RAPORTUL DINTRE ASEZARI SI DEZVOLTARE.

TENDINTE ALE EVOLUTIEI ASEZARILOR

UMANE

Din analiza distributiei valorilor indicatorului de dezvoltare umana (IDU) pe Glob se poate
observa corespondenta cu gradul de urbanizare.Toate dimensiunile avute in vedere in realizarea
acestui indice – Produsul Intern Brut pe locuitor , speranta de viata , gradul de alfabetizare s.a.-,
sunt direct dependente de calitatea habitatului urban, de posibilitatea orasului de a oferi o buna
valorificare a resurselor si , deci , o productivitate ridicata , ceea ce implica o cantitate mai mare
de bani care intra in sistem.

Necesitatea protectiei surplusului de hrana generat de schimbarea totala a modului de viata

impus de sedentarizare a constituit unul dintre factorii aparitiei primelor forme superioare de
asezare umana – orasele. Çatal Höyük (Asia Mica) , Ur , Uruk , Kiş ,Nipur , Eridu
(Mesopotamia) , Mohenjo Daro (Pakistan) etc. au fost primele orase ale civilizatiei agricole .In
acestea a aparut scrisul si s-au concentrat treptat activitatile non-agricole (comert , mestesuguri
etc. ).

Revolutia industriala a insemnat un adevarat soc pozitiv in evolutia asezarilor.Orasele

industriale au conferit conditii de viata superioare locuitorilor , o protectie mai mare , servicii
publice (de sanatate , de educatie) , ceea ce a dus la o scadere considerabila a mortalitatii (si
manifestarea exploziei demografice). Astfel , populatia urbana a crescut mult mai rapid
comparative cu populatia totala a planetei. Difuzia industrializarii , mecanizarea agriculturii ,
care a generat un surplus de forta de munca ,,libera” , mirajul marelui oras au constituit tot atatia
factori care au facut , ca in prezent , unul din doi locuitori ai Terrei sa traiasca in oras!

O data cu evolutia societatii in ansamblu , orasele au cunoscut si ele o specializare deosebita ,

conturandu-se spatiile functionale specific e unei asezari urbane moderne : spatial de servicii si
afaceri situate , in general , in centru (engl. CBD- Central Business District ) , spatiile
rezidentiale care , in tarile din ,,Nord” , migreaza spre exterior , departe de tumultul cotidian al
orasului , spatiile culturale , administrative ,industriale , de transport etc.

Astfel, in a doua jumatate a secolului al XX-lea , s-a evidentiat proliferarea oraselor mari si
foarte mari , asa-numitele ,,orase milionare” si ,,zeci-milionare” (cu peste 10 mil. loc.) , care
insa au si cel mai mare impact negativ asupra mediului inconjurator. Ex:Ciudad de México ,
Bogota , Lima , Calcutta , Mumbai , Delhi s.a. De exemplu , Accra (capital Ghanei) si-a triplat
populatia in zece ani , Conakry (capitala Guineei) si-a marit numarul locuitorilor de patru ori in
cinci ani, Ciudad de México a cunoscut o crestere a populatiei de sapte ori in ultimele patru
decenii s.a.m.d.
Dezvoltarea exagerata a marilor orase face ca , in anumite regiuni ale Globului , sa dispara sau sa
fie mult mai diminuate teritoriile cu alte destinatii din spatiile dintre ele . Numeroase nuclee
urbane din jurul oraselor-metropola (ce au peste 1 mil. loc.) tind sa se alipeasca prin extinderea
continua a periferiilor , ajungandu-se astfel , in timp , la unirea mai multor asemenea aglomerari
urbane in arii urbane uriase , numite megalopolisuri .

Unele orase mari , din lipsa de spatiu , se inalta tot mai mult pe verticala sau , in acelasi timp , in
cazurile oraselor situate pe tarmurile marilor si oceanelor , se extind ,,pe apa” sau chiar ,,sub
apa”.Ambele situatii sunt ilustrate de metropola japoneza Tokyo , care , pentru a-si rezolva
problema spatiului , are in vedere doua proiecte grandioase : un imens zgarie-nori din
otel/aluminiu , beton si sticla in Golful Tokyo ce va adaposti circa doua milioane de locuitori si
un oras subacvatic – Aquapolis , pe fundul aceluiasi golf , cu strazi , cartiere rezidentiale , spatii
comerciale , birouri , oglinzi de apa ,vegetatie etc.