Sunteți pe pagina 1din 9

Lecţia 12

TEHNOLOGIA INCUBAŢIEI OUĂLOR DE


VIERMI DE MĂTASE

Cuvinte cheie: tehnica incubaţiei, factori de microclimat,


ecloziunea larvelor

Incubaţia constă în menţinerea ouălor în condiţii


optime de microclimat (temperatură, umiditate, lumină şi
aerisire) în vederea dezvoltării complete a embrionului.
Procesul de incubaţie presupune existenţa unei încăperi
şi a utilajului adecvat, precum şi executarea unor lucrări
pregătitoare, urmate de aplicarea tehnologiei propriu-zise
(MĂRGHITAŞ, 1995).
Camerele de incubaţie pot fi încăperi amenajate în
cadrul unor hale tehnologice destinate creşterii viermilor de
mătase sau pot fi încăperi independente de la care larvele sunt
dirijate spre spaţiile de creştere (fig. 69)

Fig. 69 Hală sericicolă (Natalia Cetăţeanu şi colab.1989


1 - sala de incubaţie; 2 - spaţiu de creştere larve V1-V5; 3 - spaţiu de creştere larve
V3-V5 ; 4 - sala pentru îngogoşare; 5 - preindustrializare gogoşi; 6 - spaţiu
depozitare condiţionare frunză; 7 - evacuarea aşternutului; 8 - instalaţii de
climatizare;9 - filtru sanitar.

În camera de incubaţie trebuie să existe: graficul de


conducere a temperaturii, umidităţii şi luminii pe întreaga
perioadă de incubaţie şi registrul de evidenţă pentru înregistrarea
factorilor de microclimat din timpul zilei şi a nopţii (BURA şi
colab., 1995)
Principalul utilaj folosit în incubaţie îl constituie
bateria incubator (fig. 70), care este confecţionată dintr-un cadru
de lemn cu dimensiunea de 1,18x0,58 m. Bateria incubator este
126
compusă din patru compartimente, fiecare compartiment
conţinând câte10 casete de incubaţie. Având în vedere că o
baterie cuprinde 40 casete şi că în fiecare casetă se pot include
10g ouă, rezultă că o baterie are capacitatea de 400 g ouă. În
camera de incubaţie, bateriile sunt aşezate pe stelaje la o distanţă
de cel puţin 50 cm de la pardoseală.

Fig. 70 Baterie incubator (MATEI Alexandra şi colab., 2002)

Caseta pentru incubaţie (fig. 71) este formată dintr-o


ramă exterioară cu dimensiunea de 36x24x1 cm pe care se
lipeşte, în partea inferioară, o pânză sau o hârtie de culoare
neagră (constituie suportul pentru depunerea ouălor) şi o ramă
interioară de dimensiuni mai mici, care fixează o pânză rară de
bumbac, o coală de hârtie perforată, o coală de hârtie pelur, care
se constituie toate intr-un înveliş aşezat peste ouă.

Fig. 71 Caseta de incubaţie (MATEI Alexandra şi colab., 2002)

2.1. STABILIREA DATEI LA CARE ÎNCEPE INCUBAŢIA

Data începerii incubaţiei pentru seria de primăvară se


face în funcţie de evoluţia în vegetaţie a dudului şi de frecvenţa
îngheţurilor târzii, astfel încât la data ecloziunii dudului să aibă
3-5 frunzuliţe. În vederea anticipării acestui moment ne putem
ghida după prognoza timpului pe perioada respectivă, de
momentul înfloririi unor plante care preced desfacerea mugurilor
de dud (porumbarul cu 10 zile, păpădie cu 18-19 zile, caisul cu
15-20 zile) de modul cum decurge creşterea în lungime a

127
mugurilor de dud (ouăle se introduc la incubat când lungimea
mugurilor a crescut cu 15% faţă de cea iniţială).
În zona de şes ouăle de viermi de mătase se pun la
incubat în jurul datei de 20 aprilie, iar în zona de deal cu 10-15
zile mai târziu (CETĂŢEANU şi colab., 1988).

12.2. PREGĂTIREA CAMEREI DE INCUBAŢIE

Camera de incubaţie trebuie să fie pregătită cu circa 8-


10 zile înaintea începerii incubaţiei. În acest scop, se repară
părţile componente ale încăperii care au fost deteriorate, se
revizuiesc instalaţiile de ventilaţie, încălzire şi iluminat, precum
şi utilajele folosite la incubaţie (stelaje, baterii incubator, etc.). Se
recurge apoi la curăţirea mecanică a camerei de incubaţie, la
spălarea utilajelor cu soluţie de sodă caustică 3% şi la efectuarea
dezinfecţiei cu soluţie de formol 4%, după care localul se închide
ermetic. Pentru a asigura o mai bună evaporare a formolului este
necesar ca atât în timpul pulverizării cât şi după aceea
temperatura din camera de incubaţie să nu scadă sub 23 0C. După
24-48 ore, se deschid uşile şi ferestrele pentru aerisire, se spală
utilajul şi pardoseala şi se văruiesc pereţii.
Pentru a preveni apariţia unor boli se impune
efectuarea dezinfecţiei în jurul clădirii, precum şi la locul de
depozitare a gunoiului. La intrarea în camera de incubaţie trebuie
să existe un dezinfector (tip prag) pentru încălţăminte (cu soluţie
de formol 4%, sodă caustică 3% şi cloramină 1%) şi un vestiar în
care să se asigure personalului muncitor spălarea pe mâini cu apă
şi săpun şi îmbrăcarea echipamentului de protecţie (halat, papuci
de cauciuc). Zilnic se va efectua dezinfecţia uşoară a camerei de
incubaţie cu soluţie de formol 2% prin pulverizare pe pardoseală.
În interiorul camerei de incubaţie trebuie să existe un rezervor
sau un lighean cu soluţie dezinfectantă (cloramină 1 %) pentru
mâini (BURA şi colab., 1995).

12.3. TEHNICA INCUBAŢIEI

De la unităţile specializate în producerea ouălor,


sămânţa este transportată în timp foarte scurt, în telaini de 10-12
g ouă (20.000 larve viabile), la centrele de incubare. Aceasta va fi
însoţită de certificat de calitate şi certificat sanitar-veterinar. Se
recomandă ca transportul ouălor să se facă în primele ore ale
dimineţii, la temperatura de circa 10 0C, iar pe timpul
transportului să se asigure o aerisire corespunzătoare. In
momentul introducerii ouălor în camera de incubaţie trebuie

128
asigurată temperatura şi umiditatea caracteristică stadiului
embrionar de la care începe incubaţia.
Incubaţia ouălor se poate realiza în:
a) casete de incubaţie- peste ouă aşezându-se un strat
de pânză rară de bumbac, o coală de hârtie perforată şi o coală de
hârtie pelur întreagă, după care caseta se închide cu ajutorul
ramei interioare şi se introduce într-un raft al bateriei incubator.
Ouăle provenite de la hibrizi diferiţi se pun la incubat în casete şi
baterii diferite, ecloziunea având loc în acest mod grupat.
b) cutii din hârtie cu dimensiunea de 20x20x5 cm. Într-
o cutie se pot incuba circa 10 g de ouă.
În vederea stabilirii momentului ecloziunii şi a
aprecierii procentului de ecloziune se realizează o probă de
control, de circa 5 g din ouăle luate din mai mulţi telaini. Ouăle
se pun într-o tavă de hârtie care se aşează deasupra bateriei de
incubaţie.
12.4. FACTORII DE MICROCLIMAT ÎN PROCESUL DE
INCUBAŢIE

Perioada de incubaţie se caracterizează prin procese


fiziologice complexe în urma cărora are loc formarea foiţelor
embrionare, apariţia organelor şi transformarea embrionului în
larvă. Evoluţia embrionară decurge normal, în condiţiile
asigurării unor factori de microclimat corespunzători (tabelul 16)
Tabelul 16
Dirijarea factorilor de mediu în procesul de incubaţie
(MATEI Alexandra şi colab., 2002)
Ziua de Temp. Umid. Stadiul de dezvoltare
0 Lumina Observaţii
incubaţie C % embrionară
Stadiul de alungire:
1 15 75 difuză - Corpul embrionului
2 15 75 lung şi îngust;
- Lobii capului
evidenţi.

difuză
Stadiul de alungire
avansată
(stadiul critic):
3 18 75 - Corpul se alungeşte;
- Lobii cefalici devin
evidenţi;
- Se conturează linia
mediană la nivelul

129
segmentelor 1-2.

Stadiul de îngroşare a
corpului:
- Corpul se alungeşte,
dar în acelaşi timp se
îngroaşă;
- Segmentele corpului
4 24 75-80 difuză şi linia mediană devin
mai evidente.

Stadiul de îngroşare
avansată a corpului:
- În dreptul
segmentelor 2-7 apare
câte o pereche de
5 24 75-80 difuză apendice

Începutul scurtării
corpului şi apariţia
apendicelor: Ouăle pot
- Începe scurtarea fi
corpului; păstrate
6 24 75-80 difuză
- Se observă apendici. la 50C
dacă este
necesar

Stadiul de scurtare a
corpului:
- Corpul devine mai
scurt, dar mai lat;
- Încep să apară
proeminenţe pe restul
7 24 75-80 difuză segmentelor
abdominale.

Scurtarea mai
pronunţată a corpului:
- Embrionul se
8 25 80-85 difuză
scurtează şi se îngroaşă
la maximum;
- Se observă picioarele

130
toracice, iar pe
segmentele 10-13
picioarele abdominale.

Blastochineza
(Inversiunea):
- Embrionul se întoarce
9 25 80-85 18 ore cu faţa dorsală în afară; Rezistenţ
10 25 lumină - Are aspectul literei S. ă redusă
11 25 6 ore la factorii
întuneri de mediu
c

După blastochineză:
12 25 80-85 18 ore - Embrionul este
lumină inversat, corpul se
6 ore alungeşte.
întuneri
c

Formarea larvei:
13 25 80-85 36 de - Se formează larva, al
ore cărei corp este acoperit
întuneri cu peri; se aud
c pocnituri.

Larvele
14 25-26 80-85 Se Ecloziunea
recent
asigură
ecloziona
lumina
te se pot
de la ora
păstra 2
4 a.m.
zile la
pentru
100C
ecloziun
hrănite
e
cu frunză
uniform
tânără
ă

Factorul de microclimat determinant în procesul de


incubaţie îl reprezintă temperatura. Sistemul de încălzire folosit
în camerele de incubaţie trebuie să asigure o temperatură
constantă (cu variaţii de maximum 0,5oC) şi o răspândire
131
uniformă în toată încăperea. Pentru încălzirea camerei de
incubaţie se utilizează instalaţii de climatizare sau sobe de
cărămidă cu gura de foc în camera vecină. Sursa de încălzire
trebuie să fie la circa 2 m de stelajele pe care se găsesc ouăle.
Pentru ca radiaţiile puternice de căldură să nu dăuneze ouălor din
apropiere se interpune un paravan de lemn.
Umiditatea acţionează asupra proceselor de evaporare,
reglare termică şi metabolism, având un rol important în
obţinerea unei bune ecloziuni. Umiditatea optimă poate fi
asigurată în interiorul camerelor de incubaţie cu ajutorul
umidificatorului, prin aşezarea unor tăvi cu apă deasupra surselor
de căldură, prin stropirea pardoseli cu apă, cu ajutorul! unor
cearşafuri umezite întinse în încăpere.
Urmărirea evoluţiei temperaturii şi a umidităţii din
camera de incubaţie se poate realiza cu termohigrometru, sau în
lipsa acestuia cu termometrul şi cu higrometrul.
Lumina optimă pentru incubare trebuie să aibă o
intensitate de 5 lucşi/m2 şi se asigură prin intermediul ferestrelor
şi a iluminatului artificial.
Aerisirea sistematică a încăperii, realizată prin
intermediul gurilor de ventilaţie sau prin deschiderea ferestrelor
la intervale de 3-4 ore, timp de 15 minute asigură o bună
desfăşurare a proceselor de incubaţie.

12. 5. ECLOZIUNEA, RECOLTAREA ŞI TRANSPORTUL


LARVELOR
Dacă condiţiile de microclimat au fost respectate,
larvele apar din ouă în ziua a 13-a şi 14-a de incubaţie în jurul
orei 9. Semnele apropiatei ecloziuni constau din pocniturile
(provocate de coaja ouălor, care, fiind elastică, se întinde
formând o scobitură, iar apoi datorită mişcării larvei în interior,
îşi revine brusc la poziţia ei bombată) care se aud în camera de
incubaţie când este linişte şi din albirea ouălor care are loc cu 36-
48 ore înainte de ecloziunea în masă (CEAUŞESCU Amalia şi
STANCIU, 1982).
Pentru creştere se folosesc doar larvele obţinute în
primele două zile de ecloziune, îndepărtând larvele eclozionate în
primele 3 ore care creează neuniformitate în procesul de creştere.
În apropiata ecloziune în masă a larvelor, bateriile
incubator se transportă în spaţiile destinate creşterii larvelor
tinere, unde se scoate fiecare casetă din incubator, se ridică rama
interioară, se ia hârtia pelur şi se pune inversată pe stelajul de
creştere, deoarece pe partea inferioară sunt prinse larvele. Peste
hârtia pelur se pune hârtie perforată deasupra căreia se presară

132
frunze de dud tocate. După urcarea larvelor hârtia perforată se
mută alături de hârtia pelur în casetă se aşează, peste ouă, o hârtie
perforată, deasupra căreia se presară frunze de dud tocate. După
ce larvele s-au ridicat în majoritate, se mută hârtia perforată
împreună cu larvele pe spaţiul de creştere. Resturile rămase în
caseta de incubaţie se ard, după ce, în prealabil, s-a determinat
procentul de ecloziune.
Procentul de ecloziune de stabileşte raportând numărul
de ouă eclozionate dintr-un gram de sămânţă la numărul total de
ouă dintr-un gram de sămânţă (diferă în funcţie de rasă şi hibrid)
şi înmulţind totul cu 100. Este indicat ca procentul de ecloziune
este în jur de 95%.

Fig. 72 Ponta eclozionată a speciei Bombyx mori L. (BENŢEA, 2006)

Dacă incubaţia ouălor se face în cutii de carton, iar


larvele eclozionează în două zile, pentru a nu se amesteca, se
procedează astfel: în prima zi de ecloziune peste ouă se pune
hârtie perforată pe care se presară frunză de dud, după ora 10 se
ridică larvele cu hârtie perforată şi se aşează în cutii special
pregătite, unde are loc hrănirea lor timp de 1-2 zile. Peste ouăle
neeclozionate se pune o nouă hârtie perforată şi frunză de dud cu
ajutorul căreia vor fi recoltele larvele ce eclozionează în ziua a
doua. Cele două loturi de larve sunt distribuite crescătorilor sau
sunt duse în halele de creştere. Este contraindicat a se lăsa larvele
în tava cu ouă pe toată durata ecloziunii şi a le hrăni acolo,
deoarece se creează condiţii defavorabile de umiditate şi aerisire
a ouălor neeclozionate, iar larvele eclozionate în cele două zile se
amestecă între ele, ceea ce generează neuniformitate în procesul
de creştere. Nu este indicată nici culegerea larvelor recent
eclozionate cu ajutorul frunzelor de dud puse direct pe ouă,
deoarece, o dată cu larvele, sunt luate şi ouăle neeclozionate care
se lipesc de firele de mătase secretate de larve (BURA şi colab.,
1995).
Pentru transportarea larvelor de la camera de incubaţie
în halele de creştere se utilizează mijloace auto dezinfectate,
bateriile incubator sau tăvi aşezate pe stelaje metalice.

133
Transportul trebuie realizat într-un timp cât mai scurt (în mai
puţin de două ore).

Întrebări:
1. Care sunt utilajele folosite în procesul de incubaţie?
2. Care este data la care începe incubaţia ouălor la specile
sericicole?
3. Care sunt factorii de mediu în procesul de incubaţie?
4. Care sunt semnele apropiatei ecloziuni?
5. Cum se face transportul larvelor din sala de incubaţie în halele
de creştere?

134