5
= 0, x = 4. Punctele cutate sunt A ¨ 0, − ¸ ; B ¨ 4, ¸ ; b) (–∞, –3] ∪ [1, +∞); c) e–3. 2. a) ;
© 2¹ © 2¹ 12
1 1 9
c) A = ³
−2
| f ( x) − g ( x) | dx = ³
−2
(− x + 2 − x 2 )dx =
2
.
Testul 53
8
I. 1. 5. 2. A(0, 2); B(3, 5). 3. . 4. 16. 5. 3 2 . II. 1. b) m ≠ − 2; c) (3, 1, 5). 2. a) de exemplu
5
n − 3b
(0 ∗ 1) ∗ 2 ≠ 0 ∗ (1 ∗ 2); b) x = − 3 sau x = 1; c) Fie n ∈ `, a ∗ b = n a = . Alegem n ∈
b−2
1 3
∈ `, b ∈ _ \ ], astfel încât a ∈ _ \ ]; de exemplu, n = 0, b = , a = . III. 1. a) 9; b) A(0, 4)
3 5
11 12 11 12
punct de maxim, B(2, 0) punct de minim; c) < ; , ∈ [0, 2]. Cum f este strict
12 13 12 13
§ π·
descresctoare pe [0, 2], rezult c a > b. 2. b) 2 − 1; c) π ¨ 1 − ¸ .
© 4¹
363
Testul 54
I. 1. a = –1. 2. m = −2. 3. 8. 4. C183 ⋅ C122 = 53856. 5. 3x + 2y = 0. 6. 1. II. 1. a) det (2I2 − 3A) =
§a bn · 1
= −17 ≠ 0; c) Inductiv, An = ¨ n , cu an, bn, cn, dn > 0. 2. a) e = 4; c) x = 3. III. 1. a) ;
© cn d n ¸¹ 3
π ª πº
b) f '(x) = x sin x 0 pe [0, π]; c) 0 x i f cresctoare pe « 0, » f (0) f (x)
2 ¬ 2¼
n
§π· e2 + 1 5 §5·
f ¨ ¸ . 2. b) ; c) Pentru x ∈ [1, 2], 0 f (x) 0 f n(x) ¨ ¸ , deci 0
© ¹
2 2 2 ©2¹
2 n n
1 §5· §5·
≤
3n ³
1
f n ( x )dx ≤ ¨ ¸ , ∀ n ∈ `* i cum lim ¨ ¸ = 0, limita cerut este egal cu zero.
© ¹
6 n→+∞ ©6¹
Testul 55
I. 1. m = 4, f (1) = 7. 2. f (n) ≠ 0, ∀ n ∈ `, deci f nu este surjectiv. 3. x ∈ {−1, 1}. 4. 1. 5. 3x +
2
+ 2y + 7 = 0. 6. − . II. 1. b) 6. 2. a) Rdcini raionale ar putea fi 1 sau −1. Cum f (1) ≠ 0 i
2
f (−1) ≠ 0, rezult concluzia; b) x12 + x22 + x32 + x42 = 0, deci cel puin o rdcin nu este real. Cum
f ∈ \[X], f are cel puin dou rdcini complexe, nereale. Cum f (0) ⋅ f (1) < 0 i f (1) ⋅ f (2) < 0
rezult c f are dou rdcini reale, una în (0, 1) i una în (1, 2); c) Cum x14 − 4x1 + 1 = 0, rezult
4 x −1 x −1 ( x − 1)( x2 − 1)( x3 − 1)( x4 − 1) f (1)
c x13 − 3 = 1 − 3 = 1 i atunci produsul P = 1 = = −2 .
x1 x1 x1 x2 x3 x4 f (0)
III. 1. a) Dac A(a, b), b = f (a) este punctul de pe graficul funciei f, în care tangenta la grafic
este paralel cu dreapta 2y − x + 1 = 0, rezult c panta tangentei este egal cu panta dreptei,
1 § 2π ·
deci f '(a) = , deci a = 3 sau a = − 3 . Pentru A ¨ 3, 3 − ¸ tangenta are ecuaia: y −
2 © 3 ¹
2π 1 § 2π · 2π
− 3+ = ( x − 3) ; pentru A ¨ − 3, − 3 + ¸ ecuaia tangentei este y + 3 − =
3 2 © 3 ¹ 3
1 1 1 1 1 § 1 ·
= ( x + 3) ; b) 2; c) , ∈ (−1, 1); < i f descresctoare pe (−1, 1) f ¨ ¸>
2 3 2 3 2 © 3¹
2 2 2
x n ( x + 1)
1 1
§ 1 ·
( )
n− 2 n+ 2
>f¨
© 2¹
¸ . 2. c) I n+1 + I n =
1
³
( x + 1) x 1
³
dx = x 2 dx =
2n + 1
x 2
1
=
2n + 1
2n ⋅ 2 −1 .
Testul 56
I. 1. x13 + x23 = 18 ∈] . 2. x = 2. 3. x ∈ {2, 3, 4, 5}. 4. C63 = 20. 5. A'(6, 5). 6. 4. II. 1. a) 0;
1
c) (A(x))n = A(2n–1xn), n ∈ `. Rezult 22017x2018 = x, deci x = 0 sau x = . 2. a) f (1) = 0; b) f =
2
364
Testul 57
= (x + 1)(2x − (a + 2)x + 2) i are toate rdcinile reale dac = (a + 2) − 16 0, deci a ∈ (−∞,
2 2
3± i 7
−6] ∪ [2, +∞); c) f = (x + 1)(2x2 − 3x + 2) i are rdcinile x1 = −1, x2,3 = i |x1| = |x2| =
4
x −1
= |x3| = 1. III. 1. a) f '(x) = , f este descresctoare pe (0, 1] i cresctoare pe (1, ∞).
x
A(1, 2) este punct de minim; b) Cum 2, 3 ∈ (1, ∞) i f este strict cresctoare pe (1, ∞), rezult
c f (2) < < f (3) i de aici rezult concluzia; c) Folosim irul lui Rolle pentru funcia
g : (0, +∞) → \, g(x) = f (x) − m.
x 0 1 +∞
g' 0
g2−m +∞ +∞
− + +
Rezult c g(x) = 0 are dou rdcini reale x1 ∈ (0, 1) i x2 ∈ (1, +∞). 2. a) F este derivabil pe
2
7
[0, 2] i F'(x) = f (x), ∀ x ∈ [0, 2]; b) A (S) = ³ f ( x)dx = F(2) − F(0) = 8 ; c) Fie S , S
0
1 2 cele
7
dou suprafee formate, atunci A (S1) = A (S2) = . Cum aria delimitat de graficul funciei f,
16
1
1 7
axa Ox i dreptele de ecuaii x = 0 i x = 1 este ³ f ( x)dx = 2 > 16 , rezult a ∈ (0, 1). Atunci
0
a 2
a 7 14
A (S1) = xdx =³0
=
2 16
a=
4
.
Testul 57
1 + 2a AD AC
I. 1. 1. 2. x = 0 sau x = 1. 3. . 4. = , deci DC BE. 5. 5. 6. 5. II. 1. a) 2; c) x = 0
a+2 BD CE
sau x = 2. 2. a) f (1) = 0 a = −1; b) x1 = x2 = −1, x3 = 1 c) Trebuie demonstrat c f nu are
rdcini raionale neîntregi pentru a ∈ ]. III. 1. a) y = 1; b) f '(x) < 0, pentru x > 0. 2. b) Fie F o
F ( x) − F (0) F ′( x) x2 + 1
primitiv a funciei f, limita cerut va fi egal cu lim 2
= lim = lim =
x →+∞ x x →+∞ 2 x x →+∞ 2x
)
1 1 1
³x (
1 x n +1 ′ 1
= ; c) In+1 = ³ dx = x + 1 dx = x ³
x + 1 − nx n −1 x 2 + 1dx = 2−
n 2 n 2
2 0 x2 + 1 0
0
0
1
x n +1 + x n −1
−n ³
0 x2 + 1
dx , deci In+1 = 2 − n(In+1 + In–1).
365
Testul 58
1 §1 1·
I. 1. 36. 2. x ∈ {−1, 0, 1, 2, 3}. 3. x = 2. 4. . 5. C(−1, 4). 6. −3. II. 1. b) ¨ , 0, − ¸ ; c) Sis-
9 ©2 2¹
§ −1 − 8α 1 + 2 α · 1
temul este compatibil nedeterminat cu soluiile: ¨ , , α ¸ , α ∈ \ i x + 4y = .
© 6 6 ¹ 2
2. a) − 24; c) (1, 2); (−3, −2). III. 1. a) 0; b) f '(x) = − e–x(x −1)2 0; c) x 0, f descresctoare
2π
f (x) f (0) (x2 + 1)e– 1, deci ex x2 + 1, x 0. 2. a) I(p, q) = ³ sin pxdx =

x 2
0
2π 2π 2π
1 − cos 2 px 1§ sin 2 px · 1
=
0
³ 2
dx = ¨ x −
2© 2p ¹ 0
¸ = π b) I(p, q) = ³ 2 ( cos( p − q) x − cos( p + q) x ) dx =
0
2π
1 § sin( p − q) x sin( p + q ) x ·
= ¨ − ¸ = 0; c) Fie f (x) = a sin x + b sin 2x + c sin 3x. Rezult c
2© p−q p+q ¹0
2π 2π 2π 2π
³ f ( x) sin xdx = a ³ sin ³ ³

xdx + b sin x sin 2 xdx + c sin x sin 3xdx , deci 0 = a ⋅ π a = 0. La
2
0 0 0 0
2π 2π
fel, din ³ f ( x)sin 2 xdx = bπ = 0 i din ³ f ( x) sin 3xdx = cπ = 0 , deducem c b = c = 0.

0 0
Testul 59
45 1
I. 1. 1. 2. 0. 3. . 4. T7 = C106 ⋅ 6 . 5. M (3, 5). II. 1. a) −2; b) Pentru x ≠ 1, x ≠ 2, rang (A(x, 1,
4 2
2)) = 3; pentru x = 1 sau x = 2 rang (A(x, 1, 2)) = 2; c) det (A(a, b, c)) = (a − b)(b − c)(c − a).
2. a), b) f = (X 2 − 2)(X 2 − 2X + 2) i are rdcinile x1 = 2 , x2 = − 2 , x3 = 1 − i, x4 = 1 + i;
c) f = X − 2 ( )( X + 2 ) (X 2
− 2X + 2). III. 1. a) x = 0, asimptot vertical, y = 0, asimptot
1
2( x − 3)
orizontal; b) y = x − 1; c) f''(x) =
x4 ³
> 0, x ∈ (3, +∞). 2. a) I1 = ln( x + 1)dx =
0
1 1
³ ³ dx = 2 ln 2 − 1 ;
1
= ( x + 1)′ ln( x + 1) dx = ( x + 1) ln( x + 1) 0 − b) In+1 − In =
0 0
1
³
= ln n ( x + 1) ( ln( x + 1) − 1) dx 0, deoarece funcia de sub integral este mai mic sau egal cu
0
1 1
1
³
zero; c) In = ln n ( x + 1)dx ≤ x n dx =
0
³
0
n +1
.
366
Testul 60
Testul 60
3
I. 1. 15 termeni. 2. –3. 3. x = 2. 4. 2. 5. 3 19 . 6. . II. 1. b) Pentru b = 2 sau c = 1, rangul
5
matricei date este egal cu 2; pentru b ≠ 2 i c ≠ 1, rangul este egal cu 3; c) x = α, y = −2α, z =
= α, α ∈ \. 2. a) x1 = x2 = x3 = 1; b) S = 0 c) Deoarece S = 0 i x1, x2, x3 ∈ \, rezult c x1 = x2 =
2
= x3 = 1 iar m = −1. III. 1. a) e; b) f ''(x) = > 0, ∀ x > 0; c) Considerm funcia continu
( x + 1)3
g : [0, +∞) → \, g(x) = f (x) e –x
− 1. Cum g(0) ⋅ g(1) < 0, rezult c exist c ∈ (0, 1) astfel
1 1 1
1 dt 1 § 1 1 ·
încât g(c) = 0. 2. b) Cu substituia x2 = t; ³
0
xf ( x )dx = ³ = ³ ¨ − ¸ dt =
2 0 (t + 1)(t + 2) 2 0 © t + 1 t + 2 ¹
1 x
1 t +1 2 § 1 t · π π
= ln
2 t+2 0
= ln
3 x →+∞
0
³
; c) lim f ( x )dx = lim ¨ arctg t −
x →+∞
© 2
arctg ¸ = −
2¹ 2 2 2
.
367
Breviar teoretic
Breviar teoretic
1. ALGEBR
1.1. Formule de calcul prescurtat

(a t b)2 = a2 t 2ab + b2; a2 – b2 = (a – b)(a + b); (a + b + c)2 = a2 + b2 + c2 + 2ab + 2bc + 2ac;
(a t b)3 = a3 t 3a2b + 3ab2 t b3; a3 t b3 = (a t b)(a2 B ab + b2);
an – bn = (a – b)(an – 1 + an – 2b + … + bn – 1); n ∈ `, n ≥ 2.
1.2. Sume remarcabile

n
n(n + 1)
¦k = 1 + 2 + 3 + … + n = 2
;
k =1
n
n(n + 1)(2n + 1)
¦k
k =1
2
= 12 + 22 + … + n2= 1
6
;
2
n
§ n(n + 1) ·
¦ k 3 = ¨© 2 ¹
¸ .
k =1
1.3. Modulul unui numr real

x, x ≥ 0
Definiie. |x| = ® .
¯ − x, x < 0
Proprieti: 1) |x| ≥ 0, ∀ x ∈ \; 2) |x| = 0 x = 0; 3) |x ⋅ y| = |x| ⋅ |y|, ∀ x, y ∈ \;
4) |x : y| = |x| : |y|, ∀ x, y ∈ \, y ≠ 0; 5) |x + y| ≤ |x| + |y|, ∀ x, y ∈ \; egalitatea are loc dac i
numai dac xy ≥ 0; 6) |x| ≤ a x ∈ [–a, a], a > 0; 7) |x| ≥ a x ∈ (–∞, –a] ∪ [a, +∞), a > 0.
1.4. Partea întreag i partea fracionar

Definiie. Partea întreag a unui numr real x este cel mai mare numr întreg, mai mic sau egal
cu x i se noteaz cu [x]. Partea fracionar (zecimal) a unui numr real x se noteaz cu {x} i
este definit astfel: {x} = x – [x].
Proprieti: 1) [x] ∈ ] i {x} ∈ [0, 1), ∀ x ∈ \; 2) [x] ≤ x < [x] + 1, ∀ x ∈ \;
3) [x + k] = [x] + k, ∀ x ∈ \, ∀ k ∈ ]; 4) {x + k} = {x}, ∀ x ∈ \, ∀ k ∈ ].
368
Breviar teoretic
1.5. Progresii
Progresii aritmetice. Definiie. irul (an)n ≥ 1 este o progresie aritmetic de raie r dac an + 1 =
= an + r, ∀ n ≥ 1 (în acest caz, scriem ÷ (an)n ≥ 1).
a +a
Proprieti: 1) ÷ (an)n ≥ 1 an = n −1 n +1 , ∀ n ≥ 2; 2) ÷ (an)n ≥ 1 () r astfel încât an = a1 +
2
(a + a )n
+ (n – 1)r, ∀ n ≥ 1; 3) ÷ (an)n ≥ 1 Sn = a1 + a2 + … + an = 1 n , ∀ n ≥ 1.
2
Progresii geometrice. Definiie. irul (bn)n ≥ 1 (cu b1 ≠ 0) este o progresie geometric de raie
q(q ≠ 0) dac bn + 1 = bn ⋅ q, ∀ n ≥ 1 (în acest caz, scriem :: (bn)n ≥ 1).
Proprieti. 1) :: (bn)n ≥ 1 bn2 = bn –1 ⋅ bn + 1, ∀ n ≥ 2; 2) :: (bn)n ≥ 1 () q ≠ 0 astfel încât
bn = b1 ⋅ qn – 1, ∀ n ≥ 1; 3) Dac (bn)n ≥ 1 este o progresie geometric de raie q ≠ 1, atunci
qn − 1
Sn = b 1 + b 2 + … + b n = b 1 ⋅ , ∀ n ≥ 1.
q −1
1.6. Ecuaia de gradul al II-lea cu coeficieni reali

Ecuaia ax2 + bx + c = 0 (a, b, c ∈ \, a ≠ 0), are discriminantul Δ = b2 – 4ac. Dac Δ ≥ 0,
−b ± Δ
ecuaia are dou soluii reale (distincte dac Δ ≠ 0 i egale dac Δ = 0): x1,2 = . Când
2a
Δ < 0, ecuaia nu are soluii reale. Soluiile ecuaiei, x1, x2, verific relaiile lui Viète: x1 + x2 =
b c
= − i x1x2 = . Dac numerele x1, x2 au proprietile x1 + x2 = S i x1x2 = P, atunci ele sunt
a a
soluiile ecuaiei de gradul al II-lea: x2 – Sx + P = 0.
1.7. Funcii – definiii, proprieti

Graficul i imaginea unei funcii. Numim graficul funciei f : A → B mulimea Gf = {(a, f (a)) ∈
∈ A × B ä ∈ A}. Dac f este o funcie numeric (adic A, B ⊂ \), atunci Gf are o reprezentare
geometric într-un plan pentru care am ales un reper cartezian. Aceast reprezentare
geometric se numete, de obicei, tot graficul funciei f. Imaginea funciei f : A → B este
mulimea Im f = {y ∈ B | () x ∈ A pentru care f (x) = y} ⊂ B.
Funcii injective, surjective, bijective. Funcia f : A → B este injectiv dac (∀ x, y ∈ A,
x ≠ y f (x) ≠ f (y)), sau (∀ x, y ∈ A, f (x) = f (y) x = y). Funcia f : A → B este surjectiv
dac Im f = B, adic ∀ y ∈ B, () x ∈ A pentru care f (x) = y. O funcie se numete bijectiv
dac este atât injectiv, cât i surjectiv.
Compunerea funciilor. Dac f : A → B i g : B → C sunt dou funcii, compusa lor este
funcia g D f : A → C definit prin (g f )(x) = g(f (x)), ∀ x ∈ A. Operaia de compunere a func-
iilor este asociativ, dar nu este comutativ. Dac notm cu 1A : A → A, 1A(x) = x, ∀ x ∈ A
funcia identic a mulimii A, atunci f 1A = f, pentru orice funcie f : A → B i 1A g = g,
pentru orice funcie g : C → A.
369
Breviar teoretic
Funcii inversabile. Funcia f : A → B se numete inversabil dac exist g : B → A astfel
încât g D f = 1A i f D g = 1B. Dac exist, funcia g este unic; ea se numete inversa lui f i se
noteaz, de obicei, cu f –1. Pentru x ∈ A, y ∈ B are loc relaia: f (x) = y f –1(y) = x. O funcie
este inversabil dac i numai dac este bijectiv.
Simetrii ale graficului. Funcia f : \ → \ se numete funcie par dac f (–x) = f (x), ∀ x ∈
∈ \. Graficul unei funcii pare este simetric fa de axa Oy. Funcia f : \ → \ se numete
funcie impar dac f (–x) = –f (x), ∀ x ∈ \. Graficul unei funcii impare este simetric fa de
originea sistemului de coordonate. Funcia f : \ → \ se numete funcie periodic dac exist
un numr T ∈ \* (numit perioad a lui f) astfel încât f (x + T) = f (x), ∀ x ∈ \. Cea mai mic
perioad strict pozitiv, dac exist, se numete perioada principal a lui f.
Monotonie. Funcia f : D ⊂ \ \ se numete funcie cresctoare (strict cresctoare) dac
∀ x1, x2 ∈ D, x1 < x2 f (x1) ≤ f (x2)(f (x1) < f (x2)). Funcia f : D ⊂ \ \ se numete funcie
descresctoare (strict descresctoare) dac ∀ x1, x2 ∈ D, x1 < x2 f (x1) ≥ f (x2)(f (x1) >
> f (x2)). Funcia f : D ⊂ \ \ se numete funcie monoton (strict monoton) dac este sau
cresctoare (strict cresctoare), sau descresctoare (strict descresctoare).
1.8. Funcia de gradul al II-lea

Forma canonic a funciei de gradul al II-lea, f : \ → \, f (x) = ax2 + bx + c (a, b, c ∈ \, a ≠ 0)
2
§ b · Δ
este f (x) = a ¨ x + ¸ − . Graficul unei funcii de gradul al II-lea este o parabol. Coor-
© 2a ¹ 4a
§ b Δ ·
donatele vârfului parabolei sunt ¨ − , − ¸ . Când Δ > 0, parabola intersecteaz axa Ox în
© 2a 4a ¹
dou puncte distincte, A(x1,0) i B(x2,0), unde x1 i x2 sunt soluiile ecuaiei f (x) = 0; când
Δ = 0, parabola este tangent axei Ox, atingând axa doar cu vârful; când Δ < 0, parabola nu are
puncte comune cu axa Ox. Dac a > 0, parabola admite un minim (f este convex), iar dac
a < 0, parabola admite un maxim (f este concav). Funcia f este monoton pe fiecare dintre
§ −b º ª −b ·
intervalele ¨ −∞, » i « , +∞ ¸ .
© 2a ¼ ¬ 2a ¹
f (x) = ax2 + bx + c, a > 0 f (x) = ax2 + bx + c, a < 0
370
Breviar teoretic
Semnul funciei de gradul al II-lea:
Δ>0: Δ=0:
x –∞ x1 x2 +∞ x –∞ x1=x2 +∞
f (x) sgn(a) 0 –sgn(a) 0 sgn(a) f (x) sgn(a) 0 sgn(a)
Δ<0:
x –∞ +∞
f (x) sgn(a)
1.9. Operaii cu puteri i radicali

1
Definiie. x0 = 1, ∀ x ∈ \*; xn = ⋅ x
x ⋅ ...
⋅ x , ∀ n ∈ `*, ∀ x ∈ \; x–n = n , ∀ n ∈ `*,
de n ori x
∀ x ∈ \*.
m
Definiie. x n = n
x m , ∀ m, n ∈ ], n ≥ 2, ∀ x ∈ \∗+ .
Proprieti: 1) m
a ⋅ m b = m ab , a, b ≥ 0, m ∈ `, m ≥ 2 ;
2) m
a :mb = m
a : b , a ≥ 0, b > 0, m ∈ `, m ≥ 2 ;
3) mn
a mp
= a , a > 0, m, n, p ∈ ], m, n ≥ 2 ;
n p
4) m
a p ⋅ n bq = mn
a pn ⋅ b qm , a, b > 0, m, n, p, q ∈ ], m, n ≥ 2;
5) a 2 = a , a ∈ \.
1.10. Logaritmul unui numr real pozitiv

Definiie. Fie a, b > 0, a ≠ 1 . Soluia (unic) a ecuaiei ax = b se numete logaritm în baza a
din b i se noteaz cu logab. Proprieti. 1) logab = c ac = b, ∀ a, b > 0, a ≠ 1; 2) loga1 = 0,
logaa = 1, ∀ a > 0, a ≠ 1; 3) logab > 0 a, b ∈ (0, 1) sau a, b ∈ (1, +∞); 4) logaxy = logax +
+ logay, ∀ a, x, y > 0, a ≠ 1; 5) loga(x : y) = logax – logay, ∀ a, x, y > 0, a ≠ 1; 6) logaxα =
1
= αlogax, ∀ a, x > 0, a ≠ 1, ∀ α ∈ \; 7) log aβ x = log a x, ∀ a, x > 0, a ≠ 1, ∀ β ∈
β
log c b 1
∈ \*; 8) logab = , ∀ a, b, c > 0, a, c ≠ 1; 9) logab = , ∀ a, b > 0, a, b ≠ 1.
log c a log b a

Mulimea numerelor complexe. Mulimea numerelor complexe este ^ = {a + bi | a, b ∈ \,
i2 = –1}. Dac z = a + bi ∈ ^, atunci partea real a lui z este Re z = a, iar partea imaginar
este Im z = b. Dou numere complexe z1 = a1 + b1i i z2 = a2 + b2i sunt egale dac a1 = a2 i
b1 = b2. Dac într-un plan P alegem un sistem cartezian ortogonal, atunci putem defini o
371
Breviar teoretic
funcie pe ^ cu valori în P, care asociaz oricrui numr z = a + bi ∈ ^ punctul M de
coordonate (a, b). Aceast funcie este bijectiv. Punctul M se numete imaginea lui z, iar z se
numete afixul lui M.
Puterile unitii imaginare, i: i4k = 1, i4k + 1 = i, i4k + 2 = –1, i4k + 3 = –i, ∀ k ∈ `.
Conjugatul unui numr complex. Dac z = a + bi ∈ ^, atunci, conjugatul su este z = a – bi.
()
n
Proprieti. 1) z1 ± z2 = z1 ± z2 ; 2) z1 ⋅ z2 = z1 ⋅ z2 ; 3) ( z1 : z2 ) = z1 : z2 ; 4) z n = z , n ∈ `*;
5) z ∈ \ z = z ; 6) z ∈ \ ⋅ i z = − z .
Modulul unui numr complex. Dac z = a + bi ∈ ^, atunci modulul su este |z| = a2 + b2 .
Proprieti. 1) |z| ∈ \+, ∀ z ∈ ^; 2) |z| = 0 z = 0; 3) |z1 ⋅ z2| = |z1| ⋅ |z2|; 4) |z1 : z2| = |z1| : |z2|;
5) |zn| = |z|n, ∀ n ∈ `*; 6) |z1 + z2| ≤ |z1| + |z2|; 7) z ⋅ z = |z|2.
Forma trigonometric a unui numr complex. Orice numr z = a + bi ∈ ^, se poate scrie:
z = r(cos t + i sin t), unde r este modulul su, iar t = m(
xOM) ∈ [0, 2π) este argumentul redus.
b
Dac M este imaginea lui z, iar unghiul t este orientat direct trigonometric, atunci t = arctg +
a
+ kπ, unde k = 0 dac M ∈ CI (cadranul I), k = 1 dac M ∈ CII ∪ CIII i k = 2 dac M ∈ CIV.
Operaii cu numere complexe scrise în form trigonometric: 1) z1 ⋅ z2 = r1r2[cos(t1 + t2) +
+ i sin(t1 + t2)]; 2) z1 : z2 = (r1 : r2)[cos(t1 – t2) + i sin(t1 – t2)]; 3) zn = rn(cos nt + i sin nt), n ∈ \*
(formula lui Moivre); 4) soluiile ecuaiei zn = r(cos t + i sin t), z ∈ ^(n ∈ `, n ≥ 2, r ∈ \∗+ ,
§ t + 2k π t + 2k π ·
t ∈ [0, 2π)) sunt: zk = n
r ¨ cos + i sin , k = 0, n − 1 .
© n n ¸¹
1.12. Combinatoric
Permutri. Aranjamente. Combinri. Fie A o mulime finit cu n elemente i k un numr
natural astfel încât 1 ≤ k ≤ n . Se numete permutare a mulimii A orice mulime ordonat care
se poate forma cu elementele sale. Se numete aranjament de n elemente luate câte k (al
mulimii A) orice mulime ordonat alctuit din k elemente ale lui A. Se numete combinare
de n elemente luate câte k (a mulimii A) orice submulime (neordonat) a lui A format din
k elemente.
Numere combinatoriale. Numrul permutrilor de n obiecte este Pn = n! = 1 ⋅2 ⋅ ... ⋅ n , ∀ n ∈
n!
∈ `*; 0! = 1 . Numrul aranjamentelor de n obiecte, luate câte k este Ank = , ∀ k, n ∈ `,
(n − k )!
n!
k ≤ n. Numrul combinrilor de n obiecte, luate câte k este Cnk = , ∀ k, n ∈ `, k ≤ n.
k !(n − k )!
Proprieti. 1) Cnk = Cnn − k ; 2) Cnk = Cnk−1 + Cnk−−11 ; 3) Cn0 + Cn1 + … + Cnn = 2n.
372
Breviar teoretic
Formula binomului (Newton). (a + b)n = Cn0 a n + Cn1 a n −1b + … + Cnn b n . Termenul general al
dezvoltrii este T k +1 = Cnk a n − k b k , k = 0, n .
1.13. Matematici aplicate

Dobânzi. Dac se depune în banc suma S cu dobând simpl (fr capitalizare), valoarea
p⋅n
depozitului dup n luni este Sn = S + ⋅ S, unde p este procentul anual al dobânzii. Dac
100 ⋅12
se depune în banc suma S cu dobând compus (cu capitalizare), suma aflat în final în
n
§ p ·
depozit dup n ani este Sn = S ⋅ ¨1 + ¸ , unde p este procentul anual al dobânzii.
© 100 ¹
Serii statistice. Dac o anumit caracteristic ia valorile x1, x2, …, xk cu frecvenele relative
n1, n2, …, nk, atunci media seriei este x =

¦ xi ni , abaterea medie liniar este d = ¦ xi − x ni ,
¦ ni ¦ ni
¦( x − x ) ⋅n
2
iar abaterea medie ptratic este V = s 2 , unde s2 este dispersia, s2 =

i i
¦n i
(sumele au atâia termeni câte valori ia caracteristica).
1.14. Probabiliti
În cazul experienelor aleatoare cu un numr finit de cazuri posibile, egal probabile, probabi-
numrul cazurilor favorabile lui A
litatea unui eveniment A se calculeaz dup regula P = .
numrul cazurilor posibile
Proprieti. 1) P ( A) = 1 – P(A); 2) Dac evenimentele A i B sunt incompatibile (nu se pot
realiza simultan), atunci P(A ∪ B) + P(A) + P(B). În caz de compatibilitate, P(A ∪ B) = P(A) +
+ P(B) – P(A ∩ B); 3) Evenimentele A i B sunt independente dac P(A ∩ B) = P(A) ⋅ P(B).
Avem P(A ∩ B) = P(A) ⋅ PA(B) = P(B) ⋅ PB(A).
Schema lui Bernoulli. Dac un eveniment are probabilitatea p i notm q = 1 – p, probabi-
litatea ca evenimentul s se realizeze de k ori i s nu se realizeze de n – k ori (în n repetri ale
experienei) este Cnk p k q n − k .
Variabile aleatoare. Dac variabila aleatoare X ia valorile x1, x2, …, xn, cu probabilitile
n n
p1, p2, …, pn, unde ¦
i =1
pi = 1, atunci media sa este M(X) = ¦ x i p i ,
i =1
iar dispersia este D(X) =
= M(X 2) – [M(X)]2.
1.15. Permutri
O permutare de ordin n este o funcie bijectiv V : A → A, unde A = {1, 2, …, n}. În general, scriem
§ 1 2 ... n ·
o permutare vizualizând legea de coresponden a funciei: V = ¨ ¸.
©
(1)
(2) ...
(n) ¹
373
Breviar teoretic
Notm cu Sn mulimea tuturor permutrilor de ordin n; card Sn = n!. Semnul unei permutri. O
pereche (i, j) ∈ A × A cu i < j se numete inversiune a lui V dac V(j) < V(i). Notm cu m(V)
numrul de inversiuni ale lui V; atunci semnul permutrii V este ε(V) = ( −1)
m (σ )
. O permutare
se numete par dac are semnul +1 i se numete impar dac are semnul −1. Semnul
produsului a dou permutri este egal cu produsul semnelor acestora.
1.16. Determinani
Dac A = (aij )1≤i , j ≤ n este o matrice ptratic de ordin n, determinantul su este numrul det(A) =
a11 a12
= ¦ ε (σ )a σ a
1 (1) 2σ (2) ...anσ ( n ) . Cazuri particulare. Dac n = 2, atunci
a21 a22
= a11a22 − a12 a21 .
σ ∈Sn
a11 a12 a13

Dac n = 3, atunci a21 a22 a23 = a11a22 a33 + a21a32 a13 + a12 a23 a31 − a31a22 a13 − a11a32 a23 − a21a12 a33 .
a31 a32 a33
Determinantul produsului a dou matrice ptratice de acelai ordin este egal cu produsul
determinanilor celor dou matrice: det (AB) = det (A) ⋅ det (B).
1.17. Inversa unei matrice

Dac A = (Aij)1≤i,j≤n este o matrice ptratic de ordin n. Spunem c A este inversabil dac exis-
t o matrice ptratic de ordin n, pe care o notm A–1 i o numim inversa lui A, astfel încât
A ⋅ A–1 = A–1 ⋅ A = In, unde In este matricea unitate de ordin n. O matrice ptratic este inver-
1
sabil dac i numai dac det (A) ≠ 0. În acest caz, A–1 = ⋅ A*, unde A* este adjuncta lui
det A
A. Numrul Aij = (–1)i + j dij se numete complementul algebric al elementului aij, dij fiind deter-
minantul matricei obinute din A prin eliminarea liniei i i a coloanei j. A* este matricea
§ A11 A21 ... An1 ·
Ä A22 ... An 2 ¸
transpus a complemenilor algebrici: A* = ¨ ¸.
12
¨ ... ... ... ... ¸

Ä ¸
© 1n A2 n ... Ann ¹
1.18. Rangul unei matrice

Fie A = (aij )1≤ i ≤ n o matrice cu elemente numere complexe i r un numr natural, 1 ≤ r ≤ min(m, n).
1≤ j ≤ m
Se numete minor de ordinul r al matricei A determinantul unei matrice formate cu elementele

situate la interseciile a r linii i r coloane ale matricei A. Numrul natural r este rangul
matricei A dac exist un minor nenul de ordinul r al lui A, iar toi minorii de ordin mai mare
decât r, dac exist, sunt nuli. Matricea A are rangul r dac i numai dac exist un minor
nenul de ordin r al lui A, iar toi minorii de ordin r + 1 obinui prin bordarea acestui minor cu
elementele corespunztoare ale unei linii i ale unei coloane rmase, dac exist, sunt nuli.
374
Breviar teoretic
1.19. Sisteme liniare
Forma general a unui sistem liniar de m ecuaii cu n necunoscute este:
a11 x1 + a12 x2 + ⋅⋅⋅ + a1n xn = b1
°a x + a x + ⋅⋅⋅ + a x = b
° 21 1 22 2 2n n 2
® . Definim matricea sistemului A, matricea extins A,
° ⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅
°¯am1 x1 + am 2 x2 + ⋅⋅⋅ + amn xn = bm
§ a11 a12 ... a1n ·
¨ a a ... a ¸
matricea termenilor liberi B i matricea necunoscutelor X: A = ¨ ¸,
21 22 2n
¨ .................. ¸
¨ ¸
© am1 am 2 ... amn ¹
§ a11 a12 ... a1n b1 · § b1 · § x1 ·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
a a ... a b b x
A = ¨ 21 22 2 n 2 ¸ , B = ¨ 2 ¸ , X = ¨ 2 ¸ . Sistemul are forma matriceal AX = B.
¨ ...................... ¸ ¨ .... ¸ ¨ ... ¸
¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸
© am1 am 2 ... amn bm ¹ © bm ¹ © xn ¹
Teorema lui Cramer. Dac m = n i Δ = det (A) ≠ 0, atunci sistemul AX = B este compatibil
Δ
determinat, iar unica sa soluie are componentele xi = i , unde Δj se obine înlocuind în Δ
Δ
coloana i cu coloana termenilor liberi.
Teorema Kronecker–Capelli. Un sistem de ecuaii liniare este compatibil dac i numai dac
rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse.
Teorema lui Rouché. Un sistem liniar este compatibil dac i numai dac toi minorii
caracteristici sunt nuli.
Algoritm de rezolvare a sistemelor liniare de m ecuaii cu n necunoscute:
I Dac m = n i det A ≠ 0, sistemul este compatibil determinat i se rezolv cu regula lui
Cramer.
II Dac m ≠ n sau m = n, dar det (A) = 0, atunci:
1) calculm rangul lui A, fixând minorul principal Δp (minorul nenul care d rangul);
2) calculm minorii caracteristici Δc; ei se obin din minorul principal prin bordare cu
termeni liberi i câte una dintre liniile rmase în afara lui Δp;
3) dac exist un minor caracteristic nenul, sistemul este incompatibil; dac toi minorii
caracteristici sunt nuli sau dac nu exist minori caracteristici, atunci sistemul este
compatibil; pentru a-l rezolva, pstrm doar ecuaiile corespunztoare lui Δp (numite ecuaii
principale) i doar necunoscutele corespunztoare lui Δp (numite necunoscute principale);
dm valori literale celorlalte necunoscute i le trecem în dreapta; sistemul rmas este de tip
Cramer i se rezolv ca atare.

Se numete lege de compoziie (operaie) pe mulimea M orice funcie : M × M → M. O
submulime nevid H a lui M se numete parte stabil a lui M în raport cu operaia „ ” dac
375
Breviar teoretic
∀ x, y ∈ H x y ∈ H. Operaia „ ” se numete asociativ dac (x y) z = x (y z),
∀ x, y, z ∈ M. Operaia „ ” se numete comutativ dac x y = y x, ∀ x, y ∈ M. Operaia „ ”
admite element neutru dac exist e ∈ M astfel încât x e = e x = x, ∀ x ∈ M. În cazul în care
„ ” are element neutru, x ∈ M se numete element simetrizabil dac exist un element x' ∈
∈ M, numit simetricul lui x, astfel încât x x' = x' x = e.
1.21. Structuri algebrice

Structuri algebrice cu o operaie. (M, ) se numete monoid dac: 1) „ ” este lege de com-
poziie pe M; 2) „ ” este asociativ; 3) „ ” are element neutru. Dac, în plus, „ ” este
comutativ, atunci (M, ) se numete monoid comutativ.
(G, ) se numete grup dac: 1) „ ” este lege de compoziie pe G; 2) „ ” este asociativ; 3) „ ”
are element neutru; 4) orice element din G este simetrizabil. Dac, în plus, „ ” este comutativ,
atunci (G, ) se numete grup abelian.
Fie (G, ) un grup, având elementul neutru e. O submulime nevid H ⊆ G se numete
subgrup al lui (G, ) dac: 1) ∀ x, y ∈ H x y ∈ H; 2) ∀ x ∈ H x' ∈ H, unde x' este
simetricul din G al lui x.
Fie (G, ) i (G', ) dou grupuri. O funcie f : G → G' cu proprietatea c f (x y) = f (x) f (y),
∀ x, y ∈ G, se numete morfism de grupuri. Dac, în plus, f este bijectiv, atunci f se numete
izomorfism de grupuri, iar grupurile G i G' se numesc izomorfe, caz în care scriem G M G'.
Fie (G, ⋅ ) un grup. Cardinalul mulimii G se numete ordinul grupului. Ordinul elementului x ∈
∈ G este cel mai mic numr natural nenul n (dac exist) cu proprietatea xn = e. Dac nu exist
un astfel de numr, spunem c x are ordinul infinit.
Structuri algebrice cu dou operaii
(A, +, ⋅) se numete inel dac: 1) (A, +) este grup abelian; 2) (A, ⋅) este monoid; 3) operaia „ ⋅ ”
este distributiv fa de „+”, adic x ⋅ (y + z) = (x ⋅ y) + (x ⋅ z) i (y + z) ⋅ x = (y ⋅ z) + (z ⋅ x), ∀ x,
y, z ∈ A. Dac, în plus, operaia „⋅” este comutativ, (A, +, ⋅) se numete inel comutativ.
Spunem c elementul x ∈ A este divizor al lui zero dac x ≠ 0 i exist y ≠ 0 astfel încât x ⋅ y = 0
(am notat cu 0 elementul neutru al operaiei „+”). Un inel comutativ, cu cel puin dou
elemente i fr divizori ai lui zero se numete domeniu de integritate.
Un inel (K, +, ⋅) se numete corp dac orice element diferit de 0 al lui K este simetrizabil în
raport cu operaia „⋅”.
Fie (A, +, ⋅) i (A', +, ⋅) dou inele. O funcie f : A → A' cu proprietile: 1) f (x + y) = f (x) +
+ f (y), ∀ x, y ∈ A; 2) f (x ⋅ y) = f (x) ⋅ f (y), ∀ x, y ∈ A; 3) f (1A) = 1A, se numete morfism de
inele; dac funcia f este i bijectiv, atunci ea se numete izomorfism de inele. Dac între
inelele A i A' exist, cel puin, un izomorfism de inele, spunem c inelele sunt izomorfe i
scriem A M A'. Fie K i K' dou corpuri. Un izomorfism de inele f : K → K' se numete
izomorfism de corpuri.
Inelele ]n. ]n = {0, 1,
2,
..., nn
− 1} se structureaz ca inel în raport cu adunarea i înmulirea
modulo n. Un element k ∈ ]n este inversabil dac i numai dac (k, n) = 1. În cazul în care
(k, n) ≠ 1, elementul nenul k este divizor al lui zero. Inelul ( ] n , + , ⋅) este corp dac i numai
dac n este numr prim.
376
Breviar teoretic
1.22. Inele de polinoame
Fie A un inel comutativ. Expresiile formale de tipul f = anXn + an – 1Xn – 1 + … + a1X + a0, unde
aj ∈ A i n ∈ `, se numesc polinoame în nedeterminata X cu coeficieni în A. Mulimea lor se
noteaz cu A[X]. Dac polinomul f = anXn + an – 1Xn – 1 + … + a1X + a0 are cel puin un coefi-
cient ai nenul, atunci cel mai mare n ∈ ` pentru care an ≠ 0 se numete gradul polinomului f;
dac îns toi coeficienii lui f sunt nuli, adic f = 0 (polinomul nul), atunci gradul su este –∞.
Dou polinoame, f = anXn + an – 1Xn – 1 + … + a1X + a0 i g = bmXm + bm – 1Xm – 1 + … + b1X + b0
din A[X] sunt egale dac ai = bi, ∀ i ∈ ` (considerm ai = 0, dac i > n i bi = 0, dac i > m).
Mulimea A[X], împreun cu operaiile de adunare i înmulire a polinoamelor (pe care le
presupunem cunoscute) formeaz un inel comutativ, numit inelul polinoamelor peste A. Inelul
A[X] este domeniu de integritate dac i numai dac inelul A este domeniu de integritate, caz în
care are loc egalitatea gradelor: grad(f + g) = grad f + grad g. Elementul a ∈ A se numete
rdcin a polinomului f dac f (a) = 0. Dac A este domeniu de integritate, f ∈ A[X], grad f ≤
n i polinomul f are (cel puin) n + 1 rdcini (distincte) în inelul A, atunci f este polinomul
nul.
Teorema împririi cu rest. Fie f, g ∈ K[X], cu g ≠ 0 i K un corp comutativ. Atunci exist i
sunt unic determinate dou polinoame q, r ∈ K[X] cu proprietile: 1) f = gq + r; 2) grad r <
< grad g.
Aritmetica inelelor K[X] (K este corp comutativ).
Definiie. Fie f, g ∈ K[X]. 1) Spunem c g divide pe f, dac exist h ∈ K[X] astfel încât f = gh
(notm g | f sau f # g ). 2) Spunem c f i g sunt asociate (în divizibilitate) dac f | g i g | f
(scriem f ~ g). 3) Spunem c d ∈ K[X] este cel mai mare divizor comun al polinoamelor f i g
dac i) d | g, d | f i ii) ∀ d' ∈ K[X] cu d' | f, d' | g d' | d.
Teorema lui Bézout. Dac f ∈ K[X] i a ∈ K, atunci: 1) restul împririi lui f prin X – a este
f (a); 2) a este rdcin pentru f dac i numai dac X – a divide pe f.
Definiie. Un polinom p ∈ K[X], neasociat cu 0 sau 1 (ceea ce este echivalent cu grad f ≥ 1), se
numete ireductibil în K[X] (sau ireductibil peste K) dac, fcând abstracie de asocieri,
singurii si divizori sunt 1 i p. Un polinom din K[X], neasociat cu 0 sau 1, care nu este
ireductibil în K[X], se numete reductibil în K[X].
Teorema de descompunere în factori ireductibili. Orice polinom din K[X], neasociat cu 0 sau 1,
se descompune în mod unic (abstracie fcând de asocieri i de ordinea factorilor) într-un
produs de polinoame ireductibile din K[X].
Polinoame cu coeficieni compleci.
Teorema fundamental a algebrei (d’Alembert–Gauss). Orice polinom cu coeficieni com-
pleci, de grad mai mare sau egal cu unu, are cel puin o rdcin în ^.
Singurele polinoame ireductibile din ^[X] sunt cele de gradul întâi.
Orice polinom din ^[X] de grad n, n ≥ 1, are exact n rdcini în ^ (nu neaprat distincte) x1,
x2, …, xn. În plus, polinomul f se descompune în ^[X] astfel: f = an(X – x1)(X – x2)…(X – xn),
unde an este coeficientul dominant al lui f.
Rdcini multiple. Dac f ∈ ^[X], atunci a ∈ ^ se numete rdcin multipl de ordinul p
377
Breviar teoretic
pentru f dac (X – a)p divide f, dar (X – a)p + 1
nu divide f. Numrul a ∈ ^ este rdcin
multipl de ordinul p pentru polinomul f dac i numai dac f (a) = 0, f'(a) = 0, …, f (p – 1)(a) =
= 0, dar f (p)(a) ≠ 0.
Fie f ∈ ^[X] un polinom de grad n ≥ 1, având rdcinile x1, x2, …, xk multiple de ordine α1,
α2, …, αk, cu α1 + α2 + … + αk = n. Atunci descompunerea lui f în factori liniari este f =
= an ( X − x1 )α ( X − x2 )α … ( X − xk )α , unde an este coeficientul dominant al lui f.
1 2 k
Polinoame cu coeficieni reali. Polinoamele ireductibile din \[X] sunt cele de gradul I i cele
de gradul al II-lea care nu au rdcini în \. Dac f ∈ \[X], f ≠ 0 i z0 = a + bi, b ≠ 0, este o
rdcin complex a lui f, atunci i z 0 = a – bi este rdcin a lui f, iar cele dou rdcini au
acelai ordin de multiplicitate. Orice polinom cu coeficieni reali are un numr par de rdcini
complexe nereale. Orice polinom cu coeficieni reali de grad impar are cel puin o rdcin
real.
Polinoame cu coeficieni raionali. Dac f ∈ _[X], f ≠ 0 i x0 = a + b (a, b ∈ _, b > 0,
b ∉ _) este o rdcin a lui f, atunci i a − b este rdcin a lui f, iar cele dou rdcini au
acelai ordin de multiplicitate.
Polinoame cu coeficieni întregi. Dac f = a0 + a1X + … + anXn ∈ ][X], an ≠ 0 admite o rd-
p
cin raional x0 = (p, q ∈ ], q ≠ 0, (p, q) = 1), atunci p divide termenul liber (adic p | a0),
q
iar q divide coeficientul dominant (adic q | an).
Relaiile lui Viète. Dac x1, x2, …, xn sunt rdcinile polinomului f = a0 + a1X + … + anXn ∈
a
∈ ^[X], an ≠ 0, atunci au loc relaiile (lui Viète): x1 + x2 + … + xn = − n −1 , x1x2 + x1x3 + … +
an
an − 2 a
+ xn – 1xn = , …, x1x2…xn = (–1)n 0 . Dac numerele complexe x1, x2, …, xn verific
an an
relaiile x1 + x2 + … + xn = S1, x1x2 + x1x3 + xn – 1xn = S2, …, x1x2…xn = Sn, atunci ele sunt
rdcinile polinomului f = Xn – S1Xn – 1 + S2Xn – 2 + … + (–1)nSn.
2. GEOMETRIE
2.1. Punctul în plan
Considerm un sistem cartezian ortogonal în plan i pentru orice punct P din plan notm cu
(xP, yP) coordonatele sale în raport cu sistemul ales. Lungimea segmentului AB este egal cu
( xB − xA ) 2 + ( yB − y A ) 2 . Coordonatele mijlocului M al segmentului AB sunt: xM = xA +2 xB ,
y + yB PA
yM = A . Coordonatele punctului P, de pe segmentul AB, cu proprietatea c =k
2 PB
378
Breviar teoretic
x A + kxB y + kyB
sunt: xP = , yP = A . Coordonatele centrului de greutate G al triunghiului ABC
1+ k 1+ k
x + xB + xC y + yB + yC
sunt xG = A , yG = A .
3 3
2.2. Vectori în plan

G G
{
Fie O, i, j }o baz ortonormat asociat unui reper cartezian ortogonal din plan. Vectorul
JJG G G JJJG
de poziie al punctului A ( x A , y A ) este rA = x A i + y A j . Coordonatele vectorului AB sunt
JJJG G G G G
( xB − xA , yB − y A ) , adic AB = ( xB − xA ) i + ( yB − y A ) j . Suma vectorilor u ( a, b) i v ( a ′, b ′)
G G G G
( ) ( )
este u + v ( a + a ′, b + b ′ ) . Produsul dintre vectorul v ( a, b) i scalarul t este t ⋅ v ( ta, tb) .
G b JJJG yB − y A
Panta direciei vectorului v ( a, b) este mvG = , iar a vectorului AB este mJJJ G = .
a AB
xB − x A
G G G G
Condiii de paralelism (coliniaritate) pentru vectorii u ( a, b) i v ( a ′, b ′ ) : u & v ⇔ ( ∃) t ∈ \
G G a b
astfel încât u = t ⋅ v ⇔ = ⇔ muG = mvG .
a ′ b′
2.3. Produsul scalar a doi vectori

G G
Produsul scalar al vectorilor u i v este numrul real:
G G G G G G G G
G G ° u ⋅ v ⋅ cos )(u , v) , dac u ≠ 0 i v ≠ 0 G G G G G G
u⋅v = ® G G G G . Dac u = ai + b j i v = a′i + b′ j , atunci
¯° 0 , dac u ≠ 0 sau v ≠ 0
G G G G G G
u ⋅ v = aa ′ + bb ′ . Condiii de perpendicularitate pentru vectorii u ( a, b) i v ( a ′, b ′ ) : u ⊥ v ⇔
G G
⇔ u ⋅ v = 0 ⇔ aa′ + bb′ = 0 . Msura unghiului dintre doi vectori nenuli se poate afla cu
G G
G G u⋅v aa ′ + bb ′
ajutorul formulei cos )(u, v) = G G = .
u ⋅ v a + b2 ⋅ a ′ 2 + b ′ 2
2
2.4. Teoreme remarcabile în triunghi

Teorema lui Thales: Dac M i N sunt puncte pe laturile AB, respectiv AC ale triunghiului
AM AN
ABC, atunci dreptele MN i BC sunt paralele dac i numai dac = .
MB NC
Teorema bisectoarei: Semidreapta AD, D ∈ ( BC ) , este bisectoare a triunghiului ABC dac i
BD AB
numai dac = .
DC AC
Teorema lui Menelaus: Pe dreptele suport BC, CA, AB ale laturilor triunghiului ABC se
consider punctele M, N, respectiv P (dou puncte pe laturi i al treilea pe prelungirea laturii
379
Breviar teoretic
rmase sau toate cele trei puncte pe prelungirile laturilor). Punctele M, N, P sunt coliniare dac
MB NC PA
i numai dac ⋅ ⋅ =1.
MC NA PB
Teorema lui Ceva: Pe dreptele suport BC, CA, AB ale laturilor triunghiului ABC se consider
punctele M, N, respectiv P (toate cele trei puncte s fie pe laturi, sau numai unul dintre ele pe o
latur i celelalte dou pe prelungiri). Dreptele AM, BN i CP sunt concurente dac i numai
MB NC PA
dac ⋅ ⋅ =1.
MC NA PB
2.5. Funciile trigonometrice

π ½
Funciile trigonometrice sunt: sin : \ → [–1, 1], cos : \ → [–1, 1], tg : \ − ®( 2k +1) k ∈ ]¾ → \ ,
¯ 2 ¿
ctg : \ − {k π k ∈ ]} → \ . Ele sunt periodice, funciile sinus, cosinus au perioada principal
2π, iar funciile tangent, cotangent au perioada principal π. Funciile sinus, tangent i
sin t
cotangent sunt impare, iar cosinus este par. Avem: sin2 t + cos2 t = 1, ∀ t ∈ \; tg t = ,
cos t
π ½ cos t 1
∀ t ∈ \ \ ® + k π k ∈ ] ¾ ; ctg t = , ∀ t ∈ \ \ {kπ | k ∈ ]}; ctg t = , ∀t∈\\
¯ 2 ¿ sin t tg t
kπ ½ §π · §π ·
\ ® k ∈ ] ¾ ; sin t = cos ¨ − t ¸ , cos t = sin ¨ − t ¸ , ∀ t ∈ \.
¯ 2 ¿ ©2 ¹ ©2 ¹
f ( x ) = sin x f ( x ) = cos x
f ( x ) = tg x f ( x ) = ctg x
380
Breviar teoretic
2.6. Formule trigonometrice

Valorile funciilor trigonometrice pentru câteva unghiuri remarcabile:
x 0 x 0
6 4 3 2 6 4 3 2
sin x 0 1 2 3 1 0 3 1 3 /
2 tg x
2 2 3
cos x 1 3 2 1 0 ctg x / 3 1 3 0
2 2 2 3
Sume i diferene de unghiuri:
cos(a ± b) = cos a cos b B sin a sin b ; sin(a ± b) = sin a cos b ± sin b cos a ;
tg a ± tg b
tg (a ± b) = .
1 B tg a tg b
Formule pentru unghi dublu:
sin 2 x = 2sin x cos x ; cos 2 x = cos 2 x − sin 2 x = 2 cos 2 x − 1 = 1 − 2sin 2 x ;
2 tg x 1 − cos 2 x 1 + cos 2 x
tg 2 x = ; sin 2 x = ; cos 2 x = .
1 − tg 2 x 2 2
Transformarea sumelor în produse:
a±b aBb a+b a−b
sin a ± sin b = 2sin cos ; cos a + cos b = 2 cos cos ;
2 2 2 2
a+b a−b
cos a − cos b = −2sin sin .
2 2
Transformarea produselor în sume:
2sin a cos b = sin(a + b) + sin(a − b) ; 2 cos a cos b = cos(a + b) + cos(a − b) ;
2sin a sin b = cos(a − b) − cos(a + b) .
2t 1− t2 x
Substituiile universale: sin x = , cos x = , unde t = tg .
1+ t 2
1+ t 2
2
2.7. Funcii trigonometrice inverse

ª º
Funcia arcsin : [ −1,1] → « − , » este strict cresctoare i impar.
¬ 2 2¼
§ ·
Funcia arccos : [ −1,1] → [ 0, ] este strict descresctoare. Funcia arctg : \ → ¨ − , ¸ este
© 2 2¹
strict cresctoare i impar. Funcia arcctg : \ → (0, π) este strict descresctoare.
ª º
Proprieti. 1) sin (arcsin x) = x, ∀ x ∈ [–1, 1]; arcsin (sin x) = x, ∀ x ∈ « − , » ;
¬ 2 2¼
2) cos (arccos x) = x, ∀ x ∈ [–1, 1]; arccos (cos x) = x, ∀ x ∈ [0, π]; 3) tg(arctg x) = x,
§ ·
∀ x ∈ \; arctg(tg x) = x, ∀ x ∈ ¨ − , ¸ ; 4) ctg(arcctg x) = x, ∀ x ∈ \; arcctg(ctg x) = x,
© 2 2¹
381
Breviar teoretic
∀ x ∈ (0, π); 5) sin(arccos x) = cos(arcsin x) = 1 − x 2 , ∀ x ∈ [–1, 1]; 6) arccos(–x) =

= π – arccos x, ∀ x ∈ [–1, 1]; arcctg(–x) = π – arcctg x, ∀ x ∈ \.
f ( x ) = arcsin x f ( x ) = arccos x
f ( x ) = arctg x f ( x ) = arcctg x
2.8. Ecuaii trigonometrice
{
1) sin x = a , a∈[ − 1,1] ⇔ x∈ ( − 1) arcsin a + k k ∈] ;
k
}
2) cos x = a , a ∈[ −1,1] ⇔ x∈{± arccos a + 2 k k ∈ ] } ;
3) tg x = a , a ∈ \ ⇔ x ∈ {arctg a + k k ∈ ] } ;
4) ctg x = a , a ∈\ ⇔ x ∈ {arcctg a + k k ∈ ] } .

Teorema cosinusului: a 2 = b 2 + c 2 − 2bc cos A .
a b c
Teorema sinusurilor: = = = 2R .
sin A sin B sin C
2(b 2 + c 2 ) − a 2
Teorema medianei: ma2 = .
4
Exprimarea unghiurilor în funcie de laturi:
A ( p − b)( p − c) A p( p − a) A ( p − b)( p − c)
sin = ; cos = ; tg =
2 bc 2 bc 2 p( p − a)
382
Breviar teoretic
Formule pentru aria triunghiului:
a ⋅ ha ab sin C abc
S= = = p( p − a)( p − b)( p − c ) = = r ⋅ p = ra ( p − a)
2 2 4R
2.10. Dreapta în plan

Forme pentru ecuaia dreptei
x − x0 y − y0 G
Forma canonic: = , unde M ( x0 , y0 ) este punct al dreptei, iar v ( a, b) este un
a b
vector director.
x = x0 + at G
Forma parametric: ® , t ∈ \, unde M ( x0 , y0 ) este punct al dreptei, iar v ( a, b) este
¯ y = y0 + bt
un vector director.
b G
Forma redus (pentru drepte neverticale): y = mx + n, unde m = este panta direciei lui v .
a
Drepte paralele cu axele: dreptele verticale au ecuaii de forma x = a, iar cele orizontale de
forma y = a.
Forma general: ax + by + c = 0, unde a, b, c ∈ \, a 2 + b 2 ≠ 0 .
x − xA y − yA JJJG
Dreapta determinat de punctele A i B: = (un vector director este AB ).
xB − x A y B − y A
Dreapta dat prin punct i pant: y – y0 = m(x – x0), unde M ( x0 , y0 ) este punct al dreptei, iar m
este panta.
Drepte paralele, drepte perpendiculare. Fie dreptele d1 : y = m1 x + n1 i d 2 : y = m2 x + n2 .
Avem: d1 & d 2 ⇔ m1 = m2 i n1 ≠ n2 ; d1 ⊥ d 2 ⇔ m1 ⋅ m2 = −1 .
Distane, arii
Distana de la punctul M(x0, y0) la dreapta d : ax + by + c = 0, a 2 + b 2 ≠ 0 :
xA yA 1
ax0 + by0 + c 1
dist( M , d ) = . Aria triunghiului ABC: AABC = Δ , unde Δ = xB yB 1 .
a2 + b2 2
xC yC 1
xA yA 1
Punctele A, B, C sunt coliniare ⇔ xB yB 1 = 0 .
xC yC 1
2.11. Conice
Cercul are ecuaia (x – a)2 + (y – b)2 = r2, unde C(a, b) este centrul cercului, iar r este raza sa.
x2 y 2
Elipsa are ecuaia (raportat la axele de simetrie) 2 + 2 = 1 , unde a > b sunt semiaxele
a b
elipsei. Focarele elipsei sunt F(c, 0) i F'(–c, 0), unde c2 = a2 – b2.
383
Breviar teoretic
x2 y 2
Hiperbola are ecuaia (raportat la axele de simetrie) − = 1, unde a i b sunt semiaxele
a2 b2
hiperbolei. Focarele hiperbolei sunt F(c, 0) i F'(–c, 0), unde c2 = a2 – b2.
b
Asimptotele hiperbolei sunt dreptele de ecuaii y = ± ⋅ x .
a
Parabola are ecuaia (raportat la axele de simetrie) y 2 = 2 px , unde p este parametrul
§p ·
parabolei. Focarul parabolei este F ¨ , 0¸ , iar directoarea sa este dreapta de ecuaie
©2 ¹
p
x=− .
2
x2 y 2
( x − a) + ( y − b) = r2
2 2
+ =1
a 2 b2
x2 y 2
− =1 y 2 = 2 px
a 2 b2
3. ANALIZ MATEMATIC
3.1. iruri monotone, mrginite, convergente
irul (an)n≥1 se numete cresctor (descresctor) dac an ≤ an+1, ∀ n ∈ `* (respectiv an ≥ an+1,
∀ n ∈ `*). Dac inegalitile sunt stricte, irul se numete strict cresctor (descresctor). Un
ir care este fie cresctor, fie descresctor, se numete monoton.
irul (an)n≥1 se numete mrginit dac exist m, M ∈ \ astfel încât m ≤ an ≤ M, ∀ n ∈ `*.
384
Breviar teoretic
irul (an)n≥1, are limita A ∈⎯\ (scriem lim an = A) dac orice vecintate a punctului A conine
n →+∞
toi termenii irului, începând de la un anumit rang. Un ir se numete convergent dac are
limit finit; în caz contrar, irul se numete divergent.
Dac un ir are limit, atunci orice subir al su are aceeai limit. Astfel, dac un ir conine
dou subiruri cu limite diferite, acest ir nu are limit.
Orice ir convergent este mrginit.
Teorema lui Weierstrass: Orice ir monoton i mrginit este convergent.
3.2. Operaii cu iruri care au limite

Notaia „A1 + A2 = A3” semnific faptul c, adunând un ir cu limita A1 cu un ir având limita A2,
obinem un ir cu limita A3. Cu litere latine de la începutul alfabetului vom nota numere reale
(finite). În aceste condiii, avem: a t b = (a t b); a + ∞ = +∞; a – ∞ = –∞; ∞ + ∞ = +∞; –∞ – ∞ =
= –∞; a ⋅ b = (ab); a ⋅ ∞ = (sgn a)∞, ∀ a ≠ 0; a ⋅ (–∞) = –(sgn a)∞, ∀ a ≠ 0; ∞ ⋅ ∞ = +∞;
a §a· 0 0 ±∞
∞ ⋅ (–∞) = –∞; (–∞) ⋅ (–∞) = +∞; = ¨ ¸ , ∀ a, b ≠ 0; = 0, ∀ b = 0; = 0; =
b © ¹
b b ±∞ b
a a ±∞ ±∞ a
= t∞(sgn b), ∀ b ≠ 0; = +∞(sgn a), = –∞(sgn a), a ≠ 0; = ±∞, = B ∞; =0;
0+ 0− 0 + 0 − ±∞
ab = (ab), ∀ a, b > 0; a0 = 1, ∀ a > 0; a+∞ = 0, ∀ a ∈ (0, 1); a+∞ = +∞, ∀ a ∈ (1, +∞);
0+∞ = 0; +∞+∞ = +∞.
0 ∞ ∞ 0
Nedeterminri: ∞ − ∞, 0 ⋅ ∞, , , 1 , 0 , ∞0 .
0 ∞
3.3. Criterii de existen a limitei unui ir

Criteriul cletelui: Dac xn ≤ an ≤ yn , (∀)n ≥ n0 i lim xn = lim yn = A, atunci lim an = A.
n →+∞ n →+∞ n →+∞
a
Criteriul raportului: Fie (an ) n∈` un ir cu termeni strict pozitivi. Dac lim n +1 = A ∈ [0, 1),
n →+∞ a
n
an +1
atunci lim an = 0 . Dac lim = A ∈ (1, +∞) sau A = +∞, atunci lim an = +∞ .
n →+∞ n →+∞ an n →+∞
an +1 − an
Lema Stolz–Cesaro: Fie (an ) n ≥1 i (bn ) n ≥1 dou iruri de numere reale. Dac lim =
n +1 − bn
n →+∞ b
an
= A ∈⎯\, iar (bn ) n ≥1 este strict monoton i nemrginit , atunci lim = A.
n →+∞ bn
an +1
Criteriul rdcinii: Fie (an ) n ≥1 un ir cu termeni strict pozitivi. Dac lim = A, atunci
n →+∞ a
n
lim n an = A.
n →+∞
385
Breviar teoretic
3.4. Limite remarcabile de iruri
0, q ∈ (−1,1)
°1, +∞, a > 0
° q =1 °
lim q n = ® ; lim n = ® 1, a = 0 ;
a
°+∞, q ∈ (1, +∞)

n →+∞ n →+∞
° 0, a < 0
°¯nu exist, ¯
q ∈ (−∞, −1]
°+∞, a p > 0
lim (a p n p + a p −1n p −1 + ... + a1n + a0 ) = ® ;
n →+∞
°̄−∞, a p < 0

°
0, s < p
a n + a n + ... + a1n + a0 °°
s s −1
lim s p s −1 p −1 = ®±∞, s > p ;
n →+∞ b n + b + ... + b1n + b0 °
p p −1 n
a
° s, s= p
°̄ bp
n
§ 1· § 1 1 1·
lim ¨1 + ¸ = lim ¨ 1 + + + ... + ¸ = e.
n →+∞
© n ¹ n →+∞
© 1! 2! n !¹
3.5. Limita unei funcii într-un punct

Considerm funcia f : D → \ i fie x 0 un punct de acumulare al domeniului. Funcia f are
limita A ∈⎯\ în x0 (scriem lim f ( x) = A) dac, pentru orice vecintate V a lui A, exist o vecin-
x → x0
tate U a lui x0 astfel încât ∀ x ∈ D ∩ U, x ≠ x0 f (x) ∈ V) , sau oricare ar fi un ir (xn)n≥0 ⊂

⊂ D \ {x0} având limita x0, rezult c lim f ( xn ) = A.
n →+∞
Teorem. Fie o funcie f : D → \ i x 0 un punct de acumulare bilateral al domeniului D.

Funcia f are limit în x 0 dac i numai dac lim f ( x) = lim f ( x) .
x / x0 x 2 x0
Teorem. Fie f : D → \ o funcie elementar i x 0 ∈ D un punct de acumulare al lui D.

Atunci, lim f ( x) = f ( x0 ).
x → x0
3.6. Funcii elementare

În analiza matematic sunt numite funcii elementare urmtoarele funcii: funciile
polinomiale, funciile raionale, funcia radical, funcia putere, funcia exponenial, funcia
logaritmic, funciile trigonometrice directe (sin, cos, tg, ctg) i funciile trigonometrice inverse
(arcsin, arccos, arctg, arcctg) precum i funciile obinute din acestea prin aplicarea succesiv,
de un numr finit de ori, a operaiilor algebrice, a operaiei de compunere i a operaiei de
inversare.
Dac domeniul de definiie al unei funcii elementare nu este precizat, se subînelege c el este
format din toate punctele x pentru care au sens operaiile prin care este definit funcia. Acesta
386
Breviar teoretic
este domeniul maxim de definiie al funciei. O funcie elementar poate fi definit i pe o
submulime a domeniului maxim de definiie.
1. Funciile polinomiale sunt funcii de forma P : \ → \, P(x) = anxn + an – 1 xn – 1 + … + a1x +
+ a0, unde a0, a1, … an ∈ \. Exemple. 1) Funciile polinomiale de gradul zero sunt funciile
constante f (x) = a, care au ca grafic o dreapt paralel cu axa Ox. 2) Graficul unei funcii
polinomiale de gradul întâi, f (x) = ax + b (a 0), este o dreapt oblic. Dac a = 1, b = 0, se
obine funcia identic f (x) = x, al crei grafic este prima bisectoare. Dac a = –1, b = 0, se
obine funcia f (x) = –x, al crei grafic este bisectoarea a doua.
f ( x) = a f ( x ) = ax + b, a ≠ 0
f ( x) = x f ( x) = −x
P ( x) an x n + ... + a1 x + a0
2. Funciile raionale sunt de forma f : E → \, f (x) = = , unde P, Q
Q ( x) bm x m + ... + b1 x + b0
sunt funcii polinomiale, Q ≠ 0 i E = \–{x | Q(x) = 0} este domeniul maxim de definiie. Dac
numitorul Q este o constant nenul, atunci funcia raional f este o funcie polinomial.
1
Exemplu. Funcia f (x) = are domeniul maxim de definiie E = \* i graficul ei este o
x
hiperbol.
387
Breviar teoretic
3. Funcia radical este de forma f : E → \, f (x) = n
x , unde n ∈ `, n ≥ 2 i E este domeniul
maxim de definiie. Dac n = 2k, atunci E = [0, +∞) i Im f = [0, +∞). Dac n = 2k + 1, atunci
E=\.
1
f ( x) = f ( x) = 2k x
x
1 1
lim = 0 ; lim = 0 ; lim k
x = +∞ .
x →−∞x x →+∞ x x →+∞
1 1
lim = −∞ ; lim = +∞ .
x/0 x x20 x
f ( x ) = 2 k +1 x
2 k +1 2 k +1
lim x = −∞ ; lim x = +∞ .
x →−∞ x →+∞
4. Funcia putere este de forma f : E → \, f (x) = xα, unde α ∈ \ i E este domeniul maxim de
definiie. Exemple. 1) Dac α = n ∈ `*, se obine funcia polinomial f (x) = xn (E = \).
1
2) Dac α = –n, n ∈ `*, atunci avem funcia raional f ( x) = (E = \*). 3) Dac α ∉ ]
xn
pentru ca puterea xα s aib sens, trebuie ca x > 0, deci E = (0, +∞). În plus, dac α > 0, atunci
f (x) = xα este definit i în x = 0, f (0) = 0. Observaie. Se întâlnesc frecvent funcii putere
m
f (x) = xr cu exponent raional r = ; m, n ∈ ], n ≥ 2, (m, n) = 1. Acestea pot fi scrise sub
n
388
Breviar teoretic
forma f (x) = n
x m . Se observ c, dac m este par, sau n este impar, f (x) = n
x m are sens i
pentru x < 0, deci E poate fi extins de la \* sau \, în funcie de valorile numerelor m i n.
5. Funcia exponenial de baz a (a > 0, a 1) este f : \ → (0, +∞), f (x) = ax .
6. Funcia logaritmic de baz a (a > 0, a 1) este f : (0, +∞) → \, f (x) = logax .
f ( x) = a x , a > 1 f ( x) = a x , a ∈ ( 0, 1)
lim a x = 0 , a > 1 lim a x = +∞ , a ∈ (0,1)
x →−∞ x →−∞
lim a x = +∞ , a > 1 lim a x = 0 , a ∈ ( 0, 1)

x →+∞ x →+∞
f ( x) = log a x, a > 1 f ( x) = loga x, a ∈ (0,1)

lim log a x = −∞, a > 1 lim log a x = +∞, a ∈ (0,1)
x2 0 x20
lim log a x = +∞, a > 1 lim log a x = −∞, a ∈ (0,1)

x →+∞ x →+∞
7. Funciile trigonometrice directe, sin, cos, tg, ctg nu au limit la ±∞ . Avem:

lim tg x = +∞ ; lim tg x = −∞ ; lim ctg x = +∞ ; lim ctg x = −∞ .
x20 x/0
x/ x2
2 2
8. Funciile trigonometrice inverse sunt arcsin, arccos, arctg, arcctg. Avem:

lim arctg x = − ; lim arctg x = ; lim arc ctg x = ; lim arc ctg x = 0 .
x →−∞ 2 x →+∞ 2 x →−∞ x →+∞
389
Breviar teoretic
3.7. Limite fundamentale
x
§ 1· 1
lim ¨ 1 + ¸ = e ; lim (1 + x ) x = e ;
x →∞ © x¹ x→0
sin x tg x arcsin x arctg x

lim = 1 ; lim = 1 ; lim = 1 ; lim =1;
x→0 x x → 0 x x → 0 x x → 0 x
ln (1 + x ) ax −1 (1 + x) r − 1
lim = 1 ; lim = ln a, ( ∀) a > 0, a ≠ 1 ; lim = r , ( ∀) r ∈ \.
x→0 x x→0 x x→0 x
3.8. Asimptote
Asimptot orizontal: Fie f : D → \ o funcie astfel încât +∞ este punct de acumulare al
domeniului. Dreapta y = A (A ∈ \) este asimptot orizontal spre +∞ pentru graficul funciei f
dac lim f ( x) = A. Analog se definete noiunea de asimptot orizontal spre –∞.
x →+∞
Asimptot oblic: Fie f : D → \ o funcie astfel încât +∞ este punct de acumulare al

domeniului. Dreapta y = mx + n, m ≠ 0 , este asimptot oblic spre +∞ la graficul lui f dac m =
f ( x)
= lim i n = lim [ f ( x) − mx] . Analog se definete noiunea de asimptot oblic spre –∞.
x →+∞ x x →+∞
O funcie nu poate avea simultan asimptot orizontal i oblic spre +∞(–∞).

Asimptot vertical: Fie f : D → \ o funcie, iar a un punct de acumulare al domeniului.
Dreapta x = a este asimptot vertical la stânga pentru graficul funciei f dac lim f ( x) = ±∞ .
x/ a
Analog se definete noiunea de asimptot vertical la dreapta.
3.9. Continuitate
Fie f : D → \ o funcie i x0 ∈ D . Spunem c f este continu în x0 dac pentru orice ir
(xn)n≥0 ⊂ D, xn → x0 , irul f ( xn ) are limita f (x0). Dac x0 este punct de acumulare al domeniu-
lui D, atunci f este continu în x0 dac lim f ( x) = f ( x0 ) . O funcie care este continu în orice
x → x0
punct al domeniului se numete continu pe D.

Funciile elementare sunt continue pe domeniile lor de definiie maximale.
Proprieti ale funciilor continue pe un interval.

1) Teorema lui Weierstrass: O funcie continu pe un interval compact este mrginit i îi
atinge marginile.
2) Lema lui Bolzano: Dac f : [a, b] → \ este continu i f (a) ⋅ f (b) < 0, atunci exist
c ∈ (a, b) pentru care f (c) = 0.
390
Breviar teoretic
3) Dac f : I → \ (unde I este interval) este o funcie continu pe I, atunci ea are proprietatea
lui Darboux pe I, adic oricare ar fi x1, x2 ∈ I, x1 < x2 i oricare ar fi numrul c situat între f (x1)
i f (x2) exist, cel puin, un punct xc ∈ (x1, x2) astfel încât f (xc) = c.
4) Dac f : I → \ (unde I este interval) este o funcie continu pe I, atunci mulimea J = f (I)
este un interval.
5) O funcie continu pstreaz semn constant pe orice interval pe care nu se anuleaz.
6) Dac f : I → J (unde I este interval) este o funcie continu i bijectiv, atunci f −1: J → I
este i ea o funcie continu.
3.10. Derivata unei funcii într-un punct

Fie f : D → \ o funcie i x 0 ∈ D un punct de acumulare al domeniului. Spunem c f are deri-
f ( x) − f ( x0 )
vat în punctul x0 dac exist limita (în \ ) lim , notat cu f ′ ( x0 ) . Dac
x → x0 x − x0
derivata f ′ ( x0 ) exist i este finit se spune c f este derivabil în punctul x0.
Dac f este derivabil în x0 , atunci f este continu în x0 .
Dac f este derivabil în x0 , graficul funciei f admite tangent în punctul M 0 ( x0 , f ( x0 )) . Panta
tangentei este f ′ ( x0 ) , iar ecuaia sa este y − f ( x0 ) = f ′ ( x0 )( x − x0 ) .
Funcia f este derivabil în x0 dac i numai dac f s′( x0 ) = f d′( x0 ) ∈\.
Punct unghiular: este un punct x0 ∈ D, punct de acumulare pentru D, astfel încât f este
continu în x 0 i are derivate laterale diferite în x0, cel puin una finit.
Punct de întoarcere: este un punct x0 ∈ D, punct de acumulare pentru D, astfel încât f este
continu în x0 i are derivate laterale în x0, una egal cu +∞, iar cealalt cu –∞.
3.11. Tabele de derivare

Derivatele funciilor elementare:
c′ = 0
( )
x n ′ = nx n −1 , ∀ x ∈ \, ∀ n ∈ `; x r ′ = rx r −1 , ∀ x ∈ (0, +∞), ∀ r ∈ \
( )
( e )′ = e ; ( a )′ = a
x x x x
ln a , ∀ x ∈ \
1 1
( ln x)′ = ; ( log a x )′ = , ∀ x ∈ (0, +∞)
x x ln a
( sin x)′ = cos x ; ( cos x)′ = − sin x , ∀ x ∈ \
1 π 1
( tg x)′ = , ( ∀) x ∈ \ \ { + k π | k ∈ ] } ; ( ctg x) ′ = − 2 , ∀ x ∈ \ \ {k π | k ∈ ] }
cos 2 x 2 sin x
1 1
( arcsin x)′ = ; ( arccos x) ′ = − , ∀ x ∈ (–1, 1)
1− x 2
1 − x2
391
Breviar teoretic
1 1
( arctg x)′ = ; ( arcctg x) ′ = − 2 ,∀x∈\
x +1
2
x +1
Reguli de derivare:
§ f ·′ f ′⋅ g − f ⋅ g′
( f ± g ) ′ = f ′ ± g ′ ; ( f ⋅ g ) ′ = f ′ ⋅ g + f ⋅ g ′ ; (λ ⋅ f ) ′ = λ ⋅ f ′ ; ¨ ¸ = ;
© g¹ g2
( f ( g ( x)) )′ = f ′( g ( x)) ⋅ g ′ ( x) ; ( f )′ ( y ) = f ′1( x ) , unde f ( x ) = y .

−1
3.12. Teoreme clasice ale analizei matematice

Teorema lui Fermat. Fie f : D → \ o funcie i x0 un punct interior lui D. Dac x0 este punct
de extrem (local) al funciei f i f este derivabil în x 0 , atunci f ′ ( x0 ) = 0 .
Consecin. Dac f : I → \ este o funcie derivabil pe un interval deschis I, atunci punctele
de extrem local ale funciei f se gsesc printre zerourile derivatei f ′ (numite i puncte critice).
Teorema lui Rolle. Fie o funcie f : [a, b] → \. Dac f este continu pe [a, b], derivabil pe
(a, b) i f (a) = f (b), atunci exist cel puin un punct c ∈ (a, b) astfel încât f ′ ( c ) = 0 .
Consecine. Fie f : I → \ o funcie derivabil pe un interval deschis I.
1) Între dou zerouri consecutive ale funciei f se afl cel puin un zero al derivatei f ′ .
2) Între dou zerouri consecutive ale derivatei f ′ se afl cel mult un zero al funciei f.
Teorema lui Lagrange. Fie o funcie f : [a, b] → \. Dac f este continu pe [a, b] i derivabil
pe (a, b), atunci exist cel puin un punct c ∈ (a, b) astfel încât f ( b) − f ( a ) = ( b − a ) f ′ ( c ) .
Consecine.
1) Dac o funcie derivabil are derivata nul pe un interval, atunci ea este constant pe acel
interval.
2) Dou funcii derivabile care au derivatele egale pe un interval difer printr-o constant.
3) Fie f o funcie derivabil pe un interval I. Dac f ′( x ) > 0, ∀ x ∈ I , atunci f este strict
cresctoare pe I. Dac f ′( x ) < 0, ∀ x ∈ I , atunci f este strict descresctoare pe I.
4) Fie o funcie f : I → \, I interval i x0 ∈ I. Dac f este continu pe I, derivabil pe I \ { x0 } i
exist lim f ′ ( x ) = A ∈⎯\, atunci f are derivat în x0 i f ′ ( x0 ) = A.
x → x0
Teorema lui Darboux. Dac f : I → \ este o funcie derivabil pe un interval I, atunci derivata
sa f ′ are proprietatea lui Darboux pe I.
392
Breviar teoretic
Regulile lui l’Hospital.
0
Cazul . Fie I un interval, x 0 punct de acumulare al lui I i f, g dou funcii definite pe
0
I \ { x0 } . Dac: (i) lim f ( x) = lim g ( x) = 0 ; (ii) f i g sunt derivabile pe I \ {x0}; (iii) g(x) ≠ 0,
x → x0 x → x0
f ′ ( x) f ( x)
g ′( x) ≠ 0, ∀ x ∈ I \ { x0 } ; (iv) exist lim = A, atunci exist i limita lim , egal tot
x → x0 g ′ ( x) x → x g ( x)
0
cu A.
∞
Cazul . Fie I un interval, x0 punct de acumulare al lui I i f, g dou funcii definite pe I \
∞
\ {x0}. Dac: (i) lim g ( x) = ±∞ ; (ii) f i g sunt derivabile pe I \ {x0}; (iii) g'(x) ≠ 0, ∀ x ∈ I \
x → x0
f ′ ( x) f ( x)
\ {x0}; (iv) exist lim = A, atunci exist i limita lim , egal tot cu A.
x → x0 g ′ ( x) x→ x g ( x)
0
Rolul derivatei a doua în studiul funciilor

Fie f o funcie de dou ori derivabil pe un interval I. Dac f ′′( x) ≥ 0, ∀ x ∈ I , atunci f este
convex pe I. Dac f ′′( x) ≤ 0, ∀ x ∈ I , atunci f este concav pe I.
Fie f : D → \ o funcie de dou ori derivabil pe D i x0 ∈ D. Dac exist a, b ∈ D astfel încât
1) a < x0 < b; 2) f ′′ ( x0 ) = 0 ; 3) f ′′ < 0 pe (a, x0) i f ′′ > 0 pe (x0, b) sau invers (adic f'' > 0
pe (a, x0) i f'' < 0 pe (x0, b)), atunci x0 este punct de inflexiune pentru f.
3.13. Primitive
Definiie. Fie I ⊆ \ un interval i f : I → \ o funcie. O funcie F : I → \ se numete primitiv
a lui f dac F este derivabil pe I i F ′ ( x ) = f (x), ∀ x ∈ I.
Dac F este o primitiv a funciei f, atunci orice funcie de forma F + c, unde c ∈ \, este
primitiv a lui f. Mulimea tuturor primitivelor lui f se numete integrala nedefinit a lui f i se
noteaz astfel: ³ f ( x) dx . Dac F este o primitiv a lui f, atunci ³ f ( x) dx = F + C .
Orice funcie continu pe un interval are primitive pe acel interval. Dac o funcie f admite
primitive pe un interval I, atunci funcia f are proprietatea lui Darboux pe I; prin urmare, în
fiecare dintre situaiile: (i) f (I) nu este interval ; (ii) f are discontinuiti de specia întâi, funcia
f nu admite primitive.
Proprieti. Dac f , g : I → \ ( I − interval) sunt dou funcii cu primitive i este un numr
real nenul, atunci ³ ( f ( x ) + g ( x ) ) dx = ³ f ( x ) dx + ³ g ( x ) dx i ³ f ( x ) dx = ³ f ( x ) dx .
Metoda schimbrii de variabil. Fie funciile I ⎯⎯
u
→ J ⎯⎯
f
→ \ ( I , J intervale) . Dac u este
derivabil, iar f are primitiva F, atunci funcia ( f D u ) ⋅ u ′ are primitiva F D u , adic:
393
Breviar teoretic
³ f ( u ( x)) u ′ ( x) dx = F ( u ( x)) + C .
Metoda integrrii prin pri. Dac f , g : I → \ ( I − interval ) sunt dou funcii derivabile, iar
funcia f ′g are primitive, atunci i funcia f g ′ are primitive i are loc egalitatea:
³ f ( x) g ′ ( x) dx = f ( x) g ( x) − ³ f ′ ( x) g ( x) dx .
Tabel de integrale nedefinite
x n +1 x a +1
³ = C ∀ ∈ \, ∀ ∈ `; ³ = + C, ∀ x ∈ (0, +∞), ∀ a ∈ \, a ≠ –1
n a
x dx + , x n x dx
n +1 a +1
1
³ x dx = ln x + C, ∀ x ∈ (–∞, 0) sau x ∈ (0, +∞)
ax
³ = + C ∀ ∈ \; ³ = + C, ∀ x ∈ \, ∀ a ∈ (0, 1) ∪ (1, +∞)
x x x
e dx e , x a dx
ln a
³ sin xdx = − cos x + C, ∀ x ∈ \; ³ cos xdx = sin x + C, ∀ x ∈ \
1 § · 1
³ cos2 x dx = tg x + C, ∀ x ∈ ¨© − 2 , 2 ¸¹ ; ³ sin 2 xdx = − ctg x + C, ∀ x ∈ (0, π)
1 1 x−a
³x 2
−a 2
= ln
2a x + a
+ C, a > 0, ∀ x ∈ (−∞, −a ) sau x ∈ (–a, a) sau x ∈ (a, +∞)
1 1 x
³ x 2 + a 2 dx = a arctg a + C, a > 0, ∀ x ∈ \
1 x
³ a 2 − x 2 dx = arcsin a + C, a > 0, x ∈ (− a, a)
³ x +a2
1
2
( )
dx = ln x + x 2 + a 2 + C, a > 0, ∀ x ∈ \
1
³ x2 − a2
dx = ln x + x 2 − a 2 + C, a > 0, ∀ x ∈ (–∞, –a) sau x ∈ (a, +∞)
3.14. Integrala Riemann

Fie o funcie f : [a, b] → \, Δ : a = x0 < x1 < x2 < ... < xn -1 < xn = b o diviziune a intervalului
[a, b] i ξ = (ξi )i=1 un sistem de puncte intermediare (s.p.i.), i ∈ [ xi −1 , xi ] . Se numete suma
n
n
Riemann asociat funciei f, diviziunii Δ i s.p.i. numrul S ( f ; Δ , ξ ) = ¦ f (ξi )( xi − xi −1 ) .
i =1
{ }
Norma diviziunii Δ este λ ( Δ ) = max ( xi − xi −1 ) i = 1, 2,...n . Dac sumele S ( f ; Δ , ξ ) se apro-
pie oricât de mult de un numr real I când ( Δ ) → 0 , spunem c S ( f ; Δ , ξ ) are limita I.
Limita nu trebuie s depind de s.p.i. .
394
Breviar teoretic
Definiie. Funcia f : [a, b] → \ se numete integrabil Riemann pe intervalul [a, b] dac
exist i este finit lim S ( f ; Δ , ξ ) . În acest caz, valoarea limitei sumelor integrale se
λ ( Δ )→0
³a f ( x) dx = λ (lim S ( f ; Δ, ξ) .
b
numete integrala de la a la b a funciei f i se noteaz cu
Δ)→0
Notm mulimea funciilor integrabile (Riemann) pe [a, b] cu \ ([a, b]).

Orice funcie continu pe un interval [a, b] este integrabil. Orice funcie monoton pe un
interval [a, b] este integrabil. Orice funcie integrabil pe un interval [a, b] este mrginit.
Proprieti:
1. Liniaritate în raport cu funcia: Dac f, g ∈ \ ([a, b]) i ∈ \, atunci f + g ∈ \ ([a, b]), f ∈
b b b b b
∈ \ ([a, b]), i ³ [ f ( x ) + g ( x )]dx = ³ f ( x ) dx + ³ g ( x ) dx , ³ λ f ( x ) d x = λ ³ f ( x ) d x .
a a a a a
2. Fie c ∈ (a, b). Dac f ∈ \ ([a, c]) i f ∈ \ ([c, b]), atunci f ∈ \ ([a, b]) i reciproc. În acest
b c b
caz, integrala este aditiv în raport cu intervalul: ³ f ( x)dx = ³ f ( x)dx + ³ f ( x)dx .
a a c
3. Monotonie în raport cu funcia. Dac f, g ∈ \([a, b)] i f (x) ≤ g(x), ∀ x ∈ [a, b], atunci
b b b a a
³ f ( x)dx ≤ ³ g ( x)dx . 4. Dac f ∈ \ ([a, b]), atunci ³ f ( x)dx = − ³ f ( x) dx , ³ f ( x)dx = 0 .

a a a b a
5. Teorema funciei modificate. Fie f, g : [a, b] → \ dou funcii. Dac f ∈ \ ([a, b]) i g difer
de f doar într-un numr finit de puncte ale domeniului [a, b], atunci g ∈ \ ([a, b]) i integralele
celor dou funcii sunt egale.
3.15. Teoreme remarcabile privind integrala Riemann

Teorema Leibniz–Newton: Dac f : [a, b]→ \ este o funcie integrabil care admite
primitive, atunci pentru orice primitiv F a lui f are loc egalitatea
b
³
b
f ( x)dx = F ( x ) a = F (b) − F (a) .
a
Teorema întâi de medie: Dac f ∈ \ ([a, b]) i m ≤ f (x) ≤ M, ∀ x ∈ [a, b], atunci m(b – a) ≤
b
≤ ³a
f ( x) dx ≤ M(b – a). În particular, dac f este continu pe [a, b], atunci exist c ∈ [a, b]
b
astfel încât ³a
f ( x)dx = (b – a)f (c).
Teorema de existen a primitivelor unei funcii continue: Dac f : [a, b]→ \ este o funcie
x
continu, atunci funcia F : [a, b]→ \, F(x) = ³a f (t ) dt este primitiva lui f care se anuleaz în
395
Breviar teoretic
§x ·′
a: ¨¨ ³ f (t )dt ¸¸ = f (x), ∀ x ∈ [a, b].
©a ¹
Formula de integrare prin pri: Dac f , g : [a, b]→ \ sunt dou funcii derivabile cu deri-
³ f ( x) g ′ ( x) dx = f ( x) g ( x) − ³ f ′ ( x) g ( x) dx .
b b b
vatele continue, atunci are loc egalitatea: a
a a
Formula de schimbare de variabil: Dac ϕ : [a, b] → J este o funcie derivabil, cu derivata

b ϕ(b )
continu, iar f : J → \ este continu pe J, atunci ³
a
f ((t )) ⋅ ′(t ) dt = ³
ϕ( a )
f ( x) dx .
3.16. Aplicaii ale integralei Riemann

1. Aria mulimii Γ a punctelor din plan mrginit de dreptele x = a, x = b, y = 0 i graficul
funciei continue f : [a, b]→ \ este A ( Γ ) = ³ | f ( x) | dx .
b
2. Volumul corpului de rotaie C f obinut prin rotirea graficului funciei continue f : [a, b]→ \
b
³
în jurul axei Ox este v(C f ) = π f 2 ( x) dx .
a
1 n §k·
¦ f ¨ ¸ = ³ f ( x ) dx .
1
3. Calculul unor limite de iruri. Dac f ∈ \ ([0, 1]), atunci lim
n →+∞ n
k =1 ©n¹ 0
396
Bibliografie
1. Aram L., Morozan T. – Probleme de calcul diferenial i integral, Editura

Tehnic, Bucureti, 1978
2. Brânzei D., Zanoschi A. – Probleme cu vectori, Editura Paralela 45, Piteti, 1999
3. Cealera C., Udrite C., Balan Vl. – Admiterea în enunuri, soluii i bareme,
Editura Tehnic, Bucureti, 1996
4. Chiriac V., Chiriac M., Cozma D., ova A. – Probleme de matematic, fizic,
chimie, date la concursul de admitere în treapta a II-a de liceu, Editura
Academiei, Bucureti, 1987
5. Cohal T., Iurea Gh. – Probleme de matematic pentru clasa a XI-a, Editura Taida,
Iai, 2006
6. Cohal T., Iurea Gh. – Probleme de matematic pentru clasa a XII-a, Editura
Taida, Iai, 2007
7. Cohal T., Popa G. – Probleme de matematic pentru clasa a X-a, Editura Paralela
45, Piteti, 2008
8. Demidovich B. et al. – Problems in Mathematical Analysis, Mir Publishers,
Moscow, 1976
9. Dragomir L., Dragomir A., Bdescu O. – Probleme de matematic pentru clasa
a XI-a, Editura Paralela 45, Piteti, 2013
10. Duca D., Duca E. – Exerciii i probleme de analiz matematic, Editura Casa
Crii de tiin, Cluj-Napoca, 2007
11. Ganga M. – Elemente de analiz matematic pentru clasa a XI-a, Editura
Mathpress, 1997
12. Ghermnescu M. – Culegere de probleme pentru bacalaureat, Tipografia
Româneasc, Timioara, 1947
13. Leonte A., Vîrtopeanu I. – Bacalaureat. Probleme de matematic, Star Trafic –
S.F., Craiova, 1991
14. Monea M., Monea S., erdean I., Zanoschi A. – Bacalaureat 2014, Matematic,
M_ tiinele-naturii, M_ tehnologic, Editura Paralela 45, Piteti, 2013
15. Panaitopol M.E., Radu G. – Matematic – culegere de probleme, clasa a XI-a:
subiecte date la admiterea în învmântul superior i bacalaureat, Editura
Europontic, Cluj-Napoca
16. Stnil O., Popescu I., Cornea F. (coord.) – Culegere de probleme rezolvate
pentru admiterea în învmântul superior, Editura tiinific i Enciclopedic,
Bucureti, 1989
17. Stoka M., Raianu M., Mrgritescu E. – Culegere de probleme de trigonometrie,
Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1975
18. Turtoiu F. – Probleme de trigonometrie, Editura Tehnic, Bucureti, 1986
19. ena M., Andronache M., erbnescu D. – Matematic M1 – manual pentru clasa
a XI-a, Editura Art, 2007
20. Subiectele i variantele de bacalaureat publicate de Ministerul Educaiei între anii
1998 i 2016
Cuprins
Cuvânt-înainte .............................................................................................................................5
TEME RECAPITULATIVE
Enunuri Soluii
Clasa a IX-a
1.1. Mulimi i elemente de logic matematic ............................................................... 7.....234
1.2. iruri. Progresii ....................................................................................................... 10.....235
1.3. Funcii. Funcia liniar ............................................................................................ 12.....237
1.4. Ecuaia de gradul al II-lea. Funcia de gradul al II-lea ............................................ 15.....238
1.5. Vectori .................................................................................................................... 19.....239
1.6. Trigonometrie ......................................................................................................... 22.....241
1.7. Aplicaii ale trigonometriei în geometrie ................................................................ 25.....243
Clasa a X-a
2.1. Radicali i logaritmi ................................................................................................ 28.....245
2.2. Numere complexe ................................................................................................... 31.....246
2.3. Funcii ..................................................................................................................... 34.....248
2.4. Ecuaii i inecuaii................................................................................................... 37.....251
2.5. Combinatoric......................................................................................................... 41.....254
2.6. Matematici aplicate. Probabiliti ........................................................................... 44.....256
2.7. Geometrie analitic ................................................................................................. 46.....258
2.8. Probleme recapitulative din materia claselor a IX-a – a X-a................................... 49.....259
Clasa a XI-a
3.1. Permutri................................................................................................................. 56.....261
3.2. Matrice .................................................................................................................... 57.....261
3.3. Determinani ........................................................................................................... 60.....263
3.4. Inversa unei matrice. Ecuaii matriceale ................................................................. 64.....264
3.5. Sisteme de ecuaii liniare ........................................................................................ 66.....266
3.6. Probleme de sintez – algebr................................................................................. 70.....268
3.7. iruri ....................................................................................................................... 75.....270
3.8. iruri date prin formule de recuren ...................................................................... 80.....274
3.9. Limite de funcii...................................................................................................... 82.....276
3.10. Asimptote.............................................................................................................. 86.....278
3.11. Funcii continue .................................................................................................... 88.....279
3.12. Derivata unei funcii.............................................................................................. 90.....281
3.13. Teorema lui Fermat. Teorema lui Rolle. Teorema lui Lagrange........................... 93.....283
3.14. Regulile lui l’Hospital........................................................................................... 96.....286
3.15. Rolul derivatelor de ordinul I i de ordinul al II-lea în studiul funciilor .............. 98.....287
3.16. Reprezentarea grafic a funciilor ....................................................................... 103.....294
3.17. Probleme de sintez – analiz matematic .......................................................... 106.....300
Clasa a XII-a
4.1. Legi de compoziie................................................................................................ 112.....304
4.2. Grupuri.................................................................................................................. 115.....306
4.3. Inele i corpuri ...................................................................................................... 120.....311
4.4. Polinoame ............................................................................................................. 124.....315
4.5. Probleme de sintez – algebr............................................................................... 130.....320
4.6. Primitive................................................................................................................ 133.....321
4.7. Formula Leibniz–Newton ..................................................................................... 139.....324
4.8. Metode de integrare .............................................................................................. 144.....328
4.9. Proprieti ale integralei Riemann......................................................................... 147.....332
4.10. Aplicaii ale integralei definite............................................................................ 152.....337
4.11. Probleme de sintez – analiz matematic .......................................................... 155.....340
TESTE PENTRU BACALAUREAT 2018, DUP MODELUL M.E.N.. .............. 159.....343
BREVIAR TEORETIC .........................................................................................................368
Bibliografie ..............................................................................................................................397

5 Ba 315 A 7 DD 93 F

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5 Ba 315 A 7 DD 93 F

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Co lec ia SUBIECTE POSIBILE

Editor: Clin Vlasie

Redactare: Amalia Mrescu, Olimpia Filip

Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a României

COMENZI – CARTEA PRIN POT

Tiparul executat la tipografia Editurii Paralela 45

Copyright ¤ Editura Paralela 45, 2017

Examenul de bacalaureat reprezint pentru fiecare tânr o plac turnant în de-

1.2. iruri. Progresii

31. Calculai s = 1 – 2 + 22 – 23 + … + 2100.

1.3. Funcii. Funcia liniar

c) Determinai numrul funciilor impare f : {− 1, 0, 1}→ {− 1, 0, 1}.

1.4. Ecuaia de gradul al II-lea. Funcia de gradul al II-lea

19. Se consider ecuaia mx2 – 2x − m – 1 = 0, m ∈ \*.

1.7. Aplicaii ale trigonometriei în geometrie

5. Calculai ª¬ 2 − 3 3 º¼ ([x] reprezint partea întreag a lui x).

25. Care numr este mai mare?

26. Demonstrai c:

2.2. Numere complexe

22. Artai c funcia f : \ → \, f (x) = x2 – 2x – 3 nu este inversabil. Gsii o

2.4. Ecuaii i inecuaii

b) cos 2x + sin x = 0; c) cos 2x = 2 sin2 x;

7. Artai c numerele C7k , k = 2, 3, …, 6 sunt divizibile cu 7.

43. a) Determinai coeficientul lui x3 din dezvoltarea (2 + x)4.

2.6. Matematici aplicate. Probabiliti

2.7. Geometrie analitic

2.8. Probleme recapitulative din materia claselor a IX-a – a X-a

3. Rezolvai în  ecuaia log2 x = log4 (3x – 2).

3. Rezolvai în  ecuaia lg2 x – 3 lg x + 2 = 0.

3. Rezolvai în  ecuaia cos 2x = 1.

a) Artai c det( A ) = det( A) , oricare ar fi A ∈ M2(^).

a) Calculai D(1, –1).

3.4. Inversa unei matrice. Ecuaii matriceale

b) Demonstrai c, dac A ≠ O4, atunci A este inversabil i determinai A–1.

3.5. Sisteme de ecuaii liniare

12. În reperul cartezian xOy se consider dreptele: d1: mx + y + 1 = 0, d2: x + 3y + 2 =

3.6. Probleme de sintez – algebr

b) Artai c matricea A este inversabil i determinai inversa ei.

9. Determinai limita fiecruia dintre urmtoarele iruri:

b) Artai c a1 + a2 + ... + an = n + 1 − 1 , oricare ar fi n ∈ `*.

23. Calculai lim (a n + 2 + b n + 1 + c n ) , tiind c a, b, c ∈ \ i a + b + c = 0

24. Se consider irul (xn)n ≥ 1 definit prin xn = n a ( n + 3 − n + 1) , unde a ∈ \.

29. Se consider irurile (xn)n ≥ 1, (yn)n ≥ 1, definite prin:

3.8. iruri date prin formule de recuren

2. Se consider irul (an)n ≥ 1 definit astfel: a1 = –2 i an + 1 = 4an, oricare ar fi n ∈ `*.

6. Se consider irurile (an)n ≥ 1 i (bn)n ≥ 1 definite astfel:

7. Se consider irul (an)n ≥ 0, definit prin a0 = 2 i 2an + 1 + an = 3, pentru orice n ∈

9. Se consider irul (an)n ≥ 1 definit prin a0 = 0 i an = an – 1 + 2n, oricare ar fi n ∈ `*.

12. Fie irul (xn)n ≥ 1 definit astfel: x1 = 3 i xn +1 = 2 xn , oricare ar fi n ∈ `*.

13. Se consider irul (xn)n ≥ 1 definit astfel: x0 = a > 0 i xn + 1 = xn2 − 2 xn + 2 , pentru

17. Se consider irul (an)n ≥ 1 definit prin a1 = 3, an +1 = 2 + an (n ∈ `*).

3.9. Limite de funcii

(e x − 1)sin x ln(1 + x) ln(1 + 2 x)

încât funcia f s aib limit în x = 1.

a, b ∈ \, astfel încât funcia f s aib limit în x = 1.

3.11. Funcii continue

1. Studiai continuitatea urmtoarelor funcii în punctul indicat în dreptul fiecreia

2. Demonstrai c funcia f : [0, 3] → \, f (x) = {x} ⋅ (1 – {x}) este continu.

minai a ∈ \, astfel încât funcia f s fie continu în x0 = 0.

a) Artai c |f (x)| ≤ |x|, oricare ar fi x ∈ [–1, 1].

a) Determinai numerele reale a pentru care funcia f este continu în x = 1.

3.12. Derivata unei funcii

6. Determinai constantele a, b, astfel încât funcia f : \ → \, f (x) =

1.2. iruri. Progresii

31. Calculai s = 1 – 2 + 22 – 23 + … + 2100.

c) Determinai numrul funciilor impare f : {− 1, 0, 1}→ {− 1, 0, 1}.

19. Se consider ecuaia mx2 – 2x − m – 1 = 0, m ∈ \*.

5. Calculai ª¬ 2 − 3 3 º¼ ([x] reprezint partea întreag a lui x).

26. Demonstrai c:

22. Artai c funcia f : \ → \, f (x) = x2 – 2x – 3 nu este inversabil. Gsii o

7. Artai c numerele C7k , k = 2, 3, …, 6 sunt divizibile cu 7.

43. a) Determinai coeficientul lui x3 din dezvoltarea (2 + x)4.

3. Rezolvai în ecuaia log2 x = log4 (3x – 2).

3. Rezolvai în ecuaia lg2 x – 3 lg x + 2 = 0.

3. Rezolvai în ecuaia cos 2x = 1.

a) Artai c det( A ) = det( A) , oricare ar fi A ∈ M2(^).

a) Calculai D(1, –1).

b) Demonstrai c, dac A ≠ O4, atunci A este inversabil i determinai A–1.

b) Artai c matricea A este inversabil i determinai inversa ei.

9. Determinai limita fiecruia dintre urmtoarele iruri:

b) Artai c a1 + a2 + ... + an = n + 1 − 1 , oricare ar fi n ∈ `*.

23. Calculai lim (a n + 2 + b n + 1 + c n ) , tiind c a, b, c ∈ \ i a + b + c = 0

3.8. iruri date prin formule de recuren

încât funcia f s aib limit în x = 1.

a, b ∈ \, astfel încât funcia f s aib limit în x = 1.

1. Studiai continuitatea urmtoarelor funcii în punctul indicat în dreptul fiecreia

2. Demonstrai c funcia f : [0, 3] → \, f (x) = {x} ⋅ (1 – {x}) este continu.

minai a ∈ \, astfel încât funcia f s fie continu în x0 = 0.

a) Artai c |f (x)| ≤ |x|, oricare ar fi x ∈ [–1, 1].

a) Determinai numerele reale a pentru care funcia f este continu în x = 1.

6. Determinai constantele a, b, astfel încât funcia f : \ → \, f (x) =

1. Fie funcia f : \ → \, f (x) = 3

23. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = ln( x + 1 + x 2 ) . Demonstrai c f (x + 1) –

13. Studiai monotonia funciei f : \ → \, f (x) = ex – ax (a ∈ \, a > 0).

47. a) Artai c x – ln x > 0, oricare ar fi x > 0.

c) Artai c irul (an)n ≥ 1, cu termenul general:

b) Determinai a astfel încât f s fie monoton pe (0, +∞).

b) Artai c f este strict descresctoare pe \.

18. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = x2 + 2 − x2 + 1 .

22. Fie funcia f : \ → \, f (x) = x + x2 + 1 .

b) Artai c funcia f are dou puncte de extrem.

b) Este monoton f pe tot domeniul de definiie?

b) Determinai punctele de extrem ale funciei f, tiind c m = 2.

5. Pe mulimea \ se definete legea de compoziie x D y = 3

7. Pe mulimea \ definim operaia x ∗ y = ax + by, oricare ar fi x, y ∈ \.

13. Fie mulimea G = [3, +∞), pe care se definete legea de compoziie:

15. Fie mulimea de numere reale G = {a + b 2 | a, b ∈ ], a2 – 2b2 = 1}.

6. Se consider pe \ operaia x ∗ y = xy – 5x – 5y + 30, oricare ar fi x, y ∈ \, iar G =

a) Artai c (G, ∗) este grup abelian.

1. Definim pe ] legile de compoziie x ∗ y = x + y + 3 i x D y = xy + 3x + 3y + 6.

7. Se consider mulimea A = {fa,b : \ → \ µ fa,b(x) = ax + b, a, b ∈ \}.

4*. Determinai polinoamele f, g ∈ ][X] cu grad(f ) = 1, grad(g) = 2, în fiecare din

c) Pentru a = 1̂, rezolvai în ]5 ecuaia f (x) = 0̂ .

a) Artai c b3 = b, oricare ar fi b ∈ ]6.

a) Discutai, în raport cu a ∈ ]3, gradul lui f.

b) Pentru a = 0 , determinai rdcinile polinomului f.

2. Determinai primitivele funciilor f de mai jos, tiind c au câte o primitiv F de

c) Stabilii intervalele de monotonie ale funciei F de la punctul a).

4.7. Formula LeibnizNewton

10. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = (2x + 3x)(2–x + 3–x). Calculai:

12. Calculai integralele:

15. Calculai integralele:

a) Determinai a, b ∈ \, astfel încât pentru orice x ∈ \ \ {1, 2} s avem f (x) =

24. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = (1 + x)n, n ∈ `*.

27. Se consider funciile (fn)n ∈ `, definite astfel: fn : \ → \, f0(x) = 1 i fn + 1(x) =

30. Se consider funciile f, F : \ → \, f (x) = xex i F(x) = (x – 1)ex.

2. Folosind metoda de integrare prin pri, calculai:

13. Folosind o substituie convenabil, calculai:

16. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = e− x .

10. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = 6x + 35x – 14x – 15x.

30. Fie funcia f : \ → \, f (x) = e − x i F o primitiv a sa.

c) Artai c funcia g : \ → \, g(x) = F(x) + f (x) are exact un punct de extrem

a) Determinai punctele de inflexiune ale graficului funciei F.

12. Se consider funcia f : \ → \, f (x) = –x2 + 4x – 3. Determinai a ∈ (1, 3) cu

b) Verificai dac F este primitiv a funciei f.

c) Calculai lim 2 ¨ e + 2e n + ... + ne n ¸ .

b) Calculai aria suprafeei plane mrginite de graficul funciei f, axa Ox i

b) Determinai rangul matricei A ( −2 ) .

a) Calculai lim f ( x ) i lim f ( x ) .