Managementul producţiei

Ciclul de producţie
Timp mediu de studiu: 2 ore
Sarcini de învăţare: Prin parcurgerea acestei unităţi de studiu, studentul va fi capabil să
- Definească ciclul de producţie;

- Determine durata ciclului de producţie;

- Cunoască metodele de îmbinare a operaţiilor tehnologice;

1. Ciclul de producţie, noţiune şi structura duratei ciclului de producţie

Ciclul de productie al unui produs sau al unui lot de produse (piese, set de
piese sau masină) este perioada de timp din momentul lansarii in fabricatie sub
forma de materie prima si pina în momentul iesirii lui sub forma de produs
finit.Ciclul de productie reprezinta o succesiune a activitatilor prin care materia
prima trece, in mod organizat, pentru a fi transformata in produs finit, conform
tehnologiei adoptate de intreprindere. In parcursul unui ciclu de productie o bucata
(piesa) trece toate fazele (operatiile) procesului de productie de la prima operatie
(receptionarea) si pina la ultima (depozitarea sau incarcarea camionului).

Durata ciclului de productie poate fi exprimata in minute, ore, zile lucratoare si

calendaristice. Aceasta depinde de procesul de productie si de produsul fabricat (vin,
calculator, medicamente,automobil etc.)si se stabileste atat pentru fiecare produs,
subansamblu si piesa in parte, cat si pentru intreprindere, sectie sau atelier.

Ciclul de producţie este un indicator de baza în activitatea unei unitaţi

economice. Importanţa sa decurge din influenţa pe care o exercita asupra:

- volumului de producţie;

- marimii capacitaţii de producţie;

- necesarului de aprovizionat cu materii prime, materiale, etc.;

- termenelor de livrare a produselor catre diferiţi clienţi;

2. Determinarea duratei ciclului de producţie

Durata ciclului de productie reprezinta intervalul de timp necesar obtinerii

unui produs finit, din momentul intrarii în fabricatie a materiei prime si pâna la
efectuarea controlului final de calitate si depozitarea produsului.

7 July 2012 Asist.univ.drd. Filip Nistor 1

 Managementul producţiei

În structura duratei ciclului de productie al unui produs se pot cuprinde urmatoarele

elemente:

a) perioada de lucru, formată din:

- timpul de pregătire - încheiere:

- timpul necesar efectuării operaţiunilor tehnologice;

- timpul pentru procesele naturale;

- timpul pentru transport intern;

- timpul necesar pentru CTC;

b) perioada de întreruperi, formată din:

- întreruperi între schimburi;

- întreruperi în cadrul schimbului.

Timpul de pregătire - încheiere este necesar pentru efectuarea diferitelor

activităţii înaintea prelucrării obiectelor muncii, cum ar fi: reglarea utilajelor în vederea
prelucrării produsului respectiv sau după terminarea activităţii, aducerea utilajului la
parametri iniţiali, consultarea documentaţiei, curăţarea locului de muncă etc.

Timpul necesar efectuării operaţiilor tehnologice sau ciclul tehnologic cuprinde

timpul efectiv pentru prelucrarea, asamblarea parţială şi totală a produsului.

Timpul pentru procesele naturale - apare la acele produse la care prin tehnologia
de fabricaţie se prevăd anumite transformări ale obiectelor muncii ca urmare a acţiunii
factorilor naturali (ex. uscarea cherestelei,uscarea peliculei de lac sau a adezivilor pe
diferite piese componente ale mobilierului - industria lemnului).

Timpul necesar pentru transport intern, este necesar deplasării obiectelor muncii
între diferitele unităţi de producţie ale întreprinderii (depozite de materii prime, secţii sau
ateliere, depozite de produse finite etc.) precum şi între locurile de muncă din secţiile sau
atelierele în care se fabrică produsul.

Timpul necesar efectuării CTC se ia în consideraţie atunci, când nu se suprapune

altor elemente din structura ciclului de producţie (ex. uneori controlul se poate efectua în
timpul transportului interoperaţii şi în acest caz, dacă durata transportului este mai mare
decât cea a operaţiei de control, el nu se va regăsi în structura ciclului de producţie).

Întreruperile datorate regimului de lucru apar în cazul unităţilor care lucrează cu

săptămâna de lucru întreruptă.Aceste întreruperi reprezintă sâmbete şi duminici libere,
sărbători legale.Întreruperile datorate regimului de lucru se înregistrează la unităţile ce-şi

7 July 2012 Asist.univ.drd. Filip Nistor 2

 Managementul producţiei

desfăşoară activitatea într-un număr de schimburi mai mic decât numărul maxim. Ele pot fi
de 16 sau 18 ore, după cum unitatea lucrează în două sau într-un schimb.Întreruperile în
interiorul schimbului datorate organizării producţiei, pot fi consecinţa lucrului pe loturi (în
acest caz piesele aşteaptă la un loc de muncă până când se execută operaţia respectivă
la ultima piesă, lotul trecând integral de la o operaţie tehnologică la alta) sau pot să apară
în situaţia necorelării capacităţilor de producţie ale diferitelor verigi de producţie.

Structura duratei ciclului de producţie este urmatoarea:

1)Perioada de lucru:

- timpul de pregatire incheiere;

- timpul pentru operatiunile tehnologice;

- timpul pentru procesele naturale;

- timpul pentru transport intern;

- timpul pentru C.T.C.

2)Perioada de intreruperi:

- datorata regimului de lucru;

- datorata regimului de schimburi;

- datorata organizarii procesului in interiorul schimbului.

Structura duratei ciclului de producţie este influenţată de urmatorii factori:

> caracterul producţiei;

> natura procesului tehnologic;

> nivelul de înzestrare tehnică etc.

Având în vedere influenţa acestor factori, se înregistrează diferenţe ale structurii

duratei ciclului de producţie la întreprinderi aparţinând aceleiaşi ramuri industriale sau unor
ramuri industriale diferite. Atunci când durata ciclului de fabricaţie depăşeşte 30 de zile, se
consideră că se înregistrează un ciclu lung de producţie.

Ţinând seama de elementele care intră în structura duratei ciclului de producţie,

rezultă că acesta se poate exprima astfel:

Dcp = tpi + Dct + tpn + ttr + tCTC + ti

7 July 2012 Asist.univ.drd. Filip Nistor 3

 Managementul producţiei

unde:

Dcp = durata ciclului de producţie;

tpi = timpul de pregătire-încheiere pe produs;

Dct = durata ciclului tehnologic;

tpn = durata proceselor naturale;

ttr = durata operaţiilor de transport intern;

tCTC = durata operaţiunilor de CTC;

ti = timpul de întreruperi.

3. Sisteme de organizare în timp a operaţiilor tehnologice

La determinarea duratei ciclului de producţie, problema centrală este legată de

stabilirea duratei operaţiilor tehnologice, deoarece acestea se pot executa simultan la
diferite locuri de muncă iar gradul de simultaneitate depinde de metoda folosită pentru
îmbinarea în timp a operaţiilor tehnologice.

Prin metoda de îmbinare în timp a operaţiilor tehnologice se înţelege modul în

care se organizează fluxul tehnologic (efectuarea operaţiilor şi transportul reperelor dintr-
un lot de fabricaţie).În practică se utilizează trei tipuri de îmbinare în timp a operaţiilor
tehnologice:

- sistemul de îmbinare succesivă;

- sistemul de îmbinare paralelă;

- sistemul de îmbinare paralel - succesivă sau mixtă.

3.1 Sistemul de îmbinare succesivă

Sistemul de îmbinare succesivă a operaţiilor tehnologice presupune executarea

prelucrării tuturor pieselor din lot la o operaţie şi numai după aceea lotul se transportă
pentru prelucrarea la operaţia următoare a fluxului tehnologic.

Dct = np Σ ti , unde:

7 July 2012 Asist.univ.drd. Filip Nistor 4

 Managementul producţiei

i=1

Dct = durata ciclului tehnologic în cazul îmbinării succesive;

np = numărul de produse din lot;

ti = durata operaţiei "i" din fluxul tehnologic;

i = 1 … n operaţii din fluxul tehnologic.

Metoda succesivă de îmbinare se foloseşte în condiţiile producţiei individuale sau de

serie mică.

Avantajul acestei metode este acela de a permite o urmărire relativ simplă a fabricaţiei
produselor.

Dezavantajul folosirii metodei succesive este determinat de:

- durata mare a ciclului tehnologic;

- creşterea volumului de producţie neterminată;

- scăderea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante etc.

3.2 Sistemul de îmbinare paralelă

Sistemul de îmbinare paralelă în timp a operaţiilor tehnologice presupune o

astfel de organizare a lucrului, încât să se asigure atât paralelismul în prelucrarea şi
transportul fiecărei piese de la prima operaţie până la ultima operaţie din fluxul tehnologic.

Pentru a respecta cerinţele acestei metode, la determinarea grafică a duratei

ciclului tehnologic se va proceda astfel:

> se va reprezenta prima piesă din lot la toate operaţiile;

> se vor reprezenta apoi următoarele piese la fiecare operaţie în parte.

La operaţia principală (operaţia cu durata cea mai lungă)se asigură continuitatea

funcţionării utilajelor pe toată durata prelucrării lotului. La celelalte operaţii, între piesele
componente ale lotului vor exista staţionări de utilaje. Durata acestor staţionări (întreruperi)
se calculează ca diferenţa între operaţia principală şi durata fiecărei operaţii în parte.

Generalizand formula de calcul analitic a duratei ciclului tehnologic prin metoda

paralela rezulta:

7 July 2012 Asist.univ.drd. Filip Nistor 5

 Managementul producţiei

Dct = Σ ti + (np – 1)tp,

unde :

Dct = durata ciclului tehnologic în condiţiile îmbinării paralele;

tp = durata operaţiei principale (max.).

Sistemul de imbinare paralelă se aplică în special la producţia de masă sau serie mare.

Principalul ei avantaj constă în faptul că se realizează cea mai scurtă durată a ciclului
tehnologic.

Dezavantaje:

- întreruperi în funcţionarea utilajelor;

- folosirea forţei de muncă la operaţiile ale căror durate sunt mai mici decât
timpul operaţiei cu durata maximă.

3.3 Sistemul de îmbinare mixtă

Sistemul succesiv-paralel (mixt) se caracterizează atât prin paralelismul

prelucrării diferitelor piese din lot la operaţiile de pe fluxul tehnologic - ca în cazul
sistemului paralel, cât şi prin continuitatea prelucrării întregului lot la fiecare operaţie -
caracteristică sistemului succesiv.

Pentru a se respecta aceste cerinţe ale metodei paralel - succesive, trebuie să se

stabilească în mod corespunzător, la fiecare operaţie tehnologică, momentul începerii
lucrului la prima piesă din lot, astfel încât să se asigure continuitate în prelucrarea tuturor
pieselor din lot la operaţia respectivă.

Momentul trecerii primei piese din lot de la o operaţie la alta este condiţionat de
raportul de mărime între operaţia respectivă şi durata operaţiei următoare. În acest sens
pot fi întâlnite urmatoarele situaţii:

> când durata operaţiei următoare este mai mare sau egală cu durata operaţiei
anterioare, deci ti+1 ti ≥ ti;

>când durata operaţiei următoare este mai mică sau egala cu durata operaţiei
anterioare, respectiv ti + 1 ti ≤ ti.

7 July 2012 Asist.univ.drd. Filip Nistor 6

 Managementul producţiei

În primul caz, prima piesă din lot va trece în prelucrare la operaţia următoare
imediat ce ea şi-a terminat prelucrarea la operaţia anterioară. În al doilea caz, prima piesă
din lot, după ce s-a prelucrat la operaţia anterioară, va trece în prelucrare la următoarea
operaţie după un decalaj de timp.Respectarea acestui decalaj între momentul terminării
primei piese la operaţia anterioară şi momentul începerii prelucrării piesei respective la
operaţia următoare condiţionează continuitatea prelucrării tuturor pieselor din lot la
operaţia următoare.

Relaţia pentru calculul duratei ciclului tehnologic prin metoda mixtă este:

Dctm = Σ ti + (np – 1)tn + ΣDi,i + 1

unde:

tn = durata ultimei operaţii din fluxul tehnologic;

ΣDi, i +1= suma decalajelor ce apar între diferite operaţii "i" şi "i+1", atunci când
ti ≥ ti+1.

În practică se mai foloseşte şi o altă relaţie pentru calculul duratei ciclului tehnologic
prin metodă mixtă:

Dctm = Σ ti +( Σ tl - Σ ts)(np-1)

unde:

Σ tl = suma timpilor lungi;

Σ ts = suma timpilor scurţi;

O operaţie "i" se consideră timp lung de execuţie dacă durata ei, respectiv ti, este
mai mare decât operaţia anterioară şi în acelaşi timp este mai mare sau egală cu operaţia
următoare.

Deci condiţia ca “ti“să fie operaţie lungă este:

ti -1< ti ≥ ti+1

Operaţia “ti” are timp scurt dacă îndeplineşte condiţiile:

ti + 1 ≥ t < ti+1

Metoda mixtă se aplică în cazul producţiei de serie mijlocie şi în unele situaţii la

producţia de serie mare şi masă.

Comparând duratele ciclului tehnologic stabilite prin cele trei metode de îmbinare în
timp a operaţiilor tehnologice rezultă că cea mai mică durată se obţine în cazul metodei
paralele şi cea mai mare în cazul metodei succesive. Metoda mixtă conduce la o durată
intermediară.

7 July 2012 Asist.univ.drd. Filip Nistor 7

 Managementul producţiei

4. Factorii care influentează procesul de productie şi organizarea

acestuia

Modul de organizare a procesului de producţie este influenţat de o serie de

factori, dintre care cei mai importanţi sunt:

- felul materiilor prime folosite;

- caracterul produsului finit;

- felul procesului tehnologic utilizat;

- volumul producţiei fabricate etc.

a)Felul materiilor prime folosite determină gruparea proceselor de producţie

în două mari grupe:

- grupa proceselor de producţie extractive;

- grupa proceselor de producţie prelucrătoare.

Procesele de producţie extractive se caracterizează prin aceea că factorul uman

cu ajutorul mijloacelor de muncă acţionează în vederea extragerii din natură a unor
minereuri, ţiţei, cărbune, lemn etc. fapt ce contribuie la adăugarea de valoare şi valoare de
întrebuinţare transformându-le în materii prime.

Procesele de producţie prelucrătoare au ca obiect prelucrarea materiilor prime

extractive şi a celor din agricultură.

În funcţie de felul materiilor prime utilizate există diferenţieri foarte mari din
punctul de vedere al organizării proceselor de producţie atât a celor de bază cât şi a
celor auxiliare sau de servire.

b) Felul produsului finit(caracterul acestuia) prin particularităţile de ordin

constructiv sau prin forma şi proprietăţile sale determină o anumită organizare a
procesului de producţie.

Produsele finite pot fi grupate în două mari grupe:

-produse omogene, care au caracteristici identice în toată masa

produsului;

-produse eterogene, cu proprietăţi diferite în masa produsului.

Produsele omogene pot fi fluide cu livrare continuă în cadrul unor reţele de

conducte, sau cu livrare discontinuă - livrare în butelii sau ambalate sub formă de pudră în

7 July 2012 Asist.univ.drd. Filip Nistor 8

 Managementul producţiei

cutii sau saci; produsele omogene pot fi şi sub formă solidă cu una, două sau trei
dimensiuni şi în acest caz livrarea lor se face sub formă solidă.

Produsele eterogene sunt de uz curent sau de uz excepţional.

Gradul de complexitate a produsului finit precum şi dimensiunile acestuia determină

un anumit mod de organizare a procesului de producţie sau altul. Astfel, în funcţie de
aceste proprietăţi se va face o aprovizionare cu materii prime şi materiale în cantităţi mai
mari sau mai mici, procesul tehnologic este mai simplu sau mai complex, utilajele sunt mai
complexe sau forţa de muncă are o calificare mai mare sau mai redusă.

c) Felul procesului tehnologic utilizat determină un anumit fel de operaţii

tehnologice , executate într-o anumită succesiune, anumite utilaje şi forţa de muncă de un
anumit nivel de calificare. Deoarece un anumit produs poate fi realizat prin două sau mai
multe variante de proces tehnologic, se pune problema alegerii acelei variante de proces
tehnologic, care să conducă la obţinerea unor produse de calitate şi cu cheltuieli cât mai
reduse.

În mod similar se pune problema influenţării procesului de producţie şi de către

ceilalţi factori de influenţă ai acestuia.

Exerciţiu
Într-o întreprindere industrială se fabrică produsul A. În legătură cu fabricarea
lui se cunosc următoarele:
 volumul de producţie este de 100 bucăţi;
 timpul necesar reglării utilajului este de 20 minute;
 înainte de a intra în prelucrare piesele trebuie să stea 2 ore pentru a căpăta
caracteristicile necesare prelucrării;
 din fişa tehnologică rezultă că produsul se prelucrează la 6 operaţii tehnologice, a căror
durată este: T1=2, T2=4, T3=2, T4=1, T5=3, T6=2 (ore);
 timpul necesar deplasării produsului între operaţii este de 10 minute.
Să se determine:
 durata ciclului tehnologic folosind cele 3 metode de îmbinare a operaţiilor tehnologice
în timp;
 durata totală a ciclului de producţie.

7 July 2012 Asist.univ.drd. Filip Nistor 9