INTERVIU MASTER

IMPRUMUTURILE PUBLICE

- O forma a capitalului imprumutat

- O cale de procurare a veniturilor publice (o modalitate de anticipare a
veniturilor viitoare)
 exprima creditul public
Statul apeleaza la imprumuturi cand nu poate acoperi cheltuielile cu
veniturile disponibile.
=pot fi pe termen scurt(goluri de trezorerie) sau pe termen lung( pt
acoperirea deficitului bugetar)
Pt o tara in curs de dezvoltare nu e bine sa se imprumute extern.
- Finantarea deficitului bugetar
- imprumuturile neproductive sunt de fapt impozite amanate, nu reduc
sarcina fiscalaa..ci doar o amana..un procedeu de redistribuire in timp a
sarcinii fiscal
- împrumutul de stat apare ca o înţelegere intervenită între o persoană
fizică sau juridică, pe de o parte, şi stat, pe de altă parte, prin care prima
consimte să pună la dispoziţia statului o sumă de bani, sub formă de
împrumut, pe o perioadă determinată, iar acesta din urmă se angajează să
o restituie la termenul stabilit şi să achite „preţul" cuvenit sub formă de
dobândă.
- are character rambursabil- se restituie la termenul fixat- principiul restituirii
- La ȋmprumuturi forțate se recurge ȋn ȋmprejurǎri excepționale, și anume atunci cȃnd
independența naționalǎ, integritatea teritorialǎ a statului sau cuceririle sociale ale ȋntregii
populații sau ale anumitor categorii sociale au fost lichidate sau sunt grav amenințate.
- are character remunerator- se asigura o contraprestatie ( dobanda, castig)-
pr de vanzare cumparare
- contractual- principiu facultativitatii
- ELEMENTE TEHNICE:
-denumirea imprumutului
- valoarea imprumutului

-termenul de rambursarre

-dobanda
 Plasarea împrumuturilor de stat se poate realiza în trei modalități: prin
subscriere publică, prin intermediul consorțiilor (sindicatelor) bancare și
prin vânzarea la bursă

conversiunea
arozarea
Bancruta statului sau insolvabilitatea acestuia manifestată prin încetarea plăților sale, inclusiv a
celor în contul datoriei publice, din cauze politice sau economice

Moratoriul reprezintă amânarea legală a plăților în contul împrumuturilor contractate datorită

unor situații excepționale (crize economice, conjunctură internațională nefavorabilă, politici economice,
financiare ori valutare nechibzuite etc.) ce conduc la deficite masive ale balanței de plăți, scăderea
rezervelor de aur și devize, reducerea drastică a veniturilor din export. Moratoriul este însoțit
întotdeauna de un acord de consolidare a datoriei externe, respectiv de reeșalonare a plăților pentru
serviciul datoriei externe.

Repudierea reprezintă refuzul expres și explicit al unui stat de a-și onora obligațiile asumate prin
contractul de împrumut contractat de pe piața internǎ sau din strǎinǎtate. Statul este solvabil,
dar din motive politice refuză să plătească, iar creditorii săi nu-l pot constrânge să o facă

Inflaţia este modalitatea de stingere a împrumuturilor contractate într-o monedă supusă

deprecierii și care sunt neprotejate prin indexare sau alte clauze. Statul își achită obligația de rambursare
a împrumutului la valoarea sa nominală, însă din cauza deprecierii monetare, valoarea reală a
împrumutului rambursat este mai mică decât cea din momentul lansării împrumutului. Diferența
respectivă rămâne, de fapt, nerestituită chiar dacă obligația de rambursare s-a stins.

DATORIA PUBLICA

- reflecta gradul de indatorare al tarii (raportarea datoriei publice la PIB)

- efortul financiar annual ( Serviciul datoriei publice)- cheltuielile cu rambursarea
datoriei propriu-zise (RSDP) și cele legate de plata dobȃnzilor și a celorlalte cheltuieli aferente
(DobSDP)
- datorie externa ( pt tarile slab dezvoltate)
- interna
 - totalitatea sumelor datorate de stat catre creditorii sai pers fizice sau
juridice externe sau interne la un moment dat
- obligatii pecuniare rezultate din imprumuturi
- Sumele exigibile pe termen scurt formeazǎ datoria flotantǎ, iar cele exigibile pe termen mijlociu
și lung, datoria consolidatǎ
- Se filoseste pentru : a) finanțării deficitului bugetar anual;
- b) finanțării unor cheltuieli publice de interes național în domeniul investițiilor;
- c) refinanțǎrii datoriei publice interne;
- d) susținerii balanței de plǎți și consolidǎrii rezervei valutare a statului;
- e) finanțǎrii dezvoltǎrii IMM-urilor cu capital majoritar romȃnesc;
- f) finanțǎrii achizițiilor de bunuri și servicii, inclusiv importul de materii prime și resurse
energetice;
- g) ȋndeplinirii obligațiilor legate de garanțiile de stat pentru ȋmprumuturi;
- h) amortizǎrii și achitǎrii ȋmprumuturilor guvernamentale și rǎscumpǎrǎrii datoriei neachitate,
incluzȃnd capitalul, dobȃnda și alte costuri;
- i) finanțǎrii necesitǎților pe termen scurt ale bugetului de stat;
- j) finanțǎrii cheltuielilor legate de lichidarea consecințelor dezastrelor naturale și ale altor
calamitǎți;
- k) menținerii ȋn permanențǎ a unui sold corespunzǎtor ȋn contul general al trezoreriei statului;
- l) altor necesitǎți aprobate prin legi speciale.

dat externa- o forma a exportului de capital

FIP= o forma de procurare a resurselor necesare statului si utilizarea acestora in

conformitate cu nevoile

veniturile (resursele) genereaza creante la fel cum cheltuielile genereaza obligatii

FUNCTIA DE REPARTITIE

FUNCTIA DE CONTROL( parlamentul, curtea de conturi, garda financiara,

ministerul de finante,

guvernul reprezinta autoritatea executive care elaboreaza bugetul de stat

parlamentul este cel care aproba sau nu bugetul de stat

FUNCTIA DE REPARTITIE = ARE 2 FAZE: constituirea fondurilor si distribuirea

acestora

Obiectul finanțelor private include: constituirea (modalitatea de constituire) a capitalului social;

repartizarea profitului (acumularea, capitalizarea, remunerarea acţionarilor); plasarea eventualelor
disponibilităţi; obţinerea/crearea mijloacelor financiare necesare pentru derularea curentă a activităţii
lucrative; mobilizarea creanţelor; lichidarea obligaţiilor

Relaţiile de credit sunt relaţii băneşti de repartiţie a produsului intern brut sau a componentelor sale,
relaţii reprezentând mobilizarea unor disponibilităţi băneşti în vederea acoperirii unor nevoi temporare
de finanțare.

au dobanda

character rambursabil

POT FI PE TERMEN SCURT. MEDIU. LUNG

BUNURILE PUBLICE

BUNURILE PUBLICE PURE sunt acele bunuri de care se bucura toata lumea.
consumul unui astfel de bun de catre un individ nu afecteaza consumul aceluiasi
bun de catre alt individ

oferta pt bunurile publice este NECONCURENTIALA ( COSTUL marginal si beneficial

marginal sunt egale cu 0)

sunt bunuri indivizibile

se caracterizeaza prin NONEXCLUDERE.. toti indivizii au acces la astfel de bunuri

PASAGERI CLANDESTINI- cei care nu platesc obligatiile impuse de stat precum

taxele si impozitele dar beneficiaza de aparare nationala de exemplu
- bunuri publice pure (apǎrarea naționalǎ, servicii de poliție și securitate); - bunuri non-rivale (parcuri și
servicii de transport); - utilitǎți publice (servicii de apǎ și canalizare); - bunuri private pure (bǎuturi
produse ȋn condiții demonopol de stat).

CHELTUIELILE PUBLICE

SISTEMUL CH PUBLICE- reprezinta totalitatea cheltuielilor ocazionate de un stat de

la bugetul de stat, bugetele asigurarilor sociale

cheltuielile publice difera dde cele bugetare. ch publice le include si pe cele

bugetare

APROBAREA ch bugetare trebuie realizata de catre PARLAMENT

clasificarea administrative: - organica si – functional- rolul politic şi economic al

cheltuielilor publice, făcând trecerea de la clasificarea organică spre clasificările politice şi economice.

Sub aspect politic, cheltuielile se împart în două categorii: cheltuieli neutre şi cheltuieli active.

CLASIFICAREA ECONOMICA:
-CHELTUIELI DE CAPITAL- sunt de obicei cheltuieli productive: construirea de spitale, scoli, alte investitii

-CH CURENTE

CLASIFICAREA FINANCIARA:

CH DEFINITIVE-IESIRI PERMANENTE DE RESURSE

PROVIZORII -OPERATIUNI DE TREZORERIE

VIRTUALE SAU POSIBILE- SE ANGAJEAZA IN CIRCUMSTANTE SPECIALE

CHELT ORDINARE SI EXTRAORDINARE

Eficienţa, care este relaţia dintre bunurile şi serviciile produse de un program sau o activitate (ieşirile) şi
resursele utilizate pentru a le produce (intrările), şi se măsoară prin costul pe unitate de producţie.

PRINCIPII GENERALE ALE IMPUNERII FISCALE

Un sistem efficient si echitabil se bazeaza pe mai mult principii:

-moralitate

-neutralitate

-simplitate

-randament

-echitate

-certitudine

-comoditate

-stabilitate

-unicitate

-elasticicitate
-proportionalitate

-progresivitate

-realitate

Impozitul este plata bănească obligatorie, generală şi definitivă (nerambursabilă) efectuată de

persoane fizice şi juridice la bugetul statului sau la bugetele locale, în cuantumul şi la termenele
prevăzute de lege, fără obligaţia din partea statului de a presta plătitorului un echivalent direct şi
imediat.

Taxa este plata care se efectuează de persoane fizice şi juridice, către instituţii publice, de regulă pentru
serviciile prestate acestora de către stat

Obiectul impozabil determinat în mod concret cantitativ şi calitativ formează baza impozabilă. Cota de
impunere reprezintă suma sau procentul care se aplică asupra bazei impozabile 82 şi cu ajutorul căreia se
calculează impozitul.

COTE FIXE SI COTE PROCENTUALE :PROPORTIONALE, PROGRESIVE, REGRESIVE

1. cote proporţionale - sunt acelea al căror procent rămâne nemodificat (constant), indiferent de
mărimea bazei impozabile şi de situţia socială a plătitorului. Aceste cote se numesc
proporţionale, deoarece, dacă se face raportul între impozitul rezultat prin aplicarea lor şi venitul
impozabil, se constată că proporţia rămâne aceeaşi, constant
2. cote progresive - cresc pe măsura creşterii venitului impozabil, fie într-un ritm constant, fie într-
un ritm variabil. În funcţie de natura venitului impozabil, a averii impozabile şi de categoriile de
plătitori, cotele progresive pot să opereze orizontal sau vertical: a. cotele progresive orizontale
au caracteristic faptul că la venituri impozabile egale ca mărime, cota de impozit este diferită în
funcţie de natura venitului impozabil şi categoriile de plătitori. Spre exemplu, să admitem că
prima cotă (de pornire) este de 15% în cazul veniturilor oamenilor de litere, artă şi ştiinţă, de
18% la impozitul pe salarii şi 10% în cazul impozitului pe veniturile meseriaşilor particulari, etc. b.
cotele progresive verticale se diferenţiază prin faptul că, cota de impozit creşte pe măsura
creşterii veniturilor, precum şi în funcţie de natura venitului impozabil şi de categoriile de
plătitori, ajungând spre exemplu, cum a fost, până la 40% pentru veniturile oamenilor de litere,
artă şi ştiinţă, de 40% la salarii, până la 40% în cazul impozitului pe veniturile meseriaşilor
particulari.

Într-o economie în curs de dezvoltare, creșterea presiunii fiscale poate conduce

la fenomene negative, dintre care menţionăm: slăbirea efortului productiv,
frauda şi evaziunea fiscală, precum şi apariţia economiei subterane, riscul de
inflaţie prin fiscalitate, reducerea competitivităţii pe plan internaţional etc.
Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea de la impunere a unei părţi mai mari sau mai mici din materia
impozabilă. Ca fenomen, evaziunea fiscală se întâlneşte deopotrivă atât pe plan naţional, cât şi
internaţiona

ionăm: unificarea legislaţiei fiscale şi o mai bună sistematizare şi corelare a acesteia cu ansamblul
cadrului legislativ din economie; eliminarea acelor prevederi din actele normative care pot favoriza
evaziunea fiscală şi o mai bună corelare a facilităţilor fiscale; în legislaţia fiscală trebuie să se regăsească
în mai mare măsură, pe lângă prevederile punitive, şi cele care pot determina un comportament
economic normal, care să conducă la limitarea ariei evaziunii fiscale; eliminarea paralelismelor şi
suprapunerilor care mai există în activitatea organelor de control financiar şi fiscal, în ceea ce priveşte
supravegherea fiscală, controlul fiscal şi combaterea evaziunii fiscale, şi asigurarea coordonării unitare în
profil teritorial şi la nivel central a tuturor activităţilor de control; utilizarea în mai mare măsură a
controlului prin sondaj şi trecerea pe un plan mai secundar a controlului permanent şi excesiv;
stabilirea unui raport, care să tindă spre optim, între salariu şi stimulente pentru cointeresarea
aparatului fiscal.