UMANISMUL - trăsături

 redescoperirea culturii greco-latine

 exaltarea omului şi a naturii
 încrederea în raţiune
 afirmarea libertaăţi şi a demnităţii umane
 erudiţia umanistă – uomo universale
 spirit anticlerical şi antidogmatic
 critica aspectelor negative

ILUMINISMUL- trăsături

 curent ideologic şi cultural

 hegemonia raţionalismului
 caracter anticlerical, antirelogios şi ateu
 idei specifice: emanciparea poporului prin cultură; monarhul luminat; dreptul
natural; caracterul social
 critica severă a societăţii

CLASICISMUL- trăsături

 admiraţia pentru antichitatea greco-latină

 primatul raţiunii
 unitatea dintre bine, adevăr şi frumos
 îmbinarea utilului cu plăcutul
 natura ca model al artei
 antropocentrismul (interesul major pentru om)
 regula celor trei unităţi (de loc, de timp şi de acţiune)
 preocuparea pentru caractere – consecvenţa cu sine a personajului
 înclinaţia pentru analiză psihologică
 critica moravurilor
 tendinţa de idealizare
 unitate, echilibru, armonie, măsură
 neamestecul genurilor şi al speciilor
 stilul: precis, concis, clar, sobru, elegant

1
 ROMANTISMUL- trăsături

 căutarea absolutului
 primatul sentimentului
 cultul eului
 nostalgia originilor
 percepţia cosmicului şi a totalităţii
 comuniunea omului cu natura
 iubirea – cale de cunoaştere
 gustul pentru mister şi fantastic
 recuperarea tradiţiei mistice a Evului Mediu
 valorificarea miturilor
 interesul pentru folclor şi tradiţiile naţionale
 cultivarea visului ca motiv central
 tema cunoaşterii – dorinţa de evaziune (evadare), călătoria
 preferinţa pentru antiteză
 eroul excepţional în împrejurări excepţionale (de exemplu, geniul; personaj
solitar, atipic, misterios, sensibil, sfâşiat de contradicţii, paradoxal)
 personajele provin din medii diverse
 lărgirea ariei tematice şi îmbogăţirea mijloacelor de expresie – visul, noaptea,
fantasticul, iubirea, istoria, natura etc.
 neglijarea formei, libertatea de creaţie

REALISMUL- trăsături

 reflectarea fidelă a realităţii – veridicitatea

 tematică socială: banul/averea/moştenirea/zestrea, familia, pământul etc.
 obiectivitate – narator impersonal, omniscient şi omniprezent
 rigoarea observaţiilor – importanţa detaliului semnificativ
 critica aspectelor negative
 lipsa de idealizare
 valoarea documentară
 personaje tipice în împrejurări tipice (avarul, parvenitul, împătimitul, arivistul
etc.)
 varietate tipologică
 determinarea socială a personajului
 analiza psihologică
 stil sobru, impersonal
 economie de mijloace

2
 SIMBOLISMUL- trăsături

 poezie a sensibilităţii pure

 sugestia devine principiu fundamental
 folosirea simbolului
 corespondenţa între senzaţii
 muzicalitate – se realizează prin repetarea unui cuvânt (laitmotiv)/unei
structuri/unui vers/unei strofe, prin refren, prin asonanţă, aliteraţie sau armonie
imitativă etc.
 tematică specifică: neliniştea, angoasa, nevrozele, evaziunea (evadarea),
neantul, vidul, nimicul, moartea, singurătatea, plânsul, speenul (melancolie
gravă), monotonia etc.
 universul citadin – târgul, mahalaua
 stări vagi, nelămurite, confuze, sentimente neclare
 estomparea contururilor
 stilul aspiră către puritate
 cultivarea versului alb

TRADIŢIONALISMUL- trăsături

 izvoare de inspiraţie: istoria şi folclorul

 satul românesc – vatră a spiritualităţii autohtone
 spaima de oraş, văzut ca sursă a degradării morale
 întoarcerea spre trecut ca unic reper moral salvator
 cultivarea aspectelor tradiţionale (obiceiuri, sărbători, costume, muzică,
gastronomie) în opoziţie cu cele străine
 teme predilecte: pământul, muncile câmpului, ţăranul, legătura cu pământul,
cultul neamului şi al înaintaşilor, continuitatea generaţiilor, întoarcerea în
locurile natale, casa, biserica etc.
 insistenţa asupra temei religioase, mai ales în poezie, prin evocarea unor scene
biblice semnificative şi autohtonizarea lor
 tipologie preferată: haiducul, ciobanul, preotul, învăţătorul, călugărul etc.
 limbajul se caracterizează prin registru arhaic şi popular, vocabular cu
regionalisme
 respectarea sintaxei, a topicii şi a punctuaţiei consacrate

3
 MODERNISMUL- trăsături ale poeziei

 preocuparea pentru o poezie de cunoaştere, poezia devenind o modalitate de

contemplare a lumii
 funcţie simbolică a limbajului
 cultivarea principiului disonanţei (eul liric este prins între trăiri contradictorii,
între care nu există nicio posibilitate de conciliere)
 fragmentarismul (se regăseşte în poezii care sunt alcătuite din secvenţe lirice
fără legături evidente între ele)
 estetica urâtului (de exemplu, la Tudor Arghezi)
 metafora - principală figură de stil
 intelectualizarea emoţiei (de exemplu, la Ion Barbu)
 principala caracteristică a limbajului poetic este ambiguitatea
 sintaxa eliptică (căreia îi lipseşte predicatul) şi contorsionată (topica nu este
respectată)
 depersonalizarea (detaşarea poetului faţă de sentiment, poezia fiind elaborată
„la rece”, eul liric fiind, de cele mai multe ori, o prezenţă discretă)
 dezumanizarea (faza accentuată a depersonalizării)
 metamorfoza (poetul goleşte cuvintele de toate semnificaţiile, atribuindu-le noi
sensuri), de unde rezultă polisemia şi ambiguitatea limbajului poetic
 preferinţa pentru versul alb şi utilizarea ingambamentului

NEOMODERNISMUL- trăsături

 expansiunea imaginaţiei
 luciditate şi fantezie
 sensibilitate şi ironie (de exemplu, parodierea miturilor)
 exotism şi confesiune
 preferinţa pentru metaforă (metafore originale)
 principala trăsătură a limbajului poetic – ambiguitatea
 polisemie
 dispoziţie ludică (joc de limbaj)
 transparenţa imaginilor
 revenirea la forme de expresie metaforică, la imagini artistice, la reflecţii
filosofice în discursul liric
 mitul oniric
 poezia este comunicarea sinelui cu sine prin cuvânt

4
 POSTMODERNISMUL- trăsături

 reformularea radicală a modernităţii

 dubla şi multipla codificare
 recursul la trecut
 reciclajul (citatul, aluzia, mottoul, plagiatul, intertextualitatea etc.)
 eclectismul (impuritatea, antinomicul, hibridizarea)
 indeterminarea (imprecizia, neclaritatea, instabilitatea)
 areligiozitatea (omul desacralizat)
 viziune apocaliptică
 estetizarea (degradarea frumosului şi estetizarea completă a existenţei)
 dispoziţie ludică (ironia, parodia, farsa, aluzia, jocul de limbaj)
 inventivitatea (disponibilitate formală nelimitată)