SEP 1921 Ediţia întâi

Controlul cu ultrasunete al pieselor forjate şi barelor de oţel forjat având

diametrul sau lungimea muchiei mai mare de 100 mm

1. Scopul şi existenţa fişei de încercări

Prezenta fişă de încercări tratează controlul cu ultrasunete al pieselor forjate şi

barelor de oţel forjat de folosinţă generală (în cele ce urmează denumite piese
forjate), în mod preferenţial pentru determinarea defectelor interioare conform
tehnicii impuls-ecou. Controlul cu ultrasunete dă un mesaj privind punctele de
reflexie cu referire la poziţia, mărimea, gradul de dispersie şi frecvenţa acestora.
Pentru piesele forjate ce se supun recepţiei fişa de control de faţă serveşte ca şi
directivă pentru stabilirea volumului controlului (a se vedea capitolul 6.2) şi
limitelor de admisibilitate (a se vedea capitolele 6.5 şi 6.6). Ea prezintă tehnicile
folosite şi condiţiile ce trebuie respectate în timpul controlului în ceea ce priveşte
sistemul de control, structura piesei ce se controlează şi clasificarea rezultatelor
controlului.

2. Domeniul de valabilitate

Această fişă este valabilă pentru controlul pieselor cu configuraţie ce justifică

respectivul control, neprelucrate şi prelucrate, netratate sau tratate termic, de
preferinţă din oţeluri nealiate sau aliate (a se vedea şi capitolul 6.1). Pentru
piesele forjate ce necesită cerinţe mari se aplică SEP 0000. Informaţii amănunţite
despre cerinţele impuse sistemului de control se găsesc în DIN 54126:”Reguli
generale pentru controlul cu ultrasunete”, respectiv partea întâi: „Cerinţele pentru
sistemele de control” precum şi partea a 2-a: „Efectuarea controlului”.
Dacă controlul se aplică unor piese din oţeluri incapabile să sufere transformări,
atunci controlabilitatea poate fi afectată datorită atenuării sunetelor cât şi altor
cauze. În astfel de cazuri pentru evaluarea controlabilităţii se indică limitele
înregistrate şi admisibile ce pot fi atinse. Dacă controlabilitatea nu este
specificată, atunci se cade de acord cu cumpărătorul sau însărcinaţii acestuia
asupra altor proceduri.

3. Clasificarea

Controlul pieselor forjate se împarte funcţie de volumul controlului în patru clase

de mărimi (cap. 6.2) şi după mărimea şi lungimea indiciilor admisibile în cinci
clase de mărimi (cap.6.4 şi 6.5). De asemenea frecvenţa admisibilă a indiciilor se
împarte în cinci clase de frecvenţă (cap. 6.4.3).
4. Pregătirea pieselor forjate pentru control

Piesele forjate destinate controlului în stare forjată brută trebuie să aibă forme
simple sau să fie simetrice faţă de planul de rotaţie (a se vedea DIN 54126
partea întâia, capitolul 6). Suprafeţele controlate şi alte suprafeţele folosite pentru
reflexie trebuie să fie realizate din punctul de vedere al ondulaţiilor şi asperităţilor
astfel încât să fie posibilă o cuplare suficientă a palpatorului pe piesa forjată.
Pentru efectuarea controlului poate fi suficientă o singură suprafaţă netedă,
lipsită de arsuri în stare liberă, în măsura în care se atinge un nivel suficient de
cuplare. Dacă este necesară prelucrarea suprafeţei atunci valoarea medie a
asperităţii Ra ≤ 20 µm conform DIN 4762 este considerată ca fiind valoare
orientativă pentru prelucrare.
La oţelul netratat termic se ţine seama de faptul că atenuarea sunetelor
corespunzătoare unei anumite piese permite controlul prin care limita de
admisibilitate convenită (limita de înregistrare) este încă detectabilă. În măsura în
care este vorba despre un oţel capabil de transformare, piesa forjată poate fi
tratată termic în vederea reducerii atenuării sunetelor.
Starea necesară corespunzătoare suprafeţelor şi structurilor destinate pentru
control prin prisma capacităţii necesare de recunoaştere a defectelor şi starea
necesară de la caz la caz pentru prelucrări şi tratamente termice trebuie să fie
corelate una cu alta şi să permită confirmarea clasei de mărime a indiciilor
(tabelul 1).

5. Sistemul de control

5.1 Aparatul de control

Aparatul pentru controlul cu ultrasunete trebuie să lucreze în conformitate cu
tehnica impuls-ecou şi împreună cu un regulator de intensitate calibrat în decibeli
( dB ) care să facă posibilă măsurarea rapoartelor corespunzătoare nivelului
ecourilor cu o precizie de ±2 dB. Amplificatorul nu trebuie să prezinte în domeniul
sensibilităţii utilizate a aparatului nici o limită de amplificare şi nici un fel saturaţie.
Informaţii amănunţite despre cerinţele impuse sistemului de control se găsesc în
DIN 54126:”Reguli generale pentru controlul cu ultrasunete”, respectiv partea
întâi: „Cerinţele pentru sistemele de control” precum şi partea a 2-a: „Efectuarea
controlului”.
Domeniul de ajustare necesar în vederea efectuării controlului trebuie să poată fi
reglat de la aparatul de control. În acest caz sunt admise abateri de la linearitate
de până la 2% raportate la domeniul de ajustare reglat.

5.2 Palpatoarele

Frecvenţa nominală a palpatorului se adaptează la mărimea reflectorului tip disc

rotund ce urmează să fie detectat, la lungimea cursei sunetului şi la atenuarea
sunetului corespunzător piesei de controlat. În general controlul se efectuează la
frecvenţa de 1 până la 4 Mhz, totuşi pot fi folosite şi alte frecvenţe dacă valorile
limită stabilite conform capitolului 6.5 pot fi evidenţiate ca fiind admisibile.
În general se folosesc palpatoare perpendiculare. Utilizarea altor tipuri de
palpatoare precum cea a palpatoarelor tip emisie-recepţie sau a palpatoarelor
unghiulare poate să se facă în plus de exemplu în vederea detectării punctelor
de reflexie de la nivelul suprafeţei, pentru obţinerea unei rezoluţii mai bune a
indiciilor din zonele greu accesibile ale piesei forjate precum şi în cazul corpurilor
goale în interior sau a unor poziţii speciale ale defectelor. Acest lucru este valabil
în mod special pentru grupele de control 3 şi 4 ( a se vedea capitolul 6.2). În
vederea evaluării indiciilor în mm pentru fiecare tip de palpator trebuie să fie
cunoscute mărimea reflectorului de tip disc rotund ( KSR ) şi diagrama
corespunzătoare mărimii distanţă – intensitate ( AVG ).

5.3 Verificarea sistemului de control

Baza o constituie pentru acest caz DIN 54126 partea întâia. Pentru ajustarea
aparatului, monitorizarea funcţionării acestuia şi a palpatorului trebuie să fie
disponibil corpul de control 1 conform DIN 54120: „Corpurile de control 1 şi
folosirea lor pentru ajustarea şi verificarea aparatelor cu ultrasunete de tip
impuls-ecou”.
Pentru verificarea sistemului de control pot fi folosite şi corpurile de control 2
conform DIN 54122: „Corpurile de control 2 şi utilizarea lor pentru ajustarea şi
verificarea aparatelor cu ultrasunete de tip impuls-ecou” sau alte corpuri
adecvate echivalente împreună cu reflectorii de referinţă.

5.4 Agenţii de cuplare

Agenţii de cuplare ( a se vedea şi DIN 54126 partea întâia, capitolul 5.6 ) trebuie
să realizeze umezirea corespunzătoare a suprafeţei piesei. Pentru aceasta se
pretează folosirea apei ( de preferinţă cu aditivi de mărire a vâscozităţii), uleiuri şi
paste. Pentru reglarea sistemului de verificare şi pentru toate operaţiunile de
verificare ulterioare trebuie să se folosească acelaşi agent de cuplare. Dacă se
controlează piese forjate prelucrate la gata, atunci agenţii de cuplare nu trebuie
să cauzeze deteriorări de natură corozivă. În caz de necesitate se efectuează
curăţarea sau uscarea suprafeţei controlate după efectuarea controlului.

6 Efectuarea controlului

6.1 Momentul efectuării controlului

Controalele preliminare ar trebui să fie efectuate îndată ce este posibil pentru

luarea deciziei referitoare la controlabilitatea şi capacitatea de utilizare a piesei
forjate. Controalele corespunzătoare stării de livrare se efectuează în general
într-o stare pe cât posibil săracă în contururi, totuşi în conformitate cu tratamentul
termic determinant pentru proprietăţile materialului sau în etapele de
prefabricaţie asupra cărora se cade de acord.
6.2 Volumul controlului

Corespunzător diferitelor cerinţe pentru piesa forjată volumul controlului poate fi

subîmpărţit în patru grupe de control. Zonele care dispar la prelucrarea mecanică
nu e nevoie să fie luate în consideraţie.

Grupa de control 1:

Control cu palpatoare perpendiculare pe una sau mai multe benzi de control cu

lăţimea maximă de 50 mm dispuse pe suprafaţa exterioară pe întreaga lungime
a generatoarelor – la discuri în plus şi pe suprafaţa frontală – caz în care trebuie
să fie inclusă în general zona centrală a secţiunii transversale.
Exemple:
Bare: o bandă de control în direcţia axei
Discuri: câte o bandă de control pe suprafaţa frontală şi pe suprafaţa conturului
Corpuri goale la interior sau inele: 4 benzi de control axiale în direcţia axei

Grupa de control 2:

Control cu palpatoare perpendiculare pe două sau mai multe benzi de control

cu lăţimea maximă de 50 mm – la discuri cu raster pe suprafaţa frontală - pe
întreaga lungime a generatoarelor sau liniilor de contur. În acest caz este inclusă
zona centrală a secţiunii transversale plus o altă parte a volumului piesei forjate.
Exemple:
Bare: două benzi de control în direcţia axei
Discuri: două sau mai multe benzi de control pe suprafaţa conturului şi pe
suprafaţa frontală cu o distanţă a rasterului de 200 mm
Corpuri goale la interior sau inele: mai mult de patru benzi de control axiale în
direcţia axei

Grupa de control 3:

Controlul cu palpatoare perpendiculare din două direcţii perpendiculare una pe

alta de pe suprafaţa exterioară accesibilă cu includerea volumului cel mai mare
posibil din piesa forjată. Pentru evaluarea indiciilor pot fi utilizate şi alte tipuri de
palpatoare.
Exemple:
Bare: cel puţin jumătate din contur pe întreaga suprafaţă. Se cade de acord în
mod special asupra efectuării controlului axial de pe una din suprafeţele frontale
Discuri: cel puţin jumătate din suprafaţa conturului şi o suprafaţă frontală întreagă
Corpuri goale la interior sau inele: întreaga suprafaţă exterioară a conturului şi o
suprafaţă frontală

Grupa de control 4:
Controlul întregului volum care poate fi accesibil în cazul impunerii unor cerinţe
speciale cu privire la control. Volumul controlului, folosirea mai multor palpatoare
precum şi direcţiile de control şi penetraţie a sunetelor se stabilesc de regulă
între producător şi cumpărător sau se desemnează de către comitent.
Observaţie: de la caz la caz în condiţii de cerinţe speciale de control se poate
recurge la SEP 0000. Informaţii amănunţite despre cerinţele impuse sistemului
de control se găsesc în DIN 54126:”Reguli generale pentru controlul cu
ultrasunete”, respectiv partea întâi: „Cerinţele pentru sistemele de control”
precum şi partea a 2-a: „Efectuarea controlului”.

6.3 Procesul de control

Efectuarea controlului se realizează conform DIN 54126. Corespunzător grupei

de control se explorează suprafeţele piesei forjate ce urmează să fie controlată
cu ajutorul unui palpator. Pentru aceasta sistemul de aparate se reglează şi se
verifică în primul rând în punctele marcate ( suprafeţe planparalele sau zone
simetrice faţă de planul de rotaţie) dacă pentru constituţia structurii existente şi
pentru frecvenţa nominală aleasă există o controlabilitate suficientă. Acest lucru
se realizează:
1) prin determinarea amplificării necesare din diagrama AVG, la care se iau
în consideraţie atenuarea sunetului şi pierderile de transfer. La aplicarea
metodei AVG sunt stabilite limite impuse de geometria şi/sau dimensiunile
materialului de verificat ( efectul peretelui lateral, defecte din proximitatea
palpatorului, suprafeţe curbe ) sau
2) prin reglarea de reflectori de referinţă adecvaţi într-un corp echivalent
respectiv de ajustare, la care de la caz la caz se iau în consideraţie
atenuarea sunetului şi pierderile de transfer.

Dacă raportul semnal-zgomot raportat la limita de înregistrare ( a se vedea

capitolul 6.6 ) < 6 dB, atunci între producător şi cumpărător se cade de acord
asupra unei alte proceduri. Indiciile ce necesită obligativitatea înregistrării se
specifică în mm KSR (reflector tip disc rotund) sau ca şi valoare de depăşire a
înălţimii ecoului faţă de reflectorul de referinţă exprimată în dB.
Ajustarea sensibilităţii de control se efectuează astfel încât indiciile ce necesită
obligativitatea înregistrării să ajungă la cel puţin 1/5 din înălţimea ecranului. Dacă
acest lucru nu este posibil atunci aceasta se menţionează în raportul de control.
La evaluarea ecranului viteza de control nu ar trebui să depăşească 100 mm/s.
La controlul automat viteza de control şi frecvenţa de succesiune a impulsurilor
trebuie astfel corelate una cu alta încât mărimile şi lungimile admisibile ale
indiciilor (tabelul 1) să fie detectate în mod sigur.
În cazul explorării neîntrerupte a unei suprafeţe corespunzător grupelor de
control 3 şi 4 benzile de control trebuie să se suprapună una peste alta cu
aproximativ 15%.
6.4 Indicii
6.4.1 Indicii fără expansiune

Indiciile fără expansiune sunt ecourile recepţionate de la punctele de reflecţie

care în cazul unei explorări uniforme cu palpatorul prezintă căderi uniforme de
amplitudine în toate direcţiile. Mărimea lor este reprezentată de diametrul
reflectorului tip disc rotund admisibil conform tabelului 1.

6.4.2 Indicii cu expansiune

Indiciile cu expansiune au cel puţin într-o direcţie o cădere de amplitudine ce nu

este uniformă. Determinarea expansiunii are loc după metoda jumătăţii valorii.
Expansiunea este mai mare decât diametrul reflectorului tip disc rotund admisibil.
Pentru limitele de admisibilitate tabelul 1 conţine funcţie de clasa de mărime date
corespunzătoare privind lungimile maxime. Se iau în consideraţie proprietăţile
câmpului acustic al palpatorului.

6.4.3 Frecvenţa indiciilor

Frecvenţa indiciilor reprezintă numărul de indicii existente deasupra liniei de

înregistrare în volumul piesei forjate sau de zone stabilite ( a se vedea capitolul
6.5 ). Tabelul 2 conţine clasificarea funcţie de clasele de frecvenţă a până la e. În
comandă se stabilesc clasa de frecvenţă şi mărimea de referinţă ( volumul
întregii piese forjate, segmente de lungime sau zone supuse unor solicitări
diferite ).

6.4.4 Panta ecoului corespunzător peretelui de fund

Dacă există o pantă reală a ecoului corespunzător peretelui de fund ( coborârea

amplitudinii acestui ecou până în zona limitei de înregistrare ), atunci zonele
corespunzătoare se examinează folosind o altă frecvenţă de control şi o altă
direcţie de penetrare a sunetului.

6.5 Limite de admisibilitate

Limitele corespunzătoare admisibilităţii indiciilor se stabilesc de comun acord

între producător şi cumpărător conform claselor de mărimi prezentate în tabelul 1
şi claselor de frecvenţă prezentate în tabelul 2. Pentru părţile unei piese forjate
supuse unor solicitări diferite se pot stabili anumite zone în care sunt admise
diferite mărimi ale indiciilor corespunzător împărţirii pe clase prezentate în tabelul
1 şi diferite frecvenţe corespunzător împărţirii pe clase prezentate în tabelul 2.

6.6 Limita de înregistrare

Dacă nu se convine altfel limita de înregistrare se echivalează cu limita de

admisibilitate corespunzătoare( capitolul 6.5 ) ( a se vedea tabelul 1). În acest
caz dispare specificarea frecvenţei indiciilor. Limita de înregistrare poate fi
stabilită suplimentar la limita de admisibilitate. În acest caz raportul dintre limita
de înregistrare şi limita de admisibilitate este egal cu minimum 6 dB. Raportul
semnal-zgomot corespunzător limitei de înregistrare ar trebui să fie de asemenea
egal cu minimum 6 dB ( a se vedea capitolul 2).

7 Raportul de control

Raportul de control trebuie să conţină următoarele date:

a) datele caracteristice ale piesei controlate;
b) datele din directiva de control;
c) tipul aparatului de control şi tipul palpatorului;
d) starea suprafeţei controlate;
e) agentul de cuplare;
f) volumul controlului corespunzător grupelor de control;
g) limita de înregistrare şi limita de admisibilitate;
h) buletin de constatare.

Indiciile date de ultrasunetele situate deasupra limitei de înregistrare convenite

de la caz la caz trebuie să fie prezentate funcţie de poziţie, mărime, expansiune
şi frecvenţă corespunzător comenzii sau – dacă este necesar – să fie înregistrate
printr-o schiţă executată la scară reprezentând piesa forjată, secţiunea sau o
desfăşurătoare a suprafeţei. În acest caz pentru grupele de control 3 şi 4 se
specifică în plus tipul de ajustare, direcţia de penetrare a sunetului, atenuarea
sunetului şi corectura de transfer. Dacă s-a căzut de acord asupra unor zone ce
se evaluează în mod diferit acestea se înregistrează în schiţă în mod
corespunzător.

8 Indicaţii pentru întocmirea comenzii

La întocmirea comenzilor în conformitate cu prezenta fişă de încercări se cade

de acord asupra grupei de control, clasei de mărime a indiciilor, de la caz la caz
asupra frecvenţei admisibile (capitolul 6.4.3), limitei de înregistrare, structurii
suprafeţei şi stării corespunzătoare tratamentului termic aplicat ce este necesară
pentru efectuarea controlului.

Tabelul 1 Clasele de mărime corespunzătoare valorii limită admisibile a

indiciilor ( a se vedea capitolele 6.4.1 şi 6.4.2 )
Limite de admisibilitate
Clasa de mărime Indicii fără Indicii cu Expansiunea
expansiune* expansiune maximă
în mm KSR** în mm KSR** în mm***
A 14 10 80
B 10 7 60
C 7 5 40
D 5 3 30
E 3 2 30
* Indiciile fără expansiune trebuie să aibă funcţie de clasa de mărime o distanţă
între ele de 5 x mm KSR. Dacă respectivele distanţe sunt mai scurte atunci
indiciile sunt considerate „indicii cu expansiune”. Referitor la frecvenţa admisibilă
se cade la înţelegere conform tabelului 2.
** KSR = reflector tip disc rotund. La baza împărţirii claselor de mărime stau
diferenţe de amplitudine de circa 6 dB.
*** Depăşirile expansiunii maxime pot fi luate în consideraţie la înţelegere
luându-se în calcul frecvenţa admisibilă. Un indiciu cu expansiunea de exemplu
de 50 mm lungime corespunzător clasei de mărime A corespunde unei frecvenţe
de 160 :80=2.

Tabelul 2 Clasele de frecvenţă ( a se vedea capitolul 6.4.3 )

Limite de admisibilitate*
Clasa de frecvenţă Numărul de indicii fără Numărul de indicii cu
expansiune expansiune
a 32 16
b 16 8
c 8 4
d 4 2
e 2 1

* Mărimea de referinţă se stabileşte de comun acord funcţie de mărimea, zona

sau lungimea piesei forjate.