10 grile deschise - 1/2/3 raspunsuri corecte

Tratat de Dreptul mediului- Marinescu si Petre, 2014, editura Universitara

seminar: max 2p

Probleme generale privind protectia mediului

In contextul crizei economice, s-a constientizat importanta deosebita a protejarii mediului,

atat la nivel national, cat si regional si international. Incepand cu conferinta ONU privind mediul de
la Stockholm desfasurata in 1972, s-a recunoscut faptul ca problemele mediului sunt inseparabile
de cele ale bunastarii si de procesele economice in general.
In acest scop comisia generala asupra mediului si dezvoltarii a formulat o serie de
recomandari, una dintre acestea referindu-se la conceptul de dezvoltare durabila, care a fost
definita ca reprezentand acel tip de dezvoltare economica care asigura satisfacerea cerintelor
generatiilor prezente, fara a compromite posibilitatile generatiilor viitoare de a satisface propriile
cerinte.
Ordinea de zi a conferintei de la Stockholm a cuprins, intre altele, urmatoarele:
- mediul si dezvoltarea
- planificarea si gestionarea asezarilor umane in vederea asigurarii calitatii mediului inconjurator
- aspecte educative, sociale si culturale ale problemelor de mediu, inclusiv informarea opiniei
publice asupra acestora
- gestionarea resurselor naturale ale mediului etc.
A doua conferinta importanta a ONU pentru mediu si dezvoltare, desfasurata la Rio de
Janeiro in 1992 a avut ca scop elaborarea de strategii si masuri care sa contribuie la combaterea
degradarii mediului in toate statele in contextul dezvoltarii durabile. Ulterior, la Johannesburg
(Africa de Sud), in 2002, s-au desfasurat lucrarile ale celei de-a treia conferinte mondiale a ONU
privind mediul, fiind dedicata dezvoltarii durabile, insa nu s-a ridicat la nivelul celor anterioare.
In prezent, cerintele de protectie a mediului trebuie luate in considerare in toate domeniile
de activitate, indatorirea de a proteja mediul inconjurator revenind tuturor persoanelor fizice si
juridice.
Definitia dreptului mediului
Dreptul mediului este constituit din ansamblul complex al normelor juridice care
reglementeaza raporturile juridice ce se stabilesc intre oameni, privind atitudinea lor fata de
mediu, in procesul folosirii in scopuri economice, sociale si culturale a componentelor sale
naturale si artificiale, precum si relatiile legate de protectia, conservarea si dezvoltarea lor
durabila.
Din definitie => o ramura hibrida de drept in cadrul sistemului juridic, care cuprinde
norme ce reglementeaza o categorie complexa de relatii interumane, nascuta in procesul utilizarii,
conservarii si dezvoltarii mediului si componentelor sale, precum si relatiile legate de protectia lor.
Fiecare dintre aceste aspecte, respectiv utilizare, dezvoltare, conservare si protectie prezinta
dimensiuni si semnificatii proprii. Astfel, utilizarea priveste folosirea componentelor si resurselor
naturale ale mediului de catre om, care trebuie sa fie rationala si sa fie exercitata in limitele
capacitatii de suport ale mediului. Conservarea priveste indeosebi mentinerea si reproducerea
factorilor naturali si antropici prin instituirea unor masuri personale. Dezvoltarea are ca scop
asigurarea unor conditii cat mai bune pentru generatiile prezente si viitoare, prin ameliorarea
factorilor naturali si antropici. La randul sau, protectia exprima necesitatea prevenirii si combaterii
poluarii a efectelor daunatoare ale fenomenelor naturale, refacerea elementelor afectate.
Sa citim noi in tratat: resurse naturale, mediu, poluare si poluant.

!1
 Izvoarele dreptului mediului

Particularitatile izvoarelor formale ale dreptului mediului

- toate normele de dreptul mediului au caracter imperativ
- o parte insemnata a normelor dreptului mediului prezinta caracter tehnic, fiind sanctionate pe
cale juridica si constituind o adevarata ordine publica tehnologica

Categorii de izvoare:

1) Constitutia. Legea fundamentala a Romaniei a consfintit la momentul intrarii sale in

vigoare noua ordine politica ce a fost creata in Romania, in urma Revolutiei din decembrie 1989. In
urma revizuirii din 2003, Constitutia a capatat unele noi valente din necesitatea eliminarii unor
imperfectiuni anterioare ale textului observate in practica, dar mai ales pentru a permite Romaniei
integrarea in structurile Euro-Atlantice.
Constitutia Romaniei revizuita consacra pentru prima data la acest nivel recunoasterea de
catre stat a dreptului oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat, drept cu un
continut complex pentru a carui exercitare statul asigura cadrul legislativ necesar. Corelativ,
persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si ameliora dreptul inconjurator. Consfintirea
si garantarea altor drepturi fundamentale, cum sunt dreptul la viata si la integritate fizica si psihica,
dreptul la ocrotirea sanatatii, dreptul de petitionare, dreptul de asociere, dreptul la informatie si
accesul la justitie completeaza si imbogatesc dreptul fundamental al omului la un mediu sanatos.
Sub aspect juridic, Constitutia stabileste in sarcina statului 3 categorii de obligatii de mediu
si anume:
1. exploatarea rationala in concordanta cu interesul national a resurselor naturale
2. refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic
3. crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii, art 44 alin 7 din Constitutie stipuland
ca dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea
bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini, care potrivit legii sau obiceiului
revin proprietarului, creeaza o adevarata servitute legala de mediu.

2) Tratatele si Conventiile internationale. Conform art 10, alin 2 din Constitutie, tratatele
ratificate de Parlament potrivit legii fac parte din dreptul intern. Ca urmare, tratatele si conventiile
internationale relative la mediu, pe care Romania le-a ratificat sau la care a aderat, fac parte din
dreptul intern si constituie izvoare ale dreptului mediului. Dintre acestea mentionam
- Conventia privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la
justitie in probleme de mediu, semnata la Aarhus (Danemarca) in 1998, ratificata de Romania
prin legea nr 86/2000;
- Conventia privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrotier, adoptata la Espoo
(Finlanda) in 1991 si ratificata de Romania prin legea nr 22/2001;
- Conventia privind efectele transfrontiere ale accidentelor industriale adoptata la Helsinki in 1992,
la care Romania a aderat prin Legea nr 92/2003;
- Conventia privind controlul transportului peste frontiere al deseurilor periculoase si al eliminarii
acestora, adoptata la Basel (Elvetia) in 1989 si la care Romania a aderat prin legea nr 6/1991 etc.
* transfrontier e denumirea din actele oficiale, nu transfrontalier 😬

3) Reglementari ale UE cu caracter obligatoriu si aplicabilitate directa, spre exemplu

Regulamentul 66/2010 privind eticheta ecologica, Regulamentul 1907/2006 privind inregistrarea,
!2
evaluarea, autorizarea si restrictionarea substantelor chimice, Regulamentul 1013/2006, privind
transferurile de deseuri etc. De asemenea, tot in categoria izvoarelor dreptului mediului: TFUE,
TUE, Carta drepturilor fundamentale a UE, tratatul de aderare a Romaniei la UE.
TFUE stabileste ca cerintele de protectie a mediului trebuie integrate in definirea si punerea
in aplicare a politicilor si actiunilor Uniunii, in special pentru promovarea dezvoltarii durabile.
Astfel, politica de mediu reprezinta astazi in UE o politica ce trebuie luata in considerare in
elaborarea si aplicarea tuturor celorlalte politici ale UE si ale statelor membre.
Carta drepturilor fundamentale a UE stabileste ca politicile Uniunii trebuie sa prevada un
nivel ridicat de protecte a mediului si de imbunatatire a calitatii acestuia, care sa fie asigurat in
conformitate cu principiul dezvoltarii durabile. Asigurarea unui nivel inalt de protectie a mediului si
de imbunatatire a calitatii acestuia este expres mentionata si in TUE.
In tratatul de aderarae a Romaniei la UE, ratificat prin legea 157/2005, aspectele legate de
protectia mediului ocupa o pondere insemnata.

4) Legea propriu-zisa. Este un izvor frecvent al dreptului mediului, astfel de reglementari

cu titlu de exemplu mentionam:
- Legea 107/1996 a apelor
- Legea 111/1996 privind desfasurarea in siguranta, reglementarea, autorizarea si controlul
activitatilor nucleare
- Legea 407/2006 a vanatorii si a protectiei fondului cinegetic
- Legea 104/2011 privind calitatea aerului inconjurator
- Legea 101/2011 pentru prevenirea si sanctionarea unor fapte privind degradarea mediului
- Legea 211/2011 privind regimul deseurilor etc.

5) Ordonante si Hotarari ale Guvernului, ordine ale ministrilor, acte ale autoritatilor
publice locale. In privinta actelor autoritatilor publice locale facem mentiunea ca este vorba, in
principal, de hotarari adoptate de consiliile locale in exercitarea atributiilor ce le revin pentru
asigurarea cadrului necesar furnizarii serviciilor publice de interes local privind protectia si
refacerea mediului.
In acest scop, autoritatile administratiei publice judetene adopta strategii, prognoze si
programe de dezvoltare economica, sociala si de mediu pe baza propunerilor primite de la consiliile
locale si dispun, aproba si urmaresc in cooperare cu autoritatile administratiei publice locale
comunale si orasenesti interesate masurile necesare, inclusiv cele de ordin financiar pentru
realizarea acestora.

Caracterele dreptului mediului

1. caracter preponderent preventiv - majoritatea normelor de protectie a mediului urmaresc

prevenirea degradarii mediului deoarece odata deteriorat, acesta este aproape imposibil de readus in
starea initiala
2. caracter dinamic, pentru ca trebuie sa dea raspunsuri rapide problemelor legate de protectia
mediului, fiind un domeniu marcat de schimbari legislative frecvente
3. caracter mixt de drept public si de drept privat
4. are o dimensiune nationala, una regionala si alta internationala- exista unele elemente de
mediu care, dpdv juridic, se afla sub jurisdictia unui singur stat si au astfel un caracter national local
si altele care depasesc granitele unui stat avand astfel caracter regional sau international, cu atat mai
mult cu cat poluarea nu cunoaste frontiere
5. caracter orizontal intrucat trebuie luat in considerare in toate domeniile de activitate
!3
6. este in acelasi timp un drept de sinteza cuprinzand institutii, principii, tehnici si metode si din
alte ramuri de drept adaptate specificului obiectului sau de reglementare. Mediul nu poate fi
gestionat eficace fara contributia conjugata a unui ansamblu de reglementari.

Functiile dreptului mediului

1) functia de organizare si institutionalizare a actiunii sociale in scopul protectiei si ameliorarii

mediului
2) functia de promovare a obiectivelor dezvoltarii durabile
3) functia de promovare a protectiei, conservarii si ameliorarii mediului
4) functia de promovare a cooperarii internationale in domeniul protectiei mediului

Raportul juridic de dreptul mediului

Raportul juridic de dreptul mediului consta in relatia sociala care ia nastere intre
persoane in legatura cu prevenirea si combaterea poluarii, protectia, conservarea, utilizarea si
dezvoltarea durabila a elementelor mediului, relatii reglementate de normele dreptului mediului. Ca
orice raport juridic, raportul de drept al mediului are o serie de trasaturi comune cu celelalte
raporturi juridice din sistemul nostru de drept dar si o serie de trasaturi proprii, dintre care amintim:
- ia nastere intre persoane in legatura cu protectia, conservarea si dezvoltarea mediului
- complexitatea protectiei mediului determina si complexitatea si varietatea acestor raporturi in
functie de felul activitatii in legatura cu care a luat nastere. In principiu, in raportul juridic de
dreptul mediului participa atat ca subiect pasiv cat si ca subiect activ orice persoana, statul prin
organele sale, alte persoane juridice si persoanele fizice.
- subiectele raportului juridic sunt de regula pe pozitie juridica de subordonare; aceste raporturi
juridice se nasc in general prin vointa statului exprimata in lege.

Categorii de raporturi de drept al mediului

- in functie de natura activitatii in legatura cu care iau nastere, se modifica sau se sting, intalnim
a) raporturi in legatura cu prevenirea poluarii mediului cum sunt cele nascute in cadrul procedurii
de reglementare a realizarii obligatiilor ce revin persoanelor fizice si juridice de a nu crea poluare
prin activitatile desfasurate
b) raporturi in legatura cu diminuarea sau eliminarea efectelor pagubitoare al poluarii mediului care
intervin intre cel ce polueaza si organul competent sau detinatorul elementului de mediu supus
refacerii
c) raporturi de sanctionare a agentului poluator in virtutea principiului "poluatorul plateste" care iau
nastere intre cel ce polueaza si organul de stat competent sau victima poluarii
d) raporturi nascute in procesul de imbunatatire si refacere a conditiilor de mediu intre organul de
stat competent si persoana care participa la aceste actiuni
e) raporturi de drept international al mediului atunci cand apare un element de extraneitate
Continutul raportului juridic de drept al mediului este dat de drepturile si obligatiile ce
apartin subiectelor de drept in legatura cu protectia, conservarea, utilizarea si dezvoltarea diferitelor
componente ale mediului sau mediului in ansamblul sau, drepturi si obligatii prevazute in legea
cadru si in reglementarile sectoriale.
Obiectul raportului juridic de drept al mediului consta in conduita subiectelor raportului
juridic, adica in actiunile sau inactiunile pe care aceste subiecte sunt obligate sau indreptatite sa le
savarseasca. Obiectul raportului juridic de drept al mediului este deosebit de complex si variat

!4
totodata datorita faptului ca atat poluarea in sine cat si activitatile pentru prevenirea si combaterea ei
sunt complexe si diversificate
Mijloacele de protectie a mediului. In aceasta categorie includem in primul rand
mijloacele juridice apoi mijloacele termice de control si stopare la sursa a emisiilor poluante, masuri
economice si financiare cum sunt subventiile, impozitele, taxele, amenzile, penalizarile, constituirea
de fonduri speciale, educatia si informarea.

Principiile dreptului mediului

= sunt reguli esentiale, de maxima generalitate si aplicabilitate care stau la baza acestei
ramuri de drept; ele prezinta o importanta deosebita in aceasta materie deoarece:
• normele de dreptul mediului se regasesc in general in izvoare foarte diverse, principiile fiind
acelea care asigura coeziunea interna a ramurii de drept
• dreptul mediului fiind o ramura de drept relativ noua, dinamica si evolutiva trebuie sa gaseasca
rapid raspuns la problema degradarii si, in acest scop, atunci cand inca nu au fost adoptate norme
juridice intr-o anumita materie, se aplica principiile
• principiile au si un rol important in interpretarea normelor tehnice care uneori ridica probleme
ptentru practicienii de drept
• au caracter complex juridic, economic si decizional, caracter perfect adaptat naturii complexe a
acestei ramuri de drept
• sunt specifice dreptului mediului, reprezentand argumente pentru autonomia acestei ramuri de
drept.

Clasificarea principiilor
1) principii interne si principii internationale
2) principii traditionale (considerate deja clasice in materie - p. "poluatorul plateste") si
principii noi (afirmate in general dupa 1980 si consolidate in Declaratia de la Rio de Janeiro - p.
integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale, p.conservarii biodiversitatii si a
ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural, p. precautiei in luarea deciziei, p. retinerii
poluantilor la sursa, p.informarii si participarea publicului la luarea deciziilor precum si al accesului
la justitie in probleme de mediu)
3) principii expres afirmate in lege si principii doctrinare
4) principii de maxima generalitate in dreptul mediului si principii speciale care se aplica
numai intr-un anumit domeniu - ex p. proximitatii care e specific regimului juridic al deseului
Intre diferitele categorii de principii nu exista o departajare absoluta, existand principii care
se pot regasi in acelasi timp clasificate dupa mai multe criterii.

Principii interne:

1. Principiul potrivit caruia protectia mediului constituie un obiectiv de interes public

major

OUG 195/2005 privind protectia mediului cu modificarile si completarile ulterioare

statueaza expres ca ocrotirea mediului reprezinta un obiectiv de interes public major. Actul normativ
mentionat consacra caracterul de interes public major nu numai pentru valorile generale ale
mediului, ci si pentru ceea ce constituie obiect al reglementarilor cuprinse in legi speciale.
!5
Constitutia din 1991 revizuita in 2003, desi nu consacra expres acest principiu prevede in art. 135
alin. 2 lit. d obligatia statului de a asigura eploatarea resurselor naturale ale tarii in concordanta cu
interesul national .
Acest principiu are o serie de consecinte juridice precum: in materia asociatiilor si
fundatiilor una dintre conditiile prevazute de lege pentru ca o asociatie sau fundatie sa fie
recunoscuta ca fiind de utilitate publica este ca activitatea acesteia sa se desfasoare in interes
general sau al unei comunitati. Asociatiile de protectie a mediului indeplinesc aceasta conditie.
In domeniul expropierii pentru cauza de utilitate publica, L 33/94 stabileste ca fiind de
utilitate publica, intre altele, instalatiile pentru protectia mediului, sistemele de avertizare si
prevenire a fenomenelor naturale periculoase, lucrarile de combatere a eroziunii in adancime. In
privinta limitarii dreptului de proprietate, rezultata din folosirea subsolului unei proprietati private
imobiliare, art. 44 alin. 5 din Constitutie prevede ca pentru lucrari de interes general, autoritatea
publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare cu respectarea anumitor conditii.
Activitatile de inlaturare a consecintelor grave ale poluarii sunt activitati de interes general.

2. Principiul integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale

Acest principiu este expres mentionat in art. 3 litera a in OUG 195/2005. Necesitatea acestui
principiu rezulta din aceea ca nu se poate realiza o protectie reala a mediului numai prin masuri
speciale in acest domeniu fiind necesara integrarea cerintelor de mediu in toate celelalte actiuni
specifice politicilor sectoriale. Integrarea politicilor de mediu in cele sectoriale (agricultura,
transportul, industria, sanatatea) are ca scop imbunatatirea calitatii mediului si realizarea dezvoltarii
durabile.
Conceptul de dezvoltare durabila impune canonizarea protectiei mediului cu dezvoltarea
economica si sociala astfel incat sa se asigure satisfacerea cerintelor generatiilor prezente, fara a
compromite posibilitatile generatiilor viitoare de a satisface propriile cerinte.
Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului coordoneaza activitatea de integrare a
cerintelor privind protectia mediului in celelalte politici sectoriale in concordanta cu cerintele si
standardele europene si internationale. In cadrul autoritatii publice centrale pentru protectia
mediului functioneaza Comitetul Interministerial pentru coordonarea integrarii domeniului
protectiei mediului in politicile si strategiile sectoriale la nivel national, organism consultativ fara
personalitate juridica.

3. Principiul actiunii preventive/ principiul prevenirii

OUG 195/2005 privind protectia mediului cu modificarile si completarile ulterioare prevede

acest principiu in art. 3 lit. c. Acest principiu e prevazut si in TFUE in art. 191 alin. 2. Acest
principiu serveste protectiei mediului prin anticiparea consecintelor negative ale unui proiect sau
plan asupra mediului. Acest principiu e fundamentat pe ideea ca activitatea de prevenire a riscurilor
ecologice este cu mult mai putin costisitoare decat repararea daunelor ecologice, care de cele mai
multe ori au caracter ireversibil.
Aplicarea acestui principiu reclama pe de o parte reglementarea unor obligatii cu caracter
preventiv, iar pe de alta parte promovarea unor activitati care sa conduca la evitarea producerii unor
modificari negative asupra calitatii mediului. S-a afirmat necesitatea de a se tine seama cat mai
devreme posibil de posibilele incidente asupra mediului in toate procesele tehnice de planificare si
de decizie, iar in acest scop au fost prevazute proceduri pentru evaluarea potentialelor riscuri pentru
mediu. Un rol deosebit de important revine evaluarii impactului asupra mediului prin care se
asigura identificarea, descrierea si stabilirea in functie de fiecare caz in parte si in conformitate cu
!6
legislatia in vigoare a efectelor directe si indirecte, sinergice, cumulative, principale si secundare ale
unui proiect asupra sanatatii oamenilor si mediului.
Evaluarea impactului se realizeaza atat in context national, cat si regional sau international,
daca activitatea propusa are potentiale consecinte transfrontaliere.

4. Principiul precautiei in luarea deciziilor

Acest principiu este unul nou, desprins din principiul actiunii preventive, fiind expres
prevazut in OUG 195/2005 privind protectia mediului cu modificarile si completarile ulterioare in
articolul 3 lit. b. Totodata, principiul in discutie e prevazut in TFUE in art. 191 alin. 2. Principiul
acesta justifica luarea unor masuri chiar si atunci cand din datele stiintifice existente nu rezulta cu
exactitate daca o activitate este periculoasa pentru mediu. Cu alte cuvinte, cand datele stiintifice
sunt neconcludente in privinta efectelor unor activitati, decizia de mediu trebuie sa fie in sensul
neinceperii respectivei activitati, deoarece pericolul degradarii mediului, inclusiv asupra vietii si
sanatatii oamenilor este prea mare pentru a risca o decizie care se poate dovedi ulterior gresita.
Daca principiul prevenirii presupune o evaluare a riscului in raport cu cunostintele existente
la un moment dat, ceea ce inseamna ca riscurile exista cu certitudine si ca se pot produce daune
ecologice daca nu se intreprind masuri corespunzatoare, principiul precautiei presupune necesitatea
de a se actiona chiar in lipsa unei certitudini stiintifice vizand existenta vreunui risc.
Fundamentul acestui principiu consta in aceea ca absenta certitudinii stiintifice nu constituie
o piedica pentru a intreprinde masurile necesare in scopul evitarii atentatelor grave asupra mediului.
In consecinta, spre deosebire de principiul prevenirii, in cazul principiului precautiei riscul in sine
nu este demonstrat. Principiul precautiei poate fi considerat un principiu al incertitudinii, deoarece
se iau decizii pe baza unor descoperiri stiintifice incomplete. Solutiile adoptate in baza acestui
principiu trebuie sa fie revizuibile, in functie de evolutia cunostintelor stiintifice.
Noutatile stiintifice si descoperirile tehnologice pot pune capat incertitudinilor, iar pe baza
acestora masurile luate in aplicarea principiului precautiei se mentin, se modifica sau se inlatura.

5. Principiul poluatorul plateste

Acest principiu e prevazut expres in art. 3 lit. e din OUG 195/2005 privind protectia
mediului cu modificarile si completarile ulterioare. De asemenea, e prevazut in art. 191 alin. 2 din
TFUE. Acest principiu a fost afirmat pentru prima data in declaratia Consiliului Europei din 1968
privind lupta impotriva poluarii aerului, fiind prevazut expres ulterior si in Declaratia de la Rio de
Janeiro adoptata in cadrul conferintei pentru mediu si dezvoltare din 1992, precum si in numeroare
conventii internationale. In mod generic. obiectul platii il constituie suportarea cheltuielilor legate
de poluare de catre autorul acesteia, iar in mod particular executarea si suportarea de catre
intreprinzatorul poluator a obligatiilor ce converg spre evitarea, limitarea si eliminarea poluarii.
Principiul poluatorul plateste are la baza elemente din teoria economica potrivit careia costurile
sociale externe care insotesc productia trebuie sa fie internalizate, adica sa fie luate in calcul de
agentii economici in costurile lor de productie. Fundamentul principiului rezulta si din dreptul la un
mediu sanatos, cetateanul neputand fi obligat sa plateasca accesul la mediu nici direct, nici indirect
prin subventionarea din fonduri publice a cheltuielilor legate de poluare.
Continutul regulii poluatorul plateste e deosebit de larg, fiind uneori inteles in mod diferit.
In sens larg, continutul acestui principiu presupune ca orice cheltuieli legate de poluare, respectiv
repararea prejudiciului ecologic, cheltuielile legate de diminuarea efectelor poluarii si cheltuielile de
prevenire a poluarii trebuie sa fie suportate de cel care cauzeaza poluarea, si nu de societate. In plan
juridic, acest continut larg influenteaza materia raspunderii pentru mediu si determina definirea
!7
notiunii de prejudiciu intr-un sens specific dreptului ecologic. Astfel, notiunea de prejudiciu
ecologic are un sens mai larg decat notiunea de prejudiciu din dreptul comun, autorul acestuia
trebuind sa suporte si cheltuielile legate de prevenirea poluarii, precum si pe cele legate de limitarea
sau de eliminarea efectelor poluarii.
In sens restrans, principiul poluatorul plateste presupune eliminarea subventiilor destinate
protectiei mediului. Aceasta nu inseamna ca statul nu trebuie sa isi indeplineasca obligatia de a
asigura cetatenilor un mediu sanatos, deoarece autoritatile au indatorirea de a inlatura efectele
poluarii, ci inseamna ca trebuie gasite mijloacele legale care sa permita identificarea poluatorului si
obligarea acestuia sa plateasca.
Identificarea autorului poluarii reprezinta una din problemele centrale ale aplicarii acestui
principiu, greu de realizat cand este vorba de o poluare difuza provenind de la mai multe surse.
Uneori aceasta problema devine imposibil de rezolvat, cum ar fi, spre exemplu, cazul deversarii in
mare de catre nave a unor substante interezise. Pentru depasirea unor astfel de situatii se procedeaza
la instituirea unor fonduri din anumite taxe, fonduri destinate acoperirii cheltuielilor specifice in
situatia in care autorul poluarii nu poate fi identificat.

6. Principiul informarii si participarii publicului la luarea deciziilor, precum si al accesului la

justitie in probleme de mediu

Acest principiu e prevazut expres in art. 3 lit. h din OUG 195/2005 privind protectia
mediului cu modificarile si completarile ulterioare. Totodata, principiul a fost prevazut in declaratia
de la Rio de Janeiro si Agenda 21, documente adoptate in cadrul conferintei ONU pentru mediu si
dezvoltare din 1992, precum si in majoritatea conventiilor si tratatelor internationale cu incidenta in
domeniul protectiei mediului. In cadrul conferintei de la Aarhus din 1998, intitulata “Un mediu
pentru Europa” a fost adoptata conventia privind accesul la informatie, participarea publicului la
luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu, ratificata de Romania prin legea nr.
86/2000.
Conventia garanteaza dreptul de a avea acces la informatie fara ca solicitantul sa declare un
anumit interes. Totodata, conventia prevede situatiile in care poate fi refuzata o informatie de mediu
si anume:
- autoritatea publica nu detine informatia solicitata
- cererea este vizibil nerezonabila sau este formulata intr-o maniera prea generala
- cererea se refera la documente in curs de elaborare sau priveste sistemul comunicarii intern al
autoritatii publice in cazul in care o astfel de exceptie este prevazuta de legislatia nationala sau de
practica obisnuita, luandu-se in considerare interesul public in cazul unei asemenea dezvaluiri
- cererea mai poate fi refuzata daca dezvaluirea ar afecta: confidentialitatea procedurilor
autoritatilor publice, relatiile internationale, siguranta nationala, securitatea publica, cursul
justitiei confidentialitatea informatiilor comericiale si industriale, dreptul de proprietate
intelectuala, confidentialitatea unor date personale, mediul la care se refera informatia in
conditiile legii.
Conventia prevede ca refuzul unei solicitari se va face in scris daca solicitarea a fost facuta
in scris sau daca solicitantul cere acest lucru. Refuzul trebuie sa fie motivat si sa ofere informatii
privind accesul la justitie. Raspunsul cuprinzand refuzul solicitarii trebuie dat cat mai curand
posibil, fara a se depasi o luna, in afara cazului cand complexitatea informatiei justifica o prelungire
a acestei perioade pana la 2 luni de la data inaintarii cererii. In cadrul legislatiei nationale, fiecare
parte la conventie se obliga sa asigure posibilitatea pentru orice persoana care considera ca
solicitarea informatiei a fost ignorata, gresit refuzata sau care considera ca a primit un raspuns
inadecvat de a avea acces la o procedura de recurs in fata unei instante de judecata sau a altui
!8
organism independent si impartial prevazut de lege. Statul va lua masuri ca respectiva persoana sa
aiba acces si la o procedura de fond, nefiind exclusa nici posibilitatea unei proceduri prealabile in
fata unei autoritati administrative.
In privinta pilonului referitor la participarea la luarea deciziei, facem precizarea ca publicul
interesat trebuie sa fie informat prin anunt public ori in mod individual cand este cazul despre
demararea unei proceduri de luarea deciziei de mediu si intr-o maniera adecvata in timp util, printre
altele, despre urmatoarele aspecte:
• activitatea propusa
• natura deciziei posibile
• autoritatea publica responsabila de luarea deciziei
• procedura initiata incluzand modul si momentul in care o asemenea informatie poate fi furnizata
• autoritatea publica la care pot fi adresate intrebari sau comentarii si perioada in care pot fi primite
aceste comentarii sau intrebari
• faptul ca activitatea propusa face obiectul unei proceduri nationale sau transfrontaliere de
evaluare a impactului asupra mediului etc.
Procedurile pentru participarea publica trebuie sa permita publicului sa inainteze in scris
sau, cand este cazul, la o audiere publica un sondaj cu solicitantul, orice informatii, comentarii,
analize si opinii considerate relevante pentru activitatea propusa.

Principii externe/internationale:

1. Principiul sic utere tuo

(Sic utere tuo ut alienum non laedas = Use your own property in such a way that you do not
injure other people’s)

Principiul sic utere tuo presupune obligatia statelor de a se asigura ca activitatile desfasurate
in limitele jurisdictiei lor nationale nu cauzeaza daune mediului altor state si a fost recunoscut,
pentru prima data, in a doua jum. a sec. al XIX-lea ca un principiu specific dreptului fluvial.
In 1935 acest principiu a constituit o clauza intr-un tratat incheiat intre SUA si Canada in
sensul ca un stat nu trebuie sa altereze conditiile naturale ale propriului sau teritoriu in dezavantajul
conditiilor naturale ale teritoriului statului vecin, iar in anul 1941 si-a gasit aplicarea intr-un
diferend privind poluarea aerului tot intre SUA si Canada, ocazie cu care Tribunalul de Arbitraj a
afirmat existenta unei reguli de Drept International, impunand statelor obligatia de a se abtine de la
orice acte care pot cauza prejudicii statelor vecine.
Actul final de la Helsinki din 1975 stabileste ca fiecare din statele participante, in acord cu
principiile de drept international si intr-un spirit de cooperare trebuie sa se asigure ca activitatile
desfasurate pe teritoriul lor nu cauzeaza degradarea mediului inconjurator intr-un alt stat sau in
regiuni situate dincolo de limitele jurisdictiei nationale.
In proiectul de articole al Comisiei de drept international a ONU privind prevenirea
daunelor transfrontaliere datorate activitatile periculoase, se subliniaza datoria statelor de a lua
masurile necesare pentru a preveni sau pentru a reduce daunele transfrontaliere, de a repara sau de a
compensa eventualele prejudicii.

2. Principiul cooperarii si informarii intre state

Necesitatea de cooperare si de informare intre state in domeniul protectiei mediului s-a

accentuat datorita inmultirii si diversificarii tipurilor de poluare a surselor poluante si mai ales a

!9
gradului ridicat de periculozitate a unor poluanti. Fara o cooperare adecvata intre state nu se poate
concepe si realiza in mod eficace protectia si conservarea mediului.
Imperativul cooperarii statelor a unor actiuni concertate pentru protectia mediului, inclusiv a
dezvoltarii dreptului international in acest domeniu a fost subliniat in mod deosebit in cadrul lucrarii
conferintei ONU de la Stockholm din 1972, conferinta care a constituit un prim semnal de alarma
pentru politica statelor in ceea ce priveste mediul inconjurator si dezvoltarea. Potrivit planului de
actiune al conferintei de la Stockholm din 1972 statele sunt invitate sa procedeze la un schimb de
informatii si consultari bilaterale sau regionale de fiecare data cand conditiile de mediu ale unei tari
sau anumite activitati ale acesteia pot avea efecte pagubitoare in alte tari.
Rezolutia Consiliului Europei asupra poluarii aerului in zona de frontiera merge mai
departe, prevazand obligarea partilor de a se informa reciproc si in timp util despre orice proiect de
activitate susceptibil de a cauza poluare in afara granitelor. Notificarea constituie o masura necesara
de avertizare in cazul existentei unui pericol care ameninta alte state. In anul 1986, dupa accidentul
de la Cernobâl, Agentia Internationala pentru Energia Atomica a adoptat conventia privind
notificarea rapida a unui accident nuclear care impune statelor parti obligatia sa notifice imediat,
direct sau prin intermediul agentiei, acele state care sunt sau pot fi afectate in mod fizic de
accidentul nuclear, aducand la cunostinta natura accidentului, momentul aparitiei si localizarii
exacte a acestuia.
Impreuna cu informarea, cooperarea interstatala cunoaste dezvoltari insemnate in domeniul
protectiei mediului, mai ales pentru elementele de mediu situate in afara jurisdictiilor nationale
pentru care protectia are loc in conformitate cu tratatele internationale. Trebuie subliniat si faptul ca
in anumite cazuri cooperarea statelor este reclamata de configurarea specifica a domeniului supus
protectiei si ne referim, spre exemplu, la diminuarea stratului de ozon, schimbari climatice, ploi
acide, poluare electromagnetica, ceea ce constituie probleme globale ale mediului.
In tratatele referitoare la protectia diferitelor elemente de mediu, in special pentru atmosfera,
apa si biodiversitate, un loc important il ocupa obligatiile de colaborare cu caracter general si de
permanenta cu privire la schimbul de informatii, evaluarea situatiei si consultarea prealabila asupra
masurilor ce trebuie sa fie luate in legatura cu colaborarea in domeniul reglementat.
Schimbul de informatii priveste in general nivelul emisiilor, al tehnicilor de reducere a
poluarii, a datelor metereolologice si fizico-chimice privind fenomenele survenite in timpul
transportului poluantilor si altele asemenea. In acest sens amintim conventia de la Basel din 1989
privind controlul transportului peste frontiera al deseurilor periculoase si al eliminarii acestora,
document care prevede obligatii specifice, concrete ale partilor legate de:
- transmiterea informatiilor in cazul producerii unui accident in timpul miscarilor transfrontaliere
de deseuri periculoase sau al depozitarii lor
- transmiterea unui raport anual cuprinzand informatii privind cantitatea de deseuri exportate,
importate, categoria careia ii apartin, proprietatile deseurilor, destinatia acestora, eliminari de
deseuri care nu s-au desfasurat conform planului, informatii statistice privind efectul asupra
sanatatii umane si mediului, precum si altele asemenea.

3. Principiul protejarii patrimoniului comun al umanitatii

Prin sintagma ‘patrimoniu comun al umanitatii’ intelegem, pe de o parte, bunurile nationale

care prezinta la nivel mondial o importanta deosebita sub raport stiintific, estetic si conservativ, iar
pe de alta parte zonele sau spatiile aflate dincolo de limitele jurisdictiilor nationale care necesita
masuri specifice de protectie, conservare si utilizare in interesul intregii comunitati internationale.
Protectia juridica a acestor bunuri are ca scop prevenirea si eliminarea tensiunilor internationale
care ar putea fi periculoase pentru mentinerea pacii, pentru respectarea drepturilor si libertatilor
!10
fundamentale ale oamenilor, pentru impiedicarea exploatarii nerationale a resurselor naturale. In
acest scop, conventia UNESCO privind protectia patrimoniului mondial, cultural si natural al
umanitatii din 1972 proclama ca degradarea sau disparitia unui bun al patrimoniului cultural si
natural constituie o saracire nefasta a patrimoniului tuturor popoarelor lumii. Conventia isi propune
o reunificare si reconciliere intre patrimoniul cultural si cel natural pe care le considera componente
ale patrimoniului unic.
Necesitatea de protejare a patrimoniului comun al umanitatii este consacrata si in alte
instrumente internationale, precum conventia de la Paris din 1974 cu privire la prevenirea poluarii
marine de origine telurica, conventia de la Bonn din 1979 cu privire la conservarea speciilor
migratoare apartinand faunei salbatice, conventia de la Geneva privind marea libera din 1958,
Tratatul cu privire la Antarctica de la Washington din 1959, Conventia de la Montego Bay din 1982
privind dreptul marii si altele.

4. Principiul nediscriminarii

Conventia nordica din 1974 asupra protectiei mediului are la baza acest principiu care
presupune asimilarea pagubelor cauzate pe teritoriul altor state contractante cu cele ce se produc sau
se vor produce in tara in care sursele poluante au fost localizate. Orice persoana afectata sau care ar
putea fi afectata de o paguba materiala are dreptul sa ridice in fata unui organ administrativ sau
judiciar problema permisibilitatii unor activitati cu consecinte periculoase pentru mediu.
Intr-o recomandare a Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), s-a
stabilit ca acest principiu indica conduita conform careia politicile privind mediul nu trebuie sa fie
mai putin severe in afara granitelor decat in tara de origine a poluarii. Cei care polueaza sau care pot
afecta prin poluare populatii de peste hotare nu trebuie sa constituie obiectul unor constrangeri mai
putin severe decat daca afecteaza prin poluare propriii lor cetateni. Desi recomandarea OCDE nu
creeaza obligatii ferme pentru guverne, ci grupeaza doar niste obligatii morale, in prezent mai multe
tari membre ale OCDE au introdus in legislatiile lor nationale principiul nediscriminarii. Ele acorda
astfel pe plan subregional o egala protectie victimelor poluarii, reale sau potentiale de pe teritoriul
lor, ca si victimelor poluarii reale sau potentiale de pe alte teritorii.

5. Principiul interzicerii poluarii

Interzicerea poluarii este o problema de maxima importanta care necesita o cooperare

sustinuta intre toate statele in vederea prevenirii sau macar a limitarii prejudiciilor aduse mediului
inconjurator. Problemele complexe ale mediului inconjurator sunt direct legate de progresul unei
tari si de starea ei de dezvoltare.
Oprirea sau limitarea poluarii presupune costuri uriase care nu pot fi suportate de tarile mai
putin dezvoltate, in timp ce tarile industrializate sunt nevoite sa gaseasca solutii pentru combaterea
unor fenomene determinate de ploile acide, despaduriri, desertificari, eliminarea deseurilor
periculoase sau poluarea electro-magnetica. Cu toata dificultatea gasirii unor solutii optime, in
teoria si practica economica a fost adoptata o serie de mijloace care privesc prevenirea si
combaterea poluarii, punandu-se accent pe tehnologiile anti-poluare, precum si pe utilizarea optima
a fondurilor destinate acestui scop.
Stoparea si limitarea efectelor poluarii a facut obiectul preocuparilor conferintei de la
Stockholm din 1972, care a elaborat si a recomandat statelor o serie de instrumente in acest scop.
Astfel, pentru situatiile in care substantele poluante nu pot fi asimilate de mediu, s-a recomandat
masura interzicerii activitatii generatoare de poluare, iar pentru alte situatii mai putin grave s-a

!11
recomandat instituirea anumitor restrictii care se pot prezenta fie sub forma licentelor sau a
permiselor, fie sub forma autorizatiilor.
In cadrul conferintei s-a propus si un sistem de mijloace stimulative, constand in acordarea
de imprumuturi favorabile a unor avantaje fiscale concretizate in amortizari avantajoase ale
investitiilor destinate protectiei mediului sub forma reducerii de impozite, reducerea sub pretul de
cost a preturilor dispozitivelor noi antipoluante si suportarea unei parti a costurilor de catre stat.
In literatura de specialitate s-a vorbit si despre eficacitatea sanctiunilor in domeniul
impiedicarii sau atenuarii poluarii. S-a admis ca in elaborarea si in aplicarea sanctiiunilor
administrative si penale trebuie sa se tina seama de natura cel mai adesea ireversibila a daunelor
ecologice, accentul punandu-se pe latura preventiva.
In evitarea poluarii un rol insemnat revine sistemelor de supraveghere si evidentiere, a
schimbarilor survenite in calitatea factorilor de mediu.
In 1972 a fost creat sistemul global de monitoring al mediului inconjurator in cadrul
conferintei ONU de la Stockholm ca parte integranta a programului ‘Observarea planetei’. Acesta
reprezinta un sistem complex de achizitie a datelor privind calitatea mediului obtinute pe baza unor
masurator sistematice de lunga durata, cu luarea in considerare a anumitor parametrii si indicatori
care sa asigure posibilitatea controlului poluarii si luarea masurilor pentru evitarea sau lichidarea
efectelor acesteia. Domeniile de aplicare a monitorizarii sunt controlul continuu al poluarii
atmosferei, controlul continuu al poluarii marilor si oceanelor, controlul continuu al poluarii solului.
De asemenea, in evitarea poluarii un rol important revine si studiilor/evaluarilor de impact
ecologic. Atat in cadrul UE, cat si la nivel international se pune un accent deosebit pe obligatia
statelor de a lua masurile adecvate pentru evitarea poluarii.

Dreptul fundamental la un mediu sanatos

Consacrarea juridica a dreptului la un mediu sanatos a fost facuta pentru prima data pe plan
international in Declaratia de la Stockholm din 1972, care a prevazut in art. 1 dreptul omului la un
mediu a carui calitate sa ii permita sa traiasca in demnitate si in bunastare. Declaratia a prevazut in
acelasi timp si obligatia cu caracter universal a statelor ca prin activitatile desfasurate in limitele
teritoriului si a jurisdictiei nationale sa nu produca pagube mediului altor state sau mediului situat
dincolo de limitele jurisdictiilor nationale.
Cu un continut asemanator, dreptul la un mediu sanatos a fost prevazut ulterior in Carta
Africana a drepturilor omului si ale popoarelor din 1981, in Protocolul aditional la conventia
americana privind drepturile omului din 1988, in proiectul de declaratie internationala a
drepturilor omului si mediului din 1994 si in multe alte documente internationale.
Pe plan national, dreptul la mediu apare consacrat fie in constitutiile statelor ca drept
fundamental, fie in legile organice. Precizari importante cu privire la continutul dreptului la un
mediu sanatos au fost aduse prin proiectul de declarie internationala cu privire la drepturile omului
si mediului, adoptat la Geneva in 1994. Documentul are la baza principiile celor mai importante
acte internationale in materia drepturilor omului, inclusiv principiile din Declaratia de la Stockholm
din 1972, din Declaratia de la Rio de Janeiro si Agenda 21 adoptate in 1992. Documentul reafirma
dreptul la un mediu sanatos si accentueaza legatura acestuia cu celelalte drepturi fundamentale ale
omului. Dreptul la un mediu sanatos presupune in lumina documentului mentionat, in principal:
• dreptul la resurse de hrana si apa adecvate
• dreptul de a trai intr-un mediu nepoluat, nealterat de activitati ce pot afecta mediul, bunastarea
oamenilor si dezvoltarea durabila
!12
• dreptul la conditii de locuit, la conditii de folosire a terenurilor si la conditii de viata intr-un mediu
sanatos
• dreptul la cel mai ridicat nivel de sanatate, neafectat de degradarea mediului
• dreptul la asistenta in caz de catastrofa de mediu, naturala sau produsa de om
• dreptul de a beneficia de folosinta durabila a naturii si a resurselor acesteia
• dreptul la conservarea elementelor reprezentative ale mediului.
In continutul dreptului la un mediu sanatos surprindem 2 dimensiuni, si anume:
1) o dimensiune individuala care implica dreptul fiecarui individ la prevenirea poluarii, la
incetarea activitatii care produce poluare si la repararea pagubei pricinuite ca urmare a acestei
poluari;
2) o dimensiune colectiva care implica obligatia statelor de a coopera in vederea prevenirii si
combaterii poluarii, a protejarii mediului la nivel regional si international.
Dreptul la un mediu sanatos presupune in acelasi timp si indeplinirea obligatiilor referitoare
la protectia mediului. Este prevazuta astfel obligatia generala a statelor care trebuie sa ia masuri
legale, administrative si orice alte masuri necesare pentru asigurarea dreptului la un mediu sanatos.
Aceste masuri trebuie sa aiba ca scop prevenirea degradarii mediului, stabilirea remediilor necesare
si reglementarea folosirii durabile a resurselor naturale.
Intre aceste masuri un rol important il ocupa autorizarea prealabila a activitatilor cu impact
asupra mediului, participarea publicului la elaborarea si aplicarea deciziei de mediu, stabilirea de
proceduri administrative si judiciare privind prevenirea si repararea prejudiciilor de mediu si altele
asemenea. Totodata un loc important il ocupa cooperarea internationala si cresterea rolului
organizatiilor internationale.
In Romania, Constitutia din 1991 nu a prevazut de la inceput in mod expres dreptul la un
mediu sanatos, acesta fiind consacrat expres dupa revizuirea din 2003 in art. 35 care are urmatorul
continut:
“(1) Statul recunoaste oricarei persoane dreptul la un mediu inconjurator sanatos si
echilibrat ecologic.
(2) Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si ameliora mediul inconjurator.”
De asemena art. 135 alin. 2 lit. e din Constitutie obliga statul la refacerea si ocrotirea
mediului inconjurator, precum si la mentinerea echilibrului ecologic.
Dreptul la mediu sanatos este prevazut si in OG 195/2005 privind protectia mediului, care in
art. 5 stabileste garantiile acestui drept. De asemenea trebuie avute in vedere dispozitiile art. 6 din
OUG 195/2005, potrivit carora protectia mediului constituie obligatia si responsabilitatea
autoritatilor administratiilor publice centrale si locale, precum si a tuturor persoanelor fizice si
juridice.
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale adoptata la
Roma in 1950, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994 nu prevede expres dreptul la un mediu
sanatos, insa acest drept a fost recunoscut pe cale jurisprudentiala de Curtea de la Strasbourg.
Astfel, analizand jurisprudenta CEDO, reiese ca s-a pus in discutie incalcarea dreptului la un mediu
sanatos in legatura cu alte drepturi prevazute expres in conventie, cum sunt dreptul la viata, dreptul
la respectarea vietii private si de familie, dreptul la un proces echitabil si dreptul de proprietate.
In cauza Brândușe c. Romaniei (puscariasul cu celula langa groapa de gunoi), Curtea de la
Strabourg a aratat, facand trimite la principiile sale jurisprudentiale privind atingerile grave aduse
dreptului la viata privata si de familie, ca autoritatilor nu le revine numai o obligatie negativa de a
nu actiona de o maniera care sa aduca atingere acestor drepturi, ci si obligatia pozitiva de a adopta
si de a pune in aplicare reglementarile legale necesare pentru desfasurarea activitatilor cu impact
asupra mediului in asa fel incat sa fie asigurata o protectie efectiva a cetatenilor. Deciziile luate
!13
trebuie sa asigure pastrarea unui just echilibru intre interesele concurente si este important ca
publicul sa poata avea acces la concluziile studiilor efectuate. Curtea a aratat ca spatiul de viata al
reclamatului, reprezentat de o celula din penitenciarul in care isi executa pedeapsa privativa de
libertate este afectat de o maniera suficient de grava care nu constituie o simpla consecinta a privarii
de libertate. Autoritatile si-au incalcat obligatia pozitiva de a actiona de o maniera care sa duca la
rezolvarea situatiei, creata ca urmare a faptului ca rampa de deseuri care a functionat efectiv intr-o
anumita perioada in apropierea locului de detentie al reclamantului a fost folosita de particular fara
ca autoritatile competente sa intervina in mod eficient.
In cauza Tătar c. Romaniei CEDO a aratat ca poluarea cauzata de societatea Aurul.SA Baia
Mare poate deteriora calitatea vietii persoanelor care locuiesc in zona, aducand atingere vietii
private si de familie a acestora. Statul trebuie sa isi indeplineasca obligatiile pozitive de a lua toate
masurile pentru a preveni si stopa aceasta situatie, ceea ce nu s-a intamplat in cauza.
In cauza Băcilă c. Romaniei Curtea a apreciat ca, in ciuda marjei de apreciere recunoscute
statului parat, acesta nu a stiut sa pastreze un echilibru just intre interesul bunastarii economice a
orasului Copsa Mica, respectiv acela de a mentine ativitatea principalului angajator din oras,
respectiv societatea Sonetra, uzina specializata in productia de metale neferoase si dreptul efectiv al
reclamantei la respectarea domiciliului sau si a vietii sale private si de familie, constatand ca a fost
incalcat art. 8 din Conventie. Desi recunoaste interesul pe care autoritatile interne il pot avea in a
mentine activitatea economica a celui mai mare angajator dintr-un oras deja destabilizat prin
inchiderea altor industrii, totusi Curtea apreciaza ca acest interes nu poate sa prevaleze asupra
dreptului persoanelor interesate de a beneficia de un mediu echilibrat si care sa nu le afecteze
sanatatea. Existenta unor consecinte grave si dovedite asupra sanatatii reclamantei si a celorlalti
locuitori din Copsa Mica impunea statelor obligatia pozitiva de a adopta si de a pune in aplicare
masuri rezonabile si adecvate, capabile sa le protejeze bunastarea.
In cauza Lopez Ostra c. Spaniei Curtea Europeana a drepturilor omului a stabilit ca atingeri
grave aduse mediului pot afecta bunastarea unei persoane si o pot lipsi de bucuria folosintei
domiciliului sau, daunand vietii sale private, fara ca aceasta sa ii puna in pericol mare sanatatea.
Totodata s-a aratat ca dreptul la un mediu sanatos are legatura cu dreptul la o viata privata,
domiciliu si viata de familie prevazut in art. 8 din Conventie, precum si ca in toate cazurile trebuie
avut in vedere echilibrul just care trebuie mentinut intre interesele concurente ale persoanei si ale
societatii in ansamblul sau.

Garantiile dreptului la un mediu sanatos

OUG 195/2005 privind protectia mediului in art. 5, pornind de la consacrarea regulii

potrivit careia statul recunoaste oricarei persoane dreptul la un mediu sanatos si echilibrat ecologic,
prevede garantiile acestui drept si anume:
• accesul la informatia de mediu cu respectarea conditiilor de confidentialitate prevazute de
legislatia in vigoare;
• dreptul de asociere in organizatii pentru protectia mediului;
• dreptul de a fi consultat in procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii si legislatiei
de mediu, emiterea actelor de reglementare in domeniu, elaborarea planurilor si programelor;
• dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul organizatiilor pentru protectia mediului
autoritatilor administrative si/sau judecatoresti, dupa caz, in probleme de mediu, indiferent daca s-
a produs sau nu un prejudiciu;
• dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit.

!14
 1. Accesul la informatia privind mediul cu respectarea conditiilor de confidentialitate
prevazute de legislatia in vigoare
Dreptul la informatie isi are izvorul in urmatoarele documente:
- OUG 195/2005 privind protectia mediului cu modificarile si completarile ulterioare;
- Conventia de la Aarhus din 1998 privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea
deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu, ratificata de Romania prin legea 86/2000;
- Directiva 2003/04/CE privind accesul publicului la informatiile de mediu
- HG 878/2005 privind accesul publicului la informatia privind mediul
- in majoritatea tratatelor si conventiilor internationale cu incidenta in domeniu
- in acte normative interne cu caracter sectorial
Informatia privind mediul cuprinde orice informatie scrisa, audio, vizuala ori de orice alta
natura despre urmatoarele aspecte:
• starea elementelor de mediu
• factorii care afecteaza sau care pot afecta elementele de mediu
• masurile, inclusiv cele administrative, cum sunt politicile, legislatia, activitatile care afecteaza
sau care pot afecta elementele de mediu
• masurile destinate sa protejeze elementele de mediu
• rapoartele referitoare la implementarea legislatiei privind protectia mediului si starea sanatatii
sau sigurantei umane
• conditiile de viata
• siturile arheologice
• monumentele istorice si orice constructii in masura in care acestea sunt sau pot fi afectate de
starea elementelor de mediu.
Potrivit HG 878/2005, solicitarea si furnizarea informatiei privind mediul se fac in
conformitate cu prevederile Conventiei de la Aarhus privind accesul la informatie, participarea
publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu. Primirea cererilor de
furnizare de informatii privind mediul si furnizarea raspunsurilor la acestea se realizeaza de
compartimentele specializate de informare si relatii publice, organizate in cadrul autoritatilor
publice. Autoritatile publice sunt obligate sa puna la dispozitia oricarui solicitant la cererea acestuia,
informatia despre mediu detinuta de ele, fara justificarea scopului in care aceasta informatie a fost
ceruta.
Cererile pentru furnizarea informatiilor privind mediul, modalitatea si termenul de rezolvare
a acestora se inscriu intr-un registru anume destinat inregistrarii solicitarilor de informatii, aflat la
nivelul fiecarei autoritati publice. Autoritatile publice raporteaza lunar evidenta cererilor mentionate
pana la data de 10 a lunii urmatoare celei pentru care se face raportarea la autoritatea publica
centrala in a carei subordine coordonare sau autoritate se afla, precum si la autoritatea publica locala
pentru protectia mediului in a carei raza teritoriala isi au sediul.
Autoritatile publice locale pentru protectia mediului centralizeaza rapoartele si transmit
autoritatii publice regionale pentru protectia mediului situatia centralizata a acestora pana la data de
15 a lunii urmatoare celei pentru care se face raportarea, iar autoritatile regionale pentru protectia
mediului intocmesc evidenta centralizata pe regiuni si o transmit agentiei nationale pentru protectia
mediului in termen de 5 zile de la primirea rapoartelor.
Agentia nationala pentru protectia mediului intocmeste evidenta centralizata la nivel
national a rapoartelor intocmite de agentiile nationale pentru protectia mediului, pe care o
reactualizeaza lunar si o afiseaza pe propria pagina de internet pana la sfarsitul lunii ulterioare celei
pentru care se face raportarea. Autoritatile publice sunt obligate sa organizeze informatia privind
mediul relevanta activitatii lor si care este detinuta de acestea in scopul realizarii diseminarii active
si sistematice catre public. In cazul unor amenintari iminente asupra sanatatii umane sau asupra
!15
mediului datorate unor activitati umane ori unor cauze naturale, autoritatile publice sunt obligate sa
asigure in mod gratuit diseminarea imediata a tuturor informatiilor privind mediul detinute de aceste
autoritati care ar permite publicului posibil a fi afectat sa ia masurile de prevenire si de ameliorare a
daunelor rezultate din amenintare.
In scopul diseminarii active a informatiei privind mediul, rezultate din datele sau rezumatele
datelor concluzionate in urma monitorizarii activitatilor ce afecteaza sau pot afecta mediul,
operatorii economici care isi desfasoara activitatea pe baza unei autorizatii de mediu au obligatia de
a informa trimestrial publicul prin afisarea pe propria pagina de internet sau prin orice alte mijloace
de comunicare, despre consecintele activitatilor si/sau ale produselor lor asupra mediului.
In privinta accesului la justitie, HG 878/2005 prevede ca orice solicitant care considera ca
cererea sa pentru furnizarea unor informatii privind mediul a fost respinsa nejustificat, partial sau in
totalitate, a fost ignorata sau rezolvata cu un raspuns necorespunzator din partea unei autoritati
publice se poate adresa cu plangere prealabila conducatorului respectivei autoritati publice,
solicitand reconsiderarea actelor sau omisiunilor.
Procedura administrativa prealabila este scutita de taxa. Solicitantul care considera ca a
primit un raspuns nefavorabil sau care nu a primit raspuns la plangerea sa prealabila in termenul
legal stabilit poate depune o cerere la instanta de contencios administrativ competenta, unde sunt
examinate actele sau omisiunile autoritatii publice in cauza. Solutionarea cererii se face in
conformitate cu dispozitiile legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Hotararile
judecatoresti definitive prin care se admit actiunile astfel formulate constituie titluri executorii
impotriva autoritatii publice, care detine informatia privind mediul.

2. Dreptul de asociere in organizatii pentru protectia mediului

Aceasta garantie este prevazuta in art. 5 lit. b din OUG 195/2005, dispozitii care reprezinta o
aplicare a prevederilor constitutionale cuprinse in art. 40 din Constitutie ce garanteaza dreptul la
asociere.
Rolul organizatiilor neguvernamentale in protectia mediului este influentat de un complex
de factori, printre care:
- finantarea, respectiv sprijinirea in orice modalitate a acestor organizatii;
- recunoasterea acestor organizatii ca parteneri in procesul de decizie; OUG 195/2005 obliga
autoritatea publica centrala pentru protectia mediului sa realizeze consultari periodice cel putin o
data pe an, cu reprezentantii organizatiilor neguvernamentale pentru stabilirea strategiei
protectiei mediului;
- rolul organizatiilor neguvernamentale in justitie; potrivit art. 20 alin. 6 din OUG 195/2005
privind protectia mediului, organizatiile neguvernamentale care promoveaza protectia mediului
au drept la actiune in justitie in probleme de mediu, avand calitate procesuala activa in litigiile
care au ca obiect protectia mediului.

3. Dreptul de a fi consultat in procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii

si legislatiei de mediu, emiterea actelor de reglementare in domeniu, elaborarea planurilor si
programelor
Aceasta garantie e prevazuta in art. 5 lit. c din OUG 195/2005 privind protectia mediului.
Totodata, art. 20 alin. 4 din OUG 195/2005 privind protectia mediului prevede ca modalitatile de
realizarea a participarii publicului la elaborarea anumitor planuri si programe in legatura cu mediul
se stabilesc prin hotarare de Guvern. In acest scop a fost adoptata HG 564/2006 privind cadrul de
realizare a participarii publicului la elaborarea anumitor planuri si programe in legatura cu mediul.
Conform art. 20 alin. 3 din OUG 195/2005 privind protectia mediului consultarea publicului este
obligatorie in cazul procedurilor de emitere a actelor de reglementare potrivit legislatiei in vigoare.
!16
Aceste dispozitii din legislatia nationala se completeaza cu prevederile conventiei de la Aarhus
privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in
probleme de mediu din 1998.
Potrivit dispozitiilor conventiei de la Aarhus participarea publicului in procesul decizional
presupune mai multe componente, respectiv:
1) participarea publicului la deciziile privind activitatile specifice (decizia de autorizare
in sens larg)
Autoritatile au obligatia de a pune la dispozitia publicului informatiile necesare privind
modalitatea de desfasurare a procedurii de consultare. De asemenea, autoritatile au obligatia de a
furniza informatii privind descrierea activitatii propuse, a efectelor semnificative asupra mediului si
a masurilor initiate. Autoritatile trebuie sa se asigure ca in decizia luata se tine seama de rezultatele
participarii publicului. In momentul in care decizia a fost luata de autoritatile publice, publicul
trebuie sa fie informat prompt despre aceasta, in concordanta cu procedurile legale. Trebuie asigurat
accesul publicului la textul deciziei, precum si la motivele care au stat la baza acesteia
2) participarea publicului la deciziile privind introducerea pe piata a organismelor
modificate genetic
In acest scop fiecare parte la conventie este obligata sa asigure informarea adecvata si din
timp, precum si participarea publicului inainte de a lua decizii privind autorizarea introducerii pe
piata a organismelor modificate genetic.
3) participarea publicului in timpul pregatirii regulamentelor de aplicare a
normativelor si a alor reglementari legale general-aplicabile
Potrivit conventiei fiecare parte se va stradui sa promoveze o participare efectiva a
publicului intr-o etapa adecvata atat timp cat optiunile sunt inca deschise in perioada pregatirii
regulamentelor de aplicare a normativelor si a altor reglementari legale general-aplicabile, care pot
avea efecte semnificative asupra mediului. In acest scop trebuie sa fie facuti urmatorii pasi:
- trebuie sa fie fixata o perioada suficienta pentru realizarea unei participari publice efective
- proiectele regulamentelor trebuie sa fie puse la dispozitia publicului de o maniera adecvata
prin publicare sau prin alte metode
- trebuie sa se ofere publicului posibilitatea de a face comentarii direct sau prin intermediul
unor organisme consultative reprezentative
- rezultatul participarii publicului trebuie sa fie luat in considerare cat mai mult posibil
4) participarea publicului in timpul pregatirii planurilor, programelor si politicilor
legate de mediu
Potrivit conventiei de la Aarhus fiecare parte trebuia sa ia masuri practice adecvate si sa
adopte prevederi legale pentru ca publicul sa participe in timpul pregatirii planurilor si programelor
legate de mediu intr-un cadru transparent dupa ce i-a fost furnizata informatia necesara. In aceeasi
masura fiecare parte la conventie trebuie sa asigure oportunitatile necesare in vederea participarii
publicului in timpul pregatirii politicilor legate de mediu. Potrivit HG 564/2006 privind cadrul de
realizare a participarii publicului la elaborarea anumitor planuri si programe in legatura cu mediul,
publicul trebuie sa fie informat prin anunt public facut prin orice mijloace, inclusiv prin mijloace
electronice despre urmatoarele aspecte:
• initierea procesului de elaborare a unui plan sau program sau despre orice modificare ori revizuire
a unui plan sau program, dupa caz
• dreptul publicului de a participa la luarea deciziei
• autoritatile publice care detin informatii referitoare la propunerea de plan sau program in legatura
cu mediul ori la modificarea sau revizuirea unui astfel de plan sau program
• autoritatea competenta la care pot fi transmise comentarii, intrebari sau opinii referitoare la
respectivul plan/ program etc.
!17
 Autoritatea competenta identifica publicul indreptatit sa participe la elaborarea, revizuirea
sau modificarea unui plan sau program. Organizatiile neguvernamentale care promoveaza protectia
mediului sunt considerate drept organizatii relevante si sunt incluse in categoria publicului
indreptatit. Exercitarea dreptului de participare a publicului se realizeaza din momentul elaborarii
propunerii planului sau programului legat de protectia mediului ori din momentul propunerii
modificarii sau revizuirii si pana la transmiterea spre adoptare sau aprobare, dupa caz.
In procesul de luare a deciziei autoritatea competenta informeaza publicul despre orice
aspect relevant si examineaza comentariile si opiniile exprimate de public, luand in considerare
rezultatele participarii acestuia la elaborarea, modificarea sau revizuirea planurilor si programelor.
Dupa luarea deciziei, autoritatea competenta informeaza publicul despre urmatoarele aspecte:
a) decizia luata
b) motivele pe care se intemeiaza decizia
c) procesul de realizare a participarii publicului la luarea deciziei, inclusiv modul in care au fost
luate in considerare rezultatea participarii publicului
d) posibilitatea contestarii deciziei la instanta competenta

4. Dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul organizatiilor pentru protectia

mediului autoritatilor administrative si/sau judecatoresti, dupa caz, in probleme de mediu,
indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu
Aceasta garantie e prevazuta la art. 5 lit d din OUG 195/2005. Potrivit prevederilor acestui
articol, accesul la justitie este garantat, indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu, ceea ce
inseamna ca actiunea in justitie poate sa aiba si un caracter preventiv; de asemenea, organizatiile
neguvernamentale pentru protectia mediului au dreptul de a se adresa justitiei in probleme de mediu
(acest drept este conferit expres si de art. 20 alin. 6 din OUG 195/2005). In doctrina, dreptul
organizatiilor neguvernamentale pentru protectia mediului de a se adresa justitiei este analizat fie in
legatura cu problema calitatii procesuale, fie in legatura cu problema interesului. Dispozitiile OUG
195/2005 intereseaza in primul rand in ceea ce priveste calitatea procesuala. Ca regula generala,
calitatea ceruta pentru a putea exercita actiunea in justitie trebuie sa corespunda cu calitatea de
titular al dreptului ce se discuta. Prin exceptie, in anumite situatii actiunea in justitie poate fi pornita
nu numai de titularul dreptului, ci si de alte persoane carora legea le recunoaste in mod expres
calitatea procesuala.
Dispozitiile OUG 195/2005 sunt extrem de importante pe plan procedural pentru ca ele dau
expres organizatiilor neguveramentale pentru protectia mediului legitimare procesuala activa in
probleme de mediu. In lipsa acestor prevederi exprese, acestea nu ar avea o astfel de legitimare.

5. Dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit

Aceasta garantie a dreptului la un mediu sanatos e prevazuta in art. 5 lit. e din OUG
195/2005.

!18
 Relatia dintre dreptul fundamental la un mediu sanatos cu celelalte drepturi
fundamentale

In prezent, existenta dreptului fundamental la un mediu sanatos e in afara oricarei discutii si

se considera ca, in principiu, el nu vine in contradictie cu celelalte drepturi fundamentale, ci,
dimpotriva, contribuie in raport cu noile cerinte la dezvoltarea sociala alaturi de acestea.
In doctrina se subliniaza ca dreptul fundamental la un mediu sanatos constituie o premisa
pentru celelalte drepturi fundamentale. In concret, in practica s-a pus problema limitelor in care pot
fi exercitate diferitele drepturi fundamentale in situatia in care ele interfereaza. Stabilirea acestor
limite este evolutiva, dar premisa de la care trebuie pornit, asa cum s-a subliniat si in Hotararea
pronuntata de CEDO in cauza Lopez Ostra c. Spaniei este ca trebuie gasit un just echilibru intre
interesele concurente ale persoanei si ale societatii in ansamblul sau.

Procedurile de reglementare a activitatilor cu impact asupra mediului (autorizarea

administrativa prealabila a activitatilor cu impact asupra mediului)

Scopul procedurilor de reglementare il reprezinta realizarea unui control prealabil al

activitatilor umane cu impact asupra mediului.
Caracteristici generale:
- aceste proceduri sunt de competenta autoritatilor cu responsabilitati in domeniul protectiei
mediului. Conform art. 8 alin. 1 din OUG 195/2005, autoritatile competente pentru protectia
mediului, cu exceptia garzii nationale de mediu si a structurilor subordonate acesteia conduc
procedura de reglementare si emit, dupa caz, acte de reglementare in conditiile legii
- sunt proceduri care reprezinta principalele modalitati de aplicare a principiului prevenirii poluarii
si a principiului precautiei in luarea deciziilor
- se finalizeaza cu emiterea unui act administrativ special sau de dreptul mediului, numit generic
de art. 8 alin. 1 din OUG 195/2005 act de reglementare. Ca regula generala, actul de
reglementare are natura juridica a autorizatiei administrative
- conform terminologiei specifice folosite de OUG 195/2005 actele de reglementare imbraca in
principal forma avizului de mediu, acordului de mediu si autorizatiei de mediu, prin care se
stabilesc drepturi si obligatii de mediu determinate pentru subiectele de drept carora li se
adreseaza
- actele de reglementare sunt emise in baza unor proceduri specifice, flexibile in care elementele
esentiale sunt evaluarea impactului asupra mediului si participarea publicului
Capitolul II din OUG 195/2005 stabileste regulile generale aplicabile procedurilor de
reglementare. Aceste reguli generale sunt completate, de regula, prin acte normative cu valoare
inferioara, adoptate in aplicarea OUG 195/2005. In derularea procedurilor de reglementare pentru
proiecte sau activitati care pot avea efecte semnificative asupra teritoriului altor state, autoritatile
competente pentru protectia mediului au obligatia sa respecte prevederile conventiilor internationale
la care Romania este parte. Prin legea nr. 22/2001, Romania a ratificat conventia, privind evaluarea
impactului asupra mediului in context transfrontier, adoptata la Espoo in 1991.
Principalele proceduri de reglementare, stabilite in capitolul II din OUG 195/2005 sunt:
1. procedura de obtinere a avizului de mediu pentru planuri si programe
2. procedura de obtinere a acordului de mediu
3. procedura de obtinere a autorizatiei de mediu
4. procedura de obtinere a autorizatiei integrate de mediu

!19
 1. Procedura de emitere a avizului de mediu pentru planuri si programe
Scopul acestui aviz e acela de a asigura conformitatea activitatilor cu impact asupra
mediului cu cerintele de protectie a mediului intr-o faza cat mai incipienta, inca din faza adoptarii
unui plan sau program in care pot fi cuprinse acestea de catre autoritatile competente.
Avizul de mediu este actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru protectia
mediului care confirma integrarea aspectelor privind protectia mediului in planul sau programul
supus adoptarii. Solicitarea si obtinerea avizului de mediu pentru planuri si programe sunt
obligatorii pentru adoptarea planurilor si programelor care pot avea efecte semnificative asupra
mediului. Prin planuri si programe in sensul reglementarii de mediu legiuitorul intelege planurile si
programele, inclusiv cele cofinantate de Uniunea Europeana, care se elaboreaza si/sau se adopta de
catre o autoritate la nivel national, regional sau local ori care sunt pregatite de o autoritate pentru
adoptarea printr-o procedura legislativa de catre Parlament sau Guvern si sunt cerute prin prevederi
legislative.
Evaluarea de mediu are ca scop integrarea obiectivelor si cerintelor de protectie a mediului
in pregatirea si adoptarea planurilor si programelor. Prin evaluare de mediu se intelege elaborarea
raportului de mediu, consultarea publicului si a autoritatilor publice interesate de efectele
implementarii planurilor si programelor, luarea in considerare a raportului de mediu si a rezultatelor
acestor consultari in procesul decizional si asigurarea informarii asupra deciziei luate.
Raportul de mediu reprezinta acea parte a documentatiei planurilor sau programelor care
identifica, descrie si evalueaza efectele posibile semnificative asupra mediului, ale aplicarii acestora
si alternativele sale rationale, luand in considerare obiectivele si aria geografica aferenta, conform
legislatiei in vigoare. Procedura de evaluare de mediu, structura raportului de mediu si conditiile de
emitere a avizului de mediu pentru planuri si programe, inclusiv pentru cele cu efecte transfrontiere
sunt stabilite prin hotarare a Guvernului la propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia
mediului.
Evaluarea de mediu se realizeaza in timpul pregatirii planului sau programului si se
finalizeaza inainte de adoptarea acestuia. Evaluarea de mediu pentru planuri si programe se
realizeaza in urmatoarele etape:
1. Etapa de incadrare a planului sau programului in procedura evaluarii de mediu
2. Etapa de definitivare a proiectului de plan sau program si de realizare a raportului de mediu
3. Etapa de analiza a calitatii raportului de mediu
Competenta de emitere a avizului de mediu revine agentiilor judetene pentru protectia
mediului pentru planurile si programele locale si judetene si autoritatii publice centrale pentru
protectia mediului pentru planurile si programele nationale si regionale. Aprobarea planurilor si
programelor la orice nivel ierarhic e conditionata de existenta avizului de mediu pentru respectivul
plan sau program.
Avizul de mediu isi pastreaza valabilitatea pe toata perioada punerii in aplicare a planului
sau programului pentru care a fost emis.
- HG ;/2004

2. Procedura de emitere a acordului de mediu

- HG 445/2009
Acordul de mediu reprezinta actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru
protectia mediului prin care sunt stabilite conditiile si, dupa caz, masurile pentru protectia mediului
care trebuie respectate in cazul prealizarii unui proiect. Solicitarea si obtinerea acordului de mediu
sunt obligatorii pentru proiectele publice sau private ori pentru modificarea sau extinderea
activitatilor existente, inclusiv pentru proiecte de dezafectare care pot avea impact semnificativ
asupra mediului.
!20
 Pentru obtinerea acordului de mediu, proiectele publice sau private care pot avea efect
semnificativ asupra mediului prin natura, dimensiunea sau localizarea lor sunt supuse la decizia
autoritatii competente pentru protectia mediului evaluarii impactului asupra mediului.
Procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv pentru proiecte cu
impact transfrontier si lista proiectelor publice sau private supuse procedurii sunt stabilite prin
hotarare a Guvernului la propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
Emiterea acordului de mediu nu poate face obiectul delegarii de competente. Acordul de
mediu isi pastreaza valabilitatea pe toata perioada punerii in aplicare a proiectului.

3. Procedura de emitere a autorizatiei de mediu

Autorizatia de mediu este actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru
protectia mediului prin care sunt stabilite conditiile si/sau parametrii de functionare ai unei activitati
noi sau ai unei activitati existente cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la
punerea in functiune.
Procedura de emitere a autorizatiei de mediu si lista activitatilor supuse acestei proceduri
sunt stabilite prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
Autorizatia de mediu se emite de catre autoritatile competente penru protectia mediului. Pentru
activitatile desfasurate pe teritoriul unui judet, cu exceptia celor desfasurate in perimetrul rezervatiei
biosferei Delta Dunarii, autoritatea competenta pentru protectia mediului este Agentia Judeteana
pentru Protectia Mediului. Pentru activitatile desfasurate total sau partial in perimetrul rezervatiei
biosferei Delta Dunarii, autoritatea competenta pentru protectia mediului este Administratia pentru
Rezervatia Biosferei Delta Dunarii. Emiterea autorizatiei de mediu pentru activitatea desfasurata in
vecinatatea rezervatiei biosferei Delta Dunarii se realizeaza numai cu avizul Administratiei
Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii. Pentru activitatile desfasurate pe teritoriul a doua sau mai
multe judete, autoritatea competenta pentru protectia mediului este Agentia Nationala pentru
Protectia Mediului. Pentru activitatile pentru care autorizatia de mediu se emite prin hotarare a
Guvernului, autoritatea competenta pentru protectia mediului este autoritatea publica centrala
pentru protectia mediului care propune Guvernului emiterea autorizatiei.
La solicitarea unei autorizatii de mediu sau, dupa caz, cu minim 45 de zile inainte de
expirarea unei autorizatii de mediu existente, titularul activitatii e obligat sa depuna la autoritatea
competenta pentru protectia mediului un dosar cuprinzand urmatoarea documentatie:
• cererea pentru eliberarea autorizatiei de mediu
• o fisa de prezentare si o declaratie care trebuie sa cuprinda elementele prevazute de lege
• dovada ca a facut publica solicitarea prin cel putin una din metodele de informare prevazute de
lege
• planul de situatie si planul de incadrare in zona a obiectivului
• procesul verbal de constatare a respectarii tuturor conditiilor impuse prin acordul de mediu
intocmit potrivit legii
Nu se primesc solicitari care nu contin documentele prevazute de lege. Autoritatea
competenta pentru protectia mediului verifica amplasamentul, analizeaza documentele prevazute de
lege, stabileste daca sunt necesare informatii suplimentare si, in caz afirmativ, le solicita in scris
titularului activitatii. Termenul de eliberare a autorizatiei de mediu e de maximum 90 de zile
lucratoare de la data depunerii documentatiei. Functionarea fara autorizatie de mediu este interzisa
pentru activitatile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protectiei
mediului.
Autorizatia de mediu este valabila 5 ani.

!21
 Situatia activitatilor existente
Din prevederile OUG 195/2005 rezulta ca trebuie sa distingem intre urmatoarele situatii:
- autorizatia de mediu pentru punerea in functiune a unei activitati noi cu impact semificativ
asupra mediului
- autorizatia de mediu pentru activitatile existente. Se apreciaza ca autorizarea activitatilor
existente cuprinde activitatile in derulare la momentul intrarii in vigoare a unei reglementari cu
privire la autorizare sau o modificare a conditiilor care au stat la baza emiterii autorizatiei initiale
legate de insusi obiectul activitatii.
Pentru obtinerea autorizatiei de mediu, activitatile existente care nu sunt conforme cu
reglementarile de mediu in vigoare sunt supuse bilantului de mediu la decizia autoritatii competente
pentru protectia mediului. Procedura de realizare a bilantului de mediu este stabilita prin ordin al
conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului. Autoritatea competenta pentru
protectia mediului stabileste cu titularul activitatii un program pentru conformare pe baza
concluziilor si recomandarilor bilantului de mediu. Prin program pentru conformare se intelege
planul de masuri necesare pentru indeplinirea cerintelor privind protectia mediului la termenele
stabilite de autoritatea competenta pentru protectia mediului. Programul pentru conformare face
parte integranta din autorizatia de mediu. Indeplinirea masurilor cuprinse in programul pentru
conformare la termenele stabilite este obligatoriu.

4. Procedura de emitere a autorizatiei integrate de mediu

Autorizatia integrata de mediu este actul administrativ emis de autoritatea competenta
pentru protectia mediului cu informarea prealabila a Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului,
care acorda dreptul de a exploata in totalitate sau in parte o instalatie in anumite conditii care sa
garanteze ca instalatia corespunde prevederilor privind prevenirea si controlul integrat al poluarii.
Autorizatia integrata de mediu poate fi emisa pentru una sau mai multe instalatii ori parti ale
acesteia situate pe acelasi amplasament si exploatate de acelasi operator. Functionarea fara
autorizatia integrata de mediu este interzisa pentru activitatile supuse legislatiei privind prevenirea
si controlul integrat al poluarii. Masurile pentru prevenirea si controlul integrat al poluarii si lista
activitatilor supuse procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu sunt stabilite prin lege. Se
au in vedere masurile necesare pentru prevenirea sau in cazul in care aceasta nu este posibila pentru
reducerea emisiilor de poluanti in aer, apa si sol, inclusiv masurile pentru gestionarea deseurilor
astfel incat sa se asigure un nivel ridicat de protectie a mediului in ansamblul sau.
Legea reglementeaza expres necesitatea informarii si participarii publicului, precum si a
autoritatilor implicate asupra conditiilor si procedurilor de emitere a autorizatiei integrate de mediu.
Autorizatia integrata de mediu este valabila 10 ani.

Rolul evaluarilor asupra mediului

Acestea pot fi numite generic studii de impact si imbraca, in principal, forma evaluarii
impactului asupra mediului si a bilantului de mediu.

Evaluarea impactului asupra mediului

Evaluarea impactului asupra mediului se concretizeaza sub forma unei documentatii
elaborate de persoane fizice sau juridice independente si are rolul de a cuantifica efectele viitoare
asupra mediului si sanatatii umane ale unui proiect. Potrivit OUG 195/2005 privind protectia
mediului, evaluarea impactului asupra mediului reprezinta procesul menit sa identifice, sa descrie si
sa stabileasca, in functie de fiecare caz, si in conformitate cu legislatia in vigoare, efectele directe,
indirecte, sinergice, cumulative, principale si secundare ale unui proiect asupra sanatatii oamenilor
si mediului. Pentru obtinerea acordului de mediu, proiectele publice sau private care pot avea efect
!22
semnificativ asupra mediului prin natura, dimensiunea sau localizarea lor sunt supuse la decizia
autoritatii competente pentru protectia mediului evaluarii impactului asupra mediului.

Bilantul de mediu
Potrivit OUG 195/2005 privind protectia mediului, bilantul de mediu reprezinta lucrarea
elaborata de persoane fizice sau juridice care au acest drept potrivit legii, in scopul obtinerii
autorizatiei de mediu care contine elementele analizei tehnice prin care se obtin informatii asupra
cauzelor si consecintelor efectelor negative, cumulate, anterioare, prezente si anticipate ale
activitatii, in vederea cuantificarii impactului de mediu efectiv de pe un amplasament; in cazul in
care se identifica un impact semnificativ, bilantul de mediu se completeaza cu un studiu de evaluare
a riscului. Evaluarea riscului constituie acea lucrare elaborata de persoane fizice sau juridice care au
acest drept potrivit legii prin care se realizeaza analiza probabilitatii si gravitatii principalelor
componente ale impactului asupra mediului si se stabileste necesitatea masurilor de prevenire,
interventie si/sau remediere.
Bilantul de mediu este necesar si la emiterea actelor de reglementare pentru activitati in
derulare care au produs deja efecte asupra mediului, respectiv pentru autorizarea activitatilor
existente si revizuirea actelor de reglementare.
Din punct de vedere juridic, evaluarea de mediu si bilantul de mediu reprezinta operatiuni
procedurale anterioare emiterii actului juridic administrativ (reprezentat de actul de reglementare a
activitatii cu impact asupra mediului) care nu produc prin ele insele efecte juridice, dar care
premerg elaborarii actului producator de efecte juridice.
Studiile de impact, in principal evaluarea impactului asupra mediului si bilantul de mediu
sunt realizate de persoane special autorizate in acest sens , independente de autoritatea care emite
actul de reglementare. Cheltuielile privind elaborarea acestor lucrari revin titularului planului,
programului, proiectului sau activitatii. Raspunderea pentru corectitudinea informatiilor puse la
dispozitia autoritatilor competente pentru protectia mediului si a publicului revine titularului
planului, programului, proiectului sau al activitatii, iar raspunderea pentru corectitudinea lucrarilor
revine autorului acestora.

Probleme comune privind actele de reglementare

1) Modificarea conditiilor care au stat la baza actelor de reglementare

Potrivit OUG 195/2005 privind protectia mediului, autoritatea competenta pentru protectia
mediului emite sau revizuieste, dupa caz, actele de reglementare. Titularii planurilor, programelor,
proiectelor sau activitatilor au intre obligatii si urmatoarele:
- de a notifica autoritatea competenta pentru protectia mediului, daca intervin elemente noi,
necunoscute la data emiterii actelor de reglementare, precum si asupra oricaror modificari ale
conditiilor care au stat la baza emiterii actelor de reglementare inainte de realizarea modificarilor
- de a respecta termenele stabilite de autoritatea stabilita pentru protectia mediului in derularea
procedurilor de emitere a actelor de reglementare
Actele de reglementare se revizuiesc daca apar elemente noi cu impact asupra mediului,
necunoscute la data emiterii sau se modifica conditiile care au stat la baza emiterii acestora,
conform deciziei autoritatii competente. In acest caz se poate cere si refacerea evaluarii impactului
asupra mediului si/sau a bilantului de mediu. Revizuirea actelor de reglementare nu reprezinta o
sanctiune juridica propriu-zisa, ci o masura determinata de schimbarea conditiilor avute in vedere la
data emiterii actelor de reglementare.
Titularul actului de reglementare are insa obligatia de a informa autoritatile cu privire la
modificarea conditiilor care au stat la baza emiterii actului sau cu privire la aparitia unor elemente
!23
noi. Trebuie mentionat ca reprezinta elemente noi si modificarile legate de titularul activitatii.
Potrivit OUG 195/2005 privind protectia mediului, in cazul in care titularii de activitati pentru care
este necesara reglementarea din punct de vedere a protectiei mediului prin emiterea autorizatiei de
mediu, respectiv a autorizatiei integrate de mediu, urmeaza sa deruleze sau sa fie supusi unei
proceduri de vanzare a pachetului majoritar de actiuni, vanzare de active, fuziune, divizare,
concesionare ori in alte situatii care implica schimbarea titularului activitatii, precum si in caz de
dizolvare urmata de lichidare, lichidare, faliment, incetarea activitatii, acestia au obligatia de a
notifica autoritatea competenta pentru protectia mediului in acest sens.
Autoritatea competenta pentru protectia mediului informeaza titularii de activitati cu privire
la obligatiile de mediu care trebuie asumate de partile implicate pe baza evaluarilor care au stat la
baza emiterii actelor de reglementare existente. In termen de 60 de zile de la data emiterii sau
semnarii documentului care atesta incheierea uneia dintre aceste proceduri, partile implicate
transmit in scris autoritatii competente pentru protectia mediului obligatiile asumate privind
protectia mediului printr-un document certificat pentru conformitate cu originalul.
Clauzele privind obligatiile de mediu cuprinse in actele intocmite in cadrul acestor proceduri
au caracter public. Indeplinirea obligatiilor de mediu este prioritara in cazul procedurilor de
dizolvare urmata de lichidare, lichidare, faliment, incetarea activitatii.

2) Suspendarea si anularea actelor de reglementare

Suspendarea si anularea actelor de reglementare e sanctiunea juridica aplicabila in cazul in
care titularul actului de reglementare nu-si indeplineste obligatiile prevazute in acesta. Potrivit OUG
195/2005 acordul de mediu, autorizatia de mediu si autorizatia integrata de mediu se suspenda de
catre autoritatea emitenta pentru nerespectarea prevederilor acestora dupa o notificare prealabila
prin care se poate acorda un termen de cel mult 60 de zile pentru indeplinirea obligatiilor.
Suspendarea se mentine pana la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada
suspendarii, desfasurarea proiectului sau a activitatii este interzisa. In cazul in care nu s-au
indeplinit conditiile stabilite prin actul de suspendare, autoritatea competenta pentru protectia
mediului dispune, dupa expirarea termenului de suspendare, anularea acordului de mediu sau a
autorizatiei de mediu ori a autorizatiei integrate de mediu, dupa caz.
Dispozitiile de suspendare si implicit de incetare a desfasurarii proiectului sau activitatii sunt
exercutorii de drept. Potrivit OUG 195/2005, continuarea activitatii dupa suspendarea acordului,
autorizatiei ori autorizatiei integrate de mediu, dupa caz, daca fapta a fost de natura sa puna in
pericol viata ori sanatatea umana, animala sau vegetala reprezinta infractiune.

3) Aspecte procedurale specifice

Litigiile generate de emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea actelor de reglementare
se solutioneaza de instantele de contencios administrativ competente. Autoritatea competenta pentru
protectia mediului, impreuna cu celelalte autoritati ale administratiei publice centrale si locale, dupa
caz, asigura informarea, participarea publicului la deciziile privind activitati specifice si accesul la
justitie in conformitate cu prevederile conventiei de la Aarhus din 1998, ratificata de Romania prin
legea 86/2000, precum si cu celelalte reglementari incidente in domeniu.
Organizatiile neguvernamentale pentru protectia mediului au drept la actiune in justitie in
probleme de mediu, avand calitate procesuala activa in litigiile care au ca obiect protectia mediului.
Informarea si participara publicului in procedurile de reglementare a activitatilor cu impact asupra
mediului reprezinta nu numai etape ale procedurilor de emitere a actelor de reglementare, ci si
garantii ale dreptului fundamental la un mediu sanatos, asa cum a retinut si Curtea Europeana a
Drepturilor Omului in jurisprudenta sa. Astfel, in hotararea Tatar contra Romaniei din 2008 in care
Romania a fost condamnata pentru incalcarea art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului,
!24
in ceea ce priveste aceste aspecte procedurale s-a precizat ca in cadrul obligatiilor pozitive care
decurg din art. 8 din Conventie, Curtea tine sa sublinieze importanta dreptului publicului la
informare, astfel cum a fost consacrat in jurisprudenta sa. Se reaminteste ca nu exista indoieli cu
privire la importanta accesului publicului la concluziile studiilor de mediu preliminare, precum si la
informatiile care permit evaluarea pericolului la care acesta este expus. In aceasta privinta Curtea
constata ca la 24 noiembrie si 3 decembrie 1999 au avut loc dezbateri publice. In afara de
chestiunea autenticitatii copiilor celor 2 procese verbale anexate de Guvern la observatiile sale
suplimentare, Curtea evidentiaza ca nu le-a fost prezentat niciun studiu de impact asupra mediului
participantilor la aceste doua dezbateri. In plus, rezulta din continutul procesului verbal intocmit la
24 noiembrie 1999 ca participantii au solicitat precizari cu privire la pericolul pe care il reprezenta
functionarea tehnologiei in cauza pe baza de cianuri si nu au obtinut niciun raspuns. De asemenea,
nu s-a raspuns nici intrebarilor adresate de participanti la dezbaterea organizata la 3 decembrie
1999. Curtea constata ca in conformitate cu procedura de reglementare a activitatilor economice si
sociale care au impact asupra mediului, autoritatile nationale aveau obligatia ca in cadrul unei
dezbateri publice sa informeze persoanele interesate cu privire la impactul pe care activitatea
industriala il poate avea asupra mediului. In plus, raportul privind impactul asupra mediului trebuia
facut public cu ocazia acestor dezbateri. Curtea subliniaza, in special, ca autoritatile nationale nu au
facut publice concluziile studiului preliminar realizat in anul 1993 care a stat la baza emiterii
autorizatiei de mediu a societatii Aurul.SA Baia Mare. Din documentele depuse la dosar rezulta ca
nu au fost respectate in speta dispozitiile interne in materie de dezbateri publice.
De asemenea, in hotararea Branduse c. Romaniei, CEDO a precizat ca: Curtea face trimitere
la principiile dezvoltate in jurisprudenta sa privind gravele incalcari de ordin moral ale dreptului la
respectarea vietii private si de familie a unei persoane, datorita noxelor olfactive sau de alta natura,
cauzate persoanei la domiciliul acesteia in sensul art. 8 din CEDO. Curtea reaminteste ca intr-o
cauza privind hotarari si masuri ale autoritatilor cu implicatii asupra unor probleme de mediu,
examinarea pe care o poate efectua Curtea priveste 2 aspecte:
- in primul rand, aceasta poate aprecia continutul material al hotararii respective pentru a se asigura
ca este compatibila cu art. 8
- in al doilea rand, poate examina procesul de luare a deciziilor pentru a verifica daca intersele
individului au fost luate in considerare in mod corespunzator.
De asemenea, Curtea reaminteste ca art. 8 nu se limiteaza la obligarea statului de a evita
incalcarile arbitrare din partea autoritatilor publice. La acest angajament mai degraba negativ se pot
adauga obligatii pozitive, inerente respectarii efective a vietii private si de familie. Exista, mai
presus de toate, o obligatie pozitiva a statelor in special in cazul unor activitati periculoase de a
adopta o legislatie adaptata caracterului specific al activitatii respective, in special nivelului de risc
ce ar putea rezulta din aceasta. Aceasta obligatie trebuie sa se concretizeze in reglementarea
autorizarii, punerii in functiune, exploatarii, securitatii si controlului activitatii in cauza, precum si
sa impuna oricarei persoane interesate de aceasta adoptarea unor masuri de ordin practic care sa
asigure protectia efectiva a cetatenilor a caror viata risca sa fie expusa pericolelor inerente
domeniului in cauza.
De asemenea, procesul de luare a deciziilor trebuie sa presupuna, in primul rand, realizarea
anchetelor si a studiilor corespunzatoare, astfel incat sa se previna si sa se evalueze anticipat
efectele activitatilor care pot aduce atingere mediului si drepturilor persoanelor si sa se permita
astfel stabilirea unui echilibru just intre diversele interese concurente implicate. Importanta
accesului publicului la concluziile acestor studii, precum si la informatiile care permit evaluarea
pericolului la care este expus nu poate fi pusa la indoiala.

!25
 Raspunderea juridica in dreptul mediului

§ Consideratii generale
Raspunderea juridica in dreptul mediului este o institutie care se aplica din ce in ce mai mult
datorita multiplicarii si diversificarii riscurilor ecologice, inmultirii prejudiciilor aduse mediului si a
cresterii gravitatii lor, determinate de adancirea crizei economice mondiale, agravata de
consecintele industrializarii si automatizarii, de aplicare a tehnologiilor de varf in multe domenii ale
activitatii umane fara suficiente si severe mijloace de protectie a mediului, de exploatarea
nerationala a resurselor naturale samd.
Angajarea unor astfel de activitati de catre state, de catre persoane publice sau private duce
la provocarea de pagube ecologice intentionate sau accidentale cu un grad ridicat de periculozitate
pentru mediul natural sau antropic. Aceasta situatie a determinat aparitia si diversificarea tehnicilor
de reparatie, stabilirea unor reguli speciale ale raspunderii si adoptarea unor masuri menite sa
asigure aplicarea principiului general recunoscut, conform caruia cel care polueaza trebuie sa
suporte consecintele actiunilor sale cu impact negativ asupra mediului.
Raspunderea juridica pentru incalcarea cerintelor protectiei mediului si dezvoltarii durabile
constituie in sistemul ocrotirii mediului si folosirii rationale a resurselor naturale numai unul dintre
aspectele ansamblului complex de raporturi juridice pe care le implica, avand in vedere in primul
rand rolul masurilor cu caracter educativ, economic, organizatoric, rol venind sa asigure eficienta
actiunilor in acest domeniu.
In Romania reglementarea raspunderii juridice pentru nerespectarea normelor de drept al
mediului isi are sediul in principal in OUG 195/2005 privind protectia mediului, OUG 68/2007
privind raspunderea de mediu cu referire la prevenirea si repararea prejudiciului asupra mediului
completate cu reglementarile sectoriale, speciale care determina actiunile ori inactiunile ce
contravin cerintelor ecologice, atragand una sau mai multe dintre formele raspunderii. Pe langa
raspunderea speciala de mediu cu referire la repararea si prevenirea prejudiciului asupra mediului,
categoriile de raspundere care sunt aplicate pentru incalcarea dispozitiilor legale referitoare la
protectia mediului sunt
• raspunderea civila
• raspunderea contraventionala
• raspunderea penala.
Necesitatea existentei mai multor forme de raspundere pentru mediu rezulta din aceea ca
insasi notiunea de mediu are un caracter deosebit de complex, mediul reprezentand lato sensu tot
ceea ce ne inconjoara, respectiv elementele naturale si cele antropice ale mediului, precum si viata
si drepturile inerente persoanei care pot suferi atingeri prin degradarea mediului.

§ Raspunderea generala pentru prejudicii aduse mediului conform OUG 195/2005

privind protectia mediului cu modificarile si completarile ulterioare
Temeiul juridic general al raspunderii pentru prejudicii aduse mediului este, asa cum s-a
precizat, OUG 195/2005 aprobata prin legea 265/2006 care stabileste reguli generale ale raspunderii
civile delictuale pentru incalcarea prevederilor legale reglementeaza principiul actiunii preventive,
principiul utillizarii durabile a resurselor naturale, principiul poluatorul plateste, interpretat atat ca
obligatia internalizarii costurilor legate de poluare, cat si ca fundament al raspunderii pentru
prejudiciile efective cauzate prin poluare, precum si numeroase obligatii juridice privind protectia
resurselor naturale, a biodiversitatii, apelor, ecosistemelor acvatice, atmosferei solului,
monumentelor naturii, asezarilor omenesti. Incalcarea oricareia dintre aceste obligatii poate cauza
prejudicii insemnate componentelor de mediu, atragand raspunderea juridica a celor care le-au

!26
cauzat. Ca urmare, cerintele protectiei meidului, in conditiile pericolului poluarii, presupun o
diligenta rezonabila in exercitarea obligatiilor privind utilizarea mediului.
Reglementarea data prin OUG 195/2005 privind protectia mediului consacra la nivel de
principiu caracterul obiectiv al raspunderii pentru prejudiciul adus mediului independent de culpa si
prevede raspunderea solidara in cazul pluralitatii autorilor in art. 95 alin. 1. Potrivit art. 95 alin. 2
numai in mod exceptional raspunderea poate fi sisubiectiva, si anume pentru prejudiciile cauzate
speciilor protejate si habitatelor naturale, conform reglementarilor specifice. Textul legal consacra,
asadar, doua principii specifice si complementare in materie de raspundere. In completarea si in
masura in care nu contravin acestor principii, urmeaza sa se aplice dispozitiile Codului Civil.
Prejudiciul este definit de OUG 195/2005 ca fiind efectul cuantificabil in cost al daunelor
asupra sanatatii oamenilor, bunurilor sau mediului provocat de poluanti, activitati daunatoare ori
dezastre. Notiunile de activitati daunatoare si dezastre nu sunt definite de OUG 195/2005, insa
notiunea de poluant este definita de aceasta reglementare ca fiind orice substanta, preparat sub
forma solida, lichida, gazoasa sau sub forma de vapori ori de energie, radiatie electro-magnetica,
ionizanta, termica, fonica sau vibratii, care introdusa in mediu modifica echilibrul constituentilor
acestora si organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale.
In privinta raspunderii obiective, aratam ca aceasta are la baza ideea de risc sau de garantie,
existand si obligativitatea asigurarii in cazul activitatilor generatoare de risc, aceasta nefiind insa
expres mentionata in legea cadru, ci in majoritatea reglementarilor cu caracter sectorial.

§ Raspunderea de mediu cu referire la prevenirea si repararea prejudiciului asupra

mediului
Raspunderea de mediu are si o reglementare speciala data prin OUG 68/2007, privind
raspunderea de mediu cu referire la prevenirea si repararea prejudiciului asupra mediului, care
transpune in dreptul roman Directiva nr. 2004/35/CE.
OUG 68/2007 se aplica numai anumitor categorii de prejudicii de mediu produse de
activitati considerate deosebit de periculoase pentru mediu. Actul normativ conferma autoritatilor
competente dreptul de a dispune luarea de masuri de prevenire sau de reparare a prejudiciului de
mediu. Prin prejudiciu in sensul acestei ordonante se intelege o schimbare negativa masurabila a
unei resurse naturale sau o deteriorare masurabila a unui serviciu, legat de resursele naturale care
poate surveni direct sau indirect.
Potrivit OUG 68/2007 prin prejudiciu de mediu se intelege prejudiciul asupra speciilor si
habitatelor naturale protejate, definit specific de actul normativ, prejudiciul asupra apelor,
prejudiciul asupra solului.

§ Domeniul de aplicare al OUG 68/2007

OUG 68/2007 permite prevenirea si repararea prejudiciului de mediu cauzat de activitati
profesionale definite de lege ca fiind orice actiune desfasurata in cadrul unei activitati economice,
afaceri sau unei intreprinderi, indiferent de caracterul sau privat sau public, profit sau non-profit.
OUG 68/2007 se aplica:
1. prejudiciului asupra mediului cauzat de orice tip de activitate profesionala prevazuta in Anexa
nr. 3 la aceasta (spre exemplu activitati de gestionare a deseurilor, activitati cu organisme
modificate genetic, transport rutier, feroviar, pe cai navigabile, interioare maritime si aeriele a
marfurilor periculoase si altele si oricarei amenintari iminente cuun astfel de prejudiciu
determinate de oricare dintre aceste activitati. Pentru activitatile din Anexa 3 legea stabileste ca
raspunderea este obiectiva.
2. OUG 68/2007 se aplica si prejudiciilor asupra speciilor si habitatelor naturale protejate si
oricarei amenintari iminente cu un astfel de prejudiciu, cauzat de orice activitate profesionala,
!27
 altele decat cele prevazute in Anexa 3, ori de cate ori operatorul actioneaza cu intentie sau din
culpa.
Nu intra in domeniul de aplicare al OUG 68/2007 urmatoarele:
a) prejudiciul asupra mediului sau amenintarea iminenta cu un astfel de prejudiciu produs de
actiuni cu caracter de conflict armat, ostilitati, razboi civil sau insurectie ori de un fenomen
natural, avand caracter exceptional, inevitabil si insurmontabil.
b) activitatile al caror scop principal il reprezinta apararea nationala sau securitate internationala
ori cele al caror unic scop il reprezinta apararea impotriva dezastrelor.
c) prejudiciul asupra mediului sau orice amenintare iminenta cu un astfel de prejudiciu care
decurge dintr-un incident pentru care raspunderea sau compensarea este stabilita de una din
conventiile internationale care reglementeaza raspunderea privind riscurile nucleare care intra
si sub incidenta tratatului privind Comunitatea Europeana a Energiei Atomice, prejudiciile
cauzate de transporturi care intra sub incidenta unor acorduri internationale la care Romania
este parte
d) prejudiciul cauzat de o emisie, eveniment sau incident care a avut loc inainte de data 30 aprilie
2007
e) prejudiciul cauzat de o emisie, eveniment sau incident care a avut loc pe data de 30 aprilie 2007
sau dupa data de 30 aprilie 2007 si a fost determinat de o activitate specifica ce a avut loc si s-a
terminat inainte de data de 30 aprilie 2007
f) prejudiciul produs in urma unei emisii, a unui eveniment sau a unui incident de la producerea
caruia au trecut mai mult de 30 de ani
OUG 68/2007 nu da dreptul persoanelor fizice sau juridice de drept privat dreptul la o
compensatie, ca o compensatie a prejudiciului asupra mediului sau amenintarii iminente cu un astfel
de prejudiciu. In aceste situatii se aplica prevederile dreptului comun. Persoanele anterior
mentionate au insa dreptul de a sesiza autoritatile pentru declansarea mecanismelor specifice.
Astfel, orice persoana fizica sau juridica, care este afectata sau este posibil sa fie afectata de un
prejudiciu asupra mediului sau care se considera vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes
legitim are dreptul:
1) sa transmita comisariatului judetean al garzii nationale de mediu orice observatii referitoare la
producerea unui prejudiciu asupra mediului sau a unei amenintari iminente cu un astfel de
prejudiciu
2) sa solicite agentiei judetene pentru protectia mediului in scris sau prin mijloace electronice de
comunicare sa ia masurile prevazute de lege.
Se poate adresa comisariatului judetean al garzii nationale de mediu si respectiv protectiei
judetene pentru protectia mediului si orice organizatie neguvernamentala care protejeaza protectia
mediului si care indeplineste conditiile cerute de legislatia in vigoare, considerandu-se ca aceasta
este vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim. Persoanele anterior mentionate se pot
adresa instantei de contencios-administrativ competente pentru a ataca din punct de vedere
procedural sau substantial actele, deciziile sau omisiunile autoritatilor competente prevazute de
lege.

§ Caracterele generale ale raspunderii potrivit OUG 68/2007

1. OUG 68/2007 permite atat luarea unor masuri preventive, cat si a unor masuri reparatorii
privind prejudiciul de mediu.
2. fara a reunta total la teoria raspunderii bazate pe culpa, reglementarea instituie o
raspundere obiectiva pentru prejudiciul asupra mediului cauzat prin anumite activitati considerate a
fi intrinsec periculoase (enumerate in Anexa 3), iar pentru celelalte activitati care nu sunt

!28
periculoase per se se instituie o raspundere bazata pe culpa, aplicabila numai in cazul producerii
unui prejudiciu asupra speciilor si habitatelor naturale protejate.
3. OUG 68/2007 da competente speciale in privinta masurilor preventive si masurilor
reparatorii anumitor autoritati. Astfel, agentia judeteana pentru protectia mediului este autoritatea
competenta pentru stabilirea si luarea masurilor preventive si reparatorii, precum si pentru evaluarea
caracterului semnificativ al prejudiciului asupra mediului. La stabilirea masurilor preventive agentia
judeteana pentru protectia mediului se consulta cu comisariatele judetene ale garzii nationale de
mediu. In functie de factorul de mediu potential a fi afectat, agentia judeteana pentru protectia
mediului se poate consulta si cu urmatoarele autoritati si/sau institutii, respectiv:
- directiile bazinale de apa
- consiliile stiintifice organizate la nivelul ariilor naturale protejate
- oficiile de studii pedologice si agronomice judetene
- inspectoratele teritoriale de regim silvic si de vanatoare
La evaluarea caracterului semnificativ al prejudiciului asupra mediului si la stabilirea
masurilor reparatorii, agentia judeteana pentru protectia mediului consulta, pe langa autoritatile
mentionate anterior, dupa caz, si agentia nationala pentru protectia mediului.
4. Desi OUG 68/2007 nu legitimeaza particulari sa angajeze raspunderea poluatorilor,
permite totusi acestora si organizatiilor neguvernamentale avand ca scop protectia mediului sa
declanseze actiunea autoritatilor. Pentru a se evita dificultatile in identificarea autorului poluarii,
OUG 68/2007 canalizeaza raspunderea spre operatorul activitatii care a cauzat dauna de mediu. Prin
operator se intelege orice persoana fizica sau juridica, de drept public sau privat care desfasoara sau
detine controlul unei activitati profesionale sau in cazul in care legislatia nationala prevede acest
lucru, care a fost investita cu putere economica decisiva asupra functionarii tehnice asupra unei
astfel de activitati, inclusiv detinatorul unui act de reglementare pentru o astfel de activitate ori
persoana care inregistreaza sau notifica o astfel de activitate.
5. Cauzele exoneratoare de raspundeere ale operatorului sunt expres prevazute de OUG
68/2007. Operatorul nu este obligat sa suporte costurile actiunilor preventive sau reparatorii atunci
cand poate dovedi ca prejudiciul adus mediului sau amenintarea iminenta cu un astfel de prejudiciu:
a) a fost cauzat de o terta parte si s-a produs chiar daca au fost luate toate masurile de
siguranta corespunzatoare
b) s-a produs ca urmare a conformarii cu o dispozitie sau o instructiune obligatorie emisa de
o autoritate publica, alta decat un ordin sau instructiune date ca urmare a unei emisii sau incident
cauzat de activitatile operatorului.
6. OUG 68/2007 defineste in mod specific atat masurile preventive, inclusiv operatiunile
legate de realizarea acestor masuri si obligatiile operatorilor in aceste situatii, cat si masurile
reparatorii, inclusiv operatiunile legate de aceste masuri si obligatiile operatorilor in aceste situatii.
7. Raspunderea pentru acoperirea prejudiciului de mediu apartine in primul rand autorului
acestuia (operatorul). Totusi, autoritatile sunt obligate sa aplice ele insele masurile preventive si
reparatorii necesare daca autorul nu le aduce la indeplinire, nu poate fi identificat sau nu este tinut
sa le suporte. Autoritatile pastreaza dreptul de a introduce actiune in regres impotriva autorului daca
nu se aplica situatiile exoneratoare de raspundere.

§ Masuri pentru prevenirea si repararea prejudiciului asupra mediului conform OUG

68/2007
In cazul unei amenintari iminente cu un prejudiciu asupra mediului, operatorul este obligat
sa ia imediat masurile preventive necesare si in termen de 2 ore de la luarea la cunostinta a aparitiei
amenintarii sa informeze agentia judeteaza pentru protectia mediului si comisariatul judetean al

!29
garzii nationale de mediu. Informatiile pe care operatorul este obligat sa le aduca la cunostinta
autoritatilor se refera la urmatoarele aspecte:
- datele de identificare ale operatorului,
- momentul si locul aparitiei amenintarii iminente
- elementele de mediu posibil a fi afectate
- masurile demarate pentru prevenirea prejudiciului
- alte informatii considerate relevante de operator
Masurile preventive trebuie sa fie proportionale cu amenintarea iminenta si sa conduca la
evitarea producerii prejudiciului, luand in considerare principiul precautiei in luarea deiciziilor. In
cazul producerii unui prejudiciu asupra mediului, operatorul informeaza in termen de 2 ore de la
producerea prejudiciului agentia Judeteana pentru Protectia Mediului si Comisariatul Judetean al
garzii nationale de mediu asupra evenimentului. In acest caz operatorul este obligat sa aduca la
cunostinta autoritatilor competente urmatoarele:
1. datele sale de identificare
2. momentul si locul producerii prejudiciului de mediu
3. cauzele care au general prejudiciul
4. caracteristicile prejudiciului adus mediului
5. elementele de mediu afectate
6. masurile luate pentru prevenirea extinderii prejudiciului adus mediului
7. alte informatii considerate relevante de operator
Operatorul este obligat sa actioneze imediat pentru a controla, izola, elimina sau pentru a
gestiona poluantii in cauza in scopul limitarii sau prevenirii extinderii prejudciciului asupra
mediului si a efectelor negative asupra sanatatii umane ori agravarii deteriorarii serviciilor. Acesta
este obligat sa ia masurile reparatorii necesare. Masurile reparatorii trebuie sa fie proportionale cu
prejudiciul cauzat si sa conduca la indepartarea efectelor prejudiciului, luand in considerare
principiul precautiei in luarea deciziilor. OUG 68/2007 distinge intre urmatoarele:
- repararea prrejudiciului asupra apelor sau a speciilor ori habitatelor naturale protejate
- repararea prejudiciului asupra solului
Repararea prejudiciului adus apelor sau a speciilor ori habitatelor naturale protejate se
realizeaza prin readucerea acestora la starea initiala prin masuri de remediere incadrate de lege in 3
categorii:
a) repararea primara= orice masura de remediere care readuce resursele naturale prejudiciate si/sau
serviciile afectate la starea initiala sau la o stare apropiata de aceasta
b) repararea complementara, incluzand orice masura de remediere intreprinsa cu privire la
resursele naturale si/sau la serviciile afectate pentru a compensa faptul ca repararea primara nu
a condus la refacerea completa a resurselor naturale si/sau a serviciilor prejudiciate
c) repararea compensatorie, respectiv orice masura intreprinsa pentru a compensa pierderile
interimare de resurse naturale si/sau de servicii care au loc intre data producerii prejudiciului si
momentul in care repararea primara isi produce pe deplin efectul

§ Repararea prejudiciului asupra solului

In cazul unui prejudici asupra solului este necesara luarea de masuri care sa asigure
eliminarea, izolarea, controlul ori diminuarea poluantilor relevanti astfel incat solul contaminat sa
nu mai prezinte vreun risc semnificativ cu impact negativ asupra sanatatii umane. Daca se schimba
categoria de folosinta a solului trebuie luate toate masurile necesare pentru a preveni orice efecte
negative asupra sanatatii umane. In cazul in care nu exista reglementari privind folosinta solului sau
alte reglementari relevante, categoria de folosinta a zonei afectate se determina in functie de

!30
caracteristica suprafetei unde s-a produs prejudiciul, luand in considerare dezvoltarea sa
previzionata.
Agentia judeteana pentru protectia mediului are in competenta aluarea deciziilor asupra
masurilor reparatorii cu consultarea operatorului implicat cand acesta este identificabil si cu luarea
in considerare a opiniilor persoanelor afectate sau posibil a fi afectate de un prejudiciu asupra
mediului, precum si, atunci cand e cazul, al persoanelor pe al caror teren urmeaza a se realiza
masurile reparatorii. Solicitarea privind exprimarea opiniilor persoanelor exprimate anterior se
efectueaza in termen de 5 zile, calculat de la data expirarii termenului in care operatorii sunt obligati
sa transmita autoritatii competente spre aprobare masurile reparatorii sau de la data luarii la
cunostinta prin orice mijloace despre prejudiciul adus mediului, dupa caz. Persoanele indreptatite
pot transmite opiniile lor asupra masurilor reparatorii considerate necesare in termen de 15 zile de la
data transmiterii solicitatii. In luarea deciziei trebuie sa se tina seama, intre altele, de natura
dimensiunea si gravitatea diferitelor prejudicii produse, cat si de posibilitatea regenerarii naturale,
acordand atentie riscurilor pe care prejudiciul le prezinta pentru sanatatea umana.
Emiterea deciziei privind masurile reparatorii in cazul prejudiciului asupra mediului trebuie
sa se realizeze in termen de 5 zile de la primirea opiniilor anterior mentionate. Agentia judeteana
pentru protectia mediului poate lua ea insasi masurile preventive sau reparatorii necesare in situatia
in care operatorul nu isi indeplineste obligatiile legale nu poate fi identificat sau nu este obligat sa
suporte costurile. In cazul in care rejudiciul asupra mediului afecteaza sau e posibil sa afecteze alte
state agentia judeteana pentru protectia mediului, prin intermediul autoritatii publice centrale pentru
protectia mediului coopereaza cu autoritatile competente pentru protectia mediului din statele
afectate sau potential afectate printr-un schimb corespunzator de informatii in scopul luarii
masurilor preventive si, dupa caz, a masurilor reparatorii a unui astfel de prejudiciu. In cazul in care
prejudiciul asupra mediului s-a produs pe teritoriul Romaniei, AJPM prin intermediul autoritatii
publice centrale pentru protectia mediului furnizeaza informatii in termen de 24 de ore de la luarea
la cunostinta despre prejudiciul asupra mediului autoritatilor competente pentru protectia mediului
din statele potential a fi afectate. Informatiile mentionate se refera la urmatarele aspecte:
- momentul si locul prejudiciului adus mediului
- elementele de mediu afectate
- caracteristicile prejudiciului adus mediului
- masurile luate pentru prevenirea extinderii prejudiciului adus mediului
- si alte informatii considerate relevante
In cazul in care comisariatele judetene ale garzii nationale de mediu constata un prejudiciu a
carui origine nu se situeaza pe teritoriul Romaniei informeaza comisia Europeana si alte state
interesate prin intermediul autoritatii publice centrale pentru protectia mediului despre prejudiciul
asupra mediului.
Ministerul Afacerilor Externe sprijina demersurile autoritatilor publice centrale pentru
protectia mediului in cazul unui prejudiciu de mediu transfrontalier.

§ Suportarea costurilor aferente masurilor preventive si reparatorii

Obligatia de suportare a costurilor revine operatorului, inclusiv in situatia in care aceste
costuri au fost efectuate de agentia judeteana pentru protectia mediului, prin urmare
responsabilitatea suportarii costurilor revine in principal operatorului, existand anumite situatii, prin
exceptie, cand sarcina suportarii costurilor masurilor preventive si reparatorii revine fie autoritatilor
competente pentru protectia mediului, fie altor persoane. In cazul producerii unui prejudiciu asupra
mediului sau amenintarii iminente a unui astfel de prejudiciu de catre mai multi operatori, acestia
sunt obligati sa suporte in mod solidar costurile masurilor preventive sau reparatorii. Daca agentia
judeteana pentru protectia mediului a intreprins masurile preventive sau reparatorii, aceasta are
!31
dreptul sa initieze, impotriva operatorului sau, dupa caz, impotriva tertei persoane care a cauzat
prejudiciul sau amenintarea iminenta cu prejudiciu de mediu, proceduri de recuperare a costurilor,
masurilor preventive sau reparatorii adoptate.
In scopul garantarii recuperarii costurilor suportate, Agentia judeteana pentru protectia
mediului instituie o ipoteca asupra bunurilor imobile ale operatorului, care se inscrie in cartea
funciara si o poprire asiguratorie conform normelor legale in vigoare. Inscrierea in cartea funciara a
ipotecii si instituirea popririi asiguratorii se realizeaza pe baza dispozitiei conducatorului agentiei
judetene pentru protectia mediului, care a stabilit masurile preventive si reparatorii luate. In privinta
dreptului la actiune a autoritatii competente in vederea recuperarii costurilor, legea stabileste un
termen de prescriptie de 5 ani, care incepe sa curga:
a. de la data cand masurile preventive sau reparatorii au fost realizate
b. de la data cand operatorul responsabil sau tertul care a cauzat prejudiciul de mediu ori
amenintarea iminenta de producere a unui astfel de prejudiciu a fost identificat.
De aratat ca potrivit art. 2518 NCC dreptul la actiunea privind repararea prejudiciilor asupra
mediului inconjurator se prescriie in termen de 10 ani. Acest termen de prescriptie vizeaza situatiile
referitoare la repararea prejudiciului asupra mediului care nu intra sub incidenta OUG 68/2007.
OUG 68//2007 instituie si un termen de decadere de 30 de ani care curge de la momentul emisiei
poluante, evenimentului sau a incidentului care a cauzat prejudiciul de mediu. Acest termen de
decadere are rolul de a sanctiona lipsa de diligenta a autoritatii si de a asigura securitatea circuitului
civil. Desi in aparenta foarte indelungat, in realitate termenul de decadere este adecvat naturii
specifice a prejudiciilor de mediu care de multe ori se manifesta dupa scurgerea unor lungi perioade
de timp de la producerea cauzei care le-a generat.
In concluzie, raspunderea stabilita de OUG 68/2007 reprezinta o categorie speciala de
raspundere in care rolul principal revine autoritatilor, iar termenii raspunderii pentru mediu sunt
determinati in mod specific.

Enjoy 🌲 🌳 🎄
Bafta la examen 🤯 😘

!32