Resursele umane si dezvoltarea

Nivelul de dezvoltare este unul din criteriile mult utilizate pentru reliefarea diferentierilor
teritoriale intre asezari, regiuni, tari, continente. Din acest punct de vedere, Organizatia
Natiunilor Unite clasifica statele lumii in doua categorii: tari dezvoltate si tari in dezvoltare .

Tarile dezvoltate (Lumea Nordica) sunt situate, in mod deosebit, in zona temperata boreala —
America anglo-saxona, Europa, Rusia, Japonia, cu exceptia Australiei, care, desi este situata,
geografic, in emisfera sudica, face parte, din punct de vedere economic, din Lumea nordica.

Lumea nordica detine tehnologia, resursele financiare, forta de munca inalt specializata si
cunoasterea. Aici au inceput revolutiile: industriala si, mai recent, informationala.

Tarile in dezvoltare grupeaza, in general, America Latina, Africa si sudul Asiei, cu cateva
exceptii (tigrii asiatici — Coreea de Sud, Singapore, Hong Kong, Taiwan s.a.).

Desi se afla in posesia unor bogate resurse minerale (Africa, America Latina) si energetice
(Orientul Mijlociu), gradul de dezvoltare economica este destul de redus.

Forta de munca este ieftina si o parte migreaza spre „Nord". Sectoarele primar (agricultura) si
secundar (industria, in special cea extractiva) domina viata economica a „Sudului".

Privita ca un proces de evolutie calitativa a conditiilor de viata a populatiei, de ridicare a

nivelului de trai, pe fondul accesului la cunoastere si tehnologie, dezvoltarea, a fost cuantificata
de catre Natiunile Unite in 1990 si folosita, incepand cu 1993, in Programele de dezvoltare sub
forma unui indicator — indicele dezvoltarii umane (IDU) — ca o masura aproximativa a calitatii
vietii.

Acest indicator este rezultanta a trei dimensiuni: economica, demografica si sociala.

Cel mai reprezentativ indice economic al dezvoltarii il constituie Produsul Intern Brut (PIB) pe
locuitor. Distributia teritoriala a valorilor PlB/loc. evidentiaza discrepanta dintre Lumea nordica
si cea sudica.

America de Nord anglo-saxona se diferentiaza net de America Latina, cu valori de aproximativ

40 000 $/loc. (SUA) si 30 000 $ /loc. (Canada), fata de 6 000-3 000 $/loc. (Brazilia si Chile)

In Europa, se evidentiaza de asemenea tarile scandinave (peste 40 000 $/loc. Norvegia, Islanda,
Danemarca si Suedia, Finlanda), comparativ cu tarile mediteraneene (19 000-28 000 $/loc.).

Cel mai mare PIB raportat la numarul populatiei revine unui stat european, Luxemburg, cu 66
000 $/loc, acesta este urmat de catre Norvegia, cu 54 000 $/loc. Valorile predominante in Africa
nu depasesc 1 000 $/loc.
Al doilea indicator reprezentativ pentru a identifica nivelul de dezvoltare al unei regiuni care
intra in calculul IDU este speranta de viata a locuitorilor, ca exponent al aspectului demografic al
problemei.

Speranta de viata la nastere este un cuantificator al nivelului de trai, al calitatii vietii si nu in

ultima instanta a calitatii serviciilor de sanatate asigurate de un stat locuitorilor sai.

Asimetria Nord-Sud se pastreaza si in acest caz. Cei mai longevivi sunt locuitorii din Andorra,
cu o speranta de viata medie la nastere de 83 de ani, dupa care, cu 80-81 de ani, se inscriu
populatiile urmatoarelor state: San Marino, Japonia, Singapore si Australia. In SUA, varsta
medie atinsa este de 77 de ani, in timp ce tara noastra inregistreaza valoarea de aproximativ 71
de ani.

Cu o speranta de viata specifica evului mediu european, 35-40 de ani, se inscriu majoritatea
statelor africane, ale caror populatii se confrunta cu subnutritia, dar si cu diverse maladii
periculoase ale ultimilor ani, precum cea provocata de virusul HIV sau Ebola.

Indicatorii sociali prezenti in formula indicelui de dezvoltare umana vizeaza indeosebi gradul de
alfabetizare a populatiei, accesul la cultura, potentialul educational (numarul de scoli, profesori
raportat la populatia de varsta scolara) si medical (cadre sanitare, spitale etc).

Astfel, 22 de tari ale lumii au mai mult de jumatate din populatie analfabeta (Niger, peste 82 %,
Burkina Faso, peste 74 %), din care 15 sunt numai pe continentul african, in timp ce in Islanda
aproximativ 8 % din forta de munca este reprezentata de profesori.

Distributia valorilor indicelui de dezvoltare umana (care se inscriu in intervalul dintre 0 si 1) pe

Glob sintetizeaza aspectele prezentate mai sus. Valorile de peste 0,90 ale indicelui sunt specifice
Americii Anglo-saxone, Europei Occidentale, Japoniei si Australiei, comparativ cu Africa, Sudul
Asiei care sunt caracterizate de valori scazute, situate sub 0,60.