Sunteți pe pagina 1din 1

Sisteme de fabricaţie holonice

Sistemul de fabricaţie holonic este un mod de organizare bazat pe integrarea oamenilor, a utilajelor
tehnologice şi a calculatoarelor în unităţi autonome şi cooperante, în scopul creşterii flexibilităţii, a
configurabilităţii şi robusteţii sistemului la perturbaţii şi la variaţii interne şi externe.
Un sistem de fabricaţie holonic (HMS - Holonic Manufacturing System) nu reprezintă o nouă tehnologie,
ci, mai degrabă, o încercare de îmbinare şi utilizare a unor tehnologii existente (comunicaţii bazate pe
calculator, reglare descentralizată, agenţi inteligenţi, diagnoză bazată pe model etc).
Noţiunea de holon a fost introdusă de Arthur Koestler şi este o combinaţie între cuvântul grec „holos"
(întreg) şi sufixul „on", care se traduce prin particulă, parte.
Holonul este un bloc autonom şi cooperativ al sistemelor de fabricaţie, incluzând o componentă de
procesare a informaţiei şi o componentă de procesare fizică; poate asigura transformarea, transportul,
memorarea şi/sau validarea informaţiei sau a obiectelor fizice şi poate face parte din alt holon.
Sistemul de fabricaţie holonic (Fig. 1.17) este format din mai mulţi holoni (holarhie) care cooperează între
ei pentru atingerea unui scop comun şi care integrează totalitatea activităţilor de fabricaţie, de la gestiunea
comenzilor până la proiectare, producţie şi marketing. Prin cooperare înţelegem procesul în care un set de
entităţi dezvoltă şi execută planuri pentru îndeplinirea unui scop prestabilit. Astfel, se pot construi sisteme
complexe, care sunt eficiente în utilizarea resurselor, rezistente la perturbaţii interne şi externe, adaptabile
la schimbările din mediu.
Fiecare unitate de producţie (capacitate de producţie, resursă tehnologică) poate fi un holon. Comportarea
holonică poate fi exprimată prin două tendinţe complementare, de autoafirmare şi de integrare. Stabilitatea
holonilor rezultă din abilitatea lor de a acţiona autonom, fără o asistenţă continuă, de la nivel superior, în
situaţii neprevăzute.
În general, autonomia reprezintă capacitatea unei entităţi de a crea, de a controla şi de a executa propriul
plan, conform unei strategii elaborate pe timp mediu şi mare.
Autonomia holonilor se referă la: controlul local şi operarea maşinilor, optimizarea la nivel local,
autoordonanţare, auto-confi-gurare, autodiagnoză, autoînvăţare, autoreparare etc.
Structura sistemelor holonice de fabricaţie are la bază o ierarhie funcţională şi unităţi autosimilare (o
structură repetabilă la toate nivelurile), iar ca suport informatic, proiectarea orientată pe obiecte.
Un exemplu de sistem de fabricaţie holonic îl reprezintă cel conceput în Anglia, pentru telefoanele
celulare, şi conţine nouă holoni: client, manager contabil, produs, de supraveghere, fabricaţie, linie,
reparaţie, resursă, subansamblu.