Mărțișorul – o tradiție unică în sud-estul Europei

Mărțișorul este o mică podoabă ce se leagă de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, care
apare atât în tradiția românilor, cât și în cultura popoarelor învecinate, predominant în Sud-Estul
Europei. Ca semn al sosirii primăverii, femeile și fetele primesc în dar mărțișoare pe care le
poartă de-a lungul lunii martie.

Nu se cunosc exact datele apariției tradiției de mărțișor, însă există mai multe legende care sunt
acceptate în cultura populară. Probabil cele mai cunoscute sunt „Lupta Primăverii cu Iarna” și
legenda „Voinicului care a eliberat Soarele” , însă una nu la fel de povestită ca celelalte este
legenda „Fratelui și surorii Hanului”. Legenda datează încă din vremea primului han și provine
din rândul istorisirilor bulgărești, iar conform acesteia hanul le-a trimis fratelui și surorii sale, pe
vremea aceea încarcerați, un șoim care avea legat de piciorul său un fir de ață albă pentru a-i
înștiința că îi va ajuta să evadeze. Cei doi au reușit să fugă, dar în apropiere de malul Dunării,
fratele hanului a fost ucis de urmăritori, moment în care fata a eliberat șoimul care avea firul legat
de picior acum înroșit de sânge. Șoimul s-a înors la stăpânul său, hanul, care la aflarea veștii, din
durere, a poruncit ostașilor să poarte un fir de lână albă și unul de lână roșie pentru a-i feri de
necazuri. Acest eveniment ar fi avut loc la 1 martie 681.

Rămânând pe meleaguri bulgărești, este important de menționat că unele obiceiuri de

„martenitsa”, căci așa se numește sărbătoarea în limba bulgară, se regăsesc în tradițiile tuturor
popoarelor ce sărbătoresc acest eveniment. Astfel, indiferent de cultură, șnurul roșu împletit cu
alb este vestitorul primăverii, însă nativa românească, „Baba Dochia” ia ființă în „Baba Marta”.
Aceasta din urmă vizitează doar casele îngrijite ale oamenilor, astfel că este obligatorie curățenia
generală de dinaintea sosirii primăverii. O deosebire majoră între cultura bulgărească și cea
românească este faptul că în Bulgaria și bărbații poartă, sub forma unor brățări, mărțișor. Când
purtătorul zărește o barză sau o rândunică, acesta va trebui să atârne șnurul în primul pom înflorit
pe care îl întâlnește.

Pe de altă parte, în Macedonia, doar copiii poartă marțișoare, pe care le poartă începând cu
seara de ajun a zilei de 1 martie. După data de 9 martie, mărțișoarele sunt legate de asemenea de
ramurile unui pom. Se crede că astfel pomii vor rodi din belșug, iar rândunelele vor veni de Paști
cu daruri de hăinuțe noi pentru copii. În alte părți, tinerele îl poartă până la sfârșitul lunii martie,
după care pun șnurul în jurul unui trandafir și iau o monedă pe care o pe vin, pâine albă și caș,
pentru ca fata să fie albă precum cașul, rumenă ca vinul și aleasă ca trandafirul rege al florilor.

În Albania, „lidhka”, echivalentul mărțișorului, este purtat abia începând cu 14 martie, până
când apar primele rândunici, iar apoi talismanul este atârnat într-un pom cu scopul de a alunga
spiritele rele.

Indiferent de zonă, de popor sau de tradițiile specifice, mărțișorul rămâne alături de ghiocel
simbolul general valabil al întâmpinării primăverii în Europa de Sud-Est și marchează renașterea
naturii, adormită după lunga și geroasa iarnă.