Originile Pamantului

Imediat dupa nasterea sa, Pamantul era o sfera incandescenta de roci lichide.
Incetul cu incetul, temperatura acestei sfere a scazut si la suprafata sa s-a
format o crusta solida.

Aceasta era bombardata de meteoriti si framantata de imense eruptii

vulcanice care degajau gaze si formau atmosfera primitiva, foarte diferita de
atmosfera actuala, fiind lipsita de oxigenul necesar vietii. Ea continea in
schimb multi vapori de apa.

1.Paleozoicul din grecescul palaios (παλαιός), "vechi" și zoe (ζωή),

"viață"[1] este cea mai veche din cele 3 ere geologice ale eonului Fanerozoic,
și a început acum 541 milioane de ani în urmă și s-a terminat acum 252.17
milioane de ani. Este cea mai lungă dintre epocile Fanerozoicului și este
divizată în șase perioade geologice: Cambrian, Ordovician, Silurian,
Devonian, Carbonifer și Permian. Paleozoicul a fost urmat de era mezozoică.

Paleozoicul a fost un timp geologic cu schimbări climatice, geologice și

evolutive dramatice. În Cambrian a avut loc diversificarea cea mai rapidă și
pe scară largă a vieții în istoria Pământului, cunoscută sub numele de
explozia cambriană, în care a apărut pentru prima dată cele mai moderne
încrengături. Pești, artropode, amfibieni, anapside, sinapside, euriapside și
diapside, toate au evoluat în timpul paleozoicului.

Viața a început în ocean, dar în cele din urmă a tranziționat pe uscat, și

sfârșitul paleozoicului a fost dominat de diferite forme de organisme. Păduri
mari de plante primitive au acoperit continentele, dintre care multe au format
zăcămintele de cărbuni din Europa și estul Americii de Nord. Spre sfârșitul
erei, au dominat mari și sofisticate diapside și sinapside și au apărut primele
plante moderne (conifere).

Era Paleozoică s-a încheiat cu cea mai mare extincție în masă din istoria
Pământului, Extincția Permian-Triasic. Efectele acestei catastrofe au fost atât
de devastatoare încât au fost necesari 30 de milioane de ani pentru refacerea
vieții pe uscat.[2] Recuperarea vieții în apă ar fi fost mult mai rapidă.[3]

INTRODUCERE:In urma cu 4,6 miliarde de ani, un nor imens de materie

gazoasa si pulberi care se invartea in spatiu s-a condensat si a dat nastere
unei stele, Soarele. In apropierea Soarelui, pulberi si blocurile de roca s-au
aglomerat si au format noua planete ale sistemului solar printre care si
Pamantul. De la formarea sa, Pamantul a evoluat mult. Istoria sa a fost
marcata de evenimente importante, ca formarea oceanelor, aparitia vietii,
aparitia sau disparitia unor animale si plante. Oamenii de stiinta au numit
prima perioada din istoria Pamantului precambrian (acum 4,6 miliarde – 540
milioane de ani). Urmeaza apoi patru perioade numite „ere geologice”: era
primara(acum 540 – 245 milioane de ani), era secundara (acum 245-64
milioane de ani), era tertiara (acum 65-2 milioane de ani) si era
cuaternara (acum 2 milioane de ani – pana in zilele noastre).

ERA PRIMARA- PALEOZOIC

ERA SECUNDARA- MEZOZOIC

ERA TERTIARA- PRIMA PARTE A NEOIZOICULUI

ERA CUATERNARA- este ultima perioadă din istoria geologică a Pământului

2.ERA SECUNDARA- Se formeaza Oceanul Atlantic si cel Indian. La sfarsitul

acestei perioade incepe incretirea alpina care se afla la originirea Muntilor
Stancosi, a Alpilor, a Pirineilor si a Himalayei. Pamantul este populat de
reptile mari, ca dinozaurii. Apar apoi primele plante cu flori.

3.ERA TERTIARA- Terțiarul este era geologică care urmează mezozoicului.

Constituie prima parte parte a neozoicului. Terțiarul se întinde de acum circa
65 milioane ani până acum circa 1,6 milioane ani. Este perioada în care s-a
atins forma prezentă a continentelor și s-au format lanțurile mari de munți.
Au apărut și s-au dezvoltat multe specii de mamifere, premergătoare celor de
azi.

4.ERA CUATERNARA-Cuaternarul este ultima perioadă din istoria geologică

a Pământului, caracterizată prin oscilații climatice și prin apariția și
dezvoltarea omului. Durata Cuaternarului face încă obiectul unor studii și
discuții, apreciindu-se în prezent la 2,588 milioane de ani.

Potrivit recomandărilor International Commission on Stratigraphy (Comisia

Internațională de Stratigrafie, ICS), cuaternarul se împarte în Pleistocen și
Holocen.

Fenomenul geografic cel mai important a fost alternanța intervalelor climatice

reci cu cele calde. Au fost mai multe astfel de intervale, numărul lor diferind
în funcție de locul pe glob. În Europa se consideră că au existat 4 (după alți
autori 5) astfel de răciri - încălziri succesive ale climei. Cele 4 intervale
(numite faze) se referă mai mult la cele de clima rece, când ghețarii avansau.
Acestea sunt Günz, Mindel, Riss și Würm, denumiri valabile pentru aria
europeană.

Se consideră că în faza glaciară de dezvoltare maximă (Riss) ghețarii ocupau

o treime din uscatul planetei noastre.

INTRODUCERE (ADDS+)

Planeta Pământ (numită și Terra sau „Planeta albastră”) este a treia planetă
după distanța față de Soare și a cincea ca mărime în Sistemul Solar. Când
desemnează planeta (și nu solul), cuvântul se scrie cu majusculă. Terra face
parte dintre planetele interioare ale Sistemului Solar (planetele aflate în
interiorul centurii de asteroizi). Este cea mai mare planetă telurică din
sistemul solar, și singura din Universul observabil cunoscută ca adăpostind
viață (controverse legate de existența vieții extraterestre continuă să existe).