COLECŢIA MARILOR 6ANCIT0RI ITALIENI

ÎNGRIJITĂ D E : VIN SEN ZO OE RUVO Ş l N. BAGDASAR

GIAMBATTISTA VICO

DESPRE METODA DE STUDII

DIN TIMPURILE NOASTRE
(DE NOSTRI TEMPORIS STUDIORUM RATIGNE)

CU IN TRO DUCERE Şl NOTE DE

VINCENZO DE RUVO

T R A D U C E R E DE
IO S E FIN A CRAFCIUC

l u r m i T u ni s t u d i i i i i u ii o m o i roma
801IIETATCA HUMA NA OP. NLOflOMC ■■ HURII II f: ST I

:!• ■■ ■ i H
COLECŢIA MARILOR GÂNDITORI ITALIENI
ÎNGRIJITĂ D E : V IN C EN ZO DE RUVO Şl N. BAGDASAR

6IAMBATTISTA VICO

DESPRE METODA DE STUDII

DIN TIMPURILE NOASTRE
(DE NOSTRI TEMPORIS STUDIORUM RATIONE)

C7U INTRODUCERE Şl NOTE Dliî

VINCENZO DE RUVO

1p«AUur;iriti: or:
ioni I IN/V CRAI OIUO

IUTI TUTU 1)1 8 Ţ U 0 11 MLOSOFICI ~ ROMA

i oui ut at i a homAnA de fi lobomb - hucureşti

I*
IMI'IIIMI MIA „ni'AIUII UNIVERSITAR" - BUCUREŞTI — STR. EUE RADU No. 6
 CUVÂNT ÎNAINTE

Traducerea de faţă a operei fui G. B. V'lgo, atât de plină

de sugestii profunde, utile chiar şi timpurilor noastre,.
\nu mi-ar fi fost posibilă fără ajutorul de excepţională com­
petenţă, pe care o are. Doninul Profesor Vincenzo De Ruvo,
asupra operitor vichiaUe şi a \limbei latine, precum şi asupra
linibei şi culturii ţării noastre.
Vico e un scriitor profund, original, complex. Această
operă latină, care e prima şi cea mai Sintetică revelaţie a
geniului Său, are un stil impregnat de vastitatea preocu­
părilor sale speculative, pât şi de noutatea profundă şi mereu
creatoare a descoperirilor sale filosofice. Prin urntare, stil
amplu, greoju, abundent, lipsit de preocuparea de a faci­
lita înţelegerea cetitorului mediocru şi totodată stil plin de
distincţie, solemn, chiar şi înl sinceritatea modestă o atitudi­
nilor sale sufleteşti.
A conserva, pe cat nii-a fost posibil, această inegalabilă
frumuseţe stilistică, a fost aspiraţia mea de traducătoare,
iar speranţa de a fi reuşitj, va constitui unica mea mulţumire.
Introducerea şi notele care întovărăşesc paginile vichiane,
sunt aceleaşi care se găsesc în ediţia italiană, apărută sub
îngrijirea Domnului Profesor De Ruvo, ediţie pe care am
con'.uitat-a paralel cu cea latină.
Iooefina Crafciuc
 c

I N T R O D U C E R E

Intr’o zi fericită a anului 1686, Gian Battista Vico, la

vârsta de 18 ani, părăsi Neapolul plin de sgomot şi neîn­
ţelegeri, îndreptându-se spre castelul din Cilento, situat
într’o regiune plăcută şi cu aer bun şi care era locuit
.de marchizul don Domenico Roeca. îşi luă doar câteva cărţi,
având însă o tăcută dar imperioasă nevoie de linişte şi
reculegere. Se pare că e una dintre acele providenţiale
fugi de lume, făcută pentru o îndreptare şi o sporire a
forţelor, pentru a reintra apoi în aceeaş lume, cu noui nă-
zuinţi şi cu înalte avânturi.
Neapole era de câţiva ani în frământare; pătrunsese de
dincolo de Alpi ecourile triumfurilor gândirii, care îşi găsea
în Descartes, Gassendi, Newton, Locke, Hobbes, Spinoza
'şi Leibniz cei mai m ari,exponenţi.
Fenomenul ce vine din afară, găseşte o vastă materie
de frământare; erudiţia, care cu toată decadenţa italiană
a secolului al 17-lea continua totuşi să dăinuiască şi să
constitue unicul refugiu pentru intelectualii secoluli. Ne
aflam în perioada care precede fundaţia Arcadiei şi deja e
cunoscut numele lui Tommaso Cornelio şi a lui Leonardo
di Capua, oameni de ştiinţe şi de litere; numele lui Do-
nicnico Aulisio şi Francesco D’Andrea, jurişti, şi în1 sfârşit
numele lui Giuseppe Valctta, un savant de o vastă şi va­
riaţii cultură. Şi această perioadă poate şi chiar trebue să
ini re în aşa zisa Reîtioire italiană, care în literatură ajunge
până la Marini şi Al fieri, iar în filosofic până la Romagnosi,
l'ilnngcri şi Gcnovesi. Legăturile pe care lumea erudită
italiană reuşeşte să le stabilească cu progresele filosofice
yl şllln|ifiee ale Furopei, creează în Italia o situaţie cu lo­
tul deosebiţii. Frudiţia, rare e cultul trecutului, îulr'o ţarii
ea Italia e cultul l<ilinHU(il şl a ştiinţei juridice. Această
 6

erudiţie se extinde în câmpul studiilor literare, istorice şi

mai ales în acele juridice. Reînoirea introduce în această
materie germenul ideilor noui, care desvoltându-se, iau din
acest mediu elemlentele propriilor id'esvoltări.
lată că apare Arcadia cu programul său de „a înviora
şi a (menţine mereu vii, şi. înfloritoare operele literare” . Prin
aceste opere literare, inu se înţelegea numai versurile şi
proza, mai mult sau măi puţin academică, „ci tot ceeace se
referea la cultura artistică şi ştiinţifică, dela culegerile şi
experienţele ştiinţifice şi până la delicatele armonii ale
muzicii de cameră” . Prin urmare, din Arcadia fac parte-
literaţii şi avocaţii, creatorii şi erudiţii din oricare parte a
Italiei, cu Crestimbeni, Metastasio, Rolli, Conia, Muratori,
Zeno, Gravina şi mulţi alţii. Aceasta e lumea culturală
care se prezintă studiilor lui Vico, suflet tânăr, vioiu şi
destul de sensibil, la care aderă şi el cu un sincer entu-
siasm. Dar necumpătările prietenilor săi, precum şi nenu­
măratele ameninţări ale inchiziţiei napoletane, care sfâr­
şiseră după câţiva ani, între 1691 şi 1693, în procese sgo-
motoase, împotriva aşazişilor „atei”, cât şi desgustul pen­
tru intrigile avocaţilor din For unde intrase ca să apere
0 cauză a tatălui său, îi provocam nemulţumiri şi turburări
mari; dar cu toate acestea, ,ele nu sunt cele din urmă motive
pentru care Vicoi a acceptat invitaţia lui don Geronimo
Rocca, de a se duce la Vatolla ca perceptor al nepoţilor
«iii. Acolo, îşi recâştigă sănătatea fizică, deja sdruncinată,
precum şi liniştea sufletească, fiind înclinat mai mult spre
profunde meditări metafizice, decât spre certurile şi fle­
cărelile din For.
() mică bibliotecă dintFo mănăstire a unui Colegiu Fran-
ehicun din Vatolla, a alcătuit câmpul său de reculegere şi
/ici iu aceşti nouă ,ani de stabilitate, s’a format sufletul
allli, Unuia sa intelectuală — bazându-ne pe propriile sale-
clcclnrnţii — despre care nu ne putem îndoi nici un mo­
melii *), au fost studiile de jurisprudenţă şi d'e drept ca­
ii CA(lvii rmvoUUon rocenti .al tinereţii lui Yico, au încercat s-ă sus-
piilt, t il in (utlu, Im Viil.olln, dupil un moment de sfioasă nehotărîre, s’ar
II n<lii||liil in itlmliiji' cliiHico (Cicero, Iloratiu, Virgiiiu etc.) formau-
•hl "e ii 11111ii I In |noriimii I.il yi voi’Hiil latin. Studiile teologice şi p-latoni-
1pilii, |n fin it m |M'iîtiiiilo|o iimiitloitfi'e yi miuirfe mai precis^ la câţiva,
mii 111111il i ti in li imi ii'iini mu In, Noiipule. Du aci, deduc ei că Vico, ajuns- la
%i i|iii|ii, iiluptl iiim iii Ii)I (nti'fi'lltI.Mii iui ar fi adevărat ceeace spune Vico
, i, pil, li ii In iliilii inimii i i'i'ul mmIu In iiuumI. urat}) se simţi ca un străin-
v
— 7

noflic, în care se formase încă de timpuriu, în anii prece­

denţi, împreună cu primele sale lecturi asupra scrierilor lui
Suarez, Institutele Civile ale lui Vulteio, Canonicele lui
Canisio, precum şi lucrarea Disputatio Theologica de li­
berii arbitrio a lui Ricardb. „Studiind dreptul canonic '—
spune 'Vico despre el însuş — şi adiâncindu-se în .studiul
dogmelor, se regăsi tocmai în mediul doctrinei catolice, re­
feritoare la problema graţiei divine” *). Se simţi fericit
când) reflectând asupra lecţiunei lui Ricardo, avu impresia
că a* putea salva împreună cu doctrina augustiniană a
graţiei, drepturile individului, în care crezuse odinioară
cu entusiasm de iluminat, şi în acelaş timp, că ar putea în­
tări credinţa în atotputernicia lui Dumnezeu, de care era pă­
truns încă din timpul primei sale educaţii, şi asupra căreia
i-au atras atenţia evenimentele napolitane.
Se pare că Vico ar fi găsit firul ideilor, care cu puţin
înainte era atât de încur/cat. Firul nu constituia ideia însăşi,
în patria sa, nu pentrucă ar fi ajuns la malurilate-u unor noui idei, ci
fiindcă, era ,un un naş al clasicismului, în timp ce compatrioţii săi slă­
veau limba italiană. îmi permit să m ă îiuloesc destul de convins ile-
aceste afirmaţiuni, pentru următoarele motţve:
a) Vico a fost invitat la Vatolla, nu pentru a pre.la limba Iatin$|.
sau alte limbi familiei Rocca, ci pentru a le preda în mod special ju-
risprudenţa şi deaceia trebuie să-l1 credem când Spune că la Vatolla s’a
adâncit „în studiul legilor şi al canoanelor, spre care îl îndemnau obli­
gaţiile sale”.
b) Toate scrierile 1ui Vico ne relevă o astfel de continuitate în des-
voltarea ideilor, încât e absurd să ne gândim că el ar fi putut fi un
desordonat, care să lucreze fără nici o continuitate.
c) Vico a fost educat şi de jesuiţi, deci instrucţia sa religioasă
şi interesul pentru chestiunile religioase trebuie să fi fost formate im e­
diat, în special acestea ultime care i-au fost deşteptate de către ino­
vatori.
d ) Chestiunile juridice erau strâns unite de chestiunile filosofice şi,
după cum e adevărat c ă Vico nu pulea să le neglijeze pe aceslea ultime,,
ni atât mai adevărat e, că el nu le putea considera ca fiind singurele
((•‘mul’ de al oii tio. Acea stai o adevereşte şi tendinţa comprensivă a lui
Vico, curo s’a relevat ca un m’ario erulil, în genul umaniştilor, caro
viiliiii nit niiioancă tulul.
e ) Vico putea uit fio j*l»| ori ic iutii şi progresist, cum au mai fost mulţi
uliii, cure au nd'miM cbiur, că omul e capabil să creeze ox novo, toc­
mai lllmlcll l'lulon n linii»'.»* indii i Imili'u'e i >,i ne mr ire.a uuf’i'luliii.
I i \ o ImIi|o|»iu |iu
 /
— 8 —

dar fără acest fir nimic nu s’ar fi putut explica. Acest/fir

consta în definiţia legăturilor dintre Dumnezeu şi /om,
dintre Absolut şi individ1, dintre legea universală şi faţjtul
particular; ideile constau din crearea acelei legi eterne',
ideale, care a dârmuit popoarele şi mai ales' pe acele romane,
în decursul întregei sale istorii. Pentru a înţelege valoarea
acestei descoperiri a lui Vico, va trebui să luăm' din/ nou
în consideraţie că studiile juridice reprezentau în Netpole
cel mai viu interes şi că tocmai în jurul acestor studii se
formă o gravă discuţie provocată de D;Andrea, care voia
să înlocuiască interpretarea raţională a textului ,gol/\res-
taurată de Accursio cu Olossa sa din secolul al 13-lea/prin-
tr’o deplină cunoaştere filosofică a faptelor istorice, -ă con-
diţiunilor în care ele au luat naştere, precum1 şi a limbei
în care au fost alcătuite institutele de drept. Vioo găsea,
în rezolvarea legă turei dintre absolut şi particular, rezol­
varea legăturei dintre legea raţională abstractă, la care se
refereau acursienii, precum şi contingenţa particulară a
ideii istorice şi linguistice, la care se referea d’Andrea,
pentru interpretarea dreptului roman. Chestiunea e foarte
importantă, dar ea rămâne încă în sfera unui curat interes
metodologic.
Astfel, nevoit să cunoască pe deplin limba în care era
scris dreptul roman, Vico voia să se inspire din opeiia
„Elegantiarum lingmie latinae, ,a lui L. Vâlla, care stabi­
lea că cele mai perfecte modele de limbă sunt acelea ale lui
Cicero fşi Quntilian. Din acest motiv, Vico se dedică
aprofundării studiului limbii latine „dând la iveală în­
ceputul operelor ciceroniene1).
Dar dacă studiile filosofice îi erau impuse din motive
de ordin filosofic şi juridic, interesul retoric pentru limbă,
inşii, avea pentru Vico o importanţă cu .mult mai mare,
dând astfel început perioadei sale ciceroniene. Intr7adevăr,
aresta iui şi-a îndepărtat niciodată din suflet scopul său
esenţial, care consta în Înţelegerea perfectă a instituţiilor
de drept roman, prin mijlocul de deplină competenţă <a
Ilini «ei l iccrouicne. Vico găsea în eclectismul ciceronian
multa satisfacţie, fie din cauza setei sale nemăsurate pentru
midiile, lle din cauza văditei sale dispoziţiuni, de a voi sa
tlnlill/e/r i'fiudirea tuturor filosofilor, chiar şi aceea a
• i Im mal upuşl, Vico se simţea ca la el acasă. In această
lunii de iui aeiiiu clasicism, shi simţit desgustat de cum
I I V l l l . i| . | i „ | l i ( lM
 9

se scriau versurile în secolul al 17-lea şi voind totodată

să cultive limbajul toscan, alături de acel latin, a ales
pe Boccaccio pentru piioză, Dante şi Petrarca pentru versuri.
Interesant e procedeul după care Vico studiază graiul
toscan şi cel latin, deaceea, ..comparând pe Cicero cu
Boccaccio, pe Virgiliu cu Dante şi pe Hora jiu cu Pe-
trarca, a fost determinat să decidă, care dintre acele două
limbi ar fi cea, mai aleasă. E de prisos să spunem că după
părerea lui Vico, care nu pierduse niciodată din vedere
planul sau de studiu juridic, bazat în întregime pe Dreptul
roman, de origine latină, limba latină ar fi superioară acelei
toscane.
, Dar abaterea momentană, provocată în special de in­
teresul pentru limba latină, trebuia să sufere curând o
nouă întorsătură: interesul filologic trebuia să .redevină
secundar faţă de acel filosofico-juridic. „Citind în Ars a
lui Horaţiu că bogăţia de cunoştinţe premergătoare poe­
ziei se obţine prin învăţămintele de morală filosofică*
se dedică cu totul moralei filosofilor antici, începând cu
studiul moralei aristotelice, pe care o socotea încă din
studiile precedente, isvor fundamental al multor principii
de instituţiuni civile” 1). Fruct al acestui studiu, nu a fost
noul concept asupra poeziei sau asupra limbilor, ci o
nouă orientare ce îl atrăgea sp re. discuţiile dintre ac-
cursieni şi alciatieni, printre aceştia ultimi, punând la
loc de frunte pe D’Andrea,. „Intr'un atare studiu, spune
Vico despre el însuşi, observă că jurisprudenţa romană era
arta echităţii predată cu nenumărate şi minuţioase precepte
de drept natural, cercetate de jurisconsulţi în interiorul mo­
tivelor legilor şi voinţei legislatorilor; dar ştiinţa drep-
1ului pe care o predau cticienii, isvorăşte din câteva ade­
văruri eterne, impuse în metafizică de o Dreptate Ideală” 2).
Consecinţă a acestei idei a fost o orientare metafizică mai
aprofundată, deoarece studiile miuţioase asupra diferite­
lor constituţii comunale, atât de răspândite în ultima pe­
rioadă a evului mediu, erau incapabile de a duce spre o
viziune superioară a legilor dreptului. Se înţelege cleci
ca, cultul limbei latine, nu este deloc înlocuit cu acela al
limlici toscane; acel cult va rămâne neatins până 'la
lei minarea lucrării De ratidne studiorum, şi altele.
Metafizica lui Aristotel iui-1 convinge; i se pare că
I i Vil<i|iii»|ţnili:i..
I' 11. iu,
 — 10 —

realismul aristotelic ăr duce spre negarea i,substanţelor

abstracte"> adică a universului, şi că ar conduce chiar la
o fizică întemeiată pe extensiune, care e divizibilă şi prin
urmare incapabilă de a da unul metafizic, adică primum,,
pe care să se întemeeze realitatea. Cea d'intâiu simpatie pe
care a avut-o Vico încă de tânăr, la.Neapole, pentru ma­
rele Leibniz precum şi criticele sale asupra lui Descartes se
confirmă aci, printr’o aversiune faţă de filosofia aristotelică
şi printr’o: simpatie pentru Platon. In această privinţă, era
' de aceeaş părere aproape cu toţi humaniştii secolului ;al
16-lea (ale căror scrieri şi orientări le cunoştea) care erau
hotărîţi să se sustragă sclaviei formularului poetic aristo­
telic; era de aceeaş părere cu Sfântul Augustin, simpati­
zant al dualităţii platonice, care nu atingea deloc indivi­
dualismul creştin ; era de acord cu el însuş, îndreptat pe
de o parte spre valorizarea Absolutului, iar pe de altă
parte spre puterea creatoare a individului.
Preferaţii săi sunt: Ficino, Valla, Petrarca, toţi plato-
nicieni. El însă a introdus în platonismul lui o; idee,
care e pur creştină: „...principiul metafizic din care se
extrage şi se crează materia însăşi, ca şi spiritul germi­
nator care el însuşi formează omul” x). Acestea sunt ideile
de care e pătruns Vico şi care idei îl orientează pe iun
drum ce va fi numai al său şi din care se va răsfrânge
fuziunea de fapt, a intereselor humaniste, cu acele filo-
sofico-juridice pe care le-am pus în evidenţă. De aceea,
iui ni-1 putem închipui pe Vico la Vatolla, octtpândju-se
numai de Arta poetică a lui Horaţiu, sau numai de studiile
filologice pentru proza ciceroniană, cum au crezut-o unii..
Dar cu atât mai mult nu e deloc exact să ne închipuitm
cil Vico s’ar fi gândit acolo numai la „istoria sa ideală*
clemă, dealungul căreia se desfăşoară-în timp toate na­
ţiunile”. idee care constitue punctul culminant al filoşo-
liei sale, şi care nu era încă comiplet lămurită în 1693
şl nici chiar în 1708.
Sl/md la Vatolla, Vico avu frecvente legături culturale
cil Neapolul de atunci, care legături au contribuit şi mai
nnill la mărirea ideilor lui şi nici decum la derutarea lor.
I a Ncapole Iriumfau raţionalismul cartezian precum şi
meloda geomrlro-auidilică a lui Gassendi: dar Vico găsi
ui r iiţImikiIPiiiiiiI are scopuri absurde şi extravagante, după
mm ulii analiza nu e capabilă prin ea însăşi, sa ducă
I I \ I|IIl|iII(•!| I| IiI
 — 11

spiritul la înţelegerea naturii şi a invenţiunilor. Vico, re­

întors la Neapole, trebui să-şi ia rolul de reacţionar
conservator. In reacţiunea lui însă, e pătruns de ger­
menul ideilor noui, care contopite cu ideile tradiţio­
nale, dau o îmbinare câteodată genială, câteodată folo­
sitoare. Iată dece „cu această dbctrină şi cu această eru­
diţie, Vico se simţea în( Neapole ca un străin în patria sa” 1)
şi astfel rămase pentru tot restul vieţii sale. După o pe­
rioadă de penibilă nesiguranţă, din cauza situaţiei sale ma­
teriale, reuşi ca în: 169S să obţină catedra de retorică la
Universitatea Regală, cu modesta leafă de 100 scuzi pe an.
Studiul retoricei avea misiunea de a da tinerilor un bagaj
de cunoştinţe asupra culturei humaniste, care era necesară
pentru urmarea studiilor ştiinţifice, teologice sau juridice.
Vico rămase încă un maestru, în care încrederea în îmbună­
tăţirea studiilor, se uneşte cu cultul tradiţiei. Dovezi ale
acestei încrederi şi ale acestui cult sunt cele 6 Cuvântări^
inaugurale, pe care Vico 'le citise, (după cum pretindea func­
ţiunea sa1) la începutul cursurilor dela 1698 până la 1707,
în care afirmă necesitatea întoarcerii la studiile humaniste,.
nu cu scopul de a imita pie clasici, ci cu un scop cu mult
mai util şi anume acela de a insufla,'tineretului virtutea inno-
bilatoare a cuvântului, care, - împreună cu virtutea inte­
lectului şi a moralei, arată în ce măsură se deosebeşte
omul ales şi civilizat, de barbarul sălbatic. Dar prima
lămurire convingătoare a personalităţii sale şi a orien­
tărilor sale spirituale, o avem: în De nostri temporis sta­
diorum. ratiope, lecţie introductivă la cursul din 1708, care
revăzută şi întregită; de autor, fu publicată în anul următor.
***
,,In anul 1708, Universitatea Regală a hotărî t să facă
inaugurarea publică a studiilor întEo formă solemnă, de­
dicată Regelui printr’o cuvântare, în prezenţa Viceregelui
din Neapole, şi care apoi trebuia să fie tipărită. Cu această
ocazie, Vico se gândi să expue un subiect care să pre­
zinte o nouă descoperire .vitală în câmpul literelor,, ca şi
aceea a lui Bacon în domeniul ştiinţelor (De Augmentis
Scientiarum). El se va ocupa de foloasele ce le prezintă
metoda noastră de studiu, punând-o în comparaţie cu acea!
a anticilor, în toate genurile cunoaşterii. Cum s’ar puteai
evita desavantajele metodei noastre, acelea care im se pot
I) Op <H.
 12 —

evita, cu care avantaje de ale anticilor ar putea fi com­

pensate, deoarece toată ştiinţa omenească şi divină e câr­
muită de un singur Spirit, astfel că ştiinţele tşi pot dă mâna
lina alteia, după ctun niciuna nu poate aduce vreun im­
pediment alteia” 1).
Astfel, Vico expune însăşi originea studiului De Ratione.
Dar ceea ce ne interesează pe noi, e să ştim ce motiv l-a
determinat să aleagă tocmai acest subiect pentru dis­
cursul său.
Vico şi-a început activitatea sa ca profesor de drept al
casei Rocca. Acest fapt nu poate fi neglijat, deşi nu răs­
punde .satisfăcător întrebării noastre.
i In precedentele cuvântări inaugurale, arătând misiunea
sa de profesor de retorică, a căutat să examineze în repe­
tate rânduri chestiunea pedagogică a metodei, referitor la
funcţiunea moderată a retoricei (şi deci referitor la studiul
literar) pentru pregătirea tinerilor care se interesează de
studiile de drept, matematică, fizică şi medicină. Dar dacă
aceste dese reveniri asupra aceleaşi teme ne spun în
ce măsură s’a interesat Vico de chestiunile metodologice,
ele însă nu sunt suficiente de a ne indica motivele precise,
pentru care Vico a fost determinat să aleagă acel subiect
particular, care nu e altceva decât o examinare temeinică
a unei chestiuni de o mare importanţă.
Va trebui sîă ne gândim la timpul în care a trăit Vico,
pentru a înţelege lucrurile care ne interesează .
Intâiu de toate va trebui să ne amintirrt că dela originele
' filosof iei moderne, dlela Bacon şi Descartes încoace, ches­
tiunea metodologică, reprezenta pentru fiecare sistem' filo­
sofic, o chestiune fundamentală, ba mai mult, dreptul de
viaţă sau de nfoarte. Nu e permis să ise separe chestiu­
nea metodei în filosiofie de aceeaş chestiune în pedagogie,
deoarece chestiunea e numai una singură şi ea prievşte
„felul de a studia” sau procedeul de atingere a adevărului.
J.ockc şi alţi empirişti inferiori, Malebranche şi toţi cei­
lalţi contemporani şi posteriori acestora (Spinoza în pri
mul râmi) se ocupaseră de un astfel ide subiect, fiind
viu preocupaţi de soarta gândirii lor. Luther şi Malebranche
iui neglijau de loc problema metodei; pe aceasta şi-au
întemeiat eficacitatea educativă a învăţământului lor urmaşii
Companiei lui Christos. Chestiunea aceasta va fi preci­
zata in mod clar în 1500, în lucrarea Ratio Studio nud,
I i A111«•111111*iiifui
 — 13 —

rezultatul unei îndelungate experienţe, de peste 60 d'e ani.

Janseniştii din şcoala dela Port-Royal — printre care dis­
tingem în afară d'e Jansenius şi Cyran, pe Nicoleăe, Ar-
îiauld şi Blaise Pascal — bizuindu-se pe valoarea meto­
dei geometrice, credeau că vor ajunge la demonstrarea
raţională a tuturor adevărurilor, înlăturând orice principiu
autoritar.
Nu lipseau nici ecourile acestei teribile lupte de idei,
în Italia şi miai ales la Neapole, unde cele mai iscusite
minţi puneau la loc de onoare, în operile lor, chestiunea
metodei, şi unde polemicile referitoare la aceasta erau înce­
pute chiar din timpul llui Valla şi a lui Ficino. Dar mai
vii erau discuţiile între urmaşii lui Ratio Studiorum janse-
nistă şi între urmaşii lui Ari de penser a gânditorilor dela
Port-Royal. Primii, îmbâcsiţi de studiile humaniste, tin­
deau să formeze mai ales membria şi imaginaţia; ceilalţi,
susţinători ai limbii italiene, tindeau să obişnuiască raţiunea,
chiar dela început de a cerceta în mojd raţional, adevărul
Clar şi distinct, urmând totodată, un scop moral. Primii
preţuiau topica, ceilalţi dialectica.
Acestei dispute cu caracter teologic, pedagogic şi lite­
rar, din Neapole, i se adaugă şi chestiunea umanistico-
juridică, care îşi găseşte în acelaş Valla şi Sarpi, ca şi în
numeroşii glosatori din :sec. a,l XIII-lea încoace, precum! şi în
Giannoni şi Gravina, cei mai renumiţi continuatori. Tra­
diţionalele studii juridice în Italia ca şi la Neapole isvo-
răsc cu un nou impuls în prezenţa gândirii europene, care
ca şi o,ploaie binefăcătoare dupiă o îndelungată perioadă
de secetă, reînsufleţeşte mugurii ofiliţi, dar încă vitali,
ai gândirii pur italiene.
Astfel am văzut câtă reputaţie îşi câştigase D;Andrea
în Neapole în materie de jurispirudenţă şi drept, pentrucă
el înlocuise — urmând pe Alciato — raţionalismul arid al
glosei lui Accursio prin înţelegerea operelor juridice, în
lumina înţelepciunii filos'ofice şi istorice a limbii în care
ele au fost scrise şi în timpul în care ele au luat naiştefe.
El voia chiar să înlocuiască întrebuinţarea inecompetentă
a limbii latine id!in for cu limba pur toscană. D’Aulisio e
cunoscut însă prin studiile sale asupra dreptului canonic,
pentru competenţa sa filologică, istorică şi filosofică, dar
mai ales pentru folosirea fragmentelor citate nu numai din
autori recunoscuţi de Biserica catolică, dar chiar şi din jan­
senişti, protestanţi, reformatori etc. Exemiplul său imprimă
urme adânci în sufletul marelui său discipol, Giuimoni.
 — 14 —

Astfel că în Neapole se îmbină mişcări literare şi ju­

ridice, filosofice şi filologice, teologice şi morale, de meta­
fizică şi fizică, toate acestea împărţindu-se în marea sferă
a metodei. Trăind în această atmosferă, Vico se interesa
când şi când de chestiunile de mare actualitate, fiind însă
întotdeauna cu mintea îndreptată spre problemele funda­
mentale, care pentru el — în termenii noştri — constituiau
problemele absolutului faţă de acele ale individului, până
când, în prima sa operă cu caracter sintetic va începe
să dea o probă evidentă de acea necesitate de a îmbrăţişa
în cadrul unei probleme vaste şi generale, care de data
aceasta în mod precis este acea „a metodei de studiu”,
toate chestiunile vii ale timpului său, cu scopul de a vedea
care e spiritul unic, acel principiu unic, animator al „în-
tregei ştiinţe omeneşti şi divine” şi pentru care „ştiinţele
îşi jrfau mâna una lalteiial, (şi (ca fniciuna dintre ele 'să fie piedică
alteia” .
Să urmărim acum atitudinea lui Vico în această lucrare,
De ratione, şi să vedem d'acă a fost coherent cu el însuşi.

Ei e — o repet — animat de o nemărginită exigenţă

unitară. De aci acea atitudine calmă de a cerceta îndrep­
tările culturale ale timpului, de aci acel gânld1 constant de
a concilia trecutul cu prezentul, sfârşind uneori cu sub­
ordonarea prezentului faţă de trecut. Exigenţa sa spirituală
-e asemănătoare cu aceea a marelui său contemporan, Leib-
niz, în a cărui geniu filosofic confluiau, întocmai ca şi
într’un ocean de lumină, erudiţia provenită din cele mai
disparate discipline. El găsi că timpurile noui, sub im­
periul descoperirilor şi invenţiunilor ştiinţifice recente, s'au
îndreptat mai ales spre cercetarea naturii, neglijând pro­
blemele spiritului, ba chiar adeseori tratează aceste pro­
bleme ale spiritului cu aceleaşi metode întrebuinţate în
ştiinţe. Se ridică astfel împotriva abstracţionismului ra­
ţionalist dela Port-Royal care stabilise în mod1precis drept
program, acel Art de Denser, în care se arată mijlocul de
a ajunge la orice cunoaştere, prin metoda analizei geome­
trice. Acest abstractism, derivat dintr’o concepţie mecanică
a spiritului, c insuficient pentru cuprinderea şi înţele­
gerea numeroaselor şi variatelor aspecte ale manifestă­
rilor umane, care cuprind în mare parte elaborările fan­
teziei, ale sentimentelor, ale utilului, ale justului etc. şi a
citiri esenţă «enpit chiar celei mai minuţioase cercetări ni-
 15 —

tionale. Viaţa omenirii nu se reduce numai la sfera adevă­

rului ; aceeaş raţiune poate sa fie inspiratoare şi călăuză
acelora in care raţiunea domină în smod absolut pasiu­
nile ; dar pentru marea w’as'să a vulgului, |ea e insuficientă
şi are nevoie de ajutorul elocvenţei — arta verosimilului
— care „conduce spre îndeplinirea obligaţiunilor yirtuţii” .
De aceea, Ratio Studiorum & lui Vico mu poate fi aceea ,a
solitarilor dela Port-Royal; ea se întemeiază pe toate pro­
gresele umanităţii, nu numai acele prezente dar şi acele tre­
cute, deoarece prezentul Ide cele mai multe ori prin ademeni­
rile şi iluziile produse de noutatea (unei diode, ascunde şi ate­
nuează defectele acesteia, în timp ce trecutul, chiar atunci
când ar fi plin d'e erori, poate să constitue întotdeauna
un îndrumător sigur, -cum e acela care derivă din experienţă.
Ratio Studiorum a lui Vioo observă omul cu caracteristicele
lui esenţiale, cu virtuţiile şi slăbiciunile lui. Şi iată-1 în
De Studiorum Ratione examinând în mod distinct in­
strumentele şi mijloacele materiale necesare ştiinţei vre­
murilor noastre, comparate cu acele ale anticilor.
E de prisos să arătăm în ce măsură se depărtează Vico,
aci, de Descartes. Filosoful francez îndepărtase orice con-
sideraţiune istorică şi empirică şi inventând metodă, a
făcut apel numai la raţiune, concludând cu formula: să
nu s'e accepte nimic ca adevăr dacă el nu apare clar \şi
distinct. Vico extrage din istoria şi viaţa omului, din multi­
formele sale manifestări, norme care, chiar atunci când
nu sunt de admis în parte sau în întregime, merită totuşi,
întotdeauna, aplauzul genialităţii şi preludiul afirmaţiunii
care se găsesc în scrierile posterioare: — la aflareja
adevărului se ajunge nu prin intuiţie sau prin însuşirile
iuăscute, ci prin reconstruirea procesului istoric, care l-a
determinat.
Referitor Ia critică, arta apreciată atât de mult în
acele timpuri, Vico arată excesele şi posibilele consecinţe
dăunătoare ale acesteia. O critică fără de o topică care să
o preceadă, e zadarnică şi goală: inspiră inutil îndoiala
sceptică acolo unde trebue să fie încredere în învăţământ,
voind totodată să examineze tot fără să cunoască nimic.
Vico însă iu i condamnă în mod' absolut critica. Ea e ne­
cesarii dar la timpul său. Tinerilor le lipseşte capacitatea
nilleâ, dar în schimb e foarte desvoltată fantesia şî me­
moria, Cine ar vrea să formeze individul trebue să se ser­
vească de aptitudinile existente îu cl de tânăr şi să nu
pmmptie altele care nici nu există. In vinţa individului
 — 16 —

sunt faze de desvoltare, după cum în omenire sunt cate­

gorii distincte de oameni. Educatorul, oratorul şi omul po­
litic — care sunt însă educatori, trebue să ia în consideraţie,
dacă vor să desfăşoare o operă fecundă, materia asupra
fcăreia vor să activeze, adaptând' mijloacele după felul cum
se prezintă ea. Critica e necesară, dar la timpul ei, atunci
când individul prin exerciţiul memoriei, a fanteziei, a
voinţei şi a experienţei în general, ajunge l.a un grad de
desvoltare intelectuală care îi dă posibilitatea de a reflecta
asupra rezultatelor activităţii sale. Chiar şi arta — şi aci
Vico face o afirmaţie pe care o va nega mai târziu, în
scrierile posterioare — chiar şi ea poate să tragă foloase
din critică, „tocmai fiindcă [poeţii tind spre adevărul ideal” ,
dar numai după ce şi-au întărit fantesia.
Pretenţia modernilor de a reduce în termeni ştiinţifici
variatele „şi numeroasele activităţi practice ale omului, e
într’adevăr absurdă, deoarece „elementele prudenţei sunt
infinite şi scot din circumstanţele de fapt, părerile lor” .
Dar Vico nu se gândeştd să încredinţeze numai intuiţiei sau
numai unei eclectice şi schimbătoare prudenţe întreaga
gamă a vieţii omeneşti.
In viaţă sunt legi superioare, dela care nu ne putem
abate cu uşurinţă; sunt principii, p>e care omul, conştient
sau nu, trebuie să le urmeze pentru, a şti de unde vine şi
încotro se duce. Cât dd exagerată şi vătămătoare e tendinţa
de a atribui toate întâmplările vieţii unei concepţiuni me­
canice, care neagă orice libertate şi spontaneitate, afirmând
existenţa unei fatalităţi în fiece lucru ; tot atât de exagerată
şi vătămătoare e tendinţa opusiă care împrăştie price lucru
în univers într’un haos .de ^particularităţi, fără nici o con­
sideraţie pentru legile şi principiile superioare, care există
totuşi, călăuzind faptele. Ştiinţa e posibilă, dar unica po­
sibilă e filosofia, înţelepciunea, care „e arta cuvântului”
şi cunoaşterea „superioară a naturii” ; arta cuvântului,
atât cât prin ea putem cunoaşte legile care conduc istoria
şi psihologia omului; cunoaşterea superioară a naturii atât
cât ea poate să ne călăuzească în cunoaşterea naturii,
în tot ce are ea superior, etern şi universal. Exagerează,
deci, pe deoparte pe cartezieni, cu raţionalismul lor in-
tniiiv-deditctiv; exagerează pe de alta parte empiriştii cu
oarba lor încredere în diata şi inducţia empirică. Vico s’a
consacrat mai mult ele şaptezeci de ani studiului evoluţiei
gândirii; el a întrezărit ideia sintezei apriorice ,pe care
 — 17 —

Kant o va considera cu şaptezeci de ani mai târziu drept

cea maj genială- descoperire a şa.
Călăuzit de ideia sa unitară, Vico, observând realitatea
concretă a popoarelor va constata cu bucurie că „jurispru-
denţa ar fi fost pentru Greci „înţelepciunea” dar găseşte
mai târziu căi, esenţiala cauză a puterei şi gloriei popo­
rului Roman consta în faptul căi pentru aceştia, jurisprtu;-
denţa era „ştiinţa faptelor divine şi umane” . De aci predi­
lecţia sa pentru studiul istoriei Romanilor din care şi-a
extras, pentru regularitatea cursului său, modelul de „isto­
rie ideala, eternă, prin care trec dealungul timpurilor toate
naţiunile”. De aceea Romanii îşi însuşeau jurisprudenţa nu
prin studiu ci prin experienţa în viaţa publică.
Prestigiul Romei şi arta elocvenţei triumfară numai din
momentul în care interesele particulare se subordonau in­
tereselor superioare pentru gloria şi ordinea Republicei;
şi dimpotrivă a început să decadă îndată ,ce au substituit
interesele superioare intereselor personale.
Egoismul e prăbuşirea popoarelor: acolo unde se pierde
viziunea unui ideal superior, lipseşte orice forţă de cohe-
ziune, care face statele puternice, lipseşte orice raţiune
ideală care inspiră şi alimentează ^elocvenţa şi celelalte arte.
E necesar, deci, ca „judecătorii.,., să caute să îmbine utili­
tatea publică cu chestiunile private” ; e necesar „să se
îmbine din nou filosof ia dreptului cu jurisprudenţa” . Drep­
tul roman, studiat cu asiduitate prezintă o mare importanţă;
să nu credem însă că timpurile noui, în care dăintiesc încă
experienţele secolelor trecute, pot să se refere sic et sim-
pliciter la acelea ale epocei romane; să nm credem însă că
se poate realiza mai puţin prin experienţa romană. Dreptul
modern trebue să adauge „justidm” care e .întotdeauna
conceput în virtutea unei norme raţionale, „echitafeia”^
care isvorăşte din variatele şi numeroasele întâmplări ale.
vieţii; dar nu în felul de a o reduce dela legile detaliate
şi minuţioase care pretind că completează echitatea, ci
norma generală isvorâtă dintr’o temperare justă a prc-
zcnlultii şi a trecutului, a echităţii şi a justului, a inte­
reselor particulare şi intereselor superioare de stat, trebuie
sii constitue idealul juristului modern.
Imitaţia, caracteristică artelor practice, e inai mult un
ritu decât un folos1, fiindcă un artist bun e numai acela
care ne inspiră direct din natură şi nu acela care imită
opera altuia, fie ca chiar desăvârşită. Această afirmnţiuim
a Iul Vioo, care parc şi chiar e exagerată şi care pretium*
 — 18 —

dacii im altceva cel puţin o delimitare, nu-1 determină însă

să ia o atitudine 'de subiectivism absolut, la care ajunseseră
multe epigonii ale lui Descărfes şi mtilţi alţi studioşi napole-
tani. Arta face excepţii: adică; metoda de întrebuinţat în alte
discipline e diferită. Tinerii în special, fiind lipsiţi de
experienţă şi fiind incapabili să întrezărească în ideile noui
şi în moda timpurilor lor ceeace e bine şi sănătos, înainte
de a se lăsa încântaţi de noutăţi, studiază trecutul cu cau­
zele şi efectele Hui, însuşindu-şi astfel experienţa strămoşilor,
care fără îndoialjă e euj mult mai sigură decât acea prezentă,
căreia îi lipseşte încă rezultatul consecinţelor. De aceea —
spune Vico — trebuie să! pregătim tineretul prin experienţa
secolelor, şi stabilind metoda noastră de studiu sub tutelă
sigură, să citim mai întâin pe antici: încrederea, ingenio­
zitatea şi autoritatea lor e de acum garantată; dar ei ne
sugerează chiar criteriul pentru alegerea modernilor, in-
dicându-ne pe care să-l preferăm în lecturile '.noastre” .
Normă, de sigur, foarte înţeleaptă, dar numai cu condiţia
ca experienţa secolelor să fie înţeleasă cum grano salis,
altfel s’ar ivi primejdia de a cădea în excesul contrariu
aceluia pe care Vico vrea să-l evite, impunând norme de
viaţă care nu numai că sunt de îndepărtată origine, dar
sunt cu totul anacronice. Oricum, întotdeauna e cu mult
mai periculos să te încredinţezi numai prezentului, decât să
parvii la acesta străbătând trecutul.
* **
Din cele spuse până acum, reese în mod clar cât de
mare e originalitatea pe care o atinge Vico faţă de cul­
tura napoletană şi europeană din .timpul său — prin De
ratione, prima din operele sale importante, care conţine
idei premergătoare, clare şi sigure, ale curentelor filosofice
şi literare şi care un secol mai târziu vor fi afirmate ide
orice ţară civilizată a Europei.
Exigenţa unitară, care pătrunde adânc fiecare pagină
a acestei lucrări, l-a îndreptat pe Vico :pe o cale diferită
de acea străbătută de contemporanii săi, cale ce îl va
i/oln de aceştia,, clar care îl va conduce spre viziuni pro-
1elice, care vor găsi în secolele viitoare confirmarea îşi
explicarea lor. Descoperirea lui punctum coincidentiae a
orluliel aulilc/e în ,,Înţelepciune”, înseamnă că s’a si­
lind dinlr'odala în mijlocul just al chestiunilor, neavântd
linpoi lnii|a laplul că lipsa de experienţă a descoperiri-
loi liniile, ii duce eâleodală către unele aifrmaţiuni
 19

.greşite. Nu fără' motiv au trecut în umbra geniului lui

Vioo empiriştii şi raţionaliştii, pozitiviştii şi idealiştii, fie­
care făcându-1 un precursor al propriilor lor doctrine;
adevărul e însă, că aproape toţi, până şi contemporanii săi,
toţi 1-ait nedreptăţit, fiindcă sau nu au ştiut să apreciere
valoarea afirmaţiunilor sale sau au văzut o singură la­
tura a gândirii sale. In Vico domină suverană încă din cele
dintâiu studii, o exigenţă unitară realistă, care nu se pierde
nici chiar atunci, când atraşi de un viu interes pentru istoria
popoarelor, va afirma că natura care e>creată de Dumnezeu,
numai de Dumnezeu poate fi înţeleasă. In toate afirma-
ţiunile sale de acest fel, circulă o concepţiune a realităţii
care se leagă cu prima sa descoperire, a realităţii înţeleasă
ca o concordanţă a universalului, cu a particularului, a
Absolutului cu individul, a legei supreme ou spontanei­
tatea şi arbitrul celor mulţi. Chiar natura e privită prin
înfăptuirea sa, faţă de care nu există materialism, care
are nevoie de a presupune înlăuntrul sau în afara na tufei
un princ/piu care o pune în mişcare şi nici un idealism
care să reducă fiinţa la percepere. Realitatea e în între­
gime concreţiunea înfăptuirei sale, şi admisă fiind1 deve­
nirea, fiinţa trebuie să fie considerată drept forţă. Vico
însă nu are şi nu putea să aibă claritatea descoperirilor
ale; dimpotrivă, acestea se gaseau împrăştiate chiar şi
în scrierile posterioare, în vasta gamă de argumente isvo-
râte din imensa sa erudiţie. Citind De ratione se simte,
la fiecare pagină, imperioasa necesitate de a distinge, a
precisa şi a completa; şi numai după o muncă atât de
obositoare e posibilă o distincţiune între ceeace e acceptabil
şi ceea ce e repudiabil în această operă.
E justă afirmaţiunea că la adolescenţi predomină me­
moria şi fantezia; dar e greşită distincţia neta între peri­
oada fanteziei şi acea a raţiunii, care se găseşte şi în lu­
crarea Ştiinţa Nouă. Omul e întotdeauna ora, fie că el are
12 sau 30 de ani; facultăţile sunt toate prezente în el, chiar
în starea iniţială.
E adevărat că fantezia e facultatea cea^mai desvoltată
la copii, dar tot aşa de adevărat e, că nici raţiunea nu le
lipseşte, pe care prin diferite mijloace şi sisteme şi chiar
prin ajutorul fanteziei însăşi, trebuie să tindem cât mai
umil la ilesvoltarea ei. E absurd să ne gândim — şi îu
arcada eroare va cădea J. J. Eoitsseau - - că sunt perioade
m care omul e unuiai fanUv.io şi altele iii care e numai
raţiune, I )esvoltarea animal li a fm uluiţilor sphi'u'tii, pro*
 — 20 —

linele o colaborare a însuşi acestor facultăţi, m:ai pretinde

încă de a obişnui copilul cu reflexiunea, în limita cunoş­
tinţelor şi forţelor sale.
E justă afirmaţiunea după care legea şi scopul ultim1,
spre care trebuie să tindă toate ramurile vieţii practice,
dela elocvenţă la jurisprudenţă, dela educaţia copiilor şi
până la acea universitară, este „puterea principiului, ordi­
nea republicei cât şi gloria unuia şi altuia” ; dar ordinea
statică despre care se vorbeşte e în contrast cu spiritul
conciliant din De ratione împotrivindu-se totodată ideei de
devenire a istoriei, care va constitui cea mai măreaţă glorie
a scrierilor vichiene posterioare. Vor fi epoci, ne-o va
spune el însuşi, în care legea devine un mister al câtorva
care deţin puterea; sunt apoi alte epoci, în care autoritatea
regală, adică aparţinând numai unei singure persoane, ega­
lează drepturile tuturor fără nici o distincţie; sunt în
sfârşit, altele în care desfiinţate fiind misterele, triumfă
raţiunea lămurită în întregime, oamenii participând în mod
direct la viaţa statului. Acest curs al istoriei implică deve­
nirea, care contrastează cu ordinea, spre care Vico vrea
să orienteze viaţa, impunând legilor o renovare care să se
armonizeze cu imperioasele exigenţe ale vremurilor.
In afară de aceste reflexiuni şi de altele pe care le
omitem momentan, reflexiuni sugerate de înţelepciunea ur­
maşilor dacă nu chiar de aceeaş înţelepciune vichiană,
reese că De Vaiione e o lucrare care nu numai că are im­
portanţă fiindcă constitue prima afirmaţiune viguroasă a
originalităţii gândirii vichiane, fără de care nu se poate
explica această originalitate vichiană, care se va accentua
lot mai mult în operele succesive, despre al căror conţinut
voiu aminti în paginele următoare. Iar afară de aceasta
„De raţione" e o operă care graţie îmbinării sale echili­
brate dintre criticism şi tradiţie, păstrează şi astăzi, în.
asidua noastră cercetare a unui echilibru mobil de gândire,
contrar oricărei extravaganţe şi absurdităţi de teze extre­
miste, un interes viu şi actual.
VINCENZO DE RUVO
 OPERELE LUI 6. B. VICO

Pe lângă aceste şase Oraţiuni inaugurale ţinute de Vico,

iii calitatea sa de profesor de retorică la Universitatea Re­
gală din Neapole, între ,1699 şi 1707, mai! e (ş:i De studio rapt
raţione, publicată în 1709 şi multe alte diferite ppere, pe
care le vom cita în rândurile ce urmează.
In anul 1710 Vico publică prima sa carte De antiquissima
italorum sapientia, în care, în afară că păstrează polemica
contra solitarilor dela Port-Royal — polemică începută cu
De ratione — accentuează totodată tendinţa inovatoare pro­
prie timpurilor noui. Această operă e -interesantă, fie pen-
trucă e prijna care (tratează în (special despre metafizica v-ichi-
ană, fie pentrucă anumite aspecte ale acestei metafizici nu ş:e
vor mai găsi în Operile posterioare. Vico se apropie de con­
cepţia leibniziană a Realităţii, admiţând un dinamism, care
pornind dela punctul metafizic, ip-unct care e centru de forţă,
desfăşură realitatea fizică care e extinsă în aparenţa ei. Se
distinge deci o realitate naturală de alta umană: în am­
bele e valabil principiul verum et factum reciprocantur, care
se găseşte în De ratione, şi în care Dumnezeu e absolut,
pe când în om elste valabil din cauza finităţii acestuia, numa-i
în artele şi disciplinele utilităţii umane, cu alte cuvinte
pentru istoria umană.
După 10 ani, în 1720, Vico publică De universi fiiris utto
principio et fine ano, în care se repetă atitudinea antica-
ziariă din scrierile precedente şi în care se găseşte tot
odată fundamentul universal, ,,în adevărata noţiune a naturii
umane care îşi trage principiul său dela adevăratul Dumne-
7.01.1". Astfel, Vico, intră în sfera dreptului natural, care
era foarte cercetat în timpul său. După cum se vede ten­
dinţa spre nouile timpuri se accentuează tot mai mult,
 22 —

mai ales fiindcă la Vico „metafizica e acea ştiinţă, ce cu­

prinde critica adevărului, deoarece ea ne dă adevărata
noţiune asupra Divinităţii şi asupra omului”. Adevărul ab­
solut e prinurmare tot una cu autoritatea absolută, cu cât
legea naturii umane e aceeaş cu Providenţa divină.
In anul următor, în 172/, publică De constantia juris­
prudentiae, operă care poate fi considerată nu numai ca o
completare la De ano în măsura în care reexaminează con­
stanţa principiilor universale, care călăuzesc jurisprudenţa
în părţile sale asupra lucrurilor divine (filosofia) şi lucru­
rilor omeneşti (filologia). Această operă e o fericită in­
troducere în opera lui cea mai importantă. Din confruntarea
dintre principiile existenţei divine şi cele umane, Vico
revine la tratarea raportului dintre adevărul universal şî
certitudinea lucrurilor particulare, descope.ind apoi că deo­
sebirea e numai extrinsecă şi aparentă, în timip> ce în rea­
litate adevărul este legea universală considerată de filosof
în abstracţiunea ei, iar certitudinea e faptul particular în
care se actualizează însăşi legea. Vico descoperise că filo­
logia trebuia să se reducă la pură ştiinţă, adică: a recon­
firmat printPo examinare mai aprofundată şi mâi deta­
liată descoperirea fericită, prezentă în De ratione consis­
tând în afirmaţiunea că o adevărată filosofie nu poate fi
inspirată decât dintr’o elaborare a istoriei, astfel după
cum nici înţelegerea n’ar fi deplină fără ajutorul filosofiei.
Desvoltând această genială descoperire, Vico ne va da
în 1725 opera Prima Scienza Nuova, care tinde să extragă
idcele universale, adică principiile care informează istoria
ideală eternă, sub care se scurg dealungul timpurilor na­
ţiunile, cu originea, evoluţiile, progresele şi decadenţele
lor. Urmând cursul istoriei, Vico descoperă că teoria drep­
tului natural e justă, cu condiţia numai ca să admită nu
mimai o lege naturală a istoriei, nu numai o singură formă
de a fi a r,-aurii umane, dar atâtea câte sunt şi epocile isto­
riei şi câte ne prezintă cursul istoriei însăşi. Sunt trei
epoci distincte, în care triumfă alternativ, simţurile, fantezia
şi raţiunea, cu toate că Providenţa divină, care face ca uma-
iiilalea să-i îndeplinească voinţa sa, sub formele în care ea
e capabilii, domneşte în toate epocile.
I lupii publicarea operei Raccolta d'opus'coli scientifici
c IcUcrari în 172S, care conţinea şi Autobiografia (scriere
tu mic talii după Discursul asupra metodei al lui Descartes,
u i Io n ic cil aulorul insistă să arate că între opera sa şi
iu cea alini Descarles inii e nici o legătură) Vico se va de-
 — 23

dica complet perfecţionării Ştiinţei Noni, care e cea mai

mare operă a sa şi care apăruse, mai obscură şi mai în­
curcată decât celelalte opere. Din această asiduă preocu­
pare, care a durat până la sfârşitul vieţii sale, vor avea
origine diferite corecţiuni şi în sfârşit o refacere completă
a operei, care va lua numele de Seconda Scienzn Nuova,
publicată în 1744, anul morţii sale. Această Seconda Scienza
Nuova are, faţă de PrinM meritul unei ,,obscurităţi” reduse,
a unei dispoziţiuni mai bune, a materiei şi o îmbogăţire a
chestiunilor, uneori de o vădită importanţă; dar, în ge­
neral, ideile directive şi principiile rămân neschimbate şi
pot fi considerate ca o Cucerire a unei noui lumi de gândire,
creată încetul cu încetul şi adeseori distrusă şi refăcută de
autor; o lume nouă, care însă, va aştepta aproape un secol
înainte ca aceasta să devie lumea în care umanitatea în­
treagă să găsească programul său de viaţă şi credinţă.
DE NOSTRI TEMPORIS STUDIORUM
RATIONE
-
Despre metoda de studiu din timpurile noastre

I. ARGUMENT

Francisc Baccn în preţioasa sa lucrare De Augmentis

Scientiarum *) arată până în ce punct, dincolo de acela la
care am ajuns, trebuie să se des volte artele şi ştiinţele, ast­
fel ca să se perfecţioneze în întregime înţelepciunea ome­
nească.
Dar în timp ce acesta descoperă o noua lume de ştiinţe,
el se consideră demjo 'şi (de o lume diferită d!e acea ai'noastră.
In adevăr aspiraţiile sale întreceau în aşa măsură posibili­
tăţile omeneşti, în cât se pare că ar vrea să arate mai mult
decât ceeace ne este necesar pentru o înţelepciune perfectă.
’J ) Titlul acestei opere, apărută in anul 1623, cu trei ani înainte
do moartea autorului, e De dignitate el augmentis scientiarum (Despre
valoarea si progresul ştiinţelor) şi constă dinlr’o examinaro asupra tu ­
turor ştiinţelor; e xm fel ele enciclopedie critică, care are menirea să
completeze toate lacunele ce cuprind aceste ştiinţe.
Observaţia lui Vico e cx.aJctă şi ea conturează caracterul filoso­
fului englez, care u adus întotdeauna metode şi proiecte grandioase
ijl adesea, cliiar demne de stimă, pe care însă nu .a reuşit să le pună
Iu practică, niciodată. Acest fapt e datorit tomporainojitului şi am bi­
ţiei acestuia, numit, de (acob I, Lord cancelar, Irimift apoi, după puţin
timp, cliiar do acelaş, Iu închisoare. Ilacon, cuprinşi do un nemărginit
orgoliu, un numai că nil u vil AUI că iiuilU'i sa refonm'l uiiopra loglccll
 — 28

Aceasta cred că s'a întâmplat, cum se întâmplă de obi-

•ccin, fiindcă acei de un spirit superior aspiră întotdeauna
la lucruri mari şi nemărginite. Astfel că Bacon se comportă
în lumea literară aşa cum în lumea publică, acei care deţin
puterile marilor imperii, ajunşi la cea mai înaltă stă­
pânire a lOmenirei, risipesc propriile lor comori, pentru a
răsturna însăşi natura lucrurilor: d'e pildă, ca şi cum ar
umple mările cu pietre, ar încerca să treacă munţii şi alte
întreprinderi zadarnice şi contrarii ordinei naturale.
In realitate, tot ce omul poate cunoaşte e mărginit şi
imperfect, ca însăşi natura lui. Dacă comparăm timpurile
noastre cu acele antice şi observăm avantagiile şi desavan-
tagiile celor două culturi, vom găsi probabil o situaţie ase­
mănătoare între noi şi aceia. De fapt, multe lucruri desco­
perite de noi erau cu totul necunoscute anticilor, dar multe
cunoscute de iei ne sunt nouă în întregime necunoscute;
nenumărate sunt aptitudinile noastre prin care reuşim în
anumite genuri literare, dar numeroase erau şi aptitudinile
anticilor prin care reuşeau în alte genuri; aceştia cultivau în
orice individ câteva arte, pe care noi aproape că le îndepăr­
tăm şi despreţuiau altele pe care noi le menţinem; mUlte
doctrine erau unite la ei, acest fapt prezentându-le un mare
avantaj, iar la noi au fost separate; şi invers, la noi unite
au fost în mod desavantajosi tratate de ei separat; în sfârşit
tnulte dintre ele îşi schimbară înfăţişarea şi numele.
Aceasta, tineri iubiţi, îmi oferă ocaziunea de a discuta
despre următorul argument: Care dintre aceste două e cea
mai justă şi cea nial bună metodă de stadiu: a noastră sau
a celor vechi?1).
aristotelice a fost îndeplinită, de Leonard, Kepler şi Galileo, dar întot­
deauna şi-a propus planuri care mergeau dincolo de omenesc şi de
posibil. Iată-1 deci în De Augmentis, urmărind idealul înţelepciune! per­
fecte şi absolute, în lo.c de a se limita numai la cceace era posibil şi
ulii diferitelor discipline din timpul său. Vico limita cercetarea sa,
militai asupra instrumentelor, ajutoarelor şi scopurilor ştiinţelor, adică
Httiipm acelor argumente, care privesa în mod propriu metoda de studiu.
I) K vorba deci de o examinare pro şi contra acestor două epoci
şl in deosebi a Imelodei lor do studiu, cu scopul de a alcătui o nouă
melodii, care să aibă calităţile aceleia vechi şi aceleia noiii, fără să
ronţlnlî vreun defect. Vico nu va putea conclude, d,upă cele spuse până
ei I, ctt Inire ce|c două epoci ar putea fi vreo diferenţă absolută: am ­
bele mint deosebite în aspectele şi detaliile lor, 'dar identice în sub-
iibihţn lor.
 — 29

.Discutând asupra acestui argument, vom compara foloa­

sele şi defectele uneia şi alteia, arătând desavantagiile me­
todei noastre, cum se pot evita ele, care mu se pot evita»
şi cărora dintre acele vechi li se opun. Subiectul e nou,
dacă nu mă înşel; dar atât de important încât ma mir
că e nou. Eu consider câştigată bunăvoinţa voastră, dacă
veţi observa că e mai bine să compar foloasele uneia ;şi
celeilalte epoci, decât să mă ocup de defectele lor1). Aceasta
vă interesează pe voi în special şi nu pentru motivul că
aţi putea şti, dacă sunteţi mai învăţaţi decât anticii în unele
chestiuni şi mai puţin învăţaţi în altele; dar pentru moi-
tivul că ,aţi avea metoda prin care să ajungeţi la o sujmă
de cunoştinţe superioară aceleia a anticilor2), şi având
menţionate desavantagiile metodei antice, veţi fi mai in­
dulgenţi cu acele defecte ale metodei noastre, care sunt
inevitabile.
Pentru ca să puteţi înţelege mai uşor şi pe deplin acest
lucru, e oportun să ţineţi minte că eu nu intenţionez s;a fac
comparaţii între ştiinţele noastre şi cele vechi, între artele
1) Se observă cu câtă fineţe prezintă Yico tinerilor tema a-
cestei scrieri. As!umându-şi .rolul de critic al vremurilor vechi şi al
celor moderne, convins fiind că în lume domneşte Providetnţa, e m ânat
să conchidă că orice ordine a. timpurilor nai e lipsită niciodată în între­
gime de virtute.
2) In această operă, care cuprinde şi unele criti.'i referitoare la
metodologia inspirată de raţionalismul cartezian, vom găsi adeseori
afirmări care pair că sunt luate dela Dsscartes. Cine a citit lucrarea
filosofului francez Discurs asupra metodei îşi va aminti că, chiar în
prima pagină a acelui volum, se găseşte o consileraţiune destul de
analogă qu aceasta pe care o adnotăm. „Banul simţ — spune Des-
cartes — e luciul cel mâi bine răspândit în lume”... „în aşa fel că di­
versitatea părerilor notffâtre a u derivă din faptul că unii sunt m ai înzes­
traţi cu raţiune decât .a'lţii, ci numai prin faptul că noi conducem gândul
nostru pe drumuri diferite şi nu luăm în scârnă aceleaşi lucruri”,.
Aşadar importanţa maximă a oricărei bune educaţiuni, constă în m e­
toda după care călăuzim Scuget,alrea noastră. Cum se explică deci că aci ca
ş:i în tmfulte ialte părţi, Vico jajnticlalrteiziniU e ide aceeaş părere cu adversarul,
său ? Dacă ne gândim că în F ranţa Descartes o în sec. al XVII-lea, cel
mai bun continuator ai ideologici renaşterii italiene şi că Vico în
secolul a l ' XVIII-lea reija m area tradiţie a aceleiaşi renaşteri, la
care s’a ataşat în special prin sistemul său do viaţă şi do gândire,
ufară de celelalte motive de ordin literar şi metafizic, vom găsi desigur
cu uşurinţă explicaţia acestui aparent contrast.
 30

lor .şi ale noastre; ci să cercetam prin ce metoda noastră

o învinge pe acea veche, prin ce e învinsă de ea şi ce se
cere pentru a nu fi învinsă. Pentru acest mlotiv artele noui,
ştiinţele şi descoperirile recente dacă nu le despărţim, cel
puţin să le distingem de nouile instrumente .şi de nouile
mijloace de cunoaştere; acelea privesc materia studiilor;
acestea calea şi metoţdia şi ele formează chiar obiectul lu­
crării noastre.

IJ. PĂRŢILE ARGUMENTULUI

Mi se pare că orice metoda de studiu rezultă din aceste

trei elemente: instrumente, mijloace materiale şi scop1),
'instrumentele cuprind ordine, deoarece acei care se dedică
priîitr’o pregătire necesară artelor sau ştiinţelor, o fac
cu sistemă şi ordine. De aceia instrumentele au întâietatea;
mijloacele materiale sunt concomitente; scopul deşi ur­
mează după acestea, e căutat totuşi dela început de către
studioşi şi în tot cursul studiilor lor. Pentru acest motiv
vom desfăşura cursul luci arii noastre după această ordine,
vorbind mai întâiu despre instrumente şi apoi despre mij­
loacele materiale ale metodei noastre de studiu. In ceeace
priveşte scopul vom discuta despre el ici şi colo, unde se
va reflecta mai bine. Acesta se răspândeşte prin întreaga
metodă, precum sângele împrăştiindu-se în tot corpul e
mai bine observat acolo unde arterele sunt mai se isibile.
Instrumentele noui ale ştiinţelor sunt câteodată ele însăşi
ştiinţe, altele arte, altele simple opere ale artei sau ale
I) Acoaptă clistincţiune între instiumenle, mijloace .şi scop e foarte
im pori an l a din două raolive. Primul, fiindcă ne face cunoscut locul şi
importanta, pe care o arc pentru Vico, orice element a! elucajici, p ri­
vii. în loialitatea procesului educativ; şi al dogea, [Milnică no dă
piilcj să c.onstalăin imediat, care e interesul şi mcnla'ilalea proprie
lui Vico. A ri mi, o vorba ld|e o berce tare asemănă oare aceluia a lui Des-
niiP'it, caic se îndreaptă spre examinarea raţii mei umane în fiinţa'
na, K voci.a il.e o cercetare îndreptată spre examinarea ştiinţelor, arte­
lor iii i'oalilate.'J lor istorică şi a scopurilor raţjiinoi însăşi, plivită
iu ilovnnlna na. Arcuita, o in lerefeii.il care distinge lămurit pe Vico de
I•••n» inimi; tmcii,o, o iiilci'osul caro pune bana unei filosofii a istoriei,
111 m | i h . i| i<• i ii liliciofia cxiulemţoi în sine şi prin sine (ontologism).
 31 —

naturii1). Instrumentul comun tuturor ştiinţelor şi artelor

^ noua critică; analiza e instrumentul geofnetriei; aceeaş
geometrie şi cu metodă sa, derivate din noua mecanică;,
sunt instrumentele fizicei; chimia, născută din alchimie e
instrumentul medficinei; al anatomiei e microscopul, tele­
scopul al astronomiei; şi însfârşit, instrumentul geografiei
e steaua polară. Apoi, printre nouile mijloace materiale
citez: artele referitoare la diferite argumente, care în ve­
chime erau încredinţate prudenţei2) ; o multiplicitate de
exemple bune; tipografiile; instituţiile universitare pentru
studii3). In sfârşit, unicul scpp dintre toate studiile, unicii,!,
demn de a-1 urmări, de a-1 onora, unicul demn dintre toate
de a fi lăudat este adevărul. Metoda noastră de studiu
asupra tuturor studiilor citate, fie că v’aţi referi la uşu­
rinţa ei^ 1ie la avantagifle sau la mărirea ei, ne npve cu uruit
mai folositoare şi mai bună decât cea antică.
Critica ne oferă adevărul, de care, chiar atunci când1
există vreo îndoială, poţi să devii sigur1). Prin mijlo­
cul său se poate conlsidera ca desfiinţată orice Nouă
Academie5). Analiza rezolvă apoi,!), prin minunata în-
1) Vico numeşte instrumente noui de perfecţionare a omului, ştiin­
ţele, artele şi problemele artelor şi ale naturii, deoarece ele au fost
create aproape în întregime în epoca moderna. Nu. fiindcă ia an ­
tichitate ar fi lipsit ştiinţele sau produsele naturale şi artistice dar
fiindcă „aceste ,,instrumente” erau încă îutr’o stare rudimentară şi
ceeaoe e torni importatot, după îndelungata vijelie a evului mediu, in
zorii nonei epoci, erau fărâmate salu risipite. A şa dar pot fi cu drept
cuvânt numite produse ale nonei epoci.
2) Prudenta echivalează cu hunul simit practic; se va vedea clar, în
urmare, care sunt artele privitoare la „diferitele argumente care în
vechime erau încredinţate numai prudenţii”.
3) După cum se vede, mijloacele materiale, sunt pentru Vico, m ij­
loace complementare de educaţie.
d) Critica e aceea care duce la îndoiala metodică şi la siguranţa
absolută a pului care se îndoeşte şi de aceea nu poate să uu e-xista
K, după cum spune Bacon, instauratio magna, a secolului care m ai
bine decât să facă cercetări asupra materiei ştiinţei, cercetează izvorul
fiecărei ştiinţe: gândirea activă.
.*>) Academia fond,.Hă de Platou, luă numdle de Noua A culem ^
când cu Arcesilao (135—211 a. o.) ;a)vu o îndrumare sceptică. Prin
jinlonomasă orice Nouă Academie avea semnificaţia unui nou scep­
ticism.
(!) Analiza, la. caro se referă Vico aci, e procedeul urmat de cor*
 — 32 —

lesiiire a metodei, problemele de geometrie lăsate ne­

rezolvate de .antici. Aceştia se serveau de geometrie şi de
mecanică drept instrumente pentru fizică, însă nu totdeauna,
în timp ce noi ne folosim1 de ele totdeauna şi le găsim de
cea mai bună utilitate. Dar nu e obiectul discuţiei noastre,,
dacă geometria şi noua mecanică s'ar fi desvoltat mai bine
graţie analizei, deşi e sigur că maeştrii ei ,o' practică cu
noui şi ingenioase invenţii şi pentru a nu fi părăsiţi de
acestea pe drumul întunecos al naturii, au introdus metoda
geometrică în fizică, prin mijlocul căreia, ca şi când ar ii
fost legaţi de un fir al Ariadnei, avansau pe drumul ho-
tărît şi cercetat, nu de către fizicienii ,care merg dibuind
ci de arhitecţii operilor imense, cercetând cauzele, cu care
Dumnezeul suprem a construit această maşină minunată
a lumii1).
Ce minunate mijloace a oferit chimia, cu totul necunos­
cută de antici, medicinei!! Aceasta, remarcată fund ase­
mănarea fenomenelor chimice, a cunoscut în mod lămurit
foarte multe funcţiuni ale corpului omenesc, bănuind chiar
şi bolile.
Desigur că alchimia, născută din medicină, era prevestită
de către antici; dar noi am realizat aspiraţiile lor. Chimia
a fost aplicată de unii în fizică; după cum, de către alţii,
mecanica în medicină. Şi fizico-chimica creaza aproape cu
mâna, unele meteore şi alte efecte din natură; mecano-me-’

cetările ştiinţifice, care în s'ec. al 17-lea în special, realizase prin.

opera lui Descart.es, G,aflileu, Newton şi Kepler progrese gigantice în
toate câmpurile ştiinţelor naturale, şi care era inspirata de o concepţie
mecanicistă a realităţilor naturale.
1) Vico, în timp ce spune c.ă obiectul acestei lucrări nu e acciz­
ele a determina valoarea concretă a analizei ştiinţifice desfăşurată
moro geometrico, schiţează problema care va fi obiectul unei întinse
şi importante chestiuni în scrierile posterioare, după care „cauzele cu
caro Dumnezeul i suprem a construit această minunată maşină a lu ­
mii"; nu se puteau intslligere „fiindcă unica modalitate de a avea
ştiinţă este aceea di© a- o săvârşi". Dar cum lumea naturii e opiera
lui Dumnezeu, numai Dumnezeu e autorul, nţuimai Dumnezeu posedă
ştiinţă", li uşor să înţelegem că fizicienii de care vorbeşte Vico, sunt
tocmai acei ce se inspiră din fizica lui Daslcartes1, de o perfectă in.-.
nplntfm i'comeli icăi, caro se referă! la Dumnezeu, deîerminâud natura ac­
tului rioulor ni lui i-03 oxtorm şi a mişcării iniţiale şi răspândindu-se
tu mod mecanic din ren li tale tu realitate.
 — 33

dicina, prin mijlocul întrebuinţării maşinelor, precizează

bolile corpului omenesc şi le îngrijeşte.
Anatomia, apoi, pe lângă circulaţia sângelui, originea
nervilor şi numeroaselor sucuri, vase şi conducte ale corpu­
lui omenesc (prin .care progresa deja acea antică) a mai
explicat clar, cu ajutorul microscopului glandele miliare şi
ale celor mai mici viscere ale lor, ale plantelor, ale viermilor
şi ale insectelor şi a isbutit să lămurească cu uşurinţă spe­
ciile fecundatoare ~şi să distingă fecundaţia oului; toate
acestea scăpau ochilor anticilor.
Şi astronomia, cu ajutorul telescopului, a descoperit stele
noui, multe şi diferite pete so;lare, fazele mişcărilor. Aceste
lucruri descoperite aveau însă multe erori privitoare la sis­
temul ptolomeic universal. Anticii numai prin profeţii ne­
sigure ghiceau că dincolo de ocean sunt şi alte continente;
noi, cu ajutorul busolei, le-am descoperit cu adevărat şi
geografii le-au descris chiar cele mai ascunse părţi. Cine
ar mai fi crezut ca astăzi, oamenii, nu numai că au reuşit
să înconjoare globul pământesc după soare, dar au putut
să meargă înainte de drumuri e soarelui într’un timp mai
scurt, decât avea nevoie acesta pentru a le străbate?1) Cu
câte minunate invenţiimi pare îmbogăţită societatea .ome­
nească priii fizică şi geometrie, învăţate-cu metoda ofi­
cială şi cu mecanica perfecţionată! ^
Prin aceste invenţiuni se poate spune că s'a născut stra­
tegia dinteilele noastre, .atât de mult superioară acelei antice,
încât faţă de sistemul nostru de a fortiijica şi de a le cuceri,
Minerva însăşi ar desconsidera complet fortificaţiile sale
din Atena şi Jupiter ar socoti uriaşul sau fulger, ineficace
şi zadarnic.
Acestea sunt instrumentele ştiinţifice moderne şi ase­
mănătoare acestora simt astăzi mijloacele materiale pentru
. studii. In adevăr, multe argumente care erau un timp în­
credinţate prudenţii, a cum sunt transformate în arte, în
special acelea referitoare Ia jnrisprudenţă, pe care anticii
nu rnai aveau speranţa să le desăvârşească, fiind îngroziţi
de dificultăţile ce le întâmpinau2).
I ) Aci Vico se referă la descoperirile geografice din secolul ai
XV-leu vi al XVJ-lea, Ia călătoriile săvârşite în jurul păm ântului şi
la progresolo din câmpul astronomiei, realiizate prin invenţia ochianului
şi tu special prin aporturile aluno do Galileu, Keplcr şi Newton.
V!) Se va, arăta clar în urmare, caro au fost dificultăţile ce au în-
|iioiIicat pe antici să organizeze ştiinţele juridico în forma realizată
a
 — 34 _

In poetică, oratorie, pictură, sculptură şi celelalte arte

care se bazează pe imitaţii, aduc numeroase modele foarte
reuşite, care reprezintă fapte studiate., în timp .ce ai noştri
pot sa imite perfecţiunea naturei cu o deosebită uşurinţă.
După aceia, prin înlesnirea tiparului, noţiunile sunt răspân­
dite prin cărţi; pentru acest motiv în zilele noastre sunt
atâţia instruiţi nu numai printr'o singură doctrină a unuia
sau a [doi Scriitori, ci întEo măsură mare,, variată şi aproape
infinită. Insfârşit, avem Universităţile, unde se poate studia
orice fel de artă şi ştiinţă şi în care se .perfecţionează .inte­
ligenţa, sufletul şi limbile^ Inf toate aceste studii literare nd
se tinde decât spre un singur scop: adevărul.
Reluăm spre examinare avantagiile metodei noastre Ide
studii: să vedem dacă din întâmplare ele ar fi private de
meritele pe care le aveau anticii sau dacă sunt ameste­
cate cu defecte pe care anticii nu .le aveau: să vedem în ce
măsură am putea evita defectele metodei noastre .şi în ce
măsură am1 putea obţine avantagiile anticilor; examinăm
apoi, care sunt inconvenientele pe care nu le putem evita şi
prin care slăbiciuni ale metodei antice erau compensate.

III. INSTRUMENTELE ŞTIINŢELOR. CRITICA.

Mai întâiu, atât cât priveşte instrumentele ştiinţelor, în­

cepem azi studiul nostru cu critica, care, pentru a libera
adevărul curat, nu numai de fals, dar chiar ide orice bă­
nuială de fals, impune ca să se îndepărteze din minte ade­
vărurile false, adevărurile derivate cât şi verosimilul. Acest
lucru nu Se petrece deşiguir cu uşurinţă, căci tinerilor, .înainte
de toate, trebuie .Sa le formăm1un simţ comun, astfel ca în
perioada vieţii în care vor fi adulţi, să nu comită acte ciu­
date şi nesocotite1). Adevărat e că ştiinţa îşi are originea
unii târziu de epoca modernă. Aci spunem numai că jurisprudenţa era
«•iiiniiilerala îji antichitate jţlo- către puterea invidioasă a nobililor drept
o taină, rare fim a fost niciodată expusă poporului şi deci s’au născut
b'ld puţine, considerate «acre, intingi bile şi inviolabile.
I ) Ceil.ica, pe caro Vico o atribuie orientărilor raţionale şi critice
din limpul siiu, poale fi exactă şi genială, cu condiţii ca ea să se
•oiruli>:,>t> impoliiva falselor şi exageratelor interpretări pedagogice ale
iiilloiinliiiiiiului modem. Printre acestea trebuie înlocuită aceea ce a
liiiipn.il /'Ari ito ponoer, împotriva căreia se îndreaptă în mod p ar­
iu ulm \ im ui opera na. Insă Doscarles, care e fondatorul imui astfel
 — 35

an adevăr, eroarea în falşi, după cum din verosimil niaşfe

sensul comun. Verosimilul e cam la mijlocul dintre adevăr
şi fals, pentrucă e alcătuit atât din adevăr cât şi din ne­
adevăr1).
Astfel, adolescenţii, formându-şi simţul comun, trebuie
să avem grijă ca acesta, să nu le fie înăbuşit de critica
noastră2) .
de raţionalism, nu a cercetat niciodată. legăturile posibile între ra ­
ţiune şi sentiment, şi între acesta şi alte facultăţi ale spiritului. El
,a arăţa't num ai cât e fde necesar ca om!ul să ajnngă la cunoaşterea
.propriei sale vieţi şi s.ă devie responsabil fată de propriile sale fapte.
E l nu a afirniat (niciodată că pentru a ajunge la realizarea acestui scop
de educaţie, trebuie ,exclu[^ tot cesace e sentiment în educaţia facul­
tăţilo r practice ale omului. Se poaJte deci concepe foarte bine — §i
H erbart şi toată pedagogia modernă o confirmă — o educaţie în care
să fie dcsvoltate în chip armonic, toate facultăţile spiritului, care fac
■din om o fiinţă înzestrată eu o inteligenţă, cu un suflet şi cu buţhe
aptitudini pentru viaţa practică.
1) Această afirmaţie, care ia prima vedere pare contradictorie, se
înţelege cu uşurinţă, dacă ne amintim toată concepţia lui Vico, care
se regăseşte şi în această serfiere, din loc în loc, fie ea chiar în
termeni neprecişi. Vico distinge de fapt, o înţelepciune comună de o
înţelepciune înaltă, rezervată filosofilor1, în perioada în care adevărurile
eterne şi universale Sunt explicate în mod raţional. Diferenţa între
aceste două ştiinţe nu constă în conţinutul lor,- fiindcă principiile
universale care coordonează viata oamenilor, chiar' şi în vremurile de
incultură şi de necioplire sunt — prin prezenţa eternă a Providenţa
Divine în toate lucrurile — aceleaşi care coordonează viaţa oamenilor
şi a timpurilor civilizate şi perfecţionare. Aceste două ştiinţe se dis­
ting între ele prin principiile lor. Primele principii par confuze şi
împrăştiate în varietatea şi multiplicitatea faptelor omeneşti ale epo-
eolor în care predominau simţămintele şi fantezia, în timp ce cele­
lalte principii sunt toate raţionamente clare şi distincte şi sunt fruc­
tul raţiunii explicate. Prin urmare, bunul simţ comun sau ordinau,
•In care arc nevoie o mare parte a omenirii, se referă la o ştiinţă în
care. adevărul adesea ia înfăţişarea unei probabilităţi. Acest simt comun
o întunecat de fantezie şi sentiment, pentru ca're motiv nu poate fi
condamnai în mod absolut.Vico e aci îucă sub inspiraţia probabi-
Immluliii literar a Jui Cicero, patre atribuia atâta importanţă verosimilului;
tuni alea în scop uJ'iaitoric.
ii) CAml se f,ic excese de raţiorudlism, la pedagogie, dominând preo-
• npnimi tio ii dosvolta raţiunea, trebuie să ne preocupăm a oferi tino-
iilor olouientolo civilizaţiei în car,o sunt chemaţi să trăiască, ca apoi
<i| limltşl nil :ji formezu o criticii propirjo,
 — 36 —

Simţul comună e printre altele, regula oricărei pru-

Idenţe ca şi oricărei arte vorbite1). In adevăr, adesea
(oratorii întâmpină mai mari greutăţi tratând1 p cauză ade­
vărată, care nu are nimic verosimil, decât atunci când ar
avea de tratat una falsă, bazată pe o probabilitate2). Şi.
astfel se adaugă riscul pe care critica noastră îl cauzează'
tinerilor incapabili în oratorie.
Aşa dar criticii noştrii îşi păstrează mai departe pri­
mul lor adevăr, în afară şi pe deasupra oricărei aparenţe
materiale. Dar aceasta o predau tinerilor nu la timpul po­
trivit şi matur; iar după cum la bătrâneţe domină ra­
ţiunea, tot astfel la tinereţe predomină fantezia3). De aceia
1) Se simte aci profesorul cte retorică şi membrul Arcadiei. După
aceasta) Vico va spune textual: „căci ce altceva e elocventa defcât.
înţelepciunea care se adresează în chip. împodobit şi adecvat simtirei
comune?”
2) Să se ia în consideraţie că Vico se referă la oratorii care v or­
besc în public şi care tratează chestiuni juridice. 0 cauză adevărată
care nu se adresează simţului sau fanteziei, nu ;dă posibilitate o ra­
torului să simplifice şi să împodobească cuvântarea sa cu imagini
retorice, care do multe ori au efect mai mare asupra sufletului ascul­
tătorului, decât acele argumentări goale şi reci. O cauză falsă, adesea
fondându-se în aparenţă pe argumentări demne de crezut, oferă ora­
torului posibilitatea dc a întrebuinţa cu m ai multă uşurinţă şi cu
mai multă amploare, imagini sensibile sau fantastice, care colorează
cuvântarea şi o fac accesibilă tuturor (deoarece e mai uşor să în ­
ţelegi prin simţuri şi fantezie, decât prin raţiune abstractă). Cu cât
înţelegerea este mai inaire, cu. atât şi efectul asupra auditoriului este
mai mare.
3) Aceste afirmaţiuni îl fac pe Vico, în câmpul pedagogiei un pre­
cursor al lui Rousseap. E de netăgăduit, că la copii, fantezia e fa­
cultatea cea mai desvoltată. De aceea educaţia, care înainte de toate
trei»uo să tină seama de vârstă şi de .a'ptitu liniie proprii subiectului
do educat, Irebue să se conformeze în acest sens.. Dar fie Vico, fie)
llousBoau, urmând criteriul că trebuie să fie educate mai întâiu
Ionic nimţmilo, apoi toată fantezia şi însfârşit întreaga raţiune, cade
in eroarea do a crede că a r fi margini determinate între aceste trei
|ini'iondo, îu timp ce Peslalozzi spune că unitatea activităţii omeneşti
a Ioni înlocuiţii do Providenţă pe baza' mijloacelor de care omul Lre-
hun nit no folosească ponl.ru propria lui bună stare şi pentru a deveni
om Iii adevărului sens1 al cuvânlului”. Nu avem oameni raţioinabili
ducii jiu iun încercai Bă-i formăm treptat, treptat, începând încă din
• u p lld irln
 — 37 —

în orice caz nu e deloc oportun să răpeşti copiilor fantezia,

care a fost întotdeaunia privită ca cea m’aii fericită dovadă
a dispoziţiilor viitoare. Şi memoria, care e aproape (dacă
nu în întregime) identică cu fantezia copiilor1), între-
cânid chiar orice altă facultate e neceslar s’oi cultivătn!
în mo'd; insistent. Nu trebuie să formăm spiritele insen­
sibile în acele arte în care predomină fantezia sau me­
moria sau una şi alta, ca pictura,, poetica, oratoria şi juj-
risprudenţa. Critica, care e instrumentul' npjstrlu1comun, pen­
tru toate artele şi ştiinţele, nu trebuie s-ă constitue o piedică
nici uneia dintre ele.
Anticii evitau astfel de inconveniente, pentru mulţi -dare
considerau geometria drept logica copiilor. Intr’adevăr, imi:
tânidl pe medici, care uitnlau indicaţiile naturii, anticii predatul
tinerilor acea ştiinţă, care nu se poate înţelege decât având!
o accentuată forţă imaginativă* în chipul de-a exercita ra­
ţiunea în mod treptat şî subtil, conform! dispoziţiilor vârstei
lor, fără de a forţa natura indîvidjului2). Astăzi, numai
1) In scrierile posterioare, Vico va spume că „fantezia nu o altceva
decât memoria dilatată şi combinată”.
In De antiquisima i talorum' sap/entfa (Capi. VII, 1, § II) explică
această afirmaţie astfel: „Latinii numeau memorie acea facultate care
păstrează ideile percepute prin simţuri, şi pe care le numeşte remi­
niscenţă când le exprimă. Deci pentru ei, memoria e acea facultate
qu care compunem imaginile „care de noi e numită imaginaţie şi de
Greci fantezie; ceea ce imiinim noi în m o i obişnuit a „imagina”, La­
tinii nujmeau a Imemora. Pentru acest motiv, nu ne-am putea reprezenta
decâli acele lucruri percepute prin simţuri. De fapt nu a existat pictor,
care să nu ii pictat vreodată plante sau fiinţe vii inspirate de natură;
chiar însăşi centaurii nu sunt decât aidevărate aspecte ale naturii, îm ­
binate în chip ciudat. Nici chiar poeţii nu şi-au închipuit vreo altă
formă de virtute care săi nu fi corespuns în mod real faptelor omeneşti;
dimpotrivă, alegând dintre acefstea pe cea mai bună, ridicau ideia lor
deasupra realităţii, jereind (pe (epoii lor confoikn acestei virtuti. Pentru incest
motiv Grecii povesteau despre Muze, care sunt virtuti aie fanteziei,
fiice alo Memoriei”.
I)c' aci necesitatea) de a alimenta fantezia prin mijlocul memoriei.
•J) Iu Autobiografia sai Vico spune: „Pe drept cuvânt anticii recoman-,
dau npliqaurea ştiinţei geometriei ca studiu pentru copii, considerând-o
drept cea. mai potrivită logică pentru această vârstă; căci atunci când în-
vată bine lucrurile particulare şi. ştiu să ţc ordoneze bine, cu alâl, m,ui
dificil vor înţelege lucrurile generale”.
I',l li.it a ţin leşie privirile, în mod firesc, asupra lui Platou, cure, vor-
 — 38

critica este apreciată; popica*) nu numai că nu progre­

sează, dar chiar e I,ăsată cu totul în urmjă. Acest fapt tat*
se petrece fără dîesavan,fagii, deoarece, ;aşa cum crearea
argumentelor este în miod maturai precedentă judecăţii referi­
toare la adevărul lor, tot astfel şi topica trebuie să fie
învăţată înainte de critică2). Dimpotrivă, modernii noştrii
o neglijează şi o găsesc că nu merită nici o întrebuinţare r
căci, spuneau ei, daca oamenii sunt critici, e suficientă expu­
nerea argumentului pentruca să descopere ce adevăr con­
ţine el, şi fără să fi învăţat vreo topică', ei văd urmărinjd
aceeaş regulă a adevărului, care sunt verosimilele care îl
înconjoară.
Dar cine e sigur că a văzut tot? Tocmai în aceasta
constă virtutea unică şi supremă a unei cuvântări, care se
zice că e completă, când ea nu lasă nimic netratat, .nimic
ce-ar fi trebuit să fie expus, nimic ce-ar fi fost dorit
de către auditoriu3).
birul despre educaţia tinerilor, nnme'pî tocmai geometria drept ştiinţa
medie între cunoaşterea sensibilă şi ştiinţa universalului, sau dialectica.
1) Topica e doctrina lajrgumenleJor şi a probelor, după definiţia lui
Aristotel; Vico îi atribuie luai potrivit înţelesul de a’rtă de a descoperi
şi a ordona argumentele.
2) Aci e locul de a examipa cu mai miiltă atenţiune legăturile
între cunoaştere şi critică. Vico are desigur dreptate când afirmă că
exagerările ration.aflism.ului şi criticismului duc Ia o concepţiune pe­
dagogică’ care nu ia în consideraţie sentimentele, imaginaţia, fardezi a
şi atunci când se neglijează, după cum se întâmplă adeseori, că io
critică, fără vreun argument, fără înţelegere, e ca şi o luptă purtatjă
împotriva unei armade inexistente. Dar dacă se ia în seamă că a
cunoaşte în înţelesul precis al cuvântului însemnează şi a înţelege
şi că a înţelege e .şi a .aprecia, se va ajunge în felul acesta la
holărîrca ca topica să nu preceţaldă şi nici să urmeze criticei, d e ­
oarece ambele procedează paralel, când a cunoaşte e şi a avea viu
interes de cunoaştere, ,astfei că în pedagogie se va introduce o con­
cepţie care n u va mai considera critica ca jpe o inamiejă a sentimen­
telor şi a fanteziei, s'afti invers, deoarece între raţiune şi fantezie nu
oxiHl.,1. antiteză şi diversitate.
îl) A nu se uita că acepteta e introducerea la cursul lecţiunilor
din I70H pe care Vico le ţinea la Neapole ca profesor de retorică;
liceala cuiiHiiluie unul dintre motivele frecventelor piatsagii cuprinzând
• unulilernllmii uhujicu metodei jle studiu al artei de a vorbi. Vom
utile» rit elocvenţa o .legală pojnlpu Vico de metodă atât timp cât ica
„mi o altceva d.ncAI. şlii,nţ|uf, caro vorbeşte în mod împodobit şi în-
IIiMiI şl In noelwj llnip potrivii. simţului comun.
 — 39

Cu toate că natura noastră, e susceptibilă de greşeli,

totuşi principalul ,chiar unicul 'scopi al artelor e de a
ne încredinţa că am lucrat bine: critica e arta discursu­
lui raţional, topica e arta discursului înflorit. Mai mult
încă, acei care sunt exercitaţi în topică, sau în arta de
a găsi termenul mediu (scolasticii numesc '.ntediii ceeace
latinii numesc argu.nt.ent), cunoscând în fine, locul fiecărui
argument în djscuţie, după cum ştiu să străbată elementele
în scris, au facultatea (de a vedea în orice împrejurare ceeace
e mai convingător întPo cauza1). Apoi, aceia care n'au do­
bândit o astfel de facultate, merită prea puţin numele de
oratori, datoria lor principală fiind ca ,în faptele urgente,
care nu consimt întârzieri sau amânări (cum foarte deseori
se întâmplă în forul nostru, în cauzele referitoare la cine
ştie ce nelegiuiri care aparţin numai oratoriei), ar putea
aduce un ajutor imediat acuzaţilor, prin peroraţia a cărei
cauze sunt stabilite în câteva ore. Insă criticilor noştri, când1
li se prezintă ceva dubios, răspund : va trebui să reflectăm
asupra acestei chestiuni2).
in afară de aceasta, virtutea elocvenţei constă în aceea de
a se înţelege cu ascultătorii şi pentru aceasta noi trebuie
sa adaptăm cuvântarea noastră părerilor lor, deoarece dese­
ori aceia care nu sunt impresionanţi de argumentări convin­
gătoare, se lasă impresionaţi de propria lor părere, chiar
şi când e slab argumentată3). Pentruca oratorul să fie
sigur că i-a impresionat pe toţi, trebuie sa fi atins toate
1 ) Vico nu-şi dă seama că, cunoscând ţoale argumentele şi a s ­
pectele unei discipline determinate, a şa fel încât să poţi distinge im e­
diat ceeace e mai exact şi indicat înlr'o împrejurare determinată, în ­
seamnă să cunoşti de acum' în mod critic, în ce m ăsură e determinată,
înlr'o astfel de ştiinţă, valoarea oricărui argument şi locul pe care el îl
ocupă printre celelalte.
2) Scopul imediat practic atfe aci un mare avantaj asupra scopu­
lui ştiinţific, care aparţine criticei raţionale, şi care ţintind să sta­
bilească adevărul de valoare universală, merge în mod natural dincolo
do oportunitatea convingătoare a unuia sau a altuia.
.'!) Stoicii au ca ideal supunerea dorinţelor raţiunii universale im a­
nentă în toate lucrurile. Tot astfel şi raţionaliştii moderni condamină
ţmuiunilo omeneşti precum şi orice ştiinţă întemeiată pe simţuri sau
'fantezie, captubile să le excite, înfruntând cu seninătate orice urmare du-
t { masă, | e\nIru a răinăte' la ceea ce o numai Raţiune.
Nu nuni file u te deci, după Vico, perilm a triumfa iu deni miori Io din
|or, undo verosimilul reuşeşte udi-ueiui să se impun,
 — 40 _

punctele argumentului. Pentru acest motiv nu putem ad­

mite că Cicero ar fi spus1 multe lucruri Ide puţină impor­
tanţă, căci chiar pentru aceste merite el dominea în For, în
Senat şi mai ales în adunările publice, reuşind să devie cel
mai demn orator al măreţului Imperiu Roman.
(Dar ce anume îl determină pe orator sa fie zăbo vi ton în
anumite cauze, în urmărirea numai a adevărului şi să fie
stăruitor faţă Ide acei (ce se sprijină pe verosimil? M. Brutus,
instruit de critica noastră, ;sau mai bine zis aproape a noa­
stră (el era de fapt stoic) 1), Socotea că trebuie să-l apere
pe Milo cu rugăminţi şi că era necesar is'ă; susţie ca să-l
achite, deoarece deţinea mari funcţiuni în Republică şi apoi
fiindcă o, eliberase de Clodiu, un răufăcător şi un infam.
Dar Cicero versat în topică, socotea ca jiu e bine să încre­
dinţeze acest acuzat în această stare de lucruri blândeţei
judecătorilor şi gândea sa conducă aceasta cauză prin pre­
supuneri şi dacă ar fi făcut-o, desigur că Milo, după cum
o mărturisise el însăşi, ar fi fost achitat în acel proces2).
1) Aci Vico se abate un moment dela subiect, alunecând în practica
(prudentia) din for, care aprobă avocaţilor de meserie puterea de
a aduna cu talent, comparaţii, analogii,, adevăruri, capabile să triumfe
în procese. Pentru a explica acest pasagiu cât şi importanţa atribuită
oratoriei juridice, trebuie siă ne amintim' pă Vico a fost în tinereţea
sa un jurist de profesiune şi că acum vorbeşte tinerilor care în cea
mai mare parte studiază jurispradenţa, disciplina cea m ai onorată în
Neapole.
2) Clodius a devenit prin voinţa lui Ceslalr, tribun. In acest timp el
era în Gallia, provocând cu sprijinul Iui o mişcare demagogică la
lloma, răsculând populaţia şi aruncând cetatea. într’o adevărată anarhie.
Cicero şi Cato care susţineau libertatea republicei, alălurându-se lui
Pompeiu, au căzut victime acestui complot. Ei trebuiră să părăsească
Roma. După întâlnirea delja Luca în anul 55 în. Cr. triumvirii se în ­
ţeleseră să împartă ţinuturile imperiului, dar Clodius, demagog nele­
giuit, constitui prin şireteniile sale în avantajul tendinţei absolutiste
a Iui Coşar, o continuă ameninţare împotriva oricărei veleităţi de su ­
premaţie a Senatului. In conflictele, ba chiar în luptele civile clin
anul pentru alegerile demnităţilor publice, într’o ciocnire care a avut
loc. aproape do Bovillae în calea Appia, între partidul lui Clodius şi
acela ,a Îmi ÎUilIo care aspira la consujlat, Clodius1 fu ucis. Au urm at
apoi iu Ruina mullo lurlmrări şi incendii, provocate |do plebea aţâţată
do către Fulvia, riojia lui Clodi.up;, prin care e numit Pompei consuli
fililt culeg’. Senatul ii ordonă să pregătească o arm ată şi să. asigurlc
llnlylea Republicii. Iu |*V»r ne improvizâ, iui tribunal pentru a elibera
 41 —

Cu toate acestea ArnauH1), deşi om foarte instruit în

•orice materie, dispreţuieşte topica, considerând-o de nici un
folos. Pe cine să-l credem, pe Arnauld care neagă impor­
tanţa topicei sau pe Cicero care afirmă şf mărturiseşte că
a devenit un excelent orator datorită ei? Această apreciere
■e rezervată altora. Noi însă pentru a nu comite nedreptăţi,
spunem că precum' critica ne face să devenim juşti tot astfel
topica ne fac<? buni oratori.
După cum altădată stoicii se afundară în critică şi aca­
demicii în topică2) tot astfel astăzi triumfă la moderni
felul arid şi strimt de a raţiotna al stoicilor, iar la urmaşii
lui Aristotel, felul variat şi abundent al academicilor. Şi
ceea ce e pus în discuţie, de pildă, un Pico della -Mi-
randola3), un învăţat modern, ar restrânge întriun sorit,J),
Itom a de turburători şi mai ales de Millo. Cicero, reîntorcându-se după
.apărarea lui Millo, deşi era con vitris că asemenea apărate trebuia să
fie săvârşită cu argumente contrarii şi impunăloare, urmând voinţa
lui M. Brutus, pronunţă tun discjurs prin care a scos în evidentă
.şi (meritele lui Millo fată de Republică. Millo, <?um era şi natural, a
fost condamnat, mai ales1 că poporul îl simpatiza pe Cllodius.
1) Antoine Arnauld, (1612—1694) e cunoscutul jansenist. al' şcolii dela.
Port-Royal, prieten şi discipol al lui De sciarte s şi al lui Pascal, autorul
.operei L’art $3 penser, operă de o m are importantă, fie pentrucă
reelaborează în sens cartezian unele principii din logica lui Aristotel,
fie fiindcă începe iun studiu de analiză a limbajului ca expresie lo­
gică. Această operă s’a bucurat de multă simpatie printre novatorii
din Neapole, clar de o teribilă .aversiune printre jansenişti. Ea constitue
tinta principală ,a criticei lui Vico care caută să explice în această
lucrare afirmaţia prin care se recomandă că la copii trebue să ne
îngrijim mai mult de desvoltarea judecăţii decât a memoriei.
2 ) Academicii negând posibilitatea de a se putea ajunge la adevărul
însuşi, recomandară că pentru necesităţile practice ale vieţii e prd-
J'erahi! să nc oprim la oportunitatea necontenit diferita şi schimbătoare
a Verosimilului. Şi. astfel în loc să urm ărească adevărul, erau preo­
cupaţi numai de aspectul lucrurilor, aşa că urm ăreau utilul. 1
3) Pico della Mirandola (1463—1494) e cunoscut prin extraordi­
nara, sa. memorie şi prin op erile sale renumite printre care aminlint
Do di(|nilata hominis. Pico ocupă un loc însemnat, printre contempo­
ranii săi, pciilriieă avea importante consideraţii despre demnitatea orne-
jieanră, fapt plin care se opune astrologilor, atât do răspândiţi în
limpid râu şi en.ro spuneau că oamenii, activează sub influenta a,şirelor.
El miaţlno că spirllul omenesc mi o dominai de natură, ci neonata
jmlmiu nil fie dominată du mu; el urmări dori mlngia şi nu astrologia,
 — 42 —

pe când un Gaeta.no5) a'ri desbate cu o sută de silogisme,,

Se poate apoi remarca că filosofii antici cu cât se înde-
părtau mai mult de această critică cu atât ajungeau la uu
discurs înflorit. Stoicii, cărora le plăcea ca mintea să fie
o regulă a adevărului, au fost m!ai întâiu de toate minti^
ţioşi şi subtili, epicureii, care voiau ca simţul să fie regula
adevărului, reuşiră prin simplitatea şi amploarea discursului-
Atunci academicii, urmaşi ai lui Socrate, care spuneau că
nu e necesar a se! şti nimic în afară de ignoranţa sa, au fost
iscusiţi în arta vorbirii. Discipolii Nouei Academii spuneau
că nu ştiau ceeace nu se ştie6), iniundau prin discursurile lor
înflorite ca şi torentele sau ca o ninsoare densă. Stoicii jşi
epicureii îşi luau o singură1atitudine în discuţie. Platon, în­
tre cele d'ouă teze opuse înclina către aceea care părea
mai verosimilă; Carneade însă, o îmbrăţişa pe una şi
pe cealaltă; într’o zi spunea că există dreptate, a doua zi
cu tot atât de multe motive de argumentare şi cu aceeaşi,
puternică putere de raţionament, spunea că nu exista7).
p - - —— ■"
Aci e amintit pentru iscusiinea cu care ştia să, aducă, argumentele în,:
discuţie.
4) Soritul e, după definiţia tradiţională, im şir de silogisme, în care
sunt suprimate consecinţele intermediare, cu scopul de a uni subiectul!
primei propo/.iţiuni cu predicatul ultimei concluziuni finale. Exem plar
e o fiinţă inteligenţă; orice om inteligent se conduce singur, cine se
conduce singur c liber; cine e lifo&v e responsabil de propriile acţiuni;
cine e răspunzător poale fi şi pedepsit; deci omul poate fi pedepsit.
5 ) Toma di Vio, cunoscut sub numele de Cardinalul Gaetano, s’a
născut în GaeLa în 1468 şi ă murit la Roma în 1533. In 1518 fu-
legat al Papei Clemente VII, în Germania, găsindu-se în faţa al două
probleme foarte grave: propovăduirea lui Luthcr şi controversa la
succesiunea Imperiului. Reuşi să decidă alegerea ca împărat, a lui
Carul V, în privinţa lui Luther însă, nu făcu nimic. A fost filosof
şi. teolog, combătând nouile idei, adaptând totuşi dcotrjna antică la
mmilo exigenţe critice şi literare. In interpretările scrierilor c,a şi
iii .interpretările lui Aristotel se ţuica de text, pentru a combate d e-o
ptulo pe luterani şi pe de,ariLa averoi sinul Jiu Pomponazi. Acesta a
font im motiv de aspre critice din partea catolicilor 51 a necatolicilor;.
••) E dubiul sceptic care se extinde şi în afirmaţia că noi nu ne
putem fia seamă do ignoranţa noastră. Acel dubiu s’a răspândit când',
ni, Arcesilao şi Carneade, Academia îşi însuşi numele de Noua .Aca­
demii'. 1 i i 1 1
V) Deci mimai Platou al evitat aceste excese, fiindcă el urmărea
fiilea de imijloc, n i din lectica sa care nu face abstracţie de logică, d ur
 43 —

'Aceasta derivă din faptul că adevărul e unul singur, cele

verosimile sunt multe ;şi falsurile infinite. Astfel, ambele-
feluri de a raţiona sunt defectuoase; acel al stoicilor pen-
trucă înclină spre fals, iar acel al criticilor pentrucă nu se
foloseşte de verosimil1).
Aşadar, spre a se evita unul .şi celălalt inconvenient;,
cred şi cu multă dreptate, că tinerii trebuesc educaţi în
toate ştiinţele şi artele care îmbogăţesc părţile topicei şi
în acelaş timp prin mijlocul gândirii comune să se formeze
pentru elocvenţă şi prudenţă, întărindu-se prin mijlociul
fanteziei şi a memoriei în acele arte în care predomină
aceste facultăţi. Apoi să înveţe critica2). Atunci, cu propria
lor judecată, judecă lucrurile în direcţia în .care au1 fost
instruiţi şi discutând asupra lor, se exercită într’un sens
şi în altul. In acest fel vo:r urmări adevărul în ştiinţe, vor
fi agili în prevederea lucrurilor, talentaţi în elocvenţă, cu o
bogată fantezie în poezie şi în pictură, şi cu o buîna memorie
în jurisprudenţa; şi astfel se va evita faptul de a deveni
nesocotiţi, ca acei de pildă care discută asupra unei materii
încă nepregătite, sau ca acei care nu consideră adevăr decât
ceeace spune maestrul. Din acest punct de vedere anticii
mi se par mai înaintaţi decât noi. De fapt pitagorienii tă­
ceau pentru cinci ani, timp în care susţineau ceeace aureau
idela maestrul lor; ipse dixit. In general,discipolii filosofieî
trebuiau numai să asculte: de unde termenul propriu de
auditor. Această metodă de studiu chiar însuşi Arnauld p
aprobă şi o profesează deşi o neagă în cuvinte: el umplea
logica sa cu cele mai ascunse exemple din orice fel de

se liazează pe aceasta, pentru! a so ridici iii m o l treptat la contem­

plarea idoci. abstracte,
1 ) Această afirimJţiune ne face să ne ducem cu gândul la poziţia
pe care peste mai mult de jumătate de veac şi-o va însuşi E. Kant„.
pe de ,o parte fa ţă de empirişti, şi pe de altă parte faţă de raţionalişiti.
De altfel e fals faptul particular lu a t'în sine fără ca să intre în tr’o-
înţelegere raţională a totului; după cum e lipsit de orice valoare
universalul alcătuit in mod raţional, care nu găseşte în concreteţa re a ­
lităţii atât de variată şi multiplă, fiinţa şi actualizarea! sa. ’
2) Iată educaţia' despărţită în două faze. Astăzi nu mai e posibil
să se urmeze criteriile pedagogiei vichiene, Rămâne însă mereu ade­
vărat că la (adolescenţi e mai pronunţată memoria şi fantezia, şi că
bunul educator trebuie să facă apel la acele două însuşiri alo ele­
vului, pentru, a face din el un om în adevăratul înţeles al cuviVutpHni,
disciplină1). In cazul icând: .aceste exemple însă, sunt extrase
clin ştiinţele şi artele pe care încă nu le-au studiat, ele nu
vor putea fi înţelese decât prin cea mai desăvârşită eloc­
venţă şi totodată prin necontenita trudă din partea maeşti-
lor. Dar dacă ca ultim obiect se studiază logica, se evită
cel puţin alte inconveniente pe lângă acele amintite 'mai
sus: fie de exemplu cazul lui Arnauld, care deşi aduce
multe exemple utile totuşi ele abia se înţeleg; sau acel
al aristotelicilor, ale căror exemple deşi sunt înţelese,
sunt totuşi cu totul inutile2).

IV. DESPRE METODA GEOMETRICĂ APLICATĂ

IN FIZICĂ.

Să examinăm' acum metoda geometrică pc care modernii

noştrii ,au |aplicat-o ţin fizică Işi s!ă Vedem dăcă această metodă,
neputându«se nega nimic acesteia, fără ca să (nu! slăbească
acelaş principiu dela care derivă, nu ar crea necesitatea
uneia dintre aceste trei lucruri: 1) ca tu să-ţi îndepărtezi tot
1) Vezi partea III, cap. XVII a volumului său Logica sau Arte (tel
pensare (nota autorului).
2) Astfel că, urmărind criteriul indicat, constând în predarea mai
în Iaiu a ştiinţelor şi artelor care alcătuesc isvoarele topicei şi apoi
(când cunoaşterea este împlinită iar memoria şi fantezia sunt desvol-
tale), logica, sau ştiinţa adevărului,, trebuie să se evite pe de o (parte
de a cădea cu Am&aild, raţionalist peste măsură, în inconvenientul
nbstractismului, care, opirindu-se, la raţionalul în sine, pierde viziunea
reală a concretului, devenind greoiu în pasagiile sale pur logice, iar
pe de âllă parte trebuie să se evite de a cădea cu empiricii, care
susţin autoritatea lui Aristotel, în inconvenientul de a indica multe
ICKt'iiiple, care, nejuslificale în mod raţional, în timp ce prin ele
in şi le se înţeleg, nu servesc nicidecum la întemeerea unei noime sau
unei. legi Universale, şi deci a nici unei ştiinţe.
K oportun a (releva că Vico nu e numai împotriva lui Art de Pcnser,
dcnpi'o caro recunoaşte că e valabil principiul inspirator, dar numai
jiplinil timpului său; dj'ilr e împotriva lui Ratio studiorum a Jesuiţilor,
(oiinloleliei) cărora le recunoaşte valoarea principiului, că la tineri
lielmie dt'svoHală memoria şi fantezia, cu condiţia numai că insistân-
(lii -mi* nunţiii asupra, memoriei să nu devie tinerii „atât de orbeşte
M«ll|ţinşl, ea şl arciii, caro nu consideră nimic altceva adevărat, decât
toi'iien ii font apun de m aestru”. I
 — 45 —

ce ai învăţat din o asemenea fizică )Ca să-ţi poţi îndrepta

mintea spre contemplarea concretă a universului; 2) sau,
dacă vrei să profesezi o astfel de ştiinţă să te decizi a
creia acesteia o oarecare metodă nouă; 3) saxt să prezinţi
un oarecare fenomen nou, ca corolar al acestei fizici. Fi­
zicienii moderni pare că se aseamănă cu aceia care lasă
Idrept moştenire case, care nui au nimic altceva de dorit pen­
tru grandoarea şi comoditatea lor, decât să le mute .mo­
bilierul dintr’un loc întFaltuil .şi cu o iUşoară osteneală să
le împodobească după modă1). Dar învăţaţii spun că în­
săşi această fizică e id'e aceeaş matură cu metoda geometrică
cu care ei o predau şi în oriqe fel te-ai învârti să con­
templi universul, te loveşti necontenit de această fizică.
Pentru care motiv trcbuesc aduse mulţumiri autorilor, care
ne uşurează de necazul de a contempla ulterior natura şi
ne lasă case mari şi împodobite,
Şi dacă e necesar să se considere natura astfel, atunci
li se aduc nesfârşite mulţumiri; dar dacă lucrurile merg
altfel, dacă o singură lege a mişcării e falsă, pentru a nu
spune că nu numai una a şi fost declarată falsă, să bage
ide (seamă şi (să bage de (seamă bine, astfel fca jslă, nu procedeze
cu prea multă încredere în sine în lucrurile naturii sau în-
grijindu-se de exterioritatea lucrurilor să neglijeze în chip
periculos cele fundamentale. Ah, ascultătorilor, să evităm1
amăgirile faţă de alţii şi faţă de noi înşine. Aceste ime-
tode şi aceşti soriţi, după cum în geometrie sunt căi şi
argumente de demonstraţie foarte rationale, tot astfel acolo
unde lucrurile nu admit demonstraţie, sunt un gen viţios
şi fals de a raţiona. Filosofii antici imputau acest lucru

1) E foarte eficace această comparaţie făcută de Vico, între l'izica -

geometrică, dăruită de moderni nouilor generaţii şi casele comode
şi .măreţe, lăsate moştenire de cătr.e decedaţi, rudelor apropiate. Fi-
zica-gcornetrică întemeială pe o concepţie mecataică a universului e
determinată în întregime de o mişcare mecjahică, ale cărei momente se
pot preciza uşor, fiecare în pairi©; şi deaceea, e completă şi închisă,
neadmiţând surprize de valo,a(re, derivate din noui fenom'cne ce nu
intră în vreo concepţie mlec'a,niiC|ă a totului. Prin urmjai’e nouile .gene­
raţii nu au altă misiune apăsătoare, d&cât aceea de a se servi d'a^o
ştiinţă atât de perfectă, ca şi ,alcei moştenitori care au primit caso
dela decedaţi, cărora nu le lipseşte nimic din grandoarea şi comodi­
tatea lor.
 — 46 —

stoicilor, care se serveau de această armă dialectică1). Şi

astăzi mai dăinueşte ideea că anticii considerau ca foarte
periculoasă logica lui Crisip2).
Deaceea, afirmaţiunile a<celei fizici, care tind prin forţa
metodei geometrice să se isuprapue adevărurilor, nu sunt de­
cât verosimili, deoarece din geometrie au numai metodă
şi nu demonstraţia. Adevărurile geometrice le demonstrăm
fiindcă le facem ; dacă ani1putea demonstra fizica noi am
face-o. De fapt, numai în Dumnezeu sunt formele adevă-
1) Adică, dc Sorit. Dar culă oare sunt Stoicii pentru Vico, filosofi)
caro întrebuinţează o pietodă falsă de a raţiona? Chestiunea, care la
prima vedere pare inexplicabilă, devine uşor de soluţionat, dacă se
are în vedere concepţia stoică asupra realităţii pătrunsă de mecanismul
fatal ;al Raţiunii Universale, pe care Stoicii îl iau drept fundament
al întregei deveniri. Admisă fiind o raţiune universală necesară, im a­
nentă iu fiecare parte a Realului, devenirea trebuie să fie concepută
ca datorită tu mod exclusiv legilor .fnderogabile, care nu permit liber­
tatea si spontaneitatea spiritului. Iu consecinţă, Yico nu e stoic din
două inotive: primul, fiindcă individul e o realitate prin sine însuşi,
fie chiar derivată clin Raţiunea Universală, realitate care — in scopul
de a. se evita, panteismul - - are o viaţă şi o lume cu totul a sa; în
ui doilea, râmi, deoarece legile devenirii umanităţii nu sunt aceleaşi cu
Jeuile devenirii naturii, in primele domneşte spontaneitatea, în celelalte
voinţa supremă, care nu e dat s'o cunoaştem. Şi atunci când se prede,
in ştiinţele spiritului (şi printre aeeşteu e geometria, după Vico) de a
in tra iu domnia na'turii, eşti condamnat numaidecât la eroare, dân-
dii-se dovadă numai de îngâmfare.
2) Crisip din Soli (281—208 ja. Cr.) a fost numit ,al doilea fuin-,
dator al Stoicismului, fiindcă ,a dat prin activitatea sa literară, îutr’a-
devăr uriaşă (705 cărţi) sistem şi. integritate doctrinei şcolare, a cărui
şef a |l!os't, după Zenon şi Cleant dui Asco, şi pentrucă a desvoltat-o
in |o al o părţile sale, apărând-o contra Epicureilor şi Academicilor.
Vin» va spune în mod clar, mai departe: „A avea cunoştinţă» despre
un luc.ru îndeamnă a-1 înfăptui”. Da aci expresia: „verum et factum
convertuntur”. Omul poate cunoaşte deci, ceejaice el face, cu alte
oliviule ccncc el crează; dar natura, care nu e opera sa, ci a Iui
Dumnezeu, n*o poale cunoaşte deplin; ea poate fi. înţeleasă numai
do Dumnezeu.
Acettle nfiininţiimi vichipne, care ar părea exageraLe îu parte, în
mmu experienţei progreselor rcalizalte de umanitate în oricare câmp
«I uliiiiţelor năim ii ,ne conving deplin, oricare ar fi consideraţiunile pe
i niu unii filosofi le-au făcui. împotrivă, că Vico e în mod perfect
ci uimei cu lipirii ni eoiirnpţLoi. c roş line a realităţii. Gr.aiţie acostai;
 — 47

rate ale lucrurilor, sub chiipjufl cărora e conformată natura lu­

crurilor însăşi. Să pătrundem deci în fizică ca filosofi,
adică cu scopul de a ne forma sufletele; din acest punct de
vedere întrecem pe antici, fiindică ei cultivau aceste studii
cu scopul de a rivaliza în mod nelegiuit cu zeii inferiori,
noi însă, pentru a forma spiritele modeste; 'şi cu aceste
studii investigăm chiar adevărul, pe care—1 dorini atât: şi
atunci când îl aflăm, această dragoste de adevăr ne apropie
Ide Dumnezeu, bunul suprem, care e singura cale şi unicul
adevăr *).
Afară de aceasta, metoda ^geometrică nu consimte ca
disciiţiunile fizice să fie înflorite, precum şi demonstra­
ţiile geometrice, care sunt Satisfăcute dacă sunt numai
enunţate. Astfel observăm pe fizicienii moderni utilizând
un sistem de a raţiona concis şi sobru, fiindcă acea/sfă
fizică, fie atunci când' ea e predată,, fie atunci când e -stu­
diată, deduce întotdeauna ideile asemănătoaie din idei ase­
mănătoare, luând învăţaţilor işjăj ţacea fatuitate, care e propde
filosofilor, care încearcă să vadiăJ în lucrurile cele mai dispa­
rate şi diverse, cauzele lor identice2) ; fapt ce se consideră
■creştinism, Vico sc opune mecanicismului trium fător din timpurile
sale. Ideea de creaţie-, care e meritul creştinismului, este concepţia
fundamentală a filosofici vichicne. Deşi Vico, uneori cade în meca­
nicism, de unde a m origine dualismul carlesian, deoarece a Imite că
omul poate să reintre în viaţa; naturii ca element acliv şi capabil de a
contribui la determinarea fenomenelor naturale.
1) Filosoful caro vrea să-şi formeze sufletul, c.aJre vrea să aibă
o conştiinţă de el însuşi, e acela car.c aspiră /a adevăr, caro se 'regă­
seşte tot în Dumnezeu, îndrcplâudu-şi mintea către El, dacă nu pentru
a atinge tot jaJdevărul, deoarece Dumnezeu merge dincolo de limitele
oricărei ştiinţe umane, cel puţin ca să se aipropie de el, care e unicul
drum spre adevăr şi unicul adevăr.
E. Kant nu va aidăuga nim'ic acestui criticism anterior celui kan­
tian, când, după examinarea raţiunei pure condusă cu scopul de a
vedea dacă e posibilă metafizica înţeleasă ca. ştiinţă, conchide că
metafizica, astfel înţeleasă, nu e .posibilă şi că. cu toate acestea ai
tinde către iea, e (necesar şi util. Util, fiindcă noi, numai aşa ajungem
la conştiinţa limitelor fiinţei noa'st.re; necesar, fiindcă, ca subiecte
finite tindem în mod natural spre depăşirea limitelor noastre şi cuce­
rirea Nelimitatului şi Infinitului.
.2) Adică fizicienii caută să explice fenomenul în mod inocaniiţ
referindu-se la cauzele imediate sau la elementele cu l-nu tlelormlnfil,,
pe când filosofii merg dincolo, încercând să gâscaurit riltiiinil" uni-
 — 48 —

izvor şi principiu al pricărei forme de exprimare iscusită, şi

împodobită. Subtilitatea nu e acelaş lucru cu is'cusinţa; sub­
tilitatea constă dintr’o singură linie, iscusinţa din două1).
In expresiile iscusite ,ocupă un loc de prim ordin metafora,
care e ornamentul cel mai bogat şi cel mai important în
oricare discurs înflorit.
Dar şi pentru alt motiv, acei obişnuiţi cu acest fel de a
raţiona, sunt mai puţini iscusiţi în elocvenţă. Intr;adevăr,
elocvenţa e indicată în mod special pentru mulţimea ne­
pregătită : oamenii inculţi urmăresc destul de greu acele
lungi şiruri de raţionamente, mai ales când nu se mai
poate reveni asupra cuvântului spuls 2) ; nu e posibil să
pretindem acestora un atât de mare efort pentru a le reţine.
Dimpotrivă, pentru aceşti nepregătiţi e necesară acea expu­
nere liberă şi amplă, făcând1odată demonstrări, altă dată
divergenţe şi apoi revenind iarăşi asupra argumentului; şi
astfel, ceeace a spus în chip necizelat, purifică, ceeace a
spus pe scurt, amplifică şi ceeace a menţionat, afirmă. In
acelaş timp trebuie să, intervie asupra aceluiaşi argument
cu noui şi diferite figuri oratorice, astfel ca la sfârşit, ascul­
tătorii să fie profund1 pătrunşi de acel discurs.
In sfârşit, fizicienii urzesc metodele lor dela primele
adevăruri. In timp ce un bun orator, neglijează acele ade­
văruri ce sunt cunoscute tuturor şi vorbind despre adevăru­
rile derivate addc pe nesimţite pe ascultători la primele
adevăruri, astfel ca să li se pară că aceste argumentări ,au
fost făcute de ei însăşi când ele în realitate sunt ale orato­
rului3). In, acest fel el agită întâiu mintea, ca apoi să im-
varsale ;aOe lucrurilor, „formele adevărate ale lucrurilor, după mo­
delul cărora e conformată natura însămi a lucrurilor”. Aceste forme
sunt — după Vico — mimai în Dumnezeu.
1) Subtilitatea Aparţine raţionamentului, care şe desfăşoară logic
dintr’un adevăr în altul, formând! o singură linie, iscusinţa e conver­
genţa a 'două ordine de consideraţi uni (unul ce tinde să înţeleagă p ar­
ticularul în raport cu adevărul Universal, celălalt speră a -1 considera
în mod exclusiv în contingenţa sa) ca două raze vizuale convergente,
pentru a. preciza aspectele concrete ale ,unui fapt particular. i
2 ) Cl’r. Horatius, Epistulae, 1, 18, v. 71.
ă) Destul d.e profundă această reflexiune vichpitnă. Primele adevăruri
nuni adcvîirurilo cele mai elementare, care se regăsesc în toate.
I'n (inilor bun, pentru* a convinge, mai mult decât a impresiona prin
Ho, trebuie uă condu îi abil auditoriul, şi in ;a şa fel ca să nu dea ell
soluţia cliciiliunib ,, i ci s’o lase pe seama auditoriului însuşi. A-
 — 49.

presiojieze sufletele. Iată de ce nu toţi apfobă o formă unică,

fie ea chiar frumoasă1, dar toţi găsesc satisfacţie într'a unică
raţiune optimă.
Despre modul prin care se pot evita iiiconvenienţele me­
todei geometrice aplicate disertaţiunilor fizice, a'mi spus ceva
în rândurile de mai sus, când am vorbit despre modalitatea
prin care putem înlătura neajunsurile criticei; restul îl
vom spune în cele ce urmează.

V. CE CONTRIBUŢIE ADUCE ANALIZA MECANICEI,

In ceeace priveşte analiza, trebuie să recunoaştem că faţă

de enigmele geometriei, anticii mai doctrinali, nu erau decât
nişte Davix) în timp ce ai noştri, pentru uşurinţa metodei
analitice au devenit adevăraţi Edipi2). Dar e de notat
că uşurinţa slăbeşte spiritele, pe când! dificultăţile le fac
iscusite. E necesar deci să examinăm1dacă nouile descoperiri
ale mecanicei pot fi atribuite acelei metode.
E virtutea proprie spiritului de a face noui invenţii; şi
nu se poate nega, că geometria nu exercită mintea. „De
fapt, geometria înfrânează spiritele, în timp ce aceştia o
studiază, devenind astfel mai profunzi atunci când ei o
aplică, tot aşa după cum vizitii, înfrânează câteodată caii
aţâţaţi, pentruca să se avânte apoi întEo fugă mai măre.
____________ t
ceasta e o dibăcie de mare importanţă în oricare proces educativ,
deoarece adevărul, pe care sunt dispuşi să-l creadă în m ol sincer, o
acela găsit, cu propria lor minte şi nu acela primit dela alţii. (3’,a r
părea că Vico,atribue aci, oratorului, misiunea de a înfunda uşile
deschise; dar nu e chiar astfel, deoarece pentru el, primele adevăruri,
cure în operile succesive vor constitui aşa zisul simit comun, sunt
ideile universale, care la vulg se găsesc în inconştiente vestminte
mintale, pe când la filosof — şi printre aceştia e şi oratorul — sunt
noţiuni universale de adevăruri dobândite prin reflexiune. De aceea
atribuţia oratorului £ d;e a ajunge la primele adevăruri ,redându-le
în mod explicit.
1) Davii, în jargonul comediei antice, erau de obiceiu, servii şi
sclavii şireţi, care sfârşeau apoi căzând în curse, din cauza bleste­
măţiilor lor: aci expresia, e în înţelesul, că incompetentă vor s’o facă
pe grozavii”. Cfr, şi Hora;ţ iu, Arta poetică, v. 237.
2) Edip deslegă enigma Sfinxului. Aci echivalează cu: cine vrea
să ghicească şi să doslege chestiunile grele şi enigmatice.
4
 — 50 —

De fapt, geometria le oferă o mare bogăţie de formule, (pen­

tru a le răsfoi în treacăt ca şi literele alfabetului, pu-
nându-se laolaltă şi rânduindu-le în scopul de a putea .re­
zolva cu ajutorul lor eventuale probleme propuse *). Apoi
•analiza după cum
Sibila închisă în peştera
neinvadată. încă de marele Feb
se agită să. p\oată explica prin
propria ei inspiraţie puterea eternă,
tot astfel se agită şi în ea argumentările sale, aşteptând
că poate din întâmplare îi vor veni acele ecuaţii pe care le
caută2).
Pe de altă parte se spune că Arhimede ar fi inventat în
timpul asediului Siracuzei, maşini minunate de răsboiu,3).
. La aceasta, unii răspund qăl Ajrhimide ar fi cunols'ciut analiza şi
din gelozie ar fi desimulat-o. Dar nu ştiu dacă acei ce spun
astfel de lucruri ,o fac numai ca să preamărească cu multe
cuvinte acest dar mare pe care ei l-au făcut literelor. Ade­
vărul e qă invenţiunile aduse de moderni, pentru care motiv
întrecem atât de mult pe antici, ca artileria, navele cu
pânze, orologiile şi cupolele templelor, apăruseră înainte de
& fi cunoscută orice analizfă. Şi în ceeace priveşte ceasor­
nicul, nu va fi nimeni desigur, oricât ar fi de credincios anti­
cilor, oricât ar vrea să-i susţie, şi oricât nu ar voi să recu­
noască că nu sunt cu mult întrecuţi de ingeniozitatea mo­
dernilor 4). Şi acele nave alei anticilor, construite cu 16 rân-
3.) Vico sc referă, la variatele definitiuni şi enunţuri precise şi
•■exacte pe care le oferă geomjetri,a», şi pirin a cărei aplicaţie e posibilă
rezolvarea multor probleme.
2) Analiza, în ^clti termalii, agită argumentele sale, ţimind ca prin
ajutorul unei Sibile care vrea să-şi exercite arta sa ghicitoare, să
poată ghici identitatea între formulele sale şi natură, in modul de a
putea permite intrarea acesteia în celelalte. i
H) Vico aminteşte minunatele invenţiuni prin care Arhimide a
reuşit să pe flota .romană, deplatrte de portul Siracuzei, care, împreună cu
urma hi lui |M. Marcelus, înconjurase Cetatea în 214 a- Cri, «cu un bloc ina,-.
rilimo-loi'cstru, pentru a arăta' că nu e chiar indispensabilă ştiinţelor,
•cunoaşterea procedeului analitic, inventat de moderni, cât şi. pentru a
"(Iii. im oxemlptu din care să rezulte că în ştiinţă e mai imiportantă
intuiţia iimuială a învăţatului decât analiza.v
I) llesigur, o vorba do moderni care, după Vico mu au făcut deloc
mx i.lo anali/,11. u.
 - 51

duri de vâsle, erau mai curând o fala a mândriei nautice,,

pe când ale noastre, dispuse numai cu jtţişte pân&e, au
aceeaşi putere. Şi n,u spune nimic rău acel ce a afirmat
că lumea noua nu’ a fost descoperită de antici, nu atât pen­
tru lipsa busolei cât pentruqă navele lor erau incapabile de
a străbate oceanele.
Acelaş raţionament care s’a făcut asupra! bărcilor se
poate face şi asupra acelei nemăsurate maşini a lui De­
metrius Poliorcete1) şi asupra altor maşini de răsboiu ale
anticilor. Aş putea Bjă (suBftin cfu cu’raj qă edificiile din ’Memfis
şi altele din antichitate ad fost miracolul puterii antice, mai
mult decât operă de artă superioară întrucâtva capacităţii
noastre. Iar în ceeace priveşte cupola templelor, aceeaş
arhitectură; înainte de a fi înălţate, spuneau qă nu se pot
construi. Şi câte necazuri a avut de întâmpinat Filipip$
Brunelleschi care înainte de toţi, întreprinse ducând până
la bun sfârşit acel măreţ templu al Sf. Maria del Fiore din
Florenţa şi căruia i se opuneau toţi arhitecţii timpului său,
spunând că niciodată nu se va putea construi pe 4 baze
nesigure nici chiar un lucru mai uşor :şi cu atât mai puţin
vasta clădire a edificiului înălţat în .imensitate!
Afară de aceasta câte lucruri nou,i şi mari, după desco­
perirea analizei, nu s’au găsit în mod independent de
aceasta? Şi dintre aceia jcare s’au străduit să facă o oarecare
invenţie, încredinţânduJse numai în analiză, au avut oare
vreun succes? P. Peroto, urmând regulele analizei, con­
struise o navă, sperând că va reuşi şa fie cea mai uşoară
dintre toate; dar, lansată pe mare, stătea ca o stâncă. Aşa
după cum armoniile muzicale îmbinate matematic nu atrag,
tot astfel şi măsurile construite după regulele analizei sunt
inutile. Dar pentru lucrurile deacum spuse, e permis să ne
îndoim de acei, care (de curând) aduseseră un aport me­
canicei şi care ar fi obţinut astfel de progrese în virtutea
analizei, mşi mult decât prin' forţa geometriei sau prin feri­
cita intuiţie a minţii lor. Deaceea, pentruca un spirit să fie
1) Demetrius I, din Macedonia (336— 283) se înţelesese cu IrtlA!
său Antigon, satrap şi sJpoi rege al FrigLei, ca să mentie în avanlujt.il
f o r principiul unităţii Imperiului lui Alexandru cel Mare, j'nipolriv/i
voinţei de independenţă, şi echilibru al altor satrapi, care ,î.m'pflrlli»erU'
Imperiul. Demetrius relevă. în această chestiune un curaj extraordinar
şi o dibăcie strategică, pentru asetlii, „încât îşi căştigă njnneln il<»
. (|io|iorcete) pentru întrebuinţarea maşinilor r,minut’,iile
până atunci.
 52 —

educat spre mecanică, e prudent ca adolescenţii să se in­

struiască prin matematică, dar nu prin speciile, ci priri
formele ei; şi la analiză ne referim1 ca 1$ p îmbinare me­
canică, numai atunci când ea apare ca o artă prevestitoare^
căci :
Divinitatea nu desleagă
Nodul, atunci când el n'o merită1).

VI. INCONVENIENTELE SISTEMELOR

IN ARTA MEDICALĂ

In arta medicală se găsesc aceleaşi inconveniente, de­

oarece atunci când nu putemf cunoaşte exact cauzele bolilor,
nu mai aşteptăm1nimic d'ela simptome, trecând aproape re­
pede la pronunţarea diagnosticului; pentru acest motiv,,
anticii excelau în această artă mai mUlt decât ai noştrii,
sistemul şi metoda lor de îngrijire erau fără îndoială mai
sigure. De fapt, când din întâmplare întâmpinau nesi­
guranţă şi obscuritate în aflarea cauzelor, .atunci cercetau
stăruitor până la scrupulul acelui lucru d!e care puteau da
garanţie şi siguranţă, bazându-se în acest caz numai
pe d lungă observaţie, stabilind apoi metoda precisă de
îngrijire, mai mult după simptome decât după cauzele bo­
lilor, adică după gravitatea şi cursul bolilor însăşi.
Bolile corpului se potrivesc şi se aseamănă cu acele ale
sufletului. Curtezanii nu numai că nu cunosc natura, dar de
cele mai multe ori nici cauzele pentru care Principele e
înfuriat; cu toate acestea datorită experienţii ştiu să evite
contrariile pentru a nu-1 provoca mai mult în starea lui de
extremă mân/e; şi când mânia se mai potoleşte ştiu, să-l
conducă cu prefecătorie spre blândeţe; şi în sfârşit când
mânia a trecut cu totul, ştiu să obţină cu linguşiri favorile.
Aşa că, în timp ce astăzi toţi medicii slăvesc în cuvinte
l) Analiza aproape că devia® o artă de a ghici când, instruiţi de.
ştiinţele create de noi, încercăm să ghicim identitatea între viaţa n a ­
turii şi legile formulate prin anjalliză. Adică: ne servim de regulele ana-
' lizei, când suntem dispuşi să ne formăm o cunoaştere aproximativă
milfol culm1 e iac©,a a ghicitorilor şi nu atunci când suntem siguri de
roiilillt|i|o naturale. Rămân® deci ca analiza să intervie numjai când e
tlonin nodul de a fi deslegat, Ridică, atunci când e vorba de a în ­
cerc» înţelegerea ronllităţii naturale prin sine însuşi. '
 — 53

maxima: „surttem prudenţi şi aşteptăm să yedem spre. ce

tinde natura bolnavă”, anticii pretindeau sănătatea corpului,
ca şi pe celelalte bunuri, care se păstrează mai uşor, decât
odată deranjată s;ă o recâştige; aşteptau cu multă grijă ca
o natură sănătoasă să manifeste semnele unei eventuale
boli, ca atunci să o previe şi să o evite. Aceasta era medi­
cina lui Tiberiu Cesar, artaj, care după el, trebuia, s’o cuu
noască toţi cei ajunşi la vârsta de 30 de ani. De âceaist^j
artă s’au servit toţi înţelepţii romani, dealungul secolelor1).
Nimănui de sigur nu! i se întâmiplă ca propria natură
să-i întindă curse: dimpotrivă, cu constantă şi cu1 grijă ea
o protejează. De fapt întotdeauna; înainte ca boala să ia
proporţii, ea anunţă prin oarecare simptom'e nenorocirea
viitoare : noi însă, neglijând arta d'e a ne controla, nu dăm
nici o importanţă. Aş îndrăsni să spun chiar, că după cumi
nimic nu devine momentan extraordinar de mare, tot aşa
nimeni nu e răpit de o moarte fulgerătoare. Şi pentruaa
aceste incoveniente să fie evitate în medicină, vom' arăta
mai clar cauzele pe care le-arm amintit m'ai sus, doar în
treacăt.
Noi, astăzi, extragem dintr’un singur adevăr cercetat,
disertaţiunile noastre asupra argumentelor fizicei, reţinând
verosimile numai datele sensibile şi părerile care se obţin
cu îndelungate cercetări2). Şi de aceia, după cum Bacon
notase că Galenicii cu silogismele lor nu cunoscuseră exact
cauzele bolilor, tot aşa eu aşi. spune că nici modernii cu
soritele lor nu reuşesc în scopul lor3). De fapt, după cum
1) E arta de a proceda în reprimarea bolilor, prin mijlocul unui
(Couliol continuu şi stăruitor asupra noastră.
Aşa dar diferenţa', între practica curativă a anticilor şi aceea a
modernilor constă în faptul că aceia se opreau asupra semnelor ce
le fcnaniivsta boala, aceştia, însă, pretind că vor constatai cauzele, pe
caie reuşise să le cunoască destul de greu, avântându-se în diferite
păreri.
2 ) Unicul adevăr cercetat ar constitui după Vico, un principiu
raţional care nu ar putea avea în câmpul fizicei prea multă vâ­
lcene, pentru faptul că fie 'datele sensibile — date empirice — fie
părerile în materie, a,u num'aii o valoare relativă, sunt ,.verosimile”,
necâştigând o valoafalre abs'olută s;a u de principiu valabil universal.
3) Bacon condanină medicinja' gadenicilor fiifndcă e întemeiată pe
prejudecăţi. Metoda inductivă cere un interpretatio a naturii şi nu un
anticipatio. Silogismul nu este valabil aplicat direct ştiinţelor experi­
mentale. Deci Vico îl laudă pe Bacon, ca pe acela care oi pus In
 — 54 —

acela care argumentează cu silogisme nu aduce nimic nou,

fiindcă propoziţiunea sau premi za principală conţine con­
cluzia, tot astfel cine argumentează cu sorite nu face nimic
altceva decât că explică .un adevăr următors care se ascundea
nedesvoltat în primul. Bolile însă, sunt mereu noui şi di­
ferite, după cum totdeauna diferiţi sunt şi bolnavii. Nici
chiar eu însumi nu sunt acum' acel ce fusesem în timp ce
raţionam aceste lucruri asupra bolnavilor: de fapt s’au
Scurs de acum nenumărate clipe din viaţa mea şi s’au
petrecut de acum numeroase mişcări, care mă conduc spre
sfârşitul vieţii mele. Deci, fiindcă fiecare gen cuprinde ne­
sfârşite boli (şi într’adevăr, genul cuprinde toate speciile),
ele nu pot fi deci definite printr’o singură formulă. dstfel
stând lucrurile, tragem concluzia că, după cum1 nici pentru
silogism, a cărui propoziţiune principală cuprinde genul
(în realitate acele lucruri nefiind cuprinse în gen), tot astfel
nici pentru sorit nu putem extrage niciun adevăr asupra
aceloraşi argumente. Cel mai sigur dintre sfaturi e să
fim atenţi asupra detaliilor şi să facem' uz de sorit nu în
afară de meritul său în această materie, urmărind cât se
poate de fermi inducţia. Să explicăm' cu modernii cauzele,
pentrucă sunt mai explicative, dar să luăm în consideraţie
datele sensibile şi părerile: să cultivăm în mod egal siste­
mul de conservaţiune al anticilor, adică sistemul preventiv
şi dietetic şi în acelaş timp şi al nostru, care e cel curativ.;

VII. CONDIŢIA PRUDENŢEI IN VIAŢA CIVILIZATĂ,

CÂND ADEVĂRUL E CONSIDERAT DREPT UNICUL
SCOP AL STUDIILOR.

Cel mai mare inconvenient al metodei noastre de studiu

e că, în timp ce cultivăm' cu enormă grijă ştiinţele naturale,
neglijăm în schimb morala şi mai ales acea parte qare tra­
tează despre: sufletul omenesc şi tendinţele şale spre viaţa
civilizată şi mai ales1 spire elocvenţă; manifestările proprii
virtuţii şi viciilo'r; arta binelui şi a răului*; aspectele mo*
evidenţii marea pşuriivţă cu dare Se greşeşte când se tyece „dela ,nn
ciîi reosire adevăr cercetat, numai”, la afirma ţiuni practice şi particularei
Yiro lecumandă că trebuie să cercetăm mai intâiu simptomele boliir
nici decum să ne oprim .la presupusele cauze generale; astfel vom
ajiiii|.'H |a definirea bolii şi a remediilor necesare ei.
 — 55 —

ivtir:
evurilor după vârstă, sex, condiţie, stare materială, fa-
mil e, republică; şi despre acea artă a demnităţii care e
cea mai grea dintre toate1). Iată dece găsim' acum părăsită
şi necultivată, vasta şi minunata doctrină asupra guvernării
lucijirilor publice2).
Dar fiindcă astăzi adevărul e unicul scop al studiilor*
noi cercetăm natura lucrurilor ca să ne pară mai siguiră;
Işi nu cercetăm natura oamenilor care din pricina arbitriului
este nesigură3). Aceaistă metodă de studiu produce astfel
de neajunsuri tinerilor, încât n,u ştiu nici să se conducă cu
prudenţăWficientă în viaţa civilă şi nici nu ştiu să colorez'e
o raţiune)cu forme frumoase şi să o încălzească cu însufle­
ţire. In c&eace priveşte prudenţa civilă, trebuie să avem în
vedere că] ocazia şi alegerea, care sunt destul de nestabile
stăpânesc' vicisitudinele omeneşti şi eă simularea şi disi­
mularea, lucruri dubioase, le conduc. Din această .cauză se
întâmplă ca\acei care urmăresc numai adevărul, cu greu
reuşesc să ajungă la mijloace şi cu mai mare greutate
~TT
1) Arta demAjlăţii constă tocmai în acel echilibru şi în acea m ă­
sură pe care flecare om trebuie să o aibă în orice circum stanţă a,1
vieţii sale, fără isă se fixeze însă în atitudini care, fie ele chiar cât
de logice, sunij totuşi nepotrivite în anumite ocaziuni.
2) ® t r ’adev&r succesele fizicei lui Galiieu, Despartes, Gassendi şi*
a lui Kepler au'Sia'tras întreaga atenţie a studioşilor asupra ştiinţelor
naturii care devenise [alslfel, junicul interes de studiu al secolului*
al 17-]ea şi .al primilor ani ai cejhii de al 18-lea. Era şi natural^,
deoarece în câmpul j ştiinţelor morale se produsese din cauza Contra-
Reformei, o gravă stagpalre în gândire. Vico însă se găseşte într’o-
epocă, în care, d in 1fiecare parte se simjte nevoia de a îmbina pro­
gresele ştiinţifice cu ştiinţele morale, pentru a constitui o viziune
organică asupra vieţii şi realităţii, în cifre să fie eliminate dualismela
şi opoziţiile, existente. Şi în timpi ce Leilmiz va fi cel mai mţarg-
exponent al orientărilor culturale din prima jumătate a sec. al 18-lea,
Vico de uri acelaş înalt spirit va cultiva cu perseverenţă lucrurile*
rumeneşti propriu zise, pe care, ne spune el, le găseşte aproape pără­
site şi necultivate, numai fiindcă, ori nu au fost suficient îngrijite, ori*
li s’a aplicat (mai ales la Jansenişti) metoda analitică.
3) De fapt câmpul spiritului supus arbitriului şi spontanei lăţii fie­
cărui individ, pare cel m'ai puţin potrivit d!e ,a fi redus în legi eterne
şi universale. Aceasta: însă apare aceluia care n u poate vedea dincolo*
i e arbitriu şi de spontaneitaltea individuală existenţa legilor eterne,
care nu numai că nu suprimă ar»a spori lan ei ht*\ dar sunt sprijinit©
şi îndeplinite de către aceasta. »
parvin la scopul lucrurilor omeneşti şi deziluzionaţi de pro­
priile lor cugetări, amăgiţi de ale altora, de cele mai m ulte
ori părăsesc lucrul. Când1 însă se înţeleg lucrurile cârd se
petrec în întâmplările şi în' diferitele circumstanţe ale vieţii,
(multe dintre care .nu rareori sunt stranii şi ridicule, iar
câteodată contrarii, regulei drepte a raţiunii şi a scoptilui
său) abia atunci pot fi apreciate faptele oamenilor De
aceea trebue să avem în consideraţie norma flexibilă a
Lesbiilor, care nu constrâng corpurile sa se /pdiapteze
ei, ci ea însăşi se adaptează corpurilor1). Astfel ştiinţa se
deosebeşte de prudenţă prin aceea că în ştiinţă excelează
acei care urmăresc o singură cauză, .din care derivă nume­
roasele efecte în natură; se disting însă în . prudenţă acei
care cercetează nenumăratele cauze ,ale unui singur fapt,
pentru a extrage apoi cauza care ar fi acea adevărată.
Aceasta se întâmplă fiindcă ştiinţa tinde spire culmile ade­
vărului, „sapienţa” spre cele mai mlici: de aci se distinjg
caracterele şi aspectele neghiobului, ale ignorantului şiret,
ale învăţatului imprudent2), şi a omului înţelept. De fapt,
în conducerea vieţii, neghiobii nu tind' nici /spre cele mai
mari şi nici spre cele m!ai mici adevăruri; ignoranţii şireţi
se ocupă doar de cele mai mici şi altceva nu'yăd'; învăţaţii
imprudenţi ordonează cele mai mici adevăruri după cele mai
m ari; înţelepţii în sfârşit, extrag marele adevşîuri diiF acele
mai mici3). /
Adevărurile generale sunt eterne: adevărurile particulare

1) E deplina înţelegere a aspectelor istorice ca je-1 va face pe Vico

intenieelornl criticei istorice modeme, care interpretează evenimen­
tele nu după un abstract principiu etic sau religios, ci după raţiunea
imanentă a faptelor însămi. Şi pentru acelaş motiv VicQ — care e
pe cirept convins de existenţa unei raţiuni universale a tuturor lucru­
rilor — în faţa naturaliştilor Spinoza, Grotius, Seklen, Putendorff, etc.,
toţi preocupaţi de a găsi liniile unui drept ideal unic, etern, şi static,
îşi va lua o aspră atitudine de critică, ajungând astfel l,a concepţia
sa asupra devenire! dreptului, care nu are o singură ordine .sau o
o !-iiiLr.nă formă universală ele a fi, ci atâtea forme, câte epoci pro
ibloria.
2 ) Imprudent în înţelesul om'ului lipsit de acea prudenţă a vieţii
civile, despre care s’a vorbit de rujai multe ori, în rândurile de mai sus.
!1) Vico pătrunde aci în acel instauratio watfna a lui Fr. Bacon,
cu diferenţa însă, că filosoful englez tindea să o a'plice lucrurilor
năimii, iu timp co Vico se referea ta lucrurile omeneşti.
se schimbă în falsuri*) iul fiecare moment. Adevărurile sunt
situate mai presus de natură, fiindcă în aceasta nu întâlnim
nimic care să nu fie schimbător, nimic statornic; Binele
se conciliază cu adevărul având puterea şi calităţile sale
însăşi2). De aceea neghiobul care nu cunoaşte adevărurile
în gen şi specie, e mereu turburat de temeritatea sa. Pen­
tru ignorantul şiret care prinde eventuale adevăruri, fără
ca să ajungă la un adevăr general, însuşi aceste adevă­
ruri care astăzi folosesc şireteniei lui, mâine vor deVehi
prejudicii. învăţaţii imprudenţi, care se orientează direct
spre adevărurile particulare prin mijlocul adevărului ge-
general, naufragiază prin întortocherile vieţii. înţelepţii însă,
care dealungul ambiguităţilor şi incertitudinilor practicei se
menţin neclintiţi faţă de adevărul etern, dacă nu pot
merge drept către ţintă, ocolesc obstacolele şi născocesc
prevederi utile pentru viitor, atâ,t timp cât natura o permite.
Având stabilite aceste consideraţiuni, nu procedează bine,
deci, acei care transferă metoda de a judeca proprie ştiinţei
şi în practica prudenţii. Ei apreciază faptele după un criteriu
rigid, însă oamenii, de obiceiu neghiobi, sunt conduşi de
simţuri şi de cauzalitate şi nicidecum1 de raţiune; ei judecă
lucrurile după cum le-ar conveni să fie, pe când lucrurile ,se
petrec incidental. Aceştia când satisfăcuţi de un unic adevăr,
nu au cultivat opinia comună;, şi nici ;nu s’au interesat de
neveorsimilităţi, nu reuşesc de loc să înţeleagă ceeace apare
comun, oamenilor, ca adevăr şi ca verosimil3) : aceasta nu

1) Se schimbă, adică ceeace era cit un moment mai înainte, nu mai

o ia ie] după un oarecare timp. t
2) Concilierea binelui cu adevărul alre în Vico, în afară de semni­
ficaţia unei reminiscenţe platonice, valoarea unei consideraţiuni cu
totul nouă şi importantă. De oarece atei, omul este autorul istoriei
sule, o natural ca el să găsească bun şi adevărat ccpce face, păci
altfel nu ar fatee. Adievărat, în înţelesul da rea t şi bine, în înţelesul
do drept şi util. In consecinţă: o realitate ocazională e bună atât
li mp cât durează şi păstrează realitatea şi adevărul ei; devine rea
muri nu mai e adevărată, adică atunci când c întrecută de noui rea-
liliiţi, ra re eâştjgându-şi. atributul de bune şi adevărate, vor să se
tUiliHlilue precedentei; n u m ai e nici bună şi nici rea, atunci când’ nu
unii există.
!!) Oamenii şi mai ades acei care se dedică lucrurilor publice, având
iplonlulA viziunea si/nţului comun şi a. verosimilului, de sigur că nu
mml iu stare să înţeleagă care ar fi simţul comun şi verosimilul în
s’a întâmplat numai persoanelor private, dar chiar mag­
naţilor şi suveranilor li s'a atribuit acest viciu, care adeseori
a prilejuit rele şi pagube.
Când Henric al II-lea, rege al Franţei, ordonă, împotriva
dreptului public de liberă petrecere şi în. mijlocul adti-
nărei franceze, sa trimită la moarte pe Henric, duce de
Quise, principe foarte popular, motive juste susţineai
deciziunea, dar fără ca ele să apară ca atare. Procesul
fiind dus la Roma, Cardinjalul Ludovico Mandrifsib,
foarte expert în procesele publice, condamnă conduita re­
gelui cu aceste cuvinte: „Principii trebuie să se îngrijească
ca actele lor să fie nu numai ;adevărate şi juste, dar -.ele
să şi apară astfel” . Aceste înţelepte cuvinte au fost cât
se poate de adevărate, provâncPo chiar faptele ce au
urmat apoi în, Franţa1). Deci, foarte corect, înţelepţii ro­
mani în materie de prudenţă aveau grijă de aparenţa
faptelor şi fie judecătorii, fie senatorii, pronunţau sen­
tinţele lor cu verbul a părea.
Rezumând, filosofii care pentru ştiinţa deosebită a lucru­
rilor importante se numeau într'un timp filosofi Politici,
având acest nume fiindcă desemnau în mod' universal lu­
crurile, apoi se numeau filosofi Peripateteci şi academici
care trăeşle comunitatea. S’ar putea spune că perd viziunea exactă a
realităţii concrete, pe care vor s’o domine, a> acelui simţ al realităţii
de care vorbeşte Machiavelli.
1) Se aminteşte aci uciderea lui Henric du,ce de Guise, şeful ligii
catolice şi a fratelui său, Cardinal, învinşi în anul 1587 în lupta de la
Contras, de Henric de Navara, şef al calviniştilor francezi. Henric
al Ill-lea, rege al Franţei, care avea nevoie de a recâştiga auto­
ritatea sa, sprijiniudn-se pe un partid puternic — acestea sunt mo­
tivele juste, de care vorbeşte Vico — se aliază cu regele Navarei şi.
cheamă la Blois pe Henric de Guise sub pretextul unei înţelegeri.
Aci, în acelaş pn, în prezenţa sa —: icu toată că avani liberă petre­
cere din partea poporului — dădu ordin să fie ucis acesta şi fratele
«său şi să aresteze pe şefii ligii catolice. Şi aceasta fără să aibă. c<|!
puţin pretentlunea unui proces regulat. Dar Parisul catolic se răscoală,
Corbona declară j>e toti francezii liberaţi de obligaţiunea de credinţă,
Papa ordonă regelui să se prezinte la Borna pentru a se apăra. P ro­
cesul instituindu-se la Roma, nu luă sfârşit, fiindcă regele fu om o rit
pe neaşteptate, de către fanaticul frate Domenican Jacques Clement.
Ludovico Mandruşio înfieră faptul, nu num'ai pentru gravitatea sa, ci
mai ales pentru motivul că nu a avut nici un respect faţă de senti­
mentele poporului. 1 . j ' J\
 59 —

luând numele dela o mica parte a Atenei şi dela locui *v»de

ei predau, uneau la prudenţa civilă doctrina raţională, na­
turala şi morală1). Astăzi lucrurile au recăzut pentru noi
în condiţiunile Ini care erau în timpul fizicienilor antici2).
Şi pe când altădlată filoisofia sub cele ,trei aspecte ale ei
era predată tn armonie cu elocvenţa, astfel tă din Lyceu
eşi Demonstene şi din Academie Cicero, oratori de o aleas#
fi splendidă elocvenţă; astăzi filosofia se predă cu o
astfel de metodă încât se secătuesc în ea isvoarele ori­
cărei oraţiuni verosimile, bogată, ornamentată, clară, amplă,
graţioasă şi caldă. Minţile discipolilor devin astfel ase­
mănătoare „copilelor noastre, a căror mame Ie doresc!
cu umerii scunzi, cu pieptul neted, astfel ca să fie svelte,.
şi dacă vreuna devine m:ai grăsulie, o iau în râs spunând
ca e boxeur, scăzându-i din mâncare: atunci Când sunt
bine formate prin natura lor, ele caută să le modeleze în­
chipui trestiei3).

VIII. METODA NOASTRĂ DE STUDIU REFERITOARE

LA ELOCVENŢĂ

Poate că acei mai învăţaţi vor face obiecţie celor spuse

de mine referitor la prudenţa în viaţa civilă, precum că
eu vreau ca oamenii să fie curtezani şi nu filosofi; adică
ei nu cultivă adevărul, ci urmează aparenţele, persecută vir­
tutea, urmărind1 simulacrul ei. In realitate nu e astfel. Eu
vreau însă ca şi la curte să fie filosofi care să urmărească
adevărul, care apare în chip vădit şi qa;re să fie.aprobat'

1) Dacă nu e chiar exact că filosofii greci, dela Sofişti la Aris-

lolel ar fi avut drept centru al intereselor lor practica variată şi
multiplă a vieţii, e adevărat însă că politica era centrul tuturor inte­
reselor cetăţeanului grec. Drept consecinţă, logica, fizica, morala filo­
sofilor au voit ca să o întrevadă în cursul eficacităţii lor, iu accflaşi
timp şi valoarea lor concretă în viata publică a statului.
2) De fapt revenise cu mare succos atomi emul şi odată cu el me-
cdinicisnnil geometric. 1
3) Teronlius, Eunucul, II, 3, v. 24 şi următoarea,
 — 60 —

de toţi1). Mai mult, în legătură cu elocvenţa aceeaşi filo­

sofi şă facă cât mai multe eforturi de a aduce prin metoda
lor de studiu o cât mai: mare utilitate de a evita, astfel
.orice neajuns, Cu atât mai importantă e — spun ei — cu
cât se învinge mintea prin1.argumente reale, adică prin acea
forţă. ;care e tot una cu judecata şi de care nu; te poţi libera
niciodatăpe când1cu ademenirile şi cu vorbele goale, care
abia că se răspândesc, .lasă ca sufletul, momentan cucerit,
şă.revie la felul său originar de a simţi. Dar atunci la ce
serveşte aceasta, când întreg scopul elocvenţei se refera
lâ suflet şi nu la minte? Mintea se lasă cuprinsă de aceste
curse subtile ale adevărului; sufletul însă se supune şi
se cucereşte numai cu argumente mai puternice. De fapt,
elocvenţa este facultatea; de a duce la convingerea înde7
plinirei propriei datorii: dar în realitate reuşeşte să con­
vingă numai pe acel ascultător, căruia îi inspiră dispo­
ziţia sufletească, pe cate şi-a propus-o,.
înţelepţii îşi dispun sufletul lor la datorie, prin mijlocul
voinţei, pe care o menţin cu foarte mare placiditate dincolo
de minte; deaceea e suficient ca să-l înveţi ce e d;ato.ria
pentruca ei să o urmeze. Dar mulţimea sau vulgul e
învins de dorinţi; şi dorinţele sunt tumultoase .şi turbură­
toare ; şi de oarece acest neajuns provine din contactul
cu corpul şi din faptul că urmează natura corpului, acest
neajuns nu se miodifică decât prin mijloace materiale.
'Astfel că trebue să-l câştigi pe ascultător prin imagini
corporale pe care să le simtă, şi atunci când le simte e mai
uşor să-l duci spre convingere; atunci când le crede şi le
simte trebuie să se înflăcăreze să vrea mai mult de cât ar fi

1) Oj,-iii'idu-ac asupra acestor afirinaţiuru s’ar părea că Vico a

fost un conservator, un -bărbat care a fost în perfectă armonie cu
timpurile sale. In realitate mi e astfel: nici el nu aprobă timpurile
Iui şi nici aceste,a n u -1 glorifică. însăşi această lucrare care e o în-
tleagă cinică adusă mentalităţii şi curentelor culturale urmate în-
general în acei ani, ne-o probează, mai mult decât suficient. Filosoful,
pentru Vico e acela care ştie să pătrundă adevărul care & la baz,a
vieţii tuturor şi că toţi, conştient sau nu, îl urmează. Iată dece
filosoful trebue să trăiască atât lai curte cât şi în mijlocul poporului,
năimiţii and însă acelaş filosof: altfel, îndepărtându-se ar pierde ma­
terialul asupra căruia îşi exercită cercetările sale, pierzându-se în
•abstract. . i
 — 61 —

capabil în slăbiciunea lui obişnuităx). Acel ce nu ar putea

să îndeplinească aceste trei lucruri, j i u va face nici odată
operă de convingere. De aceea aceste trei turburari ale
sufletului care sunt rele interioare isvorîte din dorinţă ca
dintr’un singur isvor, trebuesc conduse spre un scopi bun
prin cele două mijloace: filosofia, care modelează pe înţe­
lepţi astfel că-i duc la virtute; elocvenţa care cultivă vulgul,
astfel ica să poată dhce la actualizare, obligaţiunile virtuţii2).
Se va aduce însă replica că astăzi sunt forme de. guvernă­
mânt în care elocvenţa nu măi poate domni ca la popoarele
libere. Intr’adevăr, noi suntem obligaţi Principilor care ne
cârmuesc prin legi, şi nu prin vorbe: dar subt aceste câr­
muiri au devenit celebri prin cuvântul lor politic şi cald,
distinşii oratori, fie în for, fie în senat sau în discursurile
sacre, având mare recunoştinţă din partea statului şi marea
glorie a limbei. Să clarificăm' deci, cum stau lucrurile.
Francezii abundă cu termenii care se referă la substanţă;
ori substanţa e dela sine materială şi imobilă şi nici nu
admite comparaţie. Iată dece ei nu pot da căldură propor
ziţiuni.lor lor, fiindcă sunt fără dinamism şi capabile numai
de vehemenţă; iată dece nu pot extinde şi mări nici un.
lucru. Iată de ce nu pot schimba cuvintele: deoarece sub­
stanţa este genul suprem al lucrurilor, ea nu cuprinde .alt­
ceva decât mijlocul, în care, se întâlnesc şi se unesc extre-

1) După cum se vede Vico nu înţelege să atribuie oratorului, şi

educatorului, în general, o îndatorire asemănătoare aceleia a sofiştilor,
care se mulţumeau să învingă prin arta cuvântului toate situaţiile
vieţii. Aci e vorba de altceva: e vorba de a conduce spre adevărul;
Suprem şi spre binele suprem pe acei, care prin natura lor sunt inca­
pabili de a ajunge la ele în chip direct. Trebue deci să se facă apel
la natura individului, a se servi de facultăţile l,ui piai dezvoltate,
pentru a se ajunge la formarea omului inteligent şi înţelept sau ceL
pu(in de a-1 face să se comporte în chip înţelept.
2) Se observă soarta diferită atribuită pasiunilor sufletului: .la în­
ţelepţi, pTin mijlocul filosofiei sunt moderate, neturburându-le înţe­
leaptă lor conduită; la popor însă, acestea nu sunt cultivate pentru
valoarea lor .proprie, ci fiindcă tocmai acestea sunt forţele care actua­
lizează obligaţiile, aftât cât sunt necesare pentru triumful virtuţii. Dar
aceasta! este posibil numai atunci când acel ce îndrumeazâ, reuşeşte
prin vorbele sale să canalizeze spire bine acele forte, căci altfel ar
ou tine numai neajunsuri de orice fel.
 — 62 —

-mele similitudinilor1). Pentru care motiv metaforele nu

pot fi extrase, din substantivele de această specie, dintr’un
singur cuvânt, iar acelea obţinute din două cuvinte diferite
sunt. aproape totdeauna d'ure2). In afară de aceasta, când
încearcă să dea amploare discursului, nu trec dincolo de
membratura lui esenţială şi nu ştiu să rimeze versuri mai
.ample decât acele ce Ise numeau alexandrine ; şi aceste versuri
în afară că sunt formate din câte două strofe (fiecare con­
ţine o sentinţă şi ambele sfârşesc rimat în perechi; primul
dintre acestea diminuează toată amploarea, celălalt atenuează
austeritatea versului) sunt mai inerte şi mai blânde decât
acele elegiace. Numai diouă silabe sunt accentuate, ultima
şi penultima; şi în timp ce noi accentuăm antepenultima
.silaba, ei pun accentul pe penultimă,, şi nu ştiu dacă prin
aceasta ei reuşesc să deaj un sunet mai delicat şi mai subtil:
cert e că pentru aceste motive ei nu sunt capabili nici de
perioade ample şi nici de metri mari3). Astfel, dă că această
limbă nu îngădue iun stil măreţ şi ornat, se pretează însă
foarte mult unui stil delicat .Abandonând termenii referi­
tori la substanţă şi pe acei care exprimă, cum' spun şcolile,
1) Vico vrea să, găsească in limbă motivele pentru care, în Franţa,
mai mult decât oriunde, a avut în secolul al 17-lea, origine şi o
atât ' de vastă rezonanţă metoda critică şi geometrică. Găseşte prin
urmare că limba franceză are mulţi termeni care se referă la ideea
de a li sau la ideea substanţei. De fapt se întrebuinţează, printre
altele, destul de des cxpresiunea iniţială il est. Pentru, acest motiv
crede Vico că limba franceză nu e agilă, caldă şi plină de imagini;
•desigur o o exagerare des'minţită de fapte. Poate că în Vico are
ecou atitudinea literaţilor italieni seicentişti, care credeau că vor avea
o nouă literatură printr’o exagerare de colorit şi irriagini; sau poate
el care nu aproba1 noua m'odă venită în ultimul timp din Franţa
Italia, dă crezare acelui basm acceptat chiaa: şi de mulţi francezi din
secolul al 17-lea, după părerea cărora limba Jor nu putea să se
fnlădieze tuturor sinuozităţilor gândirii, numai fiindcă e săracă în
■cuvinte. Primul, Ronsard şi apoi mulţi .ailţi poeţi şi prozatori au arătat
' cum se' poate chiar prin puţine cuvinte exprima toate nuanţele gân­
dirii şi simţirii. 1 '
2) Adică :nu e posibil să duci în alţi termieni acela'ş înţeles1/
fiindcă termenul precis, cerut de imobilitatea şi identitatea substanţei
e linul • singur. ; .
3) Aceasta e adevărat, |dar depinde m âi m.olt ele' legătura strânsă
faţă de care s’au menţinut aproape întotdeauna literaţii francezi de
lim ba poporului, mai m âlt decât din motivele formulate de Vico.
 — 63

•substanţele abstracte, reuşeşte să definească astfel, întot­

deauna cele mai mari adevăruri ale lucrurilor. Motiv .pen­
tru care e foarte potrivită stilului didactic, deoarece artele
şi ştiinţele urmăresc genurile universale ale lucrurilor..
De aci decurge faptul, că în, timp ce noi lăudăm' pe oratorii
noştri, când sunt clari, precişi şi elocvenţi, francezii laudă
pe ai lor, când se conformează adevărului. Şi când vor
■să definească acea virtute a inteligenţii, de a uni dintr’old’ată
şi într’un fel potrivit şi bine lucrurile separate, ei o nu­
mesc spirit şi socotesc lucru de mică importanţă, acea forţă
a inteligenţii care constă în compunere; aceasta, fiind'că min­
ţile lor subtile nu excelează în compoziţie ci în agerimea
gândirei1). I
Dacă e adevărată acea teorie care face parte din această
disertaţiune şi care e argument potrivit pentru cei mai mari
filosofi, „că spiritele se formează cu limbile şi nu limbile
cu spiritele” 2), atunci e cert că numai francezii din toată
lumea, în virtutea limbei lor foarte subtile, au putut să
dea la iveală noua Critică, care pare spirituală în între­
gime şi Analiza, care separă pe cât îi e posibil obiectele
matematicei de orice corporalitate. Iată dece ei laudă eloc­
venţa când e conformă limbei lor, în mod exclusiv din
stima faţă de adevăr şi agerimea pentru sentinţe cât şi
pentru o ordine riguroasă. Noi însă, avem o limbă care
trezeşte încontinuu imagini, şi de aceea numai italienii
dintre toate naţiunele de pe acest pământ, excelează în
pictură, în sculptură, în arhitectură şi în muzică; şi această
limbă plină mereu de imagini, dă sprinteneală minţii prin
puterea similitudinelor, spre înţelegerea acelor lucruri care
sunt destul de diferite şi depărtate între ele. De aceea
italienii sunt după spanioli cei mai iuţi la minte dintre po-

1) Această afirmjatţiune valorează în sensul că minţile se formează

prin eficacitatea, educativă a cuvântului (oral sau scris); dar nu s’a
întâmplat niciodată c(ai cineva ori cât de inteligent ar fi fost, să poată
(i'iina o limbă, care nu ai existat nici decum înainte şi care de acum
va ti vorbită de toţi.
2) In alţi termeni, Esprrt e facultyftea care extrage din lucrurile!
cele mai variate, identicul, în timp* ce mens quae oomirositlon» «xistlt,
o facultatea de a şti să compui un tot organic sorlvndu-te de imagini
i'cnsibile şi reale.
 — 64 —

poare1). Această limbă în, stil amplu şi ornat, propriu lui

Herodot, Liviu şi Cicero, se mândreşte de a avea pe Giuc-
ciardinl; sub forma stilului grandios şi vehement, propriu
Iui Tuchidide, Demlostene, Sallustius are şi alţi scriitori;
sub forma eleganţei antice are pe Boccaccio; în noul gen
liric are pe Petrarca; pentru acei care preferă pe Homer
pentru vastitatea povestirilor şi uşurinţa expresiunilor, limba
•noastră le poate opune pe Ariosto; şi cine îl apreciază pe
Virgiliu pentru austeritatea sentinţelor /şi pentru versurile
divine, limba noastră poate să-l citeze şi să-l aprecieze
pe Torquato.
Ori nu cultivăm noi oare această limbă, în acele părţi
în care ea reuşeşte cel mai bine? Prin urmare,vacela care^u
caută să se inlstruiască în materie de fizică şi mecanică,
ci vrea să se formeze în ceeace priveşte conducera lucrurilor
publice, fie pentru for, fie pentru senat, fie pentru amvon,,
nu trebue să stăruie prea mult, nici ca copil, nici mai târziu
în acele studii care se transmit prin metoda acelor ştiinţe.
Să înveţe geometria prin mijlocul acelor forme care fac
perspicace raţiunea ; să cultive topica şi să dispute cu cea
mai clară şi liberă metodă d e’a raţiona pro şi contra na­
turii, asupra o mului şi asupra organizăr/i publice cu scopul
de a învăţa ceeace e mai probabil şi verosimil în ordinea!,
lucrurilor. In concluzie, oamenii noştri nu vor fi mai în­
ţelepţi decât anticii, dar nici anticii mai înţelepţi ca ai
noştri, nici ai noştri mai speculativi ca anticii şi nici anticii
mai elocvenţi ca ai noştri. Astfel, dacă îi vom1 egala în
înţelepciune şi în elocvenţă, îi vom întrece însă în ştiinţă2).

1) De amintit că. Vico distinge subtilitatep' (care aparţine raţiona­

mentului, care alunecă, întocmai ca pe o linie dintr’un adevăr în
altul) de iscusinţă, care e da şi convergenţa a două raze vizuale
îndreptate către determinarea, precisă a unui fapt particular. De aceea,,
după Vico, în timp ce francezii sunt cei mai subtili dintre popoare,)
italienii sunt cel mai pătrunzători.
2) In conclplzie, Vico vrea ca cel puţin m'odemii să egaleze pe
antici în înţelepciunea vieţii practice şi în arta de a convinge, fiindcă
în acest, caz modernii s’ar găsi in avantaj faţă de ceilalţi, tocmai
fiindcă sunt mai bogaţi în ştiinţă.
 65 —

IX. LEGĂTURILE POEZIEI CU NOUA METODĂ

GEOMETRICĂ, CU FILOSOFIA ŞI CU NOUA FIZICĂ

Asupra practicei nu am spiusi nimic în particular, deoarece

practica e dar dumnezeesc pe care nu ţi-1 ipoţi însuşi prin
nici un mijloc. Cu toate acestea, acei care sunt inspiraţi
în chip divin de această facultate şi ar dori să o perfec­
ţioneze prin studii literare, e necesar să oi cultive ca o
încoronare a tuturor studiilor1). In legătură cu această
practică să examinăm în afara ordin ei discursul ui nostru,
dar nu chiar fără nici o referire, acele lucruri care .se po-
trivesc argumentului noistru2).
Spuneam deci ca pentru timpurile noastre critica e dău­
nătoare politicei, dar numai în cazul când ea e împărtăşită
tinerilor, deoarece le orbeşte fantezia şi le strică memoria.
Ştim însă că cei mai buni poeţi sunt acei dotaţi cu multă
fantezie şi care au drept divinitate particulară Memoria,
având ca fiice Muzele. Daîr dacă tinerilor li se va pred»

1) In acest al 9-lefai arguliniatit din De ratione, găsim afirmaţi uni

pc care nu le vom mai găsi iu ulterioarele opere ale lui Vico, şi nici
chiar in Scienza Nuova. undo ideile sau schimbat In chip simţitor.
Aci se afirmă că virtutea poetică e uu djufr dela Dumnezeu, dăruit
câtorva, în Scienza Nuova însă spune că e darul tuturor acelora
care trăiesc în epoca desvpitării omeneşti in ca're predomină fantezia.
Aci se afirmă ca jposihilă perfecţionarea fanteziei prin mijlocul stu­
diilor literare şi chiar — vom vedea imediat — prin mijlocul însuşi
al aceleţalşi critici şi a metodei geometrice, iar în Scienza Nuova va
spnne, că unde raţiunea e m.ai 'necioplită şi incultă, acolo e maţi
desvoltată fantezia şi viceversa. Aci e vorba de afirmaţiuni rezulllate
din bunul simţ comun din acele timpuri — hun simţ despre care Vico
spune mereu că treime să-l considerăm drept un isvor nesecat de
adevăr pentru toţi — în Scienza Nuova insă e vorba de teze extrase
plin puterea consecinţelor din presupunerile sistemului vichian.
lî) Se înţelege dece Vico consideră chestiunile inerente poeticei,
«a nefiind intrate in întregime In ordinea prestabilită a argumentelor
are Ici cărţi. Dacă geniul poetic e dar dumnezeesc, el ca şi toate
cHulnlle lucruri dumnezeeşti, n u numai că nu palate fi obiect de ,c er­
cetări umane (omul cunoaşte numai ceoaec face) — dar nici nu o
mmroptibil de a fi formal de vreun maestru. Insă, cum .geniul poetic
«'iile înălţatul prin opera omului la o mai ma.ro perfecţiune, el poale
deveni astfel obiect de examinare încoace priveşte perfecţionarea Ini.
AceimlU examinare cn'e argumentul prezentei lucrări.
U
 — 66

•critica după ce s’au consolidat aceste două facultăţi ale

minţii, atunci ei înţeleg că ea trebuie să folosească artei
poetice. Tocmai fiindcă poeţii au drept ţintă adevărul ideal,
aşa cum vom spune mai departe. Şi metoda geometrică
conduce de multe ori ia formarea ficţiunilor poetice, adică
face astfel ca subiectele să se comporte continuu în cursul
întregci povestiri, aşa cum nu fost gândite la început.
Această artă, după cum povesteşte Aristotel, a preda t-o îna­
inte de toţi Homer; acelaş Aristotel spune că aceste în­
chipuiri poetice sunt un fel de paralogisme de consecinţă1),
ca: „Dedal sboară, dacă e înaripat” 2). Insă aceste ficţiuni
nu le pot crea cu uşurinţă decât acei care ştiu să îmbine
în mod abil imaginile unele cu altele, aşa fel ca să pară
naturală consecinţa secundelor din primele şi deci ale terţe­
lor din secunde.
Ce adâncă subtilitate conţin în adevăr vorbele aceluia
care spunea că numai acei care cunosc bine adevărurile
filosofiei, pot găsi asemenea ficţiuni poetice!3). Geometrii
procedează foarte bine prin faptul că din datele şi pre-
mizele presupuse, extrag prin forţa metodelor deducţii
1) Se numeşte paralogism raţionamentul greşit în mod inconştient.
Astfel ca un paralogism de consecinţă e o deducţie corectă din punct
-de vedere logic dedusă dintr’o premisă greşită. E nece's-ar să amintim
c â neutru Aristot. ficţiunile poetice nu sunt decât traducerile hi ter­

meni fantastici ,ate adevărurilor universale. Şi cum fantezia e liberă

în creaţiuuea fantasmelor sale, combinaţiile sale nu sunt decât para-
.logistae de consecinţă, adică nu sunt decât exagerări ale realităţii
de caracter universal cu subiecte particulare, care nu pot avea un
astfel de caracter. De aci acea ficţiune poetică, care vrea să repre­
zinte in individ tipa!, care e un caracter universal, nefiind propriu'
uinui. subiect particular; de aci crearea .unor subiecte stranii şi ireale,
•obţinute prin combinaţiunea arbitrară a caracterelor, care sunt reale
în singularitatea lor, dar inexistente în combinaţiunile lor.
2) Iată: sborul e n a t u r i a consecinţă a posesiunii, aripilor; dar
nu. e ou totul sigur că Dedal ar fi fost într>tlevăr înaripat. In aceasta
constă paralogîsmţul.
3) Şi aceasta- fiindcă filosofii nu numai că nu ar fi plecat dela pre­
m ise greşite, dar mai ales fiindcă, fiind mai conştienţi de scopul către
care tindeau, ar fi adaptat în chip cât mţvi înţelept ficţiunile lor poetice,
imaginele lor corporale — temperamenfe'or şi împrejurărilor, în care
se găseşte vulgul sau către care se îndreaptă.
 — 67

logice*) : chia-r acelaş scop, care astăzi este atât de celebrat,

adică de a spune adevărul ideal sau general, este înainte
de toate celelalte, necesar artei poetice. Dcaceea nu su|nt
deci de părere că poeţii reuşesc să ne placă prin fals:
ba chiar îndrăsnesc să susţin că aceştia ca şi filosofii,
au ca scop cultivarea adevărului. De fapt poeţii ne învaţă
distrându-ne, dar nu mai puţin decât filosoful prin severi­
tatea s a : amândoi ne învaţă datoria, amândoi ne descriu
obiceiurile oamenilor, amândoi ne îndrumează spre virtute,
îndepărtându-ne de viciu2).
Dar filosoful, fiindcă se adresează erudiţilor, vorbeşte
luând în consideraţie genul, pe când poetul care se adre­
sează mulţimei, convinge prin măreţia subiectelor închi­
puite, prin faptele şi spusele născocite ca şi când s’ar
.servi de exemple. Pentru care motiv poeţii se depărtează
de aspectele zilnice ale adevărului, pentru a ne înfăţişa
forma cât mai aleasă a lu i; să părăsim natura nesigură

1) Aristot ajunsese să alciătucatscă o comparaţie între poet şi istoric

şi i-a găsit deosebiţi numai fiindcă, istoricul descrie fapte petrecute în
mod real, poeţii însă, fapte caire se pot întâmpla” şi a dovedit-o şi mai
mult spunând că „poezia tinde mai ales spre a reprezenta universalul,
istoria, particularul”, (Poetica, IX, 1451, C. 5 şi urm:.). Vico, desvol-
tând teza lui Aristot ajunge să sfcaJbilească o comparaţie între poet
şi geometru. După cum geometrii plecând de la premisele lor presu­
puse numai, ajung prin raţionamente logice să stabilească a de vă-,
rurile geometrice inerente fiecărei figuri geometrice, tot astfel filosofii,
pornind dela adevăruri filosofice ialjuug prin îmbinarea imaginelor po­
trivite, la fantas'me poetice. Iată ecuaţia. Cel© dintâiu sunt întotdeauna
adevăruri universale; următoarele sunt aplicaţiuui ,ale acelora la rea­
litatea particulară, care deşi rămân particulare, au totuşi îndatorirea ele
a reprezenta universiadele.
2) Vico va păstra întotdeauna faţă de estetica sa acest aspect
utilitar: ba chiiair însuşi acest utilitarism! va constitui unul dintre prin­
cipiile fundamentale ale esteticei din volumul Scienza Nouva din care
Vico va extrage jaipoi concluzia, că basmiele poetice nu sunt ficţiuni
«'Iu minţii care cunoaşte adevărul: dar surit necesare creaţiuni spon taine
iile oamenilor neştiutori în chestiunile raţionamentelor abstracte ale
adevărului universal, şi purtţalte fiind de fantezia lor, crează aceste
mituri divine şi eroice, care explică aceleaşi funcţiuni ale universalilor
Inteligibili şi care se regăsesc în perioadă în care raţiunea apare în
Inlregimo desfăşurată.
 - - 68 —

perrtru a observa natura constantă4) : şi deaceea ei se ser­

vesc de lucruri false, deşi în realitate nu urmăresc decât
adevărul 2).
Această rigoare a acţiunilor omeneşti, pentru care fiecare
trebue să fie coerent cu el însuşi în orice şi pentru orice
lucru, era atât de minunat arătată de către stoici3). Pe
drept cuvânt aceştia afirmaţii că Omer ar fi fost primul
din secta lor, care este considerat chiar şi de Aristot ca
cel dintâiu maestru al închipuirilor poetice4). Astfel că,
1) Ca alte cuvinte: decât să, înfăţişezi cara'cterele proprii ale uuui.
singur individ real, care desigur că sunt nesigure, fiindcă pot fi schim­
bătoare, mai bine c să înfăţişezi în special caracterele comune ale
indivizilor, aceste caractere fiind constante.
2 ) Această idee este explicată m!ai bine în Scienza Nuova, unde
se afirmă printre altele, în chip de exemplu, că Goffredo ai lui T.
Tasso e mai „reali” decât acelaş Godefroy din istorie, după cum şi
mai apropiat de tipul ideal al conducătorului, cu toate că e destul -
de diferit do acela ce a fost Godefroy conducătorul de Cruciadă.
3) Vico numeşte [rigoare, coherejnţa pe c'are fiecare individ trebuie
să o păstreze prin propriul eu raţional. El obiş'nueşte să distingfă
în individ intelectul de voinţă. Ori, intelectul tinde în mod raţional
spre universal şi permanent, în timp ce voinţa urmează pasiunile
care sunt mereu trecătoare şi eventuale. In legătură cu aceasta sunt
deci citaţi stoicii drept susţinători rigizi ai subordonării oricărei
moţiuni omeneşti principiilor raţiunei universale, care se relevă in
„natura constantă” . Dar Vico se menţine şi se va menţine întotdeauna
departe de stoicism: „Dogma stoicilor asupra Destinului e falsă, pen-
trucă reţine seria de fapte, ca necesare, care prin forţa destinului,
domină totul până chiar şi liberul arbitru al omului, dar întrucât
acest destin ,este cuvântpl lui Dumjnezeu, prin care El vorbeşte (fatur)
minţii omeneşti despre adevărul etern, piropoziţiunea e în întregime
adevărată: de aceea un drept asemănător e cu totul invariabil" (De
constantia jurispruefentis, I, Cap. V I). Cu alte cuvinte: Raţiunea Uni­
versală imanentă în Jucrurile despre care vorbeşc stoicii şi pe care
se bazează existenţa unui drept universal, e în mod real existentă în
aefeastă lume.
4) Omer devine şeful sectei stoice, fiindcă (eroii săi se comportă
cu coerenţă, şi e lăudat de Ariştot fiindcă a fost cel dintâiu poet
caic a încercat prin ficţiunile sale poetice să se apropie de tipu,I
universal al eroilor. Aci. se susţine o teză care va fi cu mult mai
atenuată în scrierile posterioare ale lui Vico; deoarece aci vrea să
«uuţie că Omer e poetul cel mai mare dintre toţi, tocmai fiindcă, eroii
 69

pentru aceleaşi motive, pentru care menţionasem că scopul

studiilor noastre vatămă prudenţa vieţii, civile, reţin că acelaş
scop ar duce cu oarecare profit poeticei. De fapt pru­
denţa cercetează adevărul, aşa cum e în acţiunile omeneşti,
extrăgându-1 chiar şi din imprudenţă, din ignoranţă, din -
pasiune, din nevoi şi din alte diferite întâmplări; poezia însă
urmăreşte adevărul care ar trebui să fie, după natură şi
raţiune.
Menţionez că şi fizica în timpurile mai recente ar fi
de un ajutor artei poetice, deoarece poeţii iau din această
fizică o mare parte din. frazele cu care exprimă cauzele
naturale ale lucrurilor, fie pentru a înfrumuseţa dicţiunea
poetică, fie ca o probă de ştiinţă posedată de aceştia, încă
din timpurile cele mai vechi, fiindcă fizicienii de odinioară
au fost şi poeţi1). De unde acele expresiuni: derivat al
sângelui în loc de născut; a merge spre ceruri, pentru a
muri; foc arzător in regiunea inimii, în loc de febră;
vapori condensaţi in atmosferă, pentru nouri; foc aruncat
de nouri, pentru fulger; umbre ale pământ ului pentru
noapte. Toate părţile timpului sunt descrise de poeţi prin
definiţiunile astronomilor2), iar metonimiile cauzei în locul
efectului au pentru ei mare valoare. Prin urmare, pe când
fizica modernă, prin mijlocul imaginelor, obţinute adese­
ori din mecanică, de care se serveşte ca de un instrument,
face sensibilă descrierea cauzelor, ea poate tot odată să
pue la dispoziţie poeţilor un gen foarte comod de noi lo­
cuţiuni 3).
săi sunt de o coerenţă în afară de orice discuţie, fiind în acelaş timp
apropiaţi (le adevărul universal, în timp' ce mai târziu Vico, va spune
printre altele că marele merit al poeziei e de a da viaţă şi pasiune
lucrurilor neînsufleţite.
1) Oamenii primitivi au fost aceia care explicau fenomenele fizice
urni mult prin fantezie decât prin raţiune., şi deaceea creau o realitate
fizică-poetică îu întregime.
2) Exemple: răsăritul, amiaza, apusul, etc., sunt expresiuni care
uulică momente din zi, după poziţia soarelui sau a stelelor pe cer.
8) După cum şe vede, în afară de geometrie şi fizica poate ajuta
poeziei, oferindu-i metonimii. Cred deci, că examinând bine chestiunea
'lin acolaş punct de vedere, se poate conclude că toate ştiinţele în
lO'iieral pot să fie de folos acestei res poetica, după cum, poezia la/
uliului ei poate fi de ajutor în exprimarea tuturor adevărurilor, ori-
• 1re ar li disciplina cărora aparţin acestea.
X. CARACTERELE RELIGIEI PĂGÂNE ŞI CREŞTINE

Cred ca nu veţi fi întru nimic surprinşi de faptul că

eu, examinând toate instrumentele ştiinţelor, nu am vorbit
deloc despre teologia creştină, deoarece nu nTam gândit
că vă veţi aştepta ca eu, dovedind cel mai prost gust, 'să
pot să compar adevărul cu falsul, lucrurile divine cu cele
omeneşti, pe Hristos cu Lieurg şi omenescul cu Divinita­
tea1). Insă, pentruca să înţelegi pe scurt care ar fi Ideficienţa
păgânilor în această ramurjă de studii, trebuie să observăm că
pentru aceştia opiniile asupra naturii zeilor au fost mul­
tiple, variate şi destul de neprecizate, şi că acei care erau
la conducerea publică, tolerau cu bună voinţă ca filosofii să
exprime cele mai opuse doctrine în ceeaee priveşte lucrurile
divine, pedepsind numai pe aceia care prin rele delicte
negau existenţa zeilor, apreciind însă, probabil celelalte
chestiuni filosofice care întreceau inteligenţa vulgului, pe
care trebuia să-l pătrunzi de importanţa religiei. Aceştia
permiteau ca însuşi poeţii să inventeze, pentru a înfrumuseţa
povestirile, noutăţi în jurul naturii şi puterii zeilor4 pentruca
susţineau că şi aceasta foloseşte religiei, cu scopul de a
introduce în sufletul vulgului cât mai mult posibil, părerea
asupra puterii divinităţii. In ceeace priveşte însă, sacri­
ficiile, deoarece în aceasta consta mai ales cultul public al
religiei, voiau ca ceremoniile de supunere lui Dumnezeu
să fie cât măi certe şi solemne pentru a le face cât mai!
maestoase şi venerabile, lată motivul pentru care răsbunau
şi pedepseau ceremoniile contaminate, iată dispreţul pentru
religia auspiciilor şi inovaţiunilor în arta de a prevesti2).

1) Acest capitol, în aparentă fără nici-o strânsă legătură cu restul

discursului, fiindcă religia creştină e materie ce se referă la lucrurile
divine adevărate, qaire n;u pot fi amestecate cu lucrurile false ale reli-
geii păgâne, acest capitol este de o m)a!re importantă, din două m o­
tive: 1) fiindcă adevărul religiei elimină ideile greşite despre fiinţa
divină şi despre practiceele relative ,ale cultului; 2) fiindcă, mo­
rula fiind legată de religie, obiceiurile, ideile şi practica- virtutei şi
a îndatorirei obţin delimitate, certitudine şi valoare numai atunci când
acesta derivă dintr’o morală fundată pe o adevărată religie (care e
pentru Yico acea creştină) şi nu pe una falsă, (care e acea păgână).
2) Vico, reconstruind, în scrierile posterioare, istoria ideală,, eternă
rVa'ungul căreia se desfăşoară în timpi viata tuturor naţiunilor, va des-
voltu in mod amplu ,a!ceste consideraţiuni. .El va menţine mereu distincţia
 71

Ei nu persecutau pe creştini din motivul că aceştia nu cre­

deau îm zeii lor, ci pentrucă nu îi adorau1). Dar ce poate fi
mai ignorant şi m!ai fals decât să impui adorarea faţă de
divinităţi nesigure, prin ceremonii sigure?
Religia creştină însă propovădiieşte dogme infailibile
asupra naturii Dumnezeului suprem şi asupra misterelor
divine, pentru care riturile şi ceremoniile sunt pe drept
sigure2). De aci s’a ţnăjscut pentru noi, din fericire, o
ştiinţă nouă, care d'esvălue isvoarele adevărului divin care
sunt cărţile sfinte, luând numele de teologie dogmatică. Şi
astfel, pe cândl adinioară legea celor XII Table începea
cu principiul asupra ceremoniilor: — Apropiaţi-vă ele zei
între Gentili (Gente») şi Evrei, spumând despre aceştia, că au fost păs-
ti ti li de adevărului Dumnezeu, chiar după. Potopul Universal, în ade-
yUra ta lor credinţă, pentrucă s’au menţinui: întotdeauna ordonaţi ca
trup şi spirit; privitor Ia, ceilalţi (Gentes) vja) urma evoluţia istorică, afir­
mând că ei au fost abandonaţi, după Potop, sforţându-se de a pă­
trunde în. pădurea mocirloasă a pământului, învârtindu-se înlr’un mediu
murdar, că prin sărurile nitrate âJbsorljite, îşi desvoltau membrele în.
cliip gigantic, formându-şi corpuri disproportionale şi minţi scurte.
Aceştia sunt giganţii din poveste, care eşiseră din starea lor bestială
si se formaseră apoi oameni adevăraţi, ca trup şi suflet, prin forţa
moderatoare şi <ivilizatoare a religiei, născută in ziua când Cerul
fulgeră şi Giganţii atotputernici fără de lege, fără frâu, fără pudoare,
îşi dădură seama de existenta unei pateri superioare lor, mâniată de
Violenţele şi nem şinările lor. Epoca Giganţilor atotputernici, fără
de lege, fără frâu, e considerată d:e Vico ca primjai dintre acelei trei,,
dealungul cărora se desfăşoară istoria tuturor popoarelor: este perioada
simţurilor. Virtutea civilizatoare a raţiunii dă loc celei de a doua.
epoci, In care predomină fantonia. Aceasta a avut deci mare preţ.
la toate popoarele care cultivau încă religia Zeilor, fiind desigur pro­
tejată de Stat, mai ales în cultul public. Arta da a .ghici era foarte
respectată, tocmai fiindcă ep derivă dieta Divinitatea, cu a cărei vo­
inţă cei mâi de seamă cunoscători şi cei mai autoritari (patres),
imişcau să interpreteze diferite fenomene. Nouile arte de a ghici, 'despre
care no vorbeşte Vico simt tentative nedc<mne falţă de Divinitate do ,a
deduce viitorul prin mijlocul superstiţii’or sau al teoriilor întemeiate pe-
iiiivnuicisnuU absolut, prin tir mu re pe ateism.
I) Adică pentru motivul că aceştia ofensau religiositat-a poporului
pllpâii, fiind însă lăsaţi să gândească liber asupra. Zeilor.
II) Miturile şi ceremoniile creştine sunt pe drept sigure, deoarece
mint Întemeiate atât pe dogmele infalilibile refcrifoaioe In untura lui Dum­
nezeu cât şi pe criteriile divine alo religiei creştine.
 — 72 —

cu curăţenie; — Codicele lui Justinian începe cu titlul

despre: Trinitatea supremă şi despre Credinţa catolică.
Din această doctrină, printr’o optimă metodă, isvo-
răşte o altă teologie care e numită Morală, şi care ne dă
preceptele despre scopul binelui, virtuţile şi îndatoririle
în armonie cu religia creştină. Această ştiinţă referitoare
la Dumnezeu, această castitate a ceremoniilor, această doc­
trină a obiceiurilor, străluceşte în lumina adevărului, a
virtuţii şi a demnităţii într’atât de mlult, încât religia creş­
tină a iputlut să pătrundă' printre cele mai înţelepte popoare
ale lumii, Grecii şi Romanii, în mijlocul celui 'mâi puternic
Imperiu depe pământ, fără ca să procedeze ca celelalte
popoare prin violenţă îşi larme icu pare distruseseră rneatmurile,
ci prin virtutea şi perseverenţa martirilor ei. Aceste gintej
cu toate că aveau imperiul şi doctrina lor. primiseră în
mod spontan numele de creştini. Ou toate acestea, religia
şi monumentele religiei lor nu au fost distruse, desigur că
din inspiraţie divină, pentruca în orice timp, confruntând
cele două religii, să rezulte că religia lor a fost umană
iar a noastră în totul divină.

XI. AJUTOARELE ŞTIINŢELOR.

ARTELE DUPĂ CARE SE POT ORDjONA ANUMITE
LUCRURI, CARE SERVESC PRACTICEI.

Am vorbit până -acum despre instrumentele ştiinţelor;

acum urmează să tratăm despre <[ajutoarelex) -m'etod'ei)
noastre de studiu.
Faptul că noi modernii am extras anumite arte din
acele argumente care aparţin practicei, cred că ar trebui
să fie considerat mai uruit un rău decât un bine.
In lucrurile conduse de prudenţă, artele dacă sunt multe,
valoarea lor devine nulă; dacă sunt puţine, ele dau rezul­
tatele cele mai bune. De fapt, acei care încearcă să reducă
la artă toate lucrurile prudenţei, fac chiar dela început
operă goală, deoarece prudenţa îşi ia orientările sale2) din
1) Trebuie să ne gândim că pentru Vico, ajutoarele sunt mijloa­
cele complementare pentru dobândirea culturii.
2) Vico menţionează aci im lucru de mare importanţă. Artele care
tratează despre lucrurile proprii prudenţei, iafclică despre practica vieţii
civile, sunt, pentru Vico, oratoria, poetica şi istoriografia. Cine vrea,
urni bine zis, să descrimineze odată pentru totdeauna, metoda cu care
nenumăratele circumstanţe de fap t; şi fiecare înţelegere
a împrejurărilor, oricât ar fi ea de vastă, nu e niciodată
suficientă1). Aceştia vor să obişnuiască pe auditori, să
adere la regulele generale pe care în practică, noi le găsim
cu totul inutile.
Pentruca artele, care se sprijină pe prudenţă să devie
mai utile, ca oratoria, poetica şi arta istorică, ele trebue
să fie ca şi Zeii Lari care veghează la răspântii3), arătând
numai de unde şi pe unde trebuie să se meargă ; adică con­
duc prin filosofie spre contemplaţia naturii perfecte'8).,
Când, de fapt, e cultivată1numai filosofia, adică s’au referit
numai la natura optimă, au început să înflorească pe lângă
Greci, Latini şi moderni, scriitori mari în oricare dintre
aceste arte ; dimpotrivă când anticii sau modernii cultivau
artele în sine şi pentru sine, nu au avut oameni iluştri1).
să reprezinte faptele vieţii omeneşti, fie prin mijlocul oratoriei, fie prin
mijlocul poeziei, având bineînţeles întotdeauna scop educativ sau utilitar,
acela sfârşeşte prin a facie o operă fără de nici un rezultat. Şi aceasta,
fiindcă circumstanţele de fapt, care alcătuesc materia în care se exercită
prudenţa civilă şi care constituesc totodată şi m ateria acelor arte, sunt
întotdeauna, variate şi diverse; voind să le supui pe acestea unor regule
fixe şi eterne, ar însemna să considerăm toţi oamenii identici între ei,
lipsiţi de fizionomia şi individualitatea lor proprie. Iată dece prudenţa
ia sfaturi, de obiceiu, din situaţii întotdeauna cât mai variate, care
situaţii i se prezintă din .când în când1.
1) Nu e niciodată suficient fiindcă împrejurările, care vor să se
integreze unei norme generale, chiar în înţeles mai larg, nu vor putea
niciodată să se integreze cu totul în defini ti uni generale, fiindcă orice
împrejurare, oricât ar fi ea de asemănătoare cu o alta, nu va fi nici­
odată cu totul cuprinsă în definiţiunea acesteia. Numai prin filosofie
-- va spune Vico în continuare —> d e po.a/te ajunge la înţelegerea
deplină a realităţii.
2) Urmează deci să fie ca ştiinţe, care protejează diu punct de
vedere superior întâm plări'e vieţii, fiecare prezentând una sau mai
multe dileme .
Itj Putem afla ce înţelege Vico prin natură optimă diu sensul expu­
nerii, Desigur că natura optimă nu e alceea care se schimbă şi prin
mumie devine falsă dintr’un moment în treitu l: ci aceea care are va-
l'inie eternă şi universală: e natură optimă aceea care domneşte în
mice moment al istoriei şi care se potaie defini deci. ca Raţiune Univer-
millt a faptelor. ~
•I) Vico nu vrea să spună aci, că pentru a face bine în arte, e ne-
 - 74

Examinaţi, vă rog, raţiunea fiecăreia dintre acestea şi veţr

vedea că nu am spus nimic fals. Acei care au. desprins ,din
filosofie artele şi disciplinele, care nu numai în parte, ci
în întregime sunt conţinute de aceasta, aceia zic, îmi apar
asemănători tiranilor care învingând1 un oraş inamic mare,
bogat şi populat, pentru a nu4mai avea frică de acesta, ;il
distrug, risipind locuitorii departe spre alte sate; şt
aceasta cu scopul ca locuitorii, ne mai fiind susţinuţi de
măreţia şi bogăţia cetăţii, cât şi de numărul lor, să nu mai
poată fi capabili nici să-şi ridice spiritele, nici să conspire
şi nici să meargă după ajutor reciproc1).

XII. CONSIDERAŢI UNI ASUPRA ISTORIEI

JURISPRUDENŢEI LATINE2).

Confirmăm aceasta în mod particular prin jurisprudenţă

naostră, care fiind necunoscută de Greci şi cu totul diversă
pentru primii Romani, e necesar să spunem câteva lucruri
mai importante, referitoare la argumentul nostru.
Cele patru titluri ale primei cărţi din Pandecte, în care
se tratează despre acele argumente pe care Grecii le nu-
cesar să cultivăm numai fi'osofia; el Unde să explice că numai atunci
când artele se studiază prin filosofie, alic ă prin înţelegerea completă
a valorii fiecăreia dintre arte, numai adunci putem reuşi îu adevăr
bine In aceste arte.
1) Cu alte cuvinte: aceia au distrus colaborarea dintre ştiinţe .şi ^
mai ales au luat acestorfa acea forţă şi acea virtute care rezultă din
faptul că aceste ştiinţe erau unite cu filosofia.
2) iu acesta oa şi în cele 3 capitole succesive, Vico fiind împins
fie de studiile sale de jurisprudenţă, care pentru el întotdeauna aui
fost de primul interes, fie fiindcă în jurisprudenţă antică şi în acea mo­
dernă a găsit explicaţia cea mai bună despre activitatea umană, expli­
caţie care deosebeşte fazele istorice evolutive cât şi aspectele funda­
mentale ale însăşi .acestei um anităţi repiresentată pentru Vico de po­
porul Grec şi mai ales de acel roman; repet, Vico, se complace să facă
consideraţii asupra caracterelor şi evoluţiei juiisprudenţei latine, con­
fruntând-o cu jurisprudenţă timpurilor sa’e, stabilind calităţile şi de­
fectele acesteia, ca să exprime apoi datoria către care trebuie să tindă,
noul jurist.
Menţionăm că lectura acestor patru capitole este de o mare ne-
ccHitule pentru tineri, şi prinurmare cetitorul nu va pierde timpul in*
i'.idur, oprindu-so cât mai stăruitor asupra acestor pagini.
 75 —

mese Principii şi care se refera atât la doctrina asupra na­

turii jurisprudenţei, la scopul şi la justiţia ei (argument
propriu dreptului sau justului), cât şi la cazurile valorii
legilor şi la felul cum acestea trebuiesc interpretate; toate
acestea nu constitue decât o mica parte din acea operă
imensă. Cu toate acestea acele principii se explică întreaga
artă a jurisprudenţei1). In ce constă deci arta prudenţei,
a cărei unică artă e desigur filosofia? Pentru a spune sub
o formă mai elegantă, după cum a spus şi m'arele învăţat
autor al Metodei Dreptului Civil2), vom afirma că Prin­
cipiile conţin filosofia dreptului, iar restul conţine istoria3) ;
eu aş mai adăuga că acestea conţin întreaga şi vasta topică
a genului juridic. Ori, dece fie la noi, fie la Romani,
după Edictul Perpetuu4) apare o, imensă masă de cărţi
asupra dreptului, în timp ce în timpurile anterioare, la
Romani nu existau decât doar câteva cărţi, iar la Greci nu
1) Intr’un câmp larg ca acela al Pantfeotebr, reuşesc să fie de un
mare folos câteva prelimina i filosofice ai!e acestei grandioase opere, expli­
când natura, scopul şi concepţia justiţiei, tratând apoi despre valoarea
particulară a legijlor şi niodul în care trebuesc interpretate. Mare im ­
portanţă va avea filosofia in atrta prudenţei în m ăsura în care ea va
constitui principiile directive a'e întregei jurispnulenţc.
2) Nu s’a putut preciza cine ar fi acest învăţat „autor".
3) Se delinează din ce în ce mai mult ideea fundamentală a întregei
metode vichiene. Vico repetă dislincţiunea dintre fiiosofie şi istorie:
prima îndreptată spre universal, cealaltă spre particular; dar distinc-
ţiunea la el nu e separaţiune. După cum filosofia are nevoie de istorie
in ceea ce priveşte principiile universale ale realităţii, într'un cuvânt
propria sa. raţiune de a exista, tot a'stfel istoria are nevoie de filosofi©
pcntr;u a explica motivele esenţijaite ale determinării s!ale. Aceste două
discipline, deşi sunt distincte, nu merg totuşi separat. Em. Kant, după
mai mult dc o jumătate' de secol' îl va repeta pe Vico, spunând: „După
cum ideea e goală fără experienţă, tot astfel experienţa e oarbă fără
de idee” .
4) Prin Edict Perpetuu se înţelege acel edict aranjat şi fixat de­
junatul Salvius Giulianus, oblig|a!t fiind de împăratul Adrian, codificat
apoi cam pe la 134 d. Cr. Acest edict, deşi era fixat în termenii săi,
idje a fi tuturor cunoscut şi neptutând fi modificat de nici un magistral,
puica totuşi să sufere toate modificările care păreau necesare îm pă­
ratului. Vom vedea chiar că tocmai clin acesle modificări va avea ori-
»ţină multiplicarea normelor de drept (de unde opera, lui JiHliniim de
u împiedica confuziunile primejdioia'so) decăderea seriozităţii şi gra­
vităţii jurisprudenţei romane şi chiar a însuşi Imperiului Roman.
 76 -

•existau deloc? Aceasta se explică fiindcă la Greci, filo­

sofii cultivau filosofia dreptului, mai bine zis doctrina re­
feritoare la guvern, justiţie şi legi; acei ce se numeau
experţi în domeniul dreptului ((tei care dădeau consultaţiuni)
preparau legile oratorilor; oratorii apoi, în procese, luau
argumentele asupra justului din observaţiunea faptelor.
Deaceea, Grecii având jurisprudenţa în cadrul ştiinţei filo­
sofilor, în istoria legilor, făcută de cei ce dădeau consulta­
ţiuni şi în elocvenţă de oratori, aceştia aveau nenumărate
cărţi de filosofie, foarte multe de oratorie şi niciuna de
drept1). In afară de acestea, filosofii romanilor au fost
aceiaşi jurisconsulţi, ca şi aceia care şi-au expus întreaga
lor înţelepciune (sapienţă) numai prin singura competenţă
a legilor, adică consemnau înţelepciunea pură a timpurilor
eroice2) : de oarece a fost cândva un timp de înţelepciune
în care lucrurile publice se distingeau de cele private,
lucrurile sacre de cele profane, se eliminau legăturile ne­
sigure, minţilor li se dădeau valoare legală, se construiau
cetăţi şi se gravau în lenin legile 3).
lată dece Romanii, dăduseră jurisprudenţei aceeaş defi­
niţie dată de Greci sapientei: „ştiinţa lucrurilor divine şi
omeneşti”. Această sapienţă constând aproape în întregime
din justiţie şi din prudenţa civilă, eixau învăţat-o cu mult
mai bine dela Greci, nu însă prin raţionament ci prin prac­
tica lucrurilor publice. Şi astfel urmaşii adevăratei şi nu
1) Problema politică a fost pentru Greci în m ol esenţial filosofică,
ba chiar problema către care convergeau toate celelalte probleme de filo­
sofie. Şi aceasta: depindea de faptul că, binele constituind Icleea supremă
a oricărei speculaţii greceşti, definirea şi realizarea ei erau îm ­
preună chestiune filosofică şi chestiune eminamente politică. De aci
derivă, că in concepţia păgână era ridicat la demnitatea liberă, adică de
cetăţean, numai ateela care participa la formarea legilor obligându-so
să le observe şi să fie observate.
2) Romanii conservau în legile lor înţelepciunea pură a timpurilor
■eroice. De aci extrage Vico natura acestei înţelepciuni, care nu e nici
abstractă nici raţională, oi toată e inspirată de exigenţele practice ale
poporului roman. Să nu ise înţeleagă greşit însă; acele exigenţe nu numai
că nu erau în antiteză cu principiile înţelepciunei raţionale, ci erau
chiar aceleaşi şi ceeace diferenţiază unele de altele e chipul diferit
•de a fi formiulate şi prezentate.
3) HoraţiU; Arta poetică, v. p. 396—399.
 — 77

simulatei4) filosofii se întăreau în acele virtuţi, tinzând1

mai întâiu cu multă scrupulozitate spre funcţiile publice,
sau spre magistratură sau diferite însărcinări politice şi
devenind apoi bătrâni, la o vârstă bogata în aceste virtuţi,
îşi îndreptau sufletul spre jurisprudenţă, ca spre scopul cel
mai auster al vieţii.
Pe lângă acestea Patricienii se serveau de jurisprudenţă
ca de o taină a puterii 2). Aceasta, fiindcă existau trei ordine
de cetăţeni romani: plebea, cavalerii şi senatul; Patricienii
neaparţinând nici unuia dintre aceste ordine, desigur că
■nu s*ar fi avut nici o grijă de ei, dacă aceştia prin an uimite
mijloace nu şi-ar fi creat un oarecare grad1 d'e putere .în
republică3). Deci, dreptul era triplu: sacru, public şi
privat; în dreptul sacru intra dreptul auguriilor, în cel
public fecialul4)şi în cel privat procedura. Patricienii pen­
tru a avea în mâinelc lor pe comiţi (fiind1necesară aceasta
după ce au luat ei auspiciile) răjsboaele, păcile, alianţele
şi chiar o bună parte din sentinţele juridice, au recurs la
această prevedere : să nu fie considerat jurisconsult decât
acela care cunoaşte acele trei drepturi, definind jurispru-
denţa, ştiinţa lucrurilor divine şi omeneşti. Dar aceste trei
1) Sunt urmaşi ai adevăratei filosofii acei qaire tin i spre raţiunile
universale (atfevăra'.e), a’e faptelor, deoarece universalul e adevărul for­
mal propriu „Sâpienţei” ; sunt însă urmaşi ai simulatei filosofii, acei
care tind spre aspectele sensibile ale formei universale, adică în sens
platonic — tirul spre faptele particulare. Această idee Vico o va lămuri
în opera concepută imediat după prezenţa/, şi care poartă numele d.e
De antiquissima itaforum sapientia. (Cfr., Cap. II, § 1).
2) Patricienii, adică nobilii, au dorit — spune în altă parte Vico —
i a toate legi'e să fie tainice, pentru a le putea impune astfel mujlţimei
neştiutoare, dominând-o prin prestigiul şi farmecul misteriosului.
3) Se ştie că Senatul era compus din Patricieni, dar nu toţi Patri­
cienii făceau parte din S enat Simt deci nobili, care nefăc.ând parte
nici din plebe, nici din ordinul cavalerilor, categoria de oataeni îmbo­
găţiţi mai ales prin însărcinările dpte de stat, nefăcând parte nici din
Senat, căutau să păstreze prestigiul lor, conservând nestrămutate legile
Irecul ului, dictate de Patres, cjalrc erau şefii şi stăpânii vieţii şi ai bu­
nurilor familiare.
■I) Dreptul fecial este acel referitor lia ceremoniile religioase prin
cmc fecialii sau vestitorii sacri, interveneam în declaraţiuuile de răsboiu
şl In tratatele de pace sau de alianţă, pentru a conferi acestor act o
publice un caracter sacru.
 — 78

•drepturi nu erau cunoscute decât de acei care aparţineau

consiliului pontifical şi augural şi fiindcă la aceste con­
silii nu puteau fi înscrişi decât numai personagiile nobile,
numai patricienii aveau în pază jurisprudenţa în chip
de mister.
Nici chiar după Tiberiu Coruncanius*), primul care a
profesat dreptul la Roma, r.u se mai predă jurisprudenţa
decât ca un lucru sacru fiilor nobili. Şi pentru a le prezenta
această taină a puterii s'ub o formă cât mai sfântă, prin
însuşi sanctitatea legilor, păzeau cu religiozitate cuvintele
legii; şi pentru a iradia în jurul ei o .veneraţiune cât mai
învederată, căutau ca formulele acţiunilor să fie pe cât e
posibil mai sigure şi mai solemne ; şi pentru acelaş motiv
în sfârşit, cu scopul de a reuşi mai bine, că legile ar ifi
fost ignorate de plebei, le scriau cu semne speciale şi nu
în întregimea lor. Chiar cei mai înţelepţi diintre romani di­
simulau cu destulă bunăvoinţă, această taină faţă de plebei;
ei doreau pentru binele republicei, ca nobili, care sunt ne­
cesari artei răsboiului, să devie puternici mai mult prin
dragostea de dreptate, decât prin violenţe şi necuviinţe;
şi ca poporul să devie supus al dreptului numai prin
practică.
Fericită e acea republică, în care religia legilor stă­
pâneşte pe cetăţeni, aproape ca şi acea lege a unei Divini­
tăţi necunoscute2). In acest mod1, de fapt, disciplina civilă
1) Tiberius Coruncarius, om politic şi juirscous'ult roman din sec.
•al III-lea c. Ci», a fost consul în amil 180 împreună cu P. Valerius Levi-
nus, cârje a Ibst învins în bătălia/ contra lui Pirius. Coiun,carius e dje'seori
citat cu m ultă admiraţie de Cicero şi importanţa sa constă în aceea de
a fi dat publicitate şi accesibilitate prin răspunsurile sale consulta-
ţiunilor libere, jurispnidenţei romane, îndeplinind astfel liberai ea faţă
ide monopolul pontifical. Acest fapt atre o importanţă şi mai mare, dacă
ne gândim că el însuşi era în acel timp Pontif Maxim.
2) Vico va întemeia, în scrierile următoare, tocmai pe această re ­
ligie a divinităţii .necunoscute, pripiul principiu al civi’izjatţiei. Convie­
ţuirea civilă naşte din religie, întemeiată pe respectul scrupulos şi de­
votat al unei legi dictată de o forţă superioară şi necunoscută şi care
ţmanifestă faţă de orJmenii rătăciţi în bogata vegetaţie a pământului
după potop, mânia pentru neruşinările şi desfrâul lor, care mânie şi-o
manifestă prin fulger. Dar dacă această învăluire în mister a legilor
poale să fie de folos unei epoci încă cuprinsă de croaţiunile fanteziei,
ncclaş Vico va fi convins că într’o epocă în care domină raţiunea simt
valabile numai legi'e raţionate şi aprobate de însuşi popoare.
e tratată cu o moderaţie şi constanţă, nu mai mică decât
acea militară, pentru care nu e permis ca soldatul să în­
trebe raţiunea ordinului, datoria sa fiind numai aceea de
a-1 primi cu bunăvoinţă şi de a-1 executa cu repeziciune.
De aci rezultă că dreptul în republica ■) liberă era foarte
rigid. Pretorul era numai un simplu custode al dreptului
civil; toate contractele erau stabilite cu stiptilaţiuni; toate
vărsămintele, fie pentru a contracta obligaţia, fie pentru
a o satisface, se făceau prin denumiri precise pe lângă
băncile monetare; când1 lipseau acţiunile în judecată se
mulţumeau cu promisiuni (sponsiones)-)] dacă părţile de
bună credinţă voiau să afle dreptatea prin înţelegere ami­
cală, nu discutau cu judecătorii ci cu arbitrii; şi atunci,
între ei nu domnea rigoarea dreptului ci se observa pu­
doarea datoriei; şi când trebuia, pentru respectul faţă de
persoanele de merit să excepteze pe unii d’ela lege, sau
să-i pedepsească printr’o dispoziţie nouă, legea celor XII
Table, — pe care le laudă Tacit, cred, fiindcă acesta era
scopul dreptului echitabil, nici nu se mărea şi nici nu se
reducea: se propuneau însă, după caz, legi speciale sau pri­
vilegii, dacă însă faptul nu' a fost [atât ide grav şi urgent, încât
să pretindă să fie examinat în afară de obişnuinţă3). Această

1) A nu se uita Ifaplul că în lahlicli itate, republica se numea liberă,

nu pentru motivul că toţi puteam să participe, la guvern, ci numai
fiindcă aceasta se născuse clin patres, şefi si stăpâni absoluţi ai vieţii
şi ai bunurilor familiei lor. Libertpfcea era deci a lor şi nu a altora.
2) Sponsiones erau acele obligţaJţii care erau însuşite de acel ;ce
trebuia să devie debitor faţă de un creditor; aveau eficacitate pentru
doi ani, nu se transmiteau moştenitorilor, şi erau formulate într’un
„răspuns” imediat şi conform1 care se înmâna apoi creditorului. Con­
formitatea unei /afstfel de obligaţiuni se înţelegea în sensul precis că
acela care devine debitor trebuia să-şi aisume obligaţia prin acelaş
cuvânt întrebuinţat de creditor. Actio-sponsio era activitate;v desfăşurată
iu judecată din partea reclampkitului, cu scopul de a realiza apărarea
drepturilor sale.
î$) Tocmai în aceasta consta rigiditatea lui Jus scriptum conceput
cil lucru sacru; fiindcă era considerat în mod absolut şi irevocabil,.
După cum ideea justului, în înţelesul platonician, era în antichitate,
perfectă, statică şi eternă, tot astfel şi dreptul c'arre era expresiunea
ummiă a ideii plpitonjce, nu putea fi considerat ca susceptibil do
gicş/ilă, şi deci, schimbător şi perfectibil. Astăzi, în ideea platonică
u pătruns dialectica devenirer; deci dreptul se concepe în mişcarea
 80 —

rigoare există în tot cuprinsul legilor şi de aceea, când în­

suşi republica (nu utilitatea particularilor) propunea să
se ia q măsură împotriva legilor, jurisconsulţii dispuneau
de oarecare imagini şi comentări juridice, -astfel ca să nu
se schimbe într'un fel oarecare dreptul. De acest fel sunt
reintegrările în drepturile pierdute (postliminii)> ficţiunile
legei Cornelia1), şi altele, apoi vânzările imaginare în
emancipări şi testamente. Cine observă cum se cuvine acele
lucruri, va găsi că ficţiunile dreptului nu sunt altceva decât
prelungiri ale jurisprudenţei antice şi excepţiuni juridice,
cu care anticii jurisconsulţi adaptau, nu ca ai noştrii legile
la fapte, ci faptele la legi. Şi meritul întregii jurisprudenie
antice constă în imaginarea unor-mijloace după necesitate,
dar în aşa fel încât legile să rămână integre, satisfăcând
astfel trebuinţele utilităţii publice2).
Prin urmare prin lucrurile ce le-am spus până acum,
numai Patricienii profesau jurisprud'enţa, în timp ce oa­
menii noui şi cei de origină obscură, profesau oratoria;
aceiaşi jurisconsulţi erau instruiţi în filosofia dreptului,
cunoscând totodată şi istoria legilor. Şi când nu-şi asumau
personal obligaţia de a apăra cauzele legitime, ofereau
celor ce dădeau sfaturi chestiunile juridice, care erau de­
ferite oratorilor. Când, însă, coborau ei însăşi în for pentu
a trata ca şi oratorii procese, care se conformau legii,
deoarece cuvintele ţintesc dreptul iar voinţa ţinteşte echi­
tatea 3), în aceste cauze legale, întemeiate pe legea scrisă
eterni către mai bine. Vico, însuşi, acestei desvoltări a dreptului i-a
pus, pentru prima dată, cele mai solide baze printr’o concepţie a drep­
tului, înţeles ca desvoltându-se prin cicluri istorice.
1) Ficţiunea iegei Cornelia este un plebiscit făcut în 67 a;. Cr.
propus de tribunul C. Cornelius1, care privea soarta averilor acelora
care cădeau prizonieri în războiu. Prizonierat devenea sclav şi cine
devenea sclav pierdea facultatea de a testa. Prin mijlocul ficţiunii
prizonierul era considerat mort şi aistfel, devenit liber prin moarte, îşi
putea păstra valoarea testamentelor sale.
2) Această utilitate publică era necesară, mai ales pentru eliminarea
acelor turburări a!e ordinei sociale care erafu provocate de continua va­
riaţie de legi, fapt ce producea discredit şi prin urmare, neconformitjat©
fată de însăşi legile- (Cfr. Platon, Legi, VII, 7, 797—8).
3) Expresia: cuvintele urmăresc dreptul iar voinţa urmăreşte echi­
tatea, trebuie să fie înţeleasă după distincţia făcută mai înainte între
drept şi prudenţă. Astfel, că, pe când „cuvintele” adică enunţul tindo
 — 81 —

şi pe voinţă, după competenţa lor, jurisconsulţii apărau

dreptul, oratorii cei mai superiori, echitatea, fiindcă dreptul
era considerat sacru, ialr în judecată nu era posibil să ur­
măreşti echitatea decât prinfr’o superioară elocvenţă, ^
Pentru aceste motive, în republica liberă, din cele 3 drep­
turi s’a obţinut o singură jurisprudenţă, care luă numele de
„noţiunea lucrurilor divine şi umane” , „ştiinţa justului şi
a injustului” 2), cu intenţiunea ca prin expresia „lucruri
omeneşti” să se înţeleagă cele publice şi private, şi prin
apelativul de just să se înţeleagă tot ce a fost decretat
în mod expres1 de către legi3). Jurisprudenţă 'şi oratoria,
erau despărţite prin instituţiiunile Republicei între ele : ju­
risconsulţii, care dacă profesau şi oratoria, trebuiau să apere
şi cuvintele legii; oratorii apărau când cuvintele, când spi­
ritul legii4) ; dar pe cânid cuvintele puteau fi apărate şi
de mediocrii, spiritul putea fi apărat numai de cei mai
iscusiţi în elocvenţă5) ; şi nu erau decât puţine cărţi de

să definească .nonna de drept, „voinţa”, interesul imediat al practicei,

care nu poate fi enunţat de legea scrisă în mod formal, fiind şi de
caracter general ,tinde către echitate, ca're e întotdeauna relativă şi
contingenţă, implicând arta prudenţei.
1) Suprema sanctitate a dreptului preţui dea ca acesta — după cum
am văzut mai înainte — 'dă nu ppţali'ă în nici un fel alterat, în mod
vizibil; dimpotrivă, echitatea, rezultând din circumstanţe, cerea chiar o
abilitate oratorică care să se adapteze exigenţelor cazului, aducând însă
întotdeauna cazul în sfera intenţională a legei scrise, fără ca să atingă
sanctitatea acesteia.
2) De reţinut că prudenţa a fost l^a început strâns legată de juris­
prudenţă, dar odată leu progresul dreptului se face distincţie între aceste^
prudenţa având drept obiect propriu, echitatea, care isvorăşte întotdeauna
din variate şi multiple împrejurări, ialr jurisprudenţă al cărei obiect e
Justul, se manifestă prin legea Scrisă şi decalceeia e fixă şi abstractă*.
3) Era just tot ceeace erai precizat de legile scrise.
4) Oratorii se conforin.au safu enunţului legilor, dacă era suficient^
Hau intenţiunei m ai mult sau mai puţin tăinuită de aceasta, dacă reu­
şeau să adapteze cazul la, lege, fără să atingă întru nimic sanctitatea ei.
5) Când dreptul cade în mâinile jurisconsulţilor sau aşa zişilor
practicieni, se prezintă foarte greoiu în oplicaţiunile sale pentru cazuri
specifice, nu prezintă îusă nici o dificultate pentru enunţarea lui. De
aci necesitate unei luări elocvente în ceeace priveşte tratarea „spiritului"
legilor, de aci micile dificultăţi în apărarea „cuvintelor".
 — 82 —

drept şi acele puţine erau editate în public numai pe

furiş.
Dar, odată Republica transformată în Principat, împăraţii
transferară întâiu dreptul comiţilor dela popor în Senat, şi
apoi restrânseră înlăuntnul Palatului Sacru toate deliberările
răsboiului, ale păcii, ale. alianţelor şi altele privitoare la
guvern şi la secreiele miliţiei] şi a puterii. De aceea Crispits'
spunea acestea, Liviei: ,,condiţiunea imperiului era că sis­
temul guvernului nu era statornic decât atunci când era în­
credinţat unuia singur şi aceasta era aşa numita lex regis,
care nu a fost emanată din voinţa poporului, ci impu'sja
acestuia de necesitatea superioară a republicei: precum că
Augustus şi-ar fi asumat sub1domnia lui întreaga republică,
despărţită de discordiile civile, guvernând-o cu o adevărată
autoritate personală” .
Aceiaşi împăraţi, recunoscând că partidul nobililor ,a
fost potrivnic consolidării principatului, pentru' a satisface
în oarecare măsură nobilii şi senatul, ofereau acestora anu­
mite simulacre de putere. Recunoscură Senatului stabilirea
legilor referitoare la lucrurile private, însă după un raport
al împăratului. Acel raport se asemăna cu relaţiunile con­
sulilor, dar de fapt era o sentinţă a principelui Cu prero­
gativa de sufragm, astfel că Senatul nu putea să delibereze
decât în, măsura voită de principie şi numiai cu consimţă­
mântul expres al voinţei lui. Astfel că, înainte ca Princi­
patul să fi fost consolidat, desemnau ei însăşi pe candidaţi;
şi numai când lucrurile deveneau stabile, îi desemnau prin
questori. Nobililor, :n;u însă tuturora, ci numai acelora
care dăduseră dovada; de devotament, li s’a dat dreptul
de a răspunde în public1), drept în aparenţă mai mare
decât autoritatea de odinioară, dar atât de redus', Sn-
. cât ei puteau să facă o lege numai asupra unui ar­
gument despre care fuseseră [consultaţi mai înainte. Şi
cu scopul de a le atenua chiar şi acest simulacru de pu­
tere, şi de a se consolida ei însăşi prin afecţiunea plebei

1) E acel Jus pubîico respondendi îngăduit 'de Augustas, câtorva

jurişti recunoscuţi şi în urma căruia, aceştia obţineau facultatea de a
da reoponsa ex autoritate principis. Astfel de răspunsuri date în scris
do către jurişti, aveau eficacitatea părerilor emis'e de împărat, şi pe
când la început erau valabile numai pentru o chestiune particulară,
«mijim căreia era cerută părerea, mai târziu, erau valabile pentru toate
'Cazurile similare. Dela aceştia îşi trage origina ştiinţa juridică.
 - 33 —

şi prin favoarea mulţimei, permiseseră pretorilor că unde

legile au fost prea aspre cu particularii, să le atenueze cu
echitate şi unde liplscau să le înlocuiască cu blândeţe1) ;
bineînţeles nu în felul dje1a schimba legile, ci cu o oarecare
forma de religiositate să se facă această schimbare, după
exemplul liberii jurisprudenţe, cum am văzut că se pe­
trece în posesiunea bunurilor şi în acţiunile rezolutorii.
Astfel pretorii deveniră apărători ai dreptului civil şi con­
ducători ai echităţii naturale. In procesele în care cuvintele
legilor erau expuse în mod just, indicau calea legală; în
acele însă, în care cuvintele legilor erau dubioase sau
lipseau, urmau atunci calea impusă de oportunitate. In
acest chip sub principat, precedent edictului perpetuu2),
nu mai era tradiţionala jurisprudenţă: de fapt în expre-
siunea lucruri omeneşti erau conţinute numai lucrurile pri­
vate, fiindcă dreptul public era separat de acel privat, şi
de acum filosofia dreptului începu să dispară. Mai exista
cu toate acestea ştiinţa ţmtului, dar încetul cu încetul în­
cepu să fie şi aceasta exclusă din echitatea pretorilor. Ş$
până în acest timp se avură cărţi puţine, fiindcă până
acum jurisconsulţii, din obiceiu tradiţional se îngrijeau de
rigoarea legilor, iar apărarea echităţii aparţinea numlai
oratorilor. Dar, după ce edictul perpetuu .a fost „publicat
sub domnia lui Adrian, inspirat în întregime de echitate3),
a fost orânduit în mod public, aşa cum1se făcea mai înainte
când se lua norma din cele XKI Table tot astfel aculm1jşe
extrăgeau din edictul perpetuu, legea celor XII Table ne
mai constituind norma de drept roman : Senatului, Pretorilor
şi jurisconsulţilor li s’au redus puterea de a emite legi.

1) Rigiditatea legilor putea să fie un rău pentru mulţimea, care a d e ­

seori beneficia de interpretarea legilor favorabile ei, împotriva puterii
dominatorilor. Trebuia însă să fi fost foarte agreabil pentru plebei, actul,
voit de principe, prin care magistraţii, dădeau după ocazie rezoluţii
ă dispozitiuni favorabile intereselor mulţim'ei, rezoluţii şi dispoziţii
care, sau interpretau după echitatea împrejurărilor particulare legile
existente, sau aveau chiar valoare de legi, când acestea nu erau scrisfe
pentru nouile împrejurări speciale care luaseră fiinţă.
2) Anul 131 d. Cr.
3) Cu alte cuvinte: ipspirat în întregime do principiile de ochitytfco,
cure gândesc să ndnplezo judecata împrejurărilor ,şi nu principiilor de
do drept curo ferme în valon ren lor n/baolulă, uu mu « lnpleazll lîiplojlor
cl 1)>1 (potrivesc faptele lor,
 — 84 —

De fapt, după legea celor XII Table, nu existau senato-

consulţi şi nici pretori care să propue edicte după aceeaş
lege, în virtutea perpetuei lor jurisdicţiuni. împăraţii cu
decretele lor, urmând echitatea naturală, întemeiau noui
legi, decizârid asupra cazurilor. controversate de drept. De
aceea cronologia principalelor constituţiuni a fost începută
de însăşi Adrian.
Din aceste motive, jurisprudenţa, din ştiinţa justului a
devenit arta echităţii: jurisconsulţii, conform nouei obiş­
nuinţe, au început să cerceteze aspectele echităţii în miezul
proceselor, scriind1 apoi nenumărate cărţi asupra dreptului
piivat. Dar, fiindcă dăinuiaU cu toate acestea formulele*-)
oratorii se preocupau încă de apăra,rea echităţii în fo r;
dar, cu cât echitatea naturală se împuternicea cu atât eloc­
venţa judiciară devenea din ce în ce mai redJusă.
Dar, atunci când Constantin, odată înlăturate formulele
acţiunilor, ordonă ca toate judecăţile să fie singulare şi în
afară de obiceiu, taina jurisprud'enţei fu cunoscută de
toţi. Fiind sustrasă patricienilor şi această putere apa­
rentă, jurisprudenţa putea fi profesată fără deosebire,
chiar şi de cei ce nu erau nobili. Atunci au fost întemeiatfe
academiile publice de jurisprudenţă la Roma, Ia Constan-
tinopole, şi la ,Berito. Teodosiu şi Valentinian, prin prin­
cipiul constituţional, stabiliseră ca nimeni să nu poată
preda, în particular, dreptul, chiar dacă ar fi vorba de un
profesor public. Dreptul civil e violat, nu numai de Prin­
cipi, ba chiar şi de judecători, dar acum în mod făţiş, ori-
decâteori echitatea o pretindea, şi nu ca odinioară printr’un
religios respect sau prin oarecare comentarii. Echitatea do­
mina în orice parte a judecăţii; işi pretorul, vocea vie ia
dreptului civil, deveni arbitru absolut al dreptului privat,
ca şi astăzi fiecare judecător al nostru. De aceea în timp
ce altădată erau multe judecăţi şi puţine arbitragii, fiindcă
erau mulţi oam'eni nedrepţi şi puţini cumsecade, astăzi
toate sunt arbitrate în care însă obligativitatea echităţii se
rezolvă da necesitate de drept2).
Mai mult încă, atunci când Constantin se converti la re­
ligia creştină, în care ştiinţa lucrurilor divine e încredinţată
părinţilor bisericeşti, jurisprudenţa devine ndmai cunoaşte-
1) Formulele sXmt enunţări ale rezoluţiilor juriştilor, care sfârşeau
prin a (deveni de valoare formală, pentru caUzele asemănătoare acelora
pentru cave au fost cerute.
2) Adică cu nici ,un resipiect faţă de formă.
 - - 85

rea lucrurilor private, ne mai fiind ştiinţa justului, cu atât

mai mult, cu cât azi jurisconsulţii nu mai au obligaţia de
a urmări litera legii. Şi deoarece echitatea naturală deve­
nise dominantă în judecăţi, elocvenţa judiciară dispare cu
totul, iar jurisprudenţa începe isă fie studiată din massa căr­
ţilor sale. Astfel că se poate afirmă pe dlrept cuvânt că
jurisconsulţii au invadat în cauzele „adevăirate” ale ora­
torilor şi în acele fictive care formau domeniul declamato­
rilor1) : astfel Jacques de Cujalsl mărturisi deschis1, că atunc/
când îi lipseau cauzele adevărate, se exercita în chestiunile
scolastice ale declamatorilor2). Această cauză ,,a elocventei
■corupte'’ nu enumera printre altele pe învăţatul autor
(oricare ar fi el) al pamfletului, care poa'rtă acest titlu :
deaceea acest rău începu să isvorască în acele timpuri,
şi relele Ia începutul lor sunt cu greu observate, înşelân'd1
chiar pe cei mai prudenţi.

XIII. COMPARAŢIE INTRE VECHEA

ŞI NOUA JURISRUDENŢĂ.

Pentru a reveni la consideraţiunea noastră, jurisprudenţa

romană s'a transformat în felul expus mai înainte. Jurispru­
denţa la început era rigidă, constituind misterul puterii pa-
triciene împotriva plebei; apoi deveni blândă, constituind
de data aceasta misterul împăraţilor împotriva patricieni­
lo r3). Din, acest m'otiv Republica avea interes ca ea să nu
1) Cu alte cuvinte sunt aceialşi jurişti, c'are un timp se interejsiaiu
numai de respectul legilor, d!ej a trata echitatea introdusă în for, echitate
care n ’avea nevoie nici de mari oraţiujni şi nici de declamatiuni abile.
2) Jacques de Cujas, 1522—1590, mare jurist francez şi în acelaş
timp, cel mai dJe sealmă interpret ,all legilor rom'ane, din secolul al
XVI-lea, a fost laiutodidajct în ceeac© priveşte formaţiunea sa culturală
umanistică mai ales. A predat în diferite universităţi şi m ai cu seamă
In aceea din Bourges 1575—1590, universitate ce voia să egaleze
pe aceea din Bolognjn. De Cujas; a fost un mare artist în comentările
istorice şi era împotriva tentativelor de sistem la care contemporanii
săi voiau să reducă dreptul roman.
3) Cu alte cuvinte, a constituit forţa prin care împăraţii umileau pu­
nerea patricienilor. Misterios er|a dreptul în perioada imperială, de­
oarece conferit Imperalorului, împreu(nă cu alte facultăţi, şi ou irllitl*
illicia potestas pe viată, el câştigă calitatea do sacrosanctus In baza
căreia nimeni din principat nu putea stă i se opuie voiului lui.
 - - 86

fie răspândită, împăraţii din contra nu voiau ca jurispru­

denţa să rămâie ascunsă1). Dela început dreptul public a
fost cunoscut tuturor, în timlp1 ce acel privat era tăinuit;
mai târziu cel public deveni tainic iar cel privat fu cunoscut
de toţi. Odinioară, se învăţa mai întâiu practica dreptului
public şi apoi se trecea la darea răspunsurilor în dreptul
privat; astăzi, mai întâiu se învaţă jurisprudenţa privată
şi apoi se trece Ia exprimarea sfa miilor în lucrurile pu­
blice2). Prudenţa dreptului a fost altă dată unică, astăzi
ea e triplă: sacră, ptibliqă şi privată. însăşi această pru­
denţă privată, odinioară, tindea spre gen, astăzi tinde
mai ales spre specii. Iată dece altădată legile priveau *
acele cazuri care erau cât m'aJi frecvente, astăzi însă sunt
concepute pentru cazurile cele mai particulare: deaceea
altădată erau puţine legi şi mullte privilegii, iar astăzi le­
gile sunt atât de amănunţite încât par nenumărate privi­
legii3).
Prin urmare jurisprudenţa a fost dela început adevărata
ştiinţă a dreptului, astăzi însă e arta echităţii; adică, la
început a fost universală şi rigidă, astăzi e particulară şi
maleabilă, fiindcă ştiinţele nu pot fi întru nimic maleabile,
pe când artele sunt adaptabile şi condescendente. Din în­
suşi acest fapt rezultă că mai întâiu faptele echitabile
erau considerate injuste, dacă nu duceau, prin diverse fic­
ţiuni către drept; astăzi legile sunt injuste, dacă nu se
1) Principatul ia natşlere în istoria românit ca evoluţie socială} 'ce
tinde spre egalarea, faţă, de Stalt, a tuturor ordinelor existente. Era deci
hecesar ca jurisprudenţa să devie cunoscută, tuturor, deoarece toţi în
mod egal s’o observe şi să caute să fie observată şi do alţii.
2) Dreptul privat fiind im mister la cei aintici, rezervat numai no­
bililor, care făceau parte din consiliul Augurilor sau al ponteticilor,
însărcinările publice se acordau mult mai uşor, în special în provincii
şi numai după aceea se admitea' ca să faci parte din aceste consilii!,;
Dar dreptul privat devenind cunoscut tuturor, deoarece privaţii erau toţi
egali în faţa Impera tocului, patre se servea de acest mijloc pentru a
diminua puterea nobililor şi de a face inofensivă ostilitatea lor ■ —
deveni în schimb misterios dreptul public, rezervat numai voinţei şi
sanctităţii Imperat or ului (în timptiţl lui Vico situaţia eră neschimbată)
urmând astfel ca dreptul pdvp.it să fie cunoscut tuturor, pe când cejl
public se făcu misterios. . I
3) (Ju alte cuvinte: simt dispoziţii luate pentru ca'zurile singulare
cm e nu mai eraţi repetate.
 — 87 —

adaptează faptelor printr’o oarecare interpretare indulgentă.

Şi astfel că tot meritul jurisprud'enţei de odinioară consta
în aceea d!e a, face ca faptele echitabile, prin intermediul
anumitor comentarii, să apară juste chiar după legi; astăzi
constă în aceea de a face ca prin mijlocul unor interpretări
indulgente, legile juste să apară echitabile şi în fapte.
De unde jurisconsulţii altădată, apărau din jprincipiu litera
legii, astăzi din ©b/şuuinţă apără intenţiunea e i; şi pe
când altădată, jurisconsulţii în chestiunele legale apărau
vorbele, iar oratorii intenţiunea legilor, astăzi jurisconsulţii
exercită şi această /zjtribuţiune a oratorilor. Şi d'eoarec.e
legile sunt certe1) şi faptele nesfârşite, dreptul observă
legile, în timp ce faptele privesc echitatea; altădiată căr­
ţile de drept erau puţine, astăzi sunt (nenumărate. Şi
odată schimbat misterul jurisprudemţei prin schimba­
rea publicei, se s'chimlbară şi legile şi schimbată, şi
jurisprudenţa, se avură alţi jurisconsulţi, alţi oratori, alţi
magistraţi, alte judecăţi. Noi prin noua artă şi prin noua
literatură juridică ne-am ridicat deasupra Grecilor şi a
anticilor Romani.

XIV. AVANTAJELE ŞI DESAVANTAJELE

JURISPRUDENŢEI NOASTRE.
o
In legătură cu această misterioasă2) istorie a juris pru­
denţii romane — istorie care a scăpat din vedere lui Arnold
Clampmario în lucrarea sa Misterele Republicelor> deşi era
un observator neîntrecut în! ceeace priveşte lucrurile- ase­
mănătoare referitoare la Republica Romană — şi apoi în
legătură cu acele lucruri privitoare la jurisprudenţa antică
pe care le-am amintit mai1sus, urtm'ează să vedem' care sunt
calităţile şi defectele metodei de învăţământ în legătură
cu jurisprudenţa noastră.
E desigur un folos că jurisprudenţa care la Greci era-
împărţită în ştiinţa filosofilor, istoria legilor, făcută de
pragmatici şi arta oratorilor şi care pentru Romani, îna­
inte de Edictul Perpetuu, era împărţită între jurisciou-

1) Din acest moliv definit© şi ncmultiplicabile.

2) Vico numeşte misterioasă datoria juriăpftixUmţei p© cpT© n
Holiiţulo, fiindcă evoluţia jui*iK|vrurlontoi hc redneo Iu evolujiu mislm-io-
nuIii I, după cum mu vlV/.nf In cule 2 rnpjloje |iie<-o<lciil<>.
 — 88 —

suiţi 'şi miratori, <astaizi pţste cuprinsă într’o singură doctrină1).

Deaceea metoda Inioatetriă ide (stuîdiiu e Superioară metodei Gre­
cilor şi Romanilor. înainte de toate pentrucă aceia care sunt
exercitaţi în topica dreptului, văd legile care folosesc, sau
în orice caz tratează o cauză cu: mult mai bine decât acei
care, ca şi pragmaticii greci, posedă numai istoria legilor.
In al doilea rând1, fiindcă aceia ce sunt instruiţi în juris-
prudenţă, observă cu mai Intuită perspicacitate circumstanţele
faptelor, necesare biruinţii, şi deci ştiu să orânduiajsdă
cauzele cu mai multă preciziune decât acei care sunt simpli
oratori. Dar acest avantaj atrage cu sine tuni desavantaj
acela că astăzi jurisprudenţa, în timp ce e completată
prin elocvenţă, e Ini acelaş timp slăbită din punct de vedere
filosofic2). E adevărat de fapt, că jurisconsulţii, astăzi,
pentru a învinge asprimea legilor, nu se servesic, aşa cum
făceau oratorii, de oraţiuni poetice, dar ei nici nu predau,
cum predau filosofii, ştiinţa de a orândui şi de a păstra
republicele prin legi; doctrina, fiindcă e mama oricărei
jurisprudenţe, ar trebui să fie predată cea dintâiu. Ro­
manii o învăţau prin însăşi practica în lucrurile publice.
In afară de acestea e d'e reţinut ,un avantagiu şi anume
acela că astăzi nu e necesară multă elocvenţă pentru a
urmări echitatea în chestiunile d'e drept. De fapt e su­
ficient, ca prin calea cea mai simplă ,să se întrunească în
diversele cauze, argumentele echităţii, deduse din fapte,
pentrucă legile să se aplice la fapte după spiritul legii
şi nu după litera ei. Iată dece, pe când altădată a fost nece­
sar un recurs la M. Crassus, orator superior, care luă asu-
1) Acest fapt constitue pentru Vico un avantaj, în afară de motivele
■care urm ează aci şi pentru acele conside raţiuni pe care el le va men­
ţiona mal târziu, câncl v,a arăta că nu e posibilă filosofia fără istorie
şi nici istorie fără filosofic- Una ar rămâne suspendată în vidul fără
ele motive care derivă din istorie, cealalltă, neorganică şi neinteligibilă
fără lumina raţiunei.
2) Se reconfirma aci, jpaMr’o (altă (argumentare, ceeatee! ei fcâracteer d is­
tinctiv în jurisprudenţa, in timpul lui Vico. Jurisprudenţa altădată fiind
distinctă de a rta oratorului, acului e redţisiă în aria echităţii, şi e încre­
dinţată aceluia) care tratează procesjele în for. Astfel fiind1 confundată
filosofia dreptului cu practica, de aci derivă pe de o palrte că avocatul
înai abil în adaptarea, legii specifice la cazuri, iar pe de altă parte
derivă că, în timp ce jurisprudenţa e lot una cu elocvenţa (arta ochi-
tăţii), filosofia dreptului e stânjenită, juriştii nemaiputând cultiva în
lunii (Ihilincl cococo este «universal în însăşi jurisprudenţa.
 - 89 —

pră-şi protejarea echităţii şi apărarea voinţii morţilor în

procesul Iui M. Curius, contra lui Mucius Scevola, care
apăra dreptul1), astăzi un oarecare om incult, demonstrând
fie chiar fără elocvenţă şi fără ordine, punctele echităţii,
ar obţine acelaş rezultat. .
Insă sanctitatea legilor e mai mică, fiindcă cine se
trudeşte să aducă într’un fel oarecare obiecţiuni legilor nu
“face decât să releve defectuozitatea legilor, să acuze pe
legislator de neatenţie ca să sfârşească apoi cu dimi­
nuarea autorităţii legilor. De foarte multe ori, tegile slă­
bite de defecte şi de excepţiuni găsesq greu posibilitatea
de a fi apărate. De aceea Agesilau, găsind'u-se într’o, mare
lipsă de soldaţi, voind să salveze pe tinerii spartani, floa­
rea şi .sprijinul republicei, exprimă o hotărîre, fără însă
ca să promulgheze o nouă lege, în aşa fel încât legea care
îi condamnă să; nu fie călcată de loc: ordbină însă ca acea
lege să fie valabilă din ziua urmjatoare aceleia, în care se
trata cauza lo r2). La jacea'stă atitudine oportună a Regelui

1) Q. Mucius Scevola, născut în 140 a. Cr. a fost pontefice, questor

şi tribun. In calitate de edil a înfiinţat jocuri splendide. După ce a
fost pretor, a devenit Consul în 95; împreună cu L. Licinius Crassus
a promulgat legea Licinia MucjaJ, care stabilea limite rigide referitor la
câştigarea cetăţeniei ‘din partea latinilor. Acest fapt a contribuit la pro­
vocarea răsboiului civil, al cărui represiune a cauzat multe victime
şi a constituit în acelalş timpi m'otivul pentru bare M. Curius1 succesorul
lui i-a. intentat 'proces. In aicest proces Q. M1. Scevola a fost apărat
cu multă energie de către M. Crassus, dar a răm as1 .urât de republicani.
A fost de o proverbială integritate, iar mulţi tineri nobili îl vizitau
deseori, printre care era şi Cicero. In \ainul 86 a fost rănit de rău fă­
cătorii lui C. Mario, iar în 82 cade victimă fiului acestuia'.
„Pomponius spune că Q. M. Scevola jus civile primus constituit,
•în sensul că a fost cel dintâiu ce a desemnat sistemul” . (P. Bonfante,
Storia tfel tliri'.to romano, pag. 372).
2) Agesilau, rege al S p ir tei se urcă pe tron în jurul anului 400
a. Cr. S’a distins prin activitatea şi capacitatea sa (deşi era şchiop)
de a-şi actualiza planul de a duce răsboiu în stil mare împotrivă,
Persiei. Reîntors în patrie se ocupă de răsboiul contra Tobei, care
constituia tentaţia) sa de a substitui, .după răsboiul pelopones, hegemonia
-Spartei asupra Greciei prin hegemonia- tei proprie- Ciocnirea cea mai im ­
portantă a rprapaei fţ?fee a ti-jaisb.oi.ului.iavu loc la Leuci,i|a în 371 a, Cr. undo
se întâlniră Cleoiribrot, şeful jarmjatei spjati’tane şi Epaminonda, tobamijl. Vic­
toria a îfjosf Ide plalrtea ultimlului, deşi avea o h W ată jcU mult inferioară ca
 — 90 —

corespund exact ficţiunile anticei jurisprudenţe romane.

E de considerat încă drept avantaj, faptul qă juriscon­
sulţii noştri tind1mai mult spre echitate decât spre dreptul
rigid, cu scopul de a proceda cu mai multă bunăvoinţă
faţă de particulari. Dar vechii romani, erau rigizi apărători
ai dreptului, fapt ce prezenta mare avantaj pentru re­
publică, deoarece exercitarea rigorii dreptului asupra unuia;
însemna impunerea respectului legilor faţă de ceilalţi. Ast­
fel că, Attilius Regulus1, cu toate că în chestiunea schim­
bului de prizonieri a constituit el singur pentru toţi o
considerabilă raţiune de a se proceda după echitate, cu
scopul de a nu se abate nici într’un fel dela drepturile)
existente, dădu acele rare şi ilustre exemple, pe care le.
cunoaştem cu toţii, prin care ne arată lealitatea faţă de ina­
mici, dragostea faţă de patrie, cât şi constanţa sa, fapt ce
a constituit neîntrecuta şi nemuritoarea glorie a sapientei
antice.
E oportună actuala obişnuinţă de a se trece dela drep­
tul privat la acel public, cu scopul ca fiind strecurată poate
vreo eroare în chestiunile tratate, Statul să nu fie cât de
puţin păgubit. Vechii Romlani, deoarece regina tuturor
.legilor era sănătatea publiqă şi fiindcă se recunoştea ca
părinte al oricărei bune echităţi — utilitatea comună —
se Înşiruiau mai întâiu în materie de drept, prin ma­
gistraturi şi diferite însărcinări, ca apoi să profeseze în
jurisprudenţa privată.
In fine, trebue să menţionăm avantajul că funcţiunile
jurisconsultului şi ale oratorului slunt unite la noi, chiar
şi în cauzele de fapt, în timip ce la vechii romani erau
despărţite. Iată dece noi avem posibilitatea de a fi
mai austeri în cauzele de fapt şi mai bogaţi în verva

număr aceleia spartane. Această, victorie se datoreşte tacticei price­

pute a lui Epaminonda, care desorientă şi puse pe fugă pe Spartani,
şi care au fost apoi condamnaţi de ticăloşia în natria lor; dar Ag,e-
silau, în calibrate de nom'otet, pentru a-i achita, a recurs la mijlocuj
indicat de Vico, deoarece '.a-i fi condamnat, însemna să-i declare ticăloşii
pe toţi Spartanii, dar nu num'ai atât, ci ar fi micşorat şi energiile p a­
triei, care în acel conflict avea nevoie de a aduna toate forţele proprii
şi de a relua cu încredere răsboiul.
15 cert că aceşti fugari achitaţi, au încercat să se reabiliteze prin
cmiliuuarea războiului.
 - 91 —

în acele de drept1). Dar trebuie să atribuim acestui

avantaj inconvenientul că în timp ce altădată O singură
prudenţă avea câte trei drepturi, astăzi, ea e împărţită în
trei părţi: şi dreptul sadru ca şi cel privat, care altădată
isvorau din dreptul public, astăzi sunt despărţite fie între
ele, fie de dreptul public; astfel că teologii şi canoniştii
cooperează în deciziunile sacre, Principii tratează dreptul
public, în timp ce jurisconsulţii tratează numai dreptul
privat. Dar nu ştiu dacă acest inconvenient ar putea fi
compensat într’un fel oarecare de avantajul că referindu-ne
la echitatea, faptelor şi acestea fiind infinite, multe dintre
ele chiar de mică importanţă, la un mom'ent dat vom avea.
nenumărate legi pentru acestea, legi în mare parte con­
cepute pentru lucruri de mică importanţă. E adevărat, cu
toate acestea, că nu se pot observa toate legile, în special
acelea referitoare la lucruri de puţină importanţă, care sunt
neglijate, aşa cum se întâmplă de cele mai m'ulte o r i d a r
aceste legi lipsite de ^gravitate, neglijate, şfârşesc prin a
diminua chiar valoarea celor mai importante. De aceea Al-
fons, regele Congo-ului, citind imensul volum al legilor
portugheze, deşi era barbar, lua în derâdere ou destulă inte­
ligenţă acea minuţioasă grijă şi odată când nişte portughezi
se aflau în treacăt prin regatul lui, îi întrebă atunci .«pe
aceştia ce pedeapsă s’ar aplica în patria lor, contra acelora
care le-ar fi călcat 'pământul. La romani, din contra, legile
erau destul de puţine, întocmite fiind numai pentru lucruri:
foarte importante, jaştfel ică ipalragrafele legii celor XII Table,
— care e considerată d!rept izvor al întregului drept ro­
man, — erau conţinute în puţine cuvinte fiind învăţate pe
de rost şi de copii prin tradiţia învăţământului. Poate că
cineva ar voi să opună acestui inconvenient privilegiile sau
legile singulare ale romanilor, care după cum observă Ta­
citus deşi câteodată erau emise contra acelora care erau
vinovaţi de delicte, cu toate acestea adeseori ele proveneau

1) Pentru antici însă, se petrecea tocmai invers. Noi, îaîu?indu-ne

competenta în topica legilor ,atsupra artei, echităţii, tratând cauzele con­
form echităţii, le redăm mai serios inspirâniu-ne în acela? timp din
drept; iată dece suntem mlai severi în cauzele de fapt «!© oratori lor
antici, care tratau nutnjai echitatea fără a încerca vreun amestec cu
justul; suntem apoi mlai competenti în chestiunile de drept, tocmai
fiindcă le completăm1 prin arta echităţii, care cere abilii;,ute oratorică,
pentru cercetarea verosimilului.
 — 92 —

prin. violenţă din discordia ordinelor fie pentru a urma

onoruri importante, fie pentru a exila oameni iluştri sau
în fine dintr'o altă intenţie răufăcătoare. Dar ceeace mă
opreşte de a admite această’ oointrapunere creatoare d!e echi-
lfb'iX e cjă iprivilegiile nm njtfmai (Cjă1iputeau, dar chiar trebuiau
să fie idriticlate Ipe (atuinici;, cja siă nu fie Iu,ate de exemplu ; dim­
potrivă, legile noastre mărunte sunt desvoltate în mod coe­
rent (adică produc alte legi printr’o desvoltare logică,
nerămânând izolate şi excepţionale ca privilegiile).

XV. CĂTRE CE TREBUE SĂ TINDĂ JURISCONSULŢII

Noi ne folosim de avantagiile menţionate mai sus, fără

ea să evităm însă desavantagiile.
Accursius împreună cu cei mai iscusiţi şi cei mai înţe­
lepţi cercetători ai echităţii pe care o urmează, interpretau
desigur cu multă înţelepciune legile romane ad'aptându-le
timpurilor noastre, apoi din legile cele mai neînsemnate şi
inutile pentru dreptul nostru privat, au extras anumite
•generalităţi destul de necesare pentru darea răspunsurilor
şi judecăţilor, aşa fel, încât aşa numitele sume de legi
ale acestora, par în adevăr legi generale, concepute cu
multă pricepere după dreptul privat1).
1) Fr. Accursius diu Bagnolo lângă. Florenţa, (1182—1258), a fost
yn jurist- de mare reputaţie şi profesor de drept la şcoalai din Bolonia.
Perioada Comunelor în câm'piul dreptului internaţional privat s’a re­
marcat printr'o înflorire ja diferiţilor jurişti, care dăduseră naştere în
decursul secolelor la diverse şco'i, dintre care cele mai importante sunt:
şcoala itaQiană din sec. XIY-lea, acea franceză din sec. XVI-lea şi
acea olandeză din sec. XVII-lea, Accursius pozate fi considerat precursorul
şi inspir atonii şcoalei it,ailiene, în special pentru ceeace se numeşte
glossa ordinaria sau glosisa magna relativ la Corpus Juris. Această
glossă adaptând dreptul rom^fn timpurilor noui, după care era licit să se
conducă numai popoarele supuse, 'afirma că statutele comunale înflo­
ritoare pe atunci, erau aplicabile numai cetăţenilor, carc erau supuşi
•într’un stat şi nu acelora care se aflau în afară de propriile lor co­
mune, ca.re erau supuşi statutelor comunelor de provenienţă. Juriştii
şcoalei italiene întemeindu-şi principiile pe ţ e a s t ă glosă accursiană,
dintre care făceau pair te Bartolo, Cino da Pistoia, Alberico da Ros'ati,
Salicele şi miulti alţii, numiţi to(i postglossiaifcori, considerau dreptul
roman, dreptul comun al Imperiului, iar relativ l-a. chestiunole desbătuto
ipn alunei asupra raporturilor dintre dreptul coaAm şi statutele locale
 — 93 —

Dc aceea ei meritau acel măreţ şi îndreptăţit elogiu

din plartea lui Hugo Gratius1), prin care afirma că aceştia
sunt cei mai de ţseamlă rntemeetori Ide drept, chiar atunci când
nu erau buni interpreţi. Se deosebeau însă de Decemviri
/ prin aceea, că aceştia din. urmă adaptau legile grecilor, re-
publicei romane2), pe când ceilalţi adaptau legile romane
faptelor noastre particulare. In afară de aceasta, deoarece
aceştia voiau să imagineze nenumărate specii de fapte,
aruncau chiar jurisprudenţa în acele rele de o excesivă si­
linţă pe care le-am amintit mai sus.
JVLai târziu, apăru îm Italia Andrea Alciato3) pe care
francezii l-au urmat, apreciindu-1 foarte mult. Aceştia, tre­
buiau să se numească Alciatişti, după cum1vechile secte de
jurisconsulţi îşi luară numele dela întemeetorii săi, redând
precum şi asupra raportorilor ce trebuosc stabilite relativ Ja exten­
siunea de aplicaţiune a statutelor locale, când se găsesc in contrast
între ele, urmau în acest caz inspiraţia dreptului comun a Imperiului^
acele „generalităţi, care par legi concepute cu m ultă înţelepciune în
legătură cu dreptul privat”, după cum spune Vico. Aceste generalităţi
au plăcut mult lui H. Grotius1, în cercetarea; unor principii valabile în
mod universal şi capplbile d|e a fundla un drept naţional.
1) Hugo Grotius, olandez (1583— 1613) e primiri şi cel mai mjWe
susţinător al dreptu'ui natura/, născut din necesitatea) de a proteja pe
individ faţă de guvernele despotice din acel timp' şi de a stabili legi
de principii universale proprii naturii umane, constitutive de umanitate
şi deci imutabiJe în orice timp. Dumnezeu, autor al oricărei realităţi^
e şi autorul unui astfel de drept. Grotius e unul dintre a/utorii ceji,
mai citaţi de Vico, fiindcă a scris şi De juri belli ac pacis, prima
lucrare de drept internaţionali, cu toate că Vico va spune că jusnatu-
ralismul său e insuficient.
2) Mai târziu Vico îşi va schimba părerea în legătură cu izvoarele
legei celor 12 table. De fapt, plecând dela presupunere,ai că tendinţele
sunt comune la toţi oamenii şi la to,a'te popoarele, precum şi facultăţile
şi principiile universale de viaţă, taa'ge consecinţa că primele popoare
civilizate — primul printre acestea e poporul roman — au luat naştere,
s’au format şi şi-au urm at cursul după linia comună a istoriei po­
poarelor, independent unul de celălalt, astfel că, pe de o parte e licit
cile a întâlni profu,ndie afinităţi între ele, dja/r pe de altă parte, nu Cj
licit a spune, că civilizaţia şi legile unuia ar fi derivato din logi'lo
unui alt popor. i
3) Andrea Alcialo, 141)2—1550, M o juiinl ilritaii, «Mul
apreciat pentru eunouştwrcvi limbilor olu *•"t* <*1)1 *3 |M*»lru m
 — 94 —

vechea splendoare a dreptului roman prin cunoaşterea deo­

sebita a iambii greceşti (ş'i latine, cât şi prin cunoaşterea isto­
riei Romei. Dar, ei au redat mai curând' romanilor legile
lor, în loc de a ne da ipoua/legi apte pentru nevoile sta­
telor noastre. De aceea, în activitatea lor privitoare la drep­
tul privat, în răspunsurile şi hotărîrile judecătoreşti asupra
controverselor particulare din timpurile noastre, ei nu fac
-decât să cfesvolte pe Accursiani precum şi să schimbe
argumentele asupra echităţii.
E necesar, atunci când se întemeiază şi se interpretează
legile privitoare la instituţiile de Stat, ca juristul să ia în
consideraţie, mai înainte de toate, constituţiunea statului
său, sau acea lex 'fegh', care în realitate nu a fost promul­
gată, dar s’a născut odată cu principatul roman, e necesar
deci să posede pe deplin ştiinţa referitoare la guvernul mo­
narhiei x).
E necesar apoi să cunoasqă felul de adaptare al oricărui
lucru, după natura domniei, echităi'd civile, care e numită
de Italieni pe jdlrjept 'f-afiufye $e Şi lcja(re e (cunoscută .numai
de acei ce practică lucrurile politice. Aceasta nu e decât
-însăşi echitatea naturală, desigur puţin ,mai amplă, deoarece
e inspirată din binele public şi nu din utilitatea privată.
Binele public nu e o realitate tangibilă sau particulară;
mulţimea care nu vede decât ceeace are .înfăţişat înaintea
ţelept do studiu al isvoarelor. A predjmt succesiv îa Universitatea din
Avignon, Bruges, Pavia şi Bologna, lăsând opere liteufre şi juridice,
foarte importante. Renumite sunt aceste ultime, culese în Opera ov/nia.
Alciato, abandonând latina barbară, servindu-se de deplina sa compe­
tentă în ceeace priveşte istoria şi filosofiai, a început să. explice textul
legilor romane, critică condusă cu mult respect, inspirată din convin­
gerea că romanii antici :a)u fost şi pentru epoca modernă adevăraţi con­
ditores juris.
1) Acel ce intenţionează să introducă ceva nou în legile ce privesc
.chestiunile publice, e obligat ca înainte de toate să reflecteze asupra
constituţiei statului din care el f,alce parte. Acea lex regis sau autori­
tatea de stat reprezentată prin persoana sacră a regelui, nu se naşte
după, ci în acelaş timp, când se constitue şi există mai ales un Stat.
£ a trebue să constitue substanţa oricărei legi noui, pentruca ea să se
armonizeze cu constituţia, (ple cât e posibil şi să pătrundă în ea ca
clement organic şi nu discordant. Vico trăiai în timpuri când absolutis­
mul era forma comună tuturor statelor atunci existente şi deci, vorbind
de timpurile sale, se duce cu gândul'la origine’e acelei /ex regis pe care
•<‘J o găsleşte născută odată cu statul roman.
 95 —

propriilor ochi şi care nu înţelege decât ceeace e particu­

lar, ignorează acest bine public.
In afară de acestea, juristul trebuie să reţină că optimele
dispoziţii ale echităţii civile, sunt acelea care relevează tot­
odată şi echitatea naturală; urmează imediat după acelea
care, deşi par triste remedii (după cum1 spune Justinian
despre uzucapiune *) cu toate acestea, chiar cu sacrificiul
unui bine privat produc o utilitate publică mult mai vastă;
urmează, în sfârşit, acele dispoziţii care folosesc cetăţenilor,
fără ca să aducă prin aceasta vreun prejudiciu republicei.
Acele dispoziţii care folosind cetăţenilor, aduc prejudicii
republicei, sunt de echitate naturală şi nu civilă; acele care
produc neajunsuri cetăţenilor şi republicei, nu merită să
le numim dispoziţii ale Principatului ci crime de domi­
naţi unc despotică cu care conducătorii săi, distrugeau în-
tâiu regatul şi apoi pe ei însăşi.
In sfârşit, juristul trebue să fie atent asupra originei,
întemeerii, formei, mărimii, duratei( şi căderii Principa­
tului roman, astfel ca toate aceste lucruri să le compare cu
guvernul timpurilor noastre, în scopul de a examina dacă
ar fi posibilă aplicarea aceloraşi utilităţi publice. Atunci,
să delimiteze în oarecare fel puterea şi natura guvernului,
sa cerceteze acel motiv de interes public, care se găseşte
în. fiecare lege a oricărui drept român2), să reproduqă le­
gile dreptului privat, care af putea fi de folos guvernării
noastre, să le permită pe acele nedăunătoare şi să le su­
prime pe acelea care ar aduce vreun prejudiciu. Căci ce
altceva e justiţija decât grija constantă faţă de binele public?
Ce altceva e jurisprudenţa decât noţiunea unei optime gu­
vernări? Căci ce -e dreptul decât arta de a tutela binele
public? Căci ce e dreptul, adică justul d'aqă nu utilul?3).
1) Uzucapiunea este posesiunea, care derivă dintr’o lungă şi paşnică
folosinţă a Imnurilor.
2) Imediat după aceasta, Vico va schiţa această lege, supremă, jşi
fundamentală, superioară Jjaţă de toate celelalte^ găsiud-o necesară pen­
tru m ăreţia patriei, pentru integritatea conducătorului cât şi pentru
gloria amândorura.
3) Vico; vorbind despre drept, 11 priveşte din două puncte de vedere
diferite: acel public şi acel privat. Primul, aparţinând jurispudenţei
antice (prima piatrte din Edictul Perpetua); al doilea propria juim pru­
denţei dela începutul decadenţei romane, până în timpurile lui Vie,o.
Pe lângă aceasta, conceptul de jU3f o tot una cu acela de uti/ în
forma dreptului privat, conform justrialuralismuhu.
 96

Ce e dreptul maturai, dacă nu utilitatea tuturor? Ce e drep­

tul popoarelor, dacă nu utilitatea naţiunilor? Ce e dreptul
civil, dacă nu e utilitatea cetăţii? Care sunt isvoarele drep­
tului şi dece s’a miăscut dreptul natural, dacă nu pentru ca
omul să după o viaţă posibilă? Pentru care scop s’a intro­
dus dreptul popoarelor, dacjă mu pentruca omul să ducă o
viaţă sigură şi uşurată? Pentru ce s’a constituit dreptul
civil dacă nu pentru ca omuil să ducă o viaţa fericită şi
mulţumitoare? Care e legea suverană pe care trebuie s’o
avem întotdeauna în vedere atunci când interpretăm alte
legi, dacă nu mărirea patriei, sănătatea conducătorului cât
şi gloria uneia şi alteia? Dece legile Fufia, Caninia şi
Elia au fost abrogate?1). Dece s’a ridicat dreptul liber­
tăţii latine şi al sclaviei? Dece toţi cei liberaţi de solaVie
deveneau liberţi rom'ani d!a'că nu pentru motivul că Ia ro­
manii dc origine se întărise respectul pentru Principe?
Dece se suprimaseră asupririle seniorilor contra servilor,
dacă mu pentru a evita: ca aceştia să se răsvrătească în
adunări şi să îndrăsnească să atenteze la autoritatea Prin­
cipelui? Dece copiilor de familie li s’a îngăduit prin
dreptul patrimonial de a avea bani, dacă nu pentru ca să-i
înspăimânte pe aceştia prin diferitele amenzi de a nu
înfăptui vreun fel de delicte? Dece s’au instituit legitima-
ţiunile, dacă nu pentru a îmblânzi cruzimea patricienilor?
Dece odinioară dreptul quiritar se distingea de cel bonitar
tot aşa cum se distingea uzucapiunea în Italia de posesiunea
îndelungată, lucruri care astăzi sunt amestecate? Dece Se
acordă tuturor Supuşilor Imperiului, cetăţenia romană? Oare
pentruca taina ar fi devenit măi sacră şi s’ar fi putut alegej
împăratul roman din provincii? Sau poate, ceeace e mai
probabil, fiindcă era deopotrivă în interesul tuturor .ca
să se menţină imperiul roman? DeCe pentru donaţiuni se
cerea dreptul de punere în posesie, dacă nu pentru a se
evita ca cineva prin diferitele d,aruri distribuite să nu pro­
ducă turburări? Dece se măreau privilegiile soldaţilor, dacă

1) Legea Fufia (aSnul 2 a,. Cr) şi legea Elia (anul 4 d. Civ) au

fost emise die comit* 'prin voinţa Augustului, şi erau dispoziţii ce
tindeau să limiteze numărul liberaţilor (liberaliza sclavior) şi drept
'consecinţă nu se putea admite cetăţenia romană, elemente'or indezirabilei,
care nu erau jaltii decât Sclavii. Abolirea unor astfel de legi, făcută în
perioada principatului absolut, a însemnat intentiunea de a câştiga de
plutea conducătorului mulţimea celor mici.
 97 -

nu pentrucă aceştia siă aibâ mai incultă grijă pentru apă­

rarea puterii principelui? Dece pudoarea restituirii fidei-
comisilor se transformă în necesitate de drept, dacă nu,
fiindcă socii romanilor, cărora înainte le era interzis de
a intra în succesiunile romanilor, să devie iubiţi de Princi­
pele roman? Dece în succesiuni s’a desfiinţat distincţiunea
dintre rudele de acelaşi sânge şi dintre rud'ele prin alianţă,
dacă nu pentrucă .aceştia siă nu .cumva să aibă pretenţiunea
perpetuării vechei puteri cât şi a bogăţiei lor? Dece s'au
înăsprit legile, dacă nu pentru faptul că, principele fiind
muritor, legile aveau nevoie de cea mai severă apărare?1).
Am arătat aceste lucruri mai aparente, pentru a demon­
stra astfel uzurile şi avantajele jurisprudenţei, şi pentru a
evita de a trata câte una legile metodei noastre de studiu,
lucru care nu era posibil în desfăşurarea disertaţiunei
noastre, căutând să le menţionez numai în treacăt în;
totalitatea lor.
E de observat cum jurisprudenţa era rigidă în timpul
desvoltării republicei şi cumi a devenit blândă şi slabă în
perioada de decadenţă ,a Imperiului. Acesta a fost la
început un act de prudenţă pentrucă să se afirme princi­
patul roman ; apoi a (flo;st un remediu de a se menţine, ţatun ci
câncl principatul se clătina; însfârşit a fost o nenorocire,
pentrucă l-a făcut slă decadă2).
1) Această serie lungă de întrebări dau dej,ai şi răspunsul: juris-,
prudenţa şi viaţa civilă reallizează progrese când parvin să consolideze
autoritatea principelui şi când reuşesc să împiedice orice fel de de­
zordine socială. In scrierile posterioare, Vico va) desăvârşi aceste idei,
ajungând la o concepţie asupra dreptului destul de diversă faţă .de
prezenta. Aci nu se recunoaşte decât o singură lege c:a're ordonează
cursul istoriei: puterea conducătorului şi ordinea socială. In scrierile
succesive, Vico va afirmţa. că în drept nu există numai o singură, ,şi
eternă lege, deoarece perioadele vieţii popoarelor sunt diverse, fiecare
dintre ele având o lege eternă şi neconfundată cu acele precedentei
cu toate că a r putea isvorî chiar din acestea. Cu alte cuvinte: a c i,•
in încercarea de ,a. concilia trecutul cu prezentul, Vico e încă pe
drumul care-1 va duce spre mairea sa descoperire, devenirea istoriei.
2) Aci critica istorică vichiană devine concluzivă. Vico, trecând
dela perioada antică la cea modernă, pune în evidenţă ceenoe se ponto
adapta dela aceea la aceasta; acum, rămânând în câmpul juiiNpriiileiil.t'i
romane, întrevede aspectele intime. In epoca' Hepuhlicoi legeu. era
sacră, prin consimţământul tuturor şi deace<yu ru»puclulil şi plinirăţi!;
7
 98 —

S’a eliminat, distincţiunea care se făcea între descen­

denţii legitimi şi copiii naturali, s’au stins totodată drep­
turile clasei nobile; familiile patriciene au pierdut puterea,
«numele cât şi marea lor autoritate1). Conferindu-se atâtea
«beneficii servilor, încetul cu încetul sângele originar al
romanilor, s’a contaminat, sfârşind apoi prin a fi complet
amestecat. Acordându-se cetăţenia rom'ană tuturor stră­
inilor Imperiului, au dispărut în sufletul cetăţenilor romani,
dragostea pentru patrie cât şi prestigiul de nume roman.
Dreptul privat fiind promovat atât de puternic, cetăţenii îl
apreciau aiât de mult de parcă nici mu ar mai fi existat
vreun alt drept, în afară de propria utilitate, nemaiîngri-
jindu-se tot odată de binele public. Amestecându-se dreptul
romanilor cu acel al provinciilor, acestea, înainte chiar de
a se petrece invaziile, s'au despărţit, formând regate au­
tonome : dizolvându-se astfel acea legătură, prin care cres­
cuse la maxim Imperiul rom'an, şi pentru care socii popo-
, rului roman ar fi avut unicul merit de credinţă, iar romanii
gloria numelui cât şi puterea Imperiului, — monarhia a
început să slăbească încetul cu încetul; risipindu-se apoi,
până când dispăru. Astfel că slăbirea jurisprudenţei într’o
atât de mare măsură;, a fost cea mai principală cauză â
corupţiei elocvenţei cât şi a puterii romane.
De aceea, dacă Principele doreşte să împuternicească
Imperiul, trebue să impue interpretarea legilor romane con­
cinar şi nobilii care eralu cei mai mari beneficiari ai legilor, aveau un
respect religios faţă de ea; în epoca Principelui însă, era sacră persoana
Principelui şi nu legislaţia cei luai fiinţă- Aceasta a luat naştere, în mare
m ăsură, din necesitatea de ai putea menţine de partea Principelui, prin
mijloace numeroase şi diverse, prestigiul său, nu numai fată de plebei,
d ar chiar faţă de nobili şi senat. In acest scop Principii se serveau de
ajutorul miliţiilor, cărora le Acordau întotdeauna privilegii mai mari.
Numeroasele concesiuni făcute cu scopul de a câştiga1 de partea Prin­
cipelui diferitele caiegorii existente în Imperiu, au determinat consecinţa
naturală, fie cal chiar lentă, de a face să crească mereu dezordinea
legislativă şi socială, lipsa de respect pentru lege, lucruri care au con­
tribuit in marc măsură la decăderep Imperiului Roman.
1) Eliminându-se distinctiunea dintre descendenţii legitimi şi fiii
naturali, anulându-sc privilegiile clasei nobi’e, patricienii nu aveau nici
o putere in mâinele lor, iar ace>n virtute ce era un amestec de autoritate^
'd e mister şi de merit, pentru a fi ei deţinătorii ordinei şi puterii sta­
lului, se anulă complet: nobilii nu mai aveau nici o atribuţie serioasă
şi prin 'urinare nici un motiv de prestigiu şi de merit.
 — 99

form docriuei civile1), iar judecătorii să judece litigiile

cu aceeaş doctrină, afirmându-se în acea artă care aparţinea
marilor oratori, încercând apoi să unească utilitatea publică
în .Chestiunile private2) ; îtisfârşit, aş, propune, ca judecă­
torii să procedeze contra oratorilor; aceştia încearcă, să facă
isă prevaleze dreptul privat faţă de acel public, judecătorii
însă, încearcă să dea precedenţă dreptul public faţă de
acel privat. Astfel, cu un ma(re profit pentru republică să
se unească din nou filosofia dreptului, adică doctrina civilă,
cu jurisprudenţa: se va avea astfel un mai m'are respect
şi seriozitate faţă de legi; elocvenţa, adaptată exigenţelor
Statului, va reînflori, şi cu cât dreptul public se va pidica
prin demnitate, întindere şi importanţă, faţă ,de acel pri­
vat, cu atât mai mult elocvenţa va fi mai excelentă faţă de
aceea care e acum în vis. De fapt, oratorii pentru a învinge
procesele, vor trebui să demonstreze că procesele lor sunt
justificate de principiile de drept public: şi astfel, instruiţi
în doctrina civilă, vor fi pregătiţi, în calitate de politici,
pentru guvernarea Statului.
Ştiu bine că în aşa zisul nostru Sacra Consilia Napolitan
se judecă controversele,. adeseori,, în sens opus legilor ro­
mane3), conform datelor faptelor, după cum se spune cu1
tnultă abilitate în formulele: ştiu că, în supremul Senat al
Regatului, adeseori în judecăţi, echitatea civilă are prepon­
derenţă faţă de acea naturală; dar aceasta se întâmplă din
cauza înţelepciunei deosebite a oratorilor şi a judecătorilor
1) Dar fiindcă legile romane, prin antonomasă, sunt acele ce pri­
vesc dreptul privat, e logic ca principele, qalre ar voi să consolideze
un Stat, să îndrept© legile romane, din qaire se inspiră toată noua
/ju imprudenţă, conform: echităţii civile, adică conform intereselor su ­
perioare ale Statului.
2) Stabilind drept cauză .ai corupţi'ei şi decăderii Imperiului Roman
- egoismul — Vico trage de aci învăţătura că .pentru a consolida Stătuţi
şi pentru a potenţia artele e necesaţră o armonizare a chestiunilor p ri­
vii le cu a utilităţilor publice, e neceşair deci ca interesele private să
ho integru/o intereselor suptreml© ale patriei, în către se apreciază
raţiunea de a fi a individului şi în care, numlai individul poale găsi
modul de a se constitui un element esenţial In viata unei realităţi su ­
pei ioare,
II) Opune legilor romano, mlicft legi caro tind numai spre apItraiNyu
intereselor pilviilu pentru care motiv /itu contribuit Iu imruporou eloc­
ventei ţi polei ii romano,
 — 100 —

extrem de prudenţi, care, cu părere de rău, nu sunt ;he-

muritori1). Dar daca aceasta s’ar fi întâmplat în baza
unei instituţiuni a Regatului, Laceasta ar adtice cea mai mare
şi nepieritoare utilitate Statului.
Cred că toate aceste lucruri, cu privire la jurisprudenţa
redusă la arte, cât şi la ,alte argumente similare, le avem
de expus în legătură cu argumentul ce mi l-am propus.

XVI. DESPRE ABUNDENŢA EXEMPLELOR

IN METODA NOASTRĂ DE STUDIU.

Abundenţa celor mai bune exemple, cred că constitue

un nepreţuit aport studiilor care se bazează pe imitaţie.
Se spune de fapt, qă nu ar fi existat Virgiliu dacă n’ar fi
fost înainte Homer; şi nici acum Torquato Tasso, dacă
înainte nu ar fi fost Virgiliu. E cornum de altfel adagiul r
e uşor să ajungi la ceeaCe a fost deja găsit. Dar de alta
parte, e un mare avantaj de a avea prerogativa invenţiu-
niior: de unde jurisconsulţii utilizează această definiţiunq:
condiţia Cea mai bună, e acea a primului ocupant. Pe drept
cuvânt, iniţiatorii multor activităţi au rămas primii atât
prin întâietate cât şi prin meritul lor, reuşind1adeseori chiar
să domine numai ei. Ce ar fi dacă eu aş spune că cele mai
bune exemple ale artiştilor nu aduc decât pagube în loc
să fie de folos oricărei metode de acest gen de studiu?'
Aceasta desigur că va [stârni !mirare dar nu e decât [adevăr 2),.
De fapt, acei care ne-au lăsat cele mai bune exemple de
artă, nu au avut înainte alte exemplare afară de natura per-
1) Cu alte cuvinte, dacă de multe oii se întâmplă1 că interesele ,su-,
perioare de Stat (echitatea civilă) să fie preferate celor private (echitatea,
naturală), .aceasta depinde de înţelepciunea unora şi n u de obişnuinţa
legală.
2) Chestiune de Imlare jimportănită şi destul de controversată; fără [să-şi
dea sealna, Vico devine în această chestiune cartezian. Nici Descartes
nu admitea colaborarea în momentul creatiunii, iar în cazul unei opere
a mai multor ingineri, prefera) po aceea a unuia singur, care ar fi
schiţat cel puţin oraşe, construind un pl„ain raţional, unic şi armonic.
Dar fie Descartes, fie Vico nu văd decât o singură latură a chestiunii'.
a [existat nici un spirit patre, având o oarecare .cultură să ţi produs
dela sine o operă de merit. Cultura nu e altceva decât o asimilare de
produse superioare a malrilor spirite, care au precedat în disciplina »'0
bc urmează.
 101 —

fectă1). Acei însă, care îşi propun să imite cele mai bune
exemple ale artiştilor, ca acelea al® pictorilor, nu vor
putea da la iveală ceva mai bun, deoarece tot ce era. mai
"bun în natură, a flost atins de primii artişti, în genul propriu
:cultivat de fiecare, altfel operele lor nu ar fi fost optime.
Aceşti imitatori nu pot să se apropie de marii artişti,
fiindcă nu au nici puterea fanteziei, nici agilitatea şi bogăţia
spiritului, nici acea structură a nervilor, prjn care ideile
trec dela creer la mână şi nici acea exercitare care e nece­
sară pentru a dobândi o uşurinţă de expresiune asemenea
celor mai de seamă artişti. Nereuşind prin urmare, nici să-i
întreacă şi nici să-i egaleze, creează lucruri mediocre.
Conform acestui adevăr se instrui şi profesa Tizian, care
‘pe când picta în Veneţia, întrebat fiind de Francesco Varga,
trimis în această Republică de Carol al V-lea — de ce se
ocupă cu un gen de pictură atât d'e măre încât penelefe
sale păreau adevărate mături — acesta răspunse că e
necesar ca fiecare im arta pe care o. practică să tindă p
'dobândi oarecari aprecieri deosebite, aprecieri care pentru
imitatori însă nu pot să fie dedat foarte mediocre. AstţM,
fiindcă Michel Angelo şi Rcifael au atins culmile perfecţiu-
nei, prinţul prin genul grandios al picturei, celălalt prin
'delicateţă, el undează o bale cu totul diferită de a lor şi
pnn acesta va obţine celebritatea numelui său2). De aci.

1) însuşi Vico îşi va schimba părere?, iu operele următoare în

ceeace priveşte natura artei. El va spune de fapt că „cea mai sublimă
parte a poeziei este aceea de a da lucrurilor ins'ensibile, simţ şi
.pasiune” . Deci p u e .cu totul adevăxjat că pe culmile cele mai înaltă
ale artei se ajunge numai imitând natura. E adevărat, că natura poate
colabora cu alţi factori umkni pentru a .oferi m'ateria, şi chiar de a
rafina experienţa şi gustul artistului; dar şi a reduce întreaga operă
do preparaţiune ;a artistului la imitarea naturei, e cel puţin exagerat.
Vico nu şi-a formlat încă atei, propriile sale idei: el — după cum am1
spus şi înainte — e încă în sfera Poeticei lui Aristot, pentru care
misiunea artistului e de ia) portretiza şi individualiza caracteristicelc
şi formele universale imanente în materie (în re).
a) Vico demonstrează apoi <cJăl al făteuţt o (confuzie — lucru foarte p a ­
lmul pentru el şi timpurile sale — între («rsonalilalea adiatului şi
extravagantă, libertatea capriciului. Istoria arată cât de dificil »
Ir««nIm cineva, ca. să exceleze imitând po ,nJ|(ii; imllntlii uu permite
elevului de u mioriţe cu. proprii paşi; d,nr aceea,ş ialmle arată ră mice
i»uii mare cu udevăiviil, Inabile de n ne avânta pliu piupiille fiule furto
 — 102 —

cred că rezultă faptul că, izbutind să avem operele unur

Hercules Farnesianul şi alte opere superioare ale vechilor
sculptori, cu toate că mu am putut păstra pe un Gialisos La£
Iui Protogene şi Venera a lui Apelle, în sculptura mo­
dernă nu s’au înfăptuit încă, realizări măreţe; pictura
însă], dimpotrivă, progresează necontenit spre culmile per-
fecţiunei.
Dacă lucrurile nu stau aşa cum am spus eu, cum se
explică faptul că la Greci, Latini şi moderni (lăsând de o
parte istoria şi oratoria care se adaptează condiţiunilor po­
litice ale statelor) în materie poetică fiind în vigoare aceeaş
limbă, aceeaş religie şi aceeaş metodă de studiu, celor mai
de seamă poeţi le-au urmat aproape întotdeauna, cei mai
puţin însemnaţi? Pentru acest motiv ar trebui să se dis­
trugă capod’operile de arta, pentru a avea noui mari crea­
tori. Dar fiindcă aceasta ar fi barbarie şi nelegiuire, apoi
fiindcă puţini vor putea să se înalţe spre perfecţiune*
rămâne ca exemplarele să servească de model talentelor
inferioare: acei, însă, care sunt însufleţiţi de dispoziţii
divine, trebuie să le îndepărteze din faţa lor, pentru a con­
cura cu cele mai de seamă talente în imitarea optimei
naturi.

XVII. DESPRE TIPAR IN METODA NOASTRĂ

DE STUDIU.

Nu e nici o îndoială, că tiparul este de un mare ajuto^r

metodei noastre de studiu. Noi prin mijlocul acestuia, evi­
tăm acele inconveniente pe care le sufereau anticii, deoarece
pentru a oăuta şi a examina codicele manuscrise trebuia
să facă cheltueli uriaşe; adeseori se întâmpla să nu poată
obţine copiile, fiindcă posesorii voiau să se bucure de lauda;
deosebită de a fi în posesia exclusivă a autografelor. Acum
se găsesc oriunde cărţi numefoasd şi variate, nu numai pen­
tru regii Ptolomei1), dar pentru fiecare particular, fiind;

milinai în încercări de opere noui, a veghialt îndelung asupra operelor

acelora ce l-au precedat. Libertatea fecundă a operelor bune, apare în ­
totdeauna după o experienţă bine nutrită: e punct de ajungere şi nu
punct de plecare.
'1) Regele Ptolomeu I a fost fondatorul celebrei biblioteci d.in
Alexandrin, alcătuită după indicaţiile lui Demetrius din Falero, om de-
 — 103 —

vândute cu preţuri convenabile.

Dar mi-e teamă qă dini cauza abundenţei şi scaderei exce­
sive a preţurilor, ne îngrijim! mai puţin, de acestea, imitând
pe acei comeseni Care la bogatele şi măreţele cine, porunci au
să se îndepărteze mâncărurile obişnuite şi nutritive, pentru a>
le înlocui cu cele mai rafinate şi mai puţin necesare. Şi
în adevăr când cărţile erau scrise de mână, copiştii, pentru
a obţine preţul operei, transcriau numai autori de renume
constant; şi fiindcă despori le vindeau cu preţuri jnarj, stu­
dioşii le scriau ei însăşi. Şi ce mare profit se obţinea prin
acest gen de exerciţiu, deoarece medităm' mai bine asupra
lucrurilor ce le scrim şi mâi ales ceeace scrim fără deo­
sebire, fără grabă sau răstimpuri. Astfel se stabileşte
între noi şi autori o legătură superficială, dar o cunoaş­
tere profundă, înţelegând1 pe deplin, ceeace au vrut săi
exprime. De aceea autorii fără importanţă nu au găsit pe
nimeni care să le scrie operele lor, pe când operele celor ide
seamă se răspândeau aducând multe foloase. Bacon a fost
mai mult iscusit decât precis atunci când a spus că odată!
cu năvălirile barbare, scriitorii de seamă s’au dus. la fund
pe când cei uşori, au rămas la suprafaţă. De fapt, în orice
gen de doctrină cei mai însemnaţi şi mai mâri scriitori ine-
erau cunoscuţi prin mijlocul scrierei,. şi dacă unul sau mai
mulţi au dispărut, acest caz nu-1 putem1 atribui decât în­
tâmplării. Dimpotrivă, eu îjmi amintesc, şi acum când scriu
nu sunt înjoă bătrân, că am( văzut scriitori care fiind încă
în viaţă se bucurau de laudele aduse operelor lor, care erau
scrise în 12 sau chiar mâii multe ediţii; dar am văzut (şi
scriitori nu numai părăsiţi, dar chiar dispreţuiţi şi alţii
uitaţi şi necercetaţi pentru mult timp şi care în'sfârşit, prin
cine ştie ce ocazie au devenit apreciaţi chiar de cei mai mari
învăţaţi1). îmi amintesc însă de oameni foarte învăţaţi
care condamnau în întregime unele studii de literatură şi
acum, schimbându-şi părerea, se retrag cu totul în ei însăşi.

Stat şi discipol al lai Aristot. Suntem deci în peiiojada elenistică. III-

blioteca a fost instiptiuneai concomitentă marelui Muzeu Alexandrin,
universitate şi acfcisdemie în acelaş timp1. A servil, (lealul ile bino In rlU
pândi rea cui turei greceşti şi după numeroase peripejlii a fost imvudlnlA
în anul 641 de Califul Ornai', care găsea că o suficieiil miiiiii! (biritnill
pentru instruirea şi ridicarea culturală a poporului «Au
1) Se pare că aci Vico, nlre pmienlinn'nhil MtnuI*•! ntiu ll <iv
leaplă.
 104 —

Aceasta se datoreşte multor motive. Deoarece fiecare

epocă are gustul ei, noutatea ca şi frumuseţea ascunde de­
fecte, care prin trecerea timpului devin eivdente. Scriitorii,
care vor să se bucure de rezultatul imediat al operelor lor,
şe adaptează stilului timpului lo r; şi literele au partizanii
lor, credincioşi sau adversari 'şi chiar în câmpul literar există
unii care cunosc misterele puterii lor. Şi adolescenţii, cu
cât sunt mai modeşti şi mai naivi, cu atât sunt 'm'ai credulii
şi mai supuşi oamenilor care par mai importanţi în doctrina
lor. Deaceea trebuie să urmărimi în lecturile noastre părerile
care s’au impus dealungul secolelor şi să stabilim' metoda
noastră de studiu sub o tutelă de încredere: să citim: mai
întâiu pe antici: credinţa, ingeniozitatea şi autoritatea lor
e garantată; ei ne sugerează chiar şi criteriul pentru ale­
gerea scriitorilor moderni, cărora trebuie să le dăm pre­
cedenţă, în lecturile noastre1).

XVIII. DESPRE UNIVERSITĂŢILE DE STUDII.

In legătură cu argumentul ce ne-a mai rămas', Univer­
sităţile de studii, ar putea şsjă. pară luciu curios',, că anticii
au fundat pentru desvoltarea corpului, specii de Universi­
tăţi, ca termele şi terenul de sporturi, unde adolescenţii
deveneau robuşti şi agili prin alergare, prin sărituri, prin
box, prin aruncarea cu Suliţa, prin jocul cu discul şi mingea,
prin mişcări şi băi (şi nu s’au igândit de loc ca să instituească
una măcar, în care să se cultive şi să se întărească sufle­
tele lor.
Dacă se vorbeşte de Greci, e pentru că numai un singur
filosof a înfiinţat o jperfelctă universitate de studii. Grecii în­
trebuinţau şi ei o limbă ale cărei rădăcini aveau desigur
1) Norma e fără îndoială foairte înţeleaptă; s’a r evita astfel nVulte
neajunsuri în câmpul educaţiei, căreia îi este de folos, mai ajled
când istoria se confundă cu politica. Experienţa! secolelor constitue
fără îndoială o garanţie de orientare, cu mult superioară aceleia care
poate rezulta din prezent. Trebuei însă qal întotdeauna, o asemenea expe­
rienţă să fie înţeleasă cum grano slalis, deoarece ar putea surveni
riscul de a cădea în excesul contrariu, |acela d!e a imlpune norme do
viată, care nu num ai că nu m'ai sunt actuale, dar par cu totul ana­
cronice. înţelegerea învăţăturilor din experienţă, nu e lucru uşor.
Acesta, constitue esenţialul oricărui istoric ce alparţine civilizaţiei,
cam vma să distingă Aspectele bune şi rele de elemente lecare c.onsli-
luosr lim ului,
 — 105 —

atâtea fericite derivaţiuni, care nu numai că îşi găseau loc în

mijlocul lucrurilor vieţii civile, dar reuşeau prin graţia şi
efectul lor, să exprime într’o manieră potrivită şi prin cu­
vinte frumoase, lucrurile cele mai încurcate. Apoi legile
erau mai curând date în dar altor naţiuni, decât să fie pri­
mite din afară. Ţineau atât de mult işă. gxceleze în aceste
lucruri, încât deseori întrebuinţau acea întrebare plină de
mândrie: Eşti Grec sau barbar? — ca şi când1ei ar fi va­
lorat cât jumătatea cea m!ai bună dintre toate neamurile de
pe pământ. Afară de aceasta, ei nu cultivau decât filosofia,
mamă, obstetficfi şi eleva tuturor ştiinţelor şi artelor, dis­
cutând nu atât prin autoritatea altora, cât prin argumentele
oferite de lucruri. Pentru aceasta, fiecare filosof supunea
cercetărei sale toate lucrurile, divine şi umane, şi numai
dela el, auditorii învăţau tot ce era necesar să ştie în viaţa
civilă1).
Romanii deşi vorbeau o limbă care avea origini străine,
ascundeau însă aceste origini cu atâta mân'drie, încât pre­
ferau, pentru cuvintele derivate din izvor grec şi schimbate
destul de simţitor, să Idea mai curând etimologii superficiale,
false şi nepotrivite, decât să arate acele origini. $i le­
gile, deşi Ie luaseră în cea mai mare parte d'ela Qred, (le
adaptară cu atâta înţelepciune republice! lor, încât le făcură
să pară proprii .Astfel Romanii, în ceeace priveşte limba
şi legile sunt asemănători Grecilor. In Schimb,‘în ceeace pri­
veşte Universitatea, ei o foloseau mai puţin decât grecii,
fiindcă în jurisprudenţă au introdus „sapienţa” şi în aceasta
se instruiau prin practica în funcţiunile publice, în timp ce
patricienii o tăinuiau considerând-o un mister al puterii.
Necesitatea creerii unei Universităţi era inexistentă, din care
motiv nu aveau nici un interes s'o înfiinţeze.
Dar odată cu transformarea Statului în Principat, îm­
păraţii au început şă răspândească misterele jurisprudenţei,
scriitorii la fel, apoi numeroasele diviziuni în secte cât şi
o întreagă varietate de păreri, au contribuit într’o aşa mare
1) Foarte preţioasă Această, reflexiime asupra mentalităţii greceşti
raro a fost ea'uza şi efectul imliviclualis'mului, propriu acelei naţiuni şi
ni.ro a. constituit. în lalnelaş timp, cauza marilor progrese realizate «la
■(Ironia în toalo oAmlpurilo culturii. Afirmalţiunea că Grecii nu cultivau
dm'flt filosofia, oulo Inţolonuă în «crinul că ia!coa ştiinţă, tocmai pentru
miillvul cil ora. miiîna, olmliotion şi clovn tuturor artelor şi ştiinţelor,
Io ('iinţlima po toalo iulr'iui lipirii unic.
 106 —

măsură la extinderea ei, încât s’au înfiinţat pentru studiul

acesteia, academiile din Roma, Constantinopoie şi Berito.
Dar cât de necesa're ne sunt nouă instituţiile universitare*
noi care trebuie să cunoaştem limbile sacre şi alături de ele
pe cele orientale, apoi canoanele Consiliilor, care dela Apos­
toli şi până la noi au fost cunoscute de atâtea naţiuni şi
cetăţi din Asia, Europa şi Africa, /apoi;l;egile Romanilor şi ta'le
Longobarzilor, moravurile feudale şi doctrinele de origină
greacă, latină şi arabă, care au fost introduse printre mora­
vurile vieţii noastre civile! Să adăugăm la aceasta erorile
copiştilor, plagiatele şi imposturile cărţilor, interpela-
ţiunile străine din a căror cauză cu multă dificultate putem
distinge produsele legitimle ale autorilor, şi să pătrundem
în sensul adevărat al acestora. Astfel că ceeace e necesar
culturii noastre, fiind cuprins în cărţi a căror limbi .şunt
moarte, naţiuni distruse, obiceiuri necunoscute, colice co­
rupte, artele şi ştiinţa au devenit atât de greoaie, în­
cât cu multă greutate a;r fi putut cineva să urmărească cel
puţin una dintre acestea.
De aceea s'au instituit la noi Universităţile de studii,
fiecare cuprinzând orice gen de disciplină şi unde profe­
sorii în competentă predau materia respectivă. Dar acestui
avainta'j i se opune iuţn d'esavantaj şi anume că artele şi ştiin­
ţele pe dare altădată le cuprindea numai /filosofia într’un
spirit unic, astăzi ele sunt despărţite.
In timpurile anticş, filosofii, nu numai că practicau mo­
ravurile convenabile doctrinei pe care q susţineau, dar obiş­
nuiau chiar să raţioneze conform1acesteia. Socrate, deoarece-
se. conforma principiului său că nu ştie fiimic> nu aducea
în discuţie nimic propriu, ci prin întrebări minuţioase, si­
mula că el vrea să înveţe dela Sofişti: şi din răspunsurile
lor deducea concluziile, sale. Stoicii, cărora le plăcea să
susţie că acţiunea e principiul adevărului şi că înţeleptul
nu se opreşte nici odată la ceeace se poate închipui, îşi:
însuşeau adevărurile de o certitudine absolută, ca pe un
bun al lor, şi prin mijlocul adevărurilor derivate ca şi dea-
lungul inelelor unui aceluiaş lanţ, le înlănţuiau până la
adevăruri incerte, servindu-se de sorite, ca de o armă pro­
prie. Aristotel care voia să discearnă adevărul, servindu-se
de simţăminte şi intelect, întrebuinţa silogismul, prin care
expunea adevărurile în general, deoarece acesta făcea
să apară ca sigure lucrurile care în aparenţă erau dubioase.
Epicur, care atribuia simţurilor noţiunea d'e adevăr, nu dfi
 — 107 —

dea şi nici nu primea ceva, ci explica lucrurile prjn cuvinte;

simple. Astăzi însă, ascultătorii se instruesc la întâmplare,
în dialectică după metoda aristotelică, în fizică, după siste­
mul epicurean şi în metafizică după concepţia carteziană
învaţă medicina teoretică după sistemul lui Galenus şi
practica după Chimicus; interpretează Institutele după Ac-
cursio, Patidectele după Fabro, iar Codicele după Alcţato.
Astfel că instrucţia Idr. e fără nici un fundament şi adeseori,
desordonată, cu toate că în chestiunele particulare devin
docţi, în adevărurile superioare însă, în ceeace constitue
floarea ştiinţei nu reuşesc să se formeze1). De aceea pen­
tru a se evita acest inconvenient, ,aş dori ca maeştrii Uni­
versităţilor să o,rânduiască un sistem unic al tuturor disci­
plinelor, adaptat religiei şi Statului, capabil să ajungă la.
o uniformitate generală de doctrină şi să se prezinte pu­
blicului bine pregătiţi2).

1) AfinnJaţiunea lui Vico, referitoalre la cultura italiană şi eu­

ropeană din timpul său, e exactă, deşi ,a)ceastă exigentă unitară
în gândirea europteană fusese obs'eiţavtă de Descartes şi apoi
de Leibniz. Acea exigentă tindea spre 'concilierea într’o singură
viziune organică şi speculativă, ,a progreselor ultime realizate în diferitele
ştiinţe cu problemele superioare ale spiritului de care ştiint-ifisoiul
modern credea că se putea lipsi.
2) Vico trece dela coordonarea ideală a fiecărui învăţământ, făcută
de el în su şi ca profesor, la coordonarea tuturor disciplinelor predate
de diferiţi maeştri. Trecerea muţ e prea permisă; dacă e posibil, ba chiar
obligatoriu ca fiecaire profesor să întemeeze materia sa proprie, pe un
principiu şi o raţiune superioară aistfel ca toate părţile doctrinei'
sale să găsească o justificaret şi o coordonare, apoi o coordonare într’um
unic sistem ideal a principiilor directive al oricărui învăţământ, nu e
întotdeauna utilă şi nici întotdeauna posibilă. E posibilă o astfel de co­
ordonare în şcolile elementare, unde alcel ce predă diferitele materii e-
acelaş profesor şi unde se dau poporului, elementele civilizaţiei, deci,
o necesar ca maeştrii să se uniformizeze elementelor comune ale po­
porului unde predau şi să se facă aproape tutori ai acestora, în alt
'sens este posibil în şcoala medie, unde, traitându-se încă noţiuni gene­
rale şi institutiuni ce tind să dea babele recunoscute în general do',
cultură, e (bine ca diferitele învăţăminte să procedeze în mod armonic.
Dar chiar .aici, unificarea principiilor ideale, care călăuzeai: pe diferiţii
ţyrofosori, nu mai e posibilă, fiindcă dela aceştia so c e re o vlzluuo
proprie idealurilor vieţii şi o mai imitre cunoaştem u «copurilor Miipo.
jSoare ale vieţii colidiaine. Do altfel poale că o bina ca alt «c adiurJb
 — 108

CONCLUZIE.

Despre foloasele Elocvenţei şi măsura în care aceasta ajută

Sapienţei.
Acestea erau chestiunile ce aveam să le expun în legă­
tură cu avantajele şi desavantajele metodei noastre de stu­
diu, comparată cu acea antică, mai ales că a noastră poate
să devie mai exactă şi m'ai superioară acelei antice. Dacă
chestiunile reflectate vor fi adevărate, înseamnă că am: cules
în acest fel fructele vieţii mele în întregimi, mai ales că
m’atn străduit întotdeauna s;ă aduc un modest aport ome­
nirii ; dacă au fost tratate argumente false şi deşarte, de­
sigur însă că intenţia mea onestă cât şi eforturile generoase
vor merita o scuză.
Dar poate va spune cineva : a. întâmpina grave pericole,
atunci când e (necesar, înseamnă Istă fii călăuzit de mărinimie ;
dar atunci când' nu e de nici un folos, înseamnă sa fii în-
drăsneţ. Ce te interesează pe tine, — va adăuga — de a
pune în discuţie argumente care tratează despre toate lu­
crurile? Pe mi,n.e.r nimlic, întrucât sunt simplu O. B. Vico;
dar pe mine miă interesează mult, pe mine, profesor de eloc­
venţă, căci atunci când înţelepţii noştri strămoşi au înfiinţat
această Universitate, au arătat totodată necesitatea absolută,
ca profesorul de elocvenţă săi cunoască toate ştiinţele şi ar­
tele, atribuindu-i lui misiunea de a călăuzi tineretul studios,
prin oraţiunile anuale, în fiecare gen al ştiinţei şi al artelor.
la cunoştinţa tinerilor că ştiinţjal nn se închide în graniţele .noţiunilor
ice se predau în mod oficial, şi că există pentru axe a stă datoria de a o
duce spre progres şi spre perfecţionare şi că există încă discuţiurii şi
rcfJexiuni variate asupra chestiunilor care, vechi sau noui, nu au ajuns
încă la o soluţie definitivă. In acelj&Jş timp1, tinerii care primesc no­
ţiunile generale, trebuie să simtă necesitatei! de a le accepta numai
după ce le-au perfecţionat prin reflexii s|a!u cercetări variate, trebuie —
cu alte cuvinle — să-şi form eze judecata', deoarece a cunoaşte o în ­
totdeauna a judeca.
Referitor la Universitate, pfvând caracter de teren de cercetări şi
investigaţiimi, a voi să stabileşti un acord cu toţi profesorii, în­
seamnă să ai ateeeaş pretenţţie ca a acelui rege, care stânjenit do dineu
ţiunile şi disputele filosofilor, îi convocă într'im congres! pentru a rm
pune odată pentru totdeauna) de acord]; ca şi cum1 în câmpul RâmJirol
a r putea fi concepută, o viatţă fără de reflexiune şi fără de progres!
 — 109 —

Tot astfel şi marele filosof englez Fr. Bacon a sfătuit pe re­

gele Angliei — referitor la organizarea Universităţii — că
după părerea lui tinerii care nu au străbătut câmipul ştiin­
ţelor şi al artelor nu vor putea face studii nici asupra eloc­
venţei. ce altceva e elocvenţa, dacă nu „sapienţa”
exprimată prin cuvinte împodobite, bogate şi potrivite sen­
timentelor comune? Prin urmare, acel profesor, căruia nu
i se prezintă decât ascultători formaţi în spiritul ştiinţelor
şi artelor va putea el oare ignora ceeace este în legătmiă
cu atribuţiunea sa? Aceluia, care trebue să călăuzească pe
tineri în orice gen de studii, nuţ i se cuvine poate să dis­
cute asupra foloaselor acestora cu scopul ca să le urmeze
cât şi asupra neajunsurilor cu scopul de a le evita?1). De
aceea, acei care susţin cu demnitate această povara, pe care
o simt destul de apăsătoare şi pe umerii mei ,— îmi pan

1) In acest punct se clarifică complet sem nificata şi misiunea

proprie elocventei sau artei de a vorbi. Aceasta e înţelepciune, adică
filosofie care n u vorbeşte, într’un limbaj ai adevărului crud şi gol,
ţci într’un limbaj al simţului comun. Deci, Vico, cai profeşor de eloc­
venţă, îşi atribuie datoria/ de a fi educat în toate artele şi ştiinţele)
(cunoştinţe reduse la principiile fiecărei discipline) fiindcă filosofia
este eleva acelora'; jdar M atribuie ,şi dreptul de a vorbi în calilaUej
de îndrumător faţă de acei către se îndreaptă spire diferitele ştiinţe
particulare, tocmiri fiindc,ă filosofia 'este rnlama acestora. EI a ştiut să
precizeze, prin uim are, punctul în care retoricja! e tot una cu filosofia.
Nu ini se pare deci cu totul exactă alfirinaţiunea acelora, care pun
(această operă exclusiv în sfera ciceronismului retoric a lui Vico, a ş ­
teptând pe De antiquissima italorunr sapientia .pentru a afirma apa­
riţia ideilor sale metalfizjce. După părerea mea, evoluţia spirituală a Iui
Vico se poate înţelege într’un singur fel: prin a vedea' că orice operă
nouă, nu e decât aprofundai^aţ din ce în ce mai comprensivă şi mulţi-
îournă a lUhei singure probleme: problema raportului dintre adevăr (uni­
versalul) şi fapt (contingenţa concretă şi bogată în aspecto variate).
Nulmai din acest punct de vedere e posibilă explicairea atitudini)! lui
Vico, care, în timp ce se pătrunde de variatele interese predominanţi)
idin timpul său, nu se lasă influenţat saXi dominat do nimeni, doml*
nându-i dimpotrivă, pe tofl, printr’o atitudine de senină şi norlniiMă
tenacitate. Nu aim văzut de altfel în această operă iiitonţliiiuia ii» |ii
culege şi a (domina interesele contrastante ale novatorilor şl »i|iitoln!l
rilor, a Ciartesienilor ,şi jesuiţilor, a pori realiştilor ca şl a ilb»i'lj»»|llpf
lui Ratio studioruiri din 1599? Numai din ,anost moliv Vico a rănim*
un solitar.
 — 110 —

.asemănători lui C. Cilius Mecenat, Crispus Sallustius1) şi

..alţii, calificaţi iluştri cavaţepi care deşi aveau un venit ai
inult superior aceluia de senator, cu toate acestea, din mo­
destie, preferau să rămână în ordinul. ecvestru.
Am tratat acest argument din d'reptul meu d'e profesor
de elocvenţă precum şi dim datoria mea; nu am făcut-o (pen­
tru a 'critica pe alţii sau pentru a mă pune pe mine în va-
.loare. In adevăr aţi văzut că atunci când1 examinam1incon­
venientele, nu numeam1autori; dar atunci când' era necesar
să-i numesc, şi mai ales1când era vorba d’e oameni eminenţi
şi celebri îi numeam' cui deosebită apreciere. Aceleaşi incon­
veniente, pe care ,ami Căutat! să le atenuez atât cât am putut,
le-am expus destul de modest. De fapt, chiar de când eram
•copil, îmi impusesem acea lege care fusese stabilită chiar
de slăbiciunea umană: să privimi cu echitate şi cu bunătate
defectele altuia, după cum aş ddri să fie şi ale mele privite
tot astfel, mai ales fiindcă, în .timp ce alţii au făcut multe
■lucruri bune şi numai piuţine din acele fără importanţă au
■prilejuit neajunsuri, eu, îiitr’un lucru de nimic, am1 căzut
poate în nenumărate erori. Nu am' încercat deloc în cursul
acestei disertaţiuni :să fac paradă, dimpotrivă, am căutat
să evit aceasta cât mai mult, deşi această disertaţiune ar fi
putut avea titlul bombastic: Despre ţelul dum' trebue să
■concillezi metoda de studiu piâdertm, cu acea antică, am ales
totuşi unul mai m'odest, fiindcă eu aş vrea să aduc lumină
din fum şi nu din lumină fum.
De altfel, nu am împodobit deloc prin cuvinte măreţe
ideile născocite în legătură cu acest argument, pentru a nu
ţi se părea că te jignesc învăţatule cititor, că ştii. să judelci
cu propria ta minte şi să înţelegi că e dreptul tău, să
judeci în pro sau contra unui scriitor. Dar poate că mi se
1) C. Cilio Mecenate (65 a.C r. — 8 d. Cr.) şi Sallustius Crisipjus
•-(86—31 a. Cr) au fost a'mândoi foarte bogaţi, primul fiindcă descindea
•din bogata fa/nrilie de Arezzo, al doilea pentru bunurile, se pare că
ilicite, câştigate în timîpul proconsulatriiui său în Numidia. Cu toate
acestea, nici unul şi nici celălailt nu au intr.it în ordinul senatorial:
Mecenate, fiind amic • şi sfătuitor al Augustului, tindea către pro­
tecţia poeziei în persoana celor mai mari talentaţi în această artă, din
•acele timpuri; Sallustius, pentru ai se dedica la întoarcerea din Numidia,
lucrărilor sale istorice (Catilinaria. Rasboiul cu Yugurta). Deci, înainte
de a profita de beneficii ş i'd e onorarii, la caro le dădea drept 'hogiiţiu
lor îşi luară atribuţiuui oneroase şi dela. care nu aşteptau o tiljUtulo
'vizibilă,
 — 111 —

va aduce observaţiunea: oare nu e prea lăudăros să spui

că ai adus o noutate în materia literelor? Nu, în adevăr;
fiindcă noutatea inu e (prţin ea însăşi motiv suficient de laudă,
mai ales că de multe ori e considerată ca şi lucrurile ridi­
cule şi curioase. E desigur demn de laudă când ai şpţus
ceva nou; în ceeace mă priveşte pe mine, cititorule, îţi în­
credinţez ţie şi judecăţii comune a învăţaţilor de a constata
acest lucru. De fapt, acesta e singurul lucru din viaţa mea,
de care m’am temut cel măi mu'lt: d e ’ a şti singur ceva;
lucru ce mi-a părut întotdeauna plin de acest risc: sau
voiu deveni un zeu sau un neghiob1).
Poate că mi se va obiecta că am avut prea multă mândrie
în mine, atunci când am încercat să supun, în acest discurs,
toate studiile „sapienţei” , cercetărilor mele, şi să judec pe
fiecare din ele, ca şi când aş fi fost bine versat în toate.
Dar acel ce se va opune, îl rog sa ia în consideraţie care
.au fost aceste raţionamente; adică cum poate o doctrină!
să aducă foloase sau prejudicii cuiva şi în ce chip se pot
evita prejudiciile. Acest gen de raţionament poate să-l pro*
nunţe numai acela care a studiat qel puţin o parte dintre
ştiinţe. Acela care s’a dedicat cu totul unei singure doctrine
pentru care şi-a sacrificat viaţa, va considera dă acea artă
sau ştiinţă preţueşte mai mult decât toate celelalte, apli-
scând-o chiar oricăror feluri (de lucruri chiar şi celor mai
diverse. Aceasta se întâmplă poate din cauza naturii noastre
slabe, pentru care căutăfm în1noi înşine şi din lucrurile noa­
stre, desfătările noastre. Iată dece mi-e teamă că am adus
multe judecăţi greşite, deoarece fiind profesor de elocvenţă
aş fi putut să văd lucrurile prin prisma acestei doctrine.
Am spus aceste lucruri pentru a păstra demnitatea în-
datorirei mele cât şi a obişnuinţelor m ele; dar d'acă cineva
vrea să le critice în cele mai amănunţite particularităţi,
eu îi voiu prezenta mulţumirile mele, dacă îmi va atrage
atenţia asupra vreunei erori; şi îi voiu fi tot atât de recu­
noscător dacă a avut chiar numai intenţia s^o facă.

I) De rem arcat delicaAota do care so serv eşte Vie,o In jicomIo t Andini

frum oaso şi felul în care incealrcil alt ho acuze p en tru ufirinutiunlln do
linţoliu mi ii neînţelegere fa pi ele tendinţele din tim pul attu, r.a're ia r fi
ni lipul iu « ursul oniţiuiuu Huile.
 INDICE

Cuvânt înainte . . . . . Pag.

Introducere . . . . . . . 5-
Operele lui G. B. Vico „ 21
Cap. I. Argument . . . . . . 27
Cap. II. Părţile argumentului . . „ 30
Cap. III. Instrumentele ştiinţelor. Critica . „ 34
Cap. IV. Despre metoda geometrică apliqată
în fizică . . . . . „ 44
Cap. V. Ce contribuţie ,a adus analiza în
mecanică . . . . . . „ 49
Cap. VI. Inconvenientele (sistemelor în arta
medicală . . . . . „ 52
Cap. VII. Condiţiunea prudenţei în viaţa civi­
lizată, când adevărul e considerat drept
unicul scop al studiilor „ 54
Cap. VIII. Metoda noastră ide studiu referitoare
la elocvenţă . . . . 59
Cap. IX. Legăturile poeziei cu noua metodă
geometrică, cu filos'ofia şi cu noua fizică „ 65-
Cap. X. Caracterele religiei ipăgâne şi creştine 70
Cap. XI. Ajutoarele ştiinţelor. Artele, după
care se tinde a se ordona anumite lucruri,
care servesc practicei . . „ 72
Cap. XII. Consideraţiuni asupra istoriei ju-
risprudenţei latine . „ . . „ '74
Cap. XIII* Comparaţie între vechea şi noua ju-
risprudenţă . . . . „ 85
Cap. XIV. Avantajele şi desavantajele juris!pru-
denţei noastre . . . . „ 87
Cap. XV. C;ăfre ce trebuie (sjă| (tindă jurisconsulţii „ 92
Cap. XVI Despre abundenţa exemplelor în me­
toda noastră de studiu . . . „ 100
Cap. XVII. Despre tipar în metoda noastră
de studiu . „ 102
Cap. XVIII. Despre Universităţile de studii „ 104
Concluzie . . . . . . . 10H