Cati egregori poate avea un om?

Parerea unui maestru reiki este ca fiecare om are un egregor. Exista scrieri de specialitate in
care se arata ca numarul de egregori pe cap de locuitor este mai mare decat unu.
Dar ce este el, egregorul?
Am cules pentru voi o definitie dintr-un:
"Material scris de ATLAMITH in 28 sept – 1 oct 2007
cu participarea Florian Pittis si d.Palmyra .
Acest material contine informatii sensibile de a fi peste nivelul dvs. de acces transcendent"
Dintr-o abordare prin prisma teoriei morfogenetice (a unui articol scris cu cinci ani jumate
inainte de catre Prof. Dr. Psiholog - Parapsiholog Lucian Iordănescu si copiat in halci mari si
fara nicio trimitere de catre Atlamith), desi peste nivelul meu de acces la transcendent, reiese
ca:
"Egregorul este o acumulare impersonala de inforenergii, bune sau rele, care au apartinut
indivizilor, grupurilor de indivizi, societatii, popoarelor, natiilor, planetelor. Aceste
inforenergii acumulate se comporta ca niste acumulatori-tampon dpdv IE, indivizii pot urca
informatie si energie in egregor sau pot primi informatie si energie din egregor. Se creeaza
astfel o interdependenta , egregorul reprezinta sii de multe ori influenteaza deciziile subtile
ale indivizilor, nuanta de bine sau rau, etc.
Fiecare grupare, fiecare mişcare religioasă, politică, artistică, fiecare ţară,
formează un “egregor”. Egregorul se comporta ca o fiinţă psihică emanată de o colectivitate,
fiind format din gândurile, dorinţele, fluidele tuturor membrilor care au ganduri in comun."
Detaliile care vin sa consolideze definitia sunt mai numeroase si daca sunteti curiosi puteti sa
aprofundati. Eu nu am facut-o caci m-am speriat de moarte de avertismentele cu care incepea
si se termina materialul. La sfarsitul articolului cititorul este amenintat cu alzheimerul, caci se
mentioneaza urmatoarele:
"Daca vi se pare ca va depasiti drepturile de acces la informatii sau apar manifestari care
sugereaza ca depasiti CENZURA TRANSCENDENTA , nu va incapatanati sa cititi. Va puteti
pierde memoria sau o parte importanta din ea. De asemenea puteti antrena si declansarea
unor protectii mai dure."
Totusi clasificarea pe trei categorii a egregorilor mi s-a parut interesanta. In mare lucrurile
arata asa:
"1/ Egregori normali, obisniuiti, al caror simbol este un concept abstract ( idee, popor,
partid, obicei, credinta, etc) . Acestia sunt „proprietate comuna” a celor care se conecteaza
la egregor, cota de influenta a fiecarui individ fiind direct proportionala cu puterea sa de
concentrare si timpul alocat gandurilor trimise spre egregor......
2/ Egregori extraordinari, al caror simbol este o persoana vie sau o entitate . Acestia sunt
proprietatea cvasi-exclusiva a persoanei care este simbolul egregorului, egregorul fiind
constituit din gandurile titularului si din gandurile celor care se gandesc la el si la actiunile
desfasurate de el......
3/ Exista si un tip intermediar de egregori , si anume cei al caror titular este o colectivitate
mica , unita de un tel si un simbol clar definit. Cel mai clar exemplu este cel al unei echipe de
fotbal. ( Deoarece jucatorii de fotbal nu prea stiu parapsihologie avansata acesti egregori se
comporta in practica ca egregori de tip1 cand e vorba de titulari si ca egregori de tip 2 cand
e vorba de useri ...)."
Pe de alta parte trebuie ca avem o multime de egregori depinzand de grupurile care ne atrag.
Dar cum suntem atrasi de foarte multe lucruri si grupuri in viata, se pare ca depindem de mai
multi egregori.
Un egregor ar trebui sa fie cel care patroneaza gasca cu care iesim la bere, apoi mai este unul
care reprezinta apartenenta la grupul care urmareste acelasi serial cu noi, apoi mai sunt cele
care ne aduna pe net cum a fost egregorul lui Oreste sau egregorul 100Ro, apoi cei care ne
aduna pe la concerte, al celor care asteapta apocalipsa, al colegilor de serviciu, al vecinilor de
bloc....etc .
Aglomeratia mi se pare ca este cam mare! :)
Si-mi pun si eu o intrebare ca neofitul, la care ma astept sa-mi raspunda cei care pricep mai
mult in spiritualitate, oare egregorii astia multi se plac intre ei sau se ignora? Uite ar fi
interesant de stiut daca egregorul de bere si cu cel de fotbal se plac cu egregorii de stiinta
spirituala si cu cei religiosi? Ba mai mult... oare egregorul spiritual il agreaza pe cel religios
sau numai se face? Egregorul meu personal l-o placea pe-ala national? Tare l-as inghesui eu
cu niste intrebari pe egregorul national daca l-as prinde! :)
Oricum daca voi afla nu voi spune la nimeni, pentru ca in articolulul domnului Profesor Dr.
Psiholog-Parapsiholog Lucian Iordanescu se specifica foarte clar:

"...aceste detalii consistente nu pot fi puse la

îndemana vulgului, acestuia ne-rămânându-i decât
postura de a acţiona la o comandă dată subliminal, el
(vulgul) considerand că acţioneaza din proprie iniţiativă...."

eoria campurilor morfice (sau teoria morfogenetica)

Am gasit un articol foarte interesant si m-am gandit ca o sa va placa si voua

Revoluţie în cunoaştere

Teoria morfogenetică (TM), încă de la descoperirea ei de către Rupert Sheldrake, a suscitat vii
controverse. Reacţiile în lumea ştiinţifică au fost atât de aprinse încât unii savanţi au fost chiar
de părere că "Sheldrake pune magia înaintea ştiinţei şi poate fi condamnat în exact acelaşi
limbaj în care Papa l-a condamnat pe Galileo, şi pentru acelaşi motiv. Este erezie."

Dincolo de aceste "opinii" care nu mai păstrează nimic ştiinţific în ele şi care ne amintesc mai
degrabă de diverse închistări şi dogme religioase, TM şi-a dovedit până acum în foarte multe
cazuri valabilitatea şi, pentru cel cu mintea deschisă, reprezintă un instrument foarte preţios
prin intermediul căruia pot fi explicate o serie întreagă de fenomene şi, mai mult decât atât,
pot fi chiar generate şi stabilizate altele.

Sheldrake fiind de profesie biolog, a fost uimit de anumite fenomene din lumea fiinţelor vii,
care nu puteau fi explicate în niciun fel, pâna la el. Vom descrie aici două experimente
celebre, care au dus la fundamentarea acestei teorii.

În primul dintre ele, profesorul William McDougall de la Harvard testa în 1920 inteligenţa
şoarecilor. Pentru aceasta a folosit un labirint, prin care şoarecii trebuiau să treacă pentru a
găsi hrana. În experiment se nota timpul în care şoarecii reuşeau să ajungă la hrană. Spre
uimirea lui, a constatat că pe masură ce apăreau noi generaţii de şoricei, timpul mediu în care
aceştia ajungeau la hrană devenea tot mai mic, astfel încât generaţia a 20-a de şoareci ajungea
în medie la hrană de zece ori mai repede decât prima generaţie.

A fost ca şi cum o învăţătură a celor adulţi se transmitea la copii. McDougall ştia, la fel ca noi
toţi, că genetic nu se poate transmite învăţătura, decât poate cel mult anumite instincte. De
aceea, rezultatele sale au fost tratate cu mult scepticism. Pentru a-l contra pe McDougall, o
echipă de oameni de ştiinţă din Edimburgh a duplicat experimentul, folosind exact acelaşi
labirint ca şi McDougall.

Rezultatele lor au fost şi mai uluitoare: prima generaţie de soareci a parcurs labirintul
aproximativ în acelaşi timp ca generaţia 20 a lui McDougall, iar unii dintre şoricei au găsit
drumul aproape imediat, mergând direct la ţintă. În acest caz explicatiile genetice puteau fi
eliminate din start şi la fel şi alte explicaţii bazate pe urme de miros, feromoni, etc. Cu toate
acestea, experienţa şoriceilor de la Harvard a trecut oceanul, ajungând la cei din Anglia, fără
să existe nici o explicaţie fizică pentru aceasta.

Un al doilea experiment a avut loc în 1952 pe insula Koshima, unde o specie de maimuţe
(Macaca Fuscata) a fost observată timp de 30 de ani. La un moment dat cercetătorii au început
să ofere maimuţelor fructe dulci, aruncate în nisip. La maimuţe le plăceau foarte mult fructele,
dar trebuiau să le mănânce acoperite cu nisip, ceea ce era neplăcut pentru ele.

La un moment dat o femela de 18 luni, numita Imo, a descoperit că putea rezolva problema
spălând fructele într-o apă din apropiere. Imo i-a arătat aceasta mamei ei. Totodată colegii ei
de joacă au învăţat aceasta şi şi-au învăţat şi familiile cum să facă. Oamenii de ştiinţă au
asistat la felul în care din ce în ce mai multe maimuţe au învăţat cum să spele fructele în apă.

Între 1952 şi 1958, toate maimuţele tinere din colonie au învăţat spălatul fructelor. Doar unele
dintre maimuţele adulte, care au imitat copii, au aplicat şi ele acest lucru. Celelalte maimuţe
adulte au continuat să mănânce fructele pline de nisip.

Apoi ceva uimitor s-a întâmplat: de la un anumit număr de maimuţe care îşi spălau fructele,
brusc fenomenul a luat o amploare explozivă. Dacă dimineaţa doar o parte din maimuţe
foloseau această cunoaştere, seara aproape toate maimuţele deja spălau fructele.

De asemenea alte colonii de maimuţe din alte insule, precum şi maimute de pe continent, au
început aproape imediat să-şi spele fructele. Nici în acest caz nu a putut fi găsită o explicaţie
convenţională cum cunoaşterea s-a răspândit aşa de repede, trecând apa, fără să fi existat
contacte directe între diversele colonii de maimuţe.
Rupert Sheldrake, analizând aceste cazuri, a avansat ideea unor campuri morfice (sau
formatoare, generatoare), care aveau rolul de a menţine cunoaşterea oricăror fenomene, nu
doar din lumea vie, ci şi din cea minerală sau chiar cuantică.

El a postulat că aceste campuri înregistrau într-un anumit fel toate informaţiile despre diverse
evenimente, iar apoi exercitau o influenţă formatoare asupra tuturor fiinţelor sau obiectelor
similare cu cele care au generat evenimentele respective, astfel încât noile evenimente să se
încadreze oarecum în noul tipar.

Am putea să asemănăm aceste câmpuri morfice (CM) cu un fel de matriţe în care este turnat
metalul topit pentru ca să ia forma respectivă. O comparaţie şi mai bună este cu pământul
peste care plouă. Iniţial acesta este perfect plan, dar apoi apa începe să sape mici şanţuri prin
care se poate scurge mai repede. Gradat aceste şanţuri se adâncesc şi din ce în ce mai multă
apă curge pe acolo.

În comparaţia noastră, şanţurile sunt noile câmpuri morfice create, care crează obişnuinţa ca
lucrurile să se petreacă predominant într-un anumit fel şi nu în altul. În linii mari, teoria
morfogenetică explică mult mai aprofundat şi extinde ceea ce noi numim "obişnuinţă".

Din momentul postulării ei, teoria morfogenetică s-a dovedit imediat un instrument
excepţional. Deja puteau fi explicate o serie întreagă de fenomene, din cele mai diverse
domenii. De exemplu, în psihologie aplicabilitatea a fost imediată, şi de fapt TM s-a potrivit
perfect cu alte descoperiri din acest domeniu, cum ar fi teoria subconştientului colectiv a lui
C.G. Jung.

În cercetările sale, Jung a descoperit anumite fenomene stranii, care nu puteau fi explicate
dacă nu ar exista un gen de conexiune între membrii aceleiaşi specii. De exemplu, Jung a
descoperit că unii eschimoşi aveau vise cu şerpi sau păianjeni, deşi aceştia nu există în cercul
polar şi nici nu existau alte surse de unde să afle despre existenţa lor.

De fapt, nici eschimoşii în cauză nu ştiau cu ce visează, dar când desenau imaginile
respective, cineva putea recunoaşte imediat despre ce era vorba. Astfel, Jung a postulat ideea
unui subconştient colectiv la care fiecare membru al speciei este mai mult sau mai puţin
cuplat, şi prin intermediul căruia are acces la o serie întreagă de cunoştinţe, arhetipuri şi
obiceiuri. Acest subconştient colectiv corespunde parţial câmpurilor morfice din teoria
morfogenetică.

Totodata au putut fi explicate performanţele sportivilor, care cresc în mod vizibil de la o

generaţie la alta, deşi structura biologica a omului este oarecum constantă şi chiar în epoca
modernă decade datorită alimentaţiei nesănătoase, sedentarismului şi ruperii faţă de natură şi
de ritmurile ei normale.

Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de
alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este
http://active.info.ms/?a=207 şi este publicat la Active Information Media.

Această creştere a performanţelor nu poate fi pusă doar pe seama antrenamentului, fiindcă ea

se manifestă încă de la vârste fragede, la care copii mici dau dovadă de performanţe mult mai
bune decat cei din trecut. În acelaşi fel in şcoli, programa şcolară devine din ce în ce mai
încărcată şi copiii asimilează din ce în ce mai multe cunoştinţe.
Dacă un copil, chiar de numai acum câţiva zeci de ani, ar trebui să înveţe în ritmul unuia
modern, foarte greu ar putea face faţă. În acest fel se explică foarte simplu şi ceea ce face ca
anumite şcoli "cu tradiţie" să genereze mult mai uşor elevi cu rezultate excepţionale pe plan
şcolar.

De fapt, această "tradiţie" este rezultatul unui câmp morfic structurat în timp la acea şcoală şi
care permite celor care se integrează în el să dispună aproape imediat, deşi subconştient, de
rezultatele înaintaşilor săi.

Câmpurile morfice (sau morfogenetice) se manifestă şi la nivel de comunităţi umane sau de

ţări. Chiar între două ţări vecine pot exista unele diferente morfice mari, care generează
modele de comportament specifice. De exemplu englezii sunt vestiţi pentru calmul lor, latinii
pentru "sângele fierbinte", francezii ca fiind romantici, japonezii ca fiind în general mai
corecţi şi muncitori, germanii mai rigizi şi atenţi la detalii, etc.

Aceste diferenţe crează ceea ce se numeşte "egregor" naţional, şi care reprezintă o matrice
formatoare pentru indivizii unui neam. Între egregorul unui neam şi cultura şi tradiţia sa există
o dependenţă biunivocă: pe de-o parte tradiţia şi cultura fac să se structureze un egregor
specific, iar pe de altă parte acest egregor transmite prin câmpuri morfice generaţiilor
următoare obişnuinţa de a se încadra în aceaşi cultură, religie, obiceiuri, etc.

Mulţi turişti sau emigranţi constată în mod direct aceste diferenţe de obiceiuri, mentalităţi şi
comportamente care sunt puse (în mod simplist - nota AIM) doar pe seama culturii acelui
popor, dar care de fapt sunt structurate de egregorul specific naţiunii respective.

În domeniul biologiei, TM a facut posibilă apariţia unor teorii şi descoperiri de ultimă oră,
care ţin de frontierele ştiinţei şi care, de fapt, au făcut să apară controversele foarte aprinse pe
marginea ei. Astfel, o fiinţă vie nu mai este doar un ansamblu biologic, material, ci este
cuplată la un câmp morfic mult mai general şi care este de natură energetică, vibratorie.

Aici trebuie să fim bine înţeleşi: TM nu postulează direct existenţa sufletului, ci ne referim la
un câmp energetic transindividual, o obişnuinţă colectivă în care se încadrează fiecare individ,
atât fizic cât şi psihic.

Sheldrake a constatat în mod corect că, pentru ca un câmp morfic să poată acţiona, este
necesar ca în organismul viu, încă de la nivel celular, să existe structuri care recepţionează
informaţiile respectivului câmp morfic. Totodată este necesar să existe structuri emiţătoare,
care din diverse acţiuni fizice să influenţeze - şn sensul structurării lor - diverse câmpuri
morfice.

De fapt, conform descoperirilor din fizica cuantică, chiar particulele subnucleare sunt supuse
unor câmpuri morfice specifice, şi astfel interacţiunea dintre materie şi energie se desfăşoară
la orice scară din Creaţie.

Sheldrake chiar a avansat o teorie şi mai surprinzătoare, şi anume faptul că ADN-ul uman nu
este în mod intrinsec depozitarul informaţiei structurante pentru o fiinţă, ci mai curând un fel
de antenă de emisie-recepţie pentru câmpul morfic înconjurător, care de fapt depozitează
această informaţie (detalii în Revoluţie în genetică - nota AIM).

De exemplu, la ora actuală nu se poate explica genetic cum dintr-o celulă sanguină poate
apărea un organism complet, în loc să apară doar o colonie de celule sanguine, şi dintr-o
celulă musculară iaraşi apare un organism complet, cu toate genurile de celule specifice, şi nu
doar o colonie de celule musculare.

Ştim că ADN-ul păstrează în fiecare celulă o informaţie genetică completă pentru întregul
organism, dar nu ştim cum sunt luate deciziile ca, de exemplu, dintr-o celulă de un gen să se
activeze genele necesare pentru ca ea să se duplice în alta de un gen diferit, sau de acelaşi gen.

De ce într-un organism adult celulele musculare se vor divide tot în celule musculare şi nu în
neuroni, de exemplu? Totodată nu ştim ce face ca celulele să ştie când au atins nivelul de
diviziune necesar şi să nu se mai dividă aşa de mult...

De exemplu, care sunt factorii care opresc dezvoltarea de creştere a celulelor hepatice, oprind
astfel ficatul să crească nemăsurat de mult? Este ca şi cum celulele ar şti că ficatul a ajuns la
dimensiunea şi forma lui corectă şi atunci se generează doar o activitate de întreţinere la
nivelul acestuia şi nu una de creştere.

TM explică foarte simplu aceste aspecte stipulând faptul că informaţiile structurale sunt
înregistrate de fapt într-un camp morfic care acţioneaza asupra tuturor proceselor biologice.
ADN-ul devine astfel în special un receptor (e drept, foarte complex) pentru câmpuri morfice
care sunt mult mai complexe şi care păstrează mult mai multă informaţie decât ar fi capabil
doar ADN-ul singur să o facă.

Dacă o fiinţă vie ar fi o construcţie, am putea compara ADN-ul cu executanţii simpli care
lucrează la acea construcţie, iar câmpurile morfice cu echipa formată de proiectanţi şi ingineri
constructori.

În mod evident o asemenea teorie revoluţionară, care plasează centrul de greutate al deciziilor
într-un plan energetic, nu putea fi pe placul celor mai multi savanţi, la fel cum multe dintre
concluziile mecanicii cuantice rămân pentru cei mai mulţi oameni ceva mai mult de domeniul
paradoxurilor, decât ca fenomene capabile să ne facă să ne revizuim integral concepţia asupra
Universului şi asupra propriei noastre vieţi.

O altă aplicaţie uimitoare a TM este în domeniul anumitor aspecte considerate "paranormale",

şi care ţin în special de influenţa gândirii şi a emoţiilor asupra materiei. Prin TM multe dintre
aceste fenomene pot fi explicate chiar foarte uşor.

Ţinând cont că ADN-ul şi în general materia este şi un emiţător care poate structura câmpuri
morfice specifice, concluzia imediată este că o fiinţă vie poate emite informaţii morfice (deci
structurante, generatoare), care să acţioneze asupra altor fiinte sau a materiei în general.

La ora actuală se ştie că cei care ţin plante şi le iubesc foarte mult, vorbesc cu ele şi le
mângaie, fac ca aceste plante să se dezvolte foarte frumos, parcă percepând atmosfera
favorabilă de care au parte. Puţini însă ştiu că aceste diferenţe de dezvoltare pot fi obţinute şi
de la distanţă, pur şi simplu gândindu-ne cu iubire la planta sau la fiinţa respectivă.

Astfel, gândirea noastră structurează un câmp morfic benefic, care constituie un tipar de
dezvoltare armonioasă pentru acea fiinţă. În acest caz, efectele nu mai pot fi explicate doar
prin interactiuni de tip fizic, ci se necesită introducerea unor interactiuni de ordin energetic,
vibratoriu.

De fapt, efectele gândirii focalizate asupra materieri şi chiar a destinului sunt foare bine
cunoscute încă din antichitate, în toate culturile lumii. Există diverse proverbe foarte inspirate,
de exemplu: "obişnuinţa este cea de a doua natură" sau "dacă semeni o obişnuinţă, culegi un
destin".

O mare parte din ceea ce numim "destin" sau "soarta" este de fapt un ansamblu de câmpuri
morfice care ne ghidează într-un anumit fel. Astfel, o fiinţă care se încadrează pe frecvenţa de
rezonanţă a acestor câmpuri, va avea tendinta să acţioneze predominant conform lor si deci să
aibă o direcţie specifică în viaţă.

Toate fiinţele geniale în schimb au avut calitatea de a şti, încă de la o vârstă fragedă ceea ce
îşi doresc în viaţă. Această pre-ştiinţă venea sub forma unei idei sau imagini care se repeta
predominant. De exemplu, un viitor dansator de excepţie îşi dorea foarte mult să danseze pe
scena şi se vedea mai mereu în această postură.

Această gândire focalizată, a generat în timp un câmp morfic specific, care l-a ajutat foarte
mult pe acel om să devină ceea ce dorea, şi în acelaşi timp a făcut ca şi alte câmpuri morfice
secundare (unele generate de alte fiinţe umane) să se supună acestui tipar, care era mult mai
puternic.

Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de
alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este
http://aim.active.ws/?a=208 şi este publicat la Active Information Media.

Astfel, teoria morfogenetică validează în mod ştiinţific modalitatea prin care comportamentele
sau chiar gândurile noastre modelează "destinul", prin câmpuri morfice specifice generate de
către ele. De fapt, pur şi simplu aceste comportamente fac să apară tiparele şi căile care au
tendinţa de a fi urmate şi mai departe, nu doar ca model de gândire ci şi ca realitate fizică.

Trebuie doar ca în dezvoltarea sa, CM să atingă o intensitate specifică, un gen de "masă

critică", pentru a-i permite să se manifeste concret în planul fizic. Analogic este la fel cum
într-o şcoală nu ajunge ca un singur elev să fie genial pentru ca acea şcoală să fie de renume,
ci este necesar ca un anumit număr de elevi să aibă rezultate foarte bune, pentru ca acel CM
generat să fie suficient de puternic şi pentru viitorii elevi care vor învăţa acolo.

Devine astfel posibil pentru o fiinţă umană să-şi transforme destinul în bine chiar la un mod
radical, dacă acţionează cu suficientă energie în sensul modificării câmpurilor morfice mai
vechi (care pot să-i fie defavorabile), pentru a structura astfel câmpuri morfice noi, mai
puternice, şi care să o ghideze în direcţia dorită.

Mai există înca multe alte domenii de aplicare a teoriei morfogenetice, de exemplu găsirea
unor modalităţi de acţiune pentru a favoriza ceva nou şi mai evoluat decât vechile forme,
modele sau tipare, explicarea unor fenomene fizice sau psihice în funcţie de contextul în care
au loc, etc.

Deşi teoria morfogenetică este încă în tinereţile sale, căile de cercetare şi rezultatele obţinute
încă de pe acum sunt excepţionale şi o fac să fie un instrument foarte preţios pentru toţi cei
capabili să îi pună în aplicare întregul potenţial.

nteresant articol, minunată teorie, câteva nelamuriri...

Mi-a placut foarte mult articolul. Cel mai bine este că sunt oferite multe exemple şi
argumente care să-i ofere credibilitate şi să-i faciliteze oricărui cititor înţelegerea
fenomenului. Exemplele referitoare la şoareci şi maimuţe m-au convins parţial. Adică, aş mai
dori nişte lămuriri.

Aţi afirmat că surprinzător, comportamentul sau mai exact obişnuinţa de a spăla fructele în
apă de către maimuţe a fost învătat foarte repede de către generaţii de maimuţe, puţine în 30
de ani de observări, şi mai mult decât atât, s-a transmis şi în alte ţări, locuri, la alte maimuţe,
care bineînţeles au deprins acelaşi obicei, fără a fi intrat în contact cu maimuţele ce ştiau
lucrul asta, ci prin aceste câmpuri morfice.

Hm...aici e nelămurirea mea. De ce trebuie ca maimuţele din alte locuri să fi învăţat spălatul
fructelor prin aceste câmpuri morfice de la maimuţele iniţiale? Poate că şi ele şi-au dat seama
că numai aşa pot mânca fructe curate?

Sau, de exemplu, de unde se ştie în mod clar că nu au învăţat de la maimuţele iniţiale lucrul
ăsta, adică de unde se ştie că nu au intrat în contact cu această deprindere în mod direct de la
alte maimuţe sau poate au aflat de la alte surse? Încă, mărturisesc, mi se pare puţin incredibil
faptul că să zicem maimuţele b (cele care au învăţat asta şi erau altundeva) au conştientizat
brusc printr-o revelaţie sau mă rog printr-o influenţă a câmpurilor morfice această deprindere.

Asta ar putea explica şi că copiii nu ar mai trebui învăţaţi anumite lucruri pentru că în cele din
urmă, le vor învăţa siguri datorită existentei acestor câmpuri morfice. Magie sau nu, cine ştie,
însă e foarte greu de crezut.

Şi încă o nelămurire. Se spune că oamenii dinainte erau mult mai dezvoltaţi şi capabili din
punct de vedere intelectual şi spiritual. Aveau puteri pe care noi nu le mai avem azi. Telepatie,
memorie fantastică etc. Oare noi acum suntem mai profesionişti decât ei datorită acestor
câmpuri morfice?

Nu mai există aceste lucruri astăzi. E perfect adevărat că se poate acţiona asupra organizmelor
vii (nu şi asupra lucrurilor, eu sincer nu cred că fiecare obiect are conştiinţă) transmiţând o
vibraţie, un val de energie benefică chiar de la distanţă. Însă de aici până la a crede că prin
dorinţe şi gânduri ne trasăm inconştient destinul, e puţin cam mult. La fel şi faptul că destinul
nostru e ghidat şi desenat de ceea ce numim karma, bagaj anterior. Unde e liberul arbitru? Mai
există, şi în ce fel dacă da? Multumesc, şi felicitări pentru articol!

- Întrebarile sunt foarte bine puse şi am să urmaresc să le dau nişte răspunsuri cât mai
complete:

În legătură cu experimentul de pe insula Koshima, 30 de ani a fost durata integrală a

cercetării, timp în care s-au făcut şi alte studii. Maimuţele au învăţat să spele fructele pe
durata a aproximativ 6 ani. În cazul câmpurilor morfice nu trebuie neapărat să se transmită
informaţia de la o generaţie la alta, ci este posibil ca ele să acţioneze şi în cadrul aceleiaşi
generaţii.

Conteaza doar intensitatea lor ca efectele să fie vizibile. Este ca în cazul unei bombe atomice,
în care pentru a se declanşa reacţia nucleară trebuie să existe o anumită masă de combustibil
nuclear, numita "masă critică". Dacă exista mai puţin combustibil decât această "masă
critică", atunci reacţiile nucleare nu vor putea să se produca în lanţ.

Putem admite că într-una sau două zone (insule) au existat transmiteri de informaţie de la
maimuţă la maimuţă, dar nu prea este probabil ca într-un timp foarte scurt multe insule
înconjurătoare plus colonia de bază de pe continent să fi fost vizitate de maimuţele de pe
Koshima, mai ales că acestea erau ţinute sub supraveghere. Acest aspect apare mai clar în
cazul experimentului cu şoricei. E practic imposibil ca un şoricel de la Harvard să fi ajuns la
Edimburgh şi să-i înveţe pe ceilalţi despre labirintul respectiv. Deci în acest caz trebuie să ne
gândim la alte metode de transmisie.

Într-adevăr, în privinţa copiilor umani, există tot felul de idei că generaţiile actuale învaţă mai
prost decât cele trecute, calitatea învăţământului decade, etc. Aici trebuie însă ţinut cont de
faptul că nu întotdeauna notele de la şcoală reflectă nivelul intelectual al elevului sau
capacitatea lui de a asimila ceva.

Discuţia e mai complicată şi ar trebui să ţină cont de cât de mult sunt interesaţi copii moderni
de ce se predă la şcoală, calitatea învăţământului şi a materiei predate, etc. Pe de altă parte
copii moderni de la vârste mici sunt foarte buni în tot felul de domenii în care mulţi dintre
adulţi nu sunt nici măcar începători, gen calculatoare, electronică şi telecomunicaţii, etc.

Dacă teoria că generaţiile moderne ar fi mai proaste decât cele anterioare este adevarată,
atunci adulţii ar fi trebuit să poată manevra mult mai uşor un calculator sau un telefon mobil
decât un copil, sau cel puţin să se obişnuiască mult mai repede cu ele. Realitatea este însă
inversă şi de fapt valideaza TM. Într-adevăr, după unele teorii, în trecutul îndepartat al
Pământului au existat anumite civilizaţii mult mai avansate decat cea actuală, dar nu despre
ele vorbim acum.

Câmpurile morfice nu au o conştiinţă asociată, deci nu constituie ceea ce s-ar putea numi
"suflet". Ele reprezintă mai degraba un fel de matriţe care generează anumite forme sau
comportamente sau, ca în exemplul cu pământul şi apa, acele şanţuri care s-au format în timp
şi prin care apa s-a "obişnuit" să curgă.

Deci ele se aplică oricaror aspecte din Creaţie, nu doar fiinţelor vii. Aici trebuie ţinut cont
doar de următorul aspect: cu cât ceva este repetat de mai multe ori, un timp mai îndelungat şi
de mai multe fiinţe, cu atât câmpul morfic generat va fi mai intens şi mai extins.

Problema liberului arbitru şi a destinului este mult mai complicată şi cuprinde şi alte aspecte,
pe lângă cele morfogenetice. Din start trebuie spus că în Creaţie nu există nicăieri libertate
absolută, nici măcar de conştiinţă. Prin inducţie asta ar însemna că nici măcar Dumnezeu nu
ar putea să comande conştiinţei, chiar dacă ar vrea să o facă, ceea ce nu este adevărat. Deci
există anumite legi pe care trebuie să le respectăm.

De exemplu, dacă băgăm degetul în foc avem toate şansele să ne ardem, fie că vrem sau că nu
vrem. Sau fiecare va trebui să moară fizic la un moment dat, fie că vrea fie că nu vrea.
Câmpurile morfice în destinul nostru intervin sub forma unor obişnuinţe atât individuale cât şi
colective, care ne fac să acţionăm într-un anumit fel, deci ne structurează o parte din acţiuni.

În funcţie de puterea acestor câmpuri, de unele putem trece foarte uşor, la altele ne trebuie o
anumită voinţă, iar la altele foarte puternice nu prea avem ce face prin mijloace umane
obişnuite. Un exemplu: dacă cineva fumează de mai multă vreme, şi-a creat deja o obişnuinţă
destul de puternică în acest sens, ceea ce se traduce şi printr-un câmp morfic asociat.

Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de
alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este
http://active.info.ms/?a=209 şi este publicat la Active Information Media.

În acest CM intră toate aspectele care sunt legate de actul de a fuma: mişcările mâinilor,
senzaţia pe care o produce ţigara în plămâni şi în gură, timpul în care fumează, atenţia pe care
o acordă actului de a fuma, etc.

Să presupunem că la un moment dat acel om şi-a dat seama de efectele nocive ale fumatului şi
doreşte să se lase. El va avea de luptat şi cu dependenţa psiho-fizică pe care şi-a creat-o, dar şi
cu câmpul morfogenetic asociat fumatului.

Unii vor avea voinţa necesară să se lase, deci au putut să-şi modeleze în bine destinul mai
negativ care era legat de menţinerea fumatului, alţii nu au voinţa necesară să facă asta şi deci
liberul lor arbitru nu este suficient de puternic. În acest din urmă caz obişnuinţa negativă
practic se transformă într-o parte a destinului lor.

Un alt exemplu ar fi dacă cineva se îndrăgosteşte de o fiinţă care face parte din altă clasă
socială, relaţie cu care părinţii nu sunt de acord. În acest caz putem spune că există nişte
câmpuri morfice (obişnuinţele sociale) destul de puternice care îi condiţionează primei
persoane necesitatea de a se însura doar cu fiinte din aceaşi clasă socială şi deci în destinul ei
există o tendinţă puternică în acest sens. Unele persoane vor avea voinţa necesară să facă aşa
cum le spune inima şi deci să fie mai puternice decât acele obisnuinţe sociale, pe când altele
vor ceda şi vor renunţa la relaţia respectivă.

Conform celor de mai sus destinul reprezintă de fapt o sumă de tendinţe pe care diverse
câmpuri morfice o imprimă individului, tendinţe care pot fi atât exterioare cât şi interioare.

Pentru a transforma aceste tendinţe în bine, nu este necesar doar să avem puterea de alegere,
ci şi voinţa şi capacitatea de acţiune necesare. Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite atunci
putem, prin diverse metode, să generăm alte câmpuri morfice mai favorabile nouă, care să le
anuleze pe cele vechi şi care să ne structureze viaţa într-un fel mai benefic.

Sursa: www.Kambox.net

Sa va explic pe scurt ce sunt egregorii: egregorii sunt niste campuri morfice - unele
"specializate si personalizate" sunt acela forme-energie-gand din constiinta colectiva
apartinand unor comunitati umane diverse. Spre exemplu exista egregori ai natiunilor si
egregori ai religiilor, ba chiar (poate veti fi uimiti) exista si egregori ai familiilor. Multe
culturi au avut un cult special pentru strabuni (in Japonia de exemplu acesta exista si astazi).

Egregorii devin cu atat mai puternici cu cat sunt mai multe energii investite in ei, sunt ca
niste nexus-uri, niste noduri in constiinta, sunt niste locuri comune multor indivizi (spre
exemplu toti cei care se identifica - considera romani - participa, investesc in acest egregor
national. Ei sunt cei care il influenteaza, dar si cei care sunt influentati de el. Egregorii sunt
forme ale constiintei de grup. Asta e denumirea care e folosita in magie, in psihanaliza sunt
numiti "arhetipuri ale subconstientului colectiv".

Ati simtit vreodata ca sunteti romani? Sau ca ceva e "romanesc", sau acel ceva care se
numeste "evul mediu" (seamana cu o emotie si e la fel de greu de descris si la fel de real).
Poate ca egregorii par niste lucruri indepartate si fanteziste, dar sunt cat se poate de reali si
de influenti! In anumite spatii ei pot influenta vietile tuturor in mod covarsitor, fara ca macar
ei s-o inteleaga!

Egregorii pot fi si folositi; magul poate intra in rezonanta cu ei si poate folosi forta lor. Poate
fi o forta uriasa pentru ca e forta si sustinerea unei colectivitati largi. Daca de exemplu, va
puteti simti roman (sa spunem) si puteti trai identitatea asta cu intensitate, puteti beneficia de
un aflux de forta, de inspiratie, de sustinere, participati la valorile grupului, primiti
sustinerea sa, folositi energiile sale... cel care poate face asa ceva, poate fi privit de membri
grupului intr-un fel foarte special: ei il vad ca reprezentativ, ca pe un exponent al grupului, al
valorilor lui, o valoare nationala.

Au existat si exista indivizi care au facut asta, ii recunoastem cu totii ca REPREZENTATIVI,

ca valori culturale, artistice, politice. Unii au facut mult rau folosind egregorii, de exemplu
Adolf Hitler. Individul era obsedat de tot ce era german, de mitologie, rasa, religie, cultura
germana si a reusit sa devina reprezentativ pentru acel egregor. Apela la un nivel mult mai
profund decat cel constient, il urmau fanatici fara sa-si inteleaga fascinatia, pentru ca e
suficient sa fi in rezonanta cu egregorul, ca sa fi... posedat sau posesor al acelor energii. Poti
prezenta o idee, daca o traiesti si exprimi din interiorul acestui egregor ii va atinge pe multi
si la un nivel atat de profund incat nici macar nu vor intelege. Poate ca deja credeti ca
egregorii sunt niste chestii malefice si pot fi asa! Dar si fiintele luminoase pot folosi
egregorii!

Poate ca va intrebati: ce drept are cineva sa incerce asa ceva? Raspunsul este ca deja ei sunt
folositi de fortele intunericului, exact ca niste lanturi pentru suflete, de ce nu i-am folosi
pentru scopurile luminii? Ca "membri" avem dreptul, fiecare contribuie, chiar nestiind, toate
emotiile, gandurile, dorintele comune se cumuleaza.

Data înscrierii: 12/Dec/2007

Mesaje: 30

Alien Trimis: Vin Feb 01, 2008 6:17

pm
Buna, dragilor!

Este foarte interesant ceea ce sustii, dar consider ca luarea unei decizii la nivel de colectivitate
nu este o atitudine solitara. Eu cred ca ar trebui putin dezbatut acest subiect. Putem cere
Sinelui personal acordul privind aceasta initiativa, dar nu este deajuns. Vedeti, voi - metafizic
vorbind - stim ca influentam si pe altii prin actiunile personale si uneori nici nu gandim la
aceasta, numai ca la un anumit nivel de constiinta nu mi-as putea permite sa decid fara a cere
sfatul celorlalti. Putem incerca sa CREAM colectiv avand la baza o schema deja stabilita.
Cine poate sa "lumineze" aceasta oportunitate?!

Pace, Lumina si Armonie!

Data înscrierii: 14/Apr/2006
Mesaje: 14

DARA Trimis: Dum Feb 03, 2008 3:11

pm
Pentru mine, cel mai bun inteles pentru egregor, sau suflet colectiv, l-a dat Rudolf Steiner
(imi place tare mult, intrucat este logic, iar eu ca "Fecioara" sunt o fire logica si analitica
):

"Ce element spiritual este sădit în acelaşi fel în fiinţele care se află acum într-un proces de
evoluţie pe Pământ? Acest element care trebuie să fie inoculat planetei noastre este dragostea.
Pământul nostru este planeta dragostei. Această evoluţie în spiritul dragostei a început deja:
dragostea a fost transmisă picătură cu picătură, în forme inferioare, în fiinţele pământene.
Aceasta s-a petrecut în epoca lemuriană, când a prins contur Eul omului; atunci sexele s-au
separat. Dragostea şi-a făcut apariţia în forme inferioare şi întreaga evoluţie ulterioară tinde la
înnobilarea, spiritualizarea acestui principiu vital. Aşa cum pe Lună s-a revărsat în fiinţe
înţelepciunea, rolul Pământului nostru va fi îndeplinit atunci când dragostea va sta la temelia
tuturor fiinţelor.

Să aruncăm o scurtă privire asupra viitoarei existenţe planetare, asupra lumii care o va înlocui
pe a noastră: viitorul Jupiter. Când pe Jupiter vor reapărea fiinţele care au evoluat pe Pământ,
ele vor îndrepta în jur privirea lor spirituală. Şi aşa cum inteligenţa noastră admiră
înţelepciunea prezentă pretutindeni în pietre, plante, animale, în întregul Univers, aspiră
această inteligenţă pentru a se hrăni cu ea şi a obţine o înţelepciune similară, tot astfel,
locuitorii de pe viitorul Jupiter îşi vor putea îndrepta privirea spirituală spre lumea
înconjurătoare, de unde va emana pentru ei o mireasmă intensă de dragoste, căci pe Pământ
dragostea va fi sădită în toate lucrurile. Pe Pământ noi analizăm creaţia şi suntem modelaţi de
înţelepciunea care se manifestă in ea. În acelaşi fel, fiinţele de pe Jupiter vor fi modelate de
emanaţiile de dragoste care se vor degaja din tot ce a fost creat.

Această dragoste, pe care Pământul este însărcinat să o formeze, nu poate să apară decât dacă
Eurile de pe Pământ se separă pentru ca să se confrunte liber, aşa cum am arătat într-o
conferinţă anterioară. Pentru aceasta este nevoie neapărat ca fiinţele să nu mai fie legate
numai prin sufletul-grup, ci ele trebuie să intre în raporturi directe unele cu altele; doar aşa se
dezvoltă dragostea adevărată. Acolo unde Eurile sunt legate între ele prin sufletul-grup nu se
manifestă o dragoste adevărată. Trebuie ca o fiinţă să fie despărţită de alta pentru a putea să-i
ofere dragostea ca un dar liber. Datorită separării fiinţelor, aşa cum s-a produs în regnul uman,
unde fiecare fiinţă se opune altora ca o unitate independentă, a devenit posibilă dragostea; este
un dar spontan al unui Eu către altul.

Deci, pe Pământ individualismul a luat amploare tot mai mare, ducând la o nouă uniune a
indivizilor. Să ne imaginăm membrii unui grup legati între ei în sufletul-grup. Sufletul-grup îi
conduce, comandă întreaga lor conduită. Ar putea cineva să spună că inima iubeşte stomacul?
Nu, inima este legată de stomac prin entitatea interioară care le menţine unitatea. Tot aşa
grupurile animale sunt legate într-o viaţă psihică comună, şi comportarea lor este dictată de
înţelepciunea sufletului colectiv. Doar atunci când acest suflet colectiv este dominat, depăşit,
când fiecare Eu este independent de alte Euri, simpatia dragostei se poate înfiripa liber de la
un ins la altul.

Omul a trebuit să fie pregătit treptat pentru realizarea acestei misiuni. Un fel de pregătire
pentru dragoste i-a fost dată înainte de a se individualiza complet. Entităţile conducătoare i-au
adunat pe oameni în grupuri bazate pe legături de sânge, şi oamenii se iubeau în măsura în
care erau condiţionaţi de aceste legături. Omenirea a parcurs astfel o îndelungată perioadă de
pregătire. Am văzut că acel fel de dragoste nu era un dar liber, ci efectul pecetei de
înţelepciune. Spiritele luciferice au acţionat în epoca aceea opunând puterea lor eliberatoare
forţelor unificatoare care închegau triburile şi popoarele. Toate instinctele de independenţă
primite atunci de oameni se datorează Spiritelor luciferice.

Omul a acumulat astfel progresiv aptitudinile necesare pentru a dezvolta sentimentul de

dragoste în toată plenitudinea sa, pentru a primi principiul christic, a cărui natură profundă
este exprimată de cuvintele: 'Cel care nu-şi va părăsi tatăl, mama, fiul şi fiica, cel care nu-şi va
lua crucea şi nu mă va urma, acela nu este vrednic de mine". Aceste cuvinte nu trebuie luate
în sens literal, ci trebuie să înţelegem că vechea comunitate de sânge a fost înlocuită de
principiul christic, s-au ivit forme noi de comunitate. Aceste noi forme de dragoste unesc un
suflet de altul, o fiinţă umană de alta, fără să ţină seama de nici o bază materială.

Christos a dat impulsul datorită căruia o fiinţă omenească poate iubi o altă fiinţă omenească.
Şi ca efect al acestui impuls omenirea se va spiritualiza prin dragoste. Dragostea va deveni tot
mai mult de domeniul sufletului şi al spiritului. Prin aceasta omul va antrena în ascensiunea sa
fiinţele inferioare care sunt însoţitoarele lui pe Pământ, el va transforma profund Pământul.
Într-un viitor extrem de îndepărtat întreaga materie care alcătuieşte Pământul va fi
transformată prin acţiunea omului, şi acest trup al Pământului, transfigurat, va fi iarăşi vrednic
să se unească cu Soarele. Astfel Christos, care este Soarele spiritual, a dat impulsul necesar ca

Pământul şi Soarele să se unească din nou într-o zi într-un singur corp cosmic."

(Sursa: http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA105/GA105_CF08.html )

Cu iubire!
DARA.