Dintr-atâţia fraţi mai Tot aşa odată, iar, Între el şi ce-i afar'

mari: La un sfânt prin Strejuia un zid de var.

Unii morţi, Făurar, - Ce să fac cu el aşa?
Alţii plugari, Ori la sfinţii Mucenici Să-l arunc nu îmi
Dintr-atâţia fraţi mai Târla noastră de pitici venea...
mici: Odihnea pe creastă, Vream să văd cum se
Prunci de treabă, sus, dezghioacă
Uzi, peltici, - Eu voinic prea tare Pui molatic, din
Numai eu răsar mai nu-s. ghioacă :
rău. Şi din fugă Vream să văd cum iar
(Mai năuc, mai Subt o glugă învie
nătărău.) De-aluniş, pe-o Somnoros din
Dintr-atâţia (prin ce buturugă colivie...
har?) Odihnii
Mă brodisem un Şi eu curând... Şi de-a lungul, pe
hoinar. pământ
Vezi, atunci mi-a dat M-aşezai ca să-l
Eram mult mai prost prin gând descânt:
pe-atunci... Că tot stând şi - "Melc, melc,
alergând Codobelc,
Când păresimi da prin Jos în vraful de foi Ghem vărgat
lunci, ude Şi ferecat;
Răspândind pietriş de- Prin lăstari şi vrejuri Lasă noaptea din
albine, crude găoace,
Ne părea la toţi mai S-ar putea să dau de Melc nătâng şi fă-te-
bine: el, ncoace,
Ţânci ursuzi, Melcul prost, Nu e bine să te-
Desculţi şi uzi, încetinel... ascunzi
Fetişcane Din ungher adânc, un Sub pereţii grei şi
(Cozi plăvane) gând scunzi,
Înfăşate-n lungi Îmi şoptea că melcul Printre vreascuri
zăvelci blând cerne soare,
O porneau în turmă Sub mormânt de foi, Colţi de iarbă pe
bleagă pe-aproape răzoare,
Să culeagă Cheamă omul să-l Au zvâcnit şi muguri
Ierburi noi, crăiţe, dezgroape... noi
melci... Pun pe ramura altoi.
Şi pornii la scormonit Melc, melc,
(Cu noroc, căci l-am Codobelc,
Era umed în bordei
găsit!) Iarna leapădă cojoace
Şi tuleam şi eu cu ei.
Era tot o mogâldeaţă, Şi tu încă sub găoace!
Ochi de bou, dar cu Hai, ieşi
I Din cornoasele
albeaţă:
cămeşi! Buze searbăde de seara...
Scoate patru firişoare iască; - Mi-a fost frică şi-am
Străvezii, fugit!
tremurătoare, Şi vârtoşi
Scoate umede şi mici Ochi buboşi II
Patru fire de arnici; Înnoptau sub frunţi
Şi agaţă la feştile pestriţe Toată noaptea
Ciufulite de zambile, De păroase viscoli...
Sau la fir de mărgărint Şi bărboase În sat încă n-
Îmbălatul tău argint... Joimariţe. ajunsesem,
Hai ieşi
Că porni duium să vie
Peste gardurile vii,
Şi cum stam sub vânt O viforniţă târzie
Colo-n vii,
şi frig, De păresimi.
Ori de vrei şi mai la
Strâns cârlig, Vântura stârnind
vale,
Iscodind cu ochii treji, gâlceavă,
Pe tarlale
Mai de sus de brână, Albă pleavă
Haide-ntinde brâu de
drumul Şi cădeau şi mărunţei
bale...
Unde seara ţese Bobi de mei...
fumul (Ningea bine, cu
După ce l-am Multor mreji, temei.)
descântat, De sub vreascuri În bordei
L-am pus jos şi-am văzui bine Foc vârtos mânca
aşteptat... Repezită înspre mine năpraznic
O guşată cu gâteji. Retevei.
Înserase mai de-a
bine, Chiondorâş Pe colibă singur
Crengi uscate peste Căta la cale: paznic
mine Când la deal şi când M-au lăsat c-un vraf
Bâzâind la vântul la vale, de pene,
strâmb, Curgeau betele târâş, Eu le culegeam
Îmi ziceau răstit din Iar din plosca ei de alene...
drâmb... guşă Moşul Iene
De mătuşă Tot venea de prin
Năzdrăvana de Auzeai cum face poiene
pădure hârş... Să-mi dea genele prin
Jumulită de secure, gene.
Pe furiş şi pitiş Plâns prelung cum Şi trudit,
Tot scurta din luminiş. scoate fiara, Lângă vatră prigonit,
Din lemnoase Plâns dogit, Privegheam prelung
văgăuni, Când un şarpe-i tăciunii...
Căpcăuni vedeam. muşcă ghiara, Umbre dese ca păunii,
Îi vedeam piezişi cum Muget aspru şi lărgit Îmi roteau pe hornul
cască De vuia din funduri
şui Mi-adusei atunci Din poiene
Leasa ochilor verzui. aminte Să ne-nchidă:
Că-auzisem înainte, Mie, gene;
Şi-mi ziceam în gând: De o noapte între Ţie,
"Dar el, toate Cornul drept, cel
Melcul prost, Urgisită, când, pe stâng,
încetinel? coate, Binişor,
Tremură în ghioacă, Guri spurcate suflă Pe când se frâng
vargă, vânt Lemne-n crâng,
Nu cumva vreun vânt Să dărâme din Melc nătâng,
să-l spargă, pământ... Melc nătâng!"
Roagă vântul să nu-l Când pe-un sloi,
fure rupând din pită, III
Şi să nu mai Baba Dochia-învălită
biciuiască Cu opt sărici stă
Dintre pene şi
Bărbi de muşchi, covrig,
cotoare,
obraji de iască Stă de-nghite şi
Gata nins,
Prin pădure. sughite,
Cum mija un pic de
Roagă vântul să se- Şi se vaicără de frig.
soare
ndure." - Hei, e noaptea ceea
Pe întins
poate!
(În câmpie
De la jarul străveziu, Colilie
Mai târziu, mult mai Înapoi Războind cu
târziu, La fulgii moi lunecuşul
Somnoros venii la Cumpenind a somn, Şi pieziş la povârniş
geam. pe coate, Din ţăpoi săltând
(Era-nalt, nu Cu tot gândul sus, la urcuşul,)
ajungeam.) el, Mă-ntorsei sub aluniş
Iar prin sticla petecită, Şoptii: Şi-l zării lângă
Şi prin gheaţa "Melc, melc încetinel, culcuşu-i
încâlcită, Cum n-ai vrut să ieşi De frunziş
Fulgera când des, mai iute! Era tot o scorojită
când rar Nici viforniţă, nici mute Limbă vânătă, sucită
Prăpădenia de-afară: Prin păduri nu m-ar fi O nuia, ca un hengher
Podul lumii se prins... Îl ţinea în zgărzi de
surpase, Iar acum, când focu-i ger!
Iar pe case, stins, Bale reci,
Până sus, peste Hornul nins, Aspre benţi ce se-
colnic, Am fi doi s-alegem ntretaie,
Albicioase pene Sus, pe vreascurile
Şi foioase Şi alene seci
Cădeau cepi de Să chemăm pe moşul Îl prindeau:
arbagic. Iene O frunză moartă, cu
 păstaie. Două coarne de argint
Şi pe trupul lui zgârcit Răsucit se fărâmară.
M-am plecat
Şi l-am bocit: Că e ciunt, nu m-am
uitat,
 "Melc, melc, ce-ai Ci în punga lui de
făcut? bale,
Din somn cum te-ai Cu-însuţite griji, pe
desfăcut? cale
Ai crezut în vorba L-am purtat
mea Legănat:
Prefăcută... Ea Punga mică de
glumea! mătasă,
Ai crezut că plouă Iar acasă
soare, L-am pus bine
C-a dat iarbă pe Sus, în pod,
răzoare, (Tot lângă mine),
Că alunu-i tot un Ca să-i cânt din când
cântec... în când
 Astea-s vorbe şi Fie tare, fie-n gând:
descântec! "Melc, melc
Trebuia să dormi ca Codobelc,
ieri, Plouă soare
Surd la cânt şi îmbieri, Prin fâneţuri şi
Să tragi alt oblon de răzoare,
var Lujerii te-aşteaptă-n
Între trup şi ce-i afar'... crâng,
- Vezi?
Ieşişi la un descântec; Dar n-ai corn
Iarna ţi-a muşcat din Nici drept,
pântec... Nici stâng;
Ai pornit spre lunci şi Sunt în sân la moşul
crâng, Iene
Dar pornişi cu cornul Din poiene:
stâng, Cornul drept,
Merc nătâng, Cornul stâng...
Merc nătâng!"
 Iarna coarnele se
Iar când vrui să-l mai frâng,
alint, Melc nătâng,
Întinsei o mână-amară Melc nătâng!"
De plâns mult...
Şi dârdâind,