Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT
Nume: Costea
Prenume: Valentin
Calificarea: Tehnician in instalatii electrice
2008
1
Costea Valentin
CUPRINS
2
Costea Valentin
Argument
3
Costea Valentin
uzinelor chimice etc.), ci si pentru transportul si distributia energiei electrice in
centrale electrice, statii de transformare si intreprinderi industriale.
Dezavantajul principal al liniilor in cablu – costul mai ridicat decat
al liniilor aeriene – tinde sa se micsoreze prin dezvoltarea tehnicii cablurilor si
cresterea capacitatii de transport a acestora.
Pozarea cablurilor, executarea lucrarilor de inadire, precum si a capetelor terminale
sunt lucrari care necesita o constiinciozitate deplina, deoarece, dupa executare,
este dificila o verificare a calitatii lor si practic imposibil de descoperit defectele
de montare.
Proiectul este structurat pe trei capitole mari:
*Linii electrice subterane – componente;
*Tehnologia de montare LES;
*Norme de protecția muncii.
Primul capitol abordeaza elemente constructive ale liniilor electrice in cablu, tipuri
de cabluri si mansoane si capete terminale.
Capitolul al doilea abordeaza tehnologia lucrarilor de pozare a cablurilor. Acest
capitol se imparte in trei parti importante: pozarea cablurilor direct in pamant,
pozarea cablurilor in conditii speciale si pozarea cablurilor de inalta tensiune.
In proiect sunt incluse si norme de protectie a muncii si paza cantra incendiilor,
specifice lucrarilor la liniile electrice subterane.
Anexele de la sfarsitul proiectului cuprind date despre liniile electrice in cablu, de
exemplu: consumul de putere reactiva al cablurilor, pierderile in functie de sarcina,
sectiunea printr-un cablu etc.
4
Costea Valentin
Cap. I
Linii electrice subterane – componente
6
circulatia uleiului si fac din diferitele tronsoane de cablu un sistem de vase
comunicante.
La o ridicare a temperaturii cablului, provocata de cresterea sarcinii, uleiul
se dilata; surplusul de ulei rezultat prin dilatare iese din cablu prin canalele
longitudinale si este preluat de niste rezervoare prevazute in acest scop la capetele
cablului sau pe traseu cand se prevad mansoane de trecere si de oprire, evitandu-se
astfel deformarea camasii de plumb a cablului. La racirea cablului, vasele
mentionate asigura impingerea uleiului inapoi in cablu, prin aceleasi canale.
In felul acesta se asigura continuitatea lichida a mediului impregnant
(impregnarea cu ulei a tuturor interspatiilor ) in orice moment al exploatarii.
1.1.2 Cabluri cu izolatie din cauciuc. Se folosesc in general la joasa tensiune
si la tensiuni de 1-15 kV. Se fabrica cu unul sau mai multe conductoare de cupru
sau aluminiu. Fiecare conductor este izolat cu un strat de cauciuc vulcanizat.
Conductoarele astfel izolate se rasucesc impreuna, golurile se umplu cu cauciuc si
totul se inveleste cu banda impregnata. Urmeaza mantaua de plumb, armatura de
otel si invelisul de iuta bituminizata.
Au avantajul ca sunt mai flexibile si se pot monta la temperaturi mai scazute.
Dezavantajele lor constau in degradarea mai rapida a izolatiei de cauciuc si
functionarea la o temperatura mai scazuta fata de cele cu izolatie de hartie.
Cablurile de cauciuc se construiesc si in manta de neopren. Neoprenul, gratie
rezistentei mecanice si flexibilitatii, este elastomerul cel mai utilizat pentru
cablurile de joasa si medie tensiune.
1.1.3 Cabluri cu izolatie de mase plastice. Cablurile izolate cu mase plastice
prezinta o serie de avantaje: au o buna flexibilitate si o greutate mai redusa, nu
necesita mantale metalice de protectie contra umiditatii, pozarea lor este mai
simpla, imbinarea lor este mai usoara de realizat.
Realizarea izolatiei din policlorura de vinil (PVC) si polietilena (PE)
necesita o tehnologie avansata.
Pentru cablurile de medie tensiune se folosesc in majoritatea cazurilor
conductoare multifilare cu sectiune circulara din cupru sau aluminiu. Materialul
izolant se aplica pe conductor astfel incat sa asigure o etansare perfecta. Pe conductor
se aplica un strat de copolimer pe baza de etilena, care creeaza un cilindru izolant,
asigurand atenuarea intensitatii locale a campului. Acest strat are proprietati termice
superioare, ceea ce permite o buna rezistenta la solicitari termice prin soc, provocate
de scurtcircuite. Peste stratul de izolatie exterioara se aplica un alt strat
7
Costea Valentin
care are rolul de a prelua campurile electrice exterioare. In directie radiala,
cablul mai are un ecran de cupru si mantaua exterioara.
1.1.4 Cabluri de forta pentru tensiuni inalte. Sunt realizate intr-o gama larga
de variante constructive. Capacitatea de transport a cablurilor este limitata prin
incalzirea admisibila. Pentru marirea capacitatii de transport a cablurilor este
necesar ca pierderile (de putere activa, cele dielectrice si pierderile in manta) sa fie
reduse pe cat posibil, iar caldura produsa prin pierderi sa fie disipata.
Tipurile de cabluri cunoscute azi sunt limitate si prin rigiditatea dielectrica
(pierderile dielectrice crescand cu patratul tensiunii), incat ele pot fi utilizate pana
la tensiunea maxima astfel:
-cablul de polietilena, pana la 110 kV;
-cablul cu presiune interioara de gaz, pana la 110 kV; -cablul cu presiune
exterioara de gaz, pana la 220 kV; -cablul in ulei, pana la 380 kV.
Cablurile de 500 si 750kV fabricate in prezent sunt cu ulei si pot avea
lungimi limitate de ordinul kilometrilor, din cauza curentului capacitiv foarte mare.
Daca in domeniul distributiei la medie si joasa tensiune, cablul de tip clasic cu
izolatie de hartie impregnata in ulei si cablul izolat in polietilena isi vor pastra rolul
dominant, in domeniul transportului la tensiuni foarte inalte va fi necesar sa fie
inlocuit prin noi tipuri de cabluri. Acestea sunt prezentate pe scurt in cele ce
urmeaza.
Cablul cu racire artificiala (fortata) este dispus in conducte prin care circula
apa sau are in interior un canal prin care circula ulei.
Cablurile cu ulei static, montate in tevi de otel, sunt de asemenea larg
raspindite. In fig. 1.3 anexa 3 este data schema sistemului pentru cabluri care
transporta cantitati mari de putere pe distante mari. Acest sistem permite ca
instalatii de 1000-1500MVA sa fie racite pentru distante de mai mult de 3 km cu o
singura statie de pompare, la o extremitate.
Cablul izolat cu gaz prezinta ca avantaje siguranta in functionare, pierderi
reduse de energie, curent capacitiv redus datorita constantei dielectrice mici a
gazului, lipsa pericolului de incendiu si a degradarii gazului, exploatare simpla si
dimensiuni reduse.
Cablul umplut cu gaz, in executia monofazata, consta din doua tevi
concentrice, din care cea exterioara reprezinta capsularea, cea interioara
conductorul activ, iar intre ele din loc in loc se prevad distantoare izolante pentru
mentinerea coaxialitatii. Pentru evacuarea gazului, umplerea sau curatarea acestuia,
8
Costea Valentin
este necesara o gospodarie de gaz formata dintr-o pompa, rezervor, filtru si
vanele respective, precum si de aparate de masura si control.
In figura 1.4 anexa 3 este reprezentata sectiunea unui cablu de 110 kV
(3x240mm2) cu presiune de azot. Cand prin cablu trece curent, conductoarele se
incalzesc, izolatia se dilata si largeste mantaua de plumb aflata deasupra ei. La
racire, ea se contracta din nou, rolul presiunii exterioare de azot fiind de a presa
mantaua de plumb pe conductoarele cablului, incat sa urmareasca contractia
volumului. In felul acesta se evita ca la racire sa apara goluri care micsoreaza
rigiditatea dielectrica. Pozarea acestor cabluri se face la o adancime de 1-1,2 m. Ca
protectie contra coroziunii, tevile sunt prevazute cu o manta exterioara din
polietilena.
Cercetarile au estimat ca aceste cabluri pot avea o capacitate de trei ori mai
mare decat cablurile obisnuite si pot avea practic orice lungime. Gazele folosite
sunt azotul si hexafluorura de sulf (SF6).
Cablul cu izolatie de SF6 poate conduce curenti pana la 5000 A, iar
dimensiunile sale geometrice sunt mult mai reduse dacat la cablul conventional,
pierderile dielectrice sunt mici, rezistenta de izolatie este independenta de
temperatura. Cablul cu SF6 poate fi exploatat intr-un anumit domeniu la putere
naturala. In anexa 4 fig.1.5 se dau curbele consumului de putere reactiva la diferite
tipuri de cabluri de 220kV si la linii aeriene. Se observa ca o linie cu 1-3 circuite de
cablu reprezinta in orice caz o sarcina reactiva pentru sistem, in timp ce cablul cu
SF6 se comporta ca o linie aeriana.
Curentul din mantaua cablurilor in conducta cu SF 6 poate fi reglat cu
ajutorul unor rezistente legate la pamant, montate la capatul izolat al mantalei
tronsonului de cablu.
Cabluri cu temperaturi joase. Problemele legate de incalzire, precum si
cheltuielile mari necesare pentru instalatiile de racire artificiala au dus la ideea
utilizarii unor sisteme de transport care sa nu produca pierderi active si deci care
nu produc pierderi de caldura. Pentru aceasta se utilizeaza cabluri normale
supraconductoare si de foarte joasa temperatura.
Cabluri suproconductoare. Se cunosc in prezent 30 de elemente si un numar
mare de aliaje a caror rezistenta electrica scade foerte mult la depasirea unei
temperaturi, numita temperatura de prag.
Cablul supraconductor necesita doua circuite de racire, unul cu heliu pentru
o
racirea conductoarelor la 5 K si un circuit pentru izolarea termica fata de mediul
exterior,
9
format din ecrane de radiatie pe partea interioara a conductei, parcurse de
azot lichid la 80oK.
Pierderile raman constante indiferent de sarcina si nu variaza cu patratul
curentului, cum se intampla la celelalte sisteme de transport (anexa 4 fig. 1.6).
Deoarece la cablurile supraconductoare pierderile Joule sunt practic nule,
dimensionarea instalatiilor de incalzire este determinata in principal de caldura
preluata de la mediul inconjurator si de pierderile prin frecare ale mediului de
racire circulant.
Cabluri criogenice. La unele materiale, coeficientul de temperatura al
rezistentei electrice scade mult sub 150oK (anexa 4 fig. 1.7). temperatura
criocablului este coborata la crica 80oK cu ajutorul azotului lichid, determinand
pierderi cu valori mai mici decat ale cablului normal, datorita conductivitatii
reduse ( rezistenta uni cablu de Al scade de zece ori la 770K).
Puterea naturalaa cablurilor racite la temperaturi foarte joase este cuprinsa
intre 0,7-4 GVA si sunt indicate la transportul unor puteri foarte mari, la tensiuni
relativ mici (110 kV).
Capacitatea circuitului criogenic este estimata sa fie aproximativ de patru ori
mai mare decat a circuitelor subterane actuale.
Tabela 1.1 (anexa 5) da cateva caracteristici pentru diferite tipuri de cabluri
de inalta tensiune, la performante maxime.
Mansoanele sunt costituite din cutii metalice inchise ermetic avand rolul de a
proteja cablurile impotriva umezelii in punctele de innadire, de derivare si de capat.
Ele trebuie sa aiba aceeasi rigiditate electrica ca si cablurile si sa fie astfel instalate
incat sa elimine orice posibilitate de patrundere a umezelii in cablu.
Mansoanele de legatura se construiesc din fonta si sunt constituite din doua
piese care se asambleaza prin suruburi. Mansonul de fonta protejeaza innadirea din
punct de vedere mecanic si anticoroziv. Capetele cablului se introduc prin partile
laterale, iar masa izolanta se toarna prin deschiderea situata la partea superioara.
In interiorul mansoanelor de fonta pentru inalta tensiune se monteaza
mansonul de plumb folosit pentru legarea in prelungire a mantalelor de plumb ale
conductoarelor.
Mansoanele de derivatie se utilizeaza numai la cablurile de joasa tensiune
(sub 1 kV). Pentru cablurile de inalta tensiune, derivatiile se executa numai la
posturile sau statiile de transformare, folosindu-se in acest scop cutii terminale.
Mansonul de derivatie se deosebeste de mansonul de legatura prin faptul ca
intr-o parte laterala are o prelungire prin care iese cablul de derivatie.
Cutiile terminale se prevad la capetele cablurilor, permitand conectarea
acestora la aparate, masini, barele statiilor sau linii aeriene.
Cutiile terminale se confectioneaza din fonta, tabla sau plumb si sunt de tip
interior si de tip exterior.
Cap. 2
Tehnologia de montare LES
16
- Desfasurarea cablului se poate executa manual sau mecanizat. Intre
conductorul desfasurarii si ajutoarele sale plasate la punctele importante se
tine legatura prin telefoane sau radiotelefoane, fiind foarte important sa se
opreasca tragerea in cazul unor situatii necorespunzatoare ( ex. caderea de
pe role etc. )
- Dupa terminarea pozarii se demonteaza papucul de la piesa de capat pentru
inchiderea cablului si se racordeaza cablul la un rezervor de alimentare ,
dupa care se poate dezlega cablul de la celalalt cap racordat la rezervorul de
pe tambur.
- Executarea profilului consta in asezarea definitiva a cablurilor in sant,
conform proiectului
In canale, tuneluri, puturi, cablurile se prind pe console cu juguri din
fag fiert in ulei, sau din material nemagnetic pentru evitarea incalzirii. Pentru
asigurarea unei rezerve necesare in caz de reparatii, fixarea pe console se face
sub forma sinusoidala. In galerii inclinate, desfasurarea se face pe jgheaburi
de lemn (fara role), iar frecarea se regleaza cu praf de talc.
Conform instructiunilor furnizorului, unele cabluri (de inalta presiune) se
pozeaza fara ulei, in care scop se scoate pe timpul pozarii uleiului, se introduce
azot sub presiune, iar dupa pozare se reintroduce uleiul, extragand aerul cu o
instalatie speciala prevazuta cu o pompa de vid.
17
Costea Valentin
Aceste verificari urmaresc:
- respectarea distantelor minime prescrise la pozare, atat in ceea ce priveste
adancimea de pozare, cat si in ceea ce privesc conditiile impuse la
intersectia cu alte instalatii tehnologice;
- respecatrea conditiilor prescrise la instalarea cablurilor in interiorul
cladirilor, in pamant si pe cai publice, in canale si tuneluri, in blocuri si
tuburi de protectie,sub apa sau pe trasee speciale;
- executarea amenajarilor constructive si a instalatiilor anexe in gospodariile
de cabluri (ex. panta de scurgere si drenajele canalurilor de cabluri etc.);
- marcarea cablurilor, mansoanelor si a cutiilor terminale.
Incercari si verificari la punerea in functiune a liniilor in cablu. Volumul
minim al incercarilor si probelor inaintea conectarii liniei instalate:
1. Incercari de izolatie ale cablurilor
-Masurarea rezistentei de izolatie se face cu megohmmetrul de 1000 V pentru cabluri cu tensiuni
nominale mai mici de 1 kV si cu megohmmetrul de 2500 V la cabluri cu U n>1 kV (orientativ,
rezistenta de izolatie nu trebuie sa fie mai mica de 50 MΩ/km la 6 kV si 100 MΩ/km la peste 6 kV).
Rezistenta de izolatie se masoara atat intre fiecare conductor al cablului si
pamant (manta), cat si intre conductoarele cablului.
-Incercarea izolatiei cu tensiune marita. Deoarece incercarea de curent alternativ (cca
1,6 Un) necesita puteri reactive capacitive mari, in mod uzual se foloseste curentul
continuu care permite si masurarea comoda a curentului de fuga (care trece prin
izolatie). In timpul incercarii cablului nu trebuie sa se produca strapungeri sau
conturnari. De asemenea, curentul de fuga nu trebuie sa prezinte variatii la tensiunea
de incercare, iar coeficientul de asimetrie al curentilor de fuga
pe fiecare faza trebuiesa fie:
2. Identificarea fazelor si verificarea integritatii lor cu ajutorul megohmmetrului.
3. Masurarea rezistentei ohmice a conductoarelor se face in c.c. cu metoda puntii
sau a voltmetrului si ampermetrului. Rezultatele masurarii se compara cu valorile
din buletinul din fabrica.
4. Masurarea rezistentei ohmice a ecranelor este obligatorie in cazul cablurilor de
6 – 10kV, fara manta metalica.
5. Verificarile speciale la cabluri cu tensiunea Un>110 kV prevad:
- stabilirea caracteristicilor uleiului de cablu si a gradului de degazare;
- masurarea temperaturii uleiului;
18
Costea Valentin
- verificarea sistemului de semnalizare a presiunii de ulei;
- masurarea rezistentei de punere la pamant a constructiilor metalice din tunelurile
sau canalele de cabluri si la capetele terminale etc.;
- incercarea mantalei exterioare anticorozive cu tensiune redresata.
Aceste verificari se fac conform indicatiilor date de furnizor in
instructiuni speciale.
Dupa verificarea in teren a lucrarilor, dupa controlul documentatiilor si al
executarii probelor si incercarilor pe parcursul si la terminarea montajului se
poate incheia procesul verbal de receptie preliminara si se poate trece la proba de
72 ore a instalatiilor. Ele se incarca pe cat posibil la sarcina nominala,
varificandu-se in special: comportarea generala a instalatiei, reglajul protectiilor,
curentul capacitiv, puterea reactiva si tensiunea la ambele capete ale cablului.
La terminarea probelor complexe de 72 ore se incheie procesul verbal de punere
in functiune si predare in exploatare continua, iar dupa trecerea perioadei de
garantie se inchie procesul verbal de recptie finala.
19
Costea Valentin
20
Costea Valentin
admite in mod exceptional deplasarea cablurilor sub tensiune, pe distante
mici (circa 5m ), cu respectarea instructiunilor prevazute in fisele tehnologice
respective.
Masuri de siguranta contra incendiilor. Pentru evitarea si limitarea
incendiilor in gospodariile de cabluri se iau o serie de masuri:
-se procura si se monteaza in canale, tuneluri, puturi si in toate incaperile
instalatiilor energetic, numai cabluri fara straturi exterioare bituminoase,
insa protejate din fabrica cu un strat anticoroziv sau greu combustibil;
-la cablurile existente in centrale si statii, protejate cu un strat de iuta
bituminata care nu se poate inlatura, trebuie luate masuri pentru ignifugare;
-podurile de cabluri, tunelurile si puturile care colecteaza cablurile de la mai
multe celule sau instalatii trebuie despartite de incaperile cu alte destinatii;
-trecerile cablurilor prin peretii despartitori si prin plansee trebuie executate cu
o etansare a orificiilor de trecere, folosind materiale necombustibile.
-in cazul cablurilor cu manta de PVC se folosesc cele de tip special F, cu rezistenta
marita la propagarea flacarii, economisindu-se astfel compartimentarile, zidurile
despartitoare, usile antifoc etc.
-pentru anumite gospodarii de cabluri in centrale sau statii importante se
monteaza sesizoare de fum, care semnalizeaza inceperea incendiilor. De asemenea
se monteaza instalatii de stins incendiu cu apa, spume chimice, etc.
21
Costea Valentin
Anexa 1
4 4-benzi de otel
5-hartie impregnata
6-camasa de plumb
5
7-conductor
6
22
Costea Valentin
Anexa 2
9
a b
2
1 3 4 12
9 14
2
13
4 1
5
7
4
6 8 6
7
c
1
7
Fig. 1 .2 Calibru de inalta tensiune 110-220 kV:
a- sectiune printr-un cablu subteran de 110 kV; 11
b- idem de 220 kV;
c- idem de 110 kV subfluvial; 6
1-conductor de Cu;
2-izolatie de hartie uleiata;
3-banda de hartie carbon;
4-camasa din PVC; 2
5-benzi de Cu;
6-camasa de Pb; 1
7-banda de hartie metalizata;
8-benzi de otel;
9-canal central pentru ulei; 8 4
10-strat de protectie din iuta bituminata;
11-sarme de otel zincat;
9 5
12-manta de protectie din staniu-bronz; 3
13-armatura din sarma de aluminiu;
14-strat izolator din bumbac
23
Costea Valentin
Anexa 3
B1 B2
R J1 J2 J3 J4 J5
S S S S
P1 P2 P3 P4
3 1-conductor
2-suprafata conductorului
4 3-izolatie
4-manta de plumb
5-bandaj de protectie la
5 presiune
6-armatura din sarma plata
6 7-teava de presiune
7 8-protectie contra coroziunii
24
Costea Valentin
Anexa 4
PW
1,0
RGK
0,5
Supraconductor
0,5 1,0 Pn
101
Na
µΩcm
Al
0
10
Cu
Be
10-1
10-2
10-3
Anexa 4
+
Linia aeriana (fascicul
15000
de patru conductoare)
10000
5000
Linie aeriana (nefasciculata)
Cablu cu SF6 fara curent
2000 in manta
500
100
0 1 2 3 4 (KA)
100
500
1000
2000
10000
3 cabluri in ulei, paralele
15000
26
Costea Valentin
Anexa 5
CARACTERISTICI PENTRU CABLURI DE INALTA TENSIUNE
CABLU IN
CABLU
TIPUL DE ULEI CU CABLU
CABLU IN ULEI CRIOCABLU SUPRA-
CABLU RACIRE CU IN SF6
CONDUCTOR
APA
Tensiune
110 220 380 380 380 110 110
nominala, kV
Tensiunea
maxima de 125 245 420 420 420 125 125
serviciu, Kv
Materialul Cu Cu Cu Cu Al Al 4 Niobiu
conductoarelor pe 3200
Sectiunea Cu
conductoarelor, 1000 1000 1000 2000 8000 3000
mm2
Capacitatea de
transport in
160 300 450 1500 2500 1000 2500
regim de durata,
MW
27
Costea Valentin
Bibliografie
28