Sunteți pe pagina 1din 48

EXTRACTIA

Este una din metodele de separare si purificare a substanțelor chimice. Ea se bazează


pe separarea substanțelor la trecerea lui in faza lichidă cu care se face extracția
(indiferent dacă amestecul de substanțe a fost inițial în fază solidă sau în faza lichidă).
Aparatele folosite în acest scop sunt de mai multe feluri în funcție de starea de agregare
a substanței a cărei separare se urmareste, de natura amestecurilor, de natura
dizolvantilor, etc. In funcție de starea de agregare a produsului de la care se porneşte
metodele de extracție pot fi clasificate în extracții din substanțe solide şi extracții din
substanțe lichide.
1. Exțractia din substanțe solide
Constă din separarea unui component, folosind un anumit solvent organic în care
componentul respectiv să fie solubil. Solventul organic ales se ia în funcție de
solubilitatea substanței de extras, de stabilitatea substanței în acesta, de posibilitatea
de a îndepărta usor solventul după extractie.
Eficacitatea extracției unei substanțe solide cu un solvent lichid este determinata de
‐ solubilitatea substantei solide in lichid;
‐ viteza de difuziune a substanței în lichid;
‐ viteza de eliminare a substanței de pe suprafața de contact.
In continuare se descrie extracția prin procedeul Soxhlet. Ea se bazeaza pe principiul
simplu al unei extracții periodice continue având o largă utilizare practică. In aparatul
Soxhlet se face o extracție continuă cu ajutorul unei cantități de solvent bine
determinată.
Apaxatul Soxhlet se compune din trei parți:
1‐ balonul în care se încălzeşte solventul;
2‐ cilindrul de extracție propriu‐zis unde se introduce produsul de extras;
3‐ refrigerentul ascendent.
Solventul cu care se face extracția parcurge în acest aparat un ciclu închis si vaporii
solventului formați în balon trec prin tubul lateral şi ajung în refrigerent, unde se
condensează şi cad în cilindrul de extracție, peste produsul de extracție care se află
într-un cartuş special din hârtie de filtru.
Solventul colectat în cilindru sifonează, revenind în balon. Operația se continuă până la
extracția totală a substanței respective. Substanța extrasă concentrată în balon este
izolată apoi fie prin precipitare după răcire din soluția concentrată formata în balon, fie
prin evaporare până la uscarea solventului din balon şi apoi se recristalizează dintr‐un
solvent potrivit.
Pe acest principiu se construiesc aparate cu capacitate mare, care să permită extracții
pe scară induostriala.

Extractii din lichide


Adeseori este necesar sa se extraga din solutii o substanta dizolvata care poate fi
solida sau lichida. Pentru aceasta se foloseste un dizolvant nemiscibil cu solutia.
Extractia din lichide se bazeaza pe principiul echilibrului eteroge, ce se stabileste intre
doua faze nemiscibile intre care s‐a repartizat substanta de separat.
Extracția se bazează pe legea repartiției a lui Nernst,conform căreia la solvirea unei
substante în două lichide nemiscibile, raportul concentrațiilor substantelor la echilibru,
[CA] si [CB], in cele doua lichide A si B are o valoare constanta:
Constanta K se numeşte coeficient de repartitie (distribuție), în care concentrațiile apar
sub formă de concentrații molare.
Deoarece o singură extracție nu poate duce la o concentrare suficientă a produsului de
extracție în faza extractoare, operația de extracție trebuie repetată în majoritatea
cazurilor.
Conform legii de repartiție a lui Nernst, la fiecare nouă adăugare de solvent se
stabileşte un nou echilibru intre cantitatea de substanță ramasă de extras şi aceea care
trece din soluție în solvent.
Stabilirea rapidă a echilibrului de repartiție se realizează printr‐un contact cât mai intim
între cele două faze. Practic aceasta se realizează in mod obişnuit cu ajutorul pâlnilor
de separare alternând agitarea si repausul soluției formate din cele două faze.
In marea majoritate a cazurilor, una din faze este apoasă iar cealaltă este un solvent
organic. Fiecărei faze i se pot adăuga diverse substante care pot influența creşterea
solubilității produsului ce urmează a fi extras în faza respectivă.
Factorul cel mai important în efectuarea unei extracții este alegerea potrivită a
solventului. Principalii factori de care trebuie să se țină seama la alegerea solventului
sunt :
‐ miscibilitatea cât mai redusa a celor două faze;
‐ solubilitatea substanței de extras şi selectivitatea dizolvantului;
‐ stabilitatea substanței în solutie
‐ diferența cât mai mare de greutate specifică între cele două faze;
‐ vâscozitatea cât mai redusă;
‐ posibilitatea îndepărtării uşoare a dizolvantului după extracție.
In laborator cea mai simplă şi cea mai des utilizată metodă de extracție este extracția
prin agitare cu ajutorul pâlniilor de separare care consta în extracții repetate cu noi
cantități de solvenți, pâna la epuizarea substanței din soluție. După fiecare extracție
urmeaza separarea celor doua faze.
Din cauza agitării (mai ales în cazul solvenților ce au tensiune mare de vapori cum este
cazul eterului), în pîlnie se poate crea o suprapresiune care are ca rezultat aruncarea şi
spargerea dopului de sticlă. De aceea se recomanda agitarea pâlniei cu grijă, fixându‐
se bine dopul cu mâinile urmată de aerisiri repetate executate prin întoarcerea pâlniei
cu coada în sus si manevrarea corespunzătoare a
robinetului.
Ca rezultat al extracției, ambele faze se saturearz, una în raport cu cealaltă.
In cazul extracțiilor din faza apoasa, înainte de îndepărtarea solventului, pentru
recuperarea substasnței extrase se impune eliminarea apei din solventul organic prin
anhidrificare utilizând diferse săruri anorganice anhidre. Apoi lichidele îmbogățite în
substanța extrasă se prelucrează prin îndepărtarea solventului şi purificarea produşilor
obținuți.
Se cunosc o serie de procedee continue de extracție în care solventul strabate în
permantența faza supusa extracției ți se îmbogățeşte mereu în componenta pe care o
extrage. Acestea sunt percolarea şi distribuția in contracurent.
Practic: se vor extrage substanțele organice din coji de portocale sau frunze de menta
prin procedeul Soxhlet folosind ca solvent alcoolul etilic.
Folosind metoda de extracție prin agitare cu ajutorul pâlniilor de separare, se va extrage
iodul din soluția apoasă de iod‐iodura de potasiu cu ajutorul unora din următorii solvenți
organici: alcool metilic, alcool etilic, eter etilic, acetona, cloroform, sulfură de carbon
tetraclorură de carbon, benzen, etc.
Se iau 2‐3 ml soluție KI (iod în iodură de potasiu) se introduc într-o pâlnie de separare
de 50 ml. Se adaugă 5 ml benzen, se închide pâlnia şi se agită bine. Se scoate aerul,
se lasa pâlnia pe un inel de filtrare până la separarea celor două faze. Se separă faza
apoasă de faza organică, fazei apoase i se mai adaugă cîte 5 ml benzen în două etape
şi se repetă operația de extracție.

EXTRACTIA LICHID – LICHID


CONCEPTE DE BAZA
Extractia L – L, operatie unitara frecvent utilizata in industria farmaceutica pentru:
recuperarea si purificarea unui anumit component din solutia in care a fost preparat;
indepartarea unor impuritati din solutia care contine componentul valoros;
EX: recuperarea penicilinei din lichidul de cultura prin extractie cu solventi ca: acetat de
butil, acetat de amil, metil-izobutil-cetona (MIBC).
Alte separari:
Izolarea eritromicinei cu acetat de amil;
Recuperarea steroizilor;
Purificarea vitaminei B12 din surse microbiene;
Izolarea unor alcaloizi (morfina, codeina) din materiile prime naturale.
Cel mai simplu echipament utilizat in laborator: palnia de separare

Se considera o solutie initiala formata din A si B;


Comp. B (solut) se separa de comp. A cu ajutorul solventului (dizolvantului) S.
Pt. ca extractia sa fie realizabila:
S este nemiscibil sau partial miscibil cu A;
B este solubil in S;
este recomandat ca, la echilibru: XB[ ]S > XB[ ]A ;
Dupa amestecare/sedimentare  2 straturi:
RAFINAT – majoritar A + urme de B si S
EXTRACT – majoritar S + B dizolvat + + urme de A
Solutul B, solubil atat in A cat si in S se repartizeaza intre cei 2 solventi dupa un
coeficient de distributie (de partitie, de repartitie):
Y conc. lui A in faza EXTRACT
kN  A 
X A conc. lui A in faza RAFINAT
Relatia de echilibru intr-un sistem cu solventi nemiscibili
a – sisteme ideale y = kx;
b, c – sisteme reale y = kxn;

Repartizarea solutului B in extract si rafinat corespunde coef. de distributie numai daca


amestecarea a atins echilibrul fazelor;
Repartizarea efectiva (reala)
Eficienta extractiei 
Repartizarea de echilibru (teoretica)

Unitatea de extractie (amestecator + separator) care are eficienta 1 (100 %) = unitate


ideala (teoretica) de extractie
O instalatie de extractie = una sau mai multe unitati de extractie
O coloana de extractie (in care unitatile de extractie nu sunt distincte) este echivalenta
ca eficienta cu un nr. de unitati teoretice de extractie
Fata de RECTIFICARE, EXTRACTIA prezinta avantaje dpdv economic daca:
Comp. volatil este in conc. mare;
La rectificare trebuie sa se lucreze cu reflux mare;
Comp. volatil este apa (ΔHvap mare);
Volatilitatea relativa a comp. este apropiata de unitate;
Temp. la care s-ar face rectificarea este mare;
Substantele de separat sunt termolabile.
SOLVENTI DE EXTRACTIE
Alegerea solventilor pentru extractie:
Selectivitate
Densitate
Tensiune interfaciala
Viscozitate
Solubilitate reciproca cu materia prima
Presiune de vapori
Toxicitate
Inflamabilitate
Corozivitate
Costul
Posibilitatea de a putea fi recuperat
Selectivitatea
Capacitatea solventului de a extrage preferential un anumit component;
Se exprima functie de raportul conc. sau al coef. de repartitie Nernst:
YA
Y k
  B  NA
X A k NB
XB

 > 1 solvent selectiv pt. A


 < 1 solvent selectiv pt. B
 = 1 solvent neselectiv, extractie imposibila
Selectivitatea este influentata de:
Temperatura;
Conc. solutului;
Structura chimica a componentelor.
Densitatea ()
O dif. cat mare de densitate intre faze:
Imbunatateste dispersia;
Mareste viteza de deplasare a picaturilor
conduce la marirea capacitatii utilajelor
Tensiunea interfaciala ()
Cat mai mare, pt. usurarea separarii fazelor
O tens. prea mare ingreuneaza dispersia unei faze in cealalta.
Viscozitatea ()
Cat mai mica:
 consum minim de energie la transport
 transfer intens de caldura si de masa
Solubilitatea reciproca cu materia prima
Cat mai redusa
Este preferabil ca in sistemul ternar A-B-S, A si S sa fie total nemiscibili
Cu cat solubilitatea reciproca este mai scazuta, cu atat extractul obtinut (dupa
indepartarea solventului S) va fi mai bogat in B
Presiunea de vapori
Nu prea mare  depozitare si utilizare la presiunea atmosferica;
O pres. de vapori scazuta  separarea usoara prin distilare a solventului din extract si
din rafinat;
Toxicitatea,
Inflamabilitatea,
Corozivitatea,
Costul:
Cat mai mici
Posibilitatea de recuperare
In maj. cazurilor, solventul se recupereaza prin distilare fractionata 
Trebuie evitate sist. care formeaza azeotropi
Proprietatile termice ale solventului – valori cat mai mici, a.i. consumul de energie
termica si costul recuperarii sa fie cat mai reduse.

PROCESUL DE EXTRACTIE
Principial, in extractie apar trei etape:
1 Amestecarea solutiei in care se afla componentul de extras (B) cu solventul (S);
2 Separarea fazelor rezultate;
3 Indepartarea si recuperarea solventului din cele doua faze.
Etapele (1) si (2) pot fi comasate intr-un singur utilaj (coloana de extractie) operat
continuu [contactare diferentiala a fazelor]

Extractia discontinua:

Extractie continua in 2 trepte:


Transferul de masa in extractia L - L
Cant. de solut transferata este prop. cu:
Suprafata de transfer
Potentialul procesului: dif. de conc. intre conc. actuala (reala) si cea de echilibru.
La baza procesului de transfer stau 2 procese elementare:
Difuzia solutului in sol. initiala pana la interfata;
Difuzia solutului de la interfata in masa dizolvantului
N B  k R  A   x B  x B ,i  
 k E  A   y B ,i  y B  

 K R  A  xB  xB*  
 KE  A y *
B y 
B

Cant. de solut B transferata:


kR, kE – coef. individual de transfer de masa in rafinat (extract);
KR, KE – coef. globali de transfer raportati la rafinat (extract)
xB,i, yb,i – conc. la interfata
xB*, yB* - conc. la echil. a solutului intr-o faza, coresp. conc. din cealalta faza, cf. legii
Nernst
Intre coef. globali si cei individuali de transfer de masa exista dependenta:
1 1
KR  ; KE 
1 1 1 k NB
 
k R k NB  k E kE kR
Rezistentele la transfer depind de solubilitatea solutului B in cele 2 faze (de coef. de
repartitie):
Cand kNB este f. mare, solutul este foarte solubil in extract  rezistenta procesului este
localizata in faza rafinat  KR = kR.
Cand kNB este foarte mic  rezistenta procesului este localizata in faza extract  KE
= kE.
Coeficientii individuali de transfer de masa kR, kE, se calculeaza din ecuatii criteriale
(FDT vol. II, cap. 5)
Dimensionarea utilajelor implica determinarea:
fie a:
inaltimii unitatii de transfer (IUT)
numarului unitatilor de transfer (NUT)
fie a:
numarului treptelor teoretice de contact (NT)
inaltimii echivalente a unei trepte teoretice (IETT)
Aceste marimi (NUT, IUT, NT) pot fi calculate:
analitic
cand in sist. ternar A, B, S componentii A si S sunt total nemiscibili, iar legea Nernst (a
distributiei ideale) este valabila
grafic
cand cel putin una din cond. anterioare nu este indeplinita.
Date de echilibru
Daca intr-o solutie binara de solut B in solvent A se adauga un alt solvent S se pot
forma urmatoarele amestecuri:
O solutie omogena; Solventul S nu este potrivit pt. extractie;
Solventul S este complet nemiscibil cu solventul A;
Solventul S este partial miscibil cu solventul A  o pereche de lichide partial miscibile;
Noul solvent poate duce la formarea a 2 sau 3 faze lichide partial miscibile.
Posibilitatile b, c, d, in special b si c sunt cele mai indicate pt. extractie
b) Solventul S complet nemiscibil cu A
c) Solventul B partial miscibil cu A
Solutul A (acetona) este complet miscibil cu cei 2 solventi: B (apa) si C (metil-izobutil-
cetona - MIC);
Cei 2 solventi sunt partial miscibili intre ei
Datele de echilibru se reprezinta intr-o diagrama triunghiulara:
triunghi echilateral
triunghi dreptunghic
Sisteme ternare
Sistem 3/1: 3 comp., 1 zona bifazica
Sistem 3/2: 3 comp.:
2 zone bifazice distincte (a)
1 banda de eterogeneitate (b)
Sisteme 3/3: 3 comp., 3 zone bifazice (c)

Sistemul Acetona (A) – Apa (B) – MIC (C)


Sistemul Acetona (A) – Apa (B) – MIC (C)
H – un amestec de A, B si C in raport egal cu cel al perpendicularelor HJ, HK, HL.
BN – solubilitatea lui C in B
MC – solubilitatea lui C in B
Aria de sub curba NPFQM (curba de solubilitate binodala) = regiune a domeniului
bifazic, care se desparte in 2 faze distincte, aflate in echilibru
Compozitia acestor faze este data de punctele P si Q;
Dreapta PQ = “linie de legatura” = ‘conoda”
Conodele leaga compozitia fazelor in echilibru, panta lor determinandu-se
experimental.
Pct. F de pe curba = pct. “critic” (comp. fazelor sist. eterogen sunt identice)
Pozitia pct. F se det. exp.
Legea fazelor (Gibbs): F + L = C + 2
La P si T = ct.: L=3-F

Daca o sol. de compozitie X se amesteca cu o sol. de comp. Y, rezulta un amestec Z,


a.i.: XZ cantitatea de Y

ZY cantitatea de X
In mod similar, daca dintr-un amestec Z se indeparteaza un extract Y, lichidul ramas va
avea concentratia X.

KH + JH + LH = AS (inaltimea triunghiului)
K’H + J’H + L’H = AB (latura triunghiului)
orice pct. de pe dreapta TU = amestec ternar in care continutul
de A este constant
Sistemul Anilina (A) – Apa (B) – Fenol (C)
Se formeaza 2 regiuni bifazice separate, care la temp. ridicate se unesc intr-o singura
zona bifazica.

A si C sunt total miscibile


B si A – partial miscibile
B si C – partial miscibile

Sistemul Anilina (A) – Apa (B) – Fenol (C)


Reprezentarea sistemelor ternare in triunghiul dreptunghic isoscel
Date de echilibru
Pentru determinarea selectivitatii solventilor si pt. Calcululm nr. teoretic de trepte de
extractie, mai utile sunt diagramele de forma:

Se folosesc coordonate rectangulare si se reprezinta dependenta conc. solutiilor in


cele 2 faze, raportate la amestecul lipsit de solvent.
Curbele 1 si 2: caracteristice sist. 3/1;
Curbele 3, 4, 5: caract. pt. sist. 3/2 tip banda;
Curbele 1 si 3: conc. mai mare a solutului in extract;
Curbele 2 si 4: conc. mai mare a solutului in rafinat;
Curba 5: amestec solutrop: (la conc. mici rafinat mai bogat in solut; la conc. mari extract
mai bogat in solut)
Procedee generale de extractie
Dupa modul de contactare a lichidelor exista:
extractie simpla, cu un singur contact;
extractie simpla, cu contact multiplu;
extractie cu contact multiplu, in contracuent;
extractie in contracurent, cu reflux;
extractie continua (diferentiala), in contracurent.
Extractie simpla, cu un singur contact
Am – amestecator
De – decantor
R0 – lichid initial (A + B)
S1 – solvent
E1 – extract
R1 – rafinat

R0  S1  E1  R1

In inst. anexe, solventul din E si R se recupereaza prin distilare;


Procedeul = uzual discontinuu, dar se poate aplica si continuu, in regim stationar;
Cu o buna agitare, eficacitatea se apropie de cea a unitatii teoretice;
Consum mare de solvent;
Corespunde distilarii simple.
r0 – comp. coresp. am. initial R0;
s1 – comp. coresp. solventului S;
Pct. m1  r0 s1 = compozitia am. global M;
Locul pct. m1: r0 m1 S1

s1m1 R0 S1
r0 m1  r0 s1  ;
R0  S1
Lungimea r0 s1 ~ (R0 + S1):
R0
s1m1  r0 s1 
R0  S1
Se traseaza conoda r1 e1 care trece prin m1.
Punctele r1 si e1 = compozitia rafinatului, respectiv a extractului;

Debitele de rafinat (R1 ) si extract (E1) rezulta din bilantul global: R0  S1  E1  R1


r1m1 E
si din relatia:  1
e1m1 R1

sau:

Extractia simpla cu contact multiplu


Extractie simpla, cu un singur contact, repetata:

Solventul este adaugat in mai multe portiuni;

Cu aceeasi cantitate totala de solvent, se poate realiza o separare mai avansata


Extractia simpla cu contact multiplu

Cu cat nr. unitatilor de extractie este mai mare:


separarea amestecului este mai inaintata;
scade randamentul separarii.
Procesul poate fi realizat in sarje sau continuu.
Reprezentare si calcul
Date cunoscute:
cantitatea si compozitia amestecului initial;
compozitia si cantitatea solventului folosita in fiecare unitate;
continutul maxim de component B ramas in rafinatul final.
Se cere sa se determine:
numarul unitatilor de extractie;
cantitatea si compozitia amestecului final;
cantitatea si compozitia extractului final.
Se construieste graficul ternar, pe care se fixeaza compozitiile:

amestecului initial (r0);


solventului (s1).
Pe dreapta r0 s1 se fixeaza punctul
m1 care reprezinta compozitia amestecului
global: M1 = (R0 + S1)
r0 m1 S
Locul pct. m1 este dat de relatia:  1
s1m1 R0
se duce prin m1 (prin interpolare) conoda r1e1. R1 e1m1
Raportul dintre rafinat si extract in prima unitate se gaseste grafic cu ecuatia: E1  r m
1 1
Se uneste r1 cu s2. Uzual s2 coincide cu s1.
Pe dreapta r1 s2 se fixeaza punctul m2 care reprezinta
compozitia amestecului global M2:
M2 = (R1 + S2)

rm S
Locul punctului M2 rezulta din relatia: s m  R
1 2 2

2 2 1

Se repeta aceste operatii pana cand ultimul rafinat, Rn, atinge sau depaseste
compozitia ceruta a rafinatului final.
Numarul unitatilor de extractie = indicele ultimului rafinat (“n”).
Cantitatea totala de solvent folosita:
S  S1  S 2    S n

Extractia cu contact multiplu, in contracurent


Solventul este folosit mai rational:
fie se micsoreaza consumul de solvent
fie se imbunatateste randamentul separarii.
Amestecul de separat, R0 este introdus in prima unitate de extractie, iar solventul
proaspat se introduce in ultima unitate.

Calculul procesului: Bratu, III, p. 216 +

Extractia in contracurent, cu reflux


Cand selectivitatea solventului este slaba:
nr. unitatilor de extractie in contracurent creste;
puritatea extractului E tinde catre o limita care nu poate fi depasita;
Aceste dezavantaje sunt inlaturate prin folosirea refluxului:
se poate lucra cu solventi mai putin selectivi pt. solutul B, sau chiar cu solventi selectivi
pt. comp. A  se reduce nr. unitatilor de extractie
se poate ajunge la un extract si un rafinat oricat de pure
Extractie in contracurent, fara reflux:

Cu reflux de extract:
Cu reflux de rafinat:

Cu reflux de extract si de rafinat:


Extractia diferentiala, in contracurent
Unitatile distincte de extractie sunt inlocuite cu o coloana (cu sau fara umplutura), in
care cele 2 faze lichide circula in contracurent, pe baza diferentei de densitate.

In procedeele cu unitati distincte, se pp. realizarea echil. TD in fiecare unitate de


extractie;
In coloanele de extractie, (regim continuu, stationar) echil. TD nu se atinge la nici un
nivel al coloanei;
Transferul comp. B din R in E se bazeaza tocmai pe inexistenta echil.;
Dif. de conc. fata de conc. de echil. = FORTA MOTOARE care det. transferul
componentului B dintr-o faza in alta.
Dpdv teoretic, Extr. Dif. CC este asemanatoare cu absorbtia gazelor;
Cf. teoriei celor 2 filme:
Ipoteza simplificatoare: S nemiscibil cu A
RAFINATUL: A + B
EXTRACTUL: B + S
Ecuatiile difuziunii se scriu:
nB  k R  F   CB , R  C B , R ,i  - pentru filmul de rafinat
nB  k E  F   C B , E ,i  CB , E  - pentru filmul de extract

nB – cant. de B, care trece prin interfata de arie F in unitatea de timp;


kR(E) – coeficientul partial de transfer in filmul de rafinat (extract)
Daca linia de echilibru se aprox. cu o dreapta: C B , E ,i  m  C B , R ,i
m – panta dreptei

Este preferabil sa se lucreze cu coeficientii totali de transfer:

Coeficientii totali de transfer au expresiile:


1 1
KR  KR 
1 1 m 1
 
kR m  kE kR kE

Daca procesul decurge in coloane cu umplutura, bilantul de materiale in stratul de


grosime dI se scrie:
dN B  LA  dC B , R  LS  dC B , E
LA – debitul (ct. in lungul coloanei) de A din rafinat
LS - debitul (ct. in lungul coloanei) de S din extract
Ecuatiile de transfer de masa in stratul dI:
dN B  k R   C B , R  C B , Ri   dF
dN B  k E   C B , Ei  C B , E   dF
dN B  K R   C B , R  C B* , R   dF **)
dN B  K E   C B* , E  C B , E   dF

Combinand (*) cu (**) se obtine:

dN B  LA  dC B , R  k R   C B , R  C B , Ri   dF

Separand variabilele si integrand:

Inaltimea echivalenta a unei unitati de transfer a filmului de rafinat [I = inaltimea


coloanei]:
I LA
 IUT  rafinat  I
 NUT  rafinat k R   V
In mod similar:

 NUT  extract  k E   V ;  IUT  extract  I


;
LS  NUT  extract
 NUT  rafinat  K R   V ;  IUT  rafinat  I
;
LA  NUT  rafinat
 NUT  extract  K E   V ;  IUT  extract  I
;
LS  NUT  extract
Intre unitatile anterior definite exista relatiile:
LA
 IUT  R   IUT  r    IUT  e
m  LS

 IUT  E   IUT  e  m  LS   IUT  r


LA

m  LS
In cazul solutiilor diluate, grupul este constant.
LA
Daca ipotezele simplificatoare nu pot fi aplicate, ecuatia:
 L'R 
 1  m 
 L'R 
 NUT  E  1 '  ln 1  m  L'R   x1  m  y2 
'
L'E
 m 
LR  LE  x2  m  y2 x1* L'E 
1 m  ' 1 
LE  x1 

da rezultate multumitoare.
m – panta curbei de echilibru la capatul cu lichide diluate;
LR’/LE’ – raportul dintre debitele molare de rafinat si extract;
x – fractia molara a lui B in rafinat;
y – fractia molara a lui B in extract;
x* - fractia molara a lui B in rafinat, in echilibru cu y;
indicii 1 si 2 se refera la cele doua capete ale extractorului.

Extractia fractionata
se utilizeaza 2 solventi total (partial) nemiscibili;
fiecare solvent favorizeaza solubilizarea preferentiala a unui component din amestecul
de separat;
solventii se contacteaza uzual in contracurent;
selectivitatea separarii este cu atat mai mare, cu cat cei 2 solventi sunt mai nemiscibili
(au polaritati foarte diferite);
Solventul mai polar, S1 = solvent extractiv (principal);
Solutia solventului S1 = extract;
Solventul mai putin polar (nepolar), S2 = solvent de spalare (secundar);
Solutia solventului S2 = rafinat;

Schema de principiu:
Variante ale extractiei fractionate:
a – fara reflux;
b – cu reflux de extract de aceeasi compozitie;
c – cu reflux de rafinat de aceeasi compozitie;
d – cu reflux de extract de comp. diferita.

Se utilizeaza si ca metoda de purificare in laborator, sub forma de distributie in


contracurent (distributia Craig):
amestecul de separat se introduce o singura data, in prima unitate, cand se
contacteaza cu cei 2 solventi A si B;
dupa separarea fazelor:
extractul se contacteaza cu B proaspat
rafinatul se contacteaza cu A proaspat
se separa fazele si se repeta operatia cu fiecare din cele 2 rafinate si 2 extracte
rezultate

Principiul distributiei Craig

Initial exista 256 g M care se repartizeaza in mod egal (kN = 1) in A si B:

Reprezentand grafic continutul de M in fiecare recipient dupa 9 transvazari:


– substanta contine impuritati
- amestec bicomponent
- coeficient kN ≠ 1

Distributia Craig permite:


identificarea unor subst. pure, prin compartie cu curbe standard;
constatarea imurificarii unor substante;
recunoasterea existentei mai multor componenti;
separarea componentilor unui amestec.
Se utilizeaza:
cand alte metode de separare nu pot fi folosite;
cand sensibilitatea altor metode este nesatisfacatoare.
Aplicatii in biotehnologii la separarea:
aminoacizilor;
hormonilor;
antibioticelor;
enzimelor;
medicamentelor;
proteinelor;
vitaminelor;

Alte aplicatii la separarea:


alcaloizilor;
gudroanelor;
parfumurilor;
acizilor grasi;
extractelor animale;
pamanturilor rare;

ECHIPAMENTE PENTRU EXTRACTIA


LICHID ‐ LICHID
EXTRACTOARE
Sunt echipamente care trebuie sa satisfaca in cat mai mare masura, urmatoarele deziderate:
eficacitate de separare cat mai mare;
productie specifica (pe m3) cat mai mare;
consum minim de energie mecanica si termica (inclusiv caldura pt. recuperarea solventului);
cost redus de investitie si exploatare;
adaptabilitate la conditii variate de lucru.
Eficacitatea mare a extractoarelor se realizeaza prin:
intensificarea transferului de masa intr‐o unitate de extractie;
repetarea de un nr. mare de ori a acestei unitati.
Intensificarea transferului se obtine prin marirea celor trei factori ai ecuatiei: N B  K  A  C
marirea coeficientului K:
fiind functie de grosimea straturilor limita, necesita o buna agitare (turbulenta) a lichidelor
marirea ariei de contact A:
prin agitare intensa (in extractoarele cu unitati distincte)
prin formare de picaturi mici si numeroase (dispersie fina)
prin umpluturi eficiente
marirea diferentei concentratiilor, ΔC:
folosirea refluxului
CLASIFICAREA EXTRACTOARELOR
Dupa modul de contactare a celor doua faze:
extractoare cu contact in trepte
extractoare cu contactare diferentiala
Dupa criteriul unitatilor de extractie:
extractoare cu unitati de extractie distincte
extractoare continue in contracurent
Dupa modul de amestecare:
extractoare fara agitare
extractoare cu agitare mecanica
extractoare pulsate
extractoare centrifugale
Clasificarea extractoarelor dupa Hanson (1972)

Cu contact
Curgere indusa: Dispersia fazelor: Contactare diferentiala
in trepte

Grupa A Grupa B
Coloana cu pulverizare Coloana cu talere
gravi‐tatie Coloana cu umplutura perforate

Grupa C Grupa D
Coloana cu umplutura Coloana cu talere sita
pulsare pulsata pulsata
gravi‐tational Coloana cu talere pulsata

Grupa E Grupa F
Contactor cu discuri Coloana Scheibel
rotative Amestecator‐decantor
agitare mecanica Coloana Oldshue‐Rushton
Coloana Zeihl
Contactor Graesser

Grupa G Grupa H
Podbielniak Westfalia
Quadronic Robatel
centri‐fugal forta centri‐fuga De Laval

Domenii tipice de aplicare

Capacitate
Tip de sistem Capacitate mare
redusa

Numar redus de Stabil chimic A, B, amestecator- E sau F


trepte de Separare usoara a fazelor decantor
separare necesar Valoare redusa
Stabil chimic
Valoare apreciabila C sau D E sau F (nu amestecator-decantor)

Instabil chimic
G sau H G sau H
Separare lenta a fazelor

Stabil chimic B, C, D
Separare usoara a fazelor sau amestecator- E sau F
Valoare redusa decantor
Numar apreciabil
de trepte de Stabil chimic
separare necesar C sau D E sau F (nu amestecator-decantor)
Valoare apreciabila

Instabil chimic
G sau H G sau H
Separare lenta a fazelor

Extractoare cu unitati de extractie distinct

Pot functiona:
in sarje
continuu (pt. productii mari)
Fiecare unitate de extractie este formata din doua aparate distincte:
amestecator
decantor
Functionare discontinua:
amestecatorul si decantorul sunt obisnuite
Amestecatoare:
agitator cu elice sau cu turbina
intensitatea agitarii: ~ 0,2 kW/m3
trebuie evitata formarea emulsiilor stabile (filtrare, pp. electrostatica, tratare cu US sau subst. ch.)
Decantoare:
obisnuite, discontinue
prevazute cu disp. ptr. separarea celor 2 faze, rafinat si extract
Instalatii de mica productivitate:
amestecatorul poate servi ca decantor, dupa oprirea agitatorului
Functionare continua:
amestecatoarele si decantoarele de volum mare nu sunt convenabile, mai ales cand nr. unitatilor de
extractie este mare
Extractoare cu unitati de extractie distinct se folosesc:
disp. de amestecare cu sicane perforate sau nu (a, b)
duze montate in conducte sau coloane (c)
injectoare actionate cu unul din lichide (d)
Decantoarele:
spatiile dintre 2 dispozitive de amestecare
sifoane cu decantare continua
Eficienta este mare (75‐100%) daca durata agitarii si sedimentarii este suficienta

Tipuri de decantoare L‐L utilizate in extractive

Unitate de extractie clasica:


Unitate amestecator‐
decantor de constructie compacta
Separator KnitMesh – principiu de functionare

Extractoare continue in contracurent Sunt aparate:


compacte
de mare eficacitate
au productivitate ridicata
Fazele circula in contracurent prin extractor, viteza relativa rezultand din diferentele de densitate
Cele doua faze:
o faza continua
o faza dispersa:
picaturi dispersate in faza continua
film de lichid pe suprafetele din interiorul extractorului
Extractoare continue in contracurent cu contact in trepte
Coloana de extractie cu talere perforate:
Faza dispersa – faza usoara
Eficacitatea unui taler: 2‐30% din eficacitatea unui taler teoretic (valori mici – daca tensiunea interfaciala
este mare)
Coloana de extractie cu talere perforate:

b) taler cu tuburi perforate lateral;


c) taler cu sicane orizontale in cascada si cu jgheaburi perforate – poate atinge eficacitati pana la 75%;
Extractoare continue in contracurent cu contact in trepte
Coloane de extractie cu amestecare mecanica:
fiecare treapta de contact este formata dintr‐o zona de amestecare si o zona de separare;
zonele sunt dispuse alternativ in interiorul aparatului;
Extractorul SCHEIBEL (cu agitare si umplutura)
Extractorul OTHMER (cu agitare si talere conice)
Extractorul cu pompe de amestecare si umplutura

Extractoare continue in contracurent cu contact in trepte

Extractoare continue in contracurent cu contact in trepte


Coloana Scheibel Coloana Reman
Extractorul centrifugal LUWESTA:

util in operatiile de extractie in care:


este necesar un nr. mic de trepte de contact diferenta intre densitatile fazelor este mica se impune un
timp scurt de contactare a fazelor utilizat in:
industria alimentara
industria antibioticelor
se construieste cu 2 sau 3 trepte;
fiecare treapta este prevazuta cu:
discuri de amestecare (1)
conuri de separare (2)
fazele intra si ies prin axul central (3);
amestecul de lichide se separa sub actiunea F centrifuge
Extractorul centrifugal LUWESTA:
1 – disc de amestecare;
2 – con de separare;
3 – ax central;
R0 – lichid initial;
Rn – rafinat final
S – solvent
E ‐ extract
In aceasta categorie intra un numar foarte mare de utilaje:
cu eficacitate redusa;
de constructie simpla si eficacitate ridicata;
Pot fi:
fara amestecare mecanica;
cu amestecare mecanica.
Extractoare continue in contracurent fara amestecare mecanica:
coloana cu pulverizare (a);
coloana cu umplutura (b);
coloana cu sicane (c).
Extractoare continue in contracurent cu contact diferential

Coloana cu pulverizare:

lichidul greu: faza dispersa;


lichidul usor – faza continua.
Costuri reduse de:
investitii
exploatare
Se utilizeaza doar daca sunt necesare putine trepte de contact;
Are eficacitate scazuta, datorita amestecarii axiale.
Extractoare continue in contracurent cu contact diferential
Coloana cu umplutura:

umplutura:
diminueaza amestecarea axiala;
favorizeaza dispersia si coalescenta fazei discontinue
la debite (diametre) mari, se formeaza in umplutura canale preferentiale de curgere;
formarea de canale se evita fractionand umplutura in straturi cu h = 2 – 2,5 m;
umpluturi tipice: inele Raschig, sei Berl;
IETT = 0,3 – 6 m.
Coloana cu sicane:

constructie simpla;
sicane montate transversal la distante de 100 – 150 mm;
o pereche de sicane are o eficienta de 10‐15% dintr‐o unitate teoretica;
sicanele nu servesc la dispersia fazelor ci la micsorarea vitezei de curgere.
Extractoare cu amestecare mecanica:
au gradul de dispersie a fazelor (eficacitatea) mult mai mare;
gradul de dispersie creste ca urmare a actiunii unor dispozitive actionate printr‐un consum suplimentar
de energie.
Extractoare cu amestecare mecanica:
extractoare cu cilindru rotativ;
extractoare cu discuri rotative;
extractoare cu pulsatii;
extractoare centrifugale.
Extractoare cu cilindru rotativ:
in interiorul coloanei, un cilindru se roteste cu turatie mare;
fazele circula in contracurent prin spatiul inelar dintre cilindru si coloana;
rotirea cilindrului induce forte de forfecare mari, care disperseaza una din faze sub forma de picaturi
mici;
eficacitate mare  dimensiuni reduse;
utilizabile pt. debite relativ scazute.
Extractor cu un rotor cilindric:

Extractor cu 2 rotoare cilindrice:


D – diametrul interior al statorului = 38 mm
D1, D2 – diametrul (ext./int.) al rotorului periferic = 32/30 mm
D3 – diametrul rotorului interior = 19 mm
D4, D5 – diametrul (int./ext.) al statorului interior = 22,4/24,4 mm
H1 – inaltimea zonei active a rotoarelor = 400 mm
H2 – inaltimea spatiilor de separare = 45 mm
L – lungimea totala a rotorului interior = 700 mm
δ1 = 3 mm
δ2 = 2,8 mm
δ3 = 1,7 mm

Extractorul cu discuri rotative:

asemanator coloanelor cu sicane


discurile centrale sunt montate pe un ax rotativ
rotirea discurilor provoaca curenti radiali inelari
amestecarea longitudinala este limitata de sicanele inelare de la perete
 eficienta nu se modifica cu cresterea diametrului coloanei
se utilizeaza pentru productivitati mari

Extractorul Oldshue‐Rushton:

similara extractorului cu discuri rotative;


in locul discurilor – agitatoare tip turbina
Extractorul Kühni:

axul central prevazut cu turbine;


turbinele sunt separate intre ele prin discuri plane perforate (statoare);
curgerile axiale se suprapun celor radiale  curgere de tip vortex (vartej);
performantele coloanelor pot fi optimizate modificand diametrul turbinelor si aria libera a discurilor
perforate;
diametrul coloanelor: 100 mm ÷ 3 m;
viteze de rotatie:
5 ÷ 20 rpm (Ø mari); 80 ÷ 200 rpm (Ø mari);
Eficienta: 4 ÷ 10 talere teoretice/m

Extractorul orizontal cu cupe (Graesser):

un rotor prevazut cu cupe se roteste lent intr‐o toba cilindrica orizontala;


cupele preiau amestecul, stropindu‐l si provocand amestecarea fazelor;
singurul aparat care disperseaza ambele faze una in cealalta.

Extractoare cu pulsatii:
poseda un sistem de pulsare:
mecanic (motor)
pneumatic
pulsatii 1 – 3 Hz, amplitudini: pana la 20 mm;
in coloanele cu talere sita, discuri, inele, pulsarea creste ruperea picaturilor si mareste aria interfaciala;
au avantajul ca in interiorul coloanei nu exista piese in miscare.
Coloane pulsate cu umplutura
umplutura: inele Raschig;
diametru: 0,03 – 3 m;
Coloane pulsate cu talere

urcarea pistonului:
faza usoara de sub talere este dispersata sub forma de picaturi in faza grea de pe taler
coborarea pistonului:
faza grea de pe taler este dispersat in faza usoara de sub taler
la un ciclu complet al pompei, fazele sunt dispersate alternativ una in alta;
au eficienta foarte ridicata, fiind recomandate in separarile care necesita un numar mare de trepte de
contact.
Coloane pulsate cu talere
Regiuni de operare pentru coloane pulsate cu talere

Extractorul Karr:
pulsarea se face mecanic;
coloana cu discuri perforate montate pe un ax actionat de un motor cu excentric;
perforatiile si aria libera a discurilor >> coloane cu talere sita

Extractoare centrifugale
Sub actiunea fortei centrifuge se intensifica:
circulatia,
contactarea,
separarea (sedimentarea).
Exemple tipice:
extractorul Podbielniak
extractorul Alfa Laval
Schema unui extractor centrifugal tipic:
Extractorul Podbielniak:
utilizat cand:
densitatile fazelor difera f. putin;
se manifesta tendinta de formare a unor emulsii stabile;
timpul de retinere trebuie sa fie f. mic;

Extractorul Podbielniak – schema de principiu

Extractorul Podbielniak:
foaie metalica perforat infasurata in spirala pe un ax;
turatia axului: 2000 – 5000 rpm;
lichidele se introduc/evacueaza prin ax;
campul centrifug si dif. de ρ provoaca o curgere radiala, in contracurent, a celor doua faze;
pot ajunge pana la 100 m3/h;
timpul de retinere: cateva secunde;
se utilizeaza in industria antibioticelor.
Extractorul Podbielniak

Extractorul Podbielniak

Aplicatie cu extractoare Podbielniak:


rafinarea produselor petroliere cu acid sulfuric

Extractorul Alfa Laval

format din mai multi cilindri perforati rotativi;


lichidul parcurge un traseu in spirala lung de cca. 25 m, in contracurent, radial;
amestecare fazelor se produce la trecerea prin perforatii;

Tabel pentru alegerea extractoarelor

Capabilitate de a
Cost scazut Spatiu redus
Eficien‐ta prelucra sisteme
Efi‐cien‐Capa‐
Flexi‐ volu‐
ta ridi‐ citate
bili‐tate metrica
inves‐ ex‐ploa‐ cata mare
mare care emul‐
Vert. Oriz. cu soli‐de
titii tare sioneaza

Amestecator‐
3 2 4 4 4 2 5 1 1 3
Decantor

Cu pulverizare 4 5 1 3 2 1 1 5 2 4

Cu talere
4 5 2 2 2 2 1 4 3 2
perforate

Cu umplutura 4 4 2 2 2 2 1 4 3 1

Pulsat 3 3 4 3 4 4 3 4 3 3

Cu agitare 3 4 4 3 4 4 3 4 3 3

Centrifugal 2 3 4 3 4 5 5 5 5 2

Grafic pentru alegerea extractoarelor


Criterii pentru alegerea extractoarelor

PROCESUL
PROCESUL

Necesitaununtimp
Necesita timpdede Necesitaununtimp
Necesita timp
contactnunuprea
contact preascurt
scurt dedecontact
contactminim
minim

Nuemulsioneaza
Nu emulsioneaza Emulsioneaza
Emulsioneaza

Nr.
Co
Nr.mare
marededetrepte
trepte Nr.mic
Nr. micdedetrepte
trepte

Suprafata
lo Inaltime Suprafata Inaltime
limitativa an limitativa
Suprafata Inaltime Suprafata Inaltime
limitativa limitativa limitativa
limitativa limitativa
limitativa

e
Capacitate
Capacitate
mare
mare cu
Capacitate
Capacitate
mica
mica

pu
ls
ati
i