Stareţul Tadei

Reporter: Aţi fost de curând la Belgrad sau în oraş?

Părintele Tadei: N-am fost. Nu îmi aduc aminte.

-N-aveţi nevoie de oraş? Nu vă lipseşte?

- Mi-e totuna. Unde mă pune, iată-mă! (Mi-e bine!) Nu am dorinţa să

realizez ceva. Viaţa mea a trecut. Acum le rămâne tinerilor să cugete la aceasta,
la ce pot să realizeze astăzi. Căci vine bătrâneţea, când nu mai putem face ceea
ce puteam în anii tinereţii. Să facem tot ce putem cât suntem tineri. Atunci
trebuie să ne străduim. După aceea, când vine vremea, se vede totuşi că timpul
nu a trecut în zadar. Ceva i-a folosit, a cugetat, şi totuşi a atins o treaptă… SĂ
NE PĂSTRĂM PACEA LĂUNTRICĂ CU ORICE PREŢ. După cum spune în
acest verset: “Nu-ţi da pacea ta lăuntrică pentru nimic în lume.” Cu orice preţ,
păstrează-ţi pacea ta interioară.

Monahul Tadei s-a născut în anul 1914. În mănăstire a intrat la vârsta de 18 ani.
Dorinţa lui a fost să se supună imediat rânduielilor foarte aspre ale vieţii
monahale. De aceea a intrat în singura mănăstire rusească din acea vreme, din
Serbia, mănăstirea Miljkovo, lângă Svilajnac. Începând din 1928, obştea
mănăstirii Miljkovo a fost constituită în majoritate din monahi ruşi, sosiţi din
renumita pustie Optina, de unde au fugit din cauza prigoanei regimului comunist
din Rusia. În anii ’50 Miljkovo a devenit mănăstire de maici. Monahul Tadei a
stat o vreme în mănăstirile Gornjak şi Tuman şi a plecat în Kosovo şi Metohia.
A fost egumen la Patriarhia din Peci, iar apoi egumenul mănăstrii Vitovniţa,
aproape de Petrovac, pe râul Mlava.

În această mănăstire, părintele Tadei a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi
duhovnici din Serbia. Mulţi sunt aceia care ar fi dorit să-l întâlnească, să se
mărturisească la el şî să-i spună câteva cuvinte, sau măcar să primească
binecuvântarea sa.

Credincioşii care au simţit forţa duhovnicească a părintelui Tadei, vorbeau

despre el în mass-media. Au fost mai multe articole şi reportaje despre făcătorul
de minuni de la Vitovniţa. Odată, când părintele Tadei a stat o vreme la Belgrad,
sala Palatului Congreselor a fost prea mică pentru a-i primi pe toţi cei ce ar fi
vrut să-l vadă şi să-l asculte. Blocajele de circulaţie de pe străzile învecinate
vorbeau despre prezenţa unui oaspete de excepţie în capitala obişnuită cu diverşi
vizitatori. Pentru a ne exprima într-un limbaj modern, părintele Tadei a devenit o

1
personalitate de prim rang a mass-media. Despre părintele Tadei vorbeau cu
multă consideraţie şi călugării şi preoţii de mir; despre părintele Tadei s-au scris
şi cărţi dintre cele mai serioase, cum a fost cea a psihiatrului şi profesorului la
Facultatea de Teologie, Vladeta Jerotici, “Convorbiri duhovniceşti”. Părintele
Tadei se află astăzi în grija obştii mănăstirii Kovilj şi a egumenului ei, PS
Episcop Porfirie, unde am avut şi această convorbire.

- Doriţi să ne spuneţi câte ceva? Ce faceţi?

- Păi, bine. Ca orice moşneag. În anii tinereţii e cu totul alta viaţa decât la
bătrâneţe. E mare diferenţă la bătrâneţe căci deja am trecut multe încercări ale
vieţii.Cum a zis un bătrân când a fost întrebat cum trăieşte. El a zis: “Acum mi-
am trăit viaţa.” Tot ceea ce am trăit până acum, acum trăiesc din nou. Viaţa se
întoarce înapoi.

- Odată aţi spus că boala poate să fie o avertizare a omului că nu este pe drumul cel bun.

- Păi, aşa este. Domnul ştie ce avem noi fiecare nevoie. Se întâmplă adesea că
omul pare sănătos, nu-i lipseşte nimic, dar în realitate este bolnav. Cu toate
acestea pare că e sănătos şi că nu-i lipseşte nimic. Şi aşa…aşa trece viaţa omului
pe pământ.

Cum se poate vedea că omul este bolnav dacă nu-i lipseşte nimic şi pare ca şi când ar fi
sănătos?

- Cum vă daţi seama sfinţia voastră…?

- Păi simte el însuşi că ceva îl deranjează. Îndată ce-l deranjează ceva înseamnă
că are vreo boală, vreun neajuns care îi împiedica viaţa normală.

- Cum se poate să se ajute pe sine un astfel de om?

- Trebuie să se liniştească. Când omul este liniştit sistemul nervos se relaxează,

şi atunci totul îi este uşor. Toate nenorocirile care se întâmplă în jurul lui, pe el
nu-l afectează. Ştie că aşa trebuie să fie şi se linişteşte deplin. Dacă cere de la
sine prea mult atunci omul se chinuie singur. Orice are omul nevoie, nu poate
face nimic, fără să îngăduie Domnul.

Omul e legat nu numai de anturajul în care trăieşte, ci de lumea întreagă.

Viaţa este una singură. Unul este Izvorul vieţii, Care este pretutindeni şi le ţine
pe toate.

- Cum poate omul să se liniştească, – când a hotărât să se liniştească -, şi să se ajute pe sine

însuşi?

2
- Trebuie să se supună voii lui Dumnezeu după cum îi este randuit. Să fie
mulţumit, să dea slavă lui Dumnezeu pentru toate. Altfel, dacă omul cere mult,
dacă vrea să realizeze ceva, se chinuie singur.

Trebuie să se trudească. Nu trebuie să fie leneş. Dacă este leneş, se chinuie

singur. Trebuie să fie harnic, să se silească, dar în mod conştiincios, generos,
nobil, astfel ca să nu supere pe nimeni în jurul lui, şi să nu se rănească nici pe
sine însuşi.

- Cum poate să ştie omul că n-a exagerat în modestia sa, riscând să nu fie la înălţimea
capacităţilor sale şi sub măsura a ceea ce ar putea să facă?

- Nu trebuie să ceară prea mult, ci să se primească totul din mâinile lui

Dumnezeu. Tot ceea ce i se întâmplă, este Pronia lui Dumnezeu şi trebuie să se
supună. Imediat ce se nelinişteşte , iată mântuirea lui!

- Aţi spus că omul ar putea chiar să se vindece de cancer prin voia sa şi printr-o stare bună a
sufletului.

- Totul este cu putinţă cu ajutorul lui Dumnezeu. Când se adresează din inimă
lui Dumnezeu, aceasta este o energie incredibilă, cu care omul poate să pună în
mişcare tot ceea ce există.

Poate opri soarele. Poate face minuni. Este de necrezut…Căci Dumnezeu

este pretutindeni prezent.

Când omul este pus în legătură cu Izvorul vieţii, ceea ce doreşte fiecare, se
împlineşte. Vedeţi, copiii sunt nevinovaţi, sunt sinceri, neştiutori. Îi spuneţi unui
copil să zică aşa şi aşa, el face. Este o minune cum acest copil nevinovat, care nu
ştie nici ce va fi cu el, nici cum va fi, nu se gândeşte la acestea, dar e sincer.
Cum i se spune, amin (aşa să fie)! Asta înseamnă că cere multă credinţă şi dacă
ii spui un lucru, el te crede şi se petrece întocmai aşa. Oamenii se miră cum un
copil este ceva atât de extraordinar, dar el aşa a fost dăruit de la Dumnezeu.
Aceasta înseamnă că copiii sunt mai aproape de Dumnezeu şi că mai târziu pot
să se îndepărteze de El printr-o viaţă de nimic?

Acesta depinde mult de anturajul în care cresc. Pentru copii este foarte
important. Ei primesc ceea ce văd. De tot ceea ce văd şi li se pare bun, copiii se
lipesc imediat. Mai ales dacă e vreun suflet nobil şi liniştit, copilul imediat
aleargă la el. Deşi nu îi este rudă, nici nimic, copilul este atras şi imediat fuge la
el şi întinde mâinile, ca la apropiaţii lui.

Ştiţi de ce? Acest suflet este liniştit, blând, împăcat, ceea ce înseamnă că
însuşirile dumnezeieşti lucrează prin el, datorită păcii şi blândeţii acestui
suflet.
3
Fireşte, când copilul întâlneşte un astfel de suflet, chiar dacă nu l-a văzut în
viaţa lui, imediat aleargă la el.

Copilul aleargă la Domnul.

Când firea îşi vine în sine şi se linişteşte cu adevărat, o mare energie

dumnezeiască poate să fie lucrătoare prin firea omenească.
Lumea, gândurile lui, pot fi atunci cu totul altele.
Dar oamenii se preocupă mai mult de aspectele materiale. Aceste aspecte
acoperă complet ceea ce este bun în ei.

Dumnezeu este viaţa şi energia, şi El dă viaţă şî energie fiecărui lucru. Viaţa este
prezentă peste tot.

Noi , neamul omenesc, suntem foarte tare legaţi între noi, printr-o energie de
nedespărţit. Oamenii nu pot să observe şi nici să înţeleagă aceasta. În general nu
putem să pricepem că avem viaţa în mâinile noastre. Oriunde privim, viaţa e
viaţa noastră şi nu putem trăi unii fără ceilalţi.

Deşi ni se pare că putem nu putem.

- Multor oameni le place să vorbească cu Sfinţia Voastră, să vă cerceteze pentru sfat.

- Am îmbătrânit. Am îmbătrânit. Omul bătrân trăieşte viaţa tinereţii sale. S-au

întâmplat o mulţime de lucruri, uneori îşi aminteşte un fapt ce s-a petrecut.
Trăieşte din amintiri. Dacă ele sunt bune, atunci e bine. Dacă ele sunt rele,
atunci omul trebuie să le dea la o parte şi să accepte ceea ce este bine. Pentru că
nimeni nu ne este vinovat.

Cum sunt gândurile noastre aşa ne este şi viaţa.

Viaţa este manifestată prin gânduri. Cei care au întodeauna gânduri bune,
dorinţe bune iată (în aceasta aflăm) binele nostru.
Dacă gândurile noastre sunt liniştite, paşnice, totdeauna vom avea pace.

Părintele Tadei spunea că ne mâniem fie din cauza acelor dorinţe pe care nu le-am împlinit,
fie pentru că ne ridicăm deasupra celor cu care suntem supăraţi.

Dacă încetăm să ne comportăm cu oamenii ca şi când am fi judecători sau ca cineva care

este mai valoros, nu ne vom mai mânia.

La fel este şi cu neliniştile noastre. Gândurile de nelinişte determină oamenilor cu care

intrăm în contact o stare confuză.

Trebuie să învăţam să ne controlăm propriile gănduri, să ne aşezăm ordine în ele. Atunci

neliniştea gândurilor celorlaţi oameni nu va putea să ne vateme.

4
Trebuie să învăţăm şi să urmărim exemplul simplităţii şi curăţiei lui Hristos

Dacă dorim să mergem undeva şi să vizităm pe cineva şi nu gândim dinainte că poate îl vom
deranja, atunci vizita noastră nu va ieşi cum trebuie, căci venim deja cu gânduri confuze,
care vor avea influenţe negative asupra celor la care am mers.

- Dacă suntem blânzi, liniştiţi, calmi, aceste gânduri înrâuresc cu blândeţe şi au un efect
binefacător nu numai asupra sistemului nervos al făpturilor umane, ci şi asupra lumii
animale şi vegetale.

Toţi aşteaptă atenţie din partea noastră.

Şi ce este tristeţea? În lumea de astăzi sunt mulţi depresivi, oameni care îşi pierd credinţa.
Omul se încarcă singur cu gânduri care nu-i sunt de folos, căci el nu poate face nimic. El
poate să cugete asupra binelui, dar a face bine, fără Dumnezeu, nu poate. Numai cu putere
dumnezeiască putem face binele, căci singur Dumnezeu este Bun. În El se află toată
bunătatea şi milostivirea.
Slavă lui Dumnezeu, că Domnul este pretutindeni prezent şi ajută pe fiecare, pe cel slab şi pe
cel tare. Toţi au nevoie de ajutor. Dumnezeu este pretutindeni prezent.

- Vă cuprinde câteodată tristeţea şi ce faceţi atunci?

- Nu ştiu. Nu mă tulbur şi nu-mi fac griji ce va fi cu mine. Altfel, dacă aş

gândi la acestea, nu aş avea pace. Lasă să se îngrijească Dumnezeu ce va fi
şi va fi Cum e voia lui Dumnezeu, aşa o să fie. Dacă te aşezi în voia lui
Dumnezeu atunci nu merită să te mai gândeşti de vreme ce tu nu poţi crea
nimic prin tine însuţi, cu gândurile tale. Dacă ai gânduri bune, vei avea
pace. Dacă ai gânduri bune, gânduri liniştite. Dacă te gândeşti: “Va fi aceasta,
va fi cealaltă…”, atunci SINGUR ÎŢI STRICI STAREA SUFLETEASCĂ,
CĂCI NU AI PACE. Şi de ce? Ce nevoie ai de acestea?

Ne sunt îndeajuns grijile noastre zilnice.

Şi chiar cel mai zdravăn dintre oameni… Are metehnele sale. Nici unul în
vremea noastră nu va fi fără neputinţe. Nici o făptură nu este desăvârşită.
Desăvârşit este singur Dumnezeu. Cu Dumnezeu, putem fi desăvârşiţi. Fără El
nu putem face nimic, deoarece El este dragostea. Când ne adresăm Lui din inima
noastră, imediat ne vine în ajutor.

- Cum putem să câştigăm mântuirea în lumea materială? Cum să ne deschidem inima, să

ne adresăm sincer lui Dumnezeu?

- Trebuie să exersezi. Rugăciunea este şi ea un asemenea exerciţiu. Dacă

omul repetă fără întrerupere o rugăciune, aceasta îi devine deprindere. Când
repetăm cuvintele rugăciunii, avem după aceea o simţire, asemena multor Sfinţi
Părinţi care s-au îndeletnicit cu rugăciunea. Când repetăm continuu acelaşi

5
lucru, rugăciunea devine ceva natural. Primim un dar de la Dumnezeu. Toţi cei
care se adresează lui Dumnezeu printr-o rugăciune sinceră, fie că vor dinadins
sau nu, au tot timpul înlăuntrul lor o stare de rugăciune. Este un fel de bucurie, o
pace, care nu este din lumea aceasta. Pacea şi liniştea care le dobândeşti în
lumea aceasta le pierzi iarăşi după aceea.

Rugăciunea este o bucurie inexprimabilă.

- Puteţi să ne daţi câteva sfaturi pentru rugăciune? Cum trebuie să ne rugăm? Unde să le
spunem?

- Sfinţii Părinţi spuneau că fiecare dintre noi ar trebui să practice rugăciunea inimii:
” Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă. ”

Când practici această rugăciune şi o repeţi zilnic, atunci simţi în tine

binecuvântarea lui Dumnezeu. Când rugăciunea începe să se spună de la sine,
singură, fără voia ta, când îţi devine obişnuinţă, atunci, in momentul când este
pronunţată din ea emană o putere divină extraordinară. O bucurie de nespus.
Doar te minunezi ce este aceasta. Toate te bucură. Toate îţi sunt bune. Orice
primeşti totul este sfânt pentru tine. Tot ce doreşti să atingi ţi se pare sfânt.

Aceasta este binecuvântarea dumnezeiască care s-a dat omului. Noi nu

depindem nici de voinţa noastră, nici de dorinţa noastră. Totul merge, se
petrece de la sine, ca un motor care lucrează tot timpul, fără oprire. Omul
trăieşte, dar continuu simte o bucurie de nespus. El se bucură de orice vede. Este
fericit. Preacuviosul Serafim de Sarov, obişnuia să spună: “O, bucuria mea!”.
Este totdeauna un dar dumnezeiesc când vezi o persoană. Este o putere
dumnezeiască fiecare suflet, fie că este un copil sau un bătrân. Pentru el (Sfântul
Serafim), aceasta este putere dumnezeiască şi bucurie.

Părintele Tadei spune că totul începe de la gânduri, de la schimbările şi nestatornicia lor.

Toţi avem uneori gânduri rele care trebuie înlăturate cât de repede cu putinţă, căci atunci
când se coboară în inimă , ating sentimentele şi se amestecă cu ele, şi devin mai periculoase
şi mai greu de îndepărtat. Dacă în final se asociază încă şi voinţa, decizia liberă a omului
de a păstra şi cultiva în sine amestecul acesta negativ de gânduri şi sentimente sau chiar de
a-l transforma în acţiune, atunci păcatul deja s-a înstăpânit în om, şi (totul) este din ce în
ce mai greu de înlăturat.

- Ce diferenţă există între tinereţe şi bătrâneţe?

- Ei bine, nu este mare diferenţă. Un om bătrân poate să fie tânăr. Şi un om tânăr

poate să fie bătrân. Mare mângâiere are cineva când vede un om fericit. Când
merge pe stradă îi priveşte faţa şi se întreabă dacă este fericit. Noi avem o
capacitate de a estima cât este de fericit cineva, şi care este dispoziţia sufletului

6
lui.

- Trebuie să evităm oamenii care au o dispoziţie rea?

- Nu trebuie să participăm la rău, dar trebuie să-l ajutăm pe cel care este în
necaz. Trebuie o mulţime de cuvinte pentru ca omul să se elibereze de gândurile
rele. Cineva îi strică bucuria şi el nu mai poate face nimic. Vine al doilea, îi
povesteşte ceva şi nu reuşeşte nimic. Vine al treilea, al patrulea … Atunci vine
la el un copil nevinovat, îl îmbrăţişează, şi de la copil primeşte mângâiere. Un
copil nevinovat… Copilul nu face diferenţe. Pentru el toţi sunt buni. Şi omul
primeşte bucurie, pentru că copilul este plin de bucurie. El vine şi-l
îmbrăţişează, deşi nu-l cunoaşte. Omul primeşte prin copil darul lui Dumnezeu,
se luminează şi se eliberează de depresie.

Iată, acesta este un ajutor. Îl vindecă un copil.

- Ce este depresia ?

- O combinare a gândurilor. Combini pe primul, al doilea, al treilea …

Omul se gândeşte va fi asta, va fi cealaltă … În realitate nu va fi nimic. El
doar îşi face gânduri şi SINGUR SE COMPLICĂ. Se gândeşte că pentru
proasta sa dispoziţie este altcineva vinovat. Cineva a trecut şi el spune: ” El mi-a
stricat proasta dispoziţie sufletească! “. Nu acela a făcut aceasta ci însuşi omul.
Singur îţi iei propria ta povară. Te duci la familia ta, dar eşti mâhnit, ai o
dispoziţie rea. Nimic nu-ţi merge. Nici serviciul, nici una, nici alta… Dispoziţia
ta proastă se răspândeşte în casă la rudele tale şi le strici şi lor dispoziţia.

Starea ta o transmiţi apropiaţilor tăi.

Cine e de vină după aceea pentru aceasta? Tu singur eşti vinovat. Singur ai
făcut asta şi cu tine şi în casa ta. Mergi la un prieten şi îi strici dispoziţia.

Gândurile tale se întind, se răspândesc prin tine.

Omul primeşte ceea ce este înlăuntrul tău, ceea ce porţi cu tine. Îi aduci o
dispoziţie rea. De aceea mulţi oameni spun:
” Mai bine nu mi-ar fi intrat în casă. E ca şi cum mi-ar fi dat foc şi mi-ar fi
aprins casa. “

Nimeni nu este fericit, nimeni liniştit când cineva aduce neliniştile sale cu sine.
El ştie că trebuie să fie întodeauna într-o dispoziţie bună.

7
- Puteţi să ne daţi un sfat, nouă celor care trăim în lume, cum să depăsim aceste disperări
pe care le purtăm, cum să oprim gândurile care sunt rele?
- Este mai bine să cântăm încet în sine, decât să ne văităm.
- Cântă! Acela care cântă nu face răul.

“În două dăti, cu mult înainte, în vreme când era duhovnic la Patriarhia din Peci,
a avut doua crize nervoase puternice, când a tremurat din tot corpul, îi era frică,
era într-o cumplită stare de slăbiciune generală” scrie despre părintele Tadei,
profesorul Vladeta Jerotici, în cartea sa ” Convorbiri duhovniceşti “. Atunci a
înţeles că trebuie să-şi schimbe modul de viaţă, să trăiască cu cât mai puţine griji
posibil, în mod special pentru sine. A înţeles că noi toţi ne facem prea multe griji
pentru sine şi că numai omul care s-a predat uşor voii lui Dumnezeu poate să se
simtă uşor, bucuros şi liniştit. Mai târziu, s-a trudit să se predea cu totul în
mâinile lui Dumnezeu. Mândria este un mare păcat omenesc. Cum îl
recunoaştem în om? După jignirile care ni le aduc ceilalţi şi reacţia noastră
la jignirile lor. De fiecare dată când ne simţim ofensaţi, când cineva a spus
sau a făcut ceva care nu ne place, indiferent dacă acest om are dreptate sau
nu, suntem stăpâniţi de mândrie.
- Cum trebuie să fie relaţiile între bărbaţi şi femei în viaţa laică?

- Ei trebuie să se considere chemaţi să devină sfinţi. Nu există nici un suflet

născut care să nu fie sfânt. Să nu îndrăznim să facem nimic care să se opună
regulilor binelui. Totul, şi mic şi mare, face parte din viaţă şi are în sine energie
dumnezeiască. O primim de la Dumnezeu. Şi îngerii, şi fiecare făptură primesc
viaţă de la Izvorul vieţii. Viaţa este una singură. Dumnezeu este Dătătorul vieţii.
Energia dumnezeiască ne este cu adevărat mai aproape când mergem la
biserică şi cel mai aproape când mergem în Sfântul Munte.

Dar tot timpul este cu noi, omule! Tot timpul este cu noi. Tot timpul este cu noi.
Noi trăim prin energia dumnezeiască. Nu avem viaţă de la noi înşine. Viaţa ne
este dăruită. Este dăruită …

- Cum sunt vremurile pe care le trăim astăzi?

- Depinde de gândurile noastre, de dorinţele noastre. Noi, fiecare, suntem cei

care creăm singuri armonie şi dizarmonia noastră şi în cercul familiei, şi în
comunitate. Şi la nivel de stat este la fel.

Depinde mult de dispoziţia intelectului nostru, de dispoziţia noastră mentală.

Noi creăm armonie şi dizarmonie.

8
Cât sunt de nevinovate şi simple sufletele liniştite şi blânde. Cât de mult
răspândesc ele binele! Este de necrezut cum iradiază ele binele.

- Au dreptate aceia care spun că se apropie sfârşitul vremurilor?

- Sfârşitul lumii se apropie permanent. De la an la an suntem tot mai aproape de

el. Cum va vrea Domnul (până) la sfârşit … Vom vedea cum va rândui aceasta.

- Părinte Tadei, putem să avem o legătură sau să întrăm în contact cu cei dragi nouă,
adormiţi ( întru Domnul )?

- Totdeauna când ne gândim la ei, suntem în legătură cu ei. Când ne rugăm

pentru sufletele lor, suntem în legătură cu ei. Oamenii cu suflet nobil, liniştit,
paşnic, pot adesea să vorbească în visele lor cu suflete de care le e dor.

Tot ceea ce doreşti, obţii. Întrebi ceva şi primeşti răspunsul. Pentru că noi
suntem legaţi de lumea înţelegăţoare, raţională. Nu suntem legaţi numai de
lumea materială, ci şi duhovniceşte de lumea spirituală. Mai mult suntem legaţi
de lumea spirituală decât de materie.

- Intraţi în contact cu părintele Antonie?

- Nu mă gândesc la asta. Trebuie să te gândeşti la asta şi să ţi se îngăduie. Dar,

desigur, când omul îşi doreşte asta, dorinţele sale i se împlinesc, pentru că atunci
când ne dorim cu putere ceva, se pune în lucrare o energie raţională de legătură.
Această energie de legătură este mult mai precisă decât legăţurile telefonice.
Imediat se stabileşte. Omul doreşte ceva şi dorinţa i se împlineşte dacă este
concentrat (adunat în sine), liniştit şî blând.

Când regreţi pe cineva mult în viaţă, te rogi lui Dumnezeu pentru el. Atunci el
primeşte incredibil de mult în viaţa sa duhovnicească. Primeşte energie (putere),
pentru că dăruieşti propria ta viaţă aceluia la care te gândeşti şi căruia îi doreşti
binele. Tu îi trimiţi energie (putere), energia (puterea) prin care suntem legaţi.

Noi suntem legaţi prin energie dumnezeiască dar ne gândim prea puţin la acest
lucru. Nu îi acordăm atenţie. Vedem limpede că suntem aproape unul de celălalt,
că nu suntem departe.

- Ce să-i întrebăm pe cei adormiţi? Ce ne spun ei? Cum ne văd ei pe noi?

9
- Ei cer ajutor de la noi, căci de îndată ce au trecut în veşnicie, nu se mai pot
ruga pentru sine. Pentru cei dragi lor ei pot să se roage, dar nu pot să lucreze
nimic altceva. Au putut atât cât au fost în trup. De îndată ce vine sfârşitul vieţii,
ei pierd drepul să se roage pentru ei înşişi. Nu mai au acest drept pentru că
timpul pocăinţei lor a trecut. Ceilalţi pot să se roage pentru ei acum. Şi este
primit înaintea lui Dumnezeu.
” Tot ceea ce am considerat în viaţă că a fost mare rău şi necaz pentru mine, văd
acum că nu a fost decât o mare binecuvântare care a făcut să se întoarcă totul în
bine “, spunea părintele Tadei.

Aducerea aminte a unui păcat săvârşit nu înseamnă că păcatul nu a fost iertat.

Această aducere aminte este numai o punere în gardă, din vreme în vreme,
pentru ca omul să nu se mândrească iarăşi.

De fapt, omul este acela care nu se iartă pe sine, şi nu Dumnezeu, şi aceasta tot
din cauza mândriei. Altminteri, semnul sigur că păcatul a fost iertat este că el nu
se repetă şi omul este cu sufletul liniştit.

Nu este neimportant cum ne trăim ultimii ani ai vieţii noastre. Viaţa trăită la
bătrâneţe în chip bineplăcut lui Dumnezeu, răscumpără păcatele tinereţii. Chiar
şi necreştinii care au trăit o viaţă cinstită şî evlavioasă (conformă legilor firii)
vor fi primiţi de Dumnezeu după moarte.

Sunt oameni care, de la naştere, toată viaţa lor sunt blânzi şi buni. Aceasta este
plata lor de la Dumnezeu. În lume sunt mulţi oameni iuţi şi îndărătnici, care
trebuie să treacă prin multe suferinţe, dar care cu fiecare biruinţă asupra răului,
primesc în sine bucurie, drept recompensă minunată de la Dumnezeu.

- Cum trebuie să intre sârbii în legătură cu lumea? Spuneţi că totul este în legătură, ori astăzi
sârbii şi Serbia nu sunt prea legaţi de lume.

- Nu ştiu de ce. Nu putem să ne urâm unii pe alţii. Suntem legaţi.

Aceasta este cu siguranţă. Vezi bine că dacă urăşti îţi strici dispoziţia
sufletească. Atunci eşti încă mai rău. Acela pe care îl urăşti este fericit, face pe
alţii fericiţi… Vine către tine cu dragoste şi tu te miri cum poate să fie aceasta…
Cum acesta poate să-mi fie cel mai mare duşman şi să se comporte ca şi cum eu
nu aş gândi acest lucru. El devine dascălul tău. Te învaţă bunătatea. Atunci vezi
că nu ai dreptate să ai gânduri rele. Ceea ce a fost, a fost. Atunci gândurile tale
bune, alungă gândurile rele. Sunt primite gândurile pozitive. Dacă ne-am certat
cu cineva şi nu vorbim cu el, trecem şi peste acestea.
El se miră atunci: “Cum mă salută pe mine cel mai mare duşman al meu?”. El
crede că e duşman. De fapt el este prieten, dar este şi el încărcat de gânduri.
Când îşi vine în fire vede că nu are nici un motiv să dorească cuiva răul.

10
Gândind să facă răul, omul îşi strică propria stare sufletească. Nu poate să se
liniştească, să fie pe pace. De ce? Pentru că se gândeşte şi doreşte răul. Dacă
înlătură răul, va fi liniştit. Pur şi simplu, doar înlătură răul. Eu nu vreau să
gândesc răul. Eu vreau numai pacea. Pacea şi liniştea.

Iată, tu ai venit din afară şi semeni sămânţa binelui aici. Cel mai greu lucru
pentru noi în lume este să învăţăm cum să ne rugăm pentru duşmani.

-Când aţi început să simţiţi că puteţi să va rugaţi pentreu duşmani?

-Chiar dacă vrea, ori nu vrea, omul trebuie să se roage pentru duşmani, pentru
cei care nu ne iubesc şi pentru cei care sunt încărcaţi de dorinţe rele împotriva
noastră. Trebuie să ne rugăm şi să le dorim mult bine. Fie că ei vor sau nu,
trupul trebuie să se elibereze de rău. El se frământă încontinuu, continuu o ţine
pe a lui, vrea să-şi realizeze planurile lui. Când vede că nu poate, vede că
Domnul te ocroteşte, ar vrea cu orice preţ ca tu să dispari (să nu mai fi), dar nu
se poate.Cu cât el îţi doreşte mai mult răul, cu atât Dumnezeu îţi dă mai mult
binele. Eu văd că nu sunt bun. Eu îi doresc lui răul, şi lui îi este mai bine
acum.Înseamnă că nu sunt drept. Nu sunt aici eu mai bun, pentru că Dumnezeu
îi dăruieşte celui căruia eu îi doresc răul. Şi atunci mi se întoarce şi primesc ceea
ce doresc eu aproapelui. Şi îmi spun:”Cum aşa? “. “Eu sunt credincios, merg la
biserică … ” Nu ajută, nu are rost să menţii răul în tine.

Cum îţi sunt gândurile aşa îţi este şi viaţa.

Nu poţi să fi bun, dacă gândurile tale sunt rele. Din tine iradiază neîncetat o
energie a răului. De aceea trebuie să fim paşnici, liniştiţi, plini de bunătate. Unii
oameni gândesc despre noi fel de fel. Unii dintre ei vorbesc rău despre noi, dar
noi trebuie să îi binecuvântăm, dorindu-le totdeauna binele.

- Unii gândesc că prin abuzul de droguri pot să atingă stări mistice, să vină în contact cu
forţe spirituale…

- Aceasta este înşelare. Nu poate omul prin narcotice să obţină ceva. El poate
numai să-şi dezechilibreze sistemul nervos şi nimic mai mult. Dacă vrea să
realizeze ceva bun, omul trebuie să se gândesscă la bine. Nu poate să bea ţuică
tare, să fie în fiecare zi beat, şi să fie bun. Nu merge asta.

- Ce credeţi despre televizor ?

- Oamenii risipesc o grămadă de timp la televizor. Şi acesta este un fel de

narcotic. Este acelaşi lucru. Trebuie să se îndeletnicească cu ceva. Pentru că
nu se roagă lui Dumnezeu, ei trebuie să facă o astfel de rugăcine: să se uite
11
la fotografii, la vreun spectacol.MINTEA NU POATE SĂ FIE GOALĂ.
TREBUIE SĂ ÎI DAI CEVA, NU CONTEAZĂ CE.
- Sunteţi obosit ?
- Bătrânii sunt tot timpul obosiţi.
- Vă mulţumim mult. Doriţi să ne mai spuneţi încă ceva pentru final?

- Să deveniţi buni. Vă veţi descoperi atunci pe voi înşivă. Vă veţi vedea pe

sine pentru că vă veţi întoarce la gândurile bune şi dorinţele bune, şi SĂ NU
ACORDAŢI ATENŢIE INSULTELOR. Lăsaţi-i să vă jignească. Acela care
te insultă TE ELIBEREAZĂ DE TOT CE E RĂU.
- Experienţa Sfinţiei Voastre ar putea să fie preţioasă pentru noi. Puteţi să ne spuneţi ce să
lucrăm mai bine…

Tânărul trebuie să facă tot ce poate. Lasă să se trudească. Chiar dacă

aceasta i-ar părea fără rost, nu va fi în zadar. Îi va fi de folos. Nu numai lui,
ci le va fi de folos şi altora. Aproapele va lua exemplu de la tine. Va spune:
“Dacă el poate, de ce n-aş putea şi eu?”. Pentru că el trăieşte pentru sine însuşi
, pentru familia sa, şi pentru aproapele său.

Să dea Domnul ca totul să fie bine.

Vedeţi cum Domnul face minuni cu noi. Oamenii se poartă ba aşa, ba aşa…
Apoi ne mirăm ce va fi, cum va fi…Şi la sfârşit se întâmplă cu totul altceva.

- Bine. Vă mulţumim încă o dată.

- Mulţumim lui Dumnezeu!
- Blagosloviţi.
- Dumnezeu să te blagoslovească. Să-ţi dea putere şi sănătate. Să vă întărească şi
să vă dea curaj. Viitorul aparţine tinerilor. Trebuie să transmitem celor tineri
experienţa pe care o avem. Experienţa binelui. Tot binele începe de la gânduri.
Fiecare lucru se întemeiază pe gânduri. Fără gânduri nu se poate realiza
nimic. Dacă gândurile sunt atât de puternice, atunci trebuie să ne străduim
ca în viaţa noastră să păstrăm acele gânduri care ne vor fi folositoare nouă
şi apropiaţilor noştri, şi generaţiilor tinere. Trebuie să înmulţim tot ceea ce
este bun.
Mănăstirea Kovilj 2 aprilie 2002 orele 9:00-11:00
Părintele Tadei a adormit pe data de 16 şi a fost înmormântat la 19 aprilie 2003, la
mănăstirea Vitovniţa.

” … cum ne sunt gândurile aşa ne este şi viaţa…” – Stareţul Tadei

12