SINUCIDERE ASISTATĂ-CAZ DE BIOETICĂ MEDICALĂ

Kate Cheney , în vârstă de 85 de ani, suferind de cancer în fază terminală și-a exprimat
dorința de sinucidere asistată. Medicul, preocupat de faptul că pacienta ar putea să nu fie în
deplinătatea facultăților mintale din cauza stării avansate a bolii, solicită părerea unui
psihiatru. Pacienta a fost însoțită la controlul psihiatric de fiica ei. Psihiatrul a constatat că
pacienta prezintă pierderi de memorie pe termen scurt. De asemenea, pare că fiica pacientei
prezintă mai mult interes în sinuciderea asistată a doamnei Cheney decât pacienta însăși.
Psihiatrul a scris în raportul său, că deși sinuciderea asistată pare să fie în concordanță cu
valorile lui Kate, aceasta nu dorește în mod explicit acest lucru, considerând și că pacienta nu
are capacitatea mintală necesară pentru a judeca opțiunile despre sinucidere asistată. În
consecință, medicul refuză să autorizeze prescripția pentru medicamentul letal.

Kate a înțeles verdictul medicului, însă fiica sa nu a fost de acord cu acesta,

considerând că din cauza verdictului medicului mama sa este nevoită să suporte o suferință
cumplită înainte de a muri. Din acest motiv, ea dorește o a doua opinie din partea unui medic
psihiatru (cunoscut al fiicei pacientei). Acesta notează faptul ca decizia pacientei în ceea ce
privește suicidul asistat „poate fi influențată de dorințele familiei”, însă în ciuda acestor
rezerve, el stabilește că pacienta este competentă să aleagă moartea.

În urma acestui consult, medicul autorizează prescripția pentru medicamentul letal.

După o săptămână de la consimțământ, pacienta consumă medicamentul letal.

A acționat medicul psihiatru în interesul pacientei sau în interesul fiicei sale/ în interes
propriu ?
 RELAȚIE MEDIC-PACIENT

Pacientă în vârstă de 35 de ani, angajată la un centru de îngrijiri paliative, suferă un al

doilea atac de cord, cauzat de consumul pe termen lung de cocaină. Medicii reușesc să o
salveze și de acestă dată, informând ulterior pacienta că inima sa nu ar mai putea suporta și un
al treilea infarct, date fiind consecințele primelor două. De asemenea, es este sfăatuită să se
interneze într-o clinică de dezintoxicare. Femeia refuză vehement această opțiune întrucât
viața ei profesională ar fi compromisă.

Cum ar trebui să procedeze medicii în acest caz? Ar trebui personalul medical să

informeze angajatorul pacientei cu privire la dependența sa de substanțe ilegale? Se
menționează că nu există dovezi cum că pacienta ar consuma droguri în timpul serviciului.
 Caz 1

O femeie, în vârsta de 23 de ani ajunge în camera de urgență acuzând grave dureri de

stomac. După o scanare CT, ea este diagnosticată cu anevrism aortic abdominal (subțierea
peretelui aortei care îl face să se întindă și să se umfle). Medicii o informează că singura
modalitate de a rezolva problema este chirurgical, și că șansele de supraviețuire sunt
aproximativ 50/50. De asemenea, ei o informează că timpul este esențial, și că, în cazul în
care explozia anevrismului are loc, ea ar muri în câteva minute

Femeia este de profesie dansator erotic; ea se teme că operația va lăsa o cicatrice, care
va afecta în mod negativ activitatea sa. Prin urmare, ea refuză orice tratament chirurgical.
Chiar și după multe presiuni din partea medicilor, ea o refuză o intervenție chirurgicală.

Având sentimentul că femeia nu este în starea ei corectă a minții și știind că timpul

este esențial, chirurgii decid să efectueze procedura fără consimțământ. Ei repară cu succes
anevrismul. Pacienta supraviețuiește, și dă în judecată spitalul.

Medicii au procedat corect ? Are femeia șanse să câștige cazul?

 CAZ 2

Domnul M. V. are 48 de ani și este adus la cabinetul unui psiholog clinic ian datorită faptului
că în ultimele 6 luni soția a observat un comportament mai neobișnuit al soțului ei. Acesta avea
uneori convingerea că atât el, cât și familia lui sunt urmăriți de către președintele țării care vrea să le
facă rău, vrea ca ei să piardă bunurile materiale și să ajungă pe stradă și se bucură atunci când familia
domnului M. V. are unele eșecuri sau neajunsuri. Uneori, pacientul pretinde că aude chiar vocea
președintelui. Pe lângă acestea, pacientul nu poate finaliza întotdeauna unele activități. În urma mai
multor investigații, psihologul clinician descoperă că domnul M. V. are un început de schizofrenie
paranoidă.

Ca urmare a informațiilor primite din partea soției (cei doi au 4 copii, au o situație financiară
precară, soțul este singurul care întreține financiar familia), clinicianul ia hotărârea să ascundă
rezultatele reale ale investigațiilor și să pretindă faptul că pacientul nu întrunește criteriile
schizofreniei. Clinicianul hotărăște acest lucru cu scopul de a ajuta pacientul să-și păstreze locul de
muncă, deoarece dacă s-ar pensiona din această cauză, pensia nu i-ar fi suficientă pentru a-și
întreține familia.

Cum ar fi trebuit să procedeze clinicianul ? ce repercursiuni ar putea avea decizia

clinicianului?