Comoara Neamului Vol 10 Snoave Şi Basme

<0110ARA
IsMANYI,IP
SNOAVE $1 BASME
BUCURE$T1
1 9 4 3
GHEORGHE I. Mann
zdi,
VOLUMUL X
SNOAVE SI BASME
BUCURE$T1
- 1 9 '4 3
3
O MARTURISIRE NECESARA
Cu acest volum, truda mea de peste doua de-
cenii, vede lumina tiparului.
Bunul Dumnezeu mi-a ajutat totdeauna; si nu
m'a parasit niciodata.
Caci, in imprejurarile de azi, cand dusmanii
nostri cauta sa ne nimiceasca Patria;r:cand grija
marilor dregatori nu este alta decat Intregirea
Neamului in vechile si adevaratele hotar'e ale
Romániei Mari, am gasit o calda si adanca Trite-
legere In barbatul de stat, in omul de stiinta si de
fapte pozitive d. profesor univ. si prim-ministru
Mihai Antonesou.
Cu entuziasmul dinamic si vigoarea anilor sal
tineri, n'a pregetat o d'IDA sa-mi acorde inaltul si
pilduitorul sau sprijin.
Dar iata ca, in rasadni-ta gesturilor m'arete ale
d-lui prim-ministru, radiaza parfum din plin sufle-
tul generos de mare roman, al ardeleanului Ing.
Const. Orghidan care, pentru cultura si spirituali-
tatea noastra nationala, este si va ramane un
adevarat Mecena.
D. Ing. Const. Orghidan, cu toata modestia-i
notorie, Incrusteaza pe rábojul vrennii inca o
fapta nobilá, spre cinstea d-sale si rusinea atator
depozitari de averi negandite.
4
N'am aflat un roman care, in vieata fiind, sa fi

tnteles mai bine, ca d. ing. Oonst. Orghidan, ca
un popor nu poate sa se afirme in istoria lumii,
fara o cultura sanatoasa.
Cat tineri de valoare, cat creiatori de arta nu
se sbuciuma si nu se pierd in valmasagul vietii
publice si in bezna anonimatului, far& a avea pri-
lejul sà. contribue la sporjrea spiritualitati unui
Neam, deoarece un MeCena ab'ia TI afli la ras-
pantie de veacuri...
D. Ing. Const. Orghidan si-a legat definitiv nu-
mele de opera ,,Oornoara Neamului".
GH. I. T.
Septemvrie, 1943.
SNOAVE $1 BASME
Snoave si easme 7
Crapul nasdravan
n tigan, sezand acasa, geaba cum mai toti ti-
ganii sed i se cam urise. Si a plecat sa se
plimbe pe marginea unei balti, lata si mare.
Mergand el asa agale, tot gandind i plasmuind cine
stie ce lucruri mari, nimicuri goale, numai c'aude toaca
clopotul al mare, la biserica satului. Se vestea o
mare sarbdtoare. Timpul era pe inserate. Soarele
cauta in urma, iar vietätile apucasera drumul culcusuri-
lor. Numai tiganul o pornise incotrova.
La dangatul clopotului, se opreste, i§i face semnul
sfintei cruci si îi zice
Ce sarbatoare o fi maine ? Ca a trecut Prapalistea
Doamnei Cuvioasa Paraschiva ; am scapat de Sparan-
ghelii Mihai i Gavrila, àia räii, cari omoara oamenii si
le la sufletul ! Atunci, trebuie sä fie Sfetul Niculae :
vanatorasul, luntrasul, cordbiasul, manca-l- as.
Si porneste inainte, tot gandind si rasgandind : cum
ar face, cum ar drege, ca sa se duca la biserica.
Era tare amarit. Pe deoparte, Il impingea dorinta,
pe de alta saracia. Ar fi vrut sd ducd si el ceva prinos
din mana, cum fac toti oamenii din sat, ca dell 1, daca
te duci la biserica cu mana goalà, mai intaiu e rusine
de lume ; i deh ! esti om ; apoi, popa din altar se uita
la tine pe furis ; i dascalul chioris.
Dar, in cele din urma, jiganul îi mai zise :
De ce Sfetul Niculae n'o avea gandul, manca-i-as
ochii si gura, sd scoata aci in marginea MIA un crap,
frumos ? Si eu numai sa-1 iau, sa-1 pui la tava ; i, maine
dimineata, sa iasa aburii crapului, inaintea sfantului I
Ce prinos minunat ! Cum s-ar uita popa la mine cu
8 Gheorghe I. Taz16.uanu : Comoara Neamulul
bucurie, iar romänica ar muri de ciuda si necaz 1 Ar

crede c'am fost la vanätoare !
Atunci, Sfetul Niculae, prea milostivul si grabnicul
ajutator al cebra ce sunt in scarbe si nevoi, auzind
dorinta cea infoeata a tiganului si vrand sa-i mangaie
durerea sufletului si pofta pantecelui, porunci unui crap
mare si frumos ca, din mijlocul bältii si din fundul
crovului, unde se tolanea, sa iasa iute la marginea
baltii, chiar la picioarele tiganului.
Deodata, din unda apei, aproape de margine si drept
intre picioarele tiganului, iese un gogeamite crap, ve-
nind ca fulgerul si Mind apa in talazuri.
La vederea acestei minuni, tiganul se repede ca un
tigru, apuca crapul de urechi, il ridica in sus si vazan-
du-1 cat e de mare si de frumos, se mira.
Auliu ! Cata mai crapul am vanat, si ce ciorba
am sa fac 1 Am sa iau bors de putina dela nasicul,
si-am sa fac un borsisor, de am sa ma ling, toata vie*,
pe botisor.
Sfantul Niculae, suparat de planul tiganului, porunci
numaidecat crapului, ca sa fuga din ghiarele tiganului
si sa se duca in fundul EWA la crovul ski de unde
venise. Zis si implinit.
Crapul se svarcoleste cu asa putere, in ghiarele tiga-
nului ; il isbeste asa de sdravan cu coada peste ochi,
incat ii scapä din mana. Si-apoi, bastiubalc in balta, si
p'aci ti-i drumul, la fund In mijlocul crovului.
lar tiganul, abia sculandu-se si tremurand de fricä,
zice cu mirare :
Of ! Sfeti Niculae, nu mai stii de gluma!
Ca ma si trantisi In huma.
De parca 1-am mancat
Si tie nu ti-am dat ?
Snoave 1 Basme 9
Tiganul i Cioara
figan plecA la drum c'un roman.
UnTimpul era frumos. Soarele stralucitor. Totul in-
demna la mers.
Si mergeau, mai vorbind, mai tAcand, ca omui la
drum : unul spunea una, altul spunea alta, ca s'a le tread
uritul si sA le sporeascd pasii.
Inteun tkziu, tAind calea prin inima campului, vA-
zurd deodatA, inaintea lor, o mogAldeatä.
Era o cioarA moartA, cAzutd in mijlocul drumului.
Romanul nostru, siret si mucalit din fire, vrand sA-si
batA joc de sufletul figanului, se opri si-1 intrebA :
Da ce-i aiasta, mAi figane ?
La aceastA intrebare neasteptatA, figanul rAmase ca
trAsnit si, neputând da un rAspuns potrivit, se opri,
uitandu-se speriat, cand la cioark and la romAn. Se
gandi ce se gandi, si incepu a indruga :
SA-i zic cioc ? !
Mi-e cA sboarA din loc.
SA-i zic cioroiu ? !
E din sat dela noi.
SA-i zic stand ? I
Pe mama o chiamA Stanca.
SA-i zic cioarA ? I
Imi fac neamul de ocarA.
SA-i zic pe nume ? !
MA batjocoresc pe mine.
Dar, la un moment dat, revenindu-si, plin de bucurie,
prinse a sopti :
$tii ce e asta, mo românico ?
10 Gheorghe t. Tazlauanu : Comoara Neamulul
Stiu, daca mi-oi spune, raspunde romanul sura-

zand.
Mo romanico, manca-te-a§,
Asta-i ceva, de undeva,
A sburat din cotrova
$i-a 'mpu§cat-o cineva.
$i astfel a scapat tiganul de incurcatura, caci oricum

Ii zicea, tot rail o nemerea ; ca-§i batjocorea mai intaiu
numele, apoi pe ma-sa, toate rudele si mai cu seama
mandria tiganeasca.
Snoave si Basme 11
Cum ()data ursul a ajuns mierra

tigan a plecat la vAndtoare si a intrat inteo
Unpddure, mare de nu i se zArea marginea ; iar
vArful copacilor atingea nourii cerului.
MergAnd el asa prin pddurea deasa, si trecAnd din
hAtis in hAtis, se pomeni inteun luminis mare si frumos.
Aci stAtu si se odihni. Era foarte supdrat cd, pe unde
trecuse, nu intAlnise nimic. Se sculd sd piece. Se uitA in
toate pArtile, dar nimic. Peste tot o liniste adAncd. Nici
o miscare in codru. Nici urmd de vietate. Pared totul
intrase in pdmAnt !
Atunci, o porni inainte, cu pusca in mAnd si cu
ochii tinta.
Deodatd, s'aude ceva fAlfAind printre frunzele copa-
cilor. 0 pasdre sburase din cuib.
Tiganul, crezAnd cd e vreo sAlbAticiune, de teamd
sd nu-I mAnAnce,o ia la fuga prin mdrAcini, prin desisuri.
Si, cu mare greutate, ajunge in marginea pddurii, prApd-
dit de oboseald, cu main ile s't obrazul zdrelit.
Un român, care trecea pe acolo, vdzAnd pe tigan tre-
murAnd de fricA §i. zdrelit ca vai de el, i se fdcu mild
si-1 intrebd cu bundtate :
Dar ce ai, mdi tigane, de tremuri de fricd si te-ai
zdrelit asa de rdu ? Ce-ai vdzut ?
Am vAzut... Am vdzut, rAspunde tiganul abia
ingAimAnd : Am vAzut, mAnca-te-as, colo, in inima pd-
durei, o surd de ursi cu gurile cdscate, cu cozile imbd-
zoiate, si veneau la mine, sd md mAnAnce.
Taci, mdi tigane, cd poate n'or fi fost chiar o
sutd. Adu-ti aminte, o fi fost mai putinei. Asta nu se
12 Gheorghe I. TazlAuanu: Comoara Neamulul
poate P-aici, eu umblu de mic copil, i asa ceva n-am

vAzut.
Erau, zAu, romanico, dacA nu o sutA, dar cel pu-
tin cincizeci. 1-am vAzut cu ochii mei...
Minti, mAi tigane, II luA din scurt romdnul.
fi fost mai putini. N'ai vAzut tu bine ! Ti s'a phut,
pesemne, nu'ntelegi ?
Mo, romdnico, zAu, pre legea mea, manca-te-as,
dacA n'o fi fost eincizeci, dar zece erau. Stiu bine ! Uite,
i-am numArat cap cu cap.
Dar romdnul, vAzdnd cum tiganul scade numdrul
ursilor si cum, putin ate putin, se apropie de adevAr,
Ii mai face o intrebare :
MAi tigane, gAndeste-te mai bine! Poate n-o fi
fost zece, poate o fi fost unul ?
Romanic°, zau, mdrica-te-as, cA bine zici. Era
unul, dar mare cat un bivol. $tii Urs mare de padure.
AscultA, mAi tigane, aicea nu sunt ursi, cA nu-s
munti. Ursii Mau in pAdurile 'din munti. Asta e o pA-
dure de cdmpie. Si aici sunt numai pAsAri.
Dbr ursul sboarA, mdnca-te-as ? Eu am vAzut
ceva sburdnd prin frunze.
zice romanul multumit c'a aflat ade-
vdrul. Atunci ai vdzut vre-o mierlA i te-ai speriat
fugit ca un nebun, de ti-ai rupt totul de pe tine.
Nu stiu, zAu, romdnico, ce o fi fost :
Miermurd,
NemiermurA,
CA inima in mine tremurA !
Snoave si Basme 13
Rasbunarea clAnciuciului
n tigan bAtran vine intr'o zi acasA, dela carciumA,
cu pArul jumulit, cu obrazul umflat, si asa de
amArit, cA i-se innecau ochii in lacrAmi.
I se intámplase ceva rAu. Romanicu II Muse de-1
smintise. Cine sti ce voe nu-i implinise. lar románicu
ii vArsase veninul pe bietul tigan. Asa se intamplA une-
ori in lume : unul o face, altul o pate.
Danciu, fiul sAu cel mare, vAzánd pe ta-sAu bAtut,
Il intrebd cu milA :
Dar ce ai patit mo tetico, de esti asa amArit ?
Ce ai pAtit ? Ce ti s'a intamplaf?
M-o bAtut un roman, colo la cArciuma din drum.
Ce spui, mo tetico ? A indrAznit románico sA te
batA pe tine ? intreabA danciucul, cuprins de mirare si
mahnire pe bAtranul sAu pArinte, care abea se tinea
pe picioare, de bAtut ce. era.
laca, VEZi bine ! Nu stiu ce-o fi avand cu mine, cA
nu i-am fAcut nimic, rAspunse bietul tigan, stergan-
du-si lacrimile cu poalele cAmAsii.
Dar l'om OM la carciumA, mA tetico ? intrebA
dAnciucul plin de manie.
Ce vorbesti ? ! Ala nu iese din carciumA niciodatA.
Hai, mo tetico. Hai cu mine. Am sA-i arAt eu. Am
sA-1 fac mii de fArame, fdramitele.
Atunci, bAtranul sigan, vAzand c-are un fiu asa
de viteaz, îi indesA cAciula pe urechi, isi mai stranse
pArul jumulit, i punandu-si un cArbune in lulea i trA-
end din ea, porni in urma fiului sAu, care injura pe
romanicu si care, din hot si talhar nu-1 mai scotea
14 Gheorghe I. Tazlauanu : Comoara Neamulul
astfel, amándoi, Maud mare larma pe drum, ajun-

sera la carciuma.
Aci, lume dupa lume. Imbulzeala nu gluma. SA fi
aruncat un graunte de papusoiu, i cadea pe cap de
om. Unit innauntru carciumii, altii afara. Fiecare, cu sticla
punk cinstea cate un pahar.
Cum intrara, danciu se uita in colo, se 'ilia pe din-
colo, se uitd peste toata gloata, de parca ar fi cunoscut
Pe cineva, dar nu-1 vedea, i atunci intrebd rastit :
Cine a batut pe tetea ? Cine a fost mielul ala?
Sa spuie repede pand nu ma fac furios!
Toti tac i, ca prin minune, o liniste adancd ja locuL
"sgomotului de mai inainte.
Eu 1, striga din multime, un om voinic, Malt, spa-
tos, care surázand inainteaza voios catre danciul indraz-
net, si dupa cum om vedea, nesocotit.
Tu ai batut pe tetico, mo românico ?
Eu, ma igane. Si ce vrei ? zise románul tantos,
mai ales Ca' Muse i ceva, scotánd pieptul fnainte, and
capul pe spate, si uitându-se la tigan, cu ochii
pe jumatate, in semn de batjocora.
la sa te yaz! Trage-i lui tetea acum o palma!
Si romanul, fard multa codeald ii arde batranului o palma,
de-i scaparara vederile, Ii piuird urechile, de auzi
latránd in Giurgiu !
Asa... a.. a! zice danciul mirat de indrazneala
romanului ; i apoi din nou :
la sa te yaz, mo románico, fi mai tragi una ?
$i romanul, grabnic indeplini dorinta danciului, dar
cu asa manie, incat batrânului tigan Ii clantanira fälcile
Ii tremurara vinele, si-1 podidird lacrimile. Dar danciul,
si mai incap'atanat zise :
Acum, sd te yaz, mo románico, o sa-i mai tragi
lui tetea inca una ?
$i romârtul, nici una, nici doud, Ii mai arde Inca o
palma, cA bietul ligan vazu stele verzi pe pereti, si luna
In fundul fedelesului.
Atunci, dänciucul cel viteaz, apucând pe tatâne-sau de
Snoave qi Basme 15
mAnA si trAgându-1 cu putere, il scoate tails din car-

ciumA, zicandu-i :
Hai, mo tetico ! Hai mai repede acasA, c'Asta-i
nebun si nu-mi pun mintea cu el. CAci de fi dau un
pumn, 11 fac scrum !
Sno-ave i Basme 17
Tiganul la vie
poi* avänd o vie, cam departe de satul unde
Un Iocuia, a luat-si pe tiganul sluga sa din curte
c-un cos, ca s'aducd ceva struguri, si sd vadd ce mai
e p-acolo, cAci nu fusese cam demult.
Era Intrio Sfäntd MArie, cAnd Incepe a se coace
strugurii._ Si era o cAldurd, de ardea tArâna pe drumuri.
Se párlise iarba pe câmpuri si prigoriile cántau de ducd.
In sfärsit, iat-ä-i la drum : popa calare p-o iapd bdl-
tata ; cu umbrela in mând si cv tigara In gurd ; iar
jiganul, pe jos, ducánd la spinare un cos ink, micut,
mititel.... cd d-abia 11 ducea ! Cos popesc si mai mult
nimic.
Nu iesiserd Ind. bine din sat, cd si Incepuliganul a
intreba :
Departe, departe e via, taid pdrinte ?
Nu-i asa departe, mäi Radule I 0 sd ajungem
acusica. Tin'te de mine ! Indeamnd ! Nu vezi cd rdmái
In urmd ?
Si popa grAbia, lovind mereu iapa cu scdrile, In-
cat bietul tigan rdritäsese cam vreo postd departe de el.
Din and In and; tiganul tot mai Intreba, dacd mai
este mult pána la vie.
Popa, prefAcAndu-se cd nici n-aude nici nu vede,
dedea de zor lovituri iepii, ca sd- iuteascd pasul.
In cele din urrnd, ajunserA.
Tiganul, mart de obosealä, se --toldni pe iarbd In
capul via
Popa descdlecd si-si lega iapa de pripon, apoi Isi
suci un muc de ligare si o apucd spre cramd. Ajuns
..
2
18 Gheorghe I. Tazrauanu : Comoara Neamului
()data aici, incepit sa masoare intinderea cu ochii ; iar

cu gandul, socoti la vasele cu vin, ce are sa le umple.
Tiganul insa, dupä ce statu catva timp culcat, se
sculd si... puscA, pe razor in vie I Nu fAcu cativa pasi,
cd si zari, inaintea lui, boabe de struguri risipite pe
razor.
Inspaimantat, tiganul banui ca poate i s'a intins,
cumva, vreo cursa; si striga cat il tinu gura :
Fugi broboana rea,
Din calea mea ;
CA din zeama ta,
Turbase tetea,
De ne gonea prin casa,
C-o toroipala arsa,
SA ne prapadeasca.
De nu era soacra-mea fall mare,
Nici unul nu mai rAmAnea in picioare ;
Si daca nu eram iuti la fuga
Azi nu mai mancarn mamaliga.
Snoave i Basme 19
Popa i tiganul
I n ce sat si 'n ce parte de loc nu stim bine ; dar trAia,
°data', acolo, un tigan tare bogat. Cine stie cum se im-
bogAtise ! Ori cA furase, ori ca gAsise ; cA de muncit...
ciolane pe cuptor, cAtA-i ziva de mare ! In tinerete, bate
ii mersese in plin. Dar, inbAtrAnind si slAbind, fu picnit
de o boalA grea si trAntit la pat.
Singurul sAu fiu umblase si-1 cAutase in toate par-
tile. Thase lumea in lungis si 'n curmezis. Nu rAmase
vrAjitoare, ba si doftori necdutati. Dar geaba si surda,
cAci boala devenea din zi In zi mai rea ; si bietul tigan
se topise, vAzAnd cu ochii. li rAmAsese doar osul si
pielea. Mosnegelul de tigan, dAndu-si seama cA nu mai
poate scApa din ghiarele mortii si pArAndu-i foarte rAu
de averea ce-i rAmAne, chemA 'pe fiul ski, si plAngAnd,
Il trimise la popa satului sA-1 intrebe ce sA facA, ce sA
dreagA, ca sA se insAnAtoseascA. Si astfel, fiul tiganului
se duce la popa satului si-i spune cA ta-sAu e bolnav
rAu de tot.
Popa era siret si lacom, cAci Dumnezeu fi dase darul
sfAnt, iar dracul lAcomia. $i stiind ca tigand e putred
de bogat, se dAdu la ghidusii, incredintAndu-1 pe bala-
oachesul ImbrebAnat cA, pentru sAnAtatea lui tAtAne-sAu,
are sA ,vorbeascA cu Dumnezeu, ca a doua zi sA cate
a -veni pe la el, spre a-i da rAspunsul Atotputernicului.
A doua zi, dis-de-dimineatA, pe cAnd abia se crApa
-de ziuà si popa dormia incA, tiganul clAdu buzna in
casA, cu cAinii grAmadA, incAt sfintia-sa se pomeni sA-
rind din pat, drept in fata baragladinei inmArmurite, mai
mult buimAcit clec& treaz.
20 Gh eorghe I. Taziauanu : Comoara Neamulul
Cum 11 vazu pe popA in picioare, prinse tigAnusul a

glAsui pe nerAsuflate, cad il ard ea curiozitatea pe su-
flet:
Skut mAna, taicA pArinte. Dar ce, nu te-ai scu-
lat ? Ori de obosealA, asta noapte, nici n'ai fost la Dum-
nezed ?
Nedesmeticit cum era, popa nu se lAsA prins de vizita
pripita a tuciuriului. Si, adunandu-si firea, ii raspunse :
Am fost, mA igane. M'a tinut la El, pAnA la miezul
noptii.
Si cum duhnea a bauturicA, nedAndu-i rAgaz cioropinei
sa mai croncAniascA, ca sA scape de IncurcaturA, ii tra-
se o cAntare pe giasul al nouAlea :
Dascalii si pochii,
Abia vdd cu ochii.
CAnd intrA 'n biserica,
De praguri se 'npiedicA,
lar mamelor preotese,
Danful din cap nu le iese.
Apoi, uitandu-se in ochii danciului, pe care-I avea in
fatA, cu noaptea in cap, incepu sA-1. intrebe :
Dar lui tat-tAu, cum ii mai este ? Merge spre bine,
nu-f asa?
D-apoi tetea, rAspunde tiganul, scArpinAndu-se
in cap std nemiscat de aseará. Ii e mai bine, taica
pkinte I
Atunci, cum spui tu si cum banuiesc si eu, si
cum mi-a spus si Dumnezeu, tatA-tau merge spre
bine. Are sA se facA sAnAtos tun I-
Dar, taid pkinte, ai fost la Dumnezelea ? Spu-
ne-mi, zAu, mânca-ti-as gura, ce-a zis ? Mai traieste
te tea ?
Am lost, mA igane. Nu-ti spusei ? Nu 'ntelegi ?
Am fost 1 $i cat 1-am rugat, numai eu stiu. Mi-a spus
cA o sä-1 lase pe ta-tAu sA trAiascA ; veac sA vAcuiasca...
Asa, Mica pArinte, a zis Dumnezelea ? pupa-i-as
tAlpile si picioarele, ca o sa-1 lase pe tetea sA traiasca,
vac sA vAcuiascd ? intrebA tiganul plin de bucurie.
Snoave ei Basrne 21
Vezi bine, c'asa mi-a spus, mdi tigane. Dar,

tii una'?
Stiu, taicd pdrinte, dacd mi-oiu spune.
A zis Dumnezeu, cd maine de dimineatA, sd te
duct i sd-I arunci pe fereastra altarului, doudsprezece
mii de galbeni-zamti, cd are mare nevoie de bani acum-
Dacd-i dai, are sd-1 lase pe ta-tdu sd trdiascd, cat o
vrea i cum i-o plAcea ; i, ca el, nimeni n'o sd fie fe-
ricit pe lume. Dacd nu-i yeti da, apoi yeti vedea ce s'o
intampla. Dumnezeu e stdpanul Cerului si al Oman-
tului, al trAsnetului si al fulgerului. Cu el nu-i de
suguit. Bagd de seam& ce-ti spun! zise popa, piro-
nind privirea-i cruntd ast,pra tiganului, i vorbindu-i
aspru i poruncitor.
Las' taicd pdrintea, cd facem asa cum a poruncit
Dumnezelea croncAni tiganul, mai mult mort decal viu.
A doua zi, in zori, tiganul se duce si aruncd pe fe-
reastra altarului galbenii ceruti. lar popa, care se as-
cunsese sub fer eastra din fund, cand auzi punga cdzand,
se repezi, o rid led i desfAcand-o, gdseste tocmai doud-
prezece mii de galbeni-zamti I
Se bucurd popa, dar nu prea.
Insa tiganul sAlta de bucurte c'a plätit lui Dumnezeu,
si a scdpat pe tdtane-sdu din ghiara mortii. Si, de prea
multA bucurie, se intoarce acasd fluerand i cantand pe
drum, de se auzia, cine stie de- unde, de para. venia
dela cumetrie,
Un roman, trecand pe langA casa tiganului i vdzand
cd cioroiul Al bdtran murise, II intampind pe fiul cioro-
iului cu vorbe dojenitoare pentru purtarea lui uritd :
Ce canti, mA tgane, asa ? Aleargd mai iute acasd,
c'a murit ta-tdu, cine stie de and, iar tu cutreieri satul
cantand i fluerand, ca un nebun.
Tiganului, nu-i venea sd creadd, zise :
Apot, mo romanico, zdu I
Cu popa vorbii,
Lui Dumnezeu plAtii,
Atunci, pe tetea de ce dracul 1- a luat ?
Snoave ei dasrne 23
Arhanghelul care a arhanghelit

pe toti arhanghelii...
spre seard. Soarele coborà intr'un amurg auriu,
Erape and tiganul porni sd se preumble pe marginea
unui pArau.
Ajunse la capul unui pod, ce era aruncat peste ce!
pAräu. Faraonul incearcd sd treacd de cealaltd parte. 0-
prindu-se pe pod si oglindindu-se in luciul apei, isi vede
mutra mdritd :
0, Doamne ! Mare mai sunt eu ! Ce-as putea
sA fiu ? !
Ofitir ? i-s mic.
Maior ? ! tot mic.
Impdrat ? ! si, mai mic.
Arhanghel ? e mare de tot.
Atunci, eu trebuie sd fiu Arhanghel. sDa ! eu trebuie
sA fiu Arhanghelul, care a arhanghelit pe toti arhanghelii.
Si inainteazd Meet pe pod, privind i minunându-se
de mdrimea umbrei sale, ce se vedea in fundul apei
cristaline
Un roman, afländu-se de cealaltd parte a paräului, si
auzind laudele tiganului, se ascunse sub capul podului,
pe unde trebuia sd vie tiganul. lar and acesta iese depe
pod, jaca i românul Ii cade in genunchi váicArindu-se :
Sfinte Arhanghele ! Sfinte Arhanghele, care ai ar-
hanghelit pe toti arhanghelii, fa-ti mild si pomand, cu
mine un pdcatos, si dd-mi sranta manä sd ti-o sdrut,
cd tare stint bolnav !
Tigahul umflat, intinde mäinile, i românul le sdrutd
pe amandoud pArtile, i iar it mai rugd :
Sfinte Arhanghele ! Sfinte Arhanghele, dA-mi suvitele
24 Gheorghe t. Tazlauartu : Comoara Neamulul
pärului tAu, sä mi sterg pe la ochi, cd tare Ind doare 1

Imi curg vederile, nu vAd bine, rämän orb I
Atunci, tiganul, care se credea cd e chiar Arhanghe-
lul care a arhanghelit pe toti arhanghelii" se plea repede,
bucuros, spre romanul, care se väicAria si olecäia tot
mai tare. Isi inunde si-si räsfird pärul säu cel latos.
chiar in mäinile romänului, care isi atinge ochii de mai
multe ori de Oral tiganului, pand ce it inhatà bine. A-
poi... Doamne si iar Doamne L..
Mi:1 suceste, mi-1 smuceste, si mi-1 invärteste, pättä
and i se uräste. I se pärea tiganului, cA vede felurite
lumini inaintea ochilor. Si, la urmd, scApánd pärul dintre
degetele romanului, sbura... nu fugea.
In goana so, trecu printr'o pädure mare si deasA ca
pena. Si, cand ajunse de partea cealaltà a pAdurii, se
intálni c-un romAn, care intra Cu cäruta la lemne, si-1
intrebä
Din pädure, cioroiule ?..
Din pädure, romanico.
Dar n'ai vAzut niscai lemne uscate ?..
SA md crezi, romänico:
Nici uscate, nici verzii.
Ci numai stele strävezii...
Snoave. i Basme 25
Tiganul In uniforma
n tigan cäpätase, dela un comandor de vapor,
un rand de haine vechi i frumoase. Bucuria tiga-
nului numai avea margini, cad neam de neamul lui nici
nu avusese ; ba nici nu v'äzuse asa scumpeturi.
Toatd ziulica, le stergea, le sucia, le privea, le imbrdea
s-apoi le desbrdca, si le punea bine. Si astepta cu mare
neräbdare sa vie dumineca, sd le imbrace i sd se clued
si el la bisericd, In rand cu toti fruntasii satului.
SAptdmâna trecu repede. Si iacä sosi Dumineca. Ti-
ganul imbrAcat in hainele de comandor, porneste la drum
spre bisericd.
El mergea mändru, 'autos si nu se uita de cAt la hai-
nele de pe el. lar, and infra in bisericä, se duse si se
asezd tocmai in frunte, inaintea tuturor oamenilor.
In timpul sfintei i dumnezeiestii slujbi, toatä lumea
se inchind si se roagd cu evlavie. Numai tiganul stä
drept, fArd a face vreo inchinAciune, ci numai la haine
se uita. Dar, iatd a vine momentul cel mai important
din toatd slujba sfintei si dumnezeiestii liturghii : iqirca
cu sfintele daruri.
Toatä lumea ingenunche, se trichina si se roagd lui
Dumnezeu cu umilintà i evlavie.
Tiganul, insd, std in picioare nemiscat, nu face nici
o inchinäciune. Dar vdzu cd toatd lumea din bisericd,
std in genunchi i face mereu inchindciuni. Deaceea in-
trebd cu mirare
Oameni buni, pentru ce inghenuncheati i vA In-
chinati inaintea mea ? Credeti cd sunt vreun om asa de
mare ? $i eu am fost cu timpul ca i domnia-voastrA.
Dar, acuma, a vrut Dumnzzeu i m-a ajutat ed. am a-
¡tins i eu in starea asta.
Snoave si Basme 27
Boala tigancii
n ligan avea o nevastd foarte lacomd. Tot ceea
ce aducea el acasd, manca numai ea singurd.
Apoi, se intindea, casca, ba se 1/dieta, pand d'Id, in cele
din urmd, adormia gernând i oftând din greu.
Toatd cauza boalei nu era de at ingreunarea stoma-
cului peste mAsurd. Si asa, odatd, mâncand peste md-
surd, s'a imbolndvit greu.
Bietul tigan, bArbatul sdu, vdziând-o asa greu bolnavd,
Ii fdcea ce stia si ce putea. Ba o freca pe mAini, ba o
oblojia cu ce avea si ce stia. Dar nu vedea 'nici o
schimbare in bine. Apoi, aduse si pe baba Despa, ves-
tit6 fermecAtoreasd a tigdnimei, de o descântd in apd
neinceputA, cu fir de mdturd dela casa pArdsitd. $i Cale
alte si multe minunAtii nu-i fAcu, numai ca sd se faca
bine. Dar nimic. Tiganca zAcea i gemea, din ce in ce
mai amarnic.
In cele din urmd, tiganul, desnAddjduit, vAzand
nu-i nici un mijloc de indreptare, chernd pe fiul sdu
cel mare, si plin de intristare Ii zise ;
Mo I teteo, moare md-ta I O sa ramal sdrac Du-te
fuguta la popa si spune-i sd vie, sd precestuiascd pe
md-ta, cd i-oiu oteli si eu vreo bardd ori un topor.
Ddnciucul porneste la popa. 5i, and ajunge, da nd-
vald innAuntrul casei, ca furtuna, incat era sd-i sperie
copilasii, ce stAteau ca ulcelele la vatrd si se incAlzeau
la flacdra focului
Popa, supArat, il intampind pe tigan cu mustruluiald
Dar ce ai, mg ligarle, de dai asa nAvald In casd ?
¡mi bagi copiii in sperieti.
Taid pdrinteo, zdu, manca-te-as, nu te supdra, m-o
trimis tetea, sà mergi sa otelesti pe mama, ca ti-o pri-

cistui si el o barn, ori vr'un topor".
Cum sa otelesc eu pe md-ta, mai tigane, intreaba
popa razand. 0 fi zis s-o precestuiesc, nu s'o otelesc,
cum zici tu. Batd-te norocul sä te bata, de baragladina.
Asa, taica parinteo, s-o pricistuiesti, s-o pricis-
tuiesti, ca moare.
Mai tigane, dar a mai fost ma-ta bolnava vreo-
data ? intreaba popa, mirat c-o stia sanatoasa, sdravana.
Nici odata, taica parinteo, raspunde danciul, scurt
si infipt.
Bine, zise in cele din urma popa. Dar, atunci, o
fi mancat ceva ?
A poi, a maricat ceva si mai nimic, taica parinteo.
A mancat miezul dela nouäl colaci i laptele dela sapte
vaci. A mai mancat niste bojoci de vaca i merele de
pe o craca. Si d-atunci geme mereu i casca.
Dar cum erau bojocii" ?
Era niste bulamale
Cat barba sfintiei tale.
Snoave j Basme 29
Coada magaritei
n tigan avea si el pe länga .casa lui o magaritä,
rämasa meraz din parinti in parinti, si 'ncolo
nimic : saracie fudula.
Vara trecu, parca nici nu fu. Si, ()data cu toamna,
sosi i iarna. Vorba romanului Trecu vara ca o päine,
vine iarna ca un aine. Si tiganul nu se pregatise cu
nimic, dei avea o casa grea.
Zapada cadea cu nemiluita. Crivatul sufla cu turbare.
Nämetii se ridicasera mari. Se intepeniserä usile. Se tro-
ieniserä fer.estrele i, de sus, cernea inteuna ca prin sita.
Nici gaud sa mai stea. Asa e uneori iarna : mAnia lui
Dumnezeu ! Toate vietatile steteau pitite in adaposturile
lor, i traiau, cum putea i cu ce aveau.
Tiganul nostru ispravise bruma ce avusese strâns de
cu vara, dar danciucii nu vroiau sd §tie de nimic.
De aceea, vazdnd ca in cash* nu mai are nici de leac,
din sat deasemenea nu se poate capäta nimic, se ho-
tart sa duca magarita la tArg, s-o vanzà pe ceo putea,
cumpere ceva de-ale mâncärii.
Si astfel, 'lute() 'mina dimineata, dup5. ce tesälä,
curati i späTä magarita, iar danciucii o imbratisara, §i-o
sarutara, pentru ultima oara, tiganul ii puse capastrul
in cap si porni cu ea la drum.
Dar, trecand printeo ganA, coada se muiase in
apa si din cauza gerului se prinsesera niste mici gratin-
ciori de ghiata in värful cozii.
Tiganul, observând aceasta, crezu ca graunciorii de
ghiata ar scadea pretul magaritei si, furios se repede
taie coada, o MO frumos in tolbä, si-si vazu mai de-
parte, de drum.
30 Gheorghe I. TazI6uanu : Comoara Neamulul
Ajuns in tArg, cum sta §i a§tepta mu§terii, numai

cA se apropie cineva de mAgAritA, o prive§te mult §i
bine, §-apoi zice cu mirare :
Ce mAgArild frumoasA ! A§ fi dat un bun pre' pe
ea, dar ce folos cA n'are qoadA 1
Las'boierule, trAi-te-ar Dumnezeu, sA ne invoim
din pret cA, coada ti-o dau eu, zice tiganul, deschizAnd
tolba §i arAtAndu-i coada mAgAritei.
Snoave si Basme 31
Avelo, n-avelo,
dar, In gand, avelo.
tigand, väduvd si säracä, näscu un copilas si-i
puse numele Gurgui. Biata tigand it crescu
ea cum a putut, and mai slugärind, când mai cersind,
povestea cântecului : in coada täciunilor, pe la usile
strAinilor. Si-1 fäcu märicel. Dorea si ea sA ailDA o odraslä
la liner* i ajutor la bätrânete. and a venit timpul
sä-si aleagd o meserie, cu care sa träiascd in lume, din
toate puse ochii pe vioarA. Vroia sd fie 16.utar. Nu
fierar sau altceva.
Se incercase putin si la cobzà, ha i la tambal. Dar,
la vioarä cum am zice, o rupsese de-a-binelea. Se stie
cA tiganii sunt artisti din fire ; dar partea lor proastä e
milogeala, hotia i lenea.
Dar, vai ! Tocmai, când a implinit optsprezece ani,
cänd mä-sa il pierdea din ochi, de mult ce-I iubea,
moartea ii pune capät vietii... Si bietul Gurgui o apucä
spre locul unde nu-i suspin i nici intristare, ci numai
loc de vesnicA odihnä.
$i pe cand toatà tigänimea se adunase in juru-i roatä,
mä-sa îi trage un bocit de-si rupea inima :
Auliu Gurgui, Gurgui,
Feciorasul lui Pigui,
Cum iti sade dibla'n cui
$i cobza la apätäl,
$i tambalul la o parte,
N'are, mamä, cine-! bate.
Dar cdciula motoiata
Asvärlità pe corlatä,
32 Gheorghe L Tazlauam. : Comoara Neamului
Cisme negre vAcsuite,

LAngA usa stau trAntite.
Gliebg rosie de sai,
Cui le Iasi si cui le dai ?
Auliu, Gurgui, Gurgui.
Feciorasul lui Pigui !
Dar bietul Gurgui nici mAcar nu vAzuse, dar mi-te

sA si aibA vreodatA asa scumpeturi, despre care mA-sa
pomenea in plAnsul ei de jale si durere.
0 altA tigand, auzind-o, rAmase uimitA, cad stia
prea bine cA Gurgui nu avusese niciodatA asemenea
lucruri scumpe. Si, ca sA nu fie InselatA, se uitA lung
si cu de-amAnunt, prin toatd casa. Dar nu vAzu nimic.
Scoask din - rAbdare si nemai putAnd suferi neade-
vArul, tiganca rA'cni :
N-avelo, fA.
N-avelo !
Avelo,
N-avelo,
Dar in gAnd : avelo ! fA, trAsnite-ar in SAm-
bdta mortilor, cA tot n-avelo tu cap !
Snoave si Basme 33
Care pe care...
n popd avea un tigan slugd in curte. lute() zi, a
piecat cu botezul prin sat, dupd cum e obiceiul
crestinesc, si a luat pe figan sd-i poarte addrusa cu
aghiasma mare si disagii la spinare.
Pe cand popa canta i tiganul mormdia, dar numai
ei stiau ce cantau, iatd-i c-au terminat aproape tot
satul ; i sunt la cea din urmd cask unde nu gAsesc pe
nimeni. Ba, mai mutt, usile sunt descuiate si date la
perete ; iar pe o masa, in mijlocul casei, sa un purcel
fript i rumenit.
. Popa porunci tiganului sd ja purcelusul bage
frumos in disagi.
Tiganul indeplini cu iuteala fulgerului, porunca std-
panului, ba îi suge i degetele, ca sd cunoascA mai
bine dulceata purcelusului
$i astfel, terminand de botezat, popa, lihnit de foame
mort de oboseala, se tranti pe o margine de sant
sub umbra unui teiu mare si inflorit. Nu ca sA se
odihneascA, ci mai mult sa, se gandeasca, cum sd facd
sd inAnance, numai el singur, purcelusul
Mai RafailA, ian ascultd, tii tu. ceva ?
$tiu, taicd pdrinte, dacA mi-oiu spune.
Aidi, sA ne culcAm. $i cine o visa cel mai fru-
mos vis, acela sd mAnance singur, tot purcelul.
Bine, laicä pArinte, sd ne culcdm. De ce nu. Tot
suntem obositi. Si apoi, aici e bine, e rdcoare.
Se culcard. Popa adormi cat ai spune una, cAci aerul
era racoros i parfumat ; i somnul te pretinde de indatd
In mrejele viselor.
34 Gheorghe I. Tazlauanu Comoara Neamulul
Numai tiganul nu putea pune ochii in gene. 0

foame grozavà Il chinuia, caci nu mancase in ziva
aceea nimic.
De aceea, pe and popa dormia dus, de-ai fi putut
taia lemne pe dansul, fàrä sa simteascä, tiganul se
scula binisor, Incetisor i calcand lu varful degetelor,
se duce la disagi, cari erau langa popa. 5i, binisor si
usurel, scoase purcelul din disaga si se duse mai
incolo pe parloaga. Si-1 manancä cu oase cu tot, de
numai rämase nici urmä.
Apoi, se innapoie torincetisor i cu multa bagare de
seama si se cula langa popa.
Peste putin timp, popa se scoald i striga la tigan.
Scoala, mai tigane, ca te-oiu fi saturat.
Tiganul doarme dus, parca-i mort. lar popa, isbindu-1
cu piciorul, racneste :
Scoald, ma, cä n'ai murit !
Tiganul se desteapta, se ridica in sus, se freaca la
ochi, se intinde cat poate, prefäcându-se c'a dormit.
Popa surade, bucuros ca va manca el singur, purcelul.
5i-1 Intreabd pe faraon :
Stii ce-am visat, eu, mai tigane ?
5tiu, dacä mi-oiu spune, taica parintea.
Am visat cA erani in ceruri i stam la masa cu
sfintii ingeri, si-am mancat carne de purcel fript, ru-
menit. 5i-am mancat un purcel intreg i m'am &Murat,
de nu mai pot. Acuma, spune i tu visuI tau !
De... taica pärintea, eu, vazandu-te cum mancai,
In ceruri cu sfintii ingeri, numai carne de purcel fript,
rumenit, si cum te-ai säturat de nu mai puteai manca;
m-am apucat i eu si-am mancat, aici pe pamant, tot
purcelul din disagi.
Snoave i Basme 35
Sfantul Ion Grangurä"

un boier mare si bAtran trimite p'un tigan,
OdinioarA,
rob al sail, sa intrebe pe preot : ce slant mare e a
doua zi ? de toaca in baca de fier, si trage clopotele Ale
mari ale bisericii.
AltA data', lumea era evlavioask credincioask ome-
noasA. $i, sArbAtoarea, cu totii, dela vlAdica si OM la
opinca, veneau la biserica. Ba chiar daruiau si din masa
lor, celor sAraci, bolnavi i bAtrani.
Si tiganul se duse spre bisericA, la o asvarlitura de bat
de curtea boierului. Infra innAuntru, facu mai multe
inchinAciuni i metanii i inghenunchind inaintea popli
care cetia intr'o bucoavna veche, zise
TaicA parinte, m'a trimis boierul sA-i cDtli ce
slant mare este, maine in sArbAtoare ?
La aceastA intrebare, preotul, intrerupand cetirea
ridicandu-si ochelarii, ce abia i se tineau pe varful na-
sului, Ii rAspunse cu blandete duhovniceascA :
Du-mi-te, fiule, i spune boierului cA maine e
Sfantul Ion Gura de aur si are si polieleu. E sArbatoare
mare cu tinere, are cruce rosie, tia deslegare la toate
celea.
Auzind cele spuse si sarutand mana popii, tiganul se
scoala, face mai multe inchinaciuni in mijlocul bisericei,
Si plead.
Pe drum, mergand cam repede, se impiedicA i cAzand
cu nasul kite° baliga, a uitat cele ce i-a spus popa in
bisericA. Ajuns la curte, boierul nerAbdAtor II intreabA :
Ei, ce-a spus popa, mAi tigane ? CA mult mai
zAbovisi !
36 Gheorghe I. Tazrauanu : Comoara Neamulul
Apoi, boierule, a spus popa ca maine e sfantul

Ion Grangura cu ciocul de fier, are palalau i balalau,
si e rosul ca cocosul.
Din toate acestea, boierul intelese ceva si mai nimic.
Vrand sa piece, tiganul e oprit de boier, care observa
pe nasul baragladinei, ceva ce nu niirosea frumos.
Unde ti-ai Oral nasul, mai tigane, de miroase asa
cum numai la tine sa fie ?
Apai, dah ! boierule, sa nu va fie cu suparare, dar
In biserica m'am impiedicat de icoane, si am cazut cu
nasul in coliva Maicii Precistei
Tiganul, insa, se tuciurise rau de tot, din cauza unei
asa de gogonate minciuni.
Bine, mai ticalosule, am crezut ca-i putea si tu,
°data, sa-ti lavi naravul neamului tau; i mdcar in aju-
nul unei sfinte sarbatori, sa nu spui minciuni.
Si, furios, boierul il pedepsi pe tigan ca, a doua zi
s'o petreaca, in genunchi in staulul vitelor.
Se zice ca, de atunci, tiganul mai spune i cate un
adevdr.
Snoavs el Basme 37
Tiganul pe lumea cealaltä.

tigan s'a dus la pAdure sA-si aducA lemne de foc,
Unpentru casA.
Se sui inteun copac mare si stufos si incepu sd tae
chiar craca de sub picioare. Tot (land cu toporul, fArd
sA bage de seamA, craca se cam pornise. Un drumet,
care trecea p'acolo, vAzand aceastä ispravA, il sfAtui
pe tigan :
Fugi d'acolo, mAi igane. DA-te jos, mai repede,
cd s'a pornit craca cu tine, si-ai sA cazi si-ai sA te
prApAdesti I
Dar n'oiu fi tu Dumnezelea, il intampinA tiganul
cu obrAsnicie, vAzandu-si de treabA.
Bine, bine... Ai sA vezi ce-ai sA pAtesti , intoarse
vorba romanul, cAutandu-si de drum, cad cAlAtorului ii
seade bine cu drumul.
Tiganul, insA, da mereu cu toporul. Si dd vartos, dA
din greu.
DeodatA s'aude : trosc, pleosc l si tiganul cade jos
grAmadA, cu cracA cu tot. Se scoald numaideck inspAi-
mAntat si, pe cand se tot vAicAria, sucindu-se de sele si
frecandu-se pe picioare zise :
IRAu fAcu-i de n'ascultai pe romanicu ! Puteam sA mA
prapAdesc. Noroc c'a fost astA iarbA deasA si mAtAsoasA.
Si- o porni dupd roman, fdcandu-i semn cu mana si
strigandu-1 cat il lua gura si-1 tinea puterea :
Mo romanico, mo romanico, stdi putintel man-
ca-te- as I
Romanul, auzind strigAturA speriatA se uitA inapoi si,
vAzand pe tigan, gonind in fuga mare cdtre dansul, ii
face semn cu mana ca sA stea, si se opreste locului.
lar, tiganul, apropiindu-se, inghenunchie si cu mainile
incrucisate la piept, se roagA :
Romanic°, pupa-ti-as tAlpile si picioarele. lartA-mA,
38 Gheorghe I. TaziAuanu: Comoara Neamulul
milostivule cA nu te-am ascultat. Era sa ma prapadesc.

Am cazut de m-am rupt. la spune zau, milostivule and
oiu sa mor eu ?
Mai tigane, tu ai sa mori, and Marta ta, pe care o
mostenesti din mosi stramosi, incarcata cu doi saci de
nisip, o sui dealul din dosul satului, s-o strafiga de trei
ori. Daca n-o strafiga niciodata, tu n-ai sa mai mori,
si-ai sa traiesti cat lumea Cu lumina.
Intocmai asa face si tiganul, cum Ii spuse romanul.
Se duce acasa, incaleca pe balana, i porneste spre
dealul din marginea satului. Aci, umple doi saci cu ni-
sip, ii pune pe spinarea batranei, unul de-oparte si unul
d-alta parte. Si porneste in susul dealului pe costisa.
Dar bdlana, cum era batrana räpciugoasa, i grasa de
i-se nun-tat-au coastele, si in solduri puteai sa-i agati
traista, abia facu ativa pasi in lung si adanc, cä i
incepu a strafiga. lar tiganul, tremurand de frica mortii,
zise :
Aolies ! d-a mai strafiga de cloud oti, am sa mor !
Merse cat ce merse. Si iapa, sub greutatea sacilor cu

nisip, pe deoparte, cum si a urcusului pe costisa repede
pe dealtä parte, strafiga din nou, i iganul, mai mult
mort deat viu, baigui :
Sunt mort pe jumatate !
In cele din urma, nu taiase bine in jumatate dealul,
iapa strafiga asa de puternic, Mat slabanogita si rap-
ciugoasà, se poticni si cazu.
Tiganul, crezand cd vita a si murit, o ja la sanatoasa
si fuge, fuge pana se pierde in inima campului, si-n pus-
tietatea locului.
Era pe lumea ailanta, cum Ii spusese Dumnezelea . . .
In goana mare, cade din intamplare, jute°. groapa cu
unte a unui popä. Si se baga acolo adanc, stand ne-
miscat, ca once mort.
Peste cateva zile, veni si popa, calare p-o iapa suit,
careia, in loc de capastru, Ii pusese o piedica in gura.
Vroia sa-si vaza groapa cu linte.
Cand da cu ochii de tigan bagat in unte, i-se sbur-.
Snoave 1 Basme 39
leste pärul din cap, i se incrunteaza fata de mânie si

turbat räcneste :
lesi afarä, spurcAciune ! Nu intelegi ?.
Ce pärinte ! Ce! Vorbesti cu dusii depe lumea
ailaltä ? . . . .
La aceste cuvinte, pppa fierbänd de mânie si pierzändu-si
rAbdarea, se repede ca fulgerul, infige ghiarele in latele
tiganului si incepe a-1 croi cu piedica iepii, pe sira spi-
närii. Apoi, cu rnultä greutate, il scoate din groapä. Si
din nou, mi-1 arde cu piedica, de se auzea trosnetul
o asclor ca bubuitul tobei. 11 suceste, II smuceste pand ce
il face scäpat. . . .
Cum ajunse acasä, ceilalti tigani 1'1 intrebarä
Unde ai fost, ink atätea zile ?
- Pe lumea ailaltä !
Si cum erà p-acolo ?
Bine, md, bine! Linte multà. . Numai nod de piedecà
sa nu-ti dai de pomanä si sd nu-ti sträfige vro iapä,
cd nici pe humea ailaltd nu-i bine.
Snoave si Basme 41
Botezul tiganului
nAscuse un bAietel si-1 iubea ca pe lumina
Otigand
ochilor. TatA-sAu, oriunde se ducea, deschidea vor-
ba lAudAndu-si odrasla. Ar fi dorit s6,1 vazA mare, si sd-I
trimità prin sat, ca sA capete. Dar trebdia s'AI-1 crestineze.
cum era sArac lipit pAmAntului, a rugat pe un ales
din sat, ca sA i-1 boteze.
La sAptAmAnA, vine nasul, cu toate cele trebuincioase
pentru botez si este primit cu mare cinste.
CAnd au ajuns aproape sA-i punA numele, . cu
toate cA acest drept e, prin obiceiu, numai al nasului,
tiganii vroiau sA-1 numeascA ei. $i neputAndu-se intele-
ge, se luarA la sfadA, apoi la suduiald si cAt p-aci erau
s-ajungA si la ciomAgealA.
Unii dau zor sA-i pue numele Nican, altii Stoican ; iar
cei mai multi Mihaiu.
Numai bietul nas, om bun la suflet si chibzuit la minte,
sta singurel intr'un colt al casei, si se uitA mirat la
cearta tigAneascA, nestiind in ce mare belea isi bAgase
capul.
Atunci, bunica copilului, gaita bAtrAnA, talpa tigAnimei,
iese din multime, pune mAinile in solduri si, mai mult
forfoind dedt vorbind, printre cei doi dinti ce-i mai avea
In gurA :
SA nu-i puneti numele Radu,
Radu-i rAdos,
Nume sArAcAcios ;
Ci, Mihai, Mihai
SA aibA parte de car*" cu cai,
SA umble prin sat
DupA cApAtat,
Cu dinii alai
$i cu disagi plini de mAlai l
Snoave si Basme 43
Tiganul cioban
tigan a vrut sd se fad. cioban. /-se urise cu viata
Un din tigdnie, dusd in sardcie. Multi i-au spus Ca' nu-i
bine. it arde soarele, il bate vantul, ploaia, sloata. Dar
el n-a ascultat de nimeni si, intr'o bund dimineatd, o
ia rasna pe camp, tine lungul drumului panä ce in zare
ocheste o stand, si se indreaptd cdtre ea.
Pe cand se cam apropiase, cainii sar sd-I sfasie. Atunci
baciul, ldsandu-si lucrul, aleargd in goana mare, sd.-1
scape si, certandu-si cainii, intreabd pe tigan:
Ce cauti pe aici, mdi tigane ? Ai pierdut drumul ?
Ori vrei sa te rupd cainii !
Doamne fereste, manca-te-a! Am venit sd md fac
cioban. Nu vreau sd mai fiu ligan".
Baciul, care tocmai avea mare nevoie d-un pocdraciu,
ii spune, cu zambetul pe buze si cu indoiald In suflet,
gonindu-si cainii care ldtrau mereu.
Bine, mal tigane ! Tot am eu nevoie d-un om. Uite,
ai sd stai aici la noi si, din and in cand, ai sd te duci
cu oile in porneald. Aici la noi, e bine : muncd pulind,
belsug din toate. Numai, tu, sd fii om, si sd te tu i de
cuvânt, si sd nu pleci ca maine !
Haoleo, badeo, dar rdu imi zisesi! Nu sunt, oare,
eu, om in towel firea ?
Atunci, baciul il duse bucuros la stand si porunci sd-i
dea cas, urdd, jantitd si cascaval. proaspdt. Si ce "fru-
mos manca! Nici fArdmita nu mai rdmase.
Dupd mancare, se duse la umbra de langá podeaua
stânii, sd se odihneascd.
Seara, pand a nu da oilor porneald, ciobanii Ward o
mioard grasd si o fripserd.
Tiganul stA cat colo, mai depArteior, lungit la pAmant.

Se uitA la toti, dar mai mult la mioara din frigare, ce
se rumenea la flacAra focului si inghitea in sec.
Cand incepurA sA mAnance, fiecare manca, cat putea ;
tiganul.. cat nouA. Nu se mai sAturA. Apoi, bucuros
canta:
Oaie, oaie,
Bund esti vie,
Bund esti moartA,
Dar mai bunA fiartA.
Dar capra ?
Fir-ar a naibii de oaie
CA burdAhanul mi se 'ndoaie 1...
Dupà o saptAmanä de sedere si mancare, baciul che-

rna pe tigan, si-i spuse cA, deoatece pocaraciul e bol-
nav, ar fi bine sä se gdteascd, sd plece cu oile in por-
nealA, numai pentru odatä... numai pentru ziva aceia.
Tiganul porni bucuros. Unii dintre ciobanii neincre-
zAtori in isprava tiganului priveau pe tigan si zambeau
pe sub mustAti.
Era o zi frumoasd de vark Soarele strAlucitor se
indita pe nesimtite pe bolta albastrA a cerului, aruncand
asupra pAmantului zambirile sale calduroase. Oile pAs-
teau iarba verde si gustoask ce acoperea totul In zarea
depArtArii, unde cerul se impreuna cu pdmantul, in lar-
zul campului nesfarsit. In urma oilor, mergea tiganul
cu bata pe umeri si cu cainii reschirati. Pela a miazi,
fu cu oile la strunga, la muls.
Se intamplA, insA, ca bite° seard, sd se imbolnAveascA
ciobanul, care ducea oile, noaptea, la pAscut. Si, cu
bate cd tiganul deabea sosise cu oile la s'Ana, si nu
se hodinise decat pana' ce oile furA mulse, baciul il
si churla ski spuse sd mal-lance mai repede si sa dea
drumul oilor.
Tiganul primi bucuros, dar clAtinA din cap máraind :
Ziva e zittA, noaptea e moartea 1 Oile se impan-
zesc, clopotele zAngAnesc innainte, cainii pe de lAturi,
tiganul in urmd fluerd a pagubA. Intunericul noptii si
Snoave i Basme 45
singuratatea cuprinde totul. Numai stelele licaresc pe

cer. Un %rant molatec, sun a lene prin inima campului,
oile calcara §eapte hotare, mai mutt mergand decat
pascand.
Toata noaptea, tiganul a colindat, a dat ocol turmei,
a asmutit cainii. Nu a stat locului decal putin, i atunci,
rezemat in bata, cu ochii tinta in toate partite.
lar in faptul diminetii, a sosit cu oile la perdea §i la
muls. Rupt de oboseala. §i alergare, cade jos. Si, dupa
ce infuleca ce i se puse 'nainte, plead sa se culce.
Sculandu-se din somn, colea cam pe sub seara, se
duce de-a-dreptul la baciu sa-i spuie scurt, lamurit §i
hotarit :
Mai baciule, manca-te-a§, eu ma duc acasa.
Dar ce, ma tigane, nu ti-e bine ?
De, baciule, manca-te-w
Bun e ca§ul,
Rau lamp',
Cu capul pe mguroi,
Cu ochii strochiti la oi.
Pornoveala noaptea
Sor' cu moartea
Snoave si Basme 47
Obraznicia tiganului
un boier, proprietarul unei mo§ii mari, avea
Odata,
un figan rânda§ in curte. Acest figan, mai mult
§edea decal muncia, dar dela masa niciodata nu lipsia.
Inteo bunä zi, lipsind isprdvnicelul care vestia oa-
menii din sat sa villa la curte sa se socoteascd, boierul
dete porund figanulu'i sa cheme el oamenii la socoteala.
Se incheiase sfdritul anului ; i fiecare om trebuia soco-
tit. Bucuria figanului era mare, caci se credea marime.
Pe unii sateni, cum Ii vestea, §i veniau ; iar altii, pand
sA vind, a trebuit sa se ducä de mai multe ori, caci a§a
e romdnul facut cu doara §i cre3cut cu zabava. Tiga-
:
nul, insa, nu-i slàbia i, in scurt limp, toti fura. socotiti.

Inteo zi, boierul chiema pe tigan vi-i spune cu bu-
natate :
Acum, mai tigane, du-te i spune §i lui ta-tau, sa

vie i el la räfuiald, ca are partida de socotit.
Bine boierule. Ai sa vezi cum it aduc.
Si cat ai clipi, se duce la ta-säu i, fard spund
macar un cuvânt, Il inhatä de par, ii *erne la pämânt,
Il leaga cot la cot, §i-1 duce la curte, la socoteald,
ocarându-1 §i batjocorindu-1, tot drumul.
Cand intrara pe poarta, boierul stà pe sofa, in prid-
vorul casei, cu cafeaua dinainte. Aproape sd-i vind
plangd, AzAnd pe batranul tigan, legal, ca cel mai
mare vinovat, chiar de catre fiul sau.
Suparat §i inciudat de ce ii \Tad ochii, racneVe :
Bine, mäi tigane, pe nimeni n'ai adus legat, dar

pe ta-tau de ce 1-aduci legat ?
boierule, lucrul bun place i lui Dumnezeu,
räspunse tiganul obraznic, impingand pe nenorocitul sat'
tatä, pe scara pridvorului, spre a-I infati§a mai iute
boierului.
Vorba cela, când tiganul s'a väzut imparat de pa-
purä, intAiu p tatâne-sau 1-a spdnzurat.
Snoave si Basme 49
Tiganul v-anator
nteo dimineata, un tigan vede un vanAtor, care venia
dela vanatoare, c'un iepure mare la spinare. Alearga
inaintea vanatorului, il opreste in drum si privindu-i
vanatul, Il intreaba cu vorba lingusitoare :
Romanic°, manca-te-as. Ce vanat frumos 1 Pre
legea mea ! Unde 1-ai prins ?
VanAtorul, om bun de brasoave i pehlivan din fire
cum sunt mai toti vanatorii, vrand sä-§i bata joc de
sufletelul tiganului, ii spune surazand :
Uite !TIM tigane, colo din josul satului, sub malul
mare, sunt niste vizuini; si acolo sunt mii i mii de
iepuri. N'ai &cat sa te duci in fiecare dimineata la
vanat si te 'mpiedici de ei. Ii prinzi cu mainile. MA 'n-
telegi ce-ti spun ?
Romanic°, am sa mA duc sa prind i eu un ie-
pure ca Asia, manca-te-as, dar spune-mi, zau, cum sA
Lac ?
Bine, malt tigane ! Dar sa faci asa, daca vrei sA
mAnanci carne de iepure.
Zau, manca-te-as, pre legea mea, de nu oiu facea.
Si vanatorul incepe :
Asculta, mai tigane Maine de dimineata, sa te
scoli de noapte, pe intuneric. lei un sac mare, o pra-
jiná lunga si te duci la vizuina cea mare din poala
dealului. Pui bine sacul la gura vizuinei, intepenindu-1.
Apoi, bagi präjina pand in fund. Imboldesti si sa lovesti
cu putere. Atunci, iepurele o sa faca svac, in sac, iar
tu sa legi sacul la gura, sa-1 arunci pe spate si sa vii
acasA.
4
50 Gheorghe I. Tazrauanu: Comoara Neamulul
Am sa fac asa, zau, romanico, manca-te-as, cum

m'ai invatat.
Se duce acasd, gasi un sac vechiu, cine s tie de and,
ramas mostenire din mosi stramosi i carpit, ma: multa
ata decal fata. Cduta de gdsi si o prdjinä iunga s'apoi
se culcd, ca sd se scoale de noapte.
Dar, ce sa vezi ? Abia and soarele era in pranzul
mare, tiganul plecase la yang. Ajuns in poala dealului,
se duce de-a dreptul la vizuina cea mare si face asa
tocmai cum il invdtase romanicu. Deodatd, se aude un
mormait puternic. Tiganul, bucuros de vanat, imboldeste
si mai tare, zicand :
-- Dar nu mai mormäi, nu mai trdncdni, ci iei ()data
Mara!
Dar dud colo ? In loc de iepure, ¡ese un urs batran
care isi facuse barlog in vizuina si, imboldit tocmai pe
and dormia, infuriat, dd sh princld pe tigan In brate
sa-1 striveascd.
Tiganul, .cunoscand gandul ursului si stiind nenoro-
cirea ce-1 asteapta, fugi inspdimântat, sbierand cat il
tinu gura :
Maich Sfânta Prea Curata
Si la cap nepieptdnatä,
Lasa-m, nu ma manca,
C'am sd fac picioarele stragalie
S'al dracului sa fiu, de m'oiu opri pana'n
Righnie !
Snoave i Basme 51
Grija tiganului
tigan i se imbolnAvise greu, un copil. L-a au-
Unuitat, l-a desantat. Unde n'a auzit, acolo nu s'a
dus, dar copilul tot trdgea de moarte. La urind, and a
chemat si pe romOnicu, vdzAnd cd nu mai e scdpare, cd
numai mila si puterea Celui de Sus il poate mantui,
nitriOnul II spune sd cumpere o lumOnare si, and o
vedea vi-o vedea cd ii e tot rdu, s'o aprindd si sd i-o
pue in mand, ca sd moard danciul in lumind, ca orice
crestin, iar nu in intuneric ca pdganii.
Ba ii spuse sd chieme si pe popa, sd-i citeascd si
sd-1 grijeascd, cd nu stria. Ba din una, ba din alta,
ddnciucul se Mu bine.
Dar, nu trece mult, boala il intoarce
si, in cele din
urmd, moare.
RomOnul, intOlnind mai tarziu pe tigan, Il intreabd
Dar ce face fi-to, md tigane ?
Ce sd tack md romftnico ! Am prdpddit trei lu-
mOndri pe el, si-al dracului, tot a murit.
Peste o bucatd de vreme, romOnul intOlneste pe tigan
si de astd datd, trist, amArit, parcd iesise din pdmOnt.
RomOnul insd il stia vesel, glumet si-1 intrebd :
Ce-ai, mdi tigane, de esti trist, amdrit si necdjit ?
Ce sd am, iromAnico, mAnca-te-as I A murit
danciul, dupd cum stii. Dar mie nu mi-e c'a murit, ci
mi-e cd danciul e stant si o sd-i dea Dumnezeu cheile
raiului. Si, cum e mic si nepriceput, o sd le piarda si o
sd-I batA Dumnezeu, pOnd l-o lua dracul I
Snoavé si Basme 53
Tiganul stupar
n tigan plecase la 1:6:lure, sa caute faguri. Pe drum,
se intalneste c'un romln care plecase tot dupa
asa ceva si care Il intreabä :
Incotro, mai tigane ?
la, la padure, românico, la faguri de miere.
Tot acolo si eu, Si daca vrei, aide sa fim tovarasi.
Aidi, romanico !
Intrara in padure i pornesc, unul inteo parte, altul
In alta, ascultdnd ciripitul pasarilor, cum se intdmpla in
astfel de imprejuitre.
Dar, nu se afundara asa adanc, in inima padurii, ca.
tiganul norocos gasi un roiu de albine ; romasnul insá,
unul de viespi.
La o intretaiere de carari, se intalnesc din nou si se
intreabd de noroc. Din 'una in alta, se iau la cearta.
Romdnul spune ca el a &it un roiu de albine, cu
adevarat bune. Tiganul, cd albinele lui sunt mult mai
bune. Se hotarira sa mearga la fata locului. Românul
vazu ca. albinele tiganului sunt cele adevarate, i cauta
sa i le sufle.
Ma...d..a, dar mici mai sunt I Ale mete sunt mari.
Una dela mine face cAt trei dela tine.
la sa merg si eu la ale tale, mo romanico.
românul Il duce la roiul gasit de el. Da cu batul
In copac. Viespele rascolite ies cu nemiluita i fac un
sgomot asurzitor, sburAnd in toate pArfile, suparate.
Vazând, tiganul, ce mari i bAzditoare sunt asa zisele
albine ale romanului, infra la tocmeala cu el :
Ce-mi ceri, românico, ca sa-ti dau pe ale mele
sa-mi dai pe ale tale ?
Sd-mi dai cojocul ce-ai cumpArat alaltdieri din

t'Arg.
O vorbd are romanul in iarmaroc. Si targul s'a fdcut.
Tiganul desbrdcd cojocul ; romanul il imbracd si, su-
razand de prostia tiganului, se duce la roiul acestuia,
il afumd, ja fagurii si pleacd pe unde a venit.
Tiganul insd se duce acasd, ia o scard, o cAldare si
pe Piranda, sotia sa, si se intoarce in pdclure la roiu.
Aci, pune scara, rezernand-o de trunchiul copacului in
care erau viesparii, se urcd pe scard, baga' mana in
scorburd, sd caute fagurii. Viespile, fiind atacate, incep
sa. sboare, sd bazaie si sd dea alarmd instiintand pe toate
celelalte. Un viespoi furios se repede la ligan si vrea
sd-i infigd acul, dar tiganul tipd la el :
Us, la Dumnezeu ! Us, la Maica Precista 1
Tiganul, insd, baga mana mult mai adanc in scorburd.
Viespile, infuriate, ies afard valuri-valuri. In jurul tiga-
nului, e un nour de viespi, care se aseazd pe dansul si-1
inteapd. In durerile cele mai arzloare, tiganul rAcneste
la Piranda :
Tine scara,
Na cäldarea,
Mi-au luat albinele suflarea.
Snoave si Basme 55
Cavalul tiganului
pope cununase un ligan. Si fiindcä finisorul era
Unprost Imbracat si, in casa popii, venea f&-de-fel de
lume, si bun si rail, liganul de cate ori venea la nasu-sau
sta neclintit si ghemuit intr'un coltisor, si mare bucurie
avea cand popa il ruga sa-i faca cate un mic servicht
Inteo zi, popii i se Mal mila de el :
Mai fine, maine si te scoli de noapte, sa te lai,
sa te speli pe corp si sa vii la mine, sa-ti dau haine
noua, ca esti gol si mi-e rusine cu tine...
Bine nasicule, sarut mana, manca-te-as. Iti faci
mare pomana cu mine. Sunt tare golas.
Era o jama cumplit de grea. Un ger grozav se 'asase
pe pamant. Trosneau lemnele, crapau pietrele si ()Ale
corbului, iar apele inghetasera in matca lor. Zapada prin-
sese crob si, pe luciul ei sticlos, luneca sania in goana
telegarilor !
A doua zi, tiganul se scula disdimineata, se späla pe
corp cu apa calda si 'Meca la nasicul sa-i dea haine
noua si frumoase, ca sa se Imbrace. Pe drum, frigul II
cuprinse din bate partile si bietul tigan tremura ingrozitor.
Ajuns la casa popii, abia m ai poate striga :
Nasicule, Nasicule ! dar din nauntru, nu-i ras-
punde nimeni.
Frigul fi taiase la ficati si nenorocitul tremura ca varga.
Vazand luna lucind prinlre ramurile unui rug, crede ca-i
vreun foc si prinde a se tari pana In apropierea rugu-
lui. Intinde mainile catre raza luminoasa a lunei spre a
se Incalzi, dar frigul II dobori. Inghetase, sarmanul !...
Istovit de putere, se rezemä de o tulpina si'n scurt
limp, moare Mtroenit !. .
Se face ziuä. Tiganca, sotia sa, väzänd cä nu i se

mai intoarce bärbatul, nici ca haine, nici fär'de ele, se
duce la popá si-1 intrebA de rostul /Ili.
Popa, surprins de intrebarea finei, aproape cd n'A a-
vut ce sä-i räspunda.
Dându-si seama, ganca lui, cd popa nici nu 1-a vAzut
pe tuciuriul et sot, istoriseste totul popii, adicA ceeace a
fdcut, de când s'a sculat si plecarà cu totii sà-1 caute.
CautA-1 pe ici, cautä-1 pe dincolo, cautd-1 in sus, cautà-1
in jos, ia-I de unde nu-i. Una deodatä, tiganca II vede
lipit de trunchiul rugului si, bucuroas5, zice :
Uite-1 nA§icule! Uite-1 colo, la rug, I§i calla cu
cavalul !
Pasä-mi-te cA, in batjocurä, dela nas si OM la brau,
gerul ii croise un turtur gros de ghiatä, ca un flueras
de-argint.
Snoave si Basme 57
Cand tiganul doarme la masa

nasului...
n roman cununase un tigan. Dar, in loc de multami-
re ca fAcuse o fapta buna, îi gasise belea capului.
Finiorii erau totdeauna In casa si la masa nasicului.
Nici nu munceau, nici nu capatau, ci pandiau numai
momentul cand nasul i ndsica erau la masa. Tocmai
atunci si ei erau gata la mancare. Romanul, vdzandu-i
ca dau navald, ii poftea la masa, mai de mila, mai de
sill Si azi asa, maine asa ; trecu o saptdmand, o lunA,
ba un an, si tiganii tot la masá la nasu I
Dar, toate au un sfarsit. Dela un timp, o cam rari-
sera. Nasica se cam stropsia, deseori
()data, tiganul neavand ce manca, si and stia cd
nasul pune masa, îi ia tiganca la goanA i, injurand-o
ocarand-o amarnic, vrea s'o bata.
Tiganca, inteleasa cu tiganul, o rupe de-a fuga la
nasul, iar tiganul dupd ea.
Vazandu-si finisorul amdrat i prea infuriat, si crezand
cd cine stie ce s'a intamplat, nasul se scoald de la masd
zice :
Stai, mAi fine, ce ti-a venit la cap, de vrei sA ucizi
pe find ? Ce ti-a facut ? Nu faci bine, crestine !
D-apoi, ndsicule, manca-te-as. E o lenesa, o impu-
titd... Nu umbla deloc prin sat dupd cdpatat, n'aduce
nimic in casa.
Taci, fine, linisteste-te I Mai bine stati sd mancati
aici la mine. Tot ati nemerit la masa. O umbla ea si
dupa capatat. Mai e vreme, maine, poimaine.
Nu mdnanc, nasule, cd n'am eu parte in lume de
nevasta vrednicA ! la, s'o vad i eu venind acasà, ca o
58 Gheorghe I. TazlAuanu : Comoara Neamulul
vacd grasä. Cu cainii alaiu, cu disagii Cu mdlai...

Romanul II mai pofteste ()data, apoi Il lasd in plata
Domnului si-si vede de mancare.
Tiganca, insd, se asterne jos, pe Omani, la mask ca
sd mAnance. Nasa pune pe masä un purcelus fript
rumenit. Si, cat ai clipi, nu mai rAmase nici mdcar o
bucAticd de soric. Mai aduce un mAlai mAricel i copt
frumos in cuptor. Apoi, o aldare cu lapte dulce fiert,
de-1 mancard aproape pe jumatate. Numai tiganul pri-
via si inghitea in sec.
Dupd ce mAncard, romanul cu un aer de rnultumire,
suceste un muc de tigare si, asezandu-se pe lavitd zise
finilor
MAi, finilor ! Culcati-va aici la noi. Mara ploud,
toarna cu gAleata. $i-o sA plecati mAine, acasd
Tiganul primi bucuros.
Se culcara toti. Toti adormirá. Numai tiganul nu putea
sA atipeascd, cdci o foame grozavd il chinuia 0 nu era
chip sd inchida ochii. GAndul la laptele dulce cu mdlaiu
il chinuia ingrozitor ; si de aceea, inteun tarziu, card
mai toti dormiau dusi, tiganul prinde o boscorodi : dot--
miti, ochi, Iua-v'ar dracul ! Au, si voud vA e foame ?
Nasul aude i tace.
Timpul trece pe nesimti/e. lar tiganul, prididit de
foame, ne mai putand rabda, rAcneste :
Auliu ! Nu md tdiati, boierilor, manca-v'as ! Nu
md tdiati !
Romanul aude i tace, cAci vroia sA vadd ce-o sa
facd tiganul, pand la urma urmelor.
Se face tAcere catva timp. $i tiganul din nou rAcni,
dar asa de puternic, furios i sperios, incat toti ai ca-
sei desteptati furà pusi in picioare, nestiind ce s'a in-
tamplat,
Insd si romanul, temandu-se de ceva rAu, il intrebd
cu mild si ingrijorare : Ce-ai, mdi fine, de rAcnesti
asa de Tau? Ai visat ceva ?
Ce sd am ndsicule ! Am visat niste turd, la gurd
cu clAbuci, cu niste sdbii mari si late, cd se repezeau
la mine 'n spate, mi-le fluturau de deasupra capului,
si-mi sbierau :
Snoave ef Basme 59
Manama, igane, lapte cu malaiu, cg te taiu !

Dar eu nu voiam, nu voiam, §i el at 'p-aci sa-mi
taie capul !
Atunci, romanul IntelegAnd gdndul fini§orului i cauza
pentru care nu poate Inchide ochii, ruga pe femeia lui sd
se scoale §i sa pund finului sa manânce lapte Cu md-
laic, nu de alta... ca-1 taie turcii !
Femeia se scoala, i§i strAnge hainele pe ea, se duce
la vatra, sufla In cele scdntei ce mai ramdsesera vii
sub cenu§a. Face focul, §i pune tiganului masa.
Tiganul se waza la haleala i, In cdteva minute nu
se mai vazu nimic pe masa: batea ca vant de vara
drept in gura finului. Apoi multumit zice :
Bogdaproste, na§icule, dela ce sabii turce§ti, ma
scdp4 ! SA traie§ti n4icule, ca ma scapa$i dela moarte.
Jur, ca n'o sa mal fac nici °data prostia asta, sd
mai dorm ap de greu... la masa dumneatale.
Snoave ei Basme 61
Itarii tiganului
n sigan plecase la oras.
Pe drum, Il prinse noaptea inteo pAdure intunecoasA.
O lunA punk mare si frumoasd, se inAlta peste varful
codrului ; iar razele ei blande, furisandu-se prin desisul
copacilor, luminau luminisurile din loc in loc.
Tiganul merge ce merge. Dar, dela un timp, le de-
tese toate pe una : frica. DeodatA, s-aude o gull de om
in depArtare. PAdurea rAsunä. Glasul puternic in sin-
gurAtatea pAdurii si in tAcerea noptii, dAdu curaj tiga-
nului. Se indreaptA In partea locului si zdreste, cat
colo, departe, un pic de luminitä, strecurandu-se prin
geamul micut al unei colibe sArdcAcioase. Era bordeiul
pAdurarului.
Se cam apropiase. Camele simtindu-1 latrA, iar pAdu-
rarul intelege cA-i cineva prin apropiere, strigd lung si
trAgAnat.
Cine-i acolo ?
Om bun, romanico, manca-te-as i apropiin-
du-se si mai mult, se roagA : Fii bun, omul luí Dum-
nezeu i lasA-mA in casa ta, pand maine dimineatA, cA
mA mAnanca lupii.
-- Bine, mdi tigane I Poti sA dormi si tu, ici pe va-
trA. Si maine, am sd-ti arAt drumul si-Ai pleca.
Bogdaproste, crestinul lui Dumnezeu, cd mA man-
cau lighioanele prin pAdure I
Femeia pAdurArului ii aduce tiganului, un codru de
mAmAligd, o strachinA cu fasole, si-1 imbie sA mAnance ;
obiceiul locului din mosi strAmosi ; mai inainte de toate,
cinstea casei.
Pe foc, fierbea un tuciu plin cu lapte dulce i pasat,
62 Gheorghe L TaziAuanu: Comoara Neamulul
in care pusese i zahar. Mirosul laptelui supara grozav

nasul tiganului, si de aceea intreba pe femee.
Dar ce fierbi in tuciu, manca-te-as ?...
la, am pus niste rufe ale copilului sa fiarbd.
$i-si cauta de treaba. Tiganului, atata i-a trebuit. Arunca
mamaliga i fasolea cat colo. la o lingura din lingurar
si, c-o iuteala nebuna. mananca tot pasatul din tuciu.
Toarna apoi apd in tuciu, Il pune pe foc, îi sot:ate
cioarecii din picioare, Ii arunca in tuciu, si se culca.
Cand vine femeia ca sa ja tuciul si vede itarii tiga-
nului, in ciaun, inciudata, striga tiganului
.Dar, ce-ai facut, mai tigane ?
Mai nimic, manca-te-as, fiindcd fierbi ma-ta ru-
fele, am crezut ca nu te superi, daca-mi fierb i eu
dragii mei, cd deh, imi place si mie cate odata curatenia I
Snoave si Basme 63
Cojocul tiganului
n ligan capatase un cojoc mare, mitos, nou nout.
Si i-ar fi prins bine, pe timpul aspru al unei
ierni grozave, daca tiganul nu ar fi fost nerod §i prost.
Catva timp, alerga imbracat prin zäpada cea mare,
prin sat, ca sa capete ate ceva. Si, unde infra, ice-
pea vorba, laudanduii cojocul.
Dar mergand, ()data, la drum, se intalnira c'un sol-
dat ro§ior.
Era un frig cumplit §i bietul ro§ior, fiind imbracat
numai in tunica, tremura ingrozitor : Ii inghetase mdi-
nile §i picioarele. Nu le mai simtia. Mai ales, ca era
calare §i crivatul sufla cu turbare din toate partile.
Tiganului, pe semne, i-a placut tunica. Si, apropiin-
du-se, Il intrebd pe ro§ior :
Cocona§ule, boiera§ule, nu dai ro§ul pe flocosul ?
Ba dau, mi tigane. Cum nu, rdspunde ro§iorul
bucuros. $i schimbul se facu.
Unul ia tunica, altul cojocul. $i apoi, fiecare ii vede
de treaba sa ; pe and tiganul, bucuros, prive§te §i
pipaie tunica cea ro§ie cu care se imbracase. Frigul
cuprinse, de-1 facu sA tremure ca varga. l§i freaca
mainile, 1§i suflä in labe... Dar, geaba
Chiar in clipele astea, grele pentru el, vede ni§te pe-
scan i care treceau la vanat, avand cu ei navoade, pla§i
§i alte settle.
Tiganul se ruga de ei sa primeasca in schimb tunica
cea ro§ie, pe o plasa.
Pescarii se invoira cu targul tiganului. In lodul tu-
nicii, tiganul nostru se invelise cu ndvodul. Totu§i,
64 Sheorghe L Tazlauanu : Comoara Neamului
frigul nu-1 slAbia din ghiare, mai Cu seamd cd era o

Lama' cum nu mai fusese de-un veac.
MergAnd mai inainte, gdseste un mArAcine, intinse
plasa pe el, se MO sub mdrAcine si stdtu acolo ghe-
muit, ca sd se incAlzeascd...
Auzind, pe alAturea, niste cdrAusi trecând pe drum
si, crezdnd cd. sunt fratii sdi, isi zise in sine
Da' i-as primi In casd, dar te miri pe ce pune mfina I
Frigul era ingrozitor. Si tiganul aproape cd. in-
ghietase.
Insd, ca sd vazd cum e afard, MO degetul printr-o
gaurd a plasei, si abia apucd sd ingdne :
Eu in cort,
is mai mort !
Da' cei de gall ?
Or fi inghetat de aseará !
5i, dimineata, a fost gdsit mort si cu o puzderie de
turturi de ghiaid in barbd.
Snoave i Basme 65
Dreptatea fraleasca"
roman si c-un tigan au plecat la vanatoare,
Unintr'o pAdure din marginea unei bAlti. Aci, alergând
din loc in loc, se pomenesc in marginea unui stuffs.
Si cum stAteau, fAra sa facA cea mai mica miscare
si ascultau cu cea mai mare bagare de seamA, aude
ceva miscare prin trestie. 0 rata sAlbatecd sboarà fal-
faind, printre trestiile atinse de aripi. 0 cAutard in toate
pArtile, prin stufArie, dar n'o puturà gAsi.
Tot asa cAutand, dau peste un cuib plin cu ouä de
rap'. salbatecA. Era chiar cuibul ratei, care sburase. Ro-
manui nu mai putea de bucurie.
Mai tigane 1 SA ne ascundem aici, in dosul stu-
fisului, alAturea de cuib si sA starn la panda, farà sA
miscam. lar dud o veni rata si s'o aseza in cuib, noi
sa /Again mana incetisor si s'o prindem.
CA, bine zici românico 1 Asa sA facem. S'o prin-
dem, mâncate-as.
Peste putin, rata sburand ca o sageata, vine si se
pune pe ou'A, in cuib. Dar nu se avezase, Inca', bine si
fu prinsA Bucuria tiganului era mare.
Hai s'o impAlim, mdi románico !
ImpArtim, cum nu 1 Dreptate frateascA : eu sA iau
rata si ouàle, iar tu cuibul si nimica. Adeca, douà la
la mine, doua la tine. Nu e asa ?...
Bine zici, mAi románico 1 Asa e: douà la mine,
cloud la tine.
Românul ia rata si ouale si pleca acasa. lar tiganul
a ramas sA ia cuibul si nimica...
5
Snoave el Basme 67
Romäriul I Iganul
n roman pled codal, pe un drum, si vede cat colo
nu departe de el, venind un tigan inalt,
cocorat, cu gioben In cap. PArul ii iesia valvoi, parte
prin fundul pAlAriei sdrentuite, iar parte.....Ii cAdea pe
ceafA, ca o coamA murdarA i slinoasA.
Toate acestea desteptarA, In romanasul nostru, pi&
cerea de a-1 da pe tigan cAteaua". Si, de aceea, se
duce in graba la un pod, ce era peste un parálas, in
apropierea locului pe unde trebuiA sA treacA tiganul cu
pricina.
Ajuns acolo, se asezA jos, la urechea podului
prefAcandu-se cA-i cersetor, inchise ochii, intinse mana
dreaptA i Incepu a se tangui, a se olecAi si a se vAi-
cAri, cat II lua gura si-I tinea puterea :
Vedeti-mA, lume,
Vedefi-ma, dr ag
MA romanico
MA boierico
MA jupanico
Fa-ti milA i pomanA, cu orbul sdracul I Lemn in-

lemnit, de veden i lipsit ; i dA-mi pArul tAu, sA dau cu
el de trei ori pe la ochi ; cA are sA-mi vinA vederea
am sA vAd odatA cu lumina soarelui, fApturile Dom-
nului. Asa mi-a venit ingerul ast'noapte in vis si mi
s'a spus sA fac, cd are sA-mi fie cu leac.
Auzind acestea, tiganul se opreste í, privind pe ne-
norocitul cersetor, i se fAcu milA. Se gandeste, se ;am
codeste. Nu *tia ce sA facA.
68 Gheorghe I. Tazrauanu; Comoara Neamulul
Atunci, romanul cu glas si mal rugator si mai plan-

gator, se van mai tare :
Nu ma 'Asa... Nu md 'Asa, crestinul lui Dum-
nezeu E greu de sufletul meu, sa-mi duc viata in
durere, fard nici-o lec* de vedere. SA-ti faca Dum-
nezeu parte de bine, de sanatate, de lumanare la
moarte, de once oiu gandi pe lume. Numai, fd-ti mild
pomana cu orbul sdracul.
Tiganul, crezandu-i vorbele si rugamintea prea fier-
binte a nenorocitului cersetor, fArà sa banuiascd cevd,
se apropie de el, îi ia sdreanta de paldrie din cap, se
pleacd binisor In spre cersetor, ii rasfird cu multa in-
grijire parul sau cel latos i pletos, negru pana cor-
bului, in mainile cersetorului, tocmai cum fusese rugat
prea rugat, spunandu-i :
Na orbule, na !
Dar cersetorul, deocamdata, II apucd teapdn de par

varandu-si cat se poate de bine degetele printre ple-
tele cele mari si late ale tiganului, ii atinge binisor
ochisorii, ca si cum pdrul tiganului ar fi fost sfant ;
cuvanta cu smerenie :
Bun e perisorul
Dela sfantisorul !
La aceste cuvinte lingusitoare, tiganul ingamfat peste

mdsurd se apleca si mai tare catre romanicu, care su-
chet cum era, mai cu incetisorul si mai cu Binisorul,
rdsuci pdrul pe degetele sale si îi atinse ochii cu el
pentru a doua °ara'. Cand fu pentru a treia oard, TI stranse
asa de puternic, incat tiganul de durere tipa ;
Uf !.., Uf 1... Lasd-md manca-ti-as gura cd ti-a venit
cdutatura.
Dar unde-i chip?... Nici prin gand !... Si cat ai clipi, ro-
manul nostru se ridicd repede i sprintenel. Si, unde incepe
a invarti pe tigan in jurul san, aducandu-1 val vartej.
Apoi, cu pumnul, fi da una, ii dd doua, li da noudzeci-
noud.
Snoave si Basme 69
lar dupd ce se sated de pdruit, il face scApat. Tiganul

prinse la fugd de nu i se mai vedeau picioareIe, §i urla
de se auzia cine §tie de unde.
Un alt romAn, aflandu-se la munca cAmpului §i auzind
tipetele tiganului, alergd fuguta In partea locului, ii ie§i
Inainte vi-1 Intrebd cu mild §i cu durere :
Dar, ce ai, mdi tigane, de tipi a§a ?
Ce sd am, romAnico, mAnca-te-a0 Uite, la Al pod
mare de piatrd, e o aromie oarbd care are. :
Cu romAnii cloud,
Cu tiganii noud.
Md sud,
MA smuci,
MA trAnti,
$i md InvArti ;
Mi-a fAcut capul cdrare
Si pdrul canarale,
M-a bdtut,
M-a morn,
Mi-a fdcut matele salbd la gAt 1
Snoave si Basme 71
S'au Trita!nit si s'au potrivit.

n tigan porni spre oras, cam departe de satul unde
locuia, i unde era sd moard de foame, fie cd
era un lenes, fie cd nici cu mestesugul nu-i mai mergea.
In lumea asta, toate sunt pand la un loc ; i once in-
ceput isi are si sfarsit.
Ducea el, in spinare traista, cu uneltele lui. In mand
avea o vargd de alun, cu care fAcea safted cainilor brin
sat, and se ducea sd capete ceva. In dinti avea o lulea
micA, mititea, de puteai frige un carnat in ea, din care
trAgea de zor.
Merse el singur cat merse si, dintr'un timp, i-se cam
urise, cdci nu vedea inaintea lui cleat pustiul campului,
luciul drumului i zarea indepArtatd a locului.
Dar, intamplare : dintr'o parte, ii iese in cale un cd-
lugAr negru i smolit la fatA, c'o barbd mare sturoasd,
c'un pAr ldtos, lAsat pe umeri si pe spate, plin de praf
nepieptAnat cine stie de and. In cap avea un potcap
vechiu, aruncat de vreun alt cdlugdr ; i acum luat la
purtare ca bun, mandru si frumos.
Rasa era infloritd, numai petice carpitd. Vorba ro-
manului : mai mult ata decat fatd. Si cAlugdrul nostru
se indrepta tot in partea locului, spre orasul unde mer-
gea i mesterul.
Mesterul, vdzand pe cAlugAr, numaidecat isi ia cAciula
din cap i, cu tot respectul cuvenit cinului cAlugdresc,
zice :
Sdrut mana . . . SArut tAlpile, taicA pArinte.
Multumesc dumitale, mestere.
Departe, departe, taicA pdrintea ?
Nu tocmai asa departe, mestere. Uite, la Al sat ma-
re ce se vede tricot° cu case mandre i lucioase. AlergAm

§i noi dupA milA i pomanA pentru sfanta mAndstire.
Tot acolo si eu, taicA pArinte, dupA lucru, dupA
hrank rAspunde tiganul.
$i apoi, aidem bAetele I O i croiesc la drum : un cA-
lugAr i ligan.
.5i tiganul indemna, dar nici pArintele nu se codea.
Cand unul, cand altul o lua cu repede. Vorba Aluia
Tunase si-i adunase Se'ntalniserA i .se nemeriserA. In-
talnitii intalnitilor i nemeritii nemeritilor.
Dar ¡litre unul i intre altul, la drept vorbind, nu era
nici o deosebire. $i Ala-i negru, i ala-i negru. $i Ala-i
lAtos, §i-Ala-i lAtos. Si-Ala-i cersetor, si-Ala-i miluitor. In
fine, alege-i, daca-ti dA mana si te tine cureaua.
SA lAsAm, insA, astea la o parte i, urmArind pe dru-
metii nostri sA le furAm gandul si sA le povestim eu-
vantul.
Asa, in mersul lor grAbit, tiganul aruncá asupra cA-
lugArului cate-o privire vie si pAtrunzatoare. Ar fi dorit
ceva. Il racAia ceva pe inimd dar nu indrAznia.
In cele din urmA, pierzand rabdarea, and rusinea la
parte si luandu-si inima in dinti, intrebA pe cAlugAr,
tovarAsul ski de drum :
TaicA pArinte,
Dar de ce esti negru i Oros?
Ori la puscArie ai fost ? . .
Nu, mestere. Eu sunt cAlugar dela sfanta manAstire
§'am plecat dupA milA i pomanA. Ce-i aia ,cälugär",
taicA pArinte ? Pasà-mi-te pan'atunci. tiganul nici nu
vAzuse, nici nu auzise d'asa ceva.
La aceastA intrebare, cAlugArul vorbind cam pe nas,
rAspunse pe un ton lingusitor i plin de umilintA. MAI
tigane, cAlugArul e un om cu frica lui Dumnezeu. El se
roagA zi si noapte, ca din marea Sa bundtate Dumnezeu
sd dea lumii tot ce trebueste.
Cum tiganul nu pricepea ceeace spunea cAlugArul, din
nou il intreabA :
Da bine, taicA pkinte, ai fäcut rAu cuiva ? Ai o-
moral pe cineva ? Ai pus foc la casd ? Esti om de pri-
Snoave ei Basme 73
cini, de belele, de ti-e asa frica de Dumnezeu si te rogi

asa mereu ? Nu se poate, zau, pre legea mea ! . . . E
ceva la mijloc! intoarse vorba tiganul, and din cap
ramanand foarte mirat de spusele calugarului.
Nu, mestere! adaose acesta, asa suntem noi,
calugarii. Ruga ne e datoria. Ruga ne e meseria. Cum
spusei, noi rugam pe milostivul Dumnezeu, atat ziva
cat i noaptea, ca sa dea tuturor de toate.
Tot timpul, cat cuvanta prea cuviosul calugar, tiganul
bleojdise ochii la Sfintia Sa i nepricepand rostul vietii
calugaresti fata de oranduirea lumeasca, puna de neca-
zuri i sbuciumäri, Ii mai fddi din nou o altä intrebare.
Dar mai cu tarie, mai clarz, caci dorid sa stie ceva ade-
varat despre felul vietii calugaresti.
Taica parinteo,
Ai cask
Ai masa,
Ai copii,
Ai in lume capatai ?
Nu, mestere. Fereasca Dumnezeu. Noi traim nein-

surati, necununati. N'avem nici nevasta, nici copii, nici
altfel de capatuire, spuse calugarul cu gura pe juma-
tate, cu capul plecat, dar miscand din mána.
Da? Atunci, iartd-mi vorba, taica parinteo. De
unde vA präsiti ?
Din lumea asta mare si larga. Din mila Domnului,
intoarse vorba calugarul, suparat, i uitandu-se aiurea,
caci se simtise ars cu asa intrebari.
Da, Mica parinteo, bir dai ? Tadulca la mana ai ?
Angarale, sosea faci ? Cu hulibasa cum te'mpaci ? Spu-
ne-mi zau, manca-te-as. ca vreau sa stiu i eu.
Noi, mesteie, nu dam bir, tadulca la mana nu
avem, sosea nu facem, ba nici primare nu avem. Asa
e legea noastra calugareasca.
Atunci,. poate ca. sunteti nevolnici, betegi, oameni
care nu-s buni de nimic, de nu dati din mana voastra
nimic ? Intreaba tiganul scurt i cuprinzator.
Nicidecum, mestere. Noi suntem oameni in toata
74 Gheorghe I. TaziAuanu ,Comoara Neamtilul
firea. Mai sAnAtosi, mai grasi si mai frumosi. Nu-s multi

pe lume ca noi, rdspunse iar cAlugArul.
Tiganul, auzind acestea nu .stApAni clanta :
Ma...a..A.,.A, da mare zApAcealA mai e cu rostul
sfintiei voastre, d'aveti asa vie* proastd In lume 1 Eu
taicA pdrinteo
Am cask
Am mask
Am nevastd,
Am copii,
Am in lume cApAtAiu.
Bir dau, sosea fac,
Cu premarele Ind impac.
Bat cu cioCanul
$1 iese gologanul.
Si mi-e bine
Si nu vreau a fi ca tine !
CA eu stiu
Cd's paraliu.
CAnd m'or ingropa,
Sapte plozi or plAnge
Cu lAcrimi de sAnge,
Pe taica lor trudit
De furat si de cersit,
CA neamul mi-e blestemat,
SA' trAiascd din pdcat !
Snoave si Basme 75
Vedenia unei tiganci

nui ligan Ii nascuse liganca un Mat, si-i pusese
numele Patrachel. Era singurul danciuc, si-1 iubea
nevoe mare. Il crescu maricel §i-1 purta in straie de cd-
Ba, de multe ori, il imbrAca... gol pusca. : numai
in carna§a lui Mo§ Adam. lama, pe gerul mare, dAn-
ciucul umbla ca o sfarleaza p'afarA.
Odata, se intAmpla de se bolnaveste i zace... zace §i
iar zace puiul de harapinA : boalá lunga, moarte sigurd.
MA-sa l-a descAntat, l-a cautat. Dar nu i-a dat de
leac. In cele din urmA, moare Patrachel, särmanu 11
Acuma, sa fi vazut vaier si jalanie, pAnd l'a bagat in
negru pamAnt.
Ingropaciunea i s'a facut dupA legea crestineasca si
dupa datina tigAneasca. I-au facut apoi un mormAnt
mare, ca sa se vazd din departare. Deci, ca al lui, al
nimanui ! lar and au venit acasa, toti au aruncat cu
carbuni aprinsi peste spate.
Dupa ingroptclune, trebuia sa-i poarte soroacele.
Ma-sa incepu sa-1 tAmftieze si sa-i dea si ceva din
mAna. Dar, inteo dimineatd, ducAndu-se la mormAnt,
ca sa-1 tamAie, rdmase Inmarmurita de ceeace Ii vAzura
ochii. O pupazA mare, roscata, c'un mot mare negru
pe cap, sta infipta in vArful stAlpului, dela capul mor-
mAntului, unde odihnea trupul lui Patrachel.
Tiganca, cAnd vazu pupaza, crezu ca-i chiar PAtrachel
inviat din mormAnt si, de bucurie, alerga in goana mare
ca sA faca cunoscut satrei ligane§ti cd harapinasul a
invi at.
O alta liganca, vAzAnd-o fugind, îi atine calea si-o
intreabA :
Dar ce fugi, fA, asa? Ori vrei sa-ti plesneascA
pipota in tine ? Ce-ai vazut ?
76 Gheorghe I. Tazlauanu: Comoara Neamulul
Am vAzut !... Am vAzut... inganA tiganca gafAind.

Am vAzut, pe PAtrAchelul meu inviat din mormant 1
$i cum era, fA ?
Era imbracat cu ghebA rosie para focului, cum
avea el, and era viu. In cap, o cAciula mare, neagrA,
motaiatà, lAsatA pe spate. In picioare : ghete negre, lus-
truite nouà-noutele. Si mult Ti sta bine si frumos, sus
in varful stalpului, d'asupra morniântului 1
Taci, M., cd n'avea asa ceva, cum spui tu.
Avea,
N'avea,
Dar in gaud avea,
Bufnità rea !
I-o tranti, c'un aer de tafnosenie, mama bietului pui-

sor de tigan, care in groapa tinea drept hrana miilor
de viermi.
Snoave I Basme 77
Lumanarea tiganului
ligan a vrut sd dud si el ceva la bisericd, asa
Un cum face toatd lumea. Dar isi zicea cd once intrA
pe usa bisericii, mAnaned numai popa si dascAlul. De
aceea s'a gandit sd clued ceva de care sd nu se poatd
atinge nimeni. In cele din urmd se hotdrI : sd facä o
lumanare. Turnd una mare cat catargul unei cordbii :
infloritd, Instelatd. Si, ca a lui, a nimAnui.
Se duse apoi la un lumandrar si-1 rugd :
Domnicule, manca-te-a! Sd-mi faci o lumanare
mare cat catargul unei cordbii, si frumoasd si aleasd
si'nfloritd si'nstelatd, ca a mea a nimAnui, ca s-o duc si
eu la bisericd, cum duce toed lumea.
Lumandrarul, ins& om priceput inteale mestesugului
si istet din fire, cum mai toti meseriasii sunt, vrand
sd-si batd joc de tigan, II fdcu o lumanare mare cat
un stalp de telegraf. 0 impodobi numai flori si iar
flori, punandu-i si o fevtild de land groasd ca degetul.
La o zi de sdrbdtoare, tiganul aduce lumanarea la
bisericd. DascAlul o ia vi-o pune inaintea unei icoane,
legand-o de un sfesnic, vd nu caza.
Tiganul nu mai putea de bucurie, and vedea cd
lumánarea lui nu e ca a nimAnuia. Dar, and dascAlul
vru s'o aprindd, festila fiind de land, In loc sd arda,
c'o flacArd linistitd si c'o lumind plAcutd, incepe sd
pocneased, stucheascd si sd facd fumdraie, cd Ili era
lehamite si tie si mie, de asa frumusete de lumanare.
Toatd lumea se uita la lumanarea tiganului si, nestiind
cauza, se intreba de ce-o fi arzand asa! Ba cei mai
multi incepurd sd razd...
DascAlul, ii mai tdia mucul, il mai ridica ; ba scurgea

ceara jos ; pand, in cele din urmd, i-o zise tiganului :
la-ti mdi tigane, lumânarea d-aicea, cd stuchevte
icoanele, afumd perdelele, zugrAveala, sfintii, ba ne
omoard vi pe noi. Nu vezi, cd cine ti-a fAcut-o vi-a
rds de tine ?
Tiganul ia lumanarea, o duce la lumandrar vi-i cere
socoteala
Bine, romanico, mftnca-te-a, ce lumdnare mi-ai
fdcut ?
Lumdnare dupd comandA, ca a ta a nimänui.
Bine zici, mftnca-te-a, ca a mea a nimAnui I
Snoave al Basrne 79
Talme-balme
n tigan, curand insurat, plecA la nasu-sAu cu plo-
con : un borcan cu lapte bAtut vi-o OKA.
Tiganul ducea borcanul ; tiganca, gasca ; i amandoi
erau veseli cA se duc la nasul, cu plocon, dupA cum
e obiceiul.
Pe drum, gasca incepe a gagai, a-se smuci si a-se
sbate In bratele tigAncii. Crezand cA gasca nu vrea sd
meargA la nasu-sAu, faraonul, se supArA. Si, infuriat, se
repede si-i tranteste cativa pumni in spinare, zicandu-i :
.Na! dacA faci gAlAgie si nu vrei sA mergi la nasul.
Gasca, desi lovità cu putere, tace ; pe cand tiganii,
indemnandu-se pierd urma in lungul i latul drumului.
Insà, cum mergeau ei, deodatA, vAd alAturea cu drumul,
si la rAdAcina unui copac, un iepure culcat.
Tiganul zice cAtre tigana :
Ce cinste avea la nAsica, dacA as duce iepurele
Ala p.locon !
FArA a se mai codi, tace cativa pasi, apropiindu-se
de copac, asvArle cu putere borcanul cu lapte, cu gan-
dul sA omoare iepurele. Nimerind copacul, borcanul se
fAcu tAnddri, iar iepurele o luA la fugA.
Tiganul, atunci, fAcu semn nevestei, sA meargA inainte
iar el plecA sA prindd iepurele. Tot urrndrindu-I i cAu-
tandu-1, se pomeneste intr'o grAdinArie mare, cu straturi
mari i frumoase de zarzavat.
In grAdinA, vede in varful covergii, o pisicA culcatA
la soare. Tiganul crezand cA-i iepurele, vrea s'o prindA
si repezindu-se la ea, zise :
Geaba ti-ai lungit coada i ti-ai scurtat urechile,
cA eu tot te cunosc. Si fuge, i fuge dupd pisicA prin
80 Gheorghe I. Taziduanu: Comoara Neamulul
grAdina, alcand serndnOturile $i rAsadurile, rupand

vrejurile si incurcand tot ceeace era in calea sa.
StApanul grädinei, vdzand .aceasta, aleargä tocmai din
fundul gradinei, unde lucra impreunA cu toti ai sal lar
tiganul, ca sa nu fie prins, o sbughi fàrä tinta, lese la
drum i, indemnand, ajunge pe tigancA.
Cand ajunge la na$ul, un servitor arunca grAunte la
pAsdri, in curte. Gasca flämanclA incepe a Mai, iar
tiganul crezand ca-I spune pentru c-a bAtut-o, se ruga
de nas, sd n'o creadd :
Minte nasule zau cA minte. N'am bAtut-o, ci
numai am mangaiat-o.
DupA putin timp, se pune masa. Felurite mancAri,
unele mai gustoase, ca altele, curgeau din belsug ca la
once om instArit, i romanul indemna :
Sedeti finifor i mancati.

Nu mancdm, näsicule. MancAri d-astea, la noi curg
garld. Suntem sAtui.
Românu ii mai pofteste inca ()data lasa in
placul Ion..
La urmä, s-aduce, pe masa, ouà cu unt. Mirosul
untului umplea casa. Tiganul astepta, sA mai fie poftit,
iar na$u-sAu, bun din fire, II mai inghie °data :
Treci fine la mash% Mancare ca asta n'ai mancat
niciodata. Ti-o spun eu.
Tiganul, care atat a asteptat, se asezA grAbit-la masa.
Mirosul untului Ii atata pofta i mancA, panA se satura.
Apoi, multumit de o mancare asa de gustoasa, intreabd :
Nd$icule, cum se chiamA mancarea asta, cA buna
mai fuse, manca-te-a?
,,Talmes-balmes" rdspunse nasul.
Bine näsicule. Am sd pun si eu nevasta, sA-mi facA.
Dupd ce petrecurA mult si bine, îi luarA ziva Nina
si plecara. Pe drum tiganul zicea inteuna : Talmq-
balmes".
A jungand la o &id, vru sA treacd podul si tot pri-.
vind apa ce fugea ca o nalucA si se izbei mereu de
maluri, tiganul uitä sd mai zicd : Talmes-balmes". Se
opreste chiar la mijlocul podului i spune : Aici a cant
ala... cum dracul a numit-o nasul.
Snoave $1 Basme 81
Trecura podul. Tiganca îi vede de drum si se duce

acasa. lar tiganul se desbraca, infra in gana,*scormo-
nete noroiul din fundul apei, ca sa gaseasca, ceea ce
pierduse : aia... aia, dela nasu.
Dupa o munca zadarnia de mai multe ceasuri, iata
a trece pe pod ispravnicul judetului, insotit de doi
alai-4i. Si vazand pe tigan autand i rascolind nomolul,
Il intreaba cu bunatate i curiositate.
Ce cauti p-acolo, mai tigane ?
O punga de bani, cucoane, manca-te-a! Mi-a
cdzut in asta apa.
Ispravnicul, om bun la suflet i milos la mima, cum
erau mai toti dregatorii nostri de odinioara, ascultand
Cu multa luare aminte cele intamplate i fiindu-i mild
de nenorocirea unui biet tigan, da ordin calarasilor ca,
pana a mai rasufla caii, din parnant din iarba verde,
sa scoata punga tiganului.
Calarasii desalecara i intrara in apa, ca sa. indepli-
neasa porunca. Dar, dupa ce au autat si-au rascolit
tot fundul garlei, unul din ei, suparat de o muna asa
de grea i tara niciun folos, zice catre celalalt :
Las-o dracului de punga, ma, c-am facut in &la
talmes-balmes I
Uf! manca-v-as. Asta o caut eu, zice tiganul
bucuros.
Ispravnicut, auzind, se supara i da ordin alarasilor
sa-i traga o frântura de batae, ceea ce se indeplini nu-
maideat. Apoi îi urmara drumul lor.
Tiganul, sculandu-se de jos, unde-1 lungisera la pa-
mant i, milogindu-se, Intreaba pe ispravnicul, care
prinse a se indeparta :
Cum sa zic, manca-te-a?
Ispravnicul raspunse poruncitor :
SA zici : Nimic !.. nimic !..
Tiganul porneste inainte i, pe drum, zice cu glas
tare, de se auzia cine stie uncle :
Nimic !.. nimic L. nimic !
Tot mergand asa hai-hui, se IiItalneste cu niste va-
natori, calari pe cal, cu ogarii i copoii dupA ei.
6
Tiganul inaintea lor, rAcnia cat il lua gura si-1 tinea

puterea
Nimic !.. Nimic !.. nimic !..
Vanatorii, suparati de cele ce auziau, sdrira de pe
cal, pusera mana pe tigan i mi-1 judecard in lege.
Bine, mai ligane ! Noi pierdem timp, cheltuim
bani, omorim caí, catei, i tu asa zici ?
Si, dupa ce trasera o bataie bunA, i-au dat drumul ;
iar tiganul, vazandu-i cd plead, ii intreba :
Dar cum sa zic, manca-v-a?
Sa zici : doi trei ; do i... trei, raspunsera vana-
torii, pornind inainte.
Tiganul, deasemenea, ii urmeaza drumul spre casa,
strigand asa cum il invatasera vanAtorii.
Dar, iata ca trece printeun sat si se intalneste cu o
multime de lume, care ducea un mort la groapa. Popa
mergea inainte cetind i cantand slujba imormantarii.
In urma, neamurile mortului plangeau pe cel ce iesise
dintru cele lumesti.
Tiganul, Inaintea lor, racneste :
Doi... trei ; Doi... trei ; Doi...
Dud aude lumea una ca asta, lasa mortul, sar cu totii
asupra tiganului i infuriati de cele ce auzira, it sucesc,
il smucesc, il bat si-1 dojenesc.
Bine, mg tigane, noua ne pare tit.' c-a murit unul
dintre noi. Dar cand om muri cum zici tu, cate doi....
trei, ce se mai alege de noi ?
Dar, cum sA zic manca-v-as ? intreaba tiganul,
mai mult fugind cleat mergand.
Sa zici, totdeauna : Bogdaproste ! Dumnezeu sa-1
ierte Dumnezeu sA-1 primeasca SA-i fie Oran wail!"
Pe drum, tiganul zice in gura mare asa cum
vatasera acesti oameni plini de durere i intristare, pen-
tru pierderea fratelui lor.
Acuma, tiganul trece printr'un sat si nimereste la o
nunta.
Aci, lume dupA lume. Unii cantau, altii jucau. Tiga-
nul, oprindu-se colo mai in margine si privind multi-
mea vesell si jocul tineretului, strigA in gura mare :
Bogdaproste ! Dumnezeu sA-1 ierte ! Dumnezeu
Snoave sl Basme 83
sa-1 primeasca lSa-i fie Warm wail ! dar nu e

auzit din cauza muzicei, care anta; si a sgomotului
facut de lumea adunata la nunta.
Dar, prin multime, se vedea un mosneag c'o plos-
child la subsuoara. Punea vin trite° ulcia si cinstea lu-
mea, care inchina si .ura sandtate, norocire si fericire
tinerilor si mai multe altele, cum se face de obiceiu la
de-al-d'astea.
In sfarsit, mosnegutul vine si inspre tigan, care lac-
neste in gura mare :
Dumnezeu sa-1 ierte ! Dumnezeu sd-1 primeasca I
Sa-i fie Oran wail I Bogdaproste !
La auzul acestor cuvinte, sufletul batranului se In-
dusmaneste, fata i se intristeaza, ochii Ii scanteiaza de
manie si cuprins de durere, nu zice nimic deat :
la vedeti, mai, ce zice asta cioara spurcatd, la
nunta copilasilor nostri ? ! Noi il cinstim si el ne oca-
reste. Pici cobe, d'aicea, ca pun copiii pe tine L. "
*i cat ai clipi, tiganul cazu, sub o ploaie de ghion-
turi din partea multimei, care auzia aceste vorbe.
Scapat ca prin minune, intreaba pe mosneag :
Cum sa zic, manca-te-a?
In totdeauna, mai tigane, and vei vedea lume
multd, adunata la un loc, tu sa-ti pui ismenele in bAt,
sa le ridici in sus si sa joci si sa strigi de bucurie :
Hi... hai... hai 1..."
Hm... hai... hai 1.."
lar daca-ti darue cineva ceva, tu sa zici :
SA' traiasca ! Sa'nfloreasca !
Dumnezeu sa-i noroceasa 1"
Nu asa cum zici, tu.
Bine, manca-te-as; asa am sa zic, si tiganul o
ja la drum, spunand asa cum l-a Invatat mosneagul.
In scurt, taie drumul si, din largul lanului, zareste un
alt sat, caruia pomii roditori din curtile oamenilor ii
dedeau infatisarea unei dumbravi frumoase.
Acolo, intalneste pe ulitä, In mijlocul satului, niste
cart* Imamate cu sare de vanzare. Lume multd se
adunase. Unii se tocmiau, altii cantariau ; altii plateau,
cum se face de obiceiu la asa ceva.
Tiganul, cum vede acea lume multA adunatA, crede

ca-i vreo nuntà. li pune ismenele in bAt, le ridiel In
sus, chiue, sare, face mare huiet. Lumea II priveste, rade.
Boii frisk se speriarA, carmirà carele, rupserd atupurile
fugird p-aci incolo, cu jugurile, Maud mare stria.
ciune bietilor sAraci.
Unii aleargA sA prindA boil, lar alfii puserA mana pe
tigan i mi-1 iau la bAtaie :
Bine mAi tigane, tu nu stii, c-asa ceva se face la
nunti, la cumetrii unde canta lAutarii i joacA lumea ?..
Ce zici si ce faci, nu se face aici, la carele noastre L.
Dar cum sa zic, manca-v-a?
and Ai vedea vre-un dobitoc, tu sA'ntinzi mana
la el, sA te apropii i sa-i zici :
Triu L. triu L. triu L.
Na L. na L. na L. Wane L.
Asa am sa zic, manca-v- as, i porneste la
drum, ca sA se dud acasA.
Din nou, intrA in alt sat. Ad, vede un om, care tA-
iase un porc si se gAtia sA-1 parleascd.
Tiganul cum 11 vede, se duce deadreptul i, Intinzand
mana spre el, ji zice :
Triu !.. triu !,. triu !.. Na L. na na !.. bAlane L.
Imprejurul porcului gata de parlire.
Romanul, supArat de aceste cuvinte, la cociorba,
Ii croieste vreo cateva, zicand :
Bine, mAi tigane, eu m'am luptat cu porcul
abia 1-am Injunghiat, iar tu vrei sd mai invieze din
non ?L. In loc sA vii, sA ma ajuti ca sA-I parlese
de graba, i sa-ti dau i tie soriciu, tu vii i spui alte
prApAstii ?L.
Dar cum sd zic, manca-te-a?
SA zici intotdeauna : SA-1 mAnanci L. sA-1 mA-
narici sdnAtos !"
Asa am sA zic, mânca-te-as ! i lar o porni,
grAbit, la drum ; dar spunand mereu ceea-ce 11 InvAtase
romAnul.
Agale, agale, iata-1 din nou, intr'un sat. Aci, In mar-
ginea satului, vede un om stand pe vine, nu stiu ce fa-
cea...
Snoave i Basme 85
Tiganul cum II zari, incepu sa strige :

SA-1 mananci sanatos !.... SA-I mananci sanätos
Omul, se Koala' repede, alearga In fuga mare dupa
tigan. Arunca cu pietre inteansul, vrand sa -1 prinda §i
sa-1 bata. Dar nu poate, caci tiganul o rupse de fuga.
Tiganul §tie o vorba batraneasca : Fuga-i ru§inoasa,
dar îi sanatoasa.
In sfar§it obosit de drum §i stalcit In batäi, ajuge
acasa. Tiganca, and vede, II iese Inainte, iar tiganul
Ii porunce§te sa-i faca aia... d-aia" dela na§ul. Femeia
Ii spune ca nu tie ce este aia, d-aia" dela na§ul.
Tiganul, atunci suparat foc pe tiganca a nu-1 intelege,
o ja la batae §-o bate pan' ce o omoara.
Fiul sau cel mare Danciu, cand vede pe ma-sa moarta,
Incepe a o boci §i jell :
Aului, mamuco ! Auliu... mamuco 1 Cum te-a
facut, tetea, talme§-balme§ I
Ptiu, lua-te-ar dracul ! zice tiganul Infuriat. Tu
ai §tiut, §i n'ai vrut sa-mi spui ?
Si, land barosul, il lovi in frunte §i-1 culca la pa-
mant pentru vecie...
Snoave si Basme 87
Minunea bleahului
tAran, inteo frumoasd zi de Mai, venia dela targ,
Unde unde cumpArase cele trebuincioase pentru casa.
Re drum, gAseste un bleah ros tocit, si destul de as-
cutit, ¡neat prindea. Si, cum este obiceiul tAranului
de a strange lucrurile ce gAseste pe drum si a-le socoti
aducAtoare de noroc, il ja de ¡os, II suceste, it in-
varteste, il dA la palmâ, il arund in traistA si se tot
duce in lungul drumului serpuitor printre holde fru-
moase si aurite, ce se legAnau in valuri la adierea
vântului.
Dar, la o cotiturA a drumului, ii fese in fatA un tigan
Malt, spAtos, bArbos. 51, and vine in dreptul sAu, il
opreste si-1 intreabd
Unde ai plecat, mAi tigane ?.
MA duc, sA mA fac fecior de ghizavet cu pArul
cret.
Apoi, cu barba aia mare si murdarA, mA tigane ;
si cu pärul Ala mare si slinos ?
MA duc la bArbierul lid Vodd românico, sd. mA
barbiereascA s-apoi sd mA pui in scaunul domniei.
Hei !... ApAi, chiar eu sunt bArbierul lui VodA
Vin dela dânsul. L-am bdrbierit, acu4ica. Nici un ceas
n'a trecut.
Dar cat ceri, mânca-te-as ?...
Deh, pentru tine, numai un leu, cd nu suntem
la prAvAlie.
Bine românico, dar sd mA faci ferches de tot.
Mai incape vorbA ? Ca tine, nimeni n'o sa fie.
Scoate bleahul dirt traistA, il dA pe podul palmei de
mai multe ori, fAcându-se cA-I ascute. Pune pe tigan,
jos pe marginea santului, in genunchi, si trage cu

bleahul pe o parte a obrazului, dar cu asa putere, in-
cat mai mult rupea pdrul, decal it tAia.
Tiganul, strApuns de durere, strange din dinti, inchide
din ochi, si aproape lAcrimand, se roagA :
Of, romanico, ma doar e, mgrica-te-as!
Romanul zambeste, si-i dA inainte. Trage cu blehaul,
si pe partea cealaltA a obrazului, dar cu mai multA
putere ; cAci bleahul nu tAia, mergea in silA, rupea
incat tiganul, tremurand §i suspinand de durere, zice
DA' de lAsat, cat ceri, romanico?
Numai cinci lei, mAi fig ane. Eu sunt bArbier dom-
nesc, nu-mi bat joc de meserie.
MA romanico, na doi lei, si lasA-mA, cd mi-a
iesit sufletul. Mor !..
Romanul ja doi lei si rade pe 'nfundate. lar tiganul,
de frica bArbieritului, piere ca nAluca...
Trecand pe langA o pAdurice, aude o caprA behAind,
amarnic. Pe semne, o incoltiserA niscai lupi. lar ti-
ganul zice :
Vai, sArmana, vai de ea,
Cum o rade si pe ea !..
Merge mai departe, §-aude *lute° lund niste mAgari
sbierand, de rAsuna pAdurea. Lar mai incolo, vede un
om muncind. Tiganul se duce si-i pune intrebarea :
Cela-i sfat,
In Al sat ?
Ori niscaiva tigani se rad ?..
Niste tigani se rad, mAi Danciule ! N'auzi ? rAs-
punse romanul zambind. lar tiganul :
Cine-i voinic, voinic
Mai stie s-alt colnic.
Si lAsand drumul, apucA prin desis, /144, marAcini§
si iesi la marginea cealaltA a pAdurii, rupt si jupuit ca
vai de el.
Snoave si Basme ss
PAcaleala unui tigan

gran botezase un tigan si, cum n-avea copii ,
Unprinsese mild de finisor. L-a crescut, /-a insurat,
I-a cununat, si-1 tinu prin curte pentru treburile gospodd-
riei. ll avea, deci, mana dreaptd, la once nevoie.
Intr'o zi, tiganul se duce la elesteul din marginea sa-
tului si, tot umbland de colo, pand colo, prin stufis si
prin zdvoiul ce se intindea In jurul elesteului, da peste
o rata sAlbatecd, clocind pe doudsprezece ou'd sub o
salcie stufoasd, ale cärei vine mustAcioase se intindeau
pe luciul apei.
Tiganul vine In grabd la nasu-sdu si bucuros spune :
Mdi ndsicule, am fost la vale, la helesteu s-am vdzut
o must* de rata, clocia o salcie pe doudsprezece oud.
Rom anul s'a temut cd trebuie sd fie vreo rata sAlba-
tea. Ia pusca, porneste spre helesteul de din vale, la
marginea satului. Tiganul il urmeazä, II duce la fafa
locului si-i aratA salcia.
Rata ii simti si sburd din cuib. Tdranul ia pusca la
ochi s-o Impuscd. Acum, ImpArteala : romanul ja rata
si oudle, tiganul ja cuibul. Si fiecare se duce acasd, sd
&eased ceea ce au vanat.
Ajuns acasd, tiganul porunceste tigAncii sd-i facd
ciorbd. Tiganca ia un ciaun, pune apd, pand'l umple.
II pune pe foc si aruncd cuibul In ciaun ca sd fiarbd
Apoi, se aseazd cu toti la masd. la apa fiartd, cu lin-
gura din ciaun, si-o soarbe. la cu mana cate un paiu,
11 trage prin gura sugandu-1. Si astfel au mancat, pand
ce n-a mai ramas nici strop de apd In ciaun.
SAtul, tiganul se duce la nasu-sdu, care tocmai atunci,
se pusese la masO si se gateau sA ospAteze. Cum intrA

tiganul in cask romanul ii zice :
$ezi, fine, la masA.
Nu vez, nOsicule, c-am mancat.
VAzand InsA i ciorba de pe mask zice :
Bdcatele voastre sunt scurte i groase. Nu sunt
bune ! Da ale mele erau lungi i subtirele. Am mancat de
m-am umflat !
Trece o bucatA de vreme, i romanul spune tiganului
sA se ducA cu el la o stand, sA fure si el o oaie grasO,
s'o taie si s'o mAnance. La acea stank erau niste cio-
bani bAtrani, care stiau sd facA farmece, cA legau gura
lupilor, incat lupii sedeau cu oile, ca mieii i cainii im-
preunA, in stank ca fratii ; fard sd facd cuiva cea mai
micA stricAciune.
Tocmai, atunci, intrase s-un lup.
CAN ajunge la stand, romanul rAmane la parleaz.
Dar tiganul inträ in stank si intreabA :
Cum sO fie, nAsicule?..
MAi fine, sA cauti o oaie, mai grasd, mai lanoasd ;
mai mare, ca tot am suit noi rand aicea !
Tiganul vAzandu-se Mire oi, i, cum era o noapte
intunecoasA, pune mana pe una ; pune mana pe alta,
WA ce dA de lup si-1 ia la spinare. Si, cu el, la par-
leaz, la nasul.
Tine nasule, cA uite am gAsit una, tocmai cum
mi-ai zis : i lanoasA i codoasd i grasA ; dar si prea
sgarioasd.
Romanul insfAcandu-1, dar cunoscand cA e lup, zice
in fricosat
DA-i drumul, fine, cd. e lup !
Ba nu zAu, nAsi.cule, e lup ?
E lup, fine ! DA-i drumul !
Tiganui ii dd drumul, dar trage si un chiot puternic :
Ho lupul !... Ho lupul !"
La lAtratul cainilor, ciobanii pun mana pe ghioage,
aleargA in stanO, Il inhatA pe tigan, si-i dau o Mae
ciobAneascA. Dar liganul, cum face, cum drege, scapA.
Snoave el Basme 91
A doua zi, dis-de-dimineatA, tiganul se duce la nasu-

sAu, si-i spune cu durere :
Dar, fie nAsicule, cA mi-o fkusi ?
Ba, eu nu ti-am fAcut nimic, fine. Dac-ai vAzut cA
e lup, de ce ai dat chiot ? LasA fine, maine, mergem la
cireada cutAruia, sA luAm o vacA prianA, si-o tAiem :
carnea o mancAm, pielea o facem opinci.
Si, cuin au zis, asa au si fAcut. Au furat vaca, au
bAgat-o In pAdure, au injunghiat-o. Românul s'a apucat
s-o jupoaie, iar tiganului i-a dat ordin sA se ducA In
marginea pAdurei, sA se urce Inteun copac Malt si sA
observe, ca nu cumva sA vinA pAgubasul sau altcineva,
sA-i prindä tAind vaca. DacA, Insd, zAreste pe cineva,
sa strige : Alè !... PAgubasul, nasule I"
Dar, cand tiganul a vAzut pe pAgubas, cAutAnd vaca
pe marginea pAdurei, In loc sA fluere i sA strige,
ca sA-1 vesteascA pe nasu-sAu, dupA cum fusese 1nvAtat,
el IntreabA
Ce calci anapoda i cauti a pagubA, mAi romAnico ?
Caut o vacA .prianA, mAi tigane.
MA românico, sA nu te duci In pAdure, cA o lu-
poaicA cu pui mAnancA vaca
TAranul pAgubas, bAnuind ceva, intrA in cling. Si,
cand colo, In inima pAdurei, dA peste näsicul, jupuind
pe prianA. Mare îi fuse mirarea pAgubasului, dar mult
mai mare si rusinoasA fuse mirarea nAsicului. Se luarA
la ceartA. $i cAt p-aici la bAtae. Dar se ImpAcarA, cu
conditia ca ori sA-i dea alta In loc, ori sA i-o plAteascA.
Vine apoi si tiganul. Si, apropiindu-se de nasu-sAu,
Ii fluerA la ureche si-i strigA :
Ale! PAgubasul, nasule !
Acuma, 1mi spui fine ? Dupà ce m-a prins pAgu-
basul ? !
Plecard spre casA.
Pe drum, românul, când mai tace, gandind la rusinea
ce a OW ; and dojenind pe finisorul sAu, cA-1 Inselase
nefAcând ceeace 11 InvAtase.
In ziva urmAtoare, tiganul vine din nou la nasul.
Acesta suparat Ii spune :
Nu fAcurAm nimic, ieri, fine !
Nu facuram, nasicule, manca-te-as. Dar, pm face i

Romanul avea Inteo gradina, niste papusoi mandr!
frumosi. Dar - un urs se spurcase la papusoi si-i
mAnca In fiecare seara. De aceea, se sfatui cu tiganul
Mai fine, sa vii diseard, la mine, cA s'a invatat
un pine butac la mine, In gradina, la porumbi, i vreau
sa-1 prinz.
Bine, nasicule, vin
Se facu seara, i tiganul sosi. Romanul Ii dete In
mana un maiu de rotar, si-1 pune sa se atie la parlea-
zul gradinii. lar el ia un foc, intr'o prapria, i Incepe a
huidul prin porumb, alergând in toate partile.
Ursul, de frica focului, a luat drumul spre parleaz.
Si, cand a vrut sa iasa, tiganul Ii da una cu maiul In
frunte, si-1 rastoarnd cu gaidele In sus.
DA-i fine !... dA-i mereu !

Nu-i butac i natarau,
Ci e urs de Ala rail I
Tiganul, dei-1 lovise cu turbare, o tull lasand nasu-
lui toata prada.
De-atunci, i-a fost lehamite de prietenie cu-asa
Snoave ei Basme 93
Branzos, scorbos, mamaligos.

tigan avea o nevasta bolnavicioasA. Bietul om O
UncAutase, o descantase, alergase in toate partite,
batuse toate drumurile si pe toate potecutele, si numai
la Dumnezeu nu fusese, dar peste leac, tot nu i-a dat.
()data, i-a fost nevesti-si rail, de moarte.
Tiganut chiama pe fiu-sau Danciu si-i zice :
Mo tetea, moare md-ta. Du-te la popa si cere
sA-ti dea un muc de lumanare, sa i-o punem in mana,
si sa vie s'o precestuiasca, cA i-oiu oteli si eu vreo
barda, vre-un topor.
DAnciucul porni. Si, intr'o clipA, fu la usa Dopii.
Mid infra in casa, preoteasa tranti mamaliguta pe
fund, puse scrob si branza pe masa. Se gateau sd ma-
nance, ca" era vremea pranzului.
Toti ai casei deterA ocol mesei. MamAliguta, cat toate
zitele, al carui abur amestecat èu mirosul untului dela
scrob, iti facea poftA de mancare chiar de ai fi fost
stana de piatrd.
Tiganul, cand vede mAmaliguta, scrobul si branza,
toate puse pe masa, si fiindu-i foame peste masurA,
prinse a canta popeste :
Branzos, scorbos, mamaligos, parintea I
Ce ai, mai ligane, de miorlai asa ? intreabA
popa rastit dela masa.
MA rog, tie parinteo, m'a trimis tetea, sa-mi dai
un capat de popà, c'a pant pe mama sa moara si nu
i se vede. Si sA vii s'o stelesti branzos, scorbos, mAmA-
Egos cu unt, cA ti-o pricistui si tetea vreo barda, ori
vreun topor.
94 Gheorghe I. Taziauanu: Comoara Neamulul
Popa, auzind acestea §i mai ales fiindu-i foame, i§i

vede de mancare vi-i striga :
le§i afara, mai figane.
Dar vino, taica parinteo, manca-te-a§, ca moare
mama de dorul branzii !
Snoave si Basme 95
Fie, nawle, ca face!...

roman botezase, unui tigan, un clanciuc. Peste
Un cateva zile, tiganul, ca sl-si arate omenia, a plecat
cu plocon la nasul sdu. nitre altele, el ducea in desagi si
vreo cloud plosci cu tuicd furata *cine stie de unde, pre-
cum si cateva azime, cum e obiceiul din strdbuni.
Romanul, bucuros de venirea finisorilor, spune ne-
vestei sale sd facd mancare build. Dragostea de a in-
griji de cdlatori la casd si masd e in urea Romanului.
Femeia se sileste sd multAmeasca pe finisori, dan-
du-le cate ceva din bunurile casei. La vremea pranzului,
totul fu pregatit cu cea mai mare ingrijire si din tot
ce avea mai bun.
Se pune ;pe mask mai intai, un bors minunat de
crap gras, fiert cu felurite verdeturi, al carui miros te
imbdta.
Tiganul, nerabdAtor, nu mai asteaptd sd fie poftit, si
se aseazd cel dintaiu la masa. lar, pand sd vind si cei-
lalti ai casei, el si incepu sd nidnance. lima, and ja
cea dintaiu lingurd de bors, oparindu-si gura si gatita,
si and capul peste spate, pironind ochii In tavan, in-
treabä :
Dar de unde ai cumpdrat podelele astea, nasicule ?
Dupd valea lui sufld", fine, raspunse romanul
pricepand rostul intrebarii.
Vdzand, deci, cd borsul e prea fierbinte si-1 arde, in-
cepu sd scoatA la pe cand toti ceilalti su-
flau mereu intr'o picaturd de bors ce luau in lingurd,
ca sd nu se arza, tiganul cu obrdznicia-i tiganeascd,
scosese si mancase mai toate bucatelele de crap ; golise
castronul, si nu ramasese, pentru ceilalti, nizi mdcar
cdte una. Romdnul vdzand asa obrdsnicie, asa calicie,

ii spuse In glumd :
Mai la fine, si zeamd, cd vorba Muda: Intdiu, seacd
garla si pe urnid se prinde pestele.
Dar tiganul, inghitind intr'una la bucdti de crap, rds-
punde la rdndul lui :
Las nAsicule, cd. tare-i bun l
Bun, fine, dar costa!
Fie, nasule, cd face I
Snoave eLBasme 97
TAImaciul turcului
n bulgar gratinar avea o grAdind, plinA cu fel de
fel de zarzavaturi. Zi si noapte, bulgarul socotea
gAlbiorii ce avea sA-i ja, si sA piece in lara sa bogat.
PAmantul bine muncit isi dA rodul aurit.
Dar, intr'o noapte, niste bivoli, scApAnd din ocolul
lor, au rupt gardul, au cAlcat rdzoarele cu semAnAturi,
au mancat si au stricat tot ce era in gradind 1...
Bulgarul era mort, din cauza aceasta. Manca sa din-
tr'o varA era dusA... Cand a aflat cA bivolii sunt ai
unui turc bogat, s'a intristat si mai mutt, cAci el nu se
putea pune cu turcul... Nici nu stia turceste, cel putin
sA-i vorbeascA... sA.-i spunA ce paguba a suferit de pe
urma bivolilor, i sd-i cearA ceva despAgubire.
Un sigan, vAzAnd pe bulgar asa de amArit, it intreabA :
Dar ce ai ? manca-te-a! de esti asa de supArat,
asa de ciumdrat
Bulgarul povesteste intAmplarea ca bivolii, ca paguba
suferitA ; si, mai ales, se plange cA nu stie turceste, ca
sA e clued la turc, sA se jeluiascA.
Tiganul, atunci, îi oferi serviciile sale, nu cu putinA
ingamfare :
Bre, jupane SA-mi dai o mie de lei, si-ti fac eu
!
treaba, cal stiu turceste, ca pe apA.

Se impAcarA din pret. Bulgarul numArA banii, tiganul
amandoi plecarA la turc.
Ii la. Si
Cum it vAzu pe turc, tiganul i incepu :
Pasalete ghiolarete
Dumneatalete la bulgarete,
Varzalete mancalete ciocon verde ?
7
98 Gheorghe I. TazlAuanu : Comoara Neamului
Turca ascultA, dar neIntelegAnd nimic, bagA mAinile

In brAu i Intreabd :
NearAior sumuz NedAr icti zaamAz ? Ne sulim,
bre ? (adicA : Ce cauti ? Ce trebuie ? Ce spui ?)
Tiganul incepe din nou, cam rAstit :
Pasalete, ghioralete.
Dumneatalete, la bulgarete
Paspalete, varzalete,
MAncalete, ciocon verde ?
Atunci, turcul supárat, ardtAndu-le usa, t'Acueste :

Cacin sudan disar ! (adicA : ieitiL fugiti, afarA !)
Si astfel, amandoi pArAsesc ograda turcului.
DupA ce iesirA, bulgarul nerAbdAtor, IntrebA pe ligan:
Ce a zis, bre, tagane ?
A zis, frià Ivane, cá pe disearA o sA vie el singur
la grAdinA, sA vazA stricAciunea, s'o pretuluiascA, vi-o
sA-fi plAteascA.
Snoave ei Basme 99
Danciul tatii.
n tigan satrar avea un dAnciuc, si-1 iubia cum nu
se mai poate. 11 crescu mAricel, dolofdnel, ca un
harbuz copt In soare. Cu toate adestea, lute() zi, puiul de
cioroiu tot s'a Imbolndvit. SA fi *vAzut, atunci, ce mai
vdicAreald la tigan, de se speriase i lupii din pAdure. Nu
i-a fAmas colt de pdmAnt neacat umblAnd dupd leac !
Toatd truda, *Msg., i-a fost zadarnicd : danciul muri
Si cum pAnd atunci, nu i se intamplase asa ceva, nu
stia ce sd faed.
De aceea, se duse ca sd Intrebe ba pe unii, ba pe
altii, cdci îi zicea tiganul In sinea lui :
Nu vreau stie nimeni c'a murit danciul. As
vrea sd-i fac toate si de toate, mai bine &cat la roma-
nicu. SA se mire toatd lumea, i sd spuie : Bine c'a
avut si el un Mat ; dar nu-i pAcat c'a murit ; cd foarte
frumos comAnd i-a fAcut ta-sdu, cu toate celea si de
celea ; chiar ca la morti.
GAndind asa, iacd, se IntAlneste cu un romAn, si-1 ia
mai asa, pe departe :
Mo romAnico, zdu, mAnca-te-as, spune-mi ce-ai
face tu, dacd ti-ar muri ta-tAu ?
Mori tu baragladind spurcatA, rdspunde romAnul
supArat. lauzi ce-i fund prin cap ? Fugi dinaintea
mea, cd pui mAna pe ceva, si nu stiu ce s'o IntAmpla 1
Ce-ai cu tata de-i cobesti ? Zi mai bine : Doamne
fereste !"
Bine romAnico, zic asa; Doamne fereste !..."
Dar dacd fi-ar muri md-ta, ce ai face romAnico ?
Piei de aicia, mAi tigane 1 Cine te-a scos Innaintea
mea sd-mi doresti moartea tatii si a marnii ? Fugi, ca
te plesnesc 1 ¡fi crap capul 1 Zi mai bine : Doamne

fereste 1"
Bine, romanico, zic si-asa Doamne fereste!"
Dar daca ti-ar mud vre-un copil, vreun posodic
asa, ce-ai face ?
Asa...a,..a ? Zise romAnul, scos din rabdari. la
sa-ti arat eu tie, cioara spurcata 1 Ce? Nu stii ca tre-
bue sa-1 bocesti ?
Si unde mi-1 umfla de chick mi-1 aduce val vartej
de cateva zeci de ori, ca tiganul de durere incepe a
plange, a se boci ; lar romanul, in batjocora li striga :
Asa sa faci ! SA-1 bocesti !
$i cand tiganul a scapat, nu s'a oprit decal la satra.
Tiganca, In intampinare, auzi pe tigan spu-
nandu-i :
Hai, Pirando, 1-am intrebat pe romAnicu si mi-a
spus ca daca moare ta-sau ori ma-sa, sa zicem :
Doamne fereste 1" Daca ii moare vreun copil, vreun
posodic, II bocete. Hai, sa bocim noi.i
lar, tiganca :
Incepe tu, ma, cum te-a invatat, romanicu!
$i tiganul, plangand :
Danciul tatii 1 Cum murisi ? Cum murisi ! Cu lulea
verde, cu ciubucul verde, cu calul verde, cu seaua verde,
cu caciula verde !
Acuma vine rAndul tigancii :
S'aveA un ghioroc,
Ca para de foc !
De jur in prejur,
Era facut ciur,
$i'n spinare :
0 pull mare.
Dinspre apus,
N'avea un clin pus.
Lung pana'n Omani
Cand sede3 pe vine
Snoave pi Basme 101
De trei palme n'ajungea de pdmAnt I

Si unde zicea : Mamá !.. §i iar Mamá!"
Dar TatA !" nu ziced, fd ?

Nu zicea, md, nu zicea I
Fir-ar-al dracului mort, cu piele cu tot.
Snoave í B-asme 103
Dar multe u*i, mai ai

n roman botezase, unui figan un dAnciuc. Deci
prinsesera cumetrie.
Dar nu era zi dela Dumnezeu, ca tiganul sd nu fie
in casA la nasul. Ba intreba, ba cerea, ba vrea sd fure
ceva ; cdci degeaba numai cA nu venea.
1ntr'o zi insd, tiganul ochi in podul casei cumAtrului,
doua bucdti mari i frumoase de slanina, bine afuniate
presarate cu piper ros. Si, numaidecat, îi puse in
&and sa le fure. Gandul acesta il chinuia in fiece zi.
Astepta doar momentul prielnic.
Intamplarea face ca, romanul, om deschis la suflet si
bun la inima, sd spunA
Mdi fine I SA vii Duminica, sa petrecem impreunal
Avem de toate. SlavA Domnului I
Ba eu, nAsicule, o sa viu de Sambatd seara, ca
s'o incepem de Duminicd de dimineata ; ca ndsica e
barosand.
Bine, mai fine, vino de SambatA I
Tiganuiui, i se Om cat o lurid. Sosl SambAta,
i
and cam pe'nserate, tiganul, porni la nasul. Aci, nu
gAsi pe himeni din ai casei.
Nasul era dus la un vecin i ndsica dupA treburile
gospoddriei prin ogradd. Prinse a se inopta. In casa:
feciorul pustiului...
Tiganul, repede si sprintenel, gAseste o scara. Se urca
In pod si incepe a tala i manca la stand i din,toate
cele ce gasea...
In timpul acesta, vine si romanul, infra Iii casA si se
ocupa cu de-ale lui.
Finul balaoaches, satul de slana si de ceeace se mai
104 Gheorghe I. Tazifivanu : Comoara N9amulu1
gasea prin pod, ja slaninele, le pune la gat i, cand

vrea sa se dea jos, Ii veni in gand sa porneascä tot
pe unde venise.
Facand acelas numar de pasi, tiganul o carni din
socotealä :
la, sa fac un pas dela mine, mai mult, ca n'o fi
lucrul dracului !
Dar, din intamplare, calca chiar pe usa podului
croitä in podetul odaii, unde era romanul ocupat cu
treburile sale. Deodata, s'aude un puternic : odoronc,
tronc ! Si tiganul cade jos, In mijlocul odäii, cu usa cu
totul ; de se inspaimânta i romanul.
Tiganul speriat, o lua inaintea lui nasu-sau :
Buna ziva, nasicule ! Dar multe usi, mai ai !
Bunä.. Dar slaninele, de ce le-ai furat ?
nu ! Nu eu, nasule ! Ele talharoaicele, mi-au
skit la gat !
Snoave ei Basme 105
Spovedania tiganului
in postul cel mare, cand preotul Indeamna pe
Eracredinciosi, sA posteasca, sä-se spovedeasca i, de
Sfintele Paste, sa-se grijasca.
Ca once crestin adevarat, tiganul s'a dus a-se spo-
vedeasca.
Preotul, omul lui Dumnezeu, prea incercat intru cele
duhovnicesti, trebuia pe deoparte sa-si faca datoria,
cum scrie la sfintele carti ; pe de alta sa afle toate
ascunzisurile gandului i inimei celui ce- venia, sA-si
marturiseasca pacatele.
Imbrdcat in sfintele vestminte, la pe tigan de mana,
il duce inaintea usilor imparatesti, Il pune in genunchi
aratandu-i icoana Mantuitorului lisus Hristos,
spune bland i duhovniceste :
lata, fiule, Hristos e de fata I Ai venit sa te mar-
turisesti, sa te pocaiesti. Daca vei marturisi toate paca-
tele ce ai facut ; i dad dai fagacluinta cu lacrami de
podinta, ca nu vei mai 'face, Dumnezeu te va ierta.
Nu te va mai arunca in fundul ladului, In gheena fo-
cului, in ghiarele dracilor !
-- Dar, taica parinteo, rnà spui la zapcios, la pri-
marele, la bulibasa al nostru ?
Niciodata, fiule ! Ma opresc sfintele canoane.
Tiganul se gandeste. E neincrezator in cele ce aude.
Fruntea i se incrunteaza. Ochii i se pironesc asupra
icoanelor. Sta nemiscat, incepe sa tremure.
Spune, fiule I zice preotul, luand epitrahilul
de o margine si aruncandu-1 pe capul tiganului, care
incremenise i sta mut in fata sfantului altar. Spune,
fiule ! Ai curagiu ? Diavolul totdeauna ispiteste. Dar
106 Grieorghe I. Tazlauanu: Corfloara Neamuiul
gandul sd-ti fie la Maica Domnului cd e facdtoare de

rn in u n i".
Tiganul std. mut. Nici nu aura', nici nu cuvantd.
Atunci preotul nerabdAtor il intreabd :
la spune, fiule ! Ai injurat de cele sfinte ? Ai
drAcuit ? Ai bdtut pe cineVa ?
Deh !, taica pdrinteo, eu nu injur, nu ocdresc, nu
bat pe nimeni... Dar, and se incinge in tigAnime vreo
ceartd cu bdtdi, cu injurdturi, fac i eu la fel. Pe Pi-
randa, pand n'o bat, n'o ocArese, n'o injur, nici cd se
gandeste sd se ducd in sat dupd cdpdtat.
Dumqezeu sd-ti ierte pdcatele ! Si altd data', fiule,
sd nu mai faci asa ! la spune, acuma, fiule : furat-ai ?
luata-i lucrul strain ?
Apdi, deli L.. taica pdrinteo, nici d-alde astelea n-am
fAcut Dar mai lunile trecute, mergand pe drum, am
gdsit un cap de funie.. Am pus mana si 1-am luat.
Dar eu n-am vAzut cd, de capAtul cel-alt, era legatd o
iapd de gat. Eu mergeam inainte, iapa rnergea dupd
mine. Eu, ca sd scap, o iau la fugd. lapa fuge dupd
mine, m-ajunge i md calcd in picioare. Eu atunci,
m'arunc pe grumajii ei, si'ncalec pe ea. lapa se sperie
fuge ca nebund. Eu, ca s'o opresc, Ii dau mereu cu
calcaiele, o lovesc cu capdtul funiei. si-i strig : Hi !
nebuno... Hi ! nebuno", i md duce in fundul pAdurii
dela Letea Vechea. Aci, ca sA scap de ea, o %/and la
negustorii din pAdure.
Dumnezeu sd te ierte, fiule ! si-asa ceva sd nu ti
se mai intample in vieatd !
la spune acuma fiule, nu cumva te-ai certat cu
cineva si, cu Mutate dräceascd ai vArsat sange nevinovat ?
Ba, zdu laica pdrinteo, am sd-ti spun. Mai da-
undzi m-am certat cu curcan;i boierului nostru. Eu
treceam pe langd curte si ma duceam la lucru. Ei, cum
ind vdd, imi ies inainte, md garaesc ; md scArdiesc ;
sar la mine, sA md omoare. Eu, ca sd scap de nä-
pasta, Ii prind rand pe rand, ii bag in disagi, îi duc acasd,
tai, si-i mdnanc.
Rdu, fiule dacd te certi cu dobitoacele necuvan-
tdtoare ! Dumnezeu sd te ierte I
Snoave 91 Basme 107
la spune, acuma, fiule, furat-ai ceva, in viata ta ?

Ba, taica pArinteo, am furat acuma, douà sAptA-
mAni, in urmA, cloud cApite mari de fAn. Si acestea
erau chiar ale popii si, dacA mi-o ajuta SfAntul Dum-
nezeu, pe mAine noapte, voiu fura altele. CA tot m-am
spovedit si m-am podit azi !
Snoave sl Basme 109
Jidanli la vanatoare
jidani, Itic si $loim, tot sezand la dugheand
DoifdrA sd facd vreo vanzare, li-se cam urise. lute()
zi, se hotdrird sd piece la vandtoare.
La plecare, fiecare si-a sdrutat copiii. lar balabustele
i-au tot dus cu ochii, pand i-au pierdut din vedere.
Ajunsi in. miezul campului, unde nu se auzia tipenie
de om, incepu sd-i cuprindd frica, cdci nu vedeau de-
ck : jos, fata pAmantului ; sus, albastrul senin al cerului.
Alergand ei, din loc In loc, scoborird väi, urcard
dealuri, catcall campii, fArd sd vadd nici o urmA de
vanat.
DeodatA, ¡tic, mai norocos, vede un iepure culcat la
umbra unui copac. la pusca, ochieste, apasd pe tea.-
gaciu... Dar capsa nu ia foc ! IncearcA apOi a doua
oard, dar nici acuma ! Pentru a treia card, apasa pe
trAgaciu, puternic. Si pusca porneste ! ¡tic este izbit de
patul pustii In piept, si trantit la pAmant.
Pe and $loim vru sA facd pe viteazul, i incercA sd
ja si el pusca si sd tragd, ¡tic, stand lungit la pAmant
abia mai rAsufland, zise :
Fugi $loim ! chi mai esti doi inchirchituri ! 0i,
vei 1 poti si tu sA mori !
Snoave. ai Basme I11
Jidanii haiducii codrului

jidani din Dorohoiu au plecat cu cArutele in-
Ni§tecArcate de marfA, la targ, la Herta. Pe drum,
trebuia sA treacd printeo pAdure mare, ce acoperea, odi-
nioarA, mai toatd partea de miazA-noapte a Moldovei.
Era codrul Hertei, vestitul loca al hotilor.
MerserA o bunä postatä de drum, fall nici o fricA.
Se afundarA in inima pAdurii, deasA ca pena. Copacii
mari se inAltau ca un zid puternic, de o parte §i de alta
a drumului.
Acum, frica de hoti Ii cuprinserd pe toti. Deaceea, lAsarA
caii la pas, ca nu cumya uruitul cArutelor, amestecat cu
ropotul cailor, sA de§tepte, pe haiducii codrului.
DeodatA, Car* cea dintaiu fu opritA.
Haiducii, ie§ind cu pistoalele intinse se in§irara de-a
lungul drumului, alAturea cArutelor. Zängänitul armelor
a bAgat, in groaza mortii, pe jidani. Le tremurau bAr-
bile, le elAntaneau fAlcile, nu se mai §tiau pe lume ! Ui-
taserA de negustorie, de prdvälie de tot §i de toate, ha
§i de balabustele §i de copiii lor.
Au scApat cativa, ca prin minune, bdtuti §i jefuiti.
Ceilaiti murirA pe loc. Un roman, intalnind pe unul din
jidanii scApati, il intreabA, mai cu searnA cd-1 §tia bine
cá fusese cu marfA, la targ, la Herta :
Hei, jupane, ai fost cu marfa la iarmaroc ? Ti-a
dat nAvala mu§terii ? Ai ca§tigat ?
Ce chi§lig ? 1 Ce chi§lig ? rAspunde, jidanul,
scArpinandu-se in cele cateva fire de barbA roie, ce-i
mai rAmAsese nesmulse de haiducii, codrului. Ira sa fim
morti dija ! SA rumund cupiii saraci §i balabusta pi dru-
muri. A§a sA am iu bini.
112 Gheorghe I. TazFauanu: Comoara Neamulul
Ce grAesti jupAne ? ! intreabd romAnul cu mild

si mirare
Ascultd, sA vezi, mu rog. Vei mil !! Vei mir !
Se vaitd mereu jidanul, punAnd mAna stAngA la frunte,
si abia mai vorbind, aducAndu-si aminte de cele pAtite.
Asa bini sA am iu! Zic zou, pi legea mea. Ira sd fim
morfi! . . .
Ei cum ? Spune jupAne ? intreabd din nou ro-
mAnul nerAbdAtor,
SA vezi, Bade loane. Noi, doisprezece negustori,
tot unul si unul, am gutit cArutele, sa merjem dija cu
marfA,la iarmaroc, la Helga'. SA vezi, mu rog. Chind am
ajuns in codrii dela Hertd, ies inainti noastrA patru ho-
tAlAi, Cucujoc intors dija pi dos ; la cap cu cuciuli
mari motoiate, chit un metru nante. La brAu, asa nisti
chistoali, iatagane, si cu puschi la spinare. Sub cujoci,
un mdciucoi la cap cat un bostan. Si mu rog, ne in-
treabd, ciñe sAntem ?. Unde merjem ? I Ci nighisturie fa-
sem? ApucA caii di hAturi. Upresc cArutele si striga la noi
Stai moi!" dar noi intrebAm:
Cini sAnt la voi ? Nu avem frichi la noi !"
Apoi, sa vezi mu rog. . . . Ghivolt! . . . Ghivolt 1 . .
Nici unA, nici douA, se ia la butAe Cu noi. Noi, plisc
cu biciscuta, iar hotAlAii: trosc, pleosc cu mAciucoi...
Noi nu videm la ei mimic. La noi, inima faci tic tic !
Si sAnjele din cap: pic-pic . . . $i noi chind am coutat
din doisprezece nighistori, am rumas : chit ei, chit noi.
Opt din noi o cuzut mort si luat din cArute tot, $i ne-o
butut si neo butut ! Ni-o rupt schindrile, ne-o luat
!
marfd si puralele . . Vei mir! I Vei mir I . . $i, mai di-

parte sA vezi mu rog. 0 rämas haham al nostru, in fun-
dul cArutii, bugat la fAn s-un hotAlou de aseia, o luat-un
putrigai de piatrA si chind o svArlit la cArutd, sAri cio-
lanul s-o schitA. $i 1-o butut ... si 1-o butut la hahamul
nostru. L-o lAsat mort s-o luat de pe el tot ! !
Acum, spune si dumneata, badi loane, di nu trebuie sA
plAnji si mata durerea la paguba noastri si sA nu ti
duci sA-i umori pe hotAlAii Ala, cari ne-au umurit in batAi.
Deh ! am sA v Ad et, ce alb sA fac, jupane; ii rAspunse
badea Icn, lesinAnd de rAs...
Snoave ei Basme 113
lapa tiganului
n tigan avea o iapA inaltd, neagrA si-asa de Mal*
cd-i iesise soldurile i vira spindri in sus, de i se
numArau coastele. Si mai avea, inteo coastA, si o cocoasA
mare.
Cu toate astea, tiganul tinea la iapd, ca la cine stie
ce lucru mare I O avea movtenire, din movi strAmosi.
Câfi tigani nu se mandriserd, cAldrind-o pe ulitA sa-
tului, i cátidAnciuci nu ocoliserd, cAlare pe ea, borde-
iul, fArà sd-i dea rAgaz. $i odatd, s'a intâmplat c'au
perdut-o.
Caut-o incolo, caut-o pe dincolo, caut-o o zi, caut-o
cloud, iapa nicAierea. Para. intrase in pAmânt I
Inchipuindu-si cd vreun ligan meter, Cu ciocanul la
brau, paute sit fi furat-o, se intálneste c'un roman
intreabd :
Build dimineatd, románico !
Multumesc dumitale, mestere !
Dar románico, manca-te-as n'ai vAzut o gafca nea-
grd cAlare p'un ciocan i c'un ligan la brat' ?...
Ba am vAzut, la rdsdritul vacilor, and iesea soa-
rele din sat, cAlate p'o puscd i c'o iapd intinsdrAs-
punse românul zambind.
Snoave el Basme 115
Ancheta potropopului
I n vremurile vechi, lumea nu era desteapta ca nu
stia carte si nu cunostea rafinamentul i deprinderile
vietei de azi, dar erau buni la inima, intelepti la cuget,
curati la suflet, cu frica de Dumnezeu i rusine de oa-
meni. Azi, totul s'a schimbat 1
Cei care trebuiau sa stie carte nu eran de cat popii.
()data, s'a intamplat ca, intr'un sat, sa ving un popa
neinvatat. Deci, el nu stia sa slujeasca cele sfinte, caci
nu stia sa citeasci Lumea trebuia sa se nascd, sa tra-
iasca i sA moarä ca i dobitoacele. Popa nu stia sa
citeas9a si nici sa faca nimic din rosturile crestinesti.
lata cum Men acest pop& nestiutor de carte.
Cand oamenii veneau Dumineca i sarbatoarea la
biserica s-asculte sfintele predici i sd ia parte la dum-
nezeieasca liturghie, el iesia in fata altarului, prin usile
imparatesti si, deschizand Sfanta Evanghelie, anta:
Oameni buni, stiti voi ce spune in asta carte ?
Oamenii, nestiind ce sa. raspunda, tacura. lar popa,
dui:4 o mica pauza, in care timp astepta raspunsul no-
rodului, aruncandu-si ochii pe fereastra bisericei,
vazand vacile satului c'au intrat In granele si holdele
campului iar vacarul sta culcat la umbra racoroasa a
unui teiu, din nou incepe :
C'a intrat vitele in bucate,
lar vacarul al dracului
Doarme la umbra teiului,
Din marginea satului !
Apoi, inchide Sfanta Evanghelie, intra in altar si totu-i
terminat. Dar lumea, ca lumea. Popa non si sa spuie
din Evanghelie, ceea ce se Intampld pe cdmpie, asa ceva

era o minune pe care neam de neamul lor n-o auzise !
Cei mai multi, insg, mai bAtuti la cap si ageri la
minte, credeau cd. popa al lor nu §tie O citeascd, lar
ceea ce a spus din carte, a vgzut pe fereastra altarului.
Toatg sAptdmana, satul a fost In mare fierbere. Pre-
tutindeni, mare si mic, cum il tala capul si-1 para su-
fletul, vorbia numai de popa. De aceea, s'au hotArit ca
Dumineca viitoare, dad popa i-o mai Intreba tot asa,
ei cu totii sa spuie cd stiu.
In Duminica urmAtoare, lume dupd lume se Imbulzeste
In bisericd.
Niel picior de om, p-acasg. Potropopul sosi pe ne-
asteptate, in sat. $i ,merse deadreptul la bisericd. Abia
isi face drum prin multimea deasd pelle. la loe, In
scaunul arhieresc. Si, nergbdgtor, tot mica din picioare.
Isi netezeste barba cea neagra si lungd pAnd la brdu.
Priveste cu seriozitate la lumea adunatd.
In timpul acesta, usile impdrdtesti se deschid. Popa
iese din altar cu sfânta Evanghelie In maini, si deschi-
zdnd-o incepe a anta:
Pgrinte potropoape !
Are popa o sutd de bol:
JumAtate ai potropopului,
Jumdtate ai preotului.
Pdrinte potropoape 1
Are popa o sutd de vaci :
Jumdtate ale potropopului.
Jumdtate ale preotului.
Pgrinte potropoape 1
Are popa doud sute de oi :
Jumdtate ale potropopului
$i jurnAtate ale preotului
Pdrinte potropoape !
Are popa doud sute de galbeni :
Jumdtate ai potropopului
$i jumdtate ai preotului...
Snoave si Basme 117
Apoi, inchizAnd Evanghelia, intrd in altar, lar potro-

popul, intorcAndu-se cAtre multime, dA pAntecele inainte,
capul pe spate §i, aruncAnduii privirea-i serioasA, zice
rar §i apAsat :
Oameni buni, degeaba ati mai reclamat,

CA popA ca al vostru ap de invAtat,
In lume nu s'a mai aflat I
Si clack la Episcopie, s'ar §ti de ap ceva,
SA §titi ca mAine acolo, ca popà, vi-l-ar lua l
Snoave sl Basme 119
Bulgarul cotofana
n bulgar grAdinar, care toatd ziulica muncia din
greu, rsub arsita dogoritoare a verei, castigase
ceva parale. I se cam urase mancand mdmdligA cu sare
si band numai apA incAlzitA la soare. Ar fi dorit si el
o mancare mai bunk dupd o muncd asa de trudnicd.
De aceea, trite() zi, se duce la un carciumar din satul
vecin, ca sA cumpere ceva bun i sd mAnance. Carciu-
marul Ii arAta fel de fel de mancdri, care de care mai
gustoase si mai bine &lie, dar... cam scumpe 1
Bulgarult, care niciodatA nici nu vAzuse, ba nici nu
mancase asa ceva, le privi cu mult jind. Ii 'Asa gura
apd. Inghiti in sec. Si nu se indurd, sA scoatd un ban,
sd ja o portie, ca sA-si potoleascd foamea.
In sfarsit, bulgarul pune mana p-o lingurd i gustand
din toate, zice cd nu sunt bune. Apoi se mai suceste,
se mai invarteste prin prAvAlie si se mai uitA la cei care
manancd si cum mAnancd cu plAcere. $i, ca sd nu piece
cu mana goald, îi cumpdrd si el un came si pled. la
covergd, ca sd-1 frigA i sd-1 indnance.
Tocmai, and se fripsese carnatul i bulgarul se gAtea
sA stea la masd, o cotofand se lAsA din sbor ca fulge-
rul i, cat ai clipi, ia carnatul de pe cArbuni, i sboard
in slava cerului. Bulgarul, vdzand aceasta se mird :
Bre asta nu-i lucru curat ! Pared 1-am furat ! Las'cA
stiu eu ce fac. Am s'o prind, s'o frig si s'o mdnanc;
cd si ea mi-a mancat carnatul.
Se duce la covergd. la un toporas si-un castravete la
fel cu carnatul, i crezand cd cotofana va fi asa de pro-
astd, cd va veni din nou, sA ia i castravetele, el se
culcd la pAmant, cu fata in sus, tine cu dreapta topo-
12.0 Gheorghe I. Tazlauanu : Comoara Neamulul
ra§ul ascuns lAngA . el, ca sA dea in cotofanA. lar cu

stAnga tinAnd castravetele pus pe burg si mi§andu-1,
and Trite° parte, and intealta, strigA cAt putu, cliemAnd
cotofana :
Hela ! 1 Hela 1 1
Carnavela,
Topori§ca nema !
Vino, vino'ncoa,
Eu pe tine, nu pastramA 1
Snoave si Basme 121
Glava-tàrcava
n bulgar pleca odata la plimbare, p-un camp
mare si trains si tot mergand pe intinsul drumului,
vede colo, in deptirtare, niste pomi: era o vie. Se indrepta
in partea locului i nici una, nici doug, el sare in vie
incepe a rupe si a manca la struguri, Wand o mare
pagubä.
lnsa, tocmai, and bulgarul se saturase si nu mai
putea manca, jaca i stapanul viei, veni insotit de mai
multi prieteni, poftiti de dansul, cum se face de obiceiu,
mai ales ca in acel an, via, din mila Domnului, avea
un rod frumos, cum nu mai avusese niciodatä.
Deodata, dau cu ochii de bulgar. Il vad cum umbla
din vita in vita, cum rupea i manca struguri, i stapanul
viei se Wu foc para $i alerga la bulgar. II gonete
pe colo, il intoarce pe dincolo, pand ce II incolteste la o
stramtoare. Si, inpreuna cu toti prietenii care II insotiau
incepe a-1 lovi i a-1 injura, fiecare cum se pricepea.
smucesc, II snopesc in ; Ii rap parul din cap, si
cu tótii pun mana si-I asvarl peste gard.

Scapat, bulgarul fuge ca naluca, pierzandu-si urma.
In fuga sa nebuna, se intalneste c'un roman care,
vazandu-1 asa de jumulit la cap si lovit peste tap, II
intrebd cu mirare.
Dar ce-ai OW, mAi bulgare, de fugi asa?
Ce sa nu fugi, bre ? raspunde bulgarul oftand
din adancul inimei. Uite sarii colo, inteo vie i, dupa ce
mancai struguri, pan'ma saturai, iaca i stapanul viei cu
mai multi 6ameni. Bre, m'a gonit, m'a ocolit si m'a
hatut de m'a omorit I Bre, dar care cum venea, tot in
mine dadea de credeam ca bat popusoii !...
Dar cel putin ti-a fost bdtaia cu fotos? Ai 'TIM-

cat ceva ?
Bre ! glava-tdrcava !...

Ama, burta : bu bu bu I ;
Dar si pielea usturd la mine : hu ! hu ! hu L..
Snoave i Basme 123
Taranul I boiangiul
n Wan avea mai multe .fire sau scule de lAn A albA
toarsd i, jute() zi, le aruncA In traistA i porni la
ora§, ca sA le vopseascA.
Aci, gAsi un boiangiu :
JupAne, sA-mi vopseVi sculele astea de lAnA. Albe,
sA nu fie, cA sunt ; Verzi, nu. Albastre nu. Galbene, nu.
Negre, nu. Stacojii nu. Portocalii, nu. Cengii, nu. Ca-
fenii, nu. Incolo, cum Ai vrea, a§a le vei vopsi.
Bine omule rAspunse boiangiul, surAzAnd. A-
tunci, §i dumneata sd nu vii : nici Luni, nici Marti, nici
Miercuri, nici Joi, nici Vineri, nici SAmbAtA §i nici Du-
minicA. Incolo, cAnd Ai veni, le vei gAsi gata.
TAranul, nu mai zise nimic. li 1u4 ziva bung §i
pled multumit, increzAndu-se In cuvintele boiangiului.
Peste cAteva zile, tAranul avAnd ceva treburi pe la
tArg, se duse i la boiangiu ca sA vazA dacA i- a vopsit
sculele de lAnA. IntrAnd in prAvAlie, Incepe :
Bund ziva, jupAne !
BunA ziva, mule
Mi-ai f Acut firele, jupAne ?
ApAi, nu ti-am spus sA nu vii azi, Joi, mAi omule ?
Peste cAteva zile, tAranul merse din nou la boiangiu.
Azi mi-ai fAcut firele, jupAne ?
ApAi, nu ti-am spus sA nu vii azi Dumined ?
Peste o sAptAmanA, tAranul fu din nou in pragul casei
boiangiului. InsA cum veni, a§a plecA. Boiangiul incA
nu-i vopsise sculele. El una §tia. Si o tinea p'a lui :
a fost vorba sa nu ziva aceea. Era foarte
vie in
amArAt de purtarea acestuia §i nu tia acuma, cum
sA-V mai vadA sculele.
124 eheorghe I. Tazauanu : Comoara Neamului
De aceea, se duse la zapciu si se plAnse contra bo-

iangiului. Zapciul, bun la suflet, milostiv la inimd
intelept la judecatA, cum sunt mai toti dregAtorii nostri,
chiamA numaidecAt pe boiangiu, si-i zice :
Bine mAi crestine, de ce n'ai vopsit firele omului
acestuia ?
Pentruck sA tràifi, domnule judecAtor, mi-a spus
sA nu fie nici albe, cA sunt ; nici albastre, nici galbene,
nici negre, nici roii, nici stacojii, nici portocalii,
cafenii. !nag°, cum oiu vrea, asa i le voi vopsi. Atunci,
ce mi-am spus ? SA nil vie nici Luni, nici Marti, nici
Miercuri, nici Joi, nici Vineri, nici SambAtA i nici
DuminicA. Incolo, cAnd o veni, le-o gAsi vopsite.
Asa e, mAi omule ? intrebA zapciul pe granul,
care reclamase.
Tocmai asa, sA trAiti.
Atunci, zapciul chibzuind, cA nici unul, nici altul
n'are dreptate i cd amAndoiu sunt niste rAi i pricinosi,
incearcA cu bunAtatea inimei sale sA-i impece. Si le
spune cu bland*.
Oameni buni, eu cred cA niel unul, nici altul nu
avefi dreptate. Si deci nu trebue sA vA dati judecAtii
pentru nimica toatA. Nu e bine ca oamenii sA se dus-
mAneascA i sd se certe intre dânsii. Dumnezeu vrea
ca toti oamenii sA trAiascA in pace si liniste ; sA se
iubeascA i sA se ajute unul pe altul ca fratii ; iar
legile scaunului dreptAtii prevAd asprA pedeapsA, pentru
cei ce cautA pricind.
Si, acuma, %TA.intreb :
VA impAcati, ori nu ?
Nu rAspunse boiangiul, cu incApAtanare.
Niel eu urrnA tdranul, cu nepAsare.
Atunci, zapciul, vAzAnd cA, bunAtatea lui nu-i poate
impAca, se cam supArA de purtarea lor necuviinciosA,
li se adresA lor astfel :
.Las'cA vAimpac eu, acuma !
$i porunci la doui cdlArasi, cAci acestia fAceau
odinioarA serviciu pe langA subprefecturd, ca sA-t
dud pe vArful unui deal Malt. Acolo, sd-i lege unul
lAngA altul, spate la spate, si sA le dea drumul. In
Snoave i Basme 125
rostogolirea lor, pe coasta dealului, pana in fundul

unei vai rapoase, s'au isbit de toate pietrele si boacnele,
de toti ciulinii i maracinii.
Mat, de durere, and era de desupt taranul striga :
Albe, negre, cum ori hi.
lar and boiangiul era de desupt, striga :
Miercuri, Joi ; cad oiu veni.
Astfel, incapatanarea celor doi gospodari a fost infranta
de mintea luminatä a zapciuiui.
9 A se compare cu snoava Bolanglul pi snovCsul" de

P. Ispirescu, pag. 49, editia Ill-a, edltura TipografIlle ro-
mane unite".
Snoave si Basme 127
Cei trei drumeti

n popA, un hogea, si-un cAlugdr, se intálnird odatd
la un han si se vorbird sd plece cate-s trei la
drum, spre orasul din apropiere.
Era o zi frumoasd de yard. Si o porniserd mai de
dimineatA, pe rAcoare.
Dupd ce indemnard in pas voinicesc, o bucatd de
drum, si ldsard in urma lor sate si campii, ajunserd la
un sipot.
Soarele se ridicase pe bolta cerului albastru, mai mult
de trei sulite. Ad i se puserd sd mAnAnce. Apà bund
rAcoritoare. Umbra teiului, din marginea soselei, era
cel mai bun loe de mâncare i odihnd.
Cel dintdiu, care se grdbi sd scoatA merindele, fu
cAlugArul. El intinse un servet peste iarba cea verde si
mAtAsoasA. Scoase din traistd niste peste prdjit, un
crap de vreo doud-trei oca, o azimA de se ducea peste
mând.
InvitA la masd, pe tovardsii sdi de drum. $i, cAt ai
clipl, nimic nu mai rdmase. Bdtu vAnt de yard I
Poimesc apoi din nou la drum. Si tot indemndnd
mult si bine, ii pierd urma in lungul zArii.
Soarele se ridicase de-a-binelea, chiar deasupra capu-
lui. Deci, erá vremea prAnzului.
In depdrtare, zArird o fantând i hotArird sd popo-
seascd acolo ; mai ales, cd alAturea cu fântana era si o
dumbrAvioard rAcoroasd. Ajunsi aci, scoase acuma, man-
carea, mai intaiu hogea. El luase in disagi un miel
fript, frumos rumenit, si o pitA mare.
Mancará, nu se incurcard, niel oscior nu rAmase...
Apoi, se culcatA pe iarbd, n acea dumbrAvioard. Dupd
c Ateva ceasuri de odihnd, pornird iardsi la drum. Si,
colea pe sub seard, and soarele se cam apropiase de
chindiea mare, sosesc la o cismea. Aci, gäsind apd rece,
128 Gheorghe I. Taziauanu: Comoara Neamulul
oprirA si puserA iarAsi sA mOnance ; mai ales cA pang

la orAselul, unde mergeau, mai era un deal vi-o vale,
si-o limbA de pAdure. Sosi acuma, randul popii, sd
IngrijeascA de-ale mancOrii, ceeace sfintia sa fAcu bucu-
ros. Scoate, din disagi, un puicelus mAricel, fript, bine
rumenit, o Nine si mai multe legAturi de ridichi de
lunA. Le pune pe masA si pofteste, pe tovarAsii sAi, sA
mAnance.
Ell o mancare destul de gustoasd si aleas6. Popa se
ardtA Incantat de cele ce i se InfAtisau Inaintea ochilor,
spre bucuria paniecelui si multumirea sufletnlui. Pe fe-
tele tovarAsilor frisk se citea jèna, nemultAmirea, cAci
steteau cam depArticior si nu se apropiau de masà. Nu-
mai popa Intocmia totul, dupA randuialA. $i, cand totul
fu terminal, sfintia sa ii roagd stAruitor, sd vie sA mAnance.
Atat cAlugArul InsA, cat si hogea, nu vroiesc sd guste.
CAlugArul spuse cA, dupA sfintele canoane ale Sfan-
tului si Marelui Vasilie, ji este oprit de a manca cAr-
nuri si a bea vinuri.
Hogea asemenea spune, cA dupA Coran, Mahomed
interzice cu asprd pedeapsA mancarea cOrnii de porc.
In sfarsit, numai dupA multà rugAminte din partea
popii, se multumirA sd ia si ei, din mask mAcar paine
cu ridichi de lunA, ca astfel sd-si astampere foamea si
sA tie la drum pand seara.
Popa rAmase singur, sd mAnance purcelul. Si, In Ca-
teva minpte, nici locul nu i se mai cunoscu. Ourita
sfintiei sale erá curatA moriscg. In Ot hogea, mirdi de
cele ce Ii vedeau ochii, nu s'a putut opri, pand n'a
trantit-o popii :
Hai, PopO, hai !
BunA lege ai !
Man* pestele cAlugArului,

$i mielul turcului
$i carnea purcelului !!!...
PAM ce 'mbucam, noi, odatA,
Sfintia ta fdcea gura roatd.
A se compare cu snoava: Popa, calugarul qi turcul"

de P. Ispirescu pag. 156 editia III, edit. TipografIlle romane
unite".
Snoave si Basme 129
Painea bulgarului
n bulgar covrigar plecase odatd la tard ca covrigi
si nu-si luase de loc de ale mancArii. Mergand
din sat In sat, covrigii fAcuti din Mind mucegAitA,
nu-1 Indemnau sd-i manance. lar °Ale ce le luase,
erau prea frumoase, si nu se indura sa le... prApAdeascd.
Foamea, Mg, cum n'are nicio socoteald, Ii sleise
toate puterile.
Satul era departe. Abia se vedea In zare. Pan' acolo
trebuie s'o 'ntinda, nu gluing. Si cum bulgarii sunt cam
sgarciti, acest covrigar nu se indurd, sd puie mAna In
cos, sd ja un covrig i sd-si astampere foamea ce-1 chi-
nula amarnic. Se hotárf sa rabde si iar sA rabde... chiar
de ar pica pe drum, de foa me.
Ajuns In marginea satului se Indreptá spre o car-
ciumA :
Bre, dai o paine la cinci bani ?
Mdi bulgarule, o paine, nu e cinci bani, e trei-
zeci, i-o Intoarse arciumarul, un om scurt i gros, ca
un buriu gras la fatd, gros la ceafd i cu nasul cat o
pAtIdge a rosie.
Scump bre 1... Scump, treizeci de bani 1 intoarce
vorba bulgarul, scarpinandu-se In cap.
Dacd-ti place 1 Dacd nu... lasd marfa aici. Vii
dela Bucuresti, si nu stii cum se vinde o paine 1 Sau
esti un prost, i atunci, cum de mai esti negustor ! Sau
prea destept, si-atunci vrei sA-ti razi de mine ? !
Bulgarul aude, dar tace. Apoi scoate punga dela
brau, numArd treizeci de bani, Ii tranteste pe tejghea
scotand un oftat adanc :
Na, bre !
Carciumarul surázand, trage banii in tejghea, ridici

un oblon, se duce in beciu, ca sd la o paine mai moale.
Tocmai atunci, in beciu, un soarece se sbdtea intr'o
cursa.
Carciumarului ti vera acuma, o ideie trdsnitd : scoase
binisor putinel miez dintr'o parte a painei ; fdeand o
mica gaurd, baga soarecele induntru, pune iardsi fru-
mos, miezul la loc i iese afard.
Bulgarul la pAinea, o suceste, o suceste, o priveste,
o drdmdlueste, o aruncd in co i pleacd p-aci, incolo.
Nu fdcu, decOt, cAtiva pasi si se asezd pe vine,
langd un gard i, luand painea, trage s'o rupd, ca
mbAnce.
Soarecele strivit de puterea de foame, a bulgarului isi
spuse ultimul euvânt :
.Chit ! Chit iar bulgarul in nerdbdarea lui i fárd
sd-si dea seama, zise si el
Chit, Chit I
Stdi, sd te 'nghit !
Bani am dat,
Sunt nemancat.
Si mâncd soarecele, rupandu-1 in bucdtele...

Snoave ei Basme 131
Hercu la cazarma
n idan avea un bdetan, care, and se fAcu mare,
fu luat in armed'. La plecare, 1-au plans si 1-au
bocit cu toti ai casei. li semäna de minune si mai ales
îi era tare drag ; aci era priceput inteale negustoriei.
De aceea, inter) zi, porni sd-si vadd odorul. Dup.'
cale luny", ajunge in oras i, fintd la cazarmd.
Aci a rdmas uimit, and 1-a vdzut asa gätit. Nici
nu-1 mai cunostea. 11 tunsese. II rAsese. Era de nerecu-
noscut. Nu perciuni, nu talas, nu caftan ! Asa cum era
imbrdcat in haine militdresti. L-a privit mult si bine;
pand a-1 cunoaste. Apoi I-a imbrAtiSat, 1-a pupat i 1-a
intrebat de multe i mdrunte, vrute i nevrute. Dar, mai
ales, Il intreba mereu dad la militdrie e tot ca la du-
gheand.
In sfarsit, and veni vorba de perciuni, au plans cu
lacrimi.
Intorandu-se acasd, jidanul povesteste ca multurnire
celor din carciumd, ceea ce vdzuse i auzise la cazarmd,..
Am vAzut i iu pi Herscu a meu, cupilu mieu.
Ci sd spun ? Ci sA vurbesc ? ! I om impArdtesc ! I-o !
tuiat ce-i drept la purciuni, dar nu-i pagubd. L-o imbru-

cat cu puschi lunghii ; la brau cu sulk la piept cu nas-
turi, la cap cu chivdra di pele ; !add in spinare cu curele;
in chicioard, cismd mare ! Ah !... mu rog... pati sd-1
vezi dija Suldat, parchi asa lu fucut mamd de la el ;
!
toff arndrazii vorbiau numai di el :

Hers lu dreapta,
Her lu stanga,
Hers nainte,
132 Gheorghe I. Tazlauanu : Comoara Neamutul
Her napoi,
Hers, chind mergi teti odatd,
Hers, chind mergi chiti doill...
Am Avut asa plAcere, zic i zou, pre lejea mea
A rupt inirnd la mine!
Un om care fdcuse armata i, deci stia prea bine cele
ce spunea jidanul, scos din rdbdare, 11 Intrerupe :
Dar ce jupane, crezi cA domnul cdpitan, and a
zis : Hers", crezi cd vorbeau numai ca fiu-tdu ?
jupftne, apitanul a zis: Mars !" nu Hers. Asa se dd
comandd la soldati, cand trebuie sd porneasa marsul.
,,Mar« a zis ? ! Se poati prea bini ! Dar, zic zou,
tot Hers" era mai bini sd spue !
Snoave si Basme 133
Oul de bididiu
tigan intainbste, odatä, p'un drum, un Oran care
Un ducea la oras, un car ineäreat cu dovleci turcesti.
Si cum pan'atunci, liganul nu vAzuse asa ceva, se grAbi
sd intrebe :
Ce-ai acolo, mo romanico, mancd-te-as !
lar romanul, de colo, i-o trbteste :
Ce am eu aici, nu e pentru tine, mAi tigane 1 ail-
tand spre cer.
Ba o fi si pentru mine, mo romanico 1 Ce! Eu
nu sunt om ? Spune, zdu, mancd-te-as, ce-ai in car ?
Tdranul, ca sA-si bald joc, ii croi un rdspuns, ca
pentru tigan :
Aici, am mid de bididiu.
ce se face Cu ele, romanico 1
Si
Uite ce poti face : din fiecare ou, iese un pui de
bididiu, adecá cate-un manz, care fuge de rupe pd-
mântul.
Dar, cum ? maneate- as ! A§ vrea sd cumpAr i eff
asa ceva!
Romanul ii spune sd la un ou de bididiu, sd se dud
si sd facd un cuib pe varful unui deal. Si-acolo, sd
cloceascd ease sAptdmani, fArà sd se scoale de pe cuib.
Apoi, o sd iasd un bididiu mititel i frumusel, ce va
fugi ca vantul, rupand pAmantul...
Insfarsit fAcurd targul. Tiganul ja dovleacul, se duce
In marginea unui crang, aldturi cu un drum. Pe varful
unui delusor, is' face cuibul, se pune in el si cloceste
dovleacul zi si noapte. Tiganca, zilnic ii aducea de
mancare. lar and ii punea dinainte ca sA mbance, ti-
ganul fAcea ca gansacul ;
Fas s s ...Fas s s".
Cand mai avea cateva zile, pand sd 'mplineascd ease
säpfdmani i deci, bilidiul sd iasd din dovleac, se vede
134 Gheorghe I. Tazlauanu: Comoara Neamului
In depOrtare, ridicandu-se un nour gros de pulbere

se aude un sgomot de zurgalai.
Era ispravnicul judetului plecat in inspectie. El sta
rasturnat inteo trasurá mare boiereasca, trasd de patru
telegari negri i ageri, urmat de coi calarasi, calari
Cu armele in spate.
Trasura ajungand in dreptul tiganului, care dddea
din ma ini i fasAia cat putea, armasarii naintasi se spe-
tie, sforaesc, ciulesc urechi le si cotesc alaturia drumu-
lui ; in cat era cat p-aci sa rastoarne trasura cu ¡spray-
nic cu tot...
Caldrasii .dadurd pinteni cailor, iesira inaintea trasurii,
puserd maim pe darlogii 'naintasilor, si-i tinurd in loc
cu putere. Apoi cu mare greutate, descarligara, trasura.
Aducand caii la drum, ei fdcura semn tiganului, sa
fuga din vArful Clealului cA s'au speriat caii.
Tiganul nu vrea sd inteleaga. Continua sa fasaie
sd dea din maini...
DeodatA, un calaras se repede cu calul asupra tiga-
nului ca,e, de fried o rupse la fuga, iar dovleacul ros-
togolindu-se de vale si isbindu-se de radacina unui
copac, din marginea päduricei, ce se intindea alaturia
drumului, se croieste in cloud ; pe cand semintele ii sa-
rill in bate partile...
Langa tulpina copacului, fusese un iepure culcat, care
speriat de sgomotul dovleacului, fuge p-aci, incolo, de
nu .puteai sine ochii pe el. Tiganul, ca capastrul in
'nand, fuge dupa iepure, crezand ca e chiar pui de bi-
didiu, si aratandu-1 striga asa dupa el :
Surel.., sure!,
Na, la tetea capestrel,
Sd'ncalece tetea pe el.
Apoi, lOudand voinicia i iuteala iepurelui, mai zise
ca pentru sine, mirat:
N'are nici luna, nici sdptdmana
Si nu-i mai prinzi urma I
Nu-i nici de zilele toate
Si ce junghiulete scoate 1...
Snoave i Basme 135
Tiganul pi oile mancate de lupi

n boier aved o turma de oi destul de numeroasa.
Si a tocmit pe un figan impreuna co fiu-sAu, ca
ciobani. Au pascut ei catva timp, oile, destul de bine.
De aceea boerul era tare multumit. Tiganul cel batran,
vazand cA treaba merge de minune, nu se mai ducea
cu oile la pascut. Trimitea numai pe fiu-sau. El, dupa
ce manca la amiaza, se culca. $i se facuse tare lenevos.
Dar odata, fiu-säu, and de niste rugi cu mure mari
frumoase, s'a apucat sa mat-lance. In vremea asta,
oile au luat-o razna campului, pierzandu-se de
ciobanul lor..,
Danciucul vine la stanä i spune lui ta-sau c'a pierdut
oile. Tatal disperat de asa mare nenorocire pled im-
preunA cu fecioru-sau sa le caute. Geaba, insa, ca nu
le .gaseste. $i noaptea se cam apropia L.
Oile intrasera in padure, nemeriserd inteun luminis
acolo, avand iarba multa i bunA, au ramas si au
pascut toata noaptea.
Tiganul, atunci, grabeste la boier, sa-i spuie. Dar
acesta se culcase ; cad era noapte tarziu. Se duce la
fereastra camerei, unde dormia boierul, i cioropina
croncani :
Boierule... Boierule !
Boierul, abia trezindu-se din somn, intreaba :
Cine-i acolo ?
Eu
Care eu ?
Ciobanul stânei !
$i ce vrei ?
MA rog, boierule, n'au venit oile acasa ?
136 Gheorghe I. TazIàuanu : Comoara Neamului
Ptiu... prost flan! zice boierul. Du-te dupà ele

si le cauta.
Tiganul se intoarce la stana si, cum era tarziu,
se cula.
A doua zi, dis-de-dimineata, impreuna cu fiul sala,
se duse sa le caute in padurea vecina, banuind, ca poate
au intrat acolo. Cand intrara in padure, tiganul se urca
inteun copac, de unde se vedea destul de bine in colnic.
Vazand insa, cum lupii sfasiau i mancau oile, incepe
a striga
Nu-te da, cornuto !
Pune piedeca, ciunto !
Intepeneste-te in coarne,
Sa nu te rastoarne !
In cele din urna, crezand ca nu-i nimic de facut, cA
toata turma este omorita si mancata de lupi, se duce
la boier si-i spune :
Hai boierule, c'a dat oile in lupi. Apoi din nou :
Dar nu umbla cu caruta,

Tarta-scarta,
Ci pune carul cu patru boi,
CA e cámpul plin de oi.
N'a ramas de cat o capra baltata,
S'aja e la gat mursicata !
Snoave qi Basme 137
Tiganul la croitor
n tigan pleca cu plocon la nasu-sau. Ducea o
pereche de gaste, i 'n disagi putin porumb, ca
sa aibe ce da la gaste pe drum. Si s'a dus, s'a dus,
pana a ajuns in marginea unei padurici mandra i fru-
moasa. Ad, se opreste. Pune disagii i gatee jos. El
sa se odihneasca, iar gastele sa mai ciuguleasca o leaca
de iarba.
Un taran, care muncea ceva mai departe, il vede,
and pune gastcle i disagii jos, si-si pune In gand,
sa i le fure. Intra in pasture i incepe a canta: Mo-
mir... Momir".
Tiganul auzind, pune mana la gurä i zice cu mirare :
Haoleo, domnico, ce pasare frumoasa trebuic sa
fie haia ? Pasare cu cioc i cu mult noroc. Ce cinste
avea, daca as prinde-o si-as duce-o plocon nasului.
Statu si se gandi. Lasa disagii i gastele, langa drum,
in marginea paduricei si se duce grabit in partea locu-
lui, unde canta i rasuna codrul. Acolo, ja seama, cu
mare luare-a-minte, printre copaci. Dar nu vede nid-o
pasare.
Tiganul se duce, atunci, la celalalt capat al paclurii,
unde deastadata se auzia cantecul taranului : Mo-
mir, Momir" i incepea, cu multa bagare de seama,
sa caute pasarea, care intre timp tacuse.
In timpul acesta, taranul se duce repede, ja disagii
gastele si le ascunde bine, inteun loc stiut numai
de el. Apoi se duce din nou, in mijlocul padurii
canta mai cu foc : Moomir... Moomir".
Insfarsit, vazand tiganul, ca nu poate sa prinda acea
pasare, care canta asa de minunat, iese la marginea
138 Gh..orghe I. Tazlauanu : Comoara Nearnului
padurii, cu gand ca sd la lucrurile i sd-si urmeze dru-

mul la nasu.
Nu-i fu micA mirarea cand vAzu cd-i lipsesc disagii
gastele. De necaz i inimA rea, incepe sA fluere a
pagubA, in timp ce tAranul, cocotat In copacul din mima
pAdurii, canta mult mai puternic i mult mai frumos
Momir, Momir".
Tiganul se intoarce cu fata in partea locului, unde
canta tdranul i zice :
Te-oiu fi mirand tu, nu te-oiu fi mirand, dar eu
stiu cd mA mir de ploconul dela nasu!
Si pleacA fnapoi, acasA, trist si amArit.
Tiganca ii iese inainte i, afland de cele intámplate,
sare sA-1 incaere ! Tiganul abia scApA fugind la vecini...
DupA putin timp, tiganul ia o bucatA de abd, o pune
pe ciomag i Cu ciomagul pe umAr, porneste sA-si ga-
seasca un croitor. Trecand prineun rediu, un cacadar
11 apucA de picior rupe ismenele de jos, panA sus ;
para i le croise.
Tiganul se intoarce si-1 dojeneste :
MAi, domnule croitor, nu-mi trebuie croite isme-
pele din picioare, ci dimia asta din spinare. Vreau s'o
fac cortel.
Apoi, tot, tiganul rAspunde :
Bine, coconasule, sA ti-o croiesc, de ce nu!
Dar cat ceri ?
Numai doi poli !
Iti dau bucuros ! Numai sA-mi faci lucru bun.
Uite dimia, o pun ici, jos. SA mi-o faci Oda Joi. Na,
si-un pol arvunA ! Cand vin, Joi, la targ, sA gAsesc
cortelul gata.
Bine, coconasule I Am inteles. Asa voiu face !
si plecA spre casA.
and nevasta aflA ceea ce a %cut cu abaua, II doje-
neste, Il mustrA, sare sA-1 batA ; dar tiganul scapA cu
fuga, in tigAnie...
Un taran, trecand, gAseste dimi i polul, le ridicA
si bucuros de noroc se duce la treaba lui.
La ziva hotäratA, tiganul vine si nit gAseste nimic,
cleat mArAcinele. SupArat, se repede acasA, la un tar-
Snoave si Basme 139
nAcop §i s-apucA sA scoatA mArOcinele din -rAdAcinA

crezAnd cA acesta i-a furat dimia §i polul.
Dar ce s'a IntAmplat ? Tot sApAnd da peste un cazan
plin de galbeni. II ia si-1 duce acasA. Apoi, scoate banii
din cazan, §i-i pune pe lAngA gard, sd se usuce la
soare ; càci in pdmAnt trAseserA umezeald §i erau cam
jAlavi.
Tocmai, atunci, trece p-acolo, un cioban cu o turml
de oi. care cAnd vede a§a potop de galbeni, rAmAne
zApAcit, §i IntreabA ;
-- Ce faci, mAi igane cu banii 6§tea intin§i la soare ?...
li usuc, ca sA-i fierb §i sA-i mAnAnc !
Mai bine, dA-mi-i mie, §i-fi dau turma mea ; iti
dau once oiu avea !
Ba rifle nu-mi trebue toatA turma ! Ci sd-mi dai
oaia cea mai mare §i grasA.
Ciobanul alege un batal mare, gras §i frumos. Tiga-
nul insd nu-1 prime§te ; §i se duce el, In turmA, §i-§i
alege o oaie InaltA, slabO §i rdpciugoasA, spunAnd cd
aceea e cea mai grasA §i frumoasd, cA-i curge grOsi-
mea pe nas.
Oaia fiind slabd, obositA, se culca in fata casei, §i
Incepe a rumegA Inceti§or. Tiganul, and o vede rume-
gAnd, crede cO-§i ascute dintii, ca sA-1 mAnAnce §i fuge
InspAimAntat strigAnd :
Auleo ! cle§tele,
Auleo ! baroasele,
1§i ascute oaia mAselele.
Sd ne mAnAnce zilele.
Snoave i Basme 141
Tiganul i cala
tigani aveau o oaie, care fiind lihnitd de foame,
Ni§te
din cauzd cd nu aved ce sd mdnance, behdia
toatd ziulica. CrezAnd-o bolnavA, chemard pe baba
Despa, talpa tigdnimei, care vAzAnd oaia se mill :
Asta nu e oaie,
Ci e altd ala I
Tetea avea o oaie,
Ce dormea noaptea in paie,
Ziva, dupd noi, prin tdrAnA,
Si era build' 1..
CAnd tetea zicea Mr" !
Oaia fAcea mAr" !
Tocmai, atunci, trecea p-acolo, un cioban si, fiindu-i

mild de nenorocitul dobitoc, sfdtui pe tigan s'o dud la
pAscut ; ori sd-i dea ceva de mAncare ; cd n'o sd mai
sbiere.
Tiganul ia barosul la spinare, pe oaie, o mAnd din
urmd, si se duce in pAdure. Aci, se urcd ititeun copac
si incepe sd dea cu barosul in ramuri, pe care rupAn-
du-le, le asvArlea jos. Oaia mAnca frunzele cu lAcomie.
$i tot mestecAnd din gurd, behdia si privia la tigan in
copac, rAmnind la verdeata altor frunze, pe care le
astepta sd mai mid jos.
Dar tiganul rupsese o cracd mare cu frunze multe, si
oaia mesteca mereu din gull. Tiganul, nepricepAnd de
ce mestecd asa de mult oaia, i se se fAcu fricd si sAri
din copac ; ja craca la spinare si fuge cAt poate... Oaia
se fine dupd tigan si behdie.
Ajuns acasà, Ii da una cu barosul In cap, si-o.- putie

la pAtnant pentru vecie. Acuma se strange tigAnimea si
se hotarAste s'o frigA si s'o mAnance. Cand trebuia sh
stea la masA, i sA mAnance, unul dintre ei mai price-
put zice :
Stati ! SA nu mancAm ! Ci, mai Intaiu sA ne ducem,
s'adunam paiuse, ca sA ne scobim in dinti.
LAsard masa pusä In mijlocul casei, cu oaia friptA
mai multe sticle cu vin i rachiu. lncue usa, iar cheia
o pun deasupra pragului.
Pe cand culegeau pAiuse pe camp, iacd un roman cA
trece p-acolo. lar tiganul Ti strigA :
Mo romanico, sA nu te duci acasA la mine, sA
ne mAnanci friptura i sA ne bei bAutura, cd chela e
pusA d-asupra
Romanul se duce acasa la.. tigan, la tot ce &este pe
masd, incue, pune cheia la locul ei si pe aici i-a fost
calea. lar cand sosesc tiganii cu pAiusele din camp, nu
mai gAsesc nimic pe masà. Toti tiganii se mirau si se
inciudau : unde sa fie friptura ? Danciul Al mic, InsA,
vede o musca pe masA i strigA :
Aorde, teteo, cu barosul,

CA dA friptura dosul !
TatAl lui Danciu se repede spre muscA, dA cu barosul

dar n'o nemereste. Musca sboarA si se pune pe fruntea
lui Danciu, iar ta-sau racneste :
Bescote, Danciule ! TacA-ti gura, cd sboard. frip-
tura. Asvarle cu barosul, loveste pe Danciuc omoarA I
Musca sboarA si se pune pe nasul tigAncei. Tiganul
dA barosul i omoarA si pe tigana Sar tiganii toti, dela
satrA, i omoard pe tigan, crezand ca a Inebunit.
Snoave si Basme 143
Calugarul i diavolul
n alit& se pomenise, de mic, pe pragul unei sfin-
te mAndstiri. Toatd veata s'o petrecuse in post si
rugdciuni, in cAntdri dumnezeesti, cum scrie pravila.
Dela un timp, spunea cd nu sunt i nici n'au fost
draci, cd el nu crede nicicum ! De multe ori, avusese
mari neintelegeri cu fratii din mdndstire. Staretul II cer-
tase cu canon : cetirea zi i noapte a moliftelor Marelui
Vasife, urde se vorbeste despre draci. Ceea ce a si fAcut.
Dar niciodatA, el n'a crezut In draci.
Se dusese vestea despre acest cAlugdr neinfricat, cu-
vios i iubit de lume.
Un dräcusor, aflAnd de credinciosia cAlugArului, se
duce si spune lui Scarahoschi stApAnul iadului si al tu-
turor dracilor.
Lucifer, and aude cd i se tägAduieste a-tot-puternicia
i se distruge impArätia ce o are din vecii vecilor, se
face foc, se infurie si se hotArdste sä dea piept cu ne-
infricatul cAlugAr. Inteo clip, din fundul iadului, fuse
la chilia cAlugdrului. Aci, trebuia sä bat./ la us/ i sd
zicd rugAciuni ca : Pentru rugAciunile sfintilor pArintilor
nostri" i celelalte. Dar pentrucä necuratul nu poate sA
pronusnte numele lui Dumnezeu, se apropie de usä, bate
Meet i repede, zicAnd:
Pentru rAddciaele ridichilor, sfeclelor, si-ale tu-
turor legumelor, carele s'au fAcut pentru noi" . . .
CAlugdrul, care nu ascultase cu luare aminte la cele
spuse, rdspunde Amin" ; deschide usa chiliei
face plecaciune dupd obiceiul augAresc.
Diavolul se aseazd in mijlocul aratä pu-
terea-i drAceascd in toate chipurile cele mai InspAimAn-
144 Gheorghe I. Taziauanu : Comoara Neamulul
atoare §i mai grozave; it dojene§te pentru necredintd"

vi-i spune cd dacd va mai Indrdzni sd-i tAgAduiascd
puterea §i impArAtia, Ii va ardta el cine este. Apoi dis-
pare, fdcAndu-se nevdzut.
In fata puterii drAce§ti §i a chipurilor grozav de In-
spdimAntAtoare, cdlugdrul Inlemnise de fricd. 1 se oprise
sAngele In vine. Nu se mai §tia cd, este pe fume. Dupd
o boald lungd §i grea, veninduli putin In fire, spunea
tuturor cd nu sunt numai draci ; ba i drAcoaice...
Snoave iBasme 145
Sfatul unei jidoavce

adAncd. Intunericul, Venind Meet, pe ne-
Enoapte
simtite, din fundul vAilor i adAncul prdpAstiilor,
a gonit cele din urmA raze de lumind depe pdmAnt.
Noaptea se intinde stdpAnitoare peste toatd suflarea.
Totul doarme.
In sat, nici cioard-mioard", nici pic de lumind. Nu
rnai ¡tic gAndeste. Intunericul, it stingherea, asa de rdu
cd-si chemd balabusta :
Ruhald !
Vuus?
Aprindi lampi cd iu ghindesc !
Ruhald aprinde lampa si curioasd, ca toate muierile,
Tntreabd :
Da' la se ti ghindesti ?
La ci ghindesc ? Dachi ardi puschiria, ce fac ?
Tari ghini ghindesti tu ¡tic.
Apoi, 'tic, casi cum n'ar fi auzit vorbele balabustei,
intreabd din nou :
Ruhald !
Vuus?
Stingi lampi, chi m'ain ghindit !
Jachi sting !
Dupd un minut, ¡tic, fArd sA osteneascd, Intreabd
din nou :
Ruhalá
Vuus?
Aprindi lampi si mi ghindesc !
Da' la ci ghindestt ?
Da' cum si nu ghindesc ? Dacd ardi pruvulia,
ci faci soarecii ? !
lo
146 eheorghe i.-Tazlauanu : Comoara Neamului
Tari bini ghindesti la tine, ¡tic.

Si, din nou, We intreabl pe balabusta lui :
Ruhala !
Vuus?
Stingi lampi, chi m'am ghindit.
lac-sting.
Si cand Ruhala adormise de a binele, ¡tic o mai
intreba pe balabusta lui :
Ruhalä !
Vuus?
Aprindi lampi si mi ghindesc !
Da' la ci ti ghindesti ?
Da' cum sa nu ghindesc ? Di ci ghischili nostri,
nu munânchi iarna fan ? !
Tari ghini gh¡ndesti la tine, !tic.
Si ca pentru ultima oara, ¡tic mai pune o intrebare :
Ruhala!
Vuus?
Stingi lampi, chi m'am ghindit.
Balabusta, plictisita de una si aceeas intrebare repe-
tata MA nici un folos, ii raspunde rar, apasat si hotarit :
¡tic stinghi, da culchici, Itic. Numai ghindi. Ghin-
durile nu fac purale.
Snoave si Basme 147
Jalea unei femei

femeie ducea, impreund cu bArbatul sdu, o viald
foarte rea : foc i para. Seara... la bdtaie, dimi-
neata... la bdtaie. Vesnic dojand i °card ; deci, traiu
cu vdtraiul
Si nenorocita trebuia sA rabde, cad n'avea pe nimeni
pe lume, cdruia sd-i spue pdsul i sd-si verse focul.
Nu-i rAmanea, cleat ca prin oftat sd-si gdseascd intd-
rirea trupului, iar prin plans mangaierea ì rdcoarea
sufletului. Dela nimeni, nici o vorbd bund.
Dela un timp, bdrbatul se imbolnAveste. Femeia, dei
trdise un trai i cu al mortii cloud, ca once femeie,
miloasd i pdcAtoasA, I-a cdutat, 1-a descantat. I-a fAcut
si ce-a stiut si ce n'a stiut. S'a dus i unde a auzit
unde n'a auzit, dupd vraciu.
Dar, la urma urmelor, bArbatul moare Femeia se
area, si in acestd imprejurare, vrednicd de sufletul ei
btin si-i fAcu dupd obiceiul locului, toate oranduelile
pentru inmormantare ; gandul sail, Insá, ardea de do-
rinta infocatd, de-a-1 vedea cat mai repede scos din casd.
Ea nu se apropia de cosciug, ca sd-1 plangd la cap,
Impreund cu fratii, surorile si rudele mortului, cdci se
temea ca bArbatul sd n'o la la bdtae, cum avea obi-
ceiul. Sta, mai mult prin multime vorbind, sau îi fAcea
singurd de lucru prin casA, numai ca sd nu se apropie
de mort.
Pornird spre cimitir. Popa mergea Inainte, cantand
Sfinte Dumnezeule" si tot miscand o cddelnitd, in
fundul cdreia ardeau mai multe mucuri de lumandri
aprinse, scotand uní fum negru i gros.
148 Gheorghe I. Tazlauanu : Comoara Neamului
Neamurile mortului, in urma cosciugului, plangeau de

se omorau. Numai femeia räposatului stetea mai departe
cu batista la ochi, prefAcandu-se cA plange. Trecand pe
langA un gard, femeia ca o mironositA, prinde a bagui :
Fùgi pdrinte, de langA gard,

CA are un deget incarligat ;
$i-o sA se agate de antereu,
Si rAmane neingropat, bArbatu-meu I
Dupà ce 1-a inmormantat, de bucurie c-a scApat de

bArbat, joacAi zice a§a :
Parale am,
PomanA nu-ti fac.
Tdmaia mortului,
In ciucurul braului,
D-asupra §ezutului !
Dormi in pofta dracului
Bucuria pAmantului.
CAci in vie* cat ai fost
M'ai bAtut WA de rost !
Snoave si Basme 149
Maica Precista bulgareasca'

marginea unui sat bulgaresc i 'ntr'o vizuina sco-
La bad in pantecele unui deal pietros, îi Meuse o
ursoaica barlogul. Se stie ca acest soiu de dobitoc e
foarte bun, numai sa nu fie suparat. Ursoaica aceasta,
nici holde nu strica, nici la oameni nu se dedea.
Se credea prea fericita aceasta domnita a muntilor
imparateasä a singuratatilor, and se plimba singura
nepasatoare ; lua, cand vrea si de unde vrea, gus-
tarea mult placuta : mure, smeura, alune, afine.
De altfel, niciodata nu stetea ziva in vizuina. Seara,
venea tatziu, pe inoptate. lar dimineata, urca pe costisa
dealului sau a muntelui, mergand incet, tacut
ditor ca un pa.
Pan' atunci, bulgarii nu mai vazusera asa jivina ; deci
nu stia ce o sa fie.
Dar fiindca ursoaica asta nu facea nici o stricaciune,
nu stetea mai niciodata ziva in barlog ; ci mai totdea-
una, pe sui.sul muntelui, petrecand singura ca o sfanta,
bulgarii crezura ca e chiar Maica Precista bulgareasca".
In fiecare dimineatä, and ursoaica suia costisa dea-
lului,_tot satul cu mare cu mic, se inchina i facea
metanii, pand and n'o mai vedea.
Dupa catva timp, bulgarii se dusera la Dedu Ivan,
om destept i prea intelept, rugara sa se duck ca
sa vorbeasca cu Maica Domnului. Dedu Ivan priml
bucuros. Si, la ziva i timpul hotarit de ei, trite° dis-
de-dimineata, and ursoaica dormia in barlog, cativa
fruntasi bulgarl impinsera pe Dedu Ivan, pe gura vi-
zuinei. Nu trecu mult, insa, si-1 trasera de picioare
150 Gheorghe I. TazIAuanu : Comoara Neamulul
awl. CAnd colo ? I Dedu Ivan, WA' cap !... Dar unul
din ei, se mirA
Bre... dar Dedu Ivan n'a avut cap ! ?
De fricA, ceilalti rAspunserA :
Deh bre, noi nu stim dacA Dedu Ivan a avut sau
n'a avut cap; dar aideti sA IntrebAm si pe nevastA-sa,
ea o fi stiind mai bine !
,Eu nu stiu dacA Dedu Ivan al meu a-avut
cap ;
,Dar stiu cA, de Paste, s'a cumpdt'at calpac".
Snoave sl Basme 151
Cumetria tiganului
ligan venea adeseori la oras dupA lucru. Ne-
Un avand unde manca, a rugat pe un roman, sa-1
lase, sA doarma mAcar pe prispA, afarA, nutnai sa stie
si el cA e la casA de om.
Romanul il primeste cu multA bunAtate i dragoste,
gazduindu-1 cat se poate de bine. De atunci, casa ro-
manului era casa dela oras a liganului.
Romanul Il primia totdeauna cu bratele deschise. Bu-
nAtatea, mila i cinstea casei sunt innAscute in sufletul
romanului.
Odata s'a Intamplat cA tiganca a dobandit un Mete! ;
romanul i-a botezat copilul, facandu-i si ce trebuia
si ce nu trebuia. Si de Cate ori, venea la oras, tiganul
era in casA la cumAtru, Cu toatA liota tiganeascd.
lntr'una din zile, tiganul, se adresA cumatrului :
Cumatre, manca-te-as, zau, cand oiu veni la mine,
am sA te tiu in palma.
Peste catva timp, orAseanul il i puse la incercare pe
baragladina.
Am sd mA duc la cumAtru la tarA sA mA odihnesc
si sa petrec si eu la el, se gandi romanul.
Cand il vede tiganul, îi pune mainile in cap : nici
Mina, nici slaninä, nici nimic. AleargA incolo, pe din-
colo, pe unde poate, i abia gaseste mancare pentru o zi.
A doua _zi de dimineata, tiganul incepu sA strige In
cocioaba lui
la sculati mAi bdieti ! SA stergeti ghetele lui nasu
vostru, c'acus, trebuie sa piece.
Ba nu plec, raspunde romanul. Am sA mai
stau, o zi, doua, aici ; cA tare-i bine.
152 Gheorghe I. TazMuanu: Comoara Neamulul
Se mai duce tiganul pe unde poate, face ce face si

gäseste mancare i pentru a doua zi. A treia zi, tiga-
nul ascunde calul cumdtrului, vine grdbit, spune :
Hei cumdtre, scoald, cd ti-a fugit calul acasä
ast' noapte si n'o sd ai cu ce pleca.
Omul iese awl, se duce sd caute calul. Calul nicäiri.
Se intoarce :
Azi nu plec. Stau tot aici. Poate gdsesc vreo cdrutd,
care merge la oras.
Tiganul plesneste de necaz, cd nu pleacd curndtrul,
dar face rost de mancare. In ziva a patra, insä, tiganul
se scoald dis-de-dimineatd, se plimbld amdrat prin fata
unde dormia cumdtru-sdu, nestiind ce sd-i mai
spuie, ca sä-1 facd, sd piece.
Cand, iacd spre norocul lui; vede o flacdrd r4e de
foc din spre oras. Vine iute la fereastrdspune
Scoald cumdtre Scoald, manca-te-a; cd-ti arde
casa In oras. Se vede de aici. Au venit oamenii
ne-au spus.
Romanul cunoaste gandul ascuns al tiganului :
Heil Acuma n'am nici cal, nici casd. la, mai bine,
stau aici, la tine, cd tare-i bine.
La auzul acestor cuvinte, tiganul ja tiganca si copiii
fuge in sat, dupd cersit cd nu-i de glumit cu asa
nas ; hotdrandu-se sd nu mai spuie nici odatA vreo min-
ciund, mdcar lui nasu-sdu.
Snoave si Basme 153
Tiganul i boierul
n tigan lenes si inddrätnic, era slugd la o curte
boiereascd. Intr'o zi, boierul Ii porunci :
Ioane, la noapte, dacd o fi vreme bund, sd te
duci la pAdure, sA tai vreo patru care de nuiele, ea'
vreau sd fac cosar.
Bine, cocoane, niä duc.
Se culcarä. Peste noapte boierul, trezindu-se, scoald
pe tigan trimite afarä sd. vadd cum e timpul.
Tiganul se duce afard i, buimdcit de somn, neme-
reste la un dulap cu mAncdri. GrAbit vine la boier,.care
nerdbator, Il intreabd :
Cum e afard, loane ?
Intuneric i beznd si pute a brânzd, cocoane !
Mai tarziu, boierul neincrezdtor in spusele tiganului,
dupd ce se desteptd din somn, iese afard i väzand
timpui e destul de frumos, se duce la usa oddii unde
dormia tiganul indeamnd :
Mdi Ioane, n'ai plecat la nuiele ? E timpul destul
de frumos !
Nu, boierule, cd ieii eu mai adineaoard dud
era nour cu stele si picura printre ele. Nu e bine, nici
de pari, nici de nuiele.
Dar boierul, rdstindu-se i amenintandu-1 cu bdtaia,
ii porunceste sd plece mai repede la pAdure i sd grd-
beascd, sd taie trei cdrute de nuiele.
Tiganul, cu securea in mAnd cu traista cu merinde
in spate, iese bombAnind din curte.
Si colea, and se lumineazd, jaca i iganul in mar-
ginea pAdurei. Aci se culcd, doarme toatd ziva i seara
pleacd acasd.
Boierul, care-1 astepta, Ii intreabd cu nerAbdare.

Ai tale, loane ?
Am Mat, cocoane.
Cam cat ?
Cam vreo patru card.
Numaidecat, boierul dà ordin, ca a doua zi, sd piece
patru argati cu patru care trase de ate patru pldvani,
s'aducd nuielele tdiate de tigan. In urma lor, sosi si
boierul. Si, and vdzu cd nici o surcicd ñu era tdiatd,
furios, apostrofd pe cioroi :
Unde-s nuelile tdiate, mdi tigane ?
Boierule, am venit eu azi la ele si erau. Poate cd
le-a furat cineva ieri.
Ce vorbd e asta mdi tigane ?
D-apoi, nu-ti spusei, boierule ? Am venit eu azi
erau, poate cA le-a furat ieri cineva.
Boierul, vdzand cd n'o poate scoate la cale cu tiganul,
se intoarce acasd cu cardle goale.
A doua zi, cocoana trimite pe ligan sd-i cumpere

ac dela o prdvAlie. Venind cdtre curte, ajunge din urmä
un car incArcat cu fan.
MAi, nené Opreste, s-arunc i eu un lucru in car.
Cdruta fu oprità. Tiganul aruncá acul, in carul cu fan.
Aida! Maud ! Si porneste inainte, iar dud fu in
dreptul curtii boierului tiganul zice :
Opreste ! nene, sd-mi iau lucrul !
Se urea. in car, incepe sA arunce fanul jos, ca sd
caute acul. In timpul acesta, cocoana, care se afla in
pridvorul casei i uda niste glastre cu flori, intreabd
pe cdrutas :
Ce cautd, mdi omule, in cdrutd ?
A pierdut lucrul ce 1-a aruncat in fanul din cdrutd.
Ce anume ?
Nu stiu.
Spune-i, mdi omule, sá se dea jos, sd nu mai
caute. Bdiu-l-ar mAnia lui Dumnezeu, de nAtärdu ce
este : a aruncat un ac i vrea sd-1 &eased-) Spune-i
sd vie incoace.
Snoave i Basme 155
Tiganul vine incet, std umilit, Cu capul in pamant,

inaintea cocoanei.
Bine, rnai ticalosule, puteai sal infigi in carnasa,
la piept. Nu sa-1 asvarli intr'o cdruta Cu fan!
Bine, coconitä, am sd fac asa, de acuma 'nainte.
Tot in acea zi. 11 trimite boierul sa se cima la fie-

rarul curtii, s-ascuta un fier de plug. C-avea, a doua zi,
sa puna sa are un loc.
Tiganul ia fierul, Il infige in haina cu care era im-
brAcat si pleaca. Cand II vede boierul, se cruceste. Si
suparat, fi striga :
Bine mal tigane, nu puteai sa-1 legi cu sfoard
sä-1 iei la spinare ?
Las, boierule, manca-te-as, c-am sA fac
Alta data Il trimite boierul, sa-i la un copoiu dela un
alt boier, prieten al sau.
Tiganul se duce, ja copoiul, il leaga c'o sfoara de
gat, .11 aruncä la spinare si pleacd. Pana la curte, copoiul
fiind strans de gat, se sbatea, i scosese limba de un
cot, abia de mai rasufta ; era sd moara sugrumat.
Boierul, cand vede asa ceva, sare in sus de manie :
Leapadd tigane, copoiul, ca 1-ai omorit! Ce? Nu
puteai sa-1 legi c'o curea lata* de gat, sd-1 chemi dupd
tine si sa-i zici : Cuciu... cuciu... cuciu ?"
Las' boierule, mancate-as, c'oiu face §-asa. Nu te
mai infuria asa, ca-ti vini rau!
Alta data, il trimite boierul, sd cumpere carne dela

maceldrie. Tiganul o la, o leaga cu o sfoara, o taraste
dupd el s'o cherna : Cuciu... cuciu."
Cand Il vede boierul, Il apucd bate nebuniile i in-
furiat, racneste :
Ce faci, mai tigane, ai murdarit carnea tal-lid-o
prin colb. Si-i mai zici si Cuciu... cuciu"... ca la caine!?
Batu-te-ar Dumnezeu sa te bata! uritul satului !
Nu trecu mult, trimite cocoana la o bacanie, sd
cumpere icre negre i rosii. Tiganul ja o farfurie si,

ajuns la bAcAnie, zice :
DA-mi icre negre i rosii !
Ii dd farfuria, si bAiatul din prAvAlie, pune pe cele
negre :
Dar pe cele rosii, unde le pui ?
Dincoace ! rAspunde tiganul, intorcAnd farfuria pe
dos si trAntind icrele negre pe tejghea.
and vine la curte, cocoana primeste farfuria numai
Cu icrele
Dar icrele negre, unde sunt ?
Dincoace, cocoand i intorcAnd farfuria ciliar in
mAinile cocoanei, rästoarnd i icrele rosii jos.
Nu trecu mult. Si boierul Il trimite pe ligan la un alt

boier, cu doi porumbei jucAtori, impreunA cu o scri-
soare ; cu rugAmintea, ca sA-i rAspundd daca i-a primit.
Pe drum, tiganul se tot uita la porumbei, gAndind
cum ar juca. $i de aceia, da" drumul la unul, ca sA vadd.
Porumbelul si-a luat drumul, p-aci incolo. Sosind la
boier, tiganul dA scrisoarea. Boierul o citeste i, cAnd
vede cA lipseste un porumbel, intreabA :
MAi tigane aici spune : doi porumbei. Unul, unde
!
este ?
A sburat, cocoane.
Cum ?...
Uite asa! si dA drumul i celuilalt porumbel, arun-
cAndu-1 in sus. Porumbelul se Malta' voios in aier. Boie-
rului, nu i-a mai rAmas decAt sd-1 petread cu vederea.
In sfArsit, altA datA, il trimite cocoana cu o scrisoare
la altA cocoank cu doud fragi mari i frumoase. Pe drum,
tiganul atras de mArimea i frumusetea fragilor, a Juan-
cat una din ele. Cocoana citeste biletul ; si apoi intreabA:
Dar o fi-ag.& ande e, mdi tigane ?
Deh !... am mAncat-o, cocoanA !
Cum ?
Uite asa! aruncd si pe cealal tA in gurA ; si-o
mAnAncd in fata cocoanei, ca sA o invete si pe prietena
stApAnei, cum se mAnAncd fragi.
Snoave sl Basme 157
Sfintil jidanului.
I n mijlocul unui sat mare si bogat din Moldova,
I si la rAscruci de drumuri, alAturea de scoalA, bisericd
§i primArie, std deschisA, zi i noapte, carciuma lui jupan
'tic. In zile de iarmaroc, e lume de pe lume. Ndvalk nu
saga! Pui varf de ac, pe cap de om. Tot aci, s'adunA
capii satului : primarul, notarul, popa, invätAtorul. Dar,
vesnic i nelipsit e dascalul, prietenul jidanului.
Amandoi se potrivesc de minune; cAci amandoi fuse-
sera la invAtAturA : unul la Sadagura, sA se facA rabin ;
altul la scoa15, sA se facA popà. Si amandoi fuseserA
dati afarA din §coli, pentru lene la invAtAturd si purtare
proastA in lume. Erau ca cloud podoabe ! Se credeau
cei mai destepti i cei mai invdtati oameni din lume §i,
mai cu seamA la betie, îi dedeau arama pe fatA.
Inteo zi, jidanul siria o vorbA cu dascAlul :
Moi dascAle, relijia mea e mai sfantA ca a ta.
Are dija mai multi sfinti.
Ba a mea! sAri dascAlul ca ars. A mea e cea mai
bunA, cea mal sfantA i cea mai dumnezeiascd. Are cu
mult mai multi sfinti, cAci asa am invAtat eu la dogmatica,
pe care 6 siu §-acum pe de rost.
Ba a mea ! intoarce vorba jidanul, sculandu-se in
picioarer,* amenintAtor.
Ba a mea ! rAcneste dascAlul, sculandu-se si el
de pe scaun i izbind cu pumnii in tejghea.
$ti ce, moi dascAle ? SA nu ni certAm ! incepe ¡I-
danul cu gura moale. lu am sd rup cate un fir din
barba ta, Vaal sA-1 pun ici, pe tejghia inaintea mea.
$i cate fire oiu rupe iu dela tini, atatia sfinti are reli-
158 eheorghe I. Tazlauanu: Comoara Neamulul
jia mea. Si tu sd faci la fel. SA rupi cAte un fir din

barba me si sA-1 pui pi tejghea, dinaintea ta. Si cAte
oiu rupe tu dila mini, atAtia sfinti are relijia ta.
Bun si aprobat, zice bucuros dascAlul, care sta
in fata tejghelii, iar jidanul de partea cealaltà, intre
tejghea i rafturi. SA inceperti !
Jidanul.: Asta-i Avram !
DascAlul : Asta-i Christos !
Jidanul : Asta-i Moise !
DascAlul : Asta-i loan BotezAtorul !
Jiclanul : Asta-i Proorocul David !
Dasaul : Asta-i SfAntul Gheorghe !
Jidanul : Asta-i Solomon!
DascAlul : Asta-i SfAntul Nicolae !
Jidanul : Asta-i Saul !
DascAlul : Patruzeci i patru de mucenici i patruzeci
patru de mii de prunci !
Si-apucA pe pan de barbd si-1 trage cAt se poate
tare, vrAnd sA-i rupA barba.
Jidanul, scheleluindu:se de se auzea pAnA in BuzAu :
Valeu! Valeu! LasA-mA di barb& cA tot relijia
ta are dija mai multi sfinti.
TotodatA, s'a invAtat minte sA nu mai suguiascA cu
sfintii.
Snoave qi Basme 159
Pielea liganului
tigani se intAlnird la cArciuma din satul unde
Doilocuiau. Dupd ce bdurd cAte o secdricd, ca sd le dea
gust de vorbd, unul din ei, si-anume cel bdtrAn, Incepu
ad spite celui mai Milk :
Danciule, sd-ti spun o istorie de cAnd eram eu
dupd capre. Md cAprii, 'jute° dimineatd cu dusele si md
copAcii inteun suit, sd crAcesc cAteva taete. Lupii au
venit sd cdpreascd o luatA. Eu, de colo, it strig : Nu
cApri luata, cd topordsc cu asvArlitura. Iti codesc tdiata
si-ti pielesc luata!
Cdprii luata, toporAi cu asvArlitura, ii codii tAiata si-i
pielii luata. 0 ciomAgii p'un pus, drumusei p'un apucat
si mA ciocoii cu niste intAlniti.
MA, pieleste-ne noud data.
Nu vd pielesc voud data.
Si sosird unii IndatA, imi pAlmirA cAteva date, imi pielii
luata si m'alesei cu scApata I
Snoave i Basme 161
De-a caldararul
n baietan se pomenise de mic, in inima campului,
la stana tatalui sal. Era prea fericit, and vedea
oile pascand pe dealuri i valcele si el le canta duios
din fluer, intrecandu-se cu ciocarlia care in canturi se
'Malta de la fata pamantului, pana in nourii cerului ; si
de aci, tot in ciripiri frumoase, se scobora ca o sageata
la cuib i la puisori.
Facandu-se mat-ice], s'a insurat cu cea mai frumoasa
desteapta fatà din sat. Nu mult dupa nunta, pled la
oi. Nevasta ramane singura acasa. Si, cum era in parpara
tineretii, îi gaseste un mandru flacaiandru din sat, ca
sa-i tie de urit.
La o luna, barbatul vine, noaptea tarziu, acasa ca sa-si
ja premeneli si cele trebuitoare pentru oi. Nevasta,
gemand i prefacandu-se ca-i bolnava, ii deschide. Infra,
pe intuneric in casa, se desbraca si se culca langa ne-
vasta. Dui:4 cateva minute, numara picioarele i zice :
Fai, femeie, aici sunt ease picioare I
Taci omule, nu- s ease, ci patru : douà ale mele,
cloud ale tele.
Mai femeie, eu am &it ease. Le-am numarat
Ce vrei ?
Ah Doamne Doamne I Da-te jos si le numara.
da sa ma hodin, cd tare sunt trudita.
Omul se da jos din pat i, pe intuneric, nun-lard pi-
cioarele ; dar femeia, dA cu gura inainte :
Hei omule, Cate ai gasit ? Patru ?
Patru spuse i omul cu gura moale i cu nedu-
merire in suflet.
Adeca douà ale mele i douà ale tele.
11
Apoi cate face, mAi omule, crestinul lui Dumnezeu,

doug si cu douà ? Nu face patru ? intrebA femeia,
prinzand curaj.
Ba chiar patru !
Atunci, culcA-te si te hodinA. Nu mai imi bate ca-
pul, cA tare mA doare ciolanele ! Md taie in cos L. Mor !
si geme cat poate.
Se culcarA. Omul intinde din nou piciorul. NumArA
celelalte picioare si deodatA rAcneste.
MAi femeie ?..
Ce-i omule ?
Aici in pat, sunt sase picioare. Le- am numdrat
eu, acuma !
Taci omule I Inchind-te ! Nu spusesi, frate, cA sunt
patru : dota ale mele, doud ale tele ? MAi omule, tu nu
esti in mintile toate. Trebuie sA fi cAlcat in vreo arun-
cAturA cu Al lucru rAu, ori te-ai culcat la vreun hotar,
de rAspantie s-ai cApAtat cine stie ce 1 Doamne fereste !
Ducd-se pe pustii ! Cruce de aur, In casd, Doamne, tri-
mete-ne !
Ce spui, mAi femeie ? Nu suguiesti ?
Nici de cum, omule! Cate nu se intamplA pe Ale
neguri, pe Ale pacuri si pustietati de loturi. la mai bine,
sA-ti fac eu de-a cAlddrarula.
0=1 s-asezA in genunchi, in mijlocul casei, pe in-
tuneric, iar femeia fi pune o dictare in cap si, lovind
cu fAcAletul in fundul cAlddrii, il descanta:
Cioca, boca, bocAlAu,

lesi afarA, mAi flacAu 1
Cioca, boca, boca, iarA
Si sA vii si maine searA.
Cioca, boca, bocAlAu,
Fugi d-acolo, mAi flAcAu 1
Fugi d-acolo din feresti
CA te cunosti, cine esti.
Cioca, boca, boca iarA
$i sA vii si maine searA.
Snoave I Basme 163
Porunca lui Vocla

In atnurgul unei seri frumoase de yard, o femeie cam
bAtrand torcea, impreund cu fiica-sa, pe prispa casei.
Gospoddrie aleas, de-ti era mai mare dragul s'o pri-
vesti. Prin muna necurmatd, intretinuse ; prin economii,
imultise ceea ce rdmAsese dela rdposatul su bdrbat.
Astfel cd gospoddria ei intrecea pe a multor fruntasi
gospodari din sat.
Era, insd o sgarcitä fdrd searnAn pe lume. Pe nimeni,
nu primea i la nimeni nu da, din bunurile casei sale,
nici mdcar cat negrul sub unghie.
Un tank drumet, care venea dinteun sat mai depAr-
tat, cum vAzu asa gospoddrie frumoasA, se abAtu din
drum si inträ in °grad& MAtusa increti fruntea, sbarli
sprancenele, incruntd privirile, Mai pe supArata, numai
ca sd-1 fad sA piece, ca sd nu-i ceard ceva.
Dar tandrul, cunoscand adancul sufletului ei, se hotdri
In gandul sAu, sd-i schimbe urea sAlbatecd, spunandu-i
ceva, care sd-i placd foarte mult, numai sd-1 primeascA
In acea seat* in &duke. Mai ales cd toatd ziva mer-
sese la drum si nici nu mancase nimic. De aceea,
apropiindu-se, Ii opti hdbmstii :
BunA ziva, mdtusicA I

Build ziva, flAcdoane !
Dar de unde vii dumneata ?
Viu dela Domnie, mAtusicd.
Si ce vesti, d-acolo ?
Hei mAtusia ! A zis Domnia, sd ja babele

fetele mosnegi !
Deh ! Daca §-asta mai e vorba Intrerupse

fiicA-sa cu Indarjire, sarind ca arsA.
lar baba, surafand :
Niciun deh, fata mea,
Domnia face ce vrea.
la mai bine, du-te'n pod
Si taie un hartan
$i-o bucatd de §unca d-aia afumatä,
CA poate ti-o fi flacaul tata!
Snoave 1 Basme 165
Cocowl babii
0 femeie bAtranA se inbolnAvise de moarte. ChiamA

pe fiicA-sa si-i zice cu vocea stânsA, lAcrimand
FatA, hAi ! Du-te la popa si spune-i sd vie, sA mA ci-
teascA, spovedeasa si sA ma grijeascA. Acuma, vAd cA
mor !... Numai scap ! Atata mi-a fost. S'a isprAvit cu mine 1
RAmAi sAracA L.. Si pentrucä n'avem nici un ban, sA-i
dai popii, cocosul Al mare al gAinilor. Auzi tu ?
Si cum zice bAtrana, tocmai as a si fiica ii implini
dorinta. Se duce la popa, care nu sedea departe de
casa babii, ii spune sä vie, sA citeascd, sd spovedeascA
si sA grijeascA pe ma-sa, cA e bolnavA de moarte.
Popa vine si face totul. La plecare, fata drept oste-
neald, prinde cocosul si-1 dA preotului, care multumeste
si pleacA cu el in subsuoarA, surAzand. Peste putinA
vreme, baba se face bine, iese afard si, vAzand cA lipseste
cocosul Al mare al gAinilor, intreabA :
Dar unde-i cocosul, mAi fatd, cA nu-I vAz ?
Ce mamA, nu mai stii ? and ai fost bolnavA,
mai da'unAzi de aiureai, ardeai, tremurai, erai sA mori ;
mi-ai spus sA chem popa, sA te citeascA, sA te spove-
deascA, sA te grijeascA si, cum nu aveam nici un ban,
mi-ai spus sA-i dau cocosul ce l mare al gAinilor. $i
cum ai zis, asa am si fAcut.
Hiii mama! trosni baba din clantA, oftand din
addncul inimii. De and am scos cocosul Asta, 1-am
dat dracului de mii de ori si dracul nu 1-a luat. Popii,
il dAdui numai °data. $i 1-a si luat 1.
Snoave si Basme 167
Tiganul i magarul
tigan n'avea cu ce face foc. A luat mAgarul si-a
Un plecat la pAdure s'aducA lemne. Aci, vede fel de
fel de copad, si mai mari si mai mici, dar nici unul
nu-i place. Patrunde mai inauntrul padurii si vede, pe
coama unui deal scobit de trei pArti, un stejar mare si
frumos.
Tiganul se opreste si lovindu-1 mult si bine isi zice :
Ce copac mare si frumos 1 Dar ce folos l Daal
tai, cade ori in rapa de ici, ori de colea, ori de dincolo.
Si ca sA nu-1 pierd, stiu eu ce fac. Leg varful copacu-
lui cu o funie de gatul magarului, si am sà-1 tai la it-
dacina. and oiu vedea cd se clatink o sA pun mA-
garul sA tragA din toate puterile si am sd-1 trantesc
chiar, aici, pe creasta dealului.
Numaidecat, tiganul incepe a da cu toporul In copac.
Sareau scantei si \FOAL lbsunau vAile si vdIcelele si se
auzia panA departe in inima padurii.
Dupà o munca de mai multe ceasuri, tiganul tAiase
copacul mai mult de jumatate. Se odihneste putin si,
din nou, incepe cu mai multà putere.
Deodatk copacul se prabuseste cu- toeà greutatea in
rapa dealului, spre pr6pastia din MO, rostogolindu-se.
Varful copacului, tr6gand funia, asvarle magarul prin
inaltul cerului drept in fundul prapAstiei, acoperindu-1
si strivindu-1 acolo, pentru vecie !
Tiganul and vede aceasta, se minunati :
Mare ti-e minunea, drace ! VAzui si n-1 gar sbu-
rand !
Cine mA puse pe mine,

SA viu aici, In pAdure I
SA mA las de frunzArit,
SA m'apuc de stejArit I
SA nu fac mAgarul urs,
Si stejarul ursar !.,
Si pleacA inapoi cu toporul in mAnA, pe creasta dealu-

lui, trist, amArit de nenorocirea iniAmplatA, cA-si pier-
duse mAgarul.
Pe drum, se intAlneste c'un romAn, care vAzuse
deci stia toate ce i se intAmplase tuciuriului.
Ce mai faci, mAi tigane ?
Bine, mo romAnico, mAnca-te-as. Da; dumnea-ta
n'ai pAtit vreo pagubA ?..
Nu, mai, tigane. SA ma fereascA Dumnezeu I
Dar, romanico, n'ai vAzut p-aici, vreun mAgar ?
Ba am vAzut, mAi igane.
Unde, mAnca-te-as ?
la, mai de vale, paste colo pe pajiste i tiganul
indepArtAndu-se zice :
SA dea Dumnezeu sA fie cum zice romAnul. SA
nu fie, cum stiu eu.
Snoave si Basme 169
Tiganul turcit
Metan de ligan trdia in mare mizerie, in casa
UnpArinteascA. N'avea nici ce imbrAca, nici ce
manca. VAzAnd astfel cd moare de foame, se bAgd slugà
la dugheana unui turc si, ca unul ce era indemAnatec la
toate, ascultAtor si prea cinstit, isi atrase iubirea std-
panului sdu.
Turcul era bogat. Si in tara sa, avea nevoe de o
slugA dreaptd, harnicd si credincioasA. Deaceea, trimite
pe sigan, la cadand si copii, ca sd-i slujeascA.
Aci, irisa', muncia din greu, ca la once gospoddrie
mare. Dar ceea ce nu-i plAcea nici de cum, era grija
de mAgArusi si mai cu seamA de caini. Sd le dea man-
eare, sd-i scalde ; sA-i ducA la apA, sd le faca' curdtenie
si alte mai multe.
Astfel, cd tuteo dimineatd, fuge in tara romaneascd si
vine acasd. PArintii, fratii si surorile ii ies intru intam-
pinare ; si-1 intreabd md-sa :
. Danciule I Danciule !.. Ce-ai pata ? Cum ai trAit ?
Danciu : Cius a vradini sictim.
Ta-sAu : Danciule tdticule !..
Fratii : Nenes, nenes, ce-ai mancat pe unde-at
fost ?
Incat tiganii credeau cd Danciu a uitat sA vorbeascà
romaneste, si cd stie numai turceste.
Tocmai atunci, trec pe acolo niste negustori turci
cAlAri pe cai. Vindeau bumbac, tutun si luau in schimb
unt si miere.
Tiganul le iese inainte vi se roaga, milogindu-se :

SA' &MO boierilor, agalelor, mâncA-v'as. Am vi eu
un Mat, care a fost in tara dumneavoastra. A Invatat
turceste, uitat romAneste si va rog veniti sa va
intelegeti cu el.
Atunci, unul dintre turci se duce la bordeiul tiganului
sa rash catre Danciu :
Sabalucrusum !
lar Danciu raspunde, ratoindu-se.
Ciuv a vradini sictim.
Turcul, când aude asa vorbe insultatoare, se infurie,
se da jos de pe cal, umfla pe tigan de chid i Incepe
a-1 croi cu biciul pe vira spinari. Tiganul totusi Ii dadea
mereu cu Ciuv a vradin sicitim".
Turcul, din nou, it croievte cu cea mai mare putere;
iar Danciu razbit, incepe::
Auliu, boierule, mAnca-te-as, nu mai da! ca nu mai
vorbesc turceste.
Dar ma-sa de colo, se roaga :
DA-i, boierule turceste,
C-a rupt-o pe rumâneste,
DA-i boierule mai des,
Sa vorbeasca curat, ales !
Snoave si Basme 171
Ce' doi rabini

I nteo zi frumoash de vard, doi rabini plecard, sd se
plimbe pe chmpia din jurul orasului. Chmpul era in-
verzit, codrul inflorit, soarele dogoritor.
Rabinii priveau, admirau si nu se mai shturau de
ceea ce vedeau.
In urma lor, venea o trdsurd trasd de doi armAsari;
intehnsa doi tineri, cari ca í rabinii, plecaserd sA facd
o plimbare afard din oras, sd soarbd aerul cel plAcut al
verii, sd priveascd verde* câmpului si a codrului, sd
admire seninAtatea si albastrul cerului.
Ajunghnd in dreptul rabinilor, trhsura se opri si unul
dintre tineri pofti pe cei doi rabiniE:
Poftiti in trdsurd, domnilor.
Multumim I. dAdu unul cu gura. Ne inapoiem
dija. Nu-i nevoie.
Tot asa i noi. Dar va rog, poftiti numai pAnd ici,
in marginea pAdurii fi imbie celdlalt.
Nu, domnilor. VA multumim. Noi merjem si pi jos.
Vedem mai bini rAspunde celalt rabin.
Ba poftiti, vd rugAm foarte mult. Se poate ca toc-
mai dumneavoastrd oameni asa de mari sd mergeti
pe jos, chnd este loc la noi, in trdsurd ? .! . Noi vd cu-
noastem. Ne faceti cinste zise hotdrit cel dinthiu dintre
tineri, fiind mai istet la minte si bun de gurd.
Fat à de aceste rugAciuni asa de chlduroase i md-
gulitoare totdeodatA, jidanii se urcard in trAsurd si se
asezard pe scdunelul din fata tinerilor, trAghndu-si caf-
tanele pe Ihngd ei, netezindu-si bArbile, i perciunii, su-
rhzând de bucurie.
TrAsura, din nou, sboard dealungul drumului, ridichnd
praful in urmA. Caii aleargA in goana nebund, isbesc
pietrele cu potcoavele si le fac mii de fdrhme.
172 Gheorghe I. Tazlauanu: Comoara Nearnului
Tinerii privesc barbile si perciunii jidanilor, surad

bucuros'i; si unul taie ghiata :
Mai, dar al meu e mai frumos ca al tau!
jidanii aud, surad si tac, uitandu-se unul la altul.
Ba al meu e mai frumos ca al tau! Uita-te ce barba
frumoasa are!si hat cu mainile la barba jidanului din
fata sa si trage si svacneste cát poate.
Ba al meu e mai frumos ca al tau! Uite ce bAr-
butà frumoasa are! raspunde cel de al doilea si
trage si el cu putere de barba jidanului din .fata sa.
Minti, mai, al meu e mai frumos ! Are barba ro-
sie ! Mi-e drag ! zice celälalt, si-1 inhata din nou pe
jidanul din fatà, si-1 trage cu putere de barba cea rosie.
Ba minti tu, c'al meu e mult mai frumos I ca are
barba neagrä si trage din rasputeri.
Ba al meu, c'are perciuni lungi ! si trage fara milA
de perciunii celui din MO.
Ba al meu, c'are perciuni scurti ! si face asemenea.
lar celalt
Taci, mal, ca te pocnesc ! Nu vezi c'al meu e cel
mai frumos, c'are perciuni lungi si art iontati pe dupd
urechi ? si trage de perciuni cu alta putere, de sa-i
vina rau.
Ba al meu, e mai frumos ! si trage de perciunii
ridanului, pana ce i-a rupt...
Bietii rabini, nemai putand suferi dureri1e, se ridicara
spre birjar, si-I rugara :
Domnule birjar .. domnul birjar !
Acesta, fusa, se spdrsese de ras. Se face ca n-'aude,
nici nu stie nimic, si'ntru tarziu intreaba surazand :
Ce e jupane ? ce va pofteste inima ?
Upreste mu rog !
Dar de ce ?
Sa ni dam jos 1
Pentru ce va. dati ?
Puntruca noi suntem dila, oameni buni si nu vrem
ca din cauza noastra sa se certe dumnealor.
Snoave 1 Basrne 173
Tiganii la muncA
intr'o varA, un sAlas de tigani se bAgarA sA munceascA
I la un arman boieresc. Proprietarul le dAdea tot ce le
trebuia. Tiganii, (land de traiu bun, de la o vreme, nu
mai munceau cum trebuie. La amiazd, dupA ce mancau,
se culcau si dormeau cat vreau ; iar munca boierului
rAmanea pe camp.
Cu toatA rugAmintea si amenintArile ce le fAcea, li-
ganii tineau tot pe a lor. De aceea, boierul hotAri sA le
dea mancare, numai °data la trei zile, si atuncea seara.
Tiganii rAbdarA, o zi, douA. A treia, razbindu-i foamea,
se iau la ceartA cu bulibasa, care Meuse contractul cu
boierul in numele tuturor tiganilor, si hotArirA sA se
ducd la boier si sA-i spund cA mor de foame.
Mai multi tigani bAtrani, in frunte cu bulibasa, se duc
la proprietar.
Boierul II primeste si II intreabd
Ce cAutati, baragladinilor ?
lar bulibasa incepe :
HaulicA, taulica, boiericA. SA traiesti I MAria ta I.,.
SA traiascA cocoana Domniei-Voastre. SA trdiascA fiul
Domniei-Voastre. SA trAiasca si neamurile Domniei-
Voastre. Am venit sd ne plangem, cd murim de foame.
Ne dA mancare de trei ori pe zi s-odatd seara si tot nu
ne saturant :
lar boierul il opri :
Auzi baragladinile dracului, mAnancA de trei ori
pe zi si-odatd seara, si nu se mai satura I! Eu mAnanc
de douà ori pe zi si mi-e destul.
Dati-i afarA, cA le plesneste burta I
Snoave sl Basme 175
Bulgarii si cisma
ni§te bulgari plecarä p'un drum §i, tot mer-
()data,
gaud, gasira o cisma. Pand atunci, ei nu vazusera
a§a ceva. Deci nu tiau ce este. De aceea, se opresc,
o privesc cu mirare, li dau ocol:
Apoi !met, incet se apropie de cisma §i, cu multa
frica, pun mana pe ea. 0 ridica, o pipaie, o sucesc, o,,
invartesc, §i se intreaba ce-o fi ! Unul zice una, altul
zice alta. Dar altul mai priceput racne§te:
Stati, bre ! Mai bine sa mergem la Dedu Ivan.
El e om umblat. A fost °data la moara, §i-odata la
targ. A vazut multe. $tie multe. E om de§tept.
Si legará cisma c'un capastru §i. pornesc, tarind-o
in urma lor.
Dedu Ivan ia cisma, o suce§te, o pipaie, o pune in
cap, bagä mainile in ea §i ziee mirat, catre bulgarii
neräbdatori :
Bre, dar pro§ti mai sunteti ! Nici atata nu §titi, ce
este ? Asta e toc de tarnacop !
Snoave el Basme 177
Secera bulgarulul
o toamnd frumoasd. In jurul unui sat bulgAresc,
Eramiristile si porumbistile se Intindeau pand'n zarea
depArtatd a locului. Un bulgar a plecat sd posed bivo-
*le si bivolii. Tot Intoreandu-i pe ici pe colea, gAseste
o secerd noud-noutd. Pe semne c'o pierduse cineva,
ori cdzuse din vreun car.
Bulgarul o la, o miroasd, o priveste mirat si- o pune
pe dupd gat. Toatd ziva, a purtat-o pe dupd gat si,
seara, cand a venit acasd cu vitele si a vrut s'o ja, nu
putea s'o scoatd. Secera Isi Infipse se dintii adanc, In
gulerul cAmdsii de tort ce purta.
Atunci, chemd pe ta-sAu. Acesta, In loc sd Impingd
secera Inapoi si s'o ridice In sus, o apucd de maner,
trage din toate puterile, Inainte spre el, si taie capul
fiului ski.
Frica mortii cuprinde pe toti ai casei, care Inspdi-
mantati fug prin vecini. Cativa bulgari, venind si vdzand
nenorocirea, InspAimantati, iau secera Inteo hired cu trei
craci si plead la Dedu Ivan sd-1 Intrebe ce este.
Dedu Ivan privind secera, mult si bine, zice mirat :
Bre, dar prosti mai sunteti L. Nici atata nu stiti
pe lume I 1
Asta e moartea 1 Uite-i dintii 1 1
Si ghiorldnasul de bulgar n'a mai Inviat nici In zilele
noastre.
12
Snoave si Basme 179
Judecata lui Dedu Ivan

bulgar ii fAtase bivolita un malac frumos, si
Unuibulgarul tinea la el ca luminile ochilor. Dar nu-s'
ce face cd 'rite° zi malacul WO capul in borcanul, In
care bulgarul fAcea chisAlitA, si nu-1 mai putea scoate. 1
Bulgarul vrea sA scoatd capul malacului, fdrA sa rupA

gura borcanului. De aceea, dupA multd bdtaie de cap
se hotArI sA se ducA la Dedu Ivan, si-1 intreabA :
Bre, Dedu Ivan 1 Malacul meu a bAgat capul in
borcanul de chisdlitd. Cum sA fac sA scot capul ma-
lacului, fdrA sA sparg gura borcanului ?
Dedu Ivan, privindu-I cu dispret, bolborosi :
Bre, dar prosti mai sunteti ! Nici atata nu vd pri-
cepeti I Taie capul malacului s-ai sA scapi gura bor-
canului.
Si cum a spus Dedu Ivan, tocmai asa a fAcut si
bulgarul.
1
Snoave el Basme 181
Sumanul bulgarului
bulgar pierduse o bivolita, si-a plecat s'o caute.
UnA colindat el in toate partile WA s'o gaseasca.
Trist si amarit, c'a pierdut ziva si nu si-a gasit vita, o
lua spre sat, grabit.
Noaptea se intinde Meet, Meet, pe nesimtite si aco-
perd totul, in intuneric. Bulgarul grabeste la drum, iar
intunericul noptii si frica singuratatii ii cuprinsese inima.
Asudat, leoarca, socoti sa lepede sumanul pe care-I
purtase toata ziva in spinare. Acuma, i se parea greu,
si,fiind obosit de drum, se gandi sa-I lase peste noapte,
pe camp, in paza... lunii.
Si A doua zi, and o veni, o sa-1 gase-asca si sa-1
ia de unde I-a pus. Ceea ce, si facu. Astfel, usurat de
greutatea sumanului, in scurt timp fu acasa.
A doua zi, and se duce la fata locului, ia-1 de unde
nu-i. Cineva trecuse p'acolo, il gasise, si-1 luase ca pe
once lucru fail stapan.
Bulgarul, insa, crede ca nimeni altul nu i-a furat su-
manul . cleat luna, deoarece i-1 daduse in primire, ca
sa-1 pazeascä. De aceea, el asteapta. $i, cand rasare luna,
se duce la locul, unde pusese sumanul : sta drept in
picioare. $1, cand luna vine in dreptul lui, incepe sa
strige din toate puterile :
Luna... luna, da-mi sumanul I Luna... lung, da-mi
sumanul 1 Hoato I
Am sa te spun lui Dedu Ivan sa te dea jos de pe
bolta cereasca, ca pedeapsa, ca mi-ai furat sumanul 1
Snoave I Basme 183
Aghiasma tiganulul
n 'Aran avea nevasta i copiii, cm tot bolnavi
si a chemat preotul satului sA le facd sfestanie
In casa.
DupA ce terminase citirea aghiasmei, taratiul ca sd-si
facd cinstea casei i sd nu se uite obiceiul locului,
aduce o sticlA cu rachiu de perje si umpland un pahar,
Il dA preotului :
Noroc, nepoatè ! Sfintele rugAciuni sA fie de spor si
de ajutorspune parintele, sorbind paharul pand in fund.
TAranul multumeste bucuros i, din nou, umPle pa-
harele, chiar in mana popii.
Tocmai atunci, se deschide usa i intrd un tigan.
Rom anul cum Il vede, ti zice :
MAI fine, sd chemi parintele sA-ti facd aghiasnid
In casa, cum mi-a facut-o mie, azi.
lar popa, cu paharul in manA, intrerupe :
Da fiule, e bine sd ne aducem aminte de Dum-
nezeu. Sfanta aghiasmA e tare, e puternicd, e bunA pen-
trti sAnatate, iertare de pacate ; gonete dracii si de-
sertand pahaitil cu rachiu, Il da taranului, zicandu-i :
DA-i i dumnealui, macar asa de gustare, cd si el
e suflet de crestin.
TAranul umple paharul cu tuicd si-1 dA tiganului :
Tine, fine L. Si maine, sA vie pArintele, sd-ti fad
aghiasmA in cask c'am auzit cA fina e tot bolnavd ;
topiii asiderea.
Bine nAsicule, oiu face i and paharul Cu tuicd
peste cap, zice cu mirare :
Dar build mai e, taid pArinteo, manca-te-a! Dar
sA vji sd-mi fad j mie d'astea.
Bine Rule... SA gAte§ti cele trebuincioasel SA pui

apA inteun vas, cA vin mAine de dimineatd.
A doua zi, tiganul se scoalA dis-de-dimineatA i um-
ple o puling cu apA. Preotul vine, cite§te rAnduiala
aghiasmei *i sfinte§te apa din putinA. Dar tiganul, ne-
rAbdAtor, ia o oalA §i o umple cu aghiasmA. Si vdzAnd
cl nu-i ca rachiul ce Muse la nap-sAu, zice :
Taica pArintea !
Apoi nu e nici acrA, nici dulce
Doar zamA de cruce !...
Snoave si Basme 185
Jrclanul in sac
n jidan a plecat la targ, s'aducA marfA. In dru-
mul sAu, trebuia sd treacA printr'o pAdure mare.
CArutasul, simtind pe pan cu parale, fAcu sA-i apuce
noaptea chiar In inima p.durii. Intunericul cade Meet,
Meet, pe nesimtite, acoperind totul. Numai luciul dru-
mului se zAria ca o dungA argintie, serpuind printre
copacii strAvechi, ce-si inAltau varfurile semete panä la
inaltul cerului ; incolo, intuneric beznA. CAruta merge
'Meet. Romanul las6 caii la pas. Tace. Se uitA in toate
pArtile cu ochii sAi ageri. Jidanul .observA tot ceca ce
face Romanul.
Badi loane, ce ti uiti a sa ?..
Jupane, parcA vAd ceva inainte. Nu-s-ce o fi ? I
Pe semne nu mi-e de-a-bine, jupane. Mi s'a fAcut un
semn. M'a luat o fria Mi-e teamA de hoti si... panA la
bani, sA-mi rupd ciolanele. Dumitale, nu We fricd?
Ba frichi este la mine, badi !cane, cat n'o pot
duce. Si am o miie de galbeni... Vei mir ! Vei mir
$tii una jupane ? Mai bine, dA banii la mine,
D'or veni talharii, o sd dea nAvalA la tine, nu la mine.
un calic. $i cu chipul Asta, scapi banii, mAcar de ti-ar
da o leacA de chelfdneald. CAci dacA t5gaduesti s'or
gAsi banii la tine, te spanzurAl
Bini zici tu, badi loane. Na banii ! Pune-i bini
in san, la piele si pi mine sA mA bagi in sac, sA mA
pui sub scandurd pi care sezi. $i d'or veni hotAlAii, tu
sA spui c'ai orz puntru cai. Ce zici, badi loane, asa e
chi jicianul ari cap ?
Asa-i jupane.
$i la miia de galbeni, dela jidan si o bagA in san
la piele, strangandu-se bine in curea. Pe urmA,
186 eheorghe I. Tazlauanu: Comoara Neamulul
MO pe jidan in sac, it leagA la gurA si pune

sacul sub scAndura pe care sedea ca sa male. CAruta
porneste Mat. Caii merg la pas, prin inima codrului.
Dupd ce merge o bunA postatA, romAnul opreste cAruta
si aplecAndu-se spre sac, ii tipA jupAnului :
JupAne OA niste umbre. Sunt talharii ! MA omoard !
Vai de mine 1
Nu ti-am spus, mAi, turane prost, cA iu nu sunt
in curutA ? Isti chior ?! Nu stii chi n'ai nimic, cleat
un sac cu orz puntru cai ?
lacA-i ! vin! Si incepe sugubAtul de roman a se
vAicAri, a se olecal si se preface cA plAnge. CAruta
merge incet. Cali in voia lor. Jidanul inlemnise in sac.
Romanul, In bAtaie de joc, isi schimbA glasul si poruncitor:
StAi ! DA-te jos !
t aii stAturA. din mers.. CARO se opri. RomAnul, tot
oledindu-se si vAicArindu-se;se dA jos din cArutA. Dar ji-
danul, tremurAnd ca varga de rAchitA, se roagd :
Badi loane, sd nu spui cA sunt aici in curutA.
Apoi cu voce, prefAcutA, romAnul se vaietA, para 1- ar
bate cineva.
Valeu 1 Valeu ! LAsati-mA cA m'ati ucis ! si da
cu bAtul in pAmAnt vAicArindu-se cAt il tinea gura.
Si iarA-si, schimbAndu-si vocea :
Ce-ai in curutA ?
Numai un sac cu orz, pentru cai.
Scoate banii !
N'am, sd chiorAsc.
DesbracA-te ! Ce sunt istia miselule ?
Iertati-mA !.. Iertati-mA 1 Nu mA omorAti ! si tipe-
tele, oleicAielile insotite .de nenumAratele loviri cu bAtul
in pAmant turburau linistea si vieata invAluitA in armura
tAcerii codrului.
Jidanul sta nemiscat in sac, fiind coprins de fiorii
mortii. TAranul, dupA ce ascunde .banii cu ingrijirei,
Intr'un loc §tiut, se apropie de cArutA; si din nou in-
treabA; si tot el rAspunde cu glas prefAcut:
Ce-ai aici ?
Snoave si Basme 187
Un sac cu orz pentru cai si croieste sacul de

mai Multe ori cu 1)6411.
Bun! Si dA cu putere.
Cate dimirlii ?
Sease.
Ba, nu ! Sunt numai patru:. Uite, pand ici : una ;
pand ici : cloud ; pand ici : trei ; pand ici : patru. $i
dupd fiecare numAr, isbeste cu bdtul in sac, de seacA
pe pan la inimA. $i din nou :
De unde scoti tu, mAi omule, ease dimirlii ? Apoi
sd-ti ardt eu cd sunt numai patru dimirlii, nu ease cum
spui tu.
$i lovituri, fait milà i cu o putere nebund, cad
peste sacul in care era jidanul.
Le-am pus Cu dimirlia.
Ce dimirlie ? Uite-te ici! $i iar lovituri nebunesti cad
ca un potop peste sac. Insfarsit, cu voce puternicA
domneascd :
Plead. ! SA nu te mai prindem p'aici, cu min-
ciuni, cd te spanzurAm I
Romanul se urca in cdrutd. O intoarce i pleacd
inapoi, plangand i tipand ca in gura de sarpe.
Dui:id ce se depArtard putin, jidanul cu voce tremu-
randd, abia ingand :
Badi Ioane, s'o dus hotAlAii ?
Dar romanul, in plind vAicAreald :
S'o dus. Dar ce folos ? M-o stalcit in Midi ! M-o
calicit I Mi-o rupt ciolanele 1 Mi-o luat paralele I
Bine, cd. s'o dus! Bine c'o luat numai paralele
n'o luat cur* cu sacul cu grAunte ! Dar dumneata,
badi loan, parcA erai nebun I Tot spuneai ease dimirlii
si nu lAsai la el patru. DacA lAsai la patru, poate hog-
lAii n- ar fi dat la mini bataie. Mi-o rupt dija, coastele.
Era sA-mi spargA capul cu botul
D-apoi pe mine, jupane. Valeu ! i incepe a
plinge cat II lua gura vi-1 tinea puterea. Pentru
paralele dumitale, m-au bAtut, m-au omorît, m-au calicit.
Ce sA fac ? Nu mai sunt om. Am nevastA. Am copii.
Las, badi- loane, cA-ti dau eu cincizeci di galbeni.
Nu mai planje.
188 Gheorghe I. TazlAuanu 1- Comoara Neamulul
Si romAnul il scoate din sac, pe ¡Wan.

CAnd ajunge acasA, numArd cincizeci gdIbiori, drept
despAgubire pentru haine si bdtAi, In maim romAnului,
care se vAieta si se freca pe ciolane, ca sA arate cd
e bAtut.
Intrebat de ceilalti jidani, ce s'a intAmplat cu tAlharii,
jidanul nostru povestea :
Nu tiu nimic. N-am vuzut nimic. Pe bade loan,
1-o prins hotAlAii si 1-ou butut rou s-ou luat puralele. tu
am scApat in curutA, in sac. Si bini c-o luat numai
puralele,_ n-o luat si curuta cu sacul cu grountele I CA
4tunci, n'avea cini sd vA mai puvisteascd ce s'o intAm-
plat cu hoplAii din pudure.
Snoave ai Basme 9
Tiganii i turcii
n lungul drumului ce serpuid prin largul unei campii
impodobità cu iarbd verde, matAsoasd i lanuri bogate
fn cereale, se vedeau trei tigani indemnand la drum.
Ajunsi in apropierea unui pod, peste un mic paraias,
unul din ei, aruncându-i ochii in urmd, vede, venind
in goana cailor, trei insi. Cu cat se apropiau, ca atata
se vedeau mai bine.
Erau trei turci inarmati cu pusti, incinsi cu sdbii la
brau si cu iatagane, cu niste fesuri mari rosii pe cap
cAldri pe niste cai negri de mancau nourii. Cuprinsi
de groaza mortii, tiganii; cAutard sd se ascundd.
Unul se strecoard prin pdpuris si se bagd in apd, in
marginea paraului, de unde nu i se vede decat capul.
Altul se ascunsese inghemuindu-se sub pod. lar cel de
al treilea se urcd inteun copac mare stufos.
Cand turcii ajunse rd pe pod, lAsard caii la pas, cum
se face de obiceiu i, privind la unda apei cristatine, ce
curgea linititä printre malurile inverzite, tdinuesc ate
ceva, ca once drumeti.
Dar cum tiganu 1 toate le intelegea pe dos, and aude
pe turci vorbind, crede cd se vorbesc sd-i taie. De fricd,
cel din marginea apei, din dosul stuf4ului, incepe sa
ordcdiascd ca broastele : Oac . . . oac I Oac . . . oac !
Oac . . . oac I
La auzul acestor cuvinte, turcii care, rand acum mer-
geau linitifi, nebAnuind nimic, Inteleserd cd trebuie sd
fie cineva, care îi bate joc de ei; i numaidecat intorc caii,
iau armele la maná si se indreaptd in partea locului.
Tiganul ordedia din toate puterile, de se auzea in de-
pArtare. De aceea, mare le fu mirarea, and vAzurd capul
tiganului ascuns In apa din marginea paraului. Supdrati,

Il scot afard din &id si- i .taie capul. Un sange negru
ca pdcura tasni cat colo, din gatul nenorocitului tigan.
Dar unul dintre turci, intreabd curios :
De ce are tiganul sangele negru ?!
A mâncat mure, boierule ! rdspunde cel de sub
pod.
Turcii cautd sub pod si gdsesc un alt tigan ascuns
acolo. Drept multumire pentru explicarea .datd, ji taie
lui capul.
Dar unul dintre turci, arund vorba :
Dacd cioropina asta ar fi tdcut, ar fi scäpat.
Asa precum tac eu l se auzi din partea tiganului
din copac.
Turcii Ii fAcurä i lui de hac !
Snoave el Basme 191
Scrlpcarul la stana
n tigan scripcar, lute° zi frumoase de vare,
puse vioara in subsuoarA i porni spre un sat oa-
recare, departe de unde locuia, ca se face vreo cantare
se capete i el ceva.
In mana dreapta, avea un bet. Pe umer, niste disagi.
Merge el asa pe drum singur, singurel si tot indem-
nand, vede in mijlocul campului o stane perAsite si se
indreaptA spre ea.
Si cum nu era nimeni, intre in nAuntru.
BunA ziva, becioage,
MA primesti in aste cosmeage ?
Si tot el :
Pune, mestere, treistiile jos si te odihneste.
Puse disagii cepetain si se aseaze, ca se se odih-
neasce putin, ceci era sleit de oboseale i prepedit de
foame.
Dar cum sta culcat si se uitiz in toate pertile prin
stane, vede harzobul atarnat intr'un cuiu ; si printre su-
vitele de teiu, ici, colo, cate o fdramite de cas, remase
de pe and ciobanii faceau branzA s'o puneau pe her-
zob.
Tiganut se scoall i s-apuce se menance casul de-
pe teiul cu care era facut harzobul. Tot desfAcand si
tregand de teiu ca se scoatA casul, harzobul se des-
face si-1 isbeste cu putere peste gura. De fried, tiganul
o rupe la fuga bolborosind :
Harzobane... Barzobane,
lesi dará i ne-am bate!
CA, la stramture,
192 Gheorghe I. Tazauanul : Comoara Neamulul
Mi-ai rupt dintii din gura!

lei bAcioagA,
Din comeagA,
Ori dA-mi traistiile sd mA duc I
Sin gur cuc
Si Mr' de muc.
FAr' de ca§
larba§, iarba§1
Snoave qi Basme 193
Tiganul la secera
pe vremea secerii. Un popd avea un loc Cu
Eragrau si a luat p'un tigan, fin, al s'au, ca sd-i ajute
la secerat. lata-i in capul locului.
Tiganul pune caii In prigon. Taie iarba verde si-o
pune in cdrutd si pe roate, ca s'a nu se usuce de soare.
lar popa priveste intreaga câmpie acoperitd cu grane,
ce se intindea ca o mare aurie, pana' In zarea locului.
Bucuros d'asa belsug, isi chemd finul la m'aneare
Mi fine, aidi sd m'arredra !
Aidi ndsicule ! N'am luat in gura' nici de- cuc.
Mancard, apoi se culcard la umbra rdcoroasd a 0i-u-
tei incarcatA cu iarbd verde mirositoare. Se desteptard
tocmai la amiaz', cdnd cAldura dogoritoare gonea once
vietate spre locuti umbrite.
Popa, sculandu-se cel dintaiu i uitdndu-se la soare,
zice :
Mdi fine, sd facem i noi ca toatä lumea. 'Om
secera. Avem tirnp.
Aidi nasule I E vremea pranzului. Nu se vede pic
de om pe post*.
Masa fu din nou intinsd si, dupd ce mâncard, se cul-
eard. Si nu se sculard de cat sub searä, cand luard dru-
mul spre sat, ca i ceilalti oameni, cari munciserä rdsbit
toatd ziva, in puna dogoreald a soarelui de vara.
Acasd, preoteasa ii astepta nerdbddtoare, cu masa pusd,
crezdndu-i obositi de muncd.
Mdi fine, sd mergem i maine
Mergem, näsicule. La secerd e bine, manca-te-as.
A doua zi, cand soarele rdsdria, popa si tiganul sece-
rau pe intrecute. Mänurichii cddeau in urma lor ea adusi
de pa.
13
Dar sosi pranzul i preoteasa nu se vede venind cu

mancare. Popa ii spusese sa nu vie.
Nasicule, de n'o fi pranzisorul, o fi namiezorul,
Lasa, fine, ea vine acuma !
Si secerara, întini, pamantului, fara sa se odihneascA.
Din cauza caldurii, naduseala cadea de pe fruntea lor
in broboane cat varza.
latd ca i soarele sosi la amiaza ; i preoteasa nici
end sd vina. Tiganul arunca de mai multe ori secera
pe manunchiu, se sterge cu maneca camasii pe frunte
de nkluseala, priveste in lungul drumului, dar nu vede
pe nimeni.
Popa care tragea cu secera de paraia pamantul, it
indemna sa dea zor, sd nu ramanä in urma, ca are sa
vinA preoteasa Cu mancare.
Pe intinsul campului, numai popa si tiganul secera.
TO se odihneau la umbra. Toti fdceau amiazul. Numai
popa si tiganul se luptau cu caldura si trageau puter-
nic de secerä.
Nasicule, de n'o fi namiezorul, o fi decusarelul 1
i trage cat poate cu secera, ca sa se tie de popa,
care ii luase inainte, cu postata .
Seara, preoteasa le pune masa. Aduce o marnaliga
rece, ramasa de dimineata si-un putineiu de lapte batut.
Tiganul, lihnit de foarne, se aseza cel dintaiu la masa,
'ntr'o clipa, nimic nu mai fu : batu vant de primavard.
Maria pan' se satura.
Popa, dupd ce se spala, se pieptana, se aseza la
masà, preoteasa Ii aduce fel si feluri de mancan:
la fine si mananca !
Am mancat, nasicule.
Preoteasa aduce din nou alte feluri de mancan, iar popa :
la fine si mananca !
Nu mananc, nasicule. M'am saturat !
Ori nu-ti plac mancarurile noastre ?
Ba mancarile sunt bune, nasicule, dar puitura e
rea.
Insfarsit, preoteasa pune pe masd un purcelus fript,
ce-I facu pe tigan sd strige :
Mancati, ochi Ori i voi v'ati sdturat
! ! ?
Snoave si Basme 195
RomAnul la raiu
n om mergea °data, pe ulita mare a satului, can-
tand i chiuind. Asa e firea taranului nostru, vesnic
vesel si bine dispus.
In drumul sau, trecu prin fata careiumii lui jupan Itic.
Inauntru, nu era de cat madam Ruhala. Ea aranja stic-
fete, i paharele. Caci, timp de opt zile, pravalia fusese
inchisa din cauza mortii tatalui sal'. Asa e obiceiul la
jidani.
Toti cei ramasi in vieata, culcati cu fata la pamant,
cum e legea lor, au jelit i s'au rugat pentru sufletul ra-
posatului. Dar aceea care jelea mai cu foc i cu durere,
era madam Ruhala. Nu si-a uscat ochii, i totdeauna
ofta si se gandea, numai la ce face ta-sau in raiu.
5i-acum atrasa de cantecele tdranului, pe care-1 cu-
nostea destul de bine, fiind un musteriu vechiu al pra-
valiei, iese afara si-1 intreaba :
Bade loani, bade Ioani 1 Di undi vii ?
la! dela raiu ! sugui romanul.
Zou I chiar dela raiu ?
Dela raiu, vezi bine.
Dar pi tata, n-ai vazut acolo ?
Si daca /-am vazut... Ce doresti ?
L-ai vazut ?repetä madam Ruhala cu ingrijorare.
Vazut madam I
Si ce faci ?
la... trage o saca. grea I . raspunde omul cu in-
credintare.
Oi vei, tata-meu li. Oi vei, tata-meu II exclama
Ruhala cu durere, isbindu-se cu palmele peste obraji.
Badi luani, nu se poate sä cumperi un cal, sa-1 duci
la tata, sa-1 scuteasca pi el di asa curvada.

Ba da 1 lack ¿liar acuma, ma intorc la raiu.
Si cat sa-ti dau ?
la, doisprezece galbeni.
Iti dau dija, chiar acum.
Romanul priveste galbenii. Ii baga frumos in san si
pleaca cantand. Peste putin timp soseste i Itic, barba-
tu-sau. Ruhala, cum if vede, id iese inainte si tot bocindu-se
Ii spune c'a vorbit cu badi loan, care a venit din raiu
i-a spus c'a vazut pe ta-sau tragand la o saca grea.
Dar 'tic intreba curios
Si ce-ai facut ?
Si ce sa fac ? I-am dat doisprezece galbeni. Sa cum-
pere un cal si sa-1 clued la tata, in raiu, ca sa-1 scu-
teasca pi tata di tras la saca.
Cum se poate Ruhala ? ! Te-a inselat talharul I
o intampind 'tic furios.
Apoi iese grabit afará, ihcaleca pe un cal si mana
ca s-ajungá pe roman. Trece ca fulgerul printr'o pa-
dure i, de cealaltd parte, zareste pe badea loan in mar-
ginea drumului, odihnind la umbra unui copac stufos.
Apropiindu-se zice :
Mai talharule, ce-ai amägit la nevasta mea di i-ai
luat puralele ?
De ce jupane ? N-am amagit-o eu. Ea mi-a dat
banii.
Cum n'ai amagit ? Na, tini calul, c'am sA ma
sui In teiu, jupoi, ca sa te spanzur.
Romanul ia calul de capastru i, cand jidanul se urca
In varful teiului s'arunca pe cal si porni gräbit :
Ramai sanatos, jupane
Mergi sdnatos si du calul lu tata, in raiu.
Intors acasa, spune nevestei sale, Ruhäla, c'a dat ca-
lul, sa-1 clued la socru-sau, sa-1 pule la saca. Ruhald
multumita zice
Bine ai fa.eut tu, Itic. Tu ai cap. Ai scäpat pi tata
sa mai traga la saca. Da,... galbenii undi sant ?
1-am lasat lui badi loani, ca sd aibe cu ce plati
trinul, and so intoarce din raiu. Ci, dupa ci ni face
bini, sa vina tnapoi pijos?
Snoave $1 Basme 197
Cocoapa nepotului
o zi frumoasa de varA. Soarele lumina frumos In
ErainAltimea cerului albastru si invaluia totul cu lu-
mina, caldura si vieata.
In marginea satului, o hora mare de flacdi si fete ti-
nerele se intorceau In cercuri mari, jucOnd dupl cantecul
lautarilor, care trAgeau din rAsputeri cu arcusurile pe
coardele vioarelor.
In jurul horii, lume multd, ca 'n zi de sarbatoare ;
venirA sa-si priveascA odraslele. Se prinde hora din nou.
Jocul era in toiu. Tinerii jucau asa cum cerea trebuinta.
DeodatA, se prinde in hora si un baetan, c'o cocoasa
mare in spate si unde incepe a juca, a se framanta si a
sari, mai bine ca toti ceilalti flacAi.
Ochii tuturor full atrasi de jocul cocosatului. Unii il
rAdeau, altii il vAicareau. Fiecare dupA cum le era inima
si cresterea. Zi-i lume... Si te mAntuie de ea !
Dar o baba din multime, atrasa si ea de infAtisarea
caraghioasa a tOnArului cocosat, si necunoscandu-1, in-
treabA pe cineva d-alaturea :
Daba ghea, al cui e Al slut, cu o cocoasä mare
In spate, de joacd asa ?
Ce, nu-1 cunosti ? E nepotu-tAu, Dumitrica.
Dar vezi once ati spune, ca cocosica e bine pusa I
Si ce frumos joacA I I..?
Snoave i Basme 199
Brandicul
0 tigancd vAduvd si saracd lipità pAmAntului avea

un dAnciuc si, de mult ce-1 iubea, ii puse numele
Brandicu. Era singura bucurie a tineretelor sale amdrite
$i credea cd, la vreme de bAtrdnete si neputintd, ii va
fi mangdiere si ajutor.
Dar o boald grea I-a pus la pat si-a zdcut mult si
bine ! Md-sa l-a autat, 1-a descantat, i-a fäcut si ce-a
stiut si ce n'a stiut. A intrebat si bun si pe Mu si pe
mare si pe mic, dar niciun folos, Brandicul rämdsese
pielea si osul L.
Inteo zi, intreabd si p-o babd bAtrand, care o invdta
sd se clued sd roage pe popa, sd-1 bage in copca, unde
moaie crucea si toarnd aghiasmd mare, in ziva de Bo-
boteazd. Tiganca se duce si, cu lacrämile in ochi, isi
pldngea nenorocirea. Preotul primi bucuros si-i spune
sd. vind in ziva de Boboteazd, cu copilul.
Peste cateva zile, sosi Boboteaza. Dupd ce term ind
slujba la bisericd, popa porni cu tot satul, la o &IA
din apropiere, ca sd fad aghiasmA mare si sd sfinteascd
apele.
Toatd lumea era pregAtità cu vase, ca sd ia aghiasmd.
Ad, In mijlocul &lei inghietatA tun, oamenii fAcurd
o copcd mare, spArgand ghiata, ca sd ja apd pe care
preotul trebuia s'o sfinteascd.
Dupäce popa moaie crucea si toarnd aghiasma mare
in coped, laid si tiganca cu Brandicu in brate, invelit
in sdrente, tremurând. Popa il apucd de subsuori, II afundA
de trei ori, in copcd cu apd sfintitd. Dar cum apa era
repede, curgAtoare si popa bAtran si slab, Brandicu ii
200 Gheorghe I. Tazlauartu : Comoara Neamului
scapd din mAini si se duce... pe sub ghiatd, pentru vecie.

lac-o fdcui !
lar, tiganca desgolindu-si trupul se aplecd d-asupra
copcii si, ardtandu-si fatele, zise cu glas tare
Ale, mande, puiule,
Na pta Brandicule 1
Ori te-a luat Boboteaza,
Si joci fofârleaza !...
Snoave si Basme 201
Sarindarul tiganului
la inceputul primdverii.
Era Preotul umbla In sat, In sdptdmana intdia a ma-
relui post, cu Sárindarul sau cu PAresimile, cum se
obisnueste a se zice pe unele locuri.
El sfAtuia i indemna pe oameni sd se ingrijeascd de
sufletele celor morti. Pentru aceasta, intreba pe cei cari
vor si pot sd se inscrie la Sdrindar, adicd sä-si pom e-
neascd mortii, in sfänta liturghie i sd facd ectenie in
toate Sdmbetele postului mare, plätind Insd, preotului
ceva bani. Odinioarä, lumea era mai religioasd.
Un tigan, care se afla prin multimea adunatd In ju-
rul preotului i vdzand el, cum oamenii se inscriau
pentru Sdrindar, crezdnd cd e vorba de ceva care se
mAnâncd, se apropie de preot milogindu-se :
Pdrinte, sdrut mdinile i picioarele ! Sd-mi faci
mie un Sdrindar.
Bine, mdi igane. SA vii mAine la bisericd c'un
sac.
A doua zi, tiganul se si infiintd la usa bisericii. IntrA, .
induntru i std tocmai in fruntea oamenilor, inaintea bA-

trAnilor, cu sacul pe mAnA.
Preotul dupd ce termind serviciul divin al sfintei li-
turghii incepu ecteniile, pomenind mortii tuturor celor ce
se inscriseserä pentru Sdrindar, adicá purtau PAresimile.
VázAndu-1 pe tigan cum sta bdt popänddu, in fruntea
celorlalti credinciosi, it chernd In tata altarului. li ceru
sacul. Intrd in altar si bagd un motan mare in sac, il
leagA la gurd si-1 dA tiganului :
Na, mdi, igane, Sdrindarul !
202 Gheorghe L TazIduanu: Comoara Neamului
Tiganul, bucuros, aruncä sacul pe spinare si plead

surazand.
Acasa, danciucii stau roata in jurul mesii si asteapta
cu nerabdare sa vie ta-sätt cu Särindarul, ca sA ma-
nance.
Tiganul rastoarna sacul pe masa. Cand colo ?!... Un
motan mare si negru, se uita sperios, vazand figanusii
cu mainile intinse ca sa-1 prinda. Sare de pe masa pe
soba. Tiganusii cu gramada dupa el, ca sa-1 apuce in
ghiare. Motanul, dandu-si seama ca-i urmarit, o sbugheste
pe usa podului. Tiganii... goana sa-1 prinda. Motanul ca
sa scape, sare iar in casa si, ca fulgerul, se repede la
fereastra ; isbeste geamul cu capul si fuge cat poate
p-aci incolo.
ligan u! vazand cum fuge Sarindarul, zice mirat :
...Si eu calesc, dar... popa m'a alit prea rau !
Snoave si Basme 203
Asta-i asta !
n tigan, umbland prin sat, dupa capatat, se intor-
cea acasa cu fata mahnita, cu burta lihnitA
cu disagii plini pana 'n fund... caci nu capatase nimic.
Trecand pe langa o gradina cu zarzavaturi, socoti ca
'far fi rau daca, sarind inauntru gradinei, ar smulge
fasole, ceapA, usturoiu, i si-ar umplea sacul. Si cum ni-
meni nu se vedea, pe nicaierea, era sigur ca nu va fi
prins. Asa gandi, asa facu.
Insa, tocmai, cand isi umplea disagii cu felurite zar-
zavaturi, iaca i stapanul locului, in spatele tiganului :
Cum ai intrat aci la mine in gradina, mai tigane ?
M'a aruncat vantul, manca-te-a! raspunde ti-
ganul.
Dar ceapa ce-ai smuls-o ? intreba romanul su-
pat, vazänd multa ceapa rupta.
M'am apucat cu mainile de ea, ca sa nu ma ia
vântul ! De aceia s'a smuts.
Bine, asa fie. Dar in disagi de ce ai b'ägat-o ?
intreba romanul supdrat.
Asta-i asta ! romanico, zice tiganul tremurand
de frica.
Ceea ce s'a mai intar-plat, intelegeti d-voastra destul
de bine. $i azi o mai pomeni, tiganul daca o mai
trai !
Snoave el Basme 205
Pästrama gclaneascA
jidan habotnic i bAtrAn... bdtran cd abia isi mai
Untdriia picioarele vedea ardrile, spunea inteuna
din zile fiului sat', cA atunci and o muri sd-1 clued la
lerusalim i sd-1 ingroape, acolo, langd ai sdi.
Izbit de o boald grea, muri. I s'a fäcut bate, dupd
legea lui. Dar cu ce nu se puiea descurca fiul sdu, era
ingroparea la Ierusalim, a bdtrdnului pan; dupd cum
ldsase cu lirnbd de moarte.
Dupd multd gdndire i amdnuntitd socoteald jidovea-
sa, s'apucd fiul si-1 taiepe ta-sdu in buditi ; carnea
de-o parte, oasele de altd parte. Oasele le ingroapd,
iar carnea o pune la sare, gandind cd, atunci and se
va ivi ocazie bund i potrivitd, s'o trimità la lerusalim.
lar rudele o vor pune In acelas mormAnt, uncle se °dill-
nea neamul lor, din vecii vecilor.
Dar In prdvdlia sa, venea mai in toate zilele si un
turc. Peste putin timp, turcul trebuia sd piece la lerusa-
lim, Cali terminase afacerile sale negustoresti.
De aceia, jidanul nu pierdu ocazia si and mai veni
turcul prin dughiand, Il ruga cu blandete:
Bre efendi, mu rog, a vrea sd-ti spun eva. Am
uzdt chi ti dusi la Ierusalem. Am un pachet mic i ti
rog sa-1 dusi la fiu-meu.
Bine jupane Primesti la minie. Dai la minie.
!
Cand sd piece turcul, jidanul vine cu un pachet bine

pecetluit, ca cilia la lerusalim fiului sdu, cdruia
ii scrise, inca de mai inainte, ce sd facd cu pachetul.
Pe mare, lima se porneste o furtund grozava. Vaporul
nu se miscd din loc, multe zile. Proviziile se isprdviserd.
Lumea era amenintatd sd moard de foame. Turcul ob-
206 Gheorghe I. Tazlauanu : Comoara NeaMulmi
servase cd in pachet era ceva moale, mai ales ca dor-

mise cu capul pe el. Curios il desfAcu i gdseste o pa-
stramd frumoasa la privire, din care tdind i gustand
vede cd-i tare gustoasd. Prin urmare, cat tinu furtuna
pe mare, turcul avu ce manca. Ba poate sd fi vandut
altora ! Nu-i de mirare.
Dupd o vreme, intorcandu-se iardsi la pan, turcul
istoriseste cum l-a apucat furtuna pe mare, si vaporul
nu s'a putut mica din loc, timp de mai multe zile, cum
nu mai avusese ce manca si cum In sfarsit a putut sapa
sd nu moard de foame, numai cu acea pastramd forte
build din pachetul, pe care i-1 daduse sd-1 ducd la fiu-
sail la lerusalim.
Jidanul, care ascultase cu atentie rAcneste :
Oi... vei ! Oi... vei 1... tu mancat la tatal meub
lar turcul
Aman Aman ! Spurcat carne de Jidan !
Si amandoi cad jos lesinati.
Snoave si Basme 207
F'Atania unui bragagiu obraznic

n bulgar dobandise un copilas; si-i era drag, mi-
nune mare ! La opt zile, popa l-a botezat inteo
tarnd plind cu apd, ca sd fie destept i cu adevArat cre-
§tin, cum e once bulgar. lar md-sa, primindu-I in pra-
gui u§ei, dela moasd, cand venea dela bisericd, i-a me-
nit : Alvagiu, bragagiu, gulea md-te ciorbagiu ! De foa-
me, sd mori ! Si aurul sd nu-1 schimbi !
Si intr'adevAr, fdcandu-se mdricel, a venit inteun
oräsel din Romania, §i-s'a bdgat la o bragagerie, unde
dupd multd slugArnicie i neagrd calicie, tot punand
ban peste ban si Wand cate un iortoman, ajunse sd-si
deschidd singur prdvAlie, vanzand salep, bragd, limonadd,
alvità i altele.
lute° zi, îi fácu singur socoteala, in mintea lui de
bulgar : Dacd a cumpAra o sutd oud de gascd,
le-as pune sd cloceasd, asi scoate o sutd boboci de
gascd.
La anul viitor, dacd fiecare gascä ar mid numai cate
zece oud, i mi-ar scoate numai cate zece boboci, as
avea o mie de gaste, pe care, vanzandu-le numai cu
cate un galben, a avea o miie de galbeni.
M'asi duce apoi, in tara mea bulgAreased, cu banii
stransi in tara romaneascd si mi-as cumpdra case, vii,
mosii ; m-as insurà cu o fatd de om bogat ; a lua avere
si mai mare, m'asi face deputat ori ministru. Si cum a
zis, tocmai asa a si fdcut.
Scoate, deocamdatd, numai o sutd de boboci de gas-
cd, pe care ii creste mdricei. Si, jute() bund dimineatd,
duce gastile la balta din marginea orasului, ca sd se
scalde i sa bea si ele apd.
Cdnd fu colea, mai pe sub seard, se duce, sa le fa

si sA le aduca acasA, dar nu le gaseste unde le-a lAsat.
Cautl-le incoace, cauta-le incolo. Gdstele nicdierea.
Atunci, bulgarul infuriat, se hotaraste sd dea balta
In judecata, ca. i-a furat gdstele.
La ziva hotarita, pentru judecare, judecdtorul om
prea priceput si prea intelept inteale dreptatii, citind
cererea de dare in judecata si vazdnd continutul si, cu-
getAnd, In mintea sa luminata, cdteva minute, intreaba.:
Pe ce ai luat banii cu care ai cumparat ouale din
care ai scos gdstele ?
Pe braga, domnule judecator.
Si pe mai ce ? . .
Pe limonata 1
AdicA, pe apd ? . .
Pe apä, Domnule judecAtor 1
Judecata e luminatA. Pe apa au venit, pe apA s'au
dus I . . .
$i judecatorul pune hotArirea pe hdrtia reclamantului;
lAsandu-1 pe bulgar cu buza umflatd . . .
Snoave i Basme 209
Taranul i avocatul
Oran furase ceva, si fu dat in judecatd de pd-
Un gubas. Ell, deci, un proces de furt nedovedit §i
nimic mai mult. Se pune soroc si, la ziva infAtisdrii,
impricinatii iau drumul judeatii.
Inculpatul tremura de fricd si credea cd, de acum
inainte, s'a isprAvit cu el : in puscdrie ii zace !Attila !
De aceea, gdseste un avocat, il tocmeste cu 50 lei ;
dar cu conditie, ca sa-1 apere ; altfel nu-i dd nimic.
A vocatul primeste. Sedinta se deschide. Judeatorul
se aseazd in scaunul dreptAtii. lar aprodul, cu o voce
rAgusitd, strigA dupd o listA numele impricinatilor ale
cdror procese veneau la rand. Sunt chemati si imprici-
natii no Ori.
Grefierul, cu o voce pitigdiatd si cu ochelarii pusi in
vdrful nasului, citeste cam pe nas, rar si apdsat, petitia
reclamantului.
Judeatorul intreabd pArtile asupra faptului. Unul zice
da; altul ba. Sunt chemati martorii, care sub prestare
de jurAmant, declard cd nu stiu nimic, deoarece nici
n'au vdzut si n'au auzit nimic.
Judeatorul, negdsind reclamatia intemeiatd si pe fiinta
adevdrului, respinge actiunea de acuzare a reclamantului
si achitd pe acuzat, Mil ca avocatul sd-si deschidd gura
si sd spund mdcar un cuvant.
Aprodul dd afard pe impricinati, bombdnind in urma lor.
Avocatul, insd, se tine gaie, dupd tdranul pdrit si-i
cere banii, sd-1 plAteascd. Dar tdranul, cam supdrat, spune :
Bine, domnule, cum sd-ti plAtesc, cand dumneata
nu ti-ai deschis gura nici mdcar pentru un arc" ?
210 Gheorghe I. Tazle.uanu: Comoara Neamulul
MAAA, ce oameni sunteti :
Tu n'ai vAzut
CA eu, judecAtorului, cu ochiul i-am Malt
Si te-a achitat ?
Dar dacA si vorbeam,
Pe reclamant, In puscArie il Mom.
Snoave i Basme 211
Judecata tAranului
taran plecd odatd, prin sat, dupa nevoile sale,
Un c'un topor, in manA. Mergand el asa pe ulita
satului, un caine dintr'o ogradA, se repede ca fulgerul,
il apucA de yang, si-i face o rand mare, la un picior.
TAranul, ca sd se apere, dd al toporul, ii crapA capul
si-1 culcA la pAmAnt.
Stapanul cainelui il dA in judecatA, pentrucA i-a omorit
dobitocul dela up casei.
Se stie mai cu seama, la tarA, cat de mare pret are
un caine, fiind pAzitorul casei si avutului tAranului. Si,
&cat sA dai cu ceva in cainele sAu, mai bine sA-i dai
lui cu batuI In cap.
La ziva de judecatA, se prezintA amandoua partile :
reclamantul si inculpatul. Avocatul reclamantului incepe
cu dreplul de proprietate, de folosintd si cate si mai
ate, vrute si nevrute, palavre avocAtesti ; si cere con-
damnarea. JudecAtorul, om cu stiintA, priceput inteale
judecAtii si cunoscand vieata lumii, intreaba pe acuzat :
Bine, mAi omule, pentruce ai dat cu gura toporu-
lui, s-ai °moat cainele reclamantului ?
SA trAiti Domnule Judecator l Ind cum s'a intam-
plat. Eu treceam ziva'namiaza mare pe ulita satului,
c'un topor in maini. In dreptul casei reclamantului, cai-
nele lui s'a repezit ca fulgerul asupra mea si pe furis,
pe la spate, m'a apucat de vana piciorului si mi-a
facut o rand mare. FiindcA el a sArit si m'a muscat cu
gura, am dat si eu tot cu gura toporului. DacA el
aria si mA musca cu coada, apoi si eu dam tot cu
coada toporului.
In urma celor spuse, judecatorul II achitA.
Snoave si Basme 213
Vitejia tiganului
n tigan, dupa ce lucrase mai multe zile, intr'un sat
oarecare, departe, vrea sa se intoarca acasa. Era
seara. Soarele îi cauta In urma i, cu privirile sale du-
ioase, scalda apusul in raze aurii.
Oamenii il sfatuiau pe tigan sa nu piece asupra
noptii, cA trebuia sa treaca printr'o padure mare, deasa ;
si nu, se stie ce s'o 'ntampla...
Tiganul, insa o tinea pe a lui :
Mo, románico, manca-te-a! Daca m'oiu
cu dracul, mA inchin, si-are sa fuga. Dad.' mi-or iesi
inainte, niscai hoti, ce-or sa ja dela mine, un calic ?
lar daca mroiu intalni cu vreun lup, pe copcd m'am
dus !"
Deci o porni la drum, sä'rmanul, singur-singurel, in
noapte.
Noaptea Il prinse, trite° padure mare, intunecoasä
in care ¡Jarful copacilor atingea nourii cerului, printre
care luna abia putea sa strecoare cate o raza de lu-
mina'. Si, cu toate ca indemna, dela un timp, il cuprinse
asa un urit, Meat nu se mai simtea daca mai calca pe
pamant ! Si, cand mica in codru vreo frunzä, se topea
de frica 1..
In fine, toate ca toate 1
Dar singuratatea drumului si groaza pustiului pe-
deoparte ; iar pe de alta, glasul jalnic i fioros al
salbaticiunilor codrului Ii ridicase pdrul maciucA In cap
inima i se facuse cat gamalia unui ac ! Cu toate ace-
stea, mai de frica, mai de nevoie, îi cauta de drum.
Deodata, vede inteun luminis, umbra unui copac, as-
214 Gheorghe I. TazlAuanu : Comoara Neamulut
ternuta de-acurmezisul drumului si, crezAnd ca e vreo

fiarà sAlbateca, zice tremurAnd :
SA hie lup ? !
E prea lung in trup.
SA hie cocoara ? !...
Numai nu sboarA.
SA hie buturuga Orin. ?
IRrea e sbArlita.
SA hie urs ? 1..
Prea In drum, s'a pus.
DeodatA, din largul padurei intunecoase, un iepure
speriat, taie drumul de-a curmezis si se duce in treaba
lui. lar tiganul ca sA-si facA putin curaj, se grAbi sa-si
zica. :
Na tigane, mAnAncd lup d'a gata!
Dar facAndu-i-se frica, o ja la fugA. $i fuge... Nu se
incurca. Ii sfAraiau calcAiele, ii clAntaneau falcile, iar
ciocanele i instrumentele ce ducea In spinare, incepurd
a se sbate si a se freca intre ele, mArind si mai mult
Inca ce cuprinse sufletul bietul tigan.
Si tot fugind si iar fugind, s'a IntAmplat c'a cAlcat
pe o cracA uscatA, ce era pusa peste o piatrA... Craca
s'a ridicat in sus. $i asa de tare 1-a lovit in cap, in cal
tiganul a cazut in brAnci, peste tolba cu instrumente.
In cAntura asta, foiul, apAsAndu-se, s'a strAns... lar ti-
ganul indruga :
Auliu, nu mai suflá 1...
Ci manAncd-ma si-asa 1
$i cum sta asa in brAnci, îi aruncA ochii printre
picioare. $i vAzAnd o raza de lumina dela tuna, zice :
Auliu, mare lumina mai e in gura lupului
Zabovind acolo, mai mult timp, cAzut la pAmAnt jos,
dupA ce se incredintä pe deplin cA nu-i nimeni in
spatele sale, se scoala si striga. cAt poate intrebAnd si
dAnd tot el rAspunsurile :
Eu sunt pe jos,
Dar nu-s fricas
Dar voi, foi ?
Snoave ai Basme 215
Nici noi !
Dar tu baros ?..
Eu i-s fricosl
Ptiu L. Bdtute-ar Dumnezeu
Tu erai pacatul meu.
Pdi, dacd esti asa fricos,
RAmai baroase, sdndtos I
Si aruncand barosul cat colo, In desisul tufisului din

marginea drumului, plead ; se uità inainte, §i in toate
pdrtiIe, ca sd vazd, dacd nu se mai intalneste cu vreo
dihanie spurcatd, venind asupra lui, cu gura cdscatd,
cu ochii sticliti, cu dintii ranjiti, gata sd-1 facd fdrami-
tele. In fine, pAdurea se rdre§te. Tiganul iese la mar-
gine si prinde bine la curaj.
Luna ieind dintr'un nour, se aratd luminoasd i fru-
moasd. Totul ii luminat. Drumul care pand aci era
cand cotit, and intunecat, din cauza desimei copaci-
lor, se intindea acuma pe luciul c lmpiei, ca o dungd
argintie. In totul, insd domnea o tdcere mormantald,
care .inspira groaza, frica.
Tiganul merge intins la drum, si revenindu-§i putin
in fire si ca sd nu-si piardd de tot curajul, zise : Las
cd mA imbArbdtez eu!" unde incepe a canto coco-
§e§te : Cucurigu gagu ! Cucurigu gagu!". Si tot el se
intreabd : nIauzi, bre, coco§ii cum cantA ! Dar, satul,
unde o fi ?a
Cu toate acestea, frica tot Il mai stdpanea.
Aducandu-§i aminte ch, in sat, nu sunt numai coco§i,
ci §i caini, incepe sd latre :
Ham... ham... Ham... ham" se intreabd :
Iauzi, ratrAturi de caine I

Ce latri la mine ? !
Tad, duldule, din ratrat,
Cd eu sunt d'aici, din sat"...
In sfarsit, coboard Inteo vale adand si mare. Luna
asfinte§te. Intunericul se lasd peste tot. SAlciile §i plu-
tele, in§irate deoparte si de alta a drumului, i§i imple-
tesc ramurile si fac un intuneric bezna din care nimic

nu se putea vedea. Frica mortii intrase, acuma, in toate
maruntaele bietului tigan. El merge incet, incetinel, in-
cetisor... *i, ca sa-si faca din nou curaj, incepe sa
cante asa :
Lungä-i valea si lupoasa,
Dar si tiganimea-i groasa,
Curajoasa si vartoasa L..
Apoi, aducandu-si aminte si de instrumentele, din

traista lui, canta mai departe :
Dar tu, foi ?

laca-ne si- noi 1
Dar tu dalia.?
laca-ne si noi, gramada I
Dar tu, ilau ?
laca-ma si eu !
Dar tu, cleste ?
Curaj ! ca nimic nu este!
Dar tu, lulea ?..
/Lasa-te In seama mea ! *)
lA se compara cu povestea:Inimosia tlganululläcätus"

de P. Ispirescu, editia II-a, pag. 44,45 sl 46 editura Tipo-
gratiile Romäne Unite".
Snoave *I Basme 217
Rugaciunea tiganului
sigan trdise mult timp Cu o Sigancd. Ba fAcuse
Unsi copiii cu ea. $i-a vrut sd se cunune, ca sd
fie §i el in randul lumii. Dar pentru aceasta, trebuia
sd stie o rugAciune, pe care se cuvenea s'o spuie pre-
otului, in ziva cununiei si In fata sfintelor icoane.
Altfel, nu-1 cununa preotul.
Cand se apropie vremea cununiei, tiganul se duce
la preotul satului si-1 roagd sd-i dea rugAciunea, si sd-1
cunune precum era obiceiul.
Popa fl primi cu bunAvointd si fi spuse numai ru-
gAciunea aceasta :
In numele TatAlui si al Fiului si al Sfantului Duh".
$i in toatd vieata sd zicd aceastd mica rugAciune.
$i anume : and s'o culca, and s'o scula, and o sta la
masd. $i Dumnezeu are sd-i ajute, cu noroc In casa lui.
Ba, mai mutt. Preotul, din bundtatea sa, fi fAgAduieste
cd, dacd va spune aceastd rugAciune fdrd greseald, nu
numai cd-1 va cununa, ba fi va da si un sac cu Mind
de pdpusoiu.
Tiganul se duce la dascAlul bisericii si, dupd un chin
lung de o lund de zile, fnvdtd rugdciunea datd de
popd.
Apoi, and credea c'o stie mai bine si mai bine, ja
pe fiul sdu cu sacul pe mand, ca sd-i dea popa md-
laiul.
Amandoi ajung la casa popii.
Sdrut mana pdrinte 1 Am invAtat rugdciunea, si-am
venit s'o spun.
Bine fiule 1 spune.
Si Siganul, dupd ce-si drege glasul, incepe :
In numele TatAlui si al Sfantului Duhl Aminl".
Dar, pe fiul unde 1-ai ldsat ? intampinA preotul,

cam supArat.
L-am lAsat la u§A, cu sacul ca sà-mi dai mAlaiul,
cum ai zis.
Bine, mAi cioroiulel Ai rdmas tot tigan WA de
cuvant. Unde iti e mireasa ? RugAciunea n'ai invAtat-o,
§i te-ai §i Infipt la un sac cu Mill Te afurisesc igane
pentru toatà vie*: sd nu poti mânca nicicand, dacA
n'ai sA inveti rugAciunea. Piei, afurisitule 1...
Snoave si Baste 219
La loc, zArnbocl ca' n'ai noroc!

il tot cherna un boier sd dreaga prin
p-untigan,
curte and una, cand alta, si nu de geaba. Se
cam spurcase tiganul i, din cand in and, il vedem la
boier, asa nitam-nisam, intreband dacd nu are ceva de
lucru.
Uneori gasia, alteori ba. Totusi, cu mana goala nu
pleca dela boier. Tiganul, ca tiganul. Nu se multami
cu atata bunavointa din partea curtii boieresti, ci pofti
sa manance chiar cu boierul la masa, cad tià ca
boierul are o masa aleasa i bogata.
Intr'o zi de sarbatoare, pe cand boierul Oise mai
bine, mai ales ca avea musafiri, niste prieteni de la oras,
tiganul o porni spre curtea boiereascd. Pe drum,
släbeste cureaua, and drumul la zamboc ca sa-i fie
stomacul liber i sa manance cat mai mult. Desfa-te,
zamboc ! c'o sa ai noroc !".
Si-si face planul cam asa: dud o fi boierul la masa,
sa intre deodata repede In casa si sA zicä:
Buna masa, cocoane. Boierul are sa zica numai
cleat : Sezi la masa, tigane ! Altfel nici n'ar putea
sa zica, boierul.
Dar ce 4'a intamplat ? Cand tiganul da navala pe
usa i zice surazand de bucurie buna masa, cucoane I."
boierul, suparat de obraznicia tiganului, se rasti le el :
lesi afara ! tigane.
Na, c'o potrivii ca nuca 'n parete 1 îi spune In
sinea lui, plecand din casa boierului.
La loc zamboc, ca n-ai noroc 1
Snoave i Basme 221
Tiganul i papuwiul
tigan avea lAngA cocioaba sa, un mic loc liber
Un s'a hotArit sA-1 semene ca pApusoiu. Auzise,
si
fink dela un romAnicu cA pApusoii cresc mari i dau
rod mult, dar sd nu uiti sA tragi sapa prin ei, sA se
audA sunAnd
IrivAtatde romanicu a$k s'a si apucat sA fac6
Intocmai. LeagA sapa de coadA cu o franghioard
c'un bAt o bAteà sA sune. Si asa, a tArft-o tot ogorul.
A semAnat apoi sAmAnta si pe urmA Incepu sA se
roage :
DA Doamne, soare i vAnt,

.C'am aruncat sAmAnt6 'n pAmAnt.
Facg-se, nu se fad,
Numai sA se coacA.
SA-mi mai vAnz si eu la altii,
Cum, am tot cumpArat dela frati.
Snoave si Basme 223
Grijania tiganului
mal multi tigani la impArtA§it.
S'audus
Dupà ce preotul a isprävit cu romanii, a chemat
si pe ligani. Intrá la rand, intaiu, cel mai bätran. Pre-
otul Ii dä sfanta impArtA§anie, pe cand tiganul strambA
din nas :
Ce impArtA§anie, e asta, pArinte, cA n'are niciun
gust ?
Atunci, preotul le spune sA vinA a doua zi la impAr-
tA§it.
Ca sa-§i batä joc de tigani, preotul pune pe un das-
sA gAteascd o troacA de hrean, cu usturoiu si sA
puie §i otet. Si mai ales sA prinzA ni§te cArAbu§i §i sA-i
pastreze trite° cutie.
and vin tiganii, a doua zi, la impArtA§it, preotul le
dA ca impArtA§anie cate o lingurä de hrean §i usturoiu
amestecat cu Met, iar ca anafurä, Cate un gandac.
Unuia mai bAtran, gandacul i se avid de buze :
NafurA, de anafurA, anafurg sd fii,
Dar de buze sA nu mA
CA, de te-oiu strange'n dinti,
O sA plangA §-Ai sfinti I
DupA cei bAtrani, vin la rand cei finen. Cand Il im-
pArtä§ia, cu grijania arAtatä mai sus, hrean, usturoiu,
otet, fi ardea pe piept, le tAia respiratia, le curgeau la-
crAmile, se bäteau cu pumnii In piept.
Un tigan mai in varstA, rugA parintele :
Mai cate mic, pArinte, la Ai putini,
CA"-i ja dracul de copii !
InsfArsit tiganii au plecat acasg. Pe drum, unul mai

tAngr, care inghitise anafura Intreagg, Intrebg pe tatg-so,
tinAndu-se cu mainile de pAntece :
Mgi leteo, mica anafura In tine ?
Mico bre, mico de si nu prea 1
Dar In mine a dracului, tare mai miscode I
Am fost la bisericA sg capAt sfinti In mine si acum

parcA am o sutg de draci, asa miscode I Afurisitg ana-
furl mai are Sfintia Sa 1
Oare nu se putea grijanie fArg miscAtoare In burtg, si
tiganilor, biserica, sA le pall In nuntA ? ...
Snoave qi Basme 225
Tiganul la stana
nteo zi, un figan, hoinarind, ajunge la o stank VA-
I zand o mulfime de cas, se uita la el cu jind i zice :
Saracele oi,
Bucate moi...
Mititele
Pasarile,
Dar mandre oua mai fac I
lar un cioban, vazandu-1 cum privia la ca s si vorbia

singur, Il 1ntreaba :
Mai figane IV place cas ?

Cat de vrasmas
Dar urda?
Cat de multa
Dar jantita ?
Zece tigaite I
Dar cu oile, te-ai duce ?
Apoi, mai zica i alti...
Eu am zis destul
Venind acasa, oamenii It Intreaba :
Hai, ce ai facut la stank mat figane ?

Am mancat bunul stanei
Impreuna cu cainii,
Dela vale de strunga,
Inteo strachina lunga...
15
Snoave $1 Basme
227
Tiganul gospodinA
pusese si el un loc cu papusoiu. Inteo zi,
ntigan
s'a dus sa vada daca sunt buni de prasit. Cum pa-
matnul nu eta bine muncit, popusoii erau mici cat
iarba. Acasa, tiganul salta de bucurie i spunea tuturor,
cd papusoi ca ai lui nu-i la nimeni : mititei, subtirei,
galbeni; pe and ai oamenilor sunt verzi, inalti, uriti.
Inteo dimineata, a plecat la prasit. Tiganca Ii aducea
de mancare, la vremea pranzului. Odata, S'cl intamplat
ca a intarziat ; si,.. tiganul a vrut s'o bard. Femeia, insa,
i-a spus :
Stai, mai tigane, ca nu e cu bataia, ci cu jude-
cata. Eu n-am stat degeaba acasa. Copilul 1-am scaldat,
1-am alaptat, 1-am culcat ; vaca am mulso ; bors facui ;
marar, ceapa i patrunjel am cules.
Bine, zice tiganul abia stapanindu-si supararea.
Am sa ramai eu maine acasa si-am sa le fac pe toate,
mai bine ca tine ; ai sa vezi ca vin cu mancarea, mai
curand decat tine.
A doua zi, dis-de-dimineata, tiganca da Old copilului,
îi ia sapa In mana : pa-ci ti-e drumul, la prasit !
Tiganul ramane acasa, sd faca pe gospodina. Mai
intaiu, trebuie sa scalde copilul. Puse tuciul cu apa pe
foc, si-1 fierbe, pand da in clocot. Incearca apa c'un
bat, sa vada daca e calda; bAgá copilul in tuci
opareste.
Se duce sa mulga vaca. Vitelul da cu capul in tigan...
Tiganul se repede furios la cusnita, ja barosul §i da
in capul vitelului, pand ce-1 omoara.
Pune sa fiarba laptele, dar focul fiind mare si iute,
laptele da in foc ! S'apuca sa bata putineiul cu lapte,
228 Sheorghe I. TazIamanu : Comoara Neamulul
acrit, umple peretii casei de lapte vi, Impiedicandu-se

de un scaunel, varsa putineiul cu lapte.
Pune oala sa faca borv, dar In loc sa puie : ceapa,
marar vi patrunjel In borv, tiganul taie coadele la trei
catei ai sai pe care ii chiama : pe unul, ceapa", pe
altul patrunjel" vi pe al treitea marar"; vi le baga In
oala cu borv, sa. fiarba...
Se duce s'arunce graunte la o gasea, care clocia ;
gasea fasle vi da cu ciocul sa-1 ciupeasca. Tiganul, ca
inebunit de fasaitul gavtei, o ia de gat vi-o asvarle afara
din casa ; apoi se aveaza In cuibar, ca sa clociasca el
ouale, facand : fas... fas... fas".
La vremea pranzului, tiganca, scoasa din fire ca liga-
nul nu se vede venind cu de ale mancarii, lasa. sapa
vi ia drumul spre sat.
Venind acasa vi vazand cele ce-a fama barbatu-sau,
Incepe a se jeli v'a se. boci amarnic, In timp ce tiganul
de sub pat facea : fas... fas fas..."
Cand se apleca vi lua seama sub pat, vede tiganul
pe cuibarul gavtei, clocind.
Repede, tiganca ti apuca de chica... Si mi-1 Invartevte,
pana ce II plesnevte cu capul de podea, ca tiganul vi-a
dat ortul popii !...
Snoave el Basme 229
JurAm'antul liganului
n rAzes foarte bogat pierduse toatd averea :
pAduri, vii, case si altele ; i ajunse In cea mar
neagrA mizerie !.,
riu-i rAmAsese cleat ciubotele din picioare si un
cojoc mare mitos, pe care-1 tinea mai totdeauna in cuiu
si se uita la el, ca la un mare lucru !..
Dar la casa rAzesului, venea din and in aid un
sigan, care vAzand cojocul, s'a hotArlt, sA i-1 fure. Zis
facut.
De aceea, 'lute() zi pe Inserate, and Intunericul noptii
cuprinsese totul, tiganul se repede ca fulgerul la casa
rAzesului i ia cojocul din cuiu ; j ja-o la sAnAtoasa...
RAzesul lipsea din casA, fiind dus la un vecin.
A doua zi, aid a observat lipsa cojocului, si-a In-
chipuit, cA tiganul i-a furat cojocul ; cAci nimenea altul
nu-1 vAzuse, cd nimenea nu venise In casa sa.
Intalnind pe tigan, Il Intreba de ce-a fAcut posna asta :
Bine, mAi tigane, de ce mi-ai furat cojocul ?
Eu, barosane ?
Nu ti-am furat cojocul !
La mine, i-a fost locul.
Sus e cerul
Jos pAmantul,
Mare Imi este jurAmantul.
Taci, mAi tigane !.. Nu te mai jura .asa de rAu
cA eu am pierdut moii, paduri, vii, case. Numai pentru
un cojoc, n'oiu sAraci
Cojocul, Insà, s'o stii cA4 fermecat ; are miscArici In
late. Apoi, sA trAiesti boierule, Ii tocmai bine ; ce miscA
In lana cojocului, sunt rudele mete; asa cA mA gAsesc
In familie.
Snoave el Beams 231
Spovedanla ungurulul
ungur, vazand, ca de Sfin tele Pavti, romanii se
Unduc la biserica vi se spovaduiesc, merse vi el la pre-
otul satului vi 1-a rugat, sA-1 spovedeasca vi pe el.
Preotul primi bucuros vi-i spune ca, a doua zi, sa vie
de dimineata la sfanta biserica.
Dupa ce preotul vi-a terminat slujba, a chemat pe
ungur sa-i citeasca randuiala spovedaniei sau a martu-
risirei pacatelor. Apoi 11 Intrebl :
Spune fiule, ce pacate ai facut I? Si fagaduievte In
fata lui Hristos, cA te vei pocai.
Ungurul marturisevte pAcatele. Preotul II asculta Cu
cea mai mare atentie.
Cam multe placate ai fiule, dar pentru acestea lti
dau canon ; sa bati una suta matanii... Dumnezeu te
va ierta !
Ungureanul se scoalA caci 1ngenuchiase inaintea
preotuiui vi plead. Facand numai cativa pavi, se In-
toarce vi Intreaba
Parinte, daca n-oiu gasi sA bat o suta de matanii,
pot sA bat una suta de pisici ? I...
Snoave st Basme 233
Tiganul i lapa furatà

tigan filed o iapA Cu sea cu tot, cu un m Ariz
Unmare ca de vreo doi ani si cu altul mai mic
sugaciu.
PAgubasul II prinde pe tigan, si-1 duce la post. Acolo,
fl IntreabA seful :
De ce-ai furat iapa, tigane ?
Eu ? M'am suit Inteun copac, sa mAnAnc vreo
douà carpene; si haramul de iapA a venit sA se scar-
pine si eu am cAzut drept pe . ea. Eu ii dAdeam cu pin-
tenii sd steie, ea fugea cu mine, sA pieie.
Da. Dar f-s trei cal, mA tigane ?
Deh..., mAnzul ca manzul, umblA dup. iapà, poate
mai suge si el o leacd de lapte dela mA-sa, si cel ma i
rAsArit i-o tinut ma-si de urit.
Dar vezi, cA iapa-i cu seaua pe ea ?
D-apoi de... nu-ti faci socoteala dumneata ? Poate
cA si seaua a cAzut de undeva.
MAi tigane! Legea te condamnA sd te spAnzurAm I
Hei, dacA-i asa, atunci spAnzurati pe tetea, cA eu
lesin. Eu nu's de vinA. El mi-a bAgat in sAnge obiceiul-
Noi furAm, ca sA nu Want ce-am InvAtat, acolo unde
am vAzut, de prima datA, lumina zilei. Ce via am eu de
toate astea ?
Snoave sl Basme 235
Felicitare jidoveasca
stie, cA de Anul Nou, capetele Incoronate sunt
Se felicitate de supusii lor.
sub stricta
aceste felicitAri se fac
Si
imperioasa observare a unor regule ce-
si
rute de importanta si mAretia ocaziunii.
Inteo astfel de ocaziune, doi jidani s'au dus la Im-
pAratul lor ca sA-1 felicite de Anul Nou. $i s'au sfAtuit
sa zicA : Sa trAiesti multi ani buni si fericiti si sA fii
mai usor ca lebAda pe apA".
Plecara. Leiba infra la ImpArat sA-i facA urarea ; iar
Moise il asistA. CAnd a vAzut pe ImpArat... ordinea,
disciplina ce domnea In totul... s'a zApAcit deabinelea
uitAnd felicitarea InvAtatA si a Inceput :
SA trAiesti ImpArate, multi ani fericiti I $i sA -Hi asa
de usor ca :
Ca o ghischi...
Nu 1
Ca o curchi...
Nu I
Ca o pichiri...
Nu I
Ca o lobAda...
Da, da I
...ca o lobada, pi apA I
ImpAratul multumeste surAzand, iar aghiotantul ii da

afara din palat, rAzand si el de jidanul, care s'a Incurcat.
Snoave el Basme 237
Rabinul i r4nita
upanul 'tic, cu dugheana cea mare din fata Pri-
mAriei satului, primeste inteo zi vizita unui rabin.
li face Itic o primire frumoasA si-1 fine, pe mAncare
bAuturA, vreo cloud sAptAmani. In fiecare searA, ra-
binul, in caftan si papuci, cu ciorapi albi, iesea la
plimbare pe zona soselei. Inteuna din aceste plimbAri,
zAreste o femeie curAticA, frumusicA, nurlie, durdulie, la
privire mangftioasA si la vorbA lipicioasA.
Rabinului, i se aprinserA cälcâile dupA ea si nu stia
cum sA fad. sA intre'n vorbA. Si, de aceea, oriunde o
intalnià, o tuseA. Pentru prima data, femeia, In simpli-
citatea si'n nevinovAtia ei, se Inroseste, pune capul In
pAmant, nu zice un cuvant, grAbeste pasii ca sA scape
de rabin, care o tusea mereu.
Si azi asa, maine asa, biata femeie plictisitA de tusitul
rabinului, se hotArAste i spune bArbatului.
BArbatul Ii spuse, cu multA lini§te.
Taci, cA nu-i nimical Asta e floare la ureche. Tu
sA faci cum te invAt eu. SA-1 tusesti i tu ; adicA sA-i
rAspunzi la tusit.
A doua zi, intftlneste din nou pe femeie i iarAsi o
tuseste; iar femeia Ii rAspunde tot printr'un tusit InsA
mai puternic si mai trAgAnat...
Se duce acasA la bArbat vi-i spune c'a fAcut asa
precum a InvAtat-o.
BArbatul Ii rAspunse:
Acuma, dad te va tusi din nou, sA-1 tusesti si tu.
$i dad rabinul intreabA ceva, tu sA-i rAspunzi : Mine
searA, cA bArbatul meu e dus la mbarA".
238 Oheorghe I. Tazlémanu : Comoara NeamuluI
Femeia surade sagalnic, i executa intocmai.

A doua zi cam pe searä, cand soarele atingea cu
marginea sa focoasa fata pamantului i trimitea zambiri
luminoase in spatiul cel nemärginit al cerului ; lar
noaptea cu aripile acoperea in intuneric totul, rabinul
bucuros, se duce la casa femeii.
Cum infra in cask se intereseaza de barbat, and
si la care nroara a plecat. Dar abia se avezará pe pat
incepura sd mai discute cate teva, and deodata so-
seste i barbatuI. Baga car* In ograda, inchide vracnita,
da drum' tailor cu camp cu totul In fundul ograzii,
la o claie cu fan... Si, ca fulgerul, turbat de manie,
prinde pe rabin in casa:
Ad, jupane ? Apai... la ora aceasta, la mine in
cask la nevasta, and eu sunt plecat ? Cum merge
socoteala asta ? $tiu eu ce-am sa-ti fac !
51-1 duce pe rabin, inteun mic ietacel, unde era pusa
o rasnita, si-i porunceste
Am aci o stamboala i jumatate de papusoiu.
Acuma, ca fulgerul sa mi-1 rasnesti. Altfel, nu e bine
de barba ta jupane l Ai inteles ?!
Rabinul trebui sa execute ordinul dat de taran. Se
desbracä de caftan si de celelalte tale le purta pe el, si
ramane numai in camasd i pantaloni. Pune mana pe
odaraul rasnitei i invartesfe din bate puterile. Caci
taranul statea pe-un scaun langaiel i c'un bat in ,mana,
ca sa-1 indemne la !Iva
$i asa, toata noaptea, rabinal a invartit rasnita. $i
abia inspre ziuà a terminat stamboala l jumatate de
papusoiu. Dar trudit, amarit, inadusit de i se lipiau
perciunii pe tample... 1 cu mainile numai batäturi I...
A doua zi, rabinul se intalneste iarasi cu femeia cu
pricina, dar n'o mai tuseste.
Acum, femeia in batjocura, tuseste ea pe rabin care,
cu durere in suflet, zice
Ce? Ati ispravit de rasnit ? ! Ali ispravit dija
papusoiul ? ! Uita-te la ea : ma chiama iat la rasnit I
Snoave si Basrne 239
Oinstea tiganului
Un tigan pleca, °data, la un sat, departe, ca sa-si
&usa de lucru. Avea cu el : traista la spate, cioma-
gul in maná si luleaua in gura. In largul campului,
luminat de soare si acoperit cu iarba matasoasa, ca
sa-i treaca de urit, incepe sa chiuie :
Uiu-iu i trala la..
Prinde-ti baba, n'o !Asa I
C'a furat un facalet.
Dupa dansa, mal bAietil
Facalet Cu mamaliga,
Luati-o, baieti, la fugal
Si fugiti gafaind,
C'a ramas tiganul flamand.
Tot mergand, vede inaintea sa, un cioban c'o turma

de oi. Ciobanul, in fruntea oilor, canta duios din filler.
Oile il urmau, ascultandu-1 cu drag. Ratacit de turma,
ceva mai departe, ramasese un miel.
Tiganul, vazandu-1, îi pune in gand ca sa-1 fure :
Ce bine ar fi sa iau .acest miel, dar mai bine sa
fiu cinstit. $i striga tare : M'al ciobane I" iar mai
incet : a ramas un miel in urma!"
Ciobanul, uitandu-se inapoi, vede tiganul venind in
urma. Ii continua drumul i anta :
Mai tigane, flacau mare,
Ce tii traista in spinare,
C'6, n'are nimic in ea :
Dar a mea e foarte grea.
240 Gheorghe I. TazMuanu : Comoara Neamulul
Tiganul, din nou, strigA tare :

MAi ciobane I §i mult mai Incet : a rAmas un
miel in urmA.
Ciobanul, oprindu-se din mers, se Intoarce cAtre tigan
strigA in gura mare :
MAi tigane, e§ti nebun 1 Ori te dor oasele ?
Si-§i vede de drum, cAntand din fluer. Atunci, tiganul,
dacA vAzu cA ciobanul nu zice nimic §i nici nu se 'in-
toarce, ca sA la mielul din urmA, l'i spuse :
Apoi eu mi-am fAcut datoria, de i-am spus. Sunt
un om cinstit. Pot sl iau mielul. 11 In§fack §i p-aci
ti-i drumu/.
Ciobanul 11 prinde si-i trage o sfântA de Male cA,
tiganul s'a jurat pe dancii lui, sA nu mai punA mina
In vie* lui, pe vreo oaie sau miel.
Snoave si Basme 241
Testamentul tiganului
tigan batran, istovit de puteri, simtindu-se
Un aproape de capAtul vietii, spuse dAnciucilor sAi,
cA, la moartea sa, sA vie toti, cu mare cu mic, CA are
sa le lase un testament, dupA urrna cAruia, vor fi cei
mai bogati si cei mai fericiti din lume.
Tiganii nu mai puteau de bucurie Si cu totii doreau
ca sA moarA bAtranul cat mal curand si sa puie mana
pe testament. De aceea, de cate ori bAtranul se imbol-
nAvia, dAnciucii se adunau gramadA in jurul lui, de
dragul testamentului.
Dar fAcandu-se bine, tiganii rAmaneau nu numai In-
se-lati in dorinta lor, dar nici nu-si puteau stApani re-
gretul, cA bAtranelul nu se lasA dus pe lumea cealaltA.
In sfarsit, totul are o margine; si once inceput are si
sfarsit. 0 boalA grea il puse la pat si zAcu mult si
bine, 'Meat danciucii pierduserä orice rAbdare.
Inteo zi, insà, batranul tigan se lungi in asternut,
cat o cruce langd Odd ; dete ochii peste cap si in-
lemni. Se gAtia de ducA in lumea de veci !
Copiii, nepotii cu mari si cu mici, se grAnfädesc in
juru-i zicand :
Neo tetea, dA testamentul!
Testament ?
Testamentul... Testamentul... rAcueste ceata tigA-
neascA.
SA stiti cA nu vA las bani, dar iacd testamentul meu:
Sa nu beti tutun pe %rant, cd vA ia fumul din lulea.
Tutunul arde repede si nici nu stii, and ai bAut
luleaua.
16
Sd vA faceti asile cu caturi. Cat pe cat, d'asupra bor-

dei cocind. Sd le cimentati cu ciment dela vacd. Din
catul, Al de sus, sA Scuipe purceaua.
Si tace pentru vecie, lar dAnciucii rdmAn Cu testa-
mentul, sgAindu-se unii la altii si, toti la mort, cd, rdu
si-a mai bdtut joc de .ei cel ce-a dat ortul popii I
Snoave el Basme 241
ID,Arloagft pi boierul
n boier scApAtat s'a dus odatä, ca sA-si Impace
un argat. Si mergAnd p'o vale cu trAsura, sa
intAlnit c'un Mat, opri din drumul sAu.
BunA ziva, flAcdule !
SArut mAna, boierule !
Dar unde te duci, flAcAule ?
MA duc i eu sA mA Impac cu ziva, cu sAptA-
mAna, cu luna, cu anul, cum oiu putea.
A!... tocmai am nevoie d'un Mat ca tine. Aide
de te bagA la mine slujnic.
MA bag boierule i toatd treaba am s'o fac la
timpul ei, si bung.
Da' cum te chiamA, flAcAule ?
MA chiamA DArloagA.
Nu-mi place numele tau. Mergi sAnAtos !
Dar boierule, In valea asta, sunt numai de-alde
DArloagd,
Boierul, o luA inainte. lar DArloagd, intorcand surtu-
cu/ i caciula, /neat era de nerecunoscut, apucA grab-
nic pe altA cale, si iesi inaintea boierului, care-i zice
Bund ziva, flAcdule!
SArut mAna, boierului !
Dar unde te duci, flAcAule ?
ivid due si eu sA mA impac cu ziva, Cu sAptA-
mAna, cu luna, cu anul, cum oiu putea.
Aidi la mine, flAcAule !
Merg boierule, si am sA fac toatA treaba la locul

ei si bunA.
Dar cum te chiamA, flAcAule ?
DArloagA.
244 Gheorghe I. Taz15.uanu: Comoare Neamului
M'am mal intalnit c'un fldcdu ca si tine, si mi-a

.zis cd valea asta tot Darloagd" o chiamd.
Asa e boierule I
Aidi, te bagi la mine slujnic ?
Md bag, boierule. Dar vezi, un singur lucru md
stricd : am streche numai pe timp de zi. Si pe urmd,
m'apuc iardsi de treabd.
Bine, flAcAule ! Suie-te 'n trdsurd
Si-au plecat, amandoi acasd. Inteo zi, boierul spune
cocoanei sa-i pregAteascd ceva merinde cd, a dota zi,
sa plece pe mosie, la arat.
In faptul zilei, fu in capul locului. Darloagd mana,
boierul linea de coarnele plugului i era multumit de
siiiga ce di:Atase. Cocoana rdmane acasd i pregAteste
plAcinte, fripturi, präjituri, ca sa mAnance i sd petreacd
cu logofdtul. Ce stia boierul ? !...
La amiazd, dejugard i puserd, sd mdnance. Boierul
mancä cu o porta nebund, dupd o =Inca asa de gred.
Darloagd, Insà stiind tot ceea ce se petrece la boier
acasd, lud de cateva ori din masd, i, sdrind in sus,
depe scaun zise :
Boierule, au streche !
Streche, Darloagd ? Du-te si sd vii sAnAtos !
$i plecand dela camp, goni la boier acasä. Logofdtul
si cocoana erau in toiul petrecerii. Cand Il vede cocona,
se scoald dela masd i tremurand ti spune logofdtului :
A venit Därloagä !
Atunci, eu unde md ascund ? Intrebd logofdtul
cuprins de fricd.
Ascunde-te ici, in stiubeiul ästA cu land...
Logofdtul se inghemuieste in fundul tiubeiu1ui, co-
coana ii pune d-asupra land ; apoi iese inaintea lui
Darloagd, intreaba :
De ce-ai venit, Darloagd ?
M'a trimis boierul cu putinicd treabä, cocoand.
Si, degrabd, ia un cazan, din casd, se duce la fan-
lana, Il umple cu apd, lace foc in curte, si-1 fierbe in
clocote
Snoave el Basme 245
Trage stiubeiul in mijlocul casei. Aduce cazanul cu

apá fiarta, dar cocoana speriata, intreaba
Dar ce vrei sa faci, Darloaga ?..
M'a trimis boierul, cocoana, sa oparesc !Ana asta,
ca sd nu faca mòlii.
Dar las-o! c'am s'o oparesc eu !
Nu! Trebuie sa fac ceea ce mi-a spus boierul.

$i toarna cazanul cu apa clocotita in stiubei, iar logo-
Mu! se intoarce and p'o parte, dud pe alta, cad
frigea apa.
Darloaga, de colo :
Vezi cum mica lana asta, cocoana ? Auzi cunt
Wale moliile ? Trebuiesc oparite de mai multe ori.
Apoi, se duce la boier i ard pAna seara.
In urma, logofatul iese din stiubei oparit, ca vai de
capul lui. lar cocoana Ii spune sa vind
A doua zi, boierul si cu Darloaga plecara din nou la
camp, ca nu ispravisera de arat. La amiaza, Därloaga
nu uita sa-i spuna boierului :
Boierule, eu am strechie !
Drum bun flacaule $i sA vii sanatos !
!
$i sluga o croieste de-a lungul campului. Acasa, co-

coana si cu logofatul iarasi la masd, mancand i glu-
mind. Cand Il vdd pe Darloaga, intrand In curte, raman
incremeniti.
Unde sa te ascund, dragutule ?
5i, fiindca avea o magazie, Il sfatuie :
Du-te si te ascunde in podul magaziei !
Apoi cocoana iese grabita, Inaintea lui Darloaga :
Dar la ce ai venit, Darloaga ?..
M'a trimis, boierul s'asvarl toti aracii astia, in
podul magaziei.
Las' Darloaga, ca i-oiu asvarli data.
Nu cocoana! Fereasca sfanttil ! Eu, trebuie sa fac
cum mi-a spus boierul.
$i incepe a asvarli cu putere aracii in fundul podului
magaziei. $i cum aracii erau ascutiti, Il lovia pe logoat
In cap, peste obraz, oriunde se intampla, intepandu-1,
sdrelindu-1, rupandu-I, facandu-1 tot o rand si un sange.
$i dupa ce isprdveste de aruncat toti aracii, si vede
cum curge sangele din pod, chiama pe cocoana si o

intreaba cu mirare
O doamne ! Cocoanä, pe semne c'a venit vreun
nour ros de curge apa
pleaca la plug, unde gasind pe boier dormind, sit
scull Injuga boii i arara pAnd mai 'n sear/
In urma lui, cocoana it da jos pe logofat, din podul
magaziei, mai mult mort. Il spall de sange, it leagd la
rani ; i, revenindu-si In fire, ii propune, sa se Intal-
neasca, deacum incolo, mai Wile la camp, sa petreaca.
Acasa, nu e chip din cauza lui Darloaga. Logofatul avea
si el un loc de arat, cam aproape de al boierului. Dar
avea boii 17444, pe and ai boierului erau negri. De
aceea, logofdtul Ii spune cocoanei, CA a doua zi, o sa
se duca si el la arat, i sa vie si ea acolo, unde o
vedea boj baltati.
Zis si facut.
Cocoana incepe a pi : fripturi, präjituri i, mancare
aleasa. lar a doua zi, dui:a ce boierul i cu Darloaga
plecara de dimineata la amp, plea si ea, cam aproape
de amiaza.
Cum o zari in departare, Darloaga o cunoscu si se
ruga de boier cam astfel :
Boierule, mi-e cald, de nu mai pot! Imi scot
pantalonii
Bine Miele, desbraca-i.
Darloaga ii scoate pantalonii din picioare, si-i pune
pe boj. Dar cum pantalonii erau albi, lar boii negri
ii preface in boj baltati.
Cocoana se duse Intins acolo, deoarece credea cA sunt
boii baltati ai logofatului. Cand veni mai aproape i da
cu ochii de barbatu-sau, nu stie ce sa faca, ca s'o dreaga;
si ce minciuni sa croiasca. Barbatul o intreaba :
Dar ce-i, cocoána ? De ce ai venit, si tu, aici ?
Deh ! . . , uite ce m'am 0110 eu : hided nu prea
aveam treat:61 acasa, m'am gandit sa fac ceva mancari
mai bunei; i sa aduc ca sa mancam impreuna.
Bine ai facut ! Dar fiindca mai aveam mancare,
nu trebuia sa te obosesti.
Se aseaza la masa, si mananca.
Snoave si Basme 247
Cocoana, aruncandu-si °Oil pe intinsul larg al cam-

pului, intreabd :
Dar acolo, cine ard, bArbate ? . . .
Cutare.
Dar colo ? arAtand in directia locului cu mana.
LogofAtul.
Vdleu! N-ar fi bine sd-i duc si lui, ate putin,
din toate ate mandril noi ?.
Vai de mine nevast5 ! Dar cum sA duci tu, cocoand
mare mancare, logofAtului ?
Darloagd, care era de fatkintrerupe vorbirea lor
Dar ce-i boierule ? Las'cA ii duc eu, mancarea!
Auzi ? Se duce Darloagh, dragä nevastA !
DarloagA, ia prAjituri, fripturA, plAcinte i pleacd spre
locul, unde arA logofAtul. Pe drum, insiruie bunAtAtile
trimise, asvarlindu-le ici, colo, la mici depArtari. Ajun-
gand Darloagd acolo, ii spune logdfdtului :
Cand vei vedea cd vine boierul cu toporul in ta-
nd, sA fugi, cat oiu putea' Vine sd te taie ! Te
omoard !
Apoi, DarloagA se intoarce si zice boierului :
Du-te cu toporul, cd logofAtul stricat plugul.
Boierul ja toporul si plecd repede. lar logofdtul fuge
de rupe pAmantul, zicand :
IeartA-mA, boierule ! . . leartd-md, boierule ! cA nu
inai fac !
intorcandu-se dela plug i, in drum, gäsind ici colo :
prAjituri, boierul se tot apleca si le lua de jos. Dar
cocoana intreabd pe DarloagA :
Ce face boierul, de se tot apleacd la pArnant ?
Adund pietre ca sa te batd !
and vine boierul mai aproape, nevastA-sa, de teamä
cazu in genuchi inaintea lui si se rugA :
leartA-md, bArbate I leartd-mA, hArbate, cd nu mai fac!
Atunci, logofAtul i cocoana, vAzand cA nu-si pot in-
deplini gandul i polla inimi lor, se hotArird sA omoare
pe DarloagA si pe boier.
In sfarsit, isprAvird de arat. Boierul, stand in capul
tocului, privea bucuros brazdele ce se aliniau in negre
dungi; si parca vedea lanul de grail miscat in valuri,

de adierea vAntului.
DArloagA, injugAnd boii la car, ca sA plece acasA,
mai aruncA o vorbA
Boierule, mAine searA, are sA necheze armAsarul i lapa,
in casa matale !
Taci din gurA, mA DArloagA !
AscultA-mA ce-ti spun, boierule ! Hai la rAmAsag I
SA-mi platesti, numai cAt am umblat la plug.
Iti dau o per eche de boi, cu car cu tot !
Bine boierule se invoi, cu multumire in suflet,
DArloagA.
Pe searA, pieced. Ajunsi acasà, mAncarA si se culcarl.
Dimineata DArloagA se duce la cismeaua satului,
ca s'aducl apA rece si proaspAtd. Pe drum, intAlneste
un om, care ducea, in car, un butoiu ctfmiere de vAnzare.
roagd ca, ajungánd in dreptul bisericii, unde era
casa boierului, sA strige in gura mare :
OtravA de vAnzare ! . . OtravA .de vAnzare . .
Cocoana, cAnd aude, iese la drum si ii intreabA ce
are de vAnzare ; iar omul Ii rAspunde cd are otravA.
cumpard si ea cAteva ocale. Apoi bucuroasA, aleargA la
logofAt si-i spune sd vie desearA, sd van pe boier
pe DArloagA mbrti, c'a cumpArat otravA, sA le dea
sd mAnAnce.
Toatit ziulica, cocoana se trudeste, se munceste
gAteste fel de fel de bucate gustoase i frumoase, numai
m iere si lar miere . . . Pe and boierul cu DArloagA
grijesc prin curte de ale gospoddriei.
Spre searA, DArloagA Ii sfAtuie pe boier :
StApAne, cAnd o fi sd stdm la masA, si-om maneá?
ti-oiu face semn sA cAdem amAndoi, deodatA, pe spa-
te, in pat ; sA ne facem cA suntem morti.
Seara, cocoana boierului , sprintenA i voioasA, le pu-
ne masa, iar pe masA felurite mAncAri. Boierul i DAr-
loagA mAncard ca niste gAmani, tot ce li se puse dinainte.
Deodatd, cad amAndoi pe spate, in pat, morti . . .
LogofAtul intrA, atunci, in casA i vAzAnd isprava co-
coanei, o ja in brate sArutA :
DrAguto, toate le-am fAcut, numai una n-am fAcut-o.
Aidi, sA nechezam ca harmAsarii.
Snoave el Basme 249
Si, incepu a face intocmai ca armAsarii :

I. ho,... ho,.. ho.. hi...
Iar, dupd el, necheazA si cocoana :
Ho.. hi... ho... hi... ho !
aArloagA, sculAndu-se repede, strigA bucuros
Iauzi, boierule, a nechezat armdsarul i iapa, in
casa matale. DA-mi plata cA mA duc I
Si boierul plAti, ca asa-i fu vorba.
CA, de ! CuvAntul boierului e lege !
Mai cu seamA dud muierea, ii face rusinea in vAzul
satului.
Snoave si Basme 251
Invoiala calugareasca,
I n chilia unei manastiri sarace, dintr'un varf de munte,
erau °data trei calugari, ce-si petreceau vie* intru
Domnul. lute() zi, toata mancarea lor, nu era cleat un
singur ou.
Era o iarna grozava ! Zapata cazuse ca niciodata de
multa. Viscolul troenise toate potecutele si astupase
toate drumurile. De nicaierea numai venia tipenie de
om. Ba, nici fratii plecati dui:a mila !
Si fiindca din acest ou, singura lor mancare, daca
1-ar fi impartit, niciunuI nu s'ar fi putut satura, hota-
rirä, deci s'ä-1 manance numai acela, care va spune cel
mai bun si cel mai frumos verset biblic, referitor la vieata,
patimile, ingroparea si invierea Domnului.
Cel mai tinerel calugar, luand oul, punandu-1 in spuza
si acoperindu-I canta pe glasul al noualea :
In mormant nou, ingropandu-1 1-au pus.
Al doilea calugar, scotand oul din spina si curatin-
du-1 de coaja :
Impartit-au hainele mete lor...
Iar cel de-al treilea Si cel mai albit la tample, hand
oul si in 'liana, schimband glasul :
Peste putin ai fost pus, peste mult te voiu pune.
Intra, intru imparatia Domnului tau. Amin ! si-1 arunca
in gura si mananca, pe and ceilalti inghitira in sec in-
telepciunea lor.
Snoave al Basme 253
Lacomia pedepsita
in postul Sfantei Marii, la 6 August, in ziva de
EraProbajdii, cum zic tAranii, sau Schimbarea la fatd
a Domnului Dumhezeului i Mantuitorului nostru Iisus
Hristos, cum scrie la cati.
Staretul unei mandstiri, cumpArd un crap mare, frumos
§i dandu-I arhondaricului, ii porunceste sa-I puje la tavd.
Bucdtarul, il face in trei mari bucdti. li pune ceapd
orez mult, alte mirodenii i untdelemn foarte mult, asa
curn stiu cAlugaii sä &eased' i sd m'alance.
Dupd terminarea sfintelor i dumnezeiestilor rugdciuni,
staretul pofteste la masa* pe trei cAlugdri din mandstire,
ca sd se ospdteze.
Un miros pldcut umplu chilia, in care se servea masa.
O poftd nespusd coprinsese pe cdlugdrii istoviti de foame
si de post. Fiecare doria sd se dddulceascd cu o bu-
cdticd de peste; c'asa scrie la prdsnicar ; deslegare de
vin, peste si untdelemn.
Staretul, ardtand cA imul din ei, trebuie sd mAnance
numai zeama, fiind numai trei bucAti, spune cd e de pd-
rere ca fiecare, scotand cate o bucatd, sd spuie cate un
citat din Biblie, din vieata lui Iisus, potrivit cu bucata
ce scoate.
Toti primird cu bucurie. Staretul, scotand capul crapu-
lui cu gat cu tot, adecd tot ce e mai bun, il tranteste
pe farfurie dinaintea sa i netezindu-si barba si sucin-
du-si motatele, cuvantd surazand
Intru inceput era Cuvantul i Cuvantul era dela Dum-
nezeu si Duamezeu era Cuvantul. Toate prin El, s'au
%cut i nimic fArd de Dansul nu s'a fAcut, din cele ce
s'au %cut.
Al doilea calugär, scotand mijlocul pevtelui, adica par-

tea grasa vi aleasd i bucuros trantind-o pe farfurie,
canta:
In mijlocul pamantului, s'a rastignit Domnul
prin moartea sa, pe moarte a biruit vi pe noi ne-a
mantuit. Amin !
Cat privevte pe cel de-al treilea, scoate vi el coada
crapului vi cam nemultumit, zice cu gura pe jumatate :
Ramavita pruncilor vi a celor ce sug a savarvit lauda
Domnului. Pana la marginile lumii au ajuns graiurile
lor !
lar, cel de-al patnilea calugar, se scoala in picioare,
vazand lacomia fratilor rai intru Domnul, Ii intreaba.
VA rog, prea cuviovi i prea cinstiti OHO, din
pilde vorbiti ?
Din pilde, cuvioase, raspund toti-trei surazand
Suparat cel de-al patrulea, ia tava in maini, aruncá
ze,pma fierbinte, sarata i piperata in ochii fiecaruia, ar-
zandu-le fetele i vederile, amintindu-le i acest citat :
Atunci, Dumnezeu, vazand nedreptatile fara-de-
legile lor, cu. foc i piatra pucioasa cazuta din ceruri,
i-a omorit pre ei !
Si-a ramas singur sa manance pevtele, pe cand cei-
lalti, nu-vi mai puteau trage sufletul de usturime.
Snoave 1 Basme 255
Cei trei pAcAliti

taran avea nevesticA tinericA, curAticd, frumusick
Un la privire mangAioasd si la vorbA lipicioasd.
Inebunise, dupd ea, tot satul. Dar, cei call nu-si mai
vedeau de treburi erau : morarul, carciumarul si per-
ceptorul satului.
Femeia neputand scdpa de ei, se plange bArbatului,
care se hotdrAste sd puje mana pe ei si sd-si bard joc
de dansii.
Inteo zi, omul umple sacii cu paie, ii aruncA in car
si pleacd la moard. Femeia trece pe la fiecare si le
spune sd vie, cd e singurA, cd bArbatu-sdu a plecat la
moard sA macine, inteun loc indepartat.
E seard. Soarele se ascunde dupd dealuri. Apune. Si
nici nu se intunecd bine si iacd carciumarul vine
hoc)... boc l... la usa. Femeia gAtitA, sulemenitd, tam-
bitoare §i aruncand din ochi scantei de dragoste, des-
chide si-1 primeste cu multd bundvointd.
Carciumarul nu mai putea de bucurie, cd-si vede
dorinta indeplinitd I El, abia ducea in spate niste disagi,
In care era o turtd mare, o OKA friptA, un butoias cu
vin si-o ploscutd cu rachiu.
Femeia la disagii. Pune masa si pofteste pe carciu-
mar, sd stea in capul mesei. Carciumarul aruncd cate-o
vorbd sdgalnicA si cu privirea, parc-o pierdea de dragd
ce-i era. Se asezard la masa si dupd ce tancard
de-a binelea, goliserd mai multe pahare. Tocmai, and
se infierbantaserd in vorbe, s-aude un puternic bocAnit
la usa. Era morarul.
Carciumarul, ingAlbinind si tremurand, se ruga de
femeie
Nepoticd I nepoticd. I unde md bag eu ? Väleu,
mA omoard barbatu-tAu III
256 Gheorghe I. TazFauanu : Comoara Neamulul
lei, ici carciumdrasule, in cuptorul de iodine. N'ai

fricA. LasA-te, In grija mea!
Apoi, ridicA masa, ascunde totul cu ingrijire si vesell
deschide usa.
Morarul, care asteptase putin, intrA grAbit. El aducea
un curcan fript, paine, vin, rachiu si toate celea din
belsug. Femeia ia merindele si pregAteste masa.
DupA ce schimbarA mai multe vorbe drAgAstoase si
se sorbirA cu priviri inflAcArate, masa fu intinsA si in-
cArcatA cu fel de fel de bunAtAti. Se asezarà sA mA-
nance.
Erau cei mai fericiti. Ei petreceatu mancand, band si
glumind. Nu isprAvise cu mancarea si, cand vorbele
rAscolise patimile, iar privirile aprinsese simturile, de-
°data s'aude un puternic bocAnit in usä. Era perceptorul.
Morarul, bAgat in groaza, tremurA de fried, scan-
cind :
DrAgutA, dragutA ! Fii bunA, si ascunde-mA undeval
E poznA mare ! a venit bArbatu-tAu ! MA omoarA !
BagA-te ici, in lada asta. N-ai teamA. Esti cu mine.
Fii pe pace ! si lAsand capacul. la !add, tidied repede
tot ce era pe masA si deschide usa.
Perceptorul, care asteptase ceva cam multicei, intrA
vese/; lar femeia 1'1 prime* cu zambetul pe buze si
Cu ciragostea in inim'A, spunandu-i vorbe dulci. El adu-
cea cateva turte, un purcelus fript, yin, rachiu si al-
tele.
Inter) clipA, masa fu pusA si-amandoi, in tAcerea noptii,
petrec ochi in ochi si gull in gurA.
DeodatA, s-aude, in fata casei, carul scartaind ; apoi,
un lung si trAgAnat : Aho i! Aho ! !.
Femeia sare arsA dela masA, Isi dA cu pumnii In cap
si, fAcand pe disperata, nu inceta sA strige :
VAleu 11_ VAleu ! M'a luat dracul ! A venit bAr-
!
batul ! MA omoarA ! !".

Perceptorul, desbrAcat pAnd la cAmasA, Cu capul gol,
fiindcA golise pahare peste pahare, tremurand de groazA
si fried, bolborosl cam pe nas :
Dar... dar eu, ce sA fac ca sA scap ? MA omoarA
bArbatu-tätt ! SAracul de mine ! !
Snoave si Basme 257
Baga-te sub pat ! Lipeste-te de perete. Sa nu

misti I $tiu eu ce fac.
Apoi mandra, vesela i bucuroasa de isprava facuta,
deschide usa.
Barbatul infra i, multumit de ceeace vede cu ochii,
intreaba :
Dar de unde astea, nevasta ?
Ei, barbate, a facut nanasul praznic si ne-a tri-
mis i noua.
Se aseaza la masa, mananca tot ceeace adusese
perceptorul.
Fa, femeie, aprinde cuptorul, sa facem paine. Am
macinat 9 Mind... puf nu altceva 1
Carciumarul, care era bagat In cuptor, ingalbenise
de frica, sa. nu-1 arda de viu. and omul impinge focul
In cuptor, carciumarul tast afara, printre flAcAri...
Barbatul infuriat, facand grozav pe supäratul, injura,
Il inhata de ceafa, il ia la Mtn i vrea sa-1 bage in
cuptor, sa-1 arza. Carciumarul cade in genunchi. Se
roaga, sa-1 ierte. Pune pe masa un pumn de galbeni ;
s-o tuleste acasa la nevasta si la copilai, cari tot as-
teptând cu masa, adormisera nemAncati.
Dupa cateva minute, In care timp numarase gal-
benii, omul incepe :
MA femeie, am sa tai lada aia, s'aprindem cup-
torul, ca sa facem paine. Nu ma duc la lemne, c'a'n-
ceput afara sa bureze.
Morarul aude. II cuprinsese fiorii mortii. Inlemnise,
nu se mai simtia pe lume. Dar and isbeste cu toporul
in lada, morarul asvarle capacul i iese afara.
Barbatul se face foc si para. 11 ocareste. 11 injura. 11
bate de-1 sminteste i vrea sa-1 spanzure. Morarul se
roaga sa-1 ierte. Apoi, ii pune in manä cati-va galbeni.
Si p'aci ti-i drumul...
In cele din urma, facandu-se a cauta ceva pe sub
pat, vede pe perceptorul satului in fund, lipit de perete.
11 cinsteste la fel ca pe ceilalti. 11 cauta prin buzunare,
dar nu gaseste nimic.
Atunci, il ia de cap, li incovoaie, aducAndu-i capul
la picioare porunceste sa stea asa nemiscat. Ii pune
258 Gheorghe I. Tazlauanu : Comoara Neamului
o lumanare de sal aprinsä in capdtul sirei spinkii si

nu-1 tasa sd se ridice, panA ce lumânarea nu s'a stins
singura, arzand. Apoi ti da pace, sa plece.
Peste ateva zile, skbatoare mare, lume multa ca
niciodatà. Femeia dreasà, sulemenitä, imbräcata frumos
cu salba mare de galbeni la 01, vine si ea la hora din
fata ckjumii.
In prag cArciumarul si morarul, uitându-se la ea cu
jind, dar si cu necaz :
Frumoasa e Stanca, frumoasa I
Frumoasa, dar cu paralele noastre l
Perceptorul, care era pe aproape, adauga si el :
Eu, parale n'am avut,
Spinarea, sfesnic mi-a fäcut 1
Snoave sl Basme 259
Socoteala greceasca.-
curtea unui boier, mare proprietar, se pripäsise,
La odatd, un grec. Fiind bun de gurd, lingt$itor si
pdrftor Lard de stäpan, ca once grec, ajunse In scurt
timp, isprdvnicel, mai cu seamd, cd avea si putin condei.
Era omul de Incredere al boierului.
Intre alti rand*, era si un transilvdnean, care lAuda
härnicia, desteptdciunea si mai ales frumusetea fetelor
din Banat. Multi ascultau, dar nici unul nu-i lua In
seamd.
Grecul Insd, asculta cu cea mai mare luare aminte.
Transilvdneanul ori de cale ori deschidea vorba, in fata
grecului, nu vorbea decdt de frumusetea fetelor din
Banat. Si dela un timp, devenise grecul : trist, ganditor
si amardt In sufletul sdu :
Ah 1 Marita dela Banat,

La mini inima a secat !
Eu, nu-mi vdzut-o ;
Altii mi spus-o ! t
Intâmplarea face, ca o fatà, din Banal, sd vie si sd

se bage gdindreasd In curte. Grecul cum o vede, pane
ochii pe ea. and aude, frisd, cd e din Banat se hold-
rdste s'o ia de sotie, ceea ce si ea dorea de mutt, ba cu
cea mai mare nerabdare. Dar, pentrucd, niciunul, nu
avea actele trebuitoare, stAturd trei luni logoditi.
Se cununard, si la trei luni, ii ndscu nevasta un
copilas. Grecul inebunise de bucurie. Se credea cel mai
fericit om de pe lume. La toti se Iduda cd i-a fAcut
nevasta un Mat, cd-i seamAnd leit-poleit.
260 Gheorghe I. TaztAuanu: Comoara Neamulul
Ni§te români, insà, prieteni ai grecului §i slugi din

aceea curte cunoscand-o foarte bine, cAci o vAzuse pe
mAidanuri jucand cu flAdi §i prin carciumf band
chiuind cu fel de fel- de oameni, Incepurd a-1 rade.
MAi grecule, copilul ce ti-a fAcut nevasta §i Cu
care te lauzi cA-ti seamAnA aidoma, sA §tii cA- nu e al
tAu, fiindcA s'a nAscut la trei luni, dupA ce te-ai cununat.
Copiii se nasc la mud luni, nu la trei, ca cei caini de
prin §anturi.
Grecul, dud se vede lovit In cinstea lui de bArbat
§i copilul pus in randul dinilor, Infuriat, Ii InfruntA :
Mo gogomani ti isti la capu tAu I MA nu mi ti
Intelegi ? Tria lunea sinto di chindo mi vAzut-o ; tria
din chind mi logodit-o, tria di chind mi cununat-o..Nu
mi-ti faci nouà luni ? Cap di boyo, ti isti 1 Dad nu ai
chefali di greco! Ti nu sti socoti grece§te 111...
Snoave el Basme 261
Tiganul cobzar I mocanii

tigani, unul fierar, altul cobzar, neavand ce
Doilucra i nici ce fura In satul lor, se hotdrise sd
se duck sd fure i dela o stand; ca sd aibd ce manca.
De aceea, inteo zi, i§i lua unul cobza, altul un bAt
bunicel, §i-§i pierdurd urma pe intinsul drumului §i'n
albul campului.
Pe coama unui deal, nu departe, zdresc o stand
se indreaptd done ea. Era la amiaz. Oile risipite pe
coastd, stAteau in palcuri cap la cap §i suflau din greu
sub caldura dogoritoare a soarelui, pe and ciobanii §i
cainii se lungiserd la umbra stanii.
Ajun§i mai aproape, cobzarul se duce drept la stand,
celälalt se ascunde p-aici prin imprejurimi ca sd vadd
dacd poate sd pue mana pe vreo oaie.
Cand cobzarul se cam apropiase de stand, cainii
catA sd-1 Mound, iar baciul alearga in goana mare, cearta
cainii intreabd cu mirare
Ce cauti p-aici, mdi tigane ? I
Am venit, manca-te-a§, sd-mi dai §i mie branzd
spune tiganul.
MoCanii l'au primit ca bucurie. l-au dat sd mdnance
lapte, Nana urdd §i din toate cate aveau ; cAci tocmai
mulseserd oiie. A§a e obiceiul pe la stani : daca std-
panul are suflet de cre§tin §i inima de om, dd ordin
baciului sd ospAteze din bundtdtile stanei sale, once cd-
lAtor, care ar veni §i ar cere ceva.
Dupd ce tiganul, mama toate §i de toate, Ii veni pofta
sd cante din coba Atata a§teptau §i tnocanii.
Baciul ca sa le indeplineascd dorinta, porunci sd se
intindd hora, colo, pe costi§a dealului, ceva mai 'Me-
pdrtor de tori§tea oilor. Si, astfel se incinse o hord de

ciobani voinici §i frumo§i.
Pe cand mocanii se infierbantaserd In joc, in cat I§i
uitaserd de ori§ice, tiganul a Inceput sd cante strigand
in gura mare :
Uiu iu §i iard, iard,

la-o, nene, si te card !
Tiganul celdlalt, auzind acestea a luat o oaie §i-a
plecat cu ea p-aici incolo.
Mocanii, jucau inainte de focl Cobzarul insd, teman-
du-se ca cel care fura se oaia sd. nu fie vAzut, canta stri-
gand rnai cu indadire :
Mai bine pe spate, cdciulate,
Cd te vezi pe jumdtate I
Si cel care in§fAcase oaia s'a aplecat facandu-se mic.

Astfel a scApat fArd a fi vAzut. In fine, sé duce acasd,
tae oaia §i-o manancd cu tot familionul lui, Mil a mai
fine seamd cd §i tiganul cobzar are parte la oaia furatd.
Snoave ei Basme 263
Femeia oropsita de bArbat

n Oran se purta foarte rAu Cu muierea lui. Ba
o miura, ba o ocAra, ba chiar o si bAtea, incat
biata femeie nu avea dela bArbatul sAu nici mAcar o
vorbd bund pe zi. Disperase deci. Bine 'Metes, unde
nu-i dragoste multä, lesne gäse$ti motiv de ceark i
Asa cd biata femeie, dupA ce-vi duse mult timp viata
In chin si amar, ne mai putand rAbda, se duse la o
vrAjitoare vestità ; ii spune cum o duce in casa cu bar-
batul sAu, vi-o roagA sA-i facA de traiu bun In casA.
VrAjitoarea îi face de desfAcut de dragoste", de
iboviste ; Ii spune la lunA, la stele ; i Cate altele.. . Dar
femeia nu vedea nimic. BArbatul, cum o croise, tot asa
mergea. Cui i- a nins, nu se poate sa nu-i ci degere!
Asa e lumea 1 Asa e viata : calea durerii !
AltAdatA, o altA babA o InvAta sd se ducA si la popa,
sA-1 roage sA citeascA moliftele Ale mari ale Sfantului
Vasile Cel Mare : de sparge rea farmecelor, de izgoni-
rea dracilor; §i mai ales sä-i citeascA de trai bun in
case", i despre multe altele.
Dar toate citaniile astea fuserd de prisos. Ce era de
fAcut ?
li aduse aminte de badea lonitA, nasul lor de bastinA.
Acesta, ins6, fiind arendas, se mutase in alt sat, la altä
movie, pe care o arendase cu cfttiva ani in urmA.
PAnd la nasul, era cale de cinci poste.
Inteo DuminicA, and bArbatul nu era acasA, plecd
si ea. Si, pornind spre nasu-sAu, ajunge mai pe searA,
la conacul
Na.sul auzi cAinii lAtrand i, uitandu-se pe fereastrà,
nu desluvi bine cine sA fie femeia care bate la poarta lui.
264 Gheorghe I. Tazlauanu: Comoara Neamutuf
1 se paru, msA, ca e o femeiusca tallara si bine zi-

dita, caci avea mersul vioiu, era nurlie, durdulie, curd-
tica i frumusica.
Ii deschise usa, si o primi inauntru. N'o mai vazust
de cativa ani. In acest timp, fina se mai schimbase la
infatisare, asa el nasul abia o recunoscu.
Dupace îi spuse focul i necazul ce trage cu bArbatu-
sAu, ea Ti ceru nasului sfatul, suspinand i ca ochii in
lacrami.
Nasal se. induiosa de plansul mieluselei si, dupa o
scurtA gandire, o povatui pe fina sa ingenunchie inain-
tea sfintei Icoane a Maicii Domnului i sd se roage
fierbinte, iar Prea Sfanta *fi va spune ce trebuie sa faca
pentru ca sa se faca iubità de barbat.
Nasul ii spune, apoi, cA in odaia vecina, este o icoana
mare si frumoasa ca Maica Domnului imbracata in aur
argint. Si o indemna sa it'itre in odaie. Apoi, o lasa
singura.
Dar nasul, iesi pe-o usA i in tala, infra pe alta, in
odaia vecina, pitindu-se dupA icoanA.
lata cd intra si fina. Biata femeie facu mai multe
metanii, ingenunchie inaintea icoanei 1, cu toatA cre-
dinta i inima sdrobitd de durere, se roagA :
Maica Domnului 1... Maica Domnului, spune-mi
ce trebuie sa fac pentru barbatu-meu, ca sA se uite la
mine!
Nasal insA, care se ascunsese in spatele icoanei, ca
voce de femeie, rAspunde
SA faci dragoste cu nasul !... SA faci dragoste cu
nasul 1...
La auzul acestor cuvinte neasteptate, nenorocita femeie
rAmase stand de piatrA. I se paru cA intra In pamant,
de vie. Se scoala si repede vrea sa jasa pe usa atara,
dar nasul iesind din ascunzAtoarea lui o opresle vi-o
cheamA.
Fino! finico 1... la mai stAi o leaca si vino Incoa!
Fii buna, te rog, i spune-mi ce-a zis Maica Domnului ?
Femeia, se rusineazd, pironeste ochii in pAmant
Snoave el Basme 265
necutezand sa priveascd In ochii nasului, zice cu mana

la gurd si voce tremurand :
A zis... A zis intrerupand vocea si neputand
vorbi din cauza rusinii.
Dar spune finico I Spune, ce a zis Maica Domnu-
lui ? Se rdsti la ea, nasul destul de soltic.
A zis sd. fac dragoste cu nasu-meu I spune fe-
meia cu jumdtate gurd, cu ochii In pdmant si vocea
stinsd, fiindu-i rusine.
Dar nasul fdrd a se tasa prins cu soalda, zise ca
pentru sine :
Ah L.. si Maica Domnului, numai d'astea-mi face 1"
Si, nec.djit peste mäsurd tranti cdciula jos, In timp ce
femeia fugi cat putu, pieri ca o ndlucä si 'Asá. pe bie-
tul nas, cu buza umflatd.
BASME
Snoave si Basme 269
Pasarea Brebeneaga
tara, unde nu se putea afla vreun pagan ;
peste tara, unde oamenii erau impdcati cu
pestedragoste de Dumnezeu, cum nu mai era
faptele lor, domnea un ImpArat cu fricA si
altul sub soare.

ImpAratul avea trei feciori, ca trei stejari ;si tinea la
ei ca lumina ochilor sdi.

Intr'o zi, le-a spus :
Iubitii mei fii, dacA voi ati fi in stare sd gisiti
Pasdrea BrebeneagA ori toti impreund, ori cdte until
din voi, acela care va da de ea, va stApani toatd im-
pArAtia mea. Eu m'am ostenit, timp de 40 de ani, cu
tot poporul meu, dar n'am fost in stare s'o gAsesc, ca
sd sfintim biserica, pentru care am cheltuit tot venitul,
impArAtiei mele, de 40 de ani incoace. Asa cd voi yeti
lua cai de cAldrie, bani de cheltuiald si haine de pri-
meneald ; si vd yeti duce s'o cdutati, in toatd lumea.
FlAcdii, cdtesitrei se unird ; si dupd trei zile, imbrd-
tisând pe tatAl lor, plecard sd caute PasArea Brebeneagd,
oriunde va fi ea.
Apucard pe un drum spre rdsdrit, zi. de yard' pdanseard,
cale lungd ca s'ajungd.
Mergdnd ei, sAptdmani si luni intregi, au sjuns la o
rdspdntie, de unde se desfdceau trei drumuri. In mijlocul
acelei rAspantii, era un copac mare,.., mare de tot. Ei
s'au oprit la acel copac de s'au odihnit, impreund cu
cai cu tot ; au mdricat si au mai tdinuit cu totii despre
acea pasdre, de care nu mai auziserd de loc. Feciorul
cel mai mic al ImpAratului, anume Niculitd, le-a spus
celor doi frati mai mari :
Scumpii mei frati, sd stiti cd, dacd yeti face ca
mine, noi avem sa gAsim Pasarea Brebeneaga. De unde

nu, vom ramane de rusine, inaintea tatAlui nostru.
Hei, dar cum sA facem, NiculitA ?
El, privind in zare, cu mana strasinA la ochi le spuse
SA scoatem, toti, inelele noastre din degete i sA
le ingropdm la rAdacina acestui copac. Si, numai dupA
aceea, sA ne despArtim, ca sa cAutAm Pasarea Brebe-
neagA : trei it* in trei pArti. CAci, umbland toti la un
loc, nu o mai gAsim, cat lumea si pamantul !
Cei doi frati mai mari, se bucurard de rdspunsul lui.
Bine este, scumpul nostru frAtior, cum zici tu
caci i jioi ne-am gandit la fel.
De indatA, ii scoasera toti inelele din deget. Le in-
groparA la rAdAcina acelui copac mare, si fAcurA jura-
mant cA vor cauta, fArá preget si peste tot, pasArea
mult dorità -de tatal lor ImpAratul. Acela, care va avea
norocul sA o gaseascA mai inaintea celorlalti, va trebui
sA se duca. mai intaiu la copac, sA-si la inelul ingropat
acolo ; apoi sa meargd repede In cAutarea celorlalti
frati. Si, numai dupa aceea, sa se intoarca impreunA la
curtea impArateasca.
Ca sA nu 'Inland de rasul lumii, jurará cA nu vor
cAlca legAmantul Asta, niciodatA ; se imbrAtisara frateste
si se despartirá, luand-o fiecare pe cate unul din cele
trei drumuri hotArite. Fratele cel mare apucA pe drumul
dinspre Miazanoapte. Cel mijlociu, pe drumul dinspre
RAsarit, far cel mic, NiculitA, pe drumul dinspre MiazAzi.
Asa cA plecarA catesitrei, MA sovaialà.
Fratele cel mai mare merse cat merse ; i, obosit de
drum, la o raspantie, intra inteun han, unde ceru pu-
find apA, sA-si potoleascA setea. Hangiul insA, haita ba-
tranA, yam cu cine are de-a face. Si, in loe de apA,
ii aduse la iuteala : pui fripti, curechiu Murat si o bar-
daca mare, plina cu vin de-Al vartos. La urrna de tot
insa, and sangele se'nfierbantA de bauturA, hotul de
hangiu isi fAcu un fel de pomana si mai aduse i niste
femei desfranate. Petrecand, toatA noaptea, cu asemenea
paciaure, nefericitul fecior de Imparat cheltui toti banii,
care-i avea de drum. Astfel, ajunse din om neom si din
domo, slugA la clarloagA ; adicA la hangiul, unde ramase
Snoave pi Basme 271
sO ducA mai departe o vieatA canonitd. Asa ca, de

Pas'Area BrebeneagA, nici vorbd nu mai era!
Nici fratele cel mijlociu, nu fuse mai norocos.
Merse si el, cale lungd si cotitA, grea si nebAtAtoritA.
Trecu prin multe vdi, peste multe dealuri, prin hopuri
si coclauri. $i tocmai in murgul serii, ajunse la mar-
ginea unei pAduri. $i chiar in gura pOdurii, dOdu peste
o cocioabO. In prag, se ivi o cotoroantA de vräjitoare,
care II pofti induntru.
Voinicul nostru priponi calul, de un copac mai rAzlet,
si intrA in cocioabd.
La luminita opaitului, vdzu mai deslusit chipul babei.
Era atat de WA, di nici Muma PAdurii n'ar fi tinut-o
la casa ei. Avea, babornita, niste ochi sticlosi infundati
in cap, si o uitAturA de te MO 'n sperieti. Nasul lung
si coroiat, mai-mai atingea cu varful bArbia-i osoasA si
presAratd cu negi pArosi. lar fata ii era toatd sAntuitd
de sbarcituri usacioase si adanci, prin care furnicile
misunau ca la ele acasA...
Babornita se milui de oaspetele neasteptat, cafe se
vedea cA, vine dela un drum prea lung.
11 vAzu tank si voinic, dar prea ostenit. Dupd chip
si-asemAnare, ea intelese bine cA, are de a face, nu cu
un drumet oarecare, ci cu cineva de \rip. impArAteascA.
II imbie : la odihnO si ospAtare. li aduse, pe o tipsie
de aramd, mancaran i nemaipomenit de gustoase.
Voinicul, ridicand privirea, zAri in fundul cocioabei,
pe fata babei, rezematA inteun cot, de masa pe care
lumina opaitul.
Frumusetea ei feciorelnia il fermea inteatat, cA voi-
nicul uitd cu totul de sine. UitO de legdmantul fAcut
cu fratii sAi. LB.% Oita si de PasArea BrebeneagA, care
era dorinta stantd a tatAlui Impdrat 1
Dar cel mai mic, care apucase pe drumul dinspre
Miazdzi, merse si el cat merse, cale lungA ca s'ajungA,
zi de varA panA'n seal% prin niste munti acoperiti cu
pAduri bAtrane. Si inserA, inteo pAdure, unde stand, se
odihni panA dimineata, acolo. Deodatd, se pomeneste pe
272 Gheorghe I. Tazlauanu: Compare Neamulul
la miezul noptii, cu un lup foarte mare si in fiorAtor,

care-i &sin :
Voinice voinice, dd-mi calul tAu, ca sA-1 mAnanc ;
cAci n'am mancat de aproape o Lund de zile. Si eu
ti-oiu face cel mai mare bine, pe care nimeni nu este in
stare sd ti-1 fad, in toed* lumea.
Voinicul isi omori calul. 11 dete lupului, sA-1 mAnance;
iar lupul, dupd ce 1-a mancat, i-a spus :
Ei, acuma voinece, eu stiu bine unde mergi tu.
$i iti voi slujl, pand cand te vei intoarce la tatAl tAu, cu
Pasdrea BrebeneagA. Voinicul, and auzl pe lup cd vor-
bea de Pasdrea Brebeneagd se umplu de bucurie.
Dar, de unde stii tu lupule, cd eu sant trimis de
tatAl meu, dupd PasArea BrebeneagA ?
Atunci, lupul, i-a rdspus :
Cum sA nu stiu, eu ? Ce-ti spusei eu, adineaori ?
Binele pe care ti l-oiu face, nimeni nu-i in stare sA ti-1
fad. Asa cd aruncd-te pe mine ca pe calul tAu, i eu
te voi duce, acolo unde-ti este gandul.
Nipulitd ascultA pe lup, incglecA pe el, si nu se opri,
decal tocmai la palatul ImpAratului Negru, unde se afla
Pasdrea BrebeneagA
InsA, aproape de palat, lupul se oprl si-i zise L,
Acuma, stApane, sdi jos de pe mine, si ai sd asculti

ceea ce te-oiu invdta eu. Ai sd bagi de seamA cd, de in-
datd ce intri in curte, in fata palatului, se aflA un pom
de aur. In el, este: colivia, cuibul, precum si Pasdrea
Brebeneagd. Lar tu, stApane, sd nu le iei toate deodatA,
ci sd iei : ori pom, ori cuib, ori colivie, ori pasdre. Cdci,
una dintre ele de vei lua i vei aduce acasd la tatAl tau,
toate celelalte vor veni acolo singure.
NiculitA, cat fu fatA cu lupul, zise ca lupul. Dar, cand
se vAzu in curtea palatului, i zAri pomul de aur
PasArea BrebeneagA in colivie, se schimbd la faptd.
$i cugetd in sine cd este mai bine sd ia pornul, cu pa-
sdre cu tot. Asa, cd ceca ce l'a invAtat lupul rdmase de
nimic.
Asa dard, se repezl, puse mana pe pom, '11 lud in
brate ; i and sd iasd pe poartA, deodatd a Inceput po-
Snoave si Basme 273
mul sA tipe, dimpreunA cu Pasärea BrebeneagA, de se

cutremurA pAmAntul.
NiculitA, la acest tipAt spAimantAtor, l'amase *lucre-
menit. Si, deodatA, paznicii palatalui puserA mana pe
el duserA sus, la ImpArat. Cand il vAzu, ImpAratul,
Ti zise :
Hei, Mete, spune, cine te-a trimis sA-mi furi po-
mul cu PasArea BrebeneagA i toate ale ei ? SA-mi
spui drept ! CA, unde-ti std capul, ?ti vor sta i picioarele
Niculità, nemai stiind ce sA facA, li spuse drept :
Da, ImpArate, am venit sA fur pasArea cu pom cu
tot ; s'o duc tatAlui meu, spre a sfinti biserica, pentru
care a cheltuit venitul impArAtiei lui, timp de 90 de ani.
Atunci, ImpAratul Negru, cand intelese ca i acel
voinic este fiu de ImpArat, i-a zis :
Da! Tu esti fiu de ImpArat ?
Da, ImpArate !
Atunci, dacA esti chiar fiu de ImpArat, ce-ai cAu-
tat sA-mi furi pasarea cu pom cu tot ? $i de ce nu ai
venit sA mi-o ceri ? Cdci eu ti-o dAdeam bucuros.
Atunci, voinicul rAspunde :
Da, ImpArate, dar cine stia cd Maria-VoastrA avea
&ä-mi dea Pasdrea BrebeneagA cu pom i cu toate
ale ei, mie, un fecior de_ ImpArat, venit asa de de-
parte, tocmai de peste nouà mAri i nouà ?
ImpAratul fi rAspunse :
Bine, voinice, dacA este vorba asa, si de vrei sA
scapi cu vieatd, ai sA te duci, ind peste nouA mdri
nouA tAri, dela ImpArAtia mea inainte, la palatul lui Ros-
ImpArat ; si sd-mi aduci pe Cal-Galben-de-sub-Soare.
$i numai atunci, iti voi da eu pasdrea cu pom si cu
toate ale el.. lar de unde nu, te voi face, acum, in mii de
bucAti...
NiculitA, ne avand incotro, cAci era In mare primej-
die, se lega fatA de Impdrat cA-i va face totul pe voie.
ImpAratul, cand auzi, se bucurd in sine, si îi zise
Voinicul Asta, cum a avut indrAzneala de a venit la
palatul meu, tot asa o sA alba indrazneala sd meargA
274 Gheorghe I. Taz15.uanu: Comoara Neamulul
si la palatul Imparatului Rovi, sa-i fure calul, si sa

mi-1 aduca.
Imparatul, dal:1u porunca, numai decat, sa i se intinda o
masa, care tinu trei zile si trei nopti, de bucurie ca a
gasit omul care-i va indeplini dorinta. Apoi, dupa trei
zile, Niculità isi lua ziva bunä dela Imparat, i, iesind
pe poarta palatului, se duse drept la leasa de maracini,
unde lasase lupul. Insa lupul, cum Il vazu, Ii spuse :
stapane ! Rau e, ea nu mi-ai ascultat cu-
vantul Trebuie sA ne mai ostenim, inca de aici
inainte, cale de notia mari i noud tari. Dar nu face
nimic, Aruncd-te pe mine si haide ! ¡ara, acolo, daca
nu-mi vei ascultd sfaturile mete, va fi vai si amar de tine.
Niculita se arunca pe lup si goni ca gandul...
Si au mers, au tot mers, rand ce-au ajuns la un
palat mare si frumos, ce strälucea si se invartea dupá
aschiile soarelui. Atunci, lupul s'a oprit si i- a zis voi-
nicului :
Hei, stapane, acum sd vaz L.. cate parale ill face
pie'ea ! .. Dar, sa tii ca, acuma, de nu-mi vei ascultd po-
vata, vei fi fail îudoialä, mort. Bagä de seamd la
amiaza, ai sa te duci sa stai in poarta palatului. Si-ai
sa te uiti in dreapta, unde este grajdul ; si ai sa iei ori
seaua cu fraul, ori numai calul. Cad dacä le vei /ua,
pe toate ()data, vei patio tot ca la Imparatul Negru. $i
aici, cu una,. cu doua, nu vei mai scdpa !
Cand veni vremea pranzului, Niculita porni, caci paz-.
nicii ca i Irnpäratul, timp de cloud ceasuri; dormiau
de nu se mai simtea nimic. Apoi, dupä aceea, Niculita
infra\ in grajd. $1, ce väzu in grajd, nu-i veni sa creada
ochilor : peretii grajdului, acoperiti cu marmora, poleiti
cu aur i pietre scumpe ; i Calul-Gaiben-de-sub-Soare
In grajd, cu un voltar de matase pe el ; i eaua de
aur, cu pietre de diamant; In stanoaga. Niculita, and
väzu calul i eaua, atat de frumoase, nu stia ce sa
mai faca si ce sa aleaga. In cele din In ma, se hotari
sa ja caluf i sa piece cu el. II scoase Mara din grajd
si, mergand pand la pow LI, se opri in loc zicandu-si
Ah! Doamne ! Ce prost sunt eu, de iau numai
calul ! Trebue sa iau i eaua !
Snoave ei Basme 275
Se intoarse, asa dar, indArAt la grajd, cu calul. Puse

seaua pe el, si-1 inching/ Apoi, ii puse si frAul In cap ;
II scoase afarà din grajd si incAlecA pe el.
Dar, cAnd calul se vAzu inalecat de om strAin, necu-
noscut de el, incepu sA necheze de se cutremurd pala-
tul. Apoi, toti paznicii palatului, cAt si ImpAratul, toti-
dela mic pAnA la mare, sArirà. Si voinicul fu pe loc
prins i dus in fata impAratului Rosu. Acesta, cum mi-1
vAzu, *II zise :
Hei, voinice, voinice : cine te-a mAnat, capu ti-a
mAncat Ia, sà-mi spui mie drept, de vrei sd-ti mai las
!
vieata : cine te-a indemnat sd vii In palatul meu, ca

sà-mi furi ce-am eu mai de pret ? CAci, dacA nu vei
spune, uncle-0 std capul, iti vor sta picioarele !
NiculitA, vAzAnd cA si de data asta e in primejdie,
se hotdri sA spuie aclevArul :
Mdrite ImpArate, eu aip cautat una... lar nenoro-
cirea m'a facut sA dau peste alta! Tani meu m'a Ili-
mis dupA PasArea BrebeneagA, dela ImpAratul Negru,
InsA fusei prins de ImpAratul Negru, care imi ddrui
vie* dacd-i aduc dela MAria Voastrà, Calul-Galben
de-sub-Soare. Dar nenorocul meu, m'a facut sA fiu
prins si de Mdria-VoastrA i acum, ce yeti binevoi a
face cu mine.
ImpAratul, se gAndi mult, apoi zise :
Hei, voinice, asa cum ai venit sA-mi furi una din
puterile mele, care este calul, tot asa te vei duce
unde te voi trimite eu, ca sà-mi implinesti una din do-
rintele mete ce nu-mi iese din gAnduri, nici zi, nici
noapte. Ai sa te duci peste nouà mAri i nouà tAri. $i
ai sd-mi aduci pe aria ZAnelor, crescutà de nouA babe,
In corn de aur. lar eu, numai atunci, iti voi dArui calul
meu cu sea cu tot; ba incA si un dar de bani. CA, de
unde nu, voi porunci slugilor mele, ca sA te lege cu
frAnghia i sA te biciuiascA cu harapnicul, pAnA ai sA
mori in cele mai grozave chinuri
Niculitd, se legA fatà de ImpAratul Rosu, ca-i va face
voia, numai sd-i base viata.
Deaceea, ImpAratul, vAzAnd cA voinicul e hotdrAt sd-i
indeplineascA dorinta, a poruncit sA i se dea o masà,
care sd nu se ridice trei zile i trei nopti. Si se aster-

nura mesenii, pe mancare i bdutura cu ImpAratul,
petrecurd, de se duse pomina.
Niculitd, deh, vorba Aluia : ce manca nu-i pria, cà
mare grija era pe capul lui.
Dupd trei zile i trei nopti, voinicul isi lud rdmas
bun dela Impdrat i, iesind pe poarta palatului, se duse
la leasa unde II astepta lupul.
Lupul, and I-a vazut cd vine Ma cal, i-a zis
Incalecd pe mine, si haide, ca sd indeplinim
aceasta poruncd ; cA de nu Ind vei asculta, moartea ne
asteapta pe amandoi.
Niculitd incalecd pe Lupul Ndzdrdvan i gout iardsi,
ca vantul.
Trecu in goand mare, peste mari si fAri i ajunse la
Zana Zanelor, cea crescutd de noua babe in corn de
aur. Cum sosl la palatul Zanei Zanelor, lupul se opri,
si-i spuse :
Voinicule, wit e-aca I Daca nici de data asta,
nu-mi vei asculta sfatul, apdi grea moarte te asteaptd L..
Baga de searnd cd, la scdpdtatul soarelui, opt babe sunt
duse pe camp, ca sa-si aducd viteii dela pascut, iar cea
de a noua este oarbd i std cu coatde pe masd. Intre
coatele ei, ai sA vezi un corn de aur. Dar tu sa-1 pui
pe Asta-pe care ti-I dau eu, in locul aceluia ; i sd-1 iei
pe cel depe masa. Cum II vei lua, sd vii repede, sa
incaleci i sd plecAm. Nu cumva sA Intarzii t Ca daca
babele ne vor prinde , volt fi amandoi morti.
Niculita, ne-mai avand Incotro, trebuia sa facd intoc-
mai cum i-a zis lupul. Pentrucd, pand ad, de cloud ori
nu-1 ascultase, si mai-mai sd-si piardd viata I
Nemai fiind mult pand la asfintitul soarelui, sdruta
pe lup, cu lacrimi in ochi, i plecd spre palatul Zanei
Zanelor.
Ajungand acolo, ce-i vazurd ochii ? Niste babe ca
niste uriasi, i unte ca muma ciumei. De fried, el se
ascunse, i statu ascuns, pana ce trecura babele, care
tocmai umblau in caularea viteilor. Apoi, infra in curtea
palatului, unde usile erau deschise i cdlca in varful
degetelor, incetisor, intocmai ca o pasdrica. Cduta Cu
Snoave el Basme 277
multA bAgare de seama prin bate incAperile, panA ce

dete de o odaie uitatd In fundul palatului, unde baba
cea oarba sedea intocmai cum ii spusese lupul.
Niculita luA cornul de aur cu atata dibAcie, incat baba
nu-1 simtl ; cd de vazut, se §tie ca era oarba. Puse pe
celAlalt in loc. Apoi iesi pe usA i merse in fuga mare,
la lup.
Lupul, cum II vAzu, ii zise :
Ei, ce al fAcut, stapane ? Voinicul Ii raspunse :
Ce am facut ? Bine-am fAcut CAci de faceam din-.
tru'nceput, dupa cum mA sfAtuiai tu, de mult asi fi adus
tatalui meu Pasarea BrebeneagA.
Niculita IncAlecA. lar lupul, iute ca gandul, o luA la
picior.
Babele, dud venird i observarA cA cornul nu mai
este acelas, o luarA ca fulgerul, opt-In opt pArti ale
pAmantului, ghicind cA Lana Zânelor este furatA de
vreun voinic viteaz.
Dar totul, pentru ele, fu zadarnic.
Niculita, merse ce merse, WA ce ajunse la palatul
lui Ros ImpArat. Aci, lupul se opri, §i-i zise :
Hai, stapane, acum sA-ti arAt pentru cine erai sa
mori tu !
$t dud Ii zise lupul sA -deschizA cornul, i and vi-.
teazul II deschise, iatA cA iesi din corn o zanA cu totul
cu totul de aur. Niculita incantat de asa frumusete
nemai intalnitA, Ii spuse lupului
Frate lupule, macar de n'ar mai sfinti tata biserica
niciodata, eu pe Lana Zanelor nu vreau in ruptul ca-
pului s'o mai duc ImpAratului Rosu. MA lipsesc si de
calul meu si de PasArea Brebeneaga !
Lupul de colo :
Hei, ce copil mai esti tu, stapane ! Tu n'ai de
und'sA tii ca eu am putere sA te fac chiar acum :
cu zand i cu cal i cu pasArel Uite, vezi acest corn ?
Cum 11 vei Intinde, indatA Zan va si intra In el. Apoi,
Il vom lasa chiar aici. lar, eu mA voi da peste cap si ma
voi preface inter) zana la fel cu zana crescuta de cele
nouà babe, In cornul de aur. Si voi merge cu tine la
ImpArat. lar ImpAratul cand te-o vedea ca mine, de bu-
278 eheorghe I. TazlAuanu: Comoara Neamului
curie n'are sa stie cum sa te rdspläteasca. El te va o-

pri sa petreci Cu el mai mult timp. Insa tu sa nu pri-
mesti.
Dar sa-i spui : Imparate atata timp este de and
-umblu in lumea intreaga ; si parintii mei m'asteapta I
Eu trebuie sa plec la ei, chiar acuma.
Asa ca, Impdratul are sa porunceasca sa ti se dea
Calul-Galben-de-sub-Soare, cu seaua lui cu tot. lar tu,
cum il vei lua, sa incaleci iute pe el, sa-ti iei Cornul
de Aur. Apoi, sa-1 bagi in san si sa dai drumul Calului-
Galben-de-sub-Soare sA fuga cat o putea el...
De mine, n'ai grija Te-ajung eu din urma
Pleca Impreuna cu lupul prefacut in Zana, spre pala-
tul lui Ros Imparat. De data asta, Niculitä era atat de
mandru de isprdvile sale, fuck Ii vorbi Imparatului,
cam de sus :
Hei, acuma, Imparate, eu mi-am indeplinit sarcina !
Sd vedem daca Maria Ta ai sa te tit de fagaduiala
facutd.
Imparatul de colp, vazandu-1 cu Zána Zanelor Ii spuse
Da, voinice, iti yoi da calul cu toate ale lui, asa
dupa cum ti-am fagaduit. Dar... sa mai stai cateva zile
sa te odihnesti, i sa petrecem Impreuna.
Niculita, insa ii raspunse doar atat :
Imparate, eu nu pot sa. stau mai mult, pentruca
parintii mei m'au asteptat de atatia ani i Inca m'asteapta.
Trebuie sA plec chiar acum, acasa, la ai mei.
Imparatul Ii dede calul, cu toate ale lui, si-i spuse
SA-1 stapanesti sanatos, voinice, pentruca ai fost
vrednic de el. Niculita da mana atat cu Imparatul, cat
cu Zana i iesind pe poarta palatului, se facu nevazut.
$i unde credeti ca s'a dus ?
Chiar, la locul unde lasase cornul de aur. Aci, des-
cdleca de pe cal, lua cornul, II sdruta, si-1 baga in san,
dupd cum Ii spusese lupul. Si, incalecand din nou pe
Calul-Galben-de-sub-Soare, deodata, calul incepu sa-i
vorbeasca, si-1 intreba :
Ca gandul, stdpane, ori ca vantul, sa te duc, la
locul dorit ?
Snoave si Basme 279
Ba, (a vOntul, cAlutul meu, pentrucd mai avem pe

cineva de asteptat, rdspunse Niculitd.
ZOna, pe care o lAsase la palat, se desmierdd cu Im-
pdratul, toatd ziva si toatd noaptea. lute° zi, cerOndu.si
voie dela Impdrat, spre a se plimba singurd, prin grd-
dinile palatului, ImpAratul se impotrivi :
Trebt. ie sd te insotesc si eu, draga mea.
De ce sä md insotesti, Marta Ta ? Nu ai incredere
in mine ? Atunci, iacd, leagd-md d mOnd cu o sfoard,
iar tu tine-te de celdlalt capdt al sforii i ingdcluie-mi sd
ies singurd, in gradind.
I mparatul fAcu cum II rugase Zdna. 5i legOnd-o de
mAnd cu o sfoard de mAtase, ii dete voie sd pl ice.
Dar Tana, cOnd se vdzu singurd, o lud deadreptul
pe pajistea din dosul palatului, unde pAsteati caprele
impdrAtesti. Acolo, puse mOna pe unul din tapi i, le-
gandu-1 cu sfoara cu care era ea legatA, se fAcu nevAzutd.
ImpAratul rdmase cu capdtul de sfoari in mOnl. A-
stepta ce-astepfd, 'Ana i se mi.
lutr'un idrziu, incepu sd tragd d sfoi.ra. COnd colo,
ce sd vezi ? Un tap ciudat, se auzia tot mai tare. Im-
pdratul bAnui cd s'o fi intOmplat ceva rdu cu ZOna
nu stiu ce sa creadd Deaceea, chetud unul din strAjerii
palatului si incredintAndu-i capdtul sforii, ii porunci st
urmeze firul pdnd la capatul celälalt, i sa van ce poate
sa fie.
Stidjerul, urn-4nd firul sforii, ajunse pOna la locul cu
pricina, adicd chiar la pajistea din dosul palatului. A-
colo, ce sA vadd ?
De capatul sforii era legat un biet tap. lar Zana, nicAieri !
Ce se intOmplase ?
ZOna, care nu era alfa cleat Lupul NdzdrAvan al lui
Niculità, se prefAcuse din nou in lup i, nestiut de ni-
men', s'a facut neväzut ; a luat-o la fuga din rAsputeri
si if ajunse din urind pe Niculitd, pela jumatatea dru-
mului, care ducea spre palatul lui Negri' impArat.
Ehei, voinice, vezi cd te-am facut stdpan si pe Tana
ZOnelor si pe Cal-Galben-de-sub-Soare ? Acuma ramane
sd te mai fac stApOn si pe Pasdrea Brebeneaga, ca
toate ale ei.
280 Gheorghe I. Tazlauanu Comoara Neamulul
Asa mersera amandoi i ajunsera la Imparatul Negru.

Au legat calul in padure i cornul 1-au lasat !Ana cal.
lar, Niculita incaleca pe lup, care de astadata se pre-
facu in Cal-Galben-de-sub-soare. Negru Impdrat \TA-
zandu-i, se bucura mult i ii primi cu mare alai.
Voinicul infra In palat zicand :
Bine v'am gäsit, Inaltate Imparate. M'am inchinat
ca slujba care mi-ai dat-o. lar Imparatul spuse 1
SA traiesti, voinice ! Cine altul, decat un viteaz ca
tine, putea sa-mi aduca Calul-Galben-de-sub-Soare ?
Eh, acum pot a-0 dau Pasarea Brebeneaga. la-o: cu
pomul, colivia i cuibul ei. lar, dad voiesti sa mai stai,
eu bucuros te gazduesc ca pe un mare oaspe.
Dar Niculita care stia ce stia nu mai zise ni-
mic, tacu cu inteles. Nici nu pranzi cumsecade si se si
grabi, sA piece, luand cu el pasarea mult doritä.
Fericit, ca toate planurile dela Inceput, izbandira rand
pe rand, zori catre padure, la locul stiut, de unde
lua adevaratul Cal-Galben-de-sub Soare, precum si Cor-
nu/ de Aur cu Zana Zanelor.
$i apoi se asternu drumului, gonind de zor, ca sa a-
funga cat mai devreme, la 'copacul cu pricina, unde erau
ingropate inelele.
Acum, Luoul Nazdravan ce-a facut in grajd ?
Pe la miezul noptii, el incepu sa une asa de furios,
fuck strajile palatului luandu-se de &dud, alergara sa
vada ce-i.
Dar, in grajd, unde stiau bine ca se and num3.i Calul-
Galben-de-Sub-Soare, sub strasnica paza, ce gasira ?
Cum deschisera poarta grajdului, deodata se napusti
peste ei o fiara salbateca, trantindu-i la pamant. N'apuca
sa-si dea bine seama ce se petrecu, ca fiara o luase la
sanatoasa, pierind din ochii lor....
Nici strajile, nici Insusi Negru Imparat, n'au putut sa
afle vreodata cum si ce fel s'au petrecut lucrurile.
Si nimeni nu a stiut, cd asta fusese cea din urma is-
prava a Lupului Nazdravan, care se prefacuse rand pe
rand : In zana si In cal.
51, iaca asa, ramase Negru Imparat : i fArà Pasare
Brebeneaga i fArà Cal-Galben-de-sub-Soare.
Snoave qi Basme 281
Dupa ce scapa asa cum scapa, lupul tot gonind,

ajunse din urma, pe Niculita.
Hei, voinice, ti-a placut cum te-am slujit ?
Sunt prea multumit si te voi rasplati dupa cum
meriti, caci te voi tine In palatul meu si te voi griji ca
pe un frate.
Cand lupul auzi una ca asta se grabi sa-i raspuncla :
Ba, nicidecum voinice Eu ma voiu intoarce in co-
drii mei, ca sa traiesc, unde m'am nascut si am crescut.
lar tu, n'ai cleat sa te duci la palatul tau, unde te-ai
nascut i ai crescut. Eu ma legasem sa-ti slujesc pen-
truca si tu m'ai scapat dela moarte. Si inca mai sunt
dator sa-ti slujesc. Acuma la despartire, iti dau un sin-
gur sfat : decateori vei fi in primejdie, tu doar sa te
gandesli la mine si eu voi rasari ca din pämant langa tine.
Nu termina bine vorba i lupul se facu nevazut.
Dupa asta, Niculita tsi urma drumul in voie pana la
cele trei raspantii, unde era copacul, cu inelele ingro-
pate.
Ajungand acolo si cautand la locul tiut, gasi toate
inelele asa cum erau puse si cand le vazu îi aminti
de fratiorii sai zicandu-si : Ah bietii mei frati, inca se
obosesc alergand in zadar, dupa Pasarea Brebeneaga".
Luand inelele. porni pe drumul dinspre miazanoapte.
$i mergand cinci zile i cinci nopti dele de un han,
unde gasi pe fratele sau cel mai mare, care ajunsese
sluga la hangiu. Mirandu-se mult- de soarta fratiorului
Il intreba indurerat
Bine, frate, in loc sa. fi in cautarea pasarii, tu asa
treaba ai ajuns sa faci ?
lar frate-sau i-a raspuns :
Hei, Niculita, am umblat mutt, fara seama, dupl
Pasarea Brebeneaga, dar n'am dat nici macar de nu-
mete ei.
Tu, barem, ai facut ceva ?
Eu, raspunse Niculita in drumul meu am
auzit de pasare si am si gasit-o. 51, acuma, nu ne
mai ramane altceva de facut, deck sa mergem ama-ndoi
In cautarea fratelui nostru cel mijlociu, ca sa-1 gasim,
unde I-om gasi, i sa ne intoarcem cu totii acasa.
282 Gheorghe I. Tazlauanu: Comoara Nearrmlul
A &ilia zi, Mall pdrdsird hanul si ajungänd la rds-

pantie, apucard de data asta pe drumul dinspre rasa-
rit. Merserä ce merserä si dupd sapte zile isapte nopti
ajunserd la gura unei päduri mari, unde räsirä pe fra-
tele mijlociu.
Mult se mirard, and isi vdzurä frdtiorul in cocioaba
unei vrdjitoare. Ii povestird apoi toti, unul altuia, ate
li s'au intämplat. Cei doi frati nenorocosi se minurkird
de cele povestite de Niculità. Dar, and vdzurd : aria
Zänelor din Cornul de Aur, Calul-Galben-de-sub-Soare
si mai ales mutt dorita Pasdre Brebeneagd nu le pa-
rut-A de loc bine. Deaci 'nainte, ura de frate se
strecurd ca otrava in sufletul lor. Si un singur gaud
chinuia: cum sci-I piardci pe Niculifä...
Isi aduserà aminte cd, in drumul lor, se gäseste un
put pdräsit si foarte aciânc. Chibzuird, cd este mai bine
a-1 arunca in acel put, deal a-I omori. Zis si fdcut.
Ajungänd la put si fiind iarbd 'bland i multd cres-
cutd peste gura putului, Mat II acoperea deabinelea, ei
se prefda ra ca se joacd, pänd Il imbrâncird in put.
Bietul Niculitd, alunecd pe gura putului si... nu se
rnai
Cei doi frati ticalositi, frecändu-si mainile, se bucu-
rara de isprava asta, socotind ca asa au scäpat de el.
Se invoird ?titre ei: cel mare sa ja zAna, iar cel mij-
lociu sd ja calul. Apoi se inteleserd sa spund tatAlui
lmpärat, o minciund ticluità, si anume, cd numai el
amcIndoi, au gäsit $r cdus Pasärea Brebereagd.
CAt priveste despre Niculitd, au sd spund ca nu i-au
mai dat de urnid, din ziva in care si-au ales drumurile.
O pornird, deacu, värtos la drum, nerdbdatori sd se
arate cat mai de gran in fata tatälui Impdrat.
lute un revarsat de zori, ajunserd in sfärsit acasd.
Impäratul and îi vdzu feciorii, dupd atat amar de
vreme, plânse de bucurie imbratisd cu dragoste
pdrinteascd.
Mare i-a fost bucuria, and primi, din mäinile lor,
Pasdrea Brebeneagä.
Bucuria lui sporl si nu-si crezfi ochilor, and, alAturi
Snoave qi Sasme 283
de Pasdrea SfantA, mai vdzu si pe Zäna Zänelor si pe

Cal-Galben-de-sub-Soare.
Dar, and vent vorba despre NiculitA, si auzi ce
auzi chiar din gura for, intristarea H. fu atAt de mare,
cd nu mai stia ce sA creadä !
Vestea sosirii feciorilor cu Pasdrea Brebeneagd, se

intinse repede ca fulgerul in toatä impArdtia.
ImpAratul porunceste sd adune poporul, pentru sfin-
tirea bisericii.
Pasà-mi-te, Cu Pasarea BrebeneagA nu ad lucru cu-
rat, aci in ziva sfintirii bisericii ea nu mai putù
set cante! Tot asa se intamplA cu ZAna anelor,
care odatd cu Pasdrea SLintd îi pierdu si ea graiul I
SA' oprim oleacA povestea aici i sa vedem ce s'a mai
intämplat cu bietul NiculitA.
Inimosul de Niculitd sArmanul stAtu ni Alt timp in

fundul putului, unde-1 aruncaserà fratii lui.
trite° bunA zi, nici el nu stie cum, Ii veni deodatà 'n
rninte Lupa? Nazdrävan. Si, ca printr'o minune, in aceeas
clipA, se si ivi sus, pe ghizdurile de piatrA ale putului,
chiar lupul
Si-unde imi incepu sO une fiara, cAt Ii lua gura, de
rdsunarA toti codrii i vdile muntilor.
IntamplAtor, tocmai treceau pe acolo, niste care cu
poveri, dela rosturile for. Cdrutasii, bAnuind cd
lupul nu urld de geaba, se apropiarà i auzind glas de
om venind ca din fundul pAmantului, se oprirA locu-
lui : Deslegard funiile dtla coarnele boilor, le innodara
fácurd o franghie lungd. La unul din capetele frAn-
ghiei, prinser6 un cOlus de lemn.
Cu ajutorul fränghiei, oamenii Ostia izbutirA sA-1 scoatA
pe bietul Niculitd la fata pdmAntului. If ospAtarà cu de-
ale mänarii si cu ce mai aveau la ei de-ale bäutuni.
Voinicul, flAmand si insetat dupA atAta ch.% se In-
viorA, sin* cum Ii yin puterile, i multurns d n n ma
Astor oameni ai lui Qumnezeu, pentru fapta lor cres-
tineascA.
Carele se departara cu oamenii, la rosturile lor.

vazandu-se iarasi In lata Lupului Nazdra-
van, se bucura ca de-o veche i norocoasa tovarasie.
Lupul glasui :
Hei, voinice, ai putea sa-mi spui i mie acuma,
ce-ai %cut cu Pasarea Brebeneaga, cu Zafia Zanelor si
cu Calul-Galben-de-sub-Soare ?
Niculita, pune ochii 'n parnant i de amArAciune
durere, nu raspunse nimic.
Lupul, adauga :
Lasa, v oinice, totul, iarasi pe seama mea, si-ai
sa vezi cum o sa iesim noi, cu bine, la capat.
In zare, se ridica un nor de fum dela o laie de tigani,
care tocmai poposise cu corturile lor tuteo valcea.
Lupul facu ce facu, se duse Inteacolo si se 1napoie
cu o toba, cu un lant i cu niste strae vechi, de ursar.
Pe data, Lupul Nazdravan dandu-se de nouà ori
peste cap, se prefacu in urs. lar Niculita, Imbracand
straiele de ursar, lua ursul de lant i porneste de-adreptul
spre palatul tatalui Imparat.
Cand ajunse la poarta palatului, Niculita incepu sa
bata daireaua, iar ursul sa joace...
Curtenii i ostenii se stransera, Inteadevar, ca la urs.
Zana Zanelor, cea crescuta de nota. babe, in corn de
aur, cand vazù pe ursar, numai ea singura, din
tut lumetul adunat, recunoscù sub straiele ursarului, pe
Niculita dragostea ei.
lntre timp, sosi i Imparatul nedumerit de Mata zarva.
Zana Zanelor fi Intampina, razand i batand din
palme. Ea se apropie de Imparat i, ca printr'o mi-
nune prinzand glas, Il ruga destul de staruitor sa
ingaduie ursarului sa ramaie aci, la curtea Imparateasca.
Imparatul, stiind-o fara grai, ramase uimit de mi-
nunea asta. Fericit ca deaci incolo poate vorbi cu
Una, 'fi facu pe voie. Asa ca ursarul i ursul ramasera
la palat.
Ursarul juca ursul o zi, doua, trei. lar a patra zi,
cand Imparatul vol sa-1 rasplateasca, aria Zanelor
zise :
Imparate, de-ai sti ce stiu eu, nici toata imparAtia
Snoave el Beam° 285
nu fi-ar ajunge ca platesti, bucuria ce ti-a facut-o

ursarul.
Vorbele Zanei II puse pe ganduri si o intrebA mirat :
Ce vrei sa spui cu asta, fata mea ?
5i-atunci, Zan it lamuri :
Imparate, ursarul din fata noasträ, nu e altcineva
deck Niculitd, fiul Mariei Tale... El este acela care m'a
scapat pe mite cu vieatA din robia celor nota babe. Si
tot el este acela care a izbutit sa fa Calul-Galben-de-
sub-Soare dela Ros Imparat, precum i Pasarea Brebe-
neaga dela Negru Imparat.
Imparatul simte ca i se ridica o piaträ de pe suflet.
De fericire, nu mai vazu nimic in fata ochilor sAi...
Btu doar un semn, i toata lumea se indeparta.
Acuma, Imparatul ii imbratisa cu multa dragoste
parinteasca fiul nepretuit.
Niculita i povesti de-a ffr a par, toate patAniile si
toate primejdiile, prin care a trecut de cand a plecat in
lume dupA pasarea sfantd, i panA a gAsit-o.
Ii mai povesti i faptele de ocarA ale fratelui mare,
care ajunsese sluga la hangiu, precum i ale fratelui
mijlociu care din 'slabiciune pentru femeiajunsese
si el de its la o cotoroanta de baba ademenitoare...
lar cand mai povesti i despre ticalosia lor, cum 1-au
imbrancit in puf ca sa scape de el si cum 1-au pall-
sit acolo, ochii batranului se umezirA in lacrimi de foc...
De indata, Imparatul chemä pe cei doi feciori
ca sa-i puje fata cu Niculita. $i Ii mustra aspru
pe amandoi, vorbindu-le asa:
Pentru cele facute de voi, nici Dumnezeu nu IA
poate ierta. Rea purtare ati avut in lume Iar, la in-
toarcere, greu pacat ati facut cu fratele vostru, Niculita,
nesocotitilor I Deacum incolo, nici nu rneritati sa-i treceti
calea 1.. Voi nu mai sunteti frati cu el L. Eu nu vA mai
socotesc fiii mei I Plecati procletilor, chiar acum, din
palatul in care v'ati nascut si in care degeaba v'am
crescut I.. $i blestem greu pe capul vostru sa cada
Sá n'aveti nici tihnd, nici odihnd, oriunde yeti

rättici In lume L..
Sri n'avefi parte de nicio bucurie I..

$i sit nu putefi tali, dead din mila altora I..
Cei doi feciori netrebnici, vkandu-se alungati din casa

parinteascA, para fulgerati de mania blestemului, sd
duserd. Si dusi au fost...
A doua zi, la palatul insorit, Jume dupà lume incept'
sa curgä, de se umplu toatá curtea si mai rämäsese si
pe din afarä.
Poporenii venisera pentru sfintirea bisericii impärätesti,
la care lucraserä patruzeci de mesteri neintrecuti, vreme
de patruzeci de ani in sir ; si pentru care impAratul
cheltuise tot venitul impärsätiei.
Biserica mare, inaltà si frumoasä, cu turnurile suflate
In aur, era ziditá pe un deal, de unde se putea vedea
panà hat departe, peste impärätiile vecine.
Cand soarele se ridicase ca la trei suliti pe cer, tot
lu.nètul porneste, in frunte cu preotii, spre biseric.ä.
$i and sosi ImpAratul cu Niculitd, lumea nu mai
contenea strigand: sa ne trAiascA Impáratul cu feciorul"1..
Dar mare fu bucuria poporenilor, dud vazurA Pa-
särea BrebeneagA cu toate ale ei !
In bisericä, ImpAratul se asezd pe un jilt de-argint.
Niculità sta la dreapta, tinand in manA o colivie de
aur, in care se vedea PasArea BrebeneagA.
Dupà ce preotii terminará sfanta slujbä, Impäratul
facand un semn vesti multimii cd Pasdrea BrebeneagA
va canta... pentru sfintirea bisericii.
Lumea nu-si mai luà ochii dela pasArea sfantä.
Niculitä deschise colivia de aur... si Pasdrea sburd
pest capetele tuturor drept credinciosilor, oprindu-se
chiar deasupra iconostasului.
Simtindu-se slobodä, pasärea bAtu de trei ori din
aripi, deschise ciocul... si incepu sa cante. $i cantä ea,
atat de frumos si atat de minunat, ca si ingerii lui
Dumnezeu.
Dar, dupä ce pasärea sfarsi de cantat o lumina,
Snoave I Basme 287
argintie se pogori de sus, peste prestol. Era. Duhul

Sfant....
Toti mirenii se infricosard, nestiind de unde izvord
atata lumind orbitoare. Ridicard privirile si se uitard
in sus, spre iconostas, la PasArea Brebeneagd.
Abia acum, lumea îi dd seamd cd pasArea adusd
de Niculitd este o minune dumnezeiascd..
Dupdce pasdrea incetd cantarea ei sfantA, preotii toc-
mai voiau cd trebuie sd cante troparele. Zadarnic incercard
ei sd cAnt.?., cd nu puturd deschide gura. Toti amutird,
de para erau fermecati !
Pe semne, Dumnezeu Atotputernicul oranduise ca :
numai Pasó rea Brebenagd sa poatd ctintcl la tarno-
sirea bisericit. nimeni in alar?" de ea !
ImpAratul, uimit de ce-i auzird urechile si de ce-i
vdzurd ochii, ingenunchie, smerit, impreund cu NiculitA.
La fel, fAcii i popord intreg.
Pasdrea Brebeneagd faifa', acuma, inca d trei ori
din aripi, in semn cA sfintirea bisericii se fdcuse i cd
slujba sfantil s'a terminat. Apoi, sburand depe icono-
stas, ea se lAsd pe umerii lui Niculitd, de unde sburd
la loc in mandra ei colivie de aur.
Poporenii se ridicA toti, in picioare, si se dau, acuma,
la o parte ca sd iasd din bisericd, mai intai /vidria Sa
ImpAratul,
si asa s'a fAcuf sfintirea bisericii, cu ajutorul Pasdrii
Brebenege.
Poporul era fericit, stiind ca, de acum incolo, este
voie sd se inchine i sd se roage lui Dumnezeu, in
biserica cea nouA.
lar Ros ImpArat, multumind Celui de Sus, dA po-
runcd la curteni sA cheme toatd sdrAcimea din LITA-
rAtie la un praznic mare cum nu s'a pomenit nici in
povesti.
Si venir-A, din toate colturile impArAtiei, i tineri
bAtrani, unii mai sArmani ca altii. Asa cl sArAcirnea,
pentru intaia oard, odatd c niciodatd, s'a vAzut satu-
ratA, la o masA atat de belsugatd : in colad, in fripturi
vinaturi trase cu talvul din butide cramei ImpArAte§ti.
288 eheorghe I. TazlAuanu: Comoara Neamulul
A treia zi, dis-de-dimineatd, NiculitA se sculd si se

gall ca de nuntd. lar dupd rdsdritul soarelui, se infdtisd
tatAlui Impdrat. 11 gds1 in sala tronului sAu de aur,
rdsfoind o carte veche.
Niculitd, aplecandu-se pand la pArnant, rugA pe fatal
sdu sd-i dea voie ca sd se cdsAtoreascd cu aria Zanelor.
Taal, fericit, fdcu pe voia singurului fiu ce mai
rAmdsese pe langd bdtranetele lui.
Niculitd sdrutd mana pdrintelui iubitor i, iesind din
sala 6tronului impArAtesc, se duse drept in iatacul
unde Zana Zanelor 11 asteptd cu multd nerAbdare.
El intrA binisor, mergand in varful picioarelor, ca sA
nu fie simtit. Dar zana, cdreia nu-i (Muse ochii in
gene, se plimbd de colo pand colo/ presimtind Intoar-
cerea lui imbucurdtoare.
Si iald-1 pe Niculitd vesel, aducand binecuvantarea
pArinteascd a tAtani-sdu, pentru cdsdtoria lor. De bu-
curie, nu-si .mai gdsea loc pe fata pdmantului. Amandoi
se imbrdtisard lung si se sdrutard cu infocare
Nunta lui Niculitd a fost sorocitd inteo DuminicA de
toamnd, cam dupd culesul viilor. Odatd inceputd, petre-
cerea tinu tot inteun chiu, noud sdptdmani in sir
Si ce mai de daruri de nuntd, primird mirele
mireasa 1 Unele, mai impArdtesti ca altele. Dintre toate
darurile impArdtesti, cel care le umplea sufletul de bu-
curie a fost colivia de aur cu Pascirea Brebeneagd
La nunta lor impArdteascA, n'au lipsit nici cei doi prie-
teni nedespArtiti care, in cdutarea Pasdrei sfinte, 1-au
ins* mereu, 1-au ajutat i I-au scdpat pe Niculitd ori-
decate ori primejdia era mai mare. Erau : Cal-Galben-
de-sub-Soare i Lupul NAzdrAvan,
Calul nu-si mai schimbd stdpanul, ci rdmase mai
departe sd slujeascd pe voinicul fericit.
lar Lupul, dupd ce-si lud ramas bun dela Niculitd,
o porneste intins spre codrii lui dragi, de care nu se
putea despArti niciodatd, pentru nimic in lume.
Am uitat sd spun ca, la nuntd, s'a intamplat sd fiu
eu de fatd. CA de nu eram i eu, pe vremea aceea
acolo, apoi nici pand astAzi n'aveati de unde s'auziti
povestea minunatd cu PasArea BrebeneagA.
Snoave si Basme 289
5S'i 'ncillecai pe-o $ea de-argint,

Ca sá fiti siguri cci nu mint.
$i 'nccilecai pe-o pa mai nou,
Ca sii vd spun povestea noire,.
$i pull, iute, ochii roatcl,
Ca Pi vei spun povestea toad
., .
19
Snoave si Basme 291
Fiica cea mica

a ImpAratului Albastru
in vremea de demult, pe cand vorbiau

pasdrile i sburau jivinele pamantului,
deatunci i se povesteste despre Imparatul Al-
bastru, care avea nota fete, frumoase
zane, nu altceva
$i batranii, se minunau de stralucirea frumusetii lor.
lar Maria Sa Iniparatul, era in al noualea eer de fericire
Zmeii, din toata lumea, fall de astampar, dadeau
tarcoale palatului i stateau la panda, . Dar, pas sa
poata pune mana pe vreuna din ele ! Cad erau tinute
in odài, cu usi ferecate In ladle grele de aur.
Se lupta, bietul Imparat, impotriva firii omenesti :
deh L. o fatä frumoasa nu-i tocmai, tocmai usor, s'o tii,
ca pe un margaritar »sub cheie", inteun sipet de fier.
Zmeii, de ciuda ca nu puteau sa rapeascd pe cele
nouà surioare, au tinut un sfat In pestera lor din creerii
muntilor. Si, in cele din urma, au gasit mijlocul de a
le full inima... $i au trimis pe vraptoarea Spaima-Pa-
durii sa le zapaceasca mintile i sa le fure inimile
pentru ei.
Spaima-Padurii, nu numai ca primi cu placere frisk-
cinarea data de catre Zmei ; dar, cu o dibacie mai dra-
ceasca deck oricand, gasi farmecul cu ajutorul caruia
sa implineasca dorinta arzatoare a zmeilor.
$i porni Spaima-Padurii, inteo carje si-un picior, pe
drumuri neumblate, de soare neluminate...
$i-a umblat ea, cale lunga, pana ce a ajuns in im-
päratia lui Albastru-Imparat.
292 Gheorghe I. TazlAuanu : Comoara Neamulul,
In una din cele multe pdduri strAbdtute, Spaima-PA-

durii avu grije sd se prefacd in zand, ca sd nu fugd
nimeni din calea ei...
In revdrsatul zorilor, cand cele noud fecioare obisnu-
iau sd se scalde in lacul din grAdinile palatului, Spaima-
PAdurii, nezdritd de nimeni, .se furisd pand la lac, in
care turnd, dintr'un urcior, licoarea blestematd... $i apoi,
ea pieri in negura zdrilor.
. . .
Dela o vreme, nu se she cum si ce fel, ImpAratul

Incepu sd se arate ca totul schimbat, cad mereu se
plimba decolo pand colo.., de supdrare 1 Si nu mai in-
gAduia nimAnuia sA intre sd-i vorbeascd. Sufletul i se
turburase... $i cine stie ce amare bAnueli otrAviau inima
lui de tatd Ingrijorat !
Nimeni n'avea de unde sA afle ce ganduri negre
chinuiau.
Inteo zi, sfetnicul cel mai bdtran dintre bAtrani, vd-
zandu-I catu-i de trist i abAtut, cuteazd sd intre la
ImpArat i sd-1 Intrebe :
Mdrite ImpArate ! ¡mi iau indrdzneala sd-ti vestesc
cA toti curtenii sunt jngrijorati de sbuciumul In care
ti se sbate inima. Rogu-te ! spune-mi mdcar mie, mana
ta dreaptd de totdeanna;ce gand ascuns te munceste ?!
Ehei L.. durerea care imi roade inima, rAspunde
ImpAratul, este asa de adancd, Inc& nimeni, dintre voi
nu md poate ajuta !
Nu stiu cum se face cd fetele mele, azi Imbracd

rochii noui-noute, iar a doua zi, le gdsesc cu 'ele
zdrentuite.
Degeaba, am oranduit strAjile cele mai credincioase,
ca sd pdzeascd toate intrArile i ieirile palatului, doar
doar oiu aflA ceva. $i totusi, n'am Idmurit nimica 1
Dacd imi ingAdue Lumindtia Ta, sd-mi spun si
eu cuvantul, ar trebui Mdrite ImpArate, sd dai sfoard in
tard cd, acel ce va deslega taina asta, adicd, unde si cum
isi rup, fiicele Mdriei Tale, straele ; aceluia Ii vei da
de sotie pe una din ele, precum i jumAtate din Impd-
ratie.
Snoave el Basrne 293
ImpAratul, la auzul celor spuse de inteleptul sfetnic,

tresAri de bucurie cA, In sfArsit, va putea sti adevArul.
Pe datA, crainicii trAmbitarA pitacul impAt Atesc, in cele
patru pArti ale lumii.
-Multi crai si printi luminati, de peste mAri i tAri, isi

incercarA priceperea i istetimea. Dar fail niciun folos...
Atunci, ImpAratul, desnAdAjduit, dAdu din nou rAvase ;
de astA datA numai in cuprinsul ImpArAtiei, ca sA vinA
la curtea impArAteascA, oricare dintre supusii sAi, s'ar
Incumeta sA deslege taina celor nouà fete ale lui.
Intr'una din zile, ajunse vestea pAnA Dumbrava

ZAnelor, unde îi pAstea turma de mioare, un ciobAnas.
Nu stAtu mult pe gAnduri, ì ciobAnasul por' cdtre
curtea impArAteascA, hotArit sA implineascA el dorinta
lmpAratului Albastru.
La iesirea din DumbravA, ii atinu calea ZAna-ZAnelor.
Unde a pornit Voinicul Plaiurilor ? Nu cumva
merge spre palatul lui Albastru ImpArat ?
Chiar ca sa-mi incerc norocul rAs-
punse ciobAnasul.
Ca sA izbAndesti, voinice, tine colea si pAstreazA
Ast caval. Si orideeAteori vei fi la nevoe, tu sd canti
din el, i atunci, mintea ti se va lumina... i lesne vei
scApa din once incurcAturS.
Pe inserate, Voinicul Plaiurilor ajunse la curte si se

infAtiq. ImpAratului, care, vAzAndu-1 asa cum arAta, nu
putu sA-si ascundA neincrederea in intelepciunea unui
om de rAnd, imbrAcat cu o skid mitoasA :
Te-ai gAndit bine, voinice, cAnd ai cutezat sd te
iei la intrecere cu atAtia feti de EmpArat, care îi pier-
durA capuk din nesocotinta lor ?!...
La vorbele ImpAratului, ciobanul nostru, färä sd-si

piardA cumpAtul, rdspunse cu clArzenie :
Da, ImpArate !... Am auzit si stiu bine porunca pe
care LuminAtia Ta a dat-o. Totu§i, md incumet sd fac
eu ce n'au fdcut toti Craii si Printii de peste cele noud
mdri i Pd.
Doar §tiu cd, de nu voi izbuti, unde imi stau picioarele,
¡mi va sta si capul !
Dar, MAria Ta! Am si eu, acum, o rugdminte : set'
mi se ingeidue sd dorm, numai trei nopfi la rand,
ltingd iatacul domnifelor.
ImpAratul, vdzAnd cA ciobanul are sd fie mai cu cap
decAt cei dinaintea lui, dete ordin sd i se implineascd
vrerea.
Chiar in aceea§ noapte, ciobanul isi fAcg, pe indelete,
culcusul, lAngd iatacul fecioarelor.
Cum Il vAzurd, domnitele au priceput cd dobAnasul
e trimis de tatd1 lor, ca sd le pdzeascd.
Pe la miezul noptii, sora cea mica, dete cu picioru-
sul ei in cioban, ca sd-i incerce somnul.
Ciobanul, intelept din fire, cd se intoarse pe partea
cealaltd... §i adormi sfordind, de credeau domnitele cd
nu se mai trezeste pAnd dimineatd.
Ba, una din ele, si spuse
Las', ciobane, cd indrAzneala ta ai s'o pldtesti, si tu
cu capul, ca sd nu mai cuteze si alt prostAnac !...
Ciobanul, mai treaz chiar decal ele, era numai urechi...
El stia una si bund : sod afle cum l uncle î,1 rup,
ele, straele?
Domnitele se lAsard amä'gite de somnul ciobanului,
si o sbughird pe o u§d dosnicd stiutd numai de ele...
Voinicul Plaiurilor, ca un cAine de tArld, se si lud
dupd ele. $i, amintindu-§i de sfatul ZAnei ZAnelort
scoase cavalul dela brAu §i abia fluerd duios, din ca-
val, cd dinteodatd ciobAnasul se si prefAcu inteun flu-
turas auriu... lar, ca sd nu fie lesne zdrit, isi alese loc
de popas : cdrarea dintre cositele domnitei, care era cea
mai micd, mai drAgAstoasd si mai mintoasd dintre su-
ron.
Au mers ele ce-au mers, cu fluturasul auriu In cosi-
Snoave si Basme 295
tele spic de grau, parid ce-au ajuns In Pddurea de

Aramd.
Fluturasul, sburd din cositele domnitei si se opri pe
creangd. Acuma, se prefAcu iardsi in cioban, i rupse
rdmuricd de aramd... In acelas timp, pddurea fu cu-
tremuratd de un tipdt infiordtor !
Fetele se sphimantard L.
Cea mica' spuse cdtre celelalte :
Bine ar fi, dragile mete surioare, sA ne intoarcem.
Cdci presimt cd n'are sd ne fie a bine !
Ea a zis, ea .a auzit...
Domnitele isi vedeau mereu de drum, inainte.
lar ciobanul, prefAcandu-se iardsi in fluturas, 1§i
din non locul tot filtre cositele domnitei celei mici.
Dupd un drum lung si obositor, ajunserd In Pdclurea
de Argint, unde poposird o leacd.
Si iardsi fluturasul nostru lud chip de cioban ; rupse
rAmurea de argint ; si pdclurea scoase un tipdt mai
inspdimantätor !
Fetele incremenird !...
Sora cea mica le spuse din nou
Dragile mele surioare I Nu treceti asa usor peste
semnele ce. ni se aratd ! Ca n'are sd ne meargd cu
noroc .Ar fi bine, sd ne intoarcem cat mai curand, acasd I
Dar nici de data asta, surorile n'ascultard de surioara
lor mezind. Si, tot mergand, fArd contenire, ajunserd,
insfarsit, in Pddurea de Aur, unde ciobanul fAcu la fel,
ca In celelalte cloud pdduri.
PAdurea de Aur erà atat de mare, cd t e intindea hAt !

departe, pand la tdrmul Madi de Smarald...
Acolo, fetele erau asteptate de zmei, care le urcau
inteo luntre irnpodobitd cu flori de trandafir ; i le tre-
tvau pe tArmul celdialt.
Acolo, in fundul unei pesteri uriase, se afld castelul
zmeilor. In sala cea mare a castelului, erau intinse mese
cu mancdruri i vinaturi alese. Aici, se ospdtau cele noud
Gheorghe I. tazrauanu : Comoara Neamulul
296
fete impreund Cu zmeti, care jucau voiniceste cu el; In

antecul ldutarilor... pand ce straiele se sdrentuiau pe ele.
Domnitele erau incununate Cu flori de iasomie. Pe
una din florile cununei de pe fruntea domnitei celei
mici, sedea ciobAnasul prefäcut In fluture, si se minung
de toate cele ce vedea, fArà sd uite de legdmântul lui
cu Albastru Impgrat.
Petrecerea si jocurile, ludnd sfarsit, domnitele luard
cale d Intoarsd, spre palatul tatAlui lor.
Pe drum, domnita cea mica spuse celorlalte surori
cd, in timpul ospAtului, i s'a furat farculita dela ma sä,
iar, In timpul jocului, i-a mai pierit batista si un
pantofior...
De astd datd, cu toatele se, ingrijorard de semnele
asteal.. Si nu mai stiurd ce sd creadd.
* *
CiobAnasul avu grijd s'o porneasa singur la drum ;

zorind, ajunse la usa iatacului, cu mult mai inaintea
fetelor.
lar, and sosird ele, ci9bdnasul dormia sfordind.
A doua zi, ciobanul fiind chemat de Impdrat sd-i
spund ce-a vAzut si ce-a auzit, ii rdspunse :
MAria Ta! Chiar acuma, ina nu pot spune nimic!
Pe mine, sg md Intrebi si-ti voi istorisi totul, numai la
sfärsitul celor trei zile.
* *
A doua seard, fetele plecard iardsi spre castelul zmei-

lor. 5i... ciobanul prefAcut In fluturas, dupd ele.
Domnitele petrecurd acolo, mai mult decat.in noaptea
întâia,si se Inapoiard acasä, unde gAsird jails pe do-
!Aug sfordind, in somn adanc, la usa iatacului.
Insfarsit, sosi i ziva a treia, care era tocmai ziva im-
plinirii sorocului pentru sarcina cea grea, pe care cioba-
nul si-o luase fatA de ImpArat.
Domnitele, ca In toate celelalte nopti, plecard spre
Snoave ai Basme 297
castelul fermecat al zmeilor. Ciobanul nu le pierdu o

clipA din ochi.
La inapoiere, domnita mezind spuse celorlalte
SA stiti, iubitele mele surori, cA, si in noaptea asta,
mi s'a lurat ceva. Imi lipseste inelull . . . Nu stiu cine
se tine mereu de capul meu.
SA fie, oare, ciobanul ? ! . .
Noi nu credem sA fie tocmai ciobanul Asta, in

stare, sd afle taina vietii noastre rhspunserA, toate
deodatg.
Apoi, fetele se culcarA i dormirA in iatacul lor.
Si In noaptea asta, ciobanul dormea tot la locul stiut.
In dimineata zilei urmAtoare &licä a patra dela
legdmantul ciobanului fatal de Albastru ImpArat toa-
ta curtea forfotea de curtenii nerAbdAtori sA vadA ce
isprava a fäcut ciobanul.
TO se intrebau ce are sd se mai intample si cu cio-
banul.
Va avea, si el, oare, soarta atator Crai i Printi ? Va
plAti, si el, cu capul, indrAzneala de a incerca sA deslege
taina celor nouà domnite ?
* *
Pe and ImpAratul se indrepta, catre locul judecdtii,

se auzi o larmA mare, la portile palatutui.
Ce era, acolo ?
Un tigan venise i cerea, cu tot dinadinsul, sA fie
adus In fata ImpAratului.
Albastru Impärat, nedumerit de nesocotinta cioroiului,
poruncl strAjilor sa-1 aducA inaintea lui.
ImpAratul Il Intrebd :
Dar, tu, tigane, ce cauti aicea, nepoftit de nimeni ? !
Hapoi, sA &Mesh, Luminate HimpArate, eu sunt hAla,
care am °moral ticAlosii hAiA de zmei ce si-au bAtut joc
de fetele tale 1 BAtu-i-ar, Dumnezeu i Maica PrecistA
sA-i batd, azi i maine !
Huite ici, limbile lor
Huite, i sangele lor, pe toalele mele ! . .
ToatA lumea I-dame uimitA : i Impdratul
curtenii . . . si cele nouà domnite . . .
298 Gheorghe I. Tazleuanul: Comoara Neamulul
Cand, Imparatul trebuia sà-si rosteascA cuvantul, do-

milita mezind, seal bits de obrAznicia baragladinei
roagd pe total ImpArat sà-i ceard tiganului i alte semne
de vitejie.
Tata! daca nemernicul Asta de sigan spune cd el
a ucis pe zmei, atunci sà-mi dea : furculita, batista,
pantofioi ul i inelui . . . ce mi-au fost luate in noptile
trecute !
Tiganul o sfecli . .
Din tuciuriu, se fdcu galben ca frunza de toamnd
Ba, ceva mai mutt, amutise deabinelea.
Ciobonul nu-si mai putu stApani mania . . i iesi
.
drept inaintea impdratului:

Maria Ta! LApddAtura asta de om. minte !
Eu am fost acela, care le-am urmArit pe domnite, pas
cu pas, trei nopti dearandul. Si, drept mArturie, iatà cele
trei rdmurele : din Paclurea de Amnia, din PAdurea de
Argint si din PAdurea de Aur !
Eu am °moat zmeiil . . . i iatà cele nouà vdrfuri
de limbi, nu cotoarele din mana cioroiului !
Eu i-am luat domnitei : furculita, pantofiorul, batista
si inelul. latd-le, MAria Ta
Fetele, cand auzirà cele spuse de ciobAnas, s'au lu-
minat . . . $i strigard tare ca sa audà toatà lumea :
TatA ! Ciobanul a spus adevArul ! El a spart far-
mecul i ne-a scApat din ghiarele zmeilor !
ImpAratul vAzand i vAzand, cum stau lucrurile, po-

runci argatilor, sd aducd, pe data, :En grajdurile palatului,
doi armAsari sirepi . . .
Tot din porunca MAriei Sale, argatii legarà pe tigan
de cele douà cozi ale sirepilor . . . i, dandu-le bice,
strigarà cat ii linea gura :
tu roibule, la hand!
Hi !
$i tu murgule, la munte!
Ca tiganul sA nu mai mintd! . . .
Snoave si Basme 299
Cat ai clipi din ochi, bietul tigan sfasiat in doua,

pieri si nu mai ramase din el nici numele.
. .
Pe and ciobanasul nostru, ajunse sa se insoare cu
fata cea mica, mintoasa si frumoasa rupta din
soare a Imparatului Albastru, luind in stapanire, tot-
°data, si jumatatea de imparätie.
Dar, and lui Dumnezeu ii place fapta omului, stie
sd-i arate toata grija, toata dragostea si mila Lui...
Imparatului Albastru, numai bätranetea i-a frant vieata,
si 1-a suit in raiul celor iubiti de Dumnezeu.
Si cine era mai vrednic sa urce .pe tronul lui ?
Poporul, care prinsese atata dragoste de Ciobanas,
1-a asezat pe tronuHmparatiei, unde acum acolo, si pana
azi mai curge pe toate drumurile si pe toate cararile
miere si lapte si unde nevoile pas de le-ai mai putea
afla !...
A$ mai spune multe $i de bate
Liar, nu vreau sä-ti fac trawl rea fártate.
CO, mult $i bine, de-om till'
Minte, ca a ciobanului n'om mai gäsi!
Snoave i Basme 301
Cum Doclità a rapus

pe necuratul.
vre mea de demult, trAia o ban si un unchias,
care isi duceau zilele inteo colibd din inima unui
In codru des. Si mai aveau un nepot, un bdietandru

istet si chipes, pe nume DoditA, ramas de mic
copil, orfan.
Si-1 crescurà mosnegii, ca pe copilul lor.
Departe de lume, trdind doar prin poenele pOdurilor,
in tovArAsia fiarelor... Doditd ajunse, incA dela doispre-
zece ani, un voinic cat un flOcAu de insurAtoare.
Dela o vreme, tAifAsuiau unchiesii, toatA noaptea :
cum ar face, cum ar drege, sd-i gAseasca nepotului, un
rost mai a cdtArei.
Pand cand, intr'o zi, mosneagul luà o hotdrire, si-i
zise babei :
Bine ar fi sd am copilul la un mestqug oare-
care. Cdci numai asa va putea träi, mai cu inlesnire,
and se va face mare.
Incuviintd, si baba, astà socoteala a unchiasului si
nici Dodità nu card impotriva dorintii lor, cu toate cA
ii venea greu sd se despartA de codrii lui dragi.
S'apoi, and veni ziva ca plece spre targul din
sa.
vale, unde trebuie sd-i gAseassd unchiasul un mester
lui DoditA, se sculA baba, din zorii zilei, pregAti bgia-
tului legOturica cea cu primeneli, niscaiva turte coapte
In spuzd si altele de ale gurii.
FArà multà zAbavA, unchiasul si nepotul o pornird la
drum. Baba ii petrecu ca ochii, pand nu se mai vAzurA ;
cA tare greu ii venia sA se despartd de Dodità al ei.
302 Gheorghe I. TazI6.uanu : Comoara Neamulul
MerserA ce merserA, pAnd au ajuns la marginea unei

pAdurl, de unde se deschidea drum drept spre targul
din vale.
Acolo, in luminisul din mijlocul pAdurii, in apropie-
rea unui put *Ash, poposird. Si, cum era vremea
amiezii, mai imbucarA ate ceva din 'merindele luate de
acasA. lar apoi, mosneagul se asezA la umbra unui co-
pac rAmuros, i prinse a se odihni, la rAcoare, cateva
ceasuri...
DoditA Ii pAzea Somnul, cu gandul la ce are sd fad
si ce are sd dreagA, de aici incolo.
Dar unchiasul nici nu apucA sA atipeascA, i oftd din
adanc : of I of L..
Cat ai clip/ din ochi, in gura putului din apropiere,
se ivl o lamellate de om. CAci altceva nu putea fi arA-
tarea aceea care ski ghizdurile putului si se indreptA
indatA, spre locul unde odihneau mosneagul i DoditA.
Mic si schiop, cu o cocoasä mare si adus de spate,
Cu pArul cret si lung, de-i acoperea o parte din obraz,
mai mult tarindu-se decal mergand, jumAtatea de om
zise cAtre mosneag :
Hei mosulicd. latA-mA's ! Am venit. Si tare asi
vrea sA stiu pentru ce m'ai chemat ?
Mosneagul, mai intaiu nu se putu dumeri, apoi, ui-
mit, ii rAspunse :
Vai, de mine, taicA ! Pe legea mea, cA eu nici nu
te cunosc, nici nu te-am chemat L..
Atunci, jumAtatea de om prinse a chicotl batj000ritor :
Ha Ha! Ha L:. Doar tu m-ai strigat mai adinea-
ori, and oftai. CAci tocmai asa mA cheamA si pe mine :
Of-Of." $i am venit sd-mi spui ce pAs ai ? Incotro
te duci ? si ce rost ai pa meleagurile astea ?
Unchiasul nostru parcA mai prinse curaj si se hotAri
sA-i spunA totul :
Uite, bAdie 1 Md duc la targ, cu nepotu/ meu.
Vreau sA-1 bag la stApan. SA invete si el un mestesug,
de copil, ca sa poará trAi mai cu rost, and o fi mare.
JumAtatea de om rAspunse :
DacA Asta ti-e pAsul, nici cA puteai sA faci treabA
mai bunA, decat intalnindu-mA i intelegandu-te cu
Snoave SI Basme 303
mine. Lasd-mi mie ndietandrul Mu, numai un an de

zile ; si II invAt toate mestesugurile din lume, nu unul
singur. Si, apoi, el ii va alege pe acela care i-o placea
mai mult.
De azi intr'un an, vei yen' tot in acest loc, si sd
strigi de trei ori : Of-Of !... Eu voi fi langd tine,
ca si acuma ; si IV voi aduce flAcAul, bine rostuit la
multe.
lar dad te invoiesti, te poti intoarce chiar acum acasd,
si eu Imi iau bdiatul.
Mosneagul se Induplecä pe data', si cazu la invoiald cu
jumdtatea de om, sd-i dea bdiatul la Inväldturd, pentru
un an de zile. li lud rdmas bun dela Doditd, sfd-
tuindu-1 sd fie cu tragere de inimd la meserie. Apoi,
fdcir cale Intoarsd spre coliba din codru.
...Nu tot asa de linistit, s'ar fi despärtit de bdia4
dad unchiasul ar fi avut de unde sd stie cd f Acuse
invoialä chiar cu... dracul. Cdci stdrpitura de om ce-si
spunea Of-Of nu era altul decdt diavolul.
De indatd Ce rdmaserd singuri, jumdtatea de om
apucd bdiatul de mand, se apropie de gura putului pd-
Ms% si amAndoi coborIrd in adâncul lui, mergAnd pe
sub pAmant, Wand ce ajunserd pe tdrâmul celdlalt...
Ce-i fu dat lui Doditä sd vadd, cánd ajunse !pe ta-
râmul diavolului !... Peste tot, oameni mici cal cotul si
negri ca pdcatul, erau tinuti la munci istovitoare. Si-o
beznd !... s'o tai cu cutitul !
Aci, trebuia Doditd sd. petreacd un an, In palatul
diavolului. $i chiar de a doua zi ii spuse jumAtatea
de om va incepe sd invete drAcestile mestesuguri.
Vdzand cum stau lucrurile, Doditä dintr'un inceput,
se cam intristase. Dar, viteaz din fire, se hotdri sd. in-
frunte toate cdte II mai asteptau, de acu Inainte.
Ba mai fAcu, chiar in aceiasi zi, o raità prin in-
cdperile palatului, sa mai vadd ce si cum sunt rosturile
pe acolo.
Dar, cum trecea pe o said lungd si intunecoasd, se
pomeni strigat. Intorcdndu-se, se vazu in fata unei fdp-
turi de o frumusete neintAlnità incd. Era o fecioard cam
de seama lui.
304 Gheorghe I. TazIduanu : Comoara Neamului
TanAra fatA, bAnuind ca bAietandrul nostru, care se

plimba agale prin säule palatului, trebuie sA fi incAput,
de curand, pe mainile diavolului, i fiindu-i milA de ti-
neretea si zilele lui, Ii spuse :
Nu te cunosc, bdiete, si nici tu nu stii pe cine ai
in fatd. Dar eu, numai atata IV spun : rAu va fi de tine
si nu vei mai vedea niciodatA pe ai tAi, dacA vei face
ceea ce te va invAta starpitura care te-a adus aici I...
Am pAtimit, i pAtimesc i acum, pentrucA pe mine nu
a avut cine sd mA sfatdiascA de bine.
DoditA, cutremurat de cele auzite, i, deabia acum,
dandu-si seama pe ce maini a inaput, se ruga:
Simt i eu, cd o mare primejdie ma paste. Dar,
spune-mi tu, frumoasä fatA, ce trebuie sa fac, ca sA
scap din ghiarele DiavoluIui ?,
SA nu Inveti, nici unul din mestesugurile lui
volesti ! rAspunse fata. lar vremea, tu n'ai s'o pierzi
degeabA. CAci eu am sd te invat toate mestesugurile
din lume ; ba Inca i unul mai mult de at stie el.
DoditA, multumi fecioarei, se inapoie unde diavolul
i-a hotArif culcusul i adormi in suspine i ganduri
negre.
A doua zi de dimineatA, se trezi, Inghiontit de atre
hada stkpitura :
Hai, bAiete, scoalA ! SA incepem lucrul ! Doar slit
pentru ce ai fost adus aici !
FlacAul se supuse ; ii .urmd stApanul. Dar toate in-
cerarile lui Of-Of furA zadarnice. Nu vroia DoditA
sd invete, sA se prefacA In : musca, iepure sau cal ;
nici vreo alta din drAcestile. lui nAscociri. DoditA tinea
Mortis una si /una! El nu poate invdta asemenea
mestesuguri... si pace!
Si asa trecura luni dearanctul, iar toatA strAdania
nAdejdiile Diavolului se duceau pe apa Sambetei !
Dar, in fiecare noapte, and nici pAsArile nu-1 putean
simti, DoditA se ducea in inaperile fecioarei frumoase
care cunoscand toate oranduelile de pe tAramul celAlalt,
If MOO ea, atatea si-atatea mesteguri; stiute i nestiute.
Ba, chiar, precum Ii fAgAduise : unul mai mult deck
ar fi putut afla dela Of-Of.
Snoave ql Basme 305
Cand se implini anul, diavolul sco_ase pe flacau la

gura putului.
Mosneagul care venise la locur stiut, numai ce striga
de trei ori : of L.. of", ca i aparurä, amandoi in fata
lui, sarind peste pietrele i ierburile crescute pe margi-
nea putului.
Hei, buna ziva, dragii mosului I ii intampina
unchiasul, dornic sa-si van nepotul i sa afle ce si
cum a invatat te-au invatat.
Dar diavolul i-o lua inainte, spunandu-i :
Asculta,, taicuta I De vrei, cu adevarat, sa ai un
nepot atotstiutor in mesteguri, apal trebuie sd-1 mai
lavi sa stea un an la mine. Caci mestesugurile le-a in
vatat pe jumatate, Oita acum. $i bine are sa fie sa
ramana la mine, inca pe atata vreme cat a stat.
Dodita, MA a mai astepta raspunsul mosului, prinse
a se vaicarl ca el nu poate deprinde aste mestesuguri ;
§i ca, inapoi la invatatura, el nu mai merge, nici 'n
ruptul capului.
Cad, am uitat sa vA spui ca Zana lui cea buna
i-a vorbit de siretenia diavolului, i l-a sfatuit ca, chiar
de i-ar fagadui i Cerul i Pamantul, inapoi la diavol,
sa nu 40 mai dud L.
Data vazu unchiasul impotrivirea baiatului, nu mai
incuviintd sg-1 dea iardsi lui 01-of, pentru Inca un
an de zile.
$i diavolul, luandu-si ziva buna dela ei, se afuncla in
put, cu mare banuiala, in ce priveste pe Racal.' si cu
gandul de a se rafui cu el, and i-o veni la indemana.
De cum a Orbit putul cu pricina, Dodita, luand-o

spre casa, numai sfarsia povestind cate i cate a Ali
in imparatia diavolului. Si nu se mai satura mos-
neagul, ascultandu-si nepotul...
Dar si mai mare IL fu bucuria, and afla ca Dodita
nu a pierdut vremea de pomanA. Ba Ind, a invAtat
multe, felurite, dar si nestiute mesteguri.
$i cum mergeau ei, yid in-depArtare, venind pe osea,
o oaste fmpArAteascg... chiar cu imparatul In frunte.
2
306 Gheorghe I. TazIduanu : Comoare Neamulul
DoditA ii spuse unchiasului :

laca, acum, imi voi incercA puterea si te vei mi-
nuna de cele ce stiu eu.
Voi chiui de sapte ori, i mA voi preface inteun
cal frumos cum nu s'a mai pomenit pe fata pdmantului I
Ai sA mA vinzi impAratului ; si, mai jos decat opt pungi
de galbeni, sd nu primesti ! CA, atata e pretul meu. Si,
dad. mA vei vinde i vei primi banii, sA-mi iei cA-
pAstrul din cap ! Altminteri, nu mA vei mai vedea
niciodatA I
$i unde chiuì, Doditd, de sapte ori... $i se prefAcu
inteun cal, atat de mandru si frumos... i ca un
frau de mAtase, incat la soare te puteai uita, dar la
dansul bal Unchiasul trecu cu calul de frau, prin fata
otirii impArAtesti .
Imparatul i toti ostenii lui, and au vAzut calul, oprirA
pe unchias.
Mosule, nu ti-e de vanzare, calul ?
Nu-1 vanz, Maria Ta, cA este dintr'o iapA a mea
voiesc sA-1 am de prAsilA.
Nu se poate, mosule Trebuie sd-mi dai mie
calul Asta. $i eu iti voi plAti cat vei cere.
ImpAratul intreb5, cat cere pe cal.
Unchiasul ceru opt pungi de galbeni, si-i zise ;
MAria Ta, calul 0-1 dau. Dar, fraul, mi-1 iau.
Prea puf in imi pasA de haul tAu I N'ai decaf
sA ti-1 iei rAspunse ImpAratul.
Unchiasul primi banii, luA fraul i plecA -spre casA cu
pungile de bani. Cand deodatA, se pomen1 fArA cal si
cu bAiatul, cd rAsare inaintea lui, zicand :
Vezi, tatA, ce mestesug am invAtat eu ?
Deacum, sA tii, unchiule, cA bani vom aVea cat ne
va trebui.
Numai, sA ai grijA de frail 4. SA nu-1 dai din manA,
niciodatAl
MerserA ce merserd si, ajungand la coliba lor din co-,
dru, mare i-a fost bucuria babel, dud l-a vAzu acasA, iarAsi
pe DoditA
Snoave si Basme 307
Dar si mai mare ii fu uimirea, cand vAzu pungile de

aur...
Tosi ai casei se bucurard laolaltd, o bucatä de vreme ;
pand dud kite() zi, Doditd se rugA sd-1 mai vanzd
incd odatd, sub chip de cal, pentru opt pungi ca galbeni.
lis i fAcut. Si, inainte de a intra in targ, Doditd chiul
de sapte ori... si se prefAcu inteun cal, mult mai
frumos decat intaiasi datd.
Mergand uncheasul Cu calui prin tat, ii dAdeau
boierii roatd, spre a-1 cumpAra. Unchiasul cered opt saci
de galbeni, si nu prea gAsea cine sd-i dea atati bani.
Deodatd, se pomenird cu un boier, care vent mai la
urmA zise unchiasului :
Ascultd, mosule! Cat imi ceri pe cal?
Opt saci de galbenil
Bine. Iti dau opt saci de galbeni, dar sd-mi dai
calul ca frau cu tot.
DacA, mosneagul ar fi §tiut cd boierul nu era altul
cleat Of-Of nu se intampla ce s'a intamplat :
Unchiasul, scurt de minte, dAdu calul cu frau ca tot,
uitand de cuvantul nepotului. Lud banii. lar Of-Of inca-
lecA armäsarul spre a-I duce unde stia el. MO, cum am
spus, calul stia un mestesug mai malt decal Of-Of.
Q lud in goand mare peste camp, ca vantul de iute
ajungand la marginea unui crang, deodatd Il aruncd
pe Of-Of,atat de tare, Mat diavolul rdmase aproape
mort, iar bdiatul se dd de astAdatd peste cap, se pre-
fAcu inteun peste si intrd in apd, spre a trece pe ce-
Walt mal.
Of-Of trezindu-se din ameteald, zise:
Hei Ce? Creckai cA ai scdpat de mine ? Tot eu
sunt stdpanul tdu $i te voi °mod, and voi crede eui
!
Atunci, se dAdu si el peste cap i, prefAcandu-se inteun

peste, il urmAri, in apd. Dar, and bdiatul vAzu cd
acolo este gdsit, ieì numaidecat pe uscat, se dA pes-
te cap, se preface in epure si o lud, in fuga mare, spre
un sat ce se vedea inaintea lui.
De grabd, iei i diavojul pe uscat, se prerácu in
ogar, si o luä la goand dupd iepure; dar in satul acela,
308 Gheorghe I. TazIgmanu : Comoara NeamuluI
tocmai erh o nuntd. lepurele, intrAnd prin lume, se da

peste cap si se preface inteun inel de aur, si se aruncA
In poala miresei.
Mireasa, trezindu-se cu un inel atat de frumos, picat,
ca din ceruri, in poala ei, It lud si-1 bdgd in deget. I
se potrivl asa de bine! Parca de acolo!
Of-Of, vAzAnd cd bdiatul a intrat in casa unde
era nuntd, o luA inteacolo. Se da i el peste cap, si
se face un cimpoier. Si unde incepu sa catite din cimpoi,
cd se minunau oamenii... i jucau i dobitoacele...
Nuntasii se rugard, atunci, sA le cante mai mult, cA-1
vor plAti. Cimpoierul ceru, Insà, inelul din degetul miresei,
cdci chiar el, 11 pierduse la nunta lor...
Mireasa 11 scoase din deget i, cand sA i-1 dea, fi cAzu
jos din mana. Inelul, care stim cu totii cd era chiar Do-
dita, se invftrti de trei ori... si. se prefdcu inteo grdmadd
de meiu.
Of-Of, dAndu-se si el peste cap, se prefAcu, din
cimpoier, inteo closed cu pui... Si unde 1ncepu sA
mAnAnce meiul, cu o grabd de credeai cd nu mai ra-
mane bob.
Doar un singur bob de meiu a rAmas sub cAlcAiul unui
nuntas. Si acela era puterea lui DoditA.
Si unde mi se prefAcu bobul de meiu Inteo vulpe;
manca pe closcA cu pul cu tot, de nu mai rámase
nici un fulg din penele ei !
Si s'a cutremurat pAmAntul de bucurie...

Doditd a rApus, in cele din urmA, pe diavol.
$i astfel, scdpA de primejdia necuratului, pe fecioara
cea frumoasA, tinutd pftnd acum In intunericul iadului.
$1 a vrut bunul Dumnezeu.

Ser scape Doditä de tau!
$1 (la a fost ser fie,
Doditä, pe fecioarer s'o ia de sotte;
lard, divolul blestemat,
In fund de put de duda s'a tnnecat I
Snoave ei Basme 309
lnelul de izbandà
fost odatA un om sArac, care avea numai
17 trei vaci. El nu manca laptele, ci-I vindea

ca sA adune bani. Asa a straits el trei butoae
de gologani.
Inteuna din zile, se fAcu un bald de SI. Gheorghe.
Omul Asta avea tin b6 iat, care se cherna Petrus.
TatA, sA-mi dai si mie un ban, zise bAiatul, sA mA
duc si eu in targ sA-mi iau ceva.
Pune scara, te suie la butoi si ia un singur ban.
Petrus ia un ban, se duce la targ si dA roatA targului.
Se intalneste cu doi bAeti de boier, unul avand in
brate un pui de pisicA slab-mort, cu care se duceau la
o rapä sA-1 omoare.
Da' unde-1 duceti, mA ?
11 ducem sA-1 omorim.
Dar de ce sa-1 omoriti, mA ?
Nu mai mAnancd si face murddrie In casA. Nu
prinde nici un soarece.
Atunci el luA pisoiul dela MO si it duse acasA.
SA mi mai dai un ban, tatA
Pune scara la butoi si mai ia-ti un ban.
lar plecA Petrus la targ, dAda roatd targului si se in-
talneste, lar cu acei bAeti, de data asta, cu un pui de
ogar slab, wort.
Unde vd duceti cu el ?
Ne ducem sA-1 omorim I Nu prinde ivuri, nu face
nimic. Numai mAnancA si face murdArie prin casA.
Dati-mi-1 mie I Ce vreti sA vA dau pe el ?
Un ban.
11 duse si pe acesta, acasA.
Tata, mai da-mi un ban 1

Nu-ti mai dau, -ca toate scarbele dracu4ui le aduci
In casa. Dar, aide, pune scara si mai ia-ti un ba'n 1
Pjeca din nou la targ, §i and roatA targului, se In-
talneste tot cu cei doi bäefi, ce-aveau, acuma, un pui
de §arpe, pe care-1 duceau In cleanca sd-1 omoare.
Unde-1 duce0, ma ?
SA-1 omorIm. Fir'ar al dracului. De unde a mai
venit si Asta ?!. and s'o face mare, o sa ne mat-lance 1
Dati-mi-1 mie 1 Ce sa va dau pe el ?
Un ban.
Petrusi scoate banul §i ia sarpele, mi-1 duce acasa si-1
baga Inteun putinei vechiu, dandu-i lapte, o luna de
zile, sa manance.
Ii mai dä, Inca, doua luni, lapte, pana ce plesne§te puti-
neiul. Pe urma, Il baga trite() putina. Ii da lapte In putina,
timp de noua luni de zile, pana plesne§te si putina 1...
Ce sa-i mai faca ? II baga, acuma, lute° butie, si-i da-
du lapte, iaräsi vreo noua luni de zile. Plesneste si butial..
Pune oameni si face un bordei, de _zece stanjeni de
lung si Inca de zece stanjeni de larg. Raga sarpele a-
colo si-i da lapte, Inca vreo noua luni de zile, pana
ce se ridica martacii bordeiului In sus, din cauza ca
puiul de sarpe se marse. Se Meuse Ingrozitor de urias,
ca solzii crescusera pe el cat roata carutii... Ba, îi cres-
cusera i niste aripi, de putea sbura iute ca gandul.
Inteuna din zile, graie§te sarpele catre Petru§
0, stapane 1 Nu-mi mai da sa manane. Ci te
gateste, te primeneste, ca ai sa mergi cu mine departe...
la mama. Te va darui ea cu ceva.
Dimineata, plecara sarpele Inainte, Petru§ dupa sarpe.
0, puiule, stai, mi Meet a zis Petrus.
Au mers §i-au mers, pana ce trecura pe tarOmul ce-
Walt. Baiatul Incaleca pe sarpe. Ajunge In Tara Bros-
teasca, si trece prin ea. De ad, trecura In Tara Ser-
peasca. Aci, §arpele Ii zice
Eu am sa te pitesc sub solzii mei §i, baga
de seam& cA are sa ti se dea margaritare, pietre scumpe
§i bogatii fel de fe!. Tu sa nu primesti nimic. Dar sa
Snoave qi Basme 311
ceri inelul, care ajuta la izbanda si care se poarta in de-

getul cel mic.
A ridicat un solz si 1-a pitit. Au mers ce-au mers,
pana ajunsera la tata-sau si la ma-sa, care erau niste
balauri lungi de notia-zeci de stanjeni, cu ochii de jar
si cu limbile de fläcki
Bunä ziva, tata si mamá!
Multumim d-tale, maica. li ..i 1 puiul maichii, da
unde ai fost tu, pftna acuma ? Cine te-a mai crescut
si pe tine ? I...
Sorbul, mama, cand m'a luat, m'a lasat cine stie
unde. M'au prins apoi, niste copii, care au vrut sa ma
puie lute° cleaned si sa ma omoare. Dar, un alt baiat
m'a cumparat cu bani, si m'a crescut curt] ma vezi,
numai cu lapte dulce.
Si unde e acest baiat ? Vreau sa-1 vaz si eu I
Daca 1-ai vedea, ce i-ai face mamico ?
Nu i-asi face nimic I 1-asi da si lui pietre scumpe
si margaritare ; si 1-asi imbogati. Hi I U.ide e?
A apucat spre Miazazi I
Fuge serpoaica dupa Mat, dar nu-1 vede nicaieri Se
intoarce inapoi si-1 Intreaba pe fiu-sau :
Heil Unde e?
A apucat spre miazanoapte 1
Serpoaica fuge iar dupa baiat.
Nu e maid. Adu-mi-1 sa-1 vad si eu 1 Ce fel de
om este ?
$arpele se hotari sa-1 arate, ma-sii, pe Mat. Si, ri-
dicand solzul sub care il ascunse, il scoase afarä.
Uite-1 mama, asta este!
11 ia serpoaica pe Mat, si incepe sa-1 pupe ; si-1
pupa, si-1 pupa, cd de bucurie era gata-gata sa-1 In-
ghita, Dar, cand sa-1 inhate de picioare pe Mat, sare
puiul de §erpoaia sarpele de colo, la ma-sa:
Ho, mamá! Ce, vrei sa-1 inghiti ?
11 scoate din gura serpoaicei. lar, ea il Intreaba pe
Mat :
Ce vrei sa-ti dan? margaritare, diamante, ori pietre
scumpe ? spune, spune-mi : Ce vrei sa-ti dau ?
Nu-mi trebuie mai nimica. SA-mi dai numai inelul

de izbándei.
Na lad, i sA-ti aducA numai noroc 1
11 ia i pleacA, Inapoi Cu varpele.
Petruv Incalecä pe varpe. Sburd varpele cu el peste
vAi, peste munti, vi peste ape. Si trecurA prin Tara
Serpeascd, i prin Tara BrovteascA, pänd ajunserA pe
tgramul cestglalt, aproape de pArintii lui Petrus.
Aci, trag ei, la umbra unui nuc mare vi incep a se
mängftia unul pe altul : $arpele pe bgiat, i bAiatul pe
varpe.
La urmä, varpele zise bAiatului:
StApane, tine minte vorba mea : Deaci 'nainte,
cänd ti-o fi mai rAu, tu numai doar sd te gftndevti la
mine, cd vei izbuti.
Se -sgrutara unul cu altul Apoi, varpele îi ja ziva
bunA i plead. RidicA mAndru capul, de un stânjen
jumAtate, In sus, vi Incepe a fluera voinicevte... 5i dus
a fost.
Petruv, rAmane uimit, uitanciu- se dupA el vi *se tan-
guia el singur, zicandu-vi acuma :
Prost ce am fost!... 11 cumpArai Cu bani, il crescui
cu lapte, pe care dacA-1 vindeam, strangeam IncA o
o butie de gologani. Acumk, m'am ales cu un singur inel.
Oare, nu puteam eu sA iau, de cinci parale, un singur inel?
El mi-a dat mie inelul Asta Ce pot face cu in inel ?
Acum foame. Imi poate da el, acuma, sA mA-
nânc ? Si am o foame lupeascA !...
Abia sfarvi vorba, vi iute vi de grabA se Intinserd
Inaintea lui, nivte mese cu fel de fel de mancgruri vi cu
fef de fel de bAuturi I DupA ce se sAturg, intelese cA
inelul are putere mare. 5i, de aceea, din nou, zise :
Ineluvul meu! O careta cu patru telegari, sA ma
ducA acasa
Ajunse i acasA Aci vade o zi, vade douA. A treia
zi, Ii zise lui tatä-sAu :
TatA, fA-mi plAcerea vi du-te de gran' la Impgratul
Galben, i spune-i sä-mi dea mie pe fii-sa, de nevastA.
Tatd-sdu, sA nu frängA voia singurului Mat ce avea,
îi ia bátul la subsuoara.' vi plea. Se duce la Galben Im-
Snoave si Basme 313
pArat i vade trei zile i trei nopti la poartA, nebAut

nemAncat i de nimeni intrebat. lar la trei zile i trei
nopti, abia cA mi-1 vede ImpAratul i Intrebd pe portar :
MA, dar ce e cu omul Ala, de std de trei zile nebAut
nemAncat si de nimeni Intrebat, aci, In poarta mea! ?.
Portarul IntreabA pe musafirul neasteptat
Pe cine ciuti, mosule ? lar mosul rdspunde :
Nu am vorbA cu dumneavoastrA, am votbA cu
In Altatul Imp rat.
Portarul, alergd inteun suflet la ImpArat, care it as-
tepta. Abia sosi i ImpAratul Il intrebA
Ce zice, mA ?
N'are vorbA Cu noi, ci cu MAria Ta.
DA-i drumul sA vie Incoa
Mosul, sprijinit In bAt si cu traista la umAr, intrA In
palat, si se InfAtisä. ImpAratului, care Il IntreabA :
Ce vrei mosule ?
ImpArate, Luminate, m'oi {Ala, m'oi °mod, ce-i
vrea sA-mi faci, dar, am sA-ti spun de ce am venit pAnA
aici : am un bAiat, si m'a trimis la MAria Ta, sA ne
Incuscrim
ImpAratul face haz, rAde,. si bate din palme...
Ha, ha ! la o fatä mare, si un mAgar sbiard I I-o
dau, mosule ! Cum nu! Hai SA ne incuscrim ! Dar vino
'ncoa dupA mine. Uite, vezi colo In depArtate ? Ce se
vede acolo ?
Ce sA se vaza ? Un munte. E o pAdure pe el.
Spune-i lui fiul-tdu, s'o taie, sA-i scoatA butusi-
nile, rddacinile, i toate vinele ; apoi s'o are, s'o semene,
s'o secere. GrAul sA-1 treere i, mAine de dimineatA,
sA-mi aduci patru azime de pAine i sA mai rdraie
holde de grAu netAiate.
Se Intoarce mosul acasA, trist, amArit i fArA !lid o
nAdejde... Cum II vede Petru il IntrebA:
Ce a zis, tatA ?
Asa mi-a zis Impdratul... asa iti spui.
Si mosul ii spuse bAiatului, ce vrea ImpAratul cu
pAdurea...
0 s'o facem i p'asta ! la de mAnAncA, tatA,
bea 1 Nu purta mima rea, cA-i viu eu de hac !
Pe la miez de noapte,- dud dorm toate apele, Petrus.

se scoala, ia inelul, si-i zice :
Inelusul meu, vezi tu muntele Ala acoperit cu pd-
dure ? In astA noapte s'o tai, sa scoti butusinile,
cinile, vinisoarele i toate rAmurelele ; apoi s'o ari, s'o
semeni, s'o seceri, graul sA-1 treeri, sa-1 mácini. lar tváline,
In zori de zi, sA-mi aduci patru azime de turtA, moi ; si tot
sA mai rAmanA holde de grail_ nesecerate, Inca.
Dimineata, mosul la turtele i pleaca. la ImpArat.
Buna dimineata, cuscre !
Multumim d-tale, cuscre.
M'am inchinat cu slujba ce mi-ai dat-o ! Ne In-
cuscrim ?
Bine ! Atunci, nu rAmane, decat sA ne incuscrim.
Dar sA- i spui lui fiu-tAu sA-mi facA pod de arama, dela
mine Oita la el...
Batt-Attu] se Intoarse la flu-ski si-i spuse ce- a cerut,
ImpAratul.
Nu te speria, tatA!... zise Petrus. PregAteste-te de
drum, mAnAnca i bea ! Nu purta mima rea, ca de mine
e purtata
Pela miezul noptii, Petrus se scoala, scoate inelul din
deget si zise :
Inelale, inelusul meu ! SA-mi faci, dela mine Oita
la Galben Imparat, un pod de amnia. Pe o parte si alta a
podului, sa räsara fel de fel de pomi de amnia'. Unii sd
infrunzeascd altii sA imboboceasca. Unii sA infloreascd,
altii sA rodeascA i roadele sa se coaca: lar altele sA se
parguiasca. Prin pomi, sA ante mii $1 mii de pasArele,
tot de arama, care sA sboare Unele sA ciripeascA, altele
sa cante, cantece frumoase.
Dimineata totul era gata. Mosul por' i ajungand la
Imparat, ii zise :
Du-te, WA, la ImpArat !
BunA dimineata, cuscrel
Multumin d-tale, cuscre.
M'am Inchinat cu slujba ce mi-ai dat ! Ne In-
cuscrim ?
S'a facut podul?
Mai Incape vorba !
Snoave al Basme 315
Bine, atunci sd ne incuserim l Dar spune-i lui fiu-

tdu sd-mi facd si un pod de argint, pe langá Ala de aramd.
Mosul nu se mai sperie de cererile ImpAratului. DA
fuga inapoi i, dud soseste acasd, fiu-sdu Intrebd :
Ce a zis ImpAratul, tatd ?
A zis sd-i faci si un pod de argint, pe langd Ala
de dramd.
Mdnancd i bea I Nu purta inimA rea, cd de data
asta II satur eu d'abinelea !
P.etrus porunceste :
Inelusul meu! SA faci si pod de argint, dela mine
la Impdrat.
Gata, se si fdcu.
Du-te, talk din nou, i vezi ce mai zice ImpAratul?
Mosul alergd, intr'un suflet, din nou, la poarta Impd-
ratului
Bund dimineata, cuscre.
Multdmim, d tale, cuscre.
Ne incuscrim, ?
Ne incuscrim, dar spune-i lui fiu-tAu sd mai facd
un pod de aur, dela mine pand la el. Pe o parte si alta
a podului un rand de pomi ; unii sd infloreascd, altii
sd rodeascd. Poamele unora sd parguiascd. lar ale altora
sd pice jos... de coapte.
Mosul se intoarse i, repede, ajunse la fiu-sdu.
Ce a zis, tatd ?
Cicd, sd-i mai faci un pod, de aur, dela el pand
la tine. SA creased un sir de pomi de aur, pe o parte
si pe alta a podului.
Unii sd infloreased. Altii sA rodeascd. lar fructele lor
parte sd fie In parg, parte, sA cadd jos... de coapte...
Petri's, vdzandu-1 pe tatd-sdu, bodogdnind ingrijorat
crucindu-se de atatea cereri ale ImpAratului, zise :
Taci, tatd ! Bea si mdnaned 1 Si nu purta inimA
rea, cd-i voi ardta eu cine sunt.
Apoi, porunci inelului :
Inelusul meu ! Mai fd-mi un pod de aur, dela
mine pan A la ImpArat. Pe o parte, sd aibA un rand de
pomi. Unii sd Infloreased; altii sA rodeascA, iar poa-
mete lor sA se parguiascd ; lar altii cu poamele gata
.316 Gheorghe I. Tazlauanu : Comoara Neamulul
sA pice jos... de coapte. SA mai faci apoi, la palat, o ci§mea

de aur, sA curgA la ImpArat pe fereastrA ; ca sA se spele
dimineata, ImpAratul la ea.
CAnd sA se scoale, dimineata, ImpAratul, it prinde
groaza, de frumusetea ce vede cA s'a fAcut...
Petru§, mAndru de minu-ndtiile inelului, it trimete ia-
rA§i pe tatA-sAu ;
Du-te, tatà, vezi ce mai zice acuma ImpAratul ?
Mo§ul ajunse repede la palat :
BunA dimineata, cuscre I
Multumim Dumitale, cuscri§orule.
Ne incuscrim ?
Cum sd nu ne incuscrim ? la pofte§te sus sA cioc-
nim cate un pahar, ca sA cinstim in sAnAtatea copiilor
no§tri.
DupA ce facu cinstea casei, ImpAratul zise vesel :
Acuma, du-te, cuscre, sA spui lui fiu-tdu sA se gA-
teascA §i sA pornim nunta chiar mAine.
Mo§ul, de bucurie, se duse chiuind... acasA. Petru§ II
a§tepta in prag :
Ce a zis tatA ?
GAte§te-te, bAiatule, cA vine calea§ca sA te la.
Mamá-sa care erA de fatd, nu mai putea de bucurie.
Si pornirA nunta, chiar de a doua zi. Atunci bAiatul
intrebA pe mA-sa :
Mamá, parcA tAiase tata o caprA, mai acum vre-o
doi ani.
Da, maicA, a tAiat.
la sA-mi dai pielea aia incoace, cd-mi trebue.
Apoi, trebue sA fie, prin pod aruncatA.
I-o cautA, o gAse§te §i i-o aduce. Pielea era pe ju-
mAtate mâncatd de molii. O tdie in douà : jumAtate o
face cAciulA, §i jumdfate o face opinci, a§a nerasA cum
era...
Pune aciula pe cap, incaltA opincile §i imbracA o
zeghe fAcutA praf. Se incinge Cu o funie de teiu, §i se
duce de se suie, sus, pe podul de aramA;
ImpAratul trimite careta sA-1 ia. and IL vAzurA caii,
a§a de prost imbrAcat cum eft, se oprirA §i incepurA sA
sforAie a nAlucA.
Snoave si Basme 317'
Petrus Intreb5 pe vizitiu :

Uncle te duci, tu, mA
Ma duc sd-1 iau pe ginere, sA-1 duc la ImpArat.
MA vizitiule ? Spune-i ImpAratului sA dea dracului
calea5ca asta. Nu sunt nebun eu, sa mA sui In droaga lui.
Se Intbarce vizitiul. ImpAratul vAzAndu-I, II IntrebA :
Ce a zis, mA
A zis cA nu merge el cu droaga asta !
Atunci, ImpAratul a poruncit sA scoatA trAsura impArA-
teascA sA se dud sd-1 aducA.
Pettus se suie pe podul de argint. Vizitiul venind tot
pe podul de argint, dA peste bdiat, care II Intrebl :
Unde te duci, vizitiule !
SA iau pe ginere, sA-I duc la ImpArAtie.
Cu cotetul Asta de gAini ? Eu nu mA asez In cotetul
Asta ! CA n'oiu fi chiar ciumat, ca sA mA Inchid In el 1
Vizitiul plead. inapoi. Petrus se duce acasA i, sco-
land din nou inelul, Ii porunceste
Inelusul meu, adu-mi o trAsurA de argint cu patru
telegari de aur si mie un rAnd de haine de aur. Pentru
mireasA la fel : un rAnd de rochii de aur.
Ca din Omani, toate iesirA gata, intocmai dupA po-
runcA.
BAiatul se ImbrAcA In haine de aur, se urcA In trAsurA
trecu, peste podul de aur.
CAnd ajunge la ImpArat, II cuprinde o mirare. MAria
Sa ii cade In genunchi chiar Petru Ii spune :
ScoalA In sus, tatA socrule, cA eu nu sunt altul,
decAt acela care ti-a fAcut tot ceea ce ai poruncit.
ImbrAcA si pe mireasa In haine de aur. Si porni
nunta plinA sAptAmAnA cum e legea Domnilor, si-a
noastrA a crestinilor!
ImpAratul a dat fetei, drept zestre, o mo0e. lar Petru
ca sd fie mai cu mot, zise inelului :
Inelusul meu ! SA-mi fad un palat de clestar, sA se
invarteasd dui:4 soare L.
$i basmul din poveste, de ad 'ncolo se gAte§te...
.
coco§ul cotcodAce§te
. . . . ...
318 Gheorghe I. TazlAuanu Comoara Neamulul
Acum sd vedeti, dumneavoastrA, ce molA de femeie

era nevestica asta a lui Petrus
* *
Fata ImpAratului era indr5gostità de un harap ce era

de mult slugA in curtea ImpAratului.
Cftnd se muta, dela ta1A-sáu ca sA intre in casa nouA,
ea tinu cu once pret sd-I aducA si pe harap. Si zise
bArbatului ei :
Petru§ I SA ludm cu noi pe acest harap, cAci este
foarte credincios.
Sa-111.ffm, rAspunse el cu bunAtate si dragoste.
TrAiesc ei, o lunA de zile, bine. DupA o lunA, Al harap,
stAtuindu-se In tainA, cu ea, ti zise :
SA ceri inelul dela barbatul tAu ! Dar sA stii cA-ti
dA o palmA I...
Seara, cand bArbatul ei vine dela vanAtoare, ea
ceru inelul, lingusindu-1 pe Petrus cu vorbe dulci :
Dragä, dA-mi si mie inelul tAu, sA dorm si eu cu
el In deget.
El Ti arde o palma!
A doua zi, dimineata, harapul, o intreab4 :
Hei ! Ce-ai %cut ? Ti-a dat inelul?
Nici vorbl Mi-a tras o palmA
Nu e nimic. ceri si diseark cA are sA-ti dea
douà palme.
Ea i-1 cere si primeste douA palme.
SA-I ceri si acuma, cA are sä-ti dea trei palme dar
si inelul.
Seara, cand bArbatul veni dela vanat, dupA ce mAncA,
ea ii cera inelul, zicAndu-i :
DA-mi frate, si mie inelul sA dorm cu el numai in
noaptea asta!
Petru§ supArat, Ii dAdu trei palme aruncA inelul
In nas, zicandu-i :
Na, sA vedem ce-ai s faci cu el I Plesne§ti sA-I iei I
DupA ce lud inelul, ea se culcA ; a§teptA pana ce
bárbatul sAu adormi bine, so sculA binisor de langA el
Snoave el Basme 319
si se duse cu inelul dea harapului. Harapul

baga In gull, sub limba, i porunceste :
lnelusul meu, sa-mi duci palatul acesta cu poduri
cu tot, peste nouà mari si peste noua tad ; unde caine
nu latra, i magar nu sbiara, i unde fata mare nu fm-
pleteste cositä, si, pe Petrus sa"-1 1ai culcat : pe pat de
bozi, in leasa de urzici !
Inelul facu precum i se porunci. Se duse i disparu
cu palat, cu poduri cu tot.
Dimineata, cand Petrus s'a trezit din somn s'a pome-
nit descult i In izmene ; culcat pe pat de bozi, In leasa
de urzici !
MAi, Doamne, unde sunt eu ?
Se uita la poduri, nu vede pod, nu vede nimic. Se
duce la socru sAu sa-i spuie :
Ce-i de facut, tata-socru ? Nu tu casa, nu tu pod,
nu tu nevasta, nu tu nimic 1
Imparatul, dud fl vede, -se supra' foarte tare :
Tu hotule, ai morn pe fii-mea I Am sa te bag la
inchi spare I
Si, numaidecat, I-a aruncat In puscarie pe Petrus, ne-
judecat de nimeni. Aci, In inchisoare, bietul Petrus s'a
gandit si s'a rasgandit, ce e de facut ! ..
Pisica i ogarul, care stiau totul, Ti zisera :
Stapanul nostra e in mare primejdie !
5i-au plecat spre puscarie, sa-i vie inteajutor.
Infra pisica pe fereastra Cand o väzu, Petrus nu mai
putu de bucurie, si o ruga :
Pisiufo, suie-te In spinarea ogarului sa te tread
gana; sa te dud peste nouà mad si peste. noul tad,
ca sa mi-aduceti, mai iute, inelul 1
Mersera cale lunga, pana ce nimerira acolo : unde
dine nu latra, unde magar nu sbiara i unde fan. mare
nu fmpleteste cosita.
Cand mai aveatt de mers putin Oita acolo, pisica zise
catre ogar :
S:ai aci ! si as unde-te sub acest tufis, caci acblo
fe omoara alte lighioane
Se duce pisica la palat i miorlaie la use.
Fiica de Imparat, de bucurie, dud o vede, taie un

sfert de paine si-1 asvarle pisicii, sa-1 manance. Pisica
ja painea si-o duce la ogar.
Na, ogar, mananca si tu 1
Dupa asta, pisica vine Inapoi, se ascunde la o ganra
si prinde un soricel, mic cat luleaua.
Pisica It cruta. Dar ii cere s'o asculte.
La porunca pisicii, soricelul se baga numaidecat In-
teo cofa cu apa ; se suie pe masa si se tavaleste pe
covateaua cu ardei si piper. Se duce la harap, unde
dormea, si-i da pe la nas cu ardei si piper. El Incepe
a stranuta. Cand stranuta, Ii sare inelul din gura cat
colo, langA use. lar pisica se r»pede si-1 ia...
Apoi, iese dará, se duce la ogar, care era ascuns In
tufis.
libide, bre, ca am luat inelul I
Si fugira : ogarul ogareste, pisica pisiceste...
Au dat de o garla. Ogarul se culd jos si pisica se
urca In spinarea ogarului. Intrara In garla, si ogarul
Incepu a Innota... si trecura garla, iesind dincolo, pe
celalalt mal.
Au alergat drept la puscarie. Cum a ajuns pisica, se
si arunca pe fereastra, la stapanul säu.
Petrus, and o vede, de bucurie, ca i-a adus inelul,
o ia In brate si incepe s'o mangaie... Apoi, ia Inelul
de Isbanda, si-i zise :
Inelusul meu, mai Intaiu de toate, tu sa-mi faci
din Inchisoarea asta, un palat asa de mandru si fru-
mos, Inc& sa jure nota Imparati, ca n'a fost puscariel
SA nu se mai cunoasca din ea : caramida cu cattmida;
var cu var...
A doua seara, Petrus porunceste din nou inelului
lnelusul meu, ta-mi aduci palatul meu cu paduri
cu tot, de peste nota matt de peste nota tad si Cu ai
mei : vii si nevatamati.
*
* e
A doua zi dimineata, toti si toate erau de fata.

Palatul lui Petrus, gemea de bucurie. Numai el, nu
uitA sA-si dovedeascA nevasta In plin plcat. Ca fulge-
Snoave ei Basme 321
gerul, strAbAtu Wile de marmord ale palatului si se

opri drept In fata iatacului. Aci o gAsi pe necredin-
cioasa femeie otrava vietii lui in pat cu argatul arap.
Infuriat, chemA pe socru-sAu :
Haide, ImpArate, s'o vezi pe fiicA-ta 1 Ziceai cA
am omorIt-o ?1... Si m'ai bAgat degeaba, In puscarie !
Imparatul, scarbit de cele ce vAzu cu ochii lui, rA-
mase Incremenit. Initna i se impietrise. Vazu negru Ina-
intea ochilor i, porunci crainicilor sA cheme pe toti
supusii din impArAtie, ca sA awn si sA vadA, cum stie
un ImpArat drept-credincios sa. peclepseascd pe Him lui,
cea ratAcitA.
In fata poporului adunat, ImpAratul hotArI, ca, deaici'n
colo, aceastd fiicA a lui sA piece din palat. Si, in vecii
vecilor sA cutreiere pAmantul, in lung si'n lat, departe
de aceia care au crescut-o i sa nu se mai bucure
niciodatA de mangaierea i dragostea pArintilor ei.
Apoi, indreptanclu-se cAtre Petrus, ii zise :
Voinice ! leartA-mä cA te-am aruncat in puscArie,
färä sA fii vinovat L. Tu ai dovedit, cine esti si ce poti.
Dar fiicA-mea, prea nu era de tine!...
$i dacA n'a meritat sa.-ti fie nevastA, apoi... nici eu nu
Merit sl-ti mai fiu socru 1 CautA-ti, voinice, norocul in
alta parte... i Dumnezeu Ili va Indruma pasii spre calea
norocului 1
MA duc, Imparate, zise Petrus adanc mahnit
inapoi, acasA la ai mei. La vacile tatAlui meu...
$i punandu-si, In deget, Inelul de lzbandA, porunci :
Inelusul meu 1 Du-mA, ca gandul si ca fulgerul,
inapoi, intre taranii mei L. $i sA-mi gAsesti acolo o
fatd cuminte, vrednicA i durdulie, ca sA-mi fie'n veci
sotie 1
Petrus ajunse la tatAl ski. In prag, Il astepta cea

mat frumoasA si mai cuminte fatA din sat.
I-o alesese inelusul. $i nu gresise. Caci asta era a
mai gospodind fata din partea locului.
Numai cu una ca asta, putea, sa lege doan tei.,.
sA taie gura Null... Numai cu ea, putea sA tie cask in
randul lumii !
Inelul de izbanda, care alesese pe aleasa inimii lui
21
322 Gheorghe I. TazlAuanu : Comoara Nea.mului
Petrus, strAlucea mai mândru acum, i parcA striga :

Unga stApAnul meu sunt i eu fericit.
Voinicul nostril fAcu, apoi, o nuntd, cum numai din
bAtrani se povesteste..
Si cum zice cântecul :
Nuntd, plind sdptdmand,

Cum e leged cea strcibund ;
A boierilor si Domnilor
$i-a 'noastrd a crestinilor:
Band si veselind
Si, din pistoale, trosnind !
Snoave si Basme 323
lovità, fecior de rnAlculità

e mult d'atunci, de cand se tot vor-
bevte despre un om vi o femeie, saraci ne-
Emult...
voie mare.
Dumnezeu le-a imbogatit batranetea cu un
fecior, pe nume,: 1HW tipl fecior de mdiculifd, pen-
truca plansese, inca din pantecele mumei lui.
lovita, crevtea intr'o zi, cat ceilalti copii, inteun an.
La cinci luni, scotea pomii din radacini, avezandu-i
cu varful in jos vi cu radacina In sus.
Cand se facu mai maricel, nu-1 mai puteai afla, de-
cat in paduri intunecoase, umbland dupa. vanat.
Intr'o padure salbatica, i se rupse vergeaua dela
puvca. Necajit, cata cu privirea la desimea de copaci,
vi nu-i fu mica, mirarea cand, in loc de copaci drepti
ca lumanarea, vazu nivte copaci rasu. citi vi rntorto-
chiati toti strambati !
Infuriat, striga
Cine-i acela, care sta In calea vrerii mele, vi-mi
stramba padurea ? SA jasa, sa se lupte cu mine !
Deodata, se ivi langa el, o starpitura .de omulet, ce-vi
spunea : Strdnibd-Lemne.
Ce, carlane ? Ti s'a facut de petrecanie ? Pleaca
vi nu-mi turbura linivtea ! Ca de nu, tu zlle n'ai mai
avea !
Sinici una, nido doua, se vi luara la tranta...
Cand Stramba-Lemne deasupra, caal Iovita ; cand
Iovita varat In pamant, cand Stramba-Lemne !
PAnd ce-i veni lui Iovita bine. Si atunci, mi-1 lua pe
nesocotitul Stramba-Lemne, vi mi-1 intepeni d'abinelea
In miezul pämantului, ca de icnitura lui, asurzise toata
lumeál
324 Gheorgbe 1. Tazrauanu : C.omoara Neamulul
Stramba-Lemne, mai mult mort deck viu, se ruga,

de viteazul lovirá sa-i lase viaja, ca se face cu el
frate de cruce.
lovif à, cum n'avea frafi, primi sa-1 aibä ca frate de
cruce pe Stramba-Lemne.
5i nu se mai desparjirá.
Intr'o zi, dupa ce-au vanat, cat ¡ti e ziva de yard, de
mare, se adapara la paraul din calea lor.
Apa curgea !impede I lina...
Numai, and Iovifa se apleca sa bea apà din acel pa-
rau, apa se turbura In ava fel ca Iovija se manie a
moarte de om.
Ah! de-mi va ievi In cale, acela ce ne turbura
apele, una cu pamantul 1-avi face.
Deodata, ievi inaintea iui, un om, care prinse Intre
degete o stancà vi-o sfarama aruncand pulberea ei, in
apa
Intreba :
Cine evti, straine, de cutezi sa-mi turburi apele ?
Sum Sfarma-Piatra ! Si, de nu-fi moi indraZneala,
te sfaram 'ca pe un bulgare
Iovita, mai mull negru decal alb :
Bine! Sa ne Incercam puterile !
O lupta, pe viafa i moarte, se incinse...
Sfarma-Piatra, cat pe aci era sa-1 rapuie pe .bietul
lovif a.
Dar o jovitura, mai zdrayana, II amefi atat de rau pe
Sfarma-Piatra, 'hick uriavul simfi pierdu puterile
vi cazu lat la piamant
Se ruga In genunchi, de Iovif a, sa-i daruiasca viafa,
ca ii va fi, de aci incolo, frate de cruce:
Milos din fire, Iovitä II ierta, facadu-1 vi pe Sfar-
ma-Piatra, frate de cruce.
Cu timpul, i dupd multa hoinareala In lungul i latul
parnantului, catevitrei îi cladira un palat,cum pe lume
nu era altul in mijlocul codrilor In cantecele päsari-
lot .0 in ragetul fiarelor.
Toata ziva nu fäceau altceva decal umblau dupa vanat.
Mancarea vi-o gateau cu randul ; and unul, cand
celalalt.
Snoave si Basme 325
StrambA-Lemne, rAmanand acasàd-i venise randul

sA gAteascgfAcu mandrurile, trase oalele de pe foc
atipi, In a§teptarea fratilor sAi.
Cand se trezi, la mancarea de unde nu-i ! Si tare se
manie rAu, gAsind In oale, lAturi, In loc de mancare
Cand, Iovitd se Inapoie dela vanat §i aflA pAtania Ini
StrambA-Lemne, hotAri sd-1 pue de rand a doua-zi pe
SfarmA-Piatrk Dar sA pAzeascA mai cu grijk §i sA afle
cine este aceIa care IndrAzne§te sà-§i batA joc de ei.
Nici, SfarmA-Piatil nu avu noroc mai mare ! Adormi,
ca §i vrAjit. $i dud se sculA : mancare de fel, si in
oale, doar lAturil
Atunci, se indarji Iovitä. In ziva urmAtoare ii trimise
fratii de cruce la vanat rAmanand el, sA facA de mancare.
MancArile fiind gata, se intinse pe pat, In a§teptarea
fratilor precum si a talharului, care poate stAtea ascuns
pe undeva.
Se prefAcu cA doarme...
-Tocmai, cand sforAia, se ivi o fApturd micA i cara-
ghioask care dAdea tarcoale oalelor pline cil mancare.
ErA Statu-Palmd-BarbA-Cot, cAlare pe un iepure $chiop...
IovitA, ridicandu-se din pat, sAri asupra lui, Ii infipse
mana In barbA §i ii strigA :
StAi, spurcatule ! Tu crezi, cA glume0 cu mine,
cum ai fAcut ca fratii mei de cruce ?
$i unde mi-1 luA IovitA in brate.., de se opri cu el
tocmai In pAdure...
Acolo, cAutA un frasin mai vanjos, Ii despicA §i
MO barba lui Statu-PalmA, In despicAturA, de-1 tintui
farA putintA de scApare.
Cand se IntoarserA fratii acask la vremea pranzului,
lovitA le ie*i In cale :
Hei, fratilor, ce-ati spune sA vedeti pe spurcatul
acela, care ?si radea de voi ?
Cei doi frati rAspunserk cA 1-ar face sA piarA, de
grea moarte.
tovità Ii duse la copacul, unde lAsase pe Statu-PalmA-
BarbA-Cot, cAlare pe un iepure §chiop, dar nu-1 mai
gasirá...
Se vede treaba, cA spurcatul smulsese copacul din
rdacind si o luase la sAndtoasa... De altfel se vedea

si ddra rdclAcinii, care ducea spre adancul pAdurii.
Se luard si ei dupd dara IdsatA de copac si merserd
mult, Mt' searna, pand ajunserd la o pesterd uriasd,
care, WA Indoiald, ducea spre tArdmul celdlalt.
Mai stAturd ce stAturd, cand se pomenird cu o ostire
de pitici, de-ai lui Statu-Palmd-Barbd-Cot, care iesea
WA sir din pesterd.
Voinicii nostri isi scoaserd palosele si incepurd a tdia
la spurcati, cu nemiluita.
Insd, In locul ostirii doborite de cei trei voinici, alta'n
loc crestea.
Dupd o luptd ddrzà, vreme de cinci ani, cei doi frati
ai lui Jovità, Sfarmd-PiatrA si StrAmbd-Lemne, murirdl
Si lovità rdmase singur...
loviid, vAzAndu-se singur, prinse si mai mare curaj
si tdia cu sabia, in dreapta si in stânga, Inca cinci ani
de zile, WA a obosi.
$i ar mai fi luptat inainte, daca cele trei fete ale lui
Statu-Palmd- Barbd-Cot, n'ar fi Orbit rdsbocziele4 cu
care fAceau armata. Cdci efe aveau un fe i de rdsboaie
de tesut : cAnd (Mean cu vAtala... iesea Walla 1
Dar, de atAta muncd necontenità, se speriard si ele.
$i nu mai v oiled a da cu vdtala. Ba chiar I-au trimes
pe tatAl lor sd se lupte el cu acel voinic, zicand cd ele
s'au plictisit tot fAcând" la cdtane. De fricA, Statu-
Palmd-Barbd-Cot, fugise din calea lui lovità...
$i astfel, clad lovità vdzu cd nu mai are cu cine sd
se bald, se duse la mdiculita sa si se ruga de ea sd-i
invie frAtiorii.
Mai intdiu, maicd-sa nu voia sd facd una ca asta,
dar induplecatd de rugdmintile lui lovità, ii fAcu voia
si ii aduse la viatd pe Strambd-Lemne si SfarmA-Piatrd.
Desteptandu-se, ca dintr'un somn greu, cei doi voi-
nici -se vditard, acuma, lui lovitd :
Ah, scumpul nostru frate 1 Greu mai dormirAml,..
Ati fi dormit, voi, mult si bine, dacd nu eram
eu, le rdspunse Iovità, desful de cu inteles.
Mai trecu ce treat, dar lovitd, tot nu putea, sd uite
Snoave el Basme 327
rAfuiala cu Statu-Palmd-Barbd-Cot. Se gandea, In chip

si fel, cum sd facd sA ajungd la el.
Incepurd sd jupoaie, toti teii din pddure, tirn. p de un
an de zile. Si impletird din tei o funie lungd, sd ajungd
pasd-mi-te la tdrAmul celdlalt. Socotird, sd coboare in
petera, mai intaiu Sfarmd-Piatrd. I-au dat drumul cu
otgonul in jos. Nu trecu mult i Sfarmd-Piatrd, smuci
otgonul in semn cd nu are curaj sd se coboare mai la
fund. Descurajati fratii lui, l-au scos afard.
Urmd, coborirea si a lui StrAmbd-Lemne. Se intAm-
pld si cu el, ca cu SfarmA-Piatrd.
Veni rândul lui lovitd, care le spuse Inainte de bate:
Fratilor sA stiti cd, atunci and oiu mica otgonul,
sd nu md trageti afard. Ci sd-mi dati drumul si mai
la fund.
La coborirea in pesterd, Iovitd, nu uitd sA-si ia pe
Togan, dinele sdu credincios.
Fr* lui it lAsard in jos, pAnd and otgoqul se sfArsi.
Atunci, Iovitd ajunse pe tArAmu/ celdlalt. Acolo, dAdu
peste palatul lui Statu-Palmd-Barbd-Cot, pe care-I gAsi
intins pe o prispd asteptAnd sd-i mistuie burddhanul,
mAncarea furatd.
De cum se vAzurd, se si luard la lupia si fArá multd
osteneald, lovitd it trAnti i Ii tdie capul. BAgd capul
desuchiatului insAngerat, inteun sac, pe care 11 legA la
gurAT i intrA cu el subsuoard, pe polite palatului,
CAnd fiicele lui Statu-Palmd-Barbd-Cot Il vAzurd pe
Iovitd Il intrebard, speriate :
Voinice, cine te-a adus ad, la noi In palat ? Daca,
te prinde tatAl nostru, In zece mii de bucAti te va face.
Prea putin, imi pasd mie, de tatal vostrul Nici nu
ma sinchisesc de el. Dark dacd vd voiu ardta eu capul
ce Il am in sacul Asta, ce yeti mai spune ?
Cum le ardtd capul lui tatd-sdu, fetele- oftard adAnc
de tot de se usurard... pentru o clipA I
lovitA, stAtu cu fetele lui Statu-Palmd-Barbd-Cot trei
zile si trei nopti, pe mAncare si bduturd. Apoi, fAcu pla-
nul sd le mdrite. Pe cea mare o trimise cu otgonul, sus,
lui StrAmbd-Lemne, pe cea mipocie o trimese lui Sfarmd-
PiatrA, iar pe cea micAaleasa inimii lui,o trimese la

urmA tof cu otgonul,
Ing, dud \Toni randul lui, incercA buna crediptA a
cetor doi frati ai sAi; legA un pietroi si puse cAciula sa
deasupra
Cei doi frafi ai lui -de cruce, toctnai se sfAtuiau cum
sA-i punA capAt vietii. Stiind, cA acuma vine randul
scoatd pe lovitA, traserd otgonul, numai panA la jumA-
tate, de unde li dAdurA drumul In jos. Pietroiul fiind
greu, cAzu cu otgon cu tot intrand In pAmant de nu se
mai vAzu.
Asa cd,, lovitA rdmase singur pe tAramul celAlalt, trist,
jalnic si in adand amArAciune.
Mergand el mult, însotit de cainele lui credincios pe
celAlalt gram, a dat peste- un eopac mare. Dar, ce sA
vezi ? Acolo, era cuibul unei scorpii, care Impuia in
toti anii...
Tot prin apropiere, vede un balaur mare ca treizeci
de capete, care pandea sA mAnance puii scorpiei.
Puii, cum Il vAzurd pe IovitA, IL rugarä :
-Voinice ! Voinice ! Nu trece si nu ne lAsA pradd
acestui balaur. Vino mai bine si Il omoarA, cAci din
cauza lui, mama noastrA rAmane mereu färä pui ! Si
ea, mutt bine fi-ar face !
lar balaurul strigA si el lui lovitA :
MAi Mete ! Tine-ti drumul i chiamA-ti cainele,
cAci puii de scorpie Ii voi cruta i, atunci, pe tine si pe
dine vA voi manca
lovitd, cat erA de voinic se ingrozi, de acel .balaur.
Dar, cainele sari TogarL, nu vru in ruptul capului sa
piece de 1angA balaur i lAtra mereu...
PanA la urmA, lovitA luandu-si inima in dinti, scoase
buzduganul din teacA, fAcu trei cruci, i zise :
Oh, Doamne ! Cate lupte am avut, tot eu cu To-
gan le-am izbandit.
Ochii cainelui sclipeau de bucurie, dud a vAzut, cA
stdpanul primeste lupta ca balaurul.
$i unde Imi tAbAri lovitA, ca buzduganul, pe balaur
incepu sA taie din el, ca dintr'un mal i De cate ori
balaurul se repezea dupA caine, lovitA ii retezà cate un
Snoave IBasEne 329
cap lar and balaurul se repezi la Iovita, voinicul scoa-

se numai brazde de carne din balaur L.
Si asa se luptara : trei zile i trei not*, pan and
balaurul fu lasat fail de vie*.
Puii scorpiei, vazand lupta dintre voinic i balaur,
nu stiau ce sa mai faca, de frica sa nu birue balaurul.
and vazura ea izbanda fu a voinicului, se Inve-
selird mult i spusera :
Voinice I ia-ti cainele si vino si vara-te sub solzii
nostri, caci mama, de bine ce o sa-i para, and va veni,
te va Inghiti, si pe tine si pe caine.
Voinicul nu pregeta i facu asa cum II sfatuira puii
scorpiei.
Putin dun. aceea, yen' si mama puilor, Acorpia, care
vazAnd balaurul facut mormane de hartane, caza jos de
bucurie i zise puilor :
Ah puisorilor, cine mi-a facut mie asemenea bine,
de ucise pe spurcatul de balaur ? Cad eu, de non ani,
impuez aici... dar pui nu am din cauza lui !
Puii i-au raspuns :
Un Fat-Frumos, viteaz.
Unul dintre pui li mai spuse :
Mama, ni-e teama, ca daca ti l'om arata, poate ai
sa-1 mannci I
Niciodata ! Nu se poate una ca asta, raspunse
scorpia.
Eu nu fac tau, celui ce-mi face bine. Ba, Inca sunt
datoare sa-1 rasplatesc chiar i cu pretul vietii mele !
Atunci, puii scoasera afara de sub solzi pe voinic
cu camele sAu, ca sa-i vaza i scorpia. Scorpia, apro-
piindu-se, fArà prea multa judecata de ei, Ii i Inghiti
pe amandoi. Atunci, toti puii fncepura sa strige cu glas
mare :
Ah! Mama, ce-ai facut ?
A Inviat : balaurul !
Scorpia and auzi, de frica Ii arunca dark vii i ne-
vatamati.
Apoi Intren pe lovitE :
Asculta voinice, ce-mi ceri tu sa-ti fac, pentru ca
ai omorit acest balaur blestemat I?...
Iovita, amarit peste masura de tot ce s'a petrecut cu

el, ii zise
Binete, pe care ti-1 cer eu, nu cred cA ai sa mi-1
poti face tu. Eu doresc sa ma scoti pe taramul cesta-
lalt, daca poti i daca vrei...
Scorpia raspunse :
Cum de nu ! Numai sa-mi dai ceea ce voiu cere eu
adica nouà bivolt fripti, nouä cuptoare de paine §i nota
butii cu apa. Toate astea sa le incarci pe spinarea mea,
numai atunci te voi scoate pe taramul ce-1 dore§ti.
lovita, Wand Intocmai, cum zise scorpia, aduse tirana
bdutura ceruta ; ii lua ziva buna dela puii scorpiei
§i plecara pe taramul celälalt.
Dar, tocmai and fu gata sa jasa dará, pe pamant,
ispravi bucatele., Voinicul, vazand ca. nu mai avea
vreme de pierdut, taiè MO de carne din picioarele lui
§i, le arund scorpiei, care prinse putere §i-1 scoase la
lumina'.
* *
lovita, luanduli ziva bunä dela scorpie, 'Ana Inainte.

Unde ? Nici el nu §tia. Si haladuind, Inteo doara, zari
In hider:oat-tare turlele palatului, ce din truda lui prinse
loc sub soare.
0 alma Inteacolo.
Incet, incet îi aduse aminte, cA palatul din fata lui
nu poate fi &cat acela, de langa care, nemiloasa soarta,
Il smulse.
In drum, Intalni o turma de porci manati de un voi-
nicut, sa fi tot avut, 16 ani.
Buna ziva, tinere 1
Multumesc d-tale.
Ai cui sunt porcii a§tia ?
Sunt ai Iui Stramba-Lemne i Sfarma-Piatra.
$i tu, ai parinti ?
Da ! Dar pe tata, nu-1 crunosc 1
Dupa Cate am auzit din lume, IL chiama Iovita.
Mare-i fu bucuria voinicului nostru, and auzi vor-
bete baietandrului
Snoave -al Basme 331
lovitA, luAndu-1 in brate, II sArutA cu foc, mArturisindu-i :

Eu sunt adevAratul tAu WV
De veselie, uitarA cd timpul nu se opreste in loc.
la, spune, colea, lui tAtAne-tAu, de ce esti asa de
pipernicit si slab de ti se vAd i coastele ?
StApAnii mei s'au purtat foarte hain cu mine!
Din mancarea mea, trebuia sA mAnAnce toate lighi-
oanele pAmAntului.
Asa dar, si cu tine s'au purtat, neisprAvitii de
StrâmbA-Lemne i Sfarmd-Piatrd ca niste ticAlosi ?
Bine! SA nu-i ajungA buzduganul meu, cl zile ei, n'or
mai aveal
$i asa s'a §i intAmplat.
StrAmbd-Lemne si SfarmA-PiatrA, ne mai cunoscAn-
du-1 pe lovitA, Il intrebarA :
Cine esti, strAine ?
lovitA, drept rdspuns scoase palosul.
Si, din cloud invArtituri, zburg, capetele celor doi ne-
mernici, de nu s'au mai dat nici azi de urma lor...
li
Nerecunostinta si neomenia lui StrambA-Lemne
SfarmA-Piatra au fost rAsplAtite, dupA bunA dreptate.
Acum, Iovitä, aflAndu-se iar, in casa lui, "Si inconjurat
de crAita lui dragd si de scumpul sAu copilas, trAnti o
petrecanie, unde lAutele cAntA i acum doinele i horele
strAbunilor novri...
$1-ar tot cantà malt $i bine

De n'ar fi 'n vieafa, grele suspine...
$i-am ceileirit pe eauci mare
Sa fie basmul mai cu acatare;
i dacei pove#ile va plac,
Eu, multa vreme, n'am sa tac...
Dela Ghlta a lul Pope -Strugarl-BacAu
TABLA DE MATERII
O marturisire necesarà
SNOAVE
Pag.
1. Crapul nisdrAvan . . . 7
2. Tiganul si cioara . . . 9
3. Cum, odatA, ursul a ajuns mierlA . . 11
4. Razbunarea dAnciucalui . . 13
5. Tiganul la vie , . . 17
6. Popa si tiganul . . . . . . . . 19
7. Arhanghelul care a arhanghelit pe toti arhanghelii 23
8. Tiganul in uniforma . . . 25
9. Boala tighncii - . . 27
10. Coada magAritei . . . 29
11. Avelo, n-avelo... dar, In gand, avelo ! . . 31
12. Care pe care... . . . 33
13. Sfantul ion GrangurA" . . - 35
14..Tiganu1 pe lumea cealalta . 37
15. Botezul tiganului . . . 41
16. Tiganul cioban . . 43
17. Obraznicia tiganului . . A7
18. Tiganul vanAtor . . . 49
19. Grija tiganului . . . 51
20. Tiganul stupar . . 53
21. Cavalul tiganului . . . . . 55
22. and tiganul doarnfe la masa nasului . . 57
23. Itarii tiganului . . . . r . 61
24. Cojocul tiganului . . 63
23. Dreptatea frateasca . . . . 65
26. Romanul si tiganul 67
27. S'au intalnit, si s'au potrivit! . . 71
28. Vedenia unei tigAnci . 75
29. LumAnarea tiganului . 77
30. Talmes-balmes . . 79
31. Minunea bleahului . . 87
32. Pacaleala unui tigan . . 89
334
Pag.
33. BrAnzos, scorbos, mAmAligos . 93

34. Fie nasule, cA face! . . 95
35. TAlmaciul turcului . . 97
36. Danciu tatii . . . . . 99
37. Dar multe u5i, mai ai . . . 103
38. Spovedania Iiganului . . 105
39 Jidanii la vAnAtoare . . 109
40. Jidanii si haiducii codrului 111
41. lapa Iiganului . . . 113
42. Ancheta potropopului . 115
43. Bulgarul sl cotofana 119
44. Glava-tArcava . . . 121
45 TAranul si boiangiul . 123
46. Cei trei drumeti . . 127
47. PAinea bulgarului . . 129
49. Herscu la cazarmA . . 131
49. Oul de bididiu . . . . . 133
50. Tiganul si oile mAncate de lupi . 135
51. Tiganul la croitor . . . 137
52. Tiganul si oaia . 141
53. CAlugArul si diavolul d . 143
54. Sfatul unei jidoavce 145
55. Jalea unei femei . . . 147
I.6. Maica Precista bulgAreascA . 149
57. Cumetria tiganului . . 151
58. Tiganul si boierul . 153
59. Sfintii jidanului . 157
60. Pielea tiganului . 159
61. De-a cAldArarul 161
62. Porunca lui VodA . . . 163
63. Cocosul babii , . 165
64. Tiganul- si mAgarul . 167
65. Tiganul turcit . . 169
66. Cei doi rabini 171
67. Tiganii la muncA , 173
68. Bulgarii si cisma . 175
69. Secera bulgarului . . . 177
70. Judecata lui Dedu Ivan 179
71. Sumanul bulgarului . . . 181
72. Aghiasma tiganului . 183
73. pdanul in sac . . . 185
74. Tiganii si turcii 189
75. Scripcarul la stall . . 191
76. Tiganul la secerA . . 193
77. Romanul la raiu . . 195
78. Cocoasa nepotului . . 197
335
Pag.
79. Brandicul . . 199

80. SArindarul tiganului 201
81. Asta-i astai . . 203
82. PastramA jidAneascl . . 205
83. PAtania unui bragagiu obrazuic 207
84. TAranul si avocatul 209
85. Judecata 15ranu1ui 211
86. Vitejia tiganului . 213
87. Rug5ciunea tiganului . 217
88. La loe, zAmboc, ca n'ai noroc!.. 219
89 Tiganul i popusoiul 221
90. Grijania tiganului . 223
91. Tiganul la stAnA . 225
92. Tiganul gosoodinA 227
93. JurAmantul tiganului 229
94. Spovedania ungurului 231
95. Tiganul i iapa furatA 233
96. Felicitare Pdoveascl 235
97. Rabinul i rAsnita 237
98. Cinstea tiganului 239
99. Testamentul tiganului 241
100. DArloagA i boierul 243
101. Invoiala cAlugAreascA 251
102, LAcomia pedepsitA 253
103. Cei trei pAcAliti . 255
104. Socoteala greceascA 259
105. Tiganul cobzar i mocanii 261
106. Femeia oropsitA de bArbat 263
BASME
1. PasArea BrebeneagA . . . . 269
2. Flica cea micA a ImpAratului Albastru . 291
3. Cum DoditA a rApus pe Diavolul . . 301
4. hielul de izbAndA . . . 309
5. lovitA fecior de MAiculitA . 323
Aceasta lucrare Va tlearlt in Inuar!marine 1/AcAreftl"
sub Ingriprea innestruful
GHEORGHE CRANGARU
afutat Wild de
Tudorache lonescu I IViarin Stegarescu.

Comoara Neamului Vol 10 Snoave Şi Basme

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Comoara Neamului Vol 10 Snoave Şi Basme

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

<0110ARA

N'am aflat un roman care, in vieata fiind, sa fi

bucurie, iar romänica ar muri de ciuda si necaz 1 Ar

Stiu, daca mi-oi spune, raspunde romanul sura-

$i astfel a scapat tiganul de incurcatura, caci oricum

Cum ()data ursul a ajuns mierra

poate P-aici, eu umblu de mic copil, i asa ceva n-am

astfel, amándoi, Maud mare larma pe drum, ajun-

mAnA si trAgându-1 cu putere, il scoate tails din car-

()data aici, incepit sa masoare intinderea cu ochii ; iar

Cum 11 vazu pe popA in picioare, prinse tigAnusul a

Vezi bine, c'asa mi-a spus, mdi tigane. Dar,

Arhanghelul care a arhanghelit

pärului tAu, sä mi sterg pe la ochi, cd tare Ind doare 1

trimis tetea, sà mergi sa otelesti pe mama, ca ti-o pri-

Ajuns in tArg, cum sta §i a§tepta mu§terii, numai

Cisme negre vAcsuite,

Dar bietul Gurgui nici mAcar nu vAzuse, dar mi-te

Numai tiganul nu putea pune ochii in gene. 0

Sfantul Ion Grangurä"

Apoi, boierule, a spus popa ca maine e sfantul

Tiganul pe lumea cealaltä.

milostivule cA nu te-am ascultat. Era sa ma prapadesc.

Merse cat ce merse. Si iapa, sub greutatea sacilor cu

leste pärul din cap, i se incrunteaza fata de mânie si

Tiganul stA cat colo, mai depArteior, lungit la pAmant.

Dupà o saptAmanä de sedere si mancare, baciul che-

singuratatea cuprinde totul. Numai stelele licaresc pe

nul, insa, nu-i slàbia i, in scurt limp, toti fura. socotiti.

Acum, mai tigane, du-te i spune §i lui ta-tau, sa

Bine, mäi tigane, pe nimeni n'ai adus legat, dar

Am sa fac asa, zau, romanico, manca-te-as, cum

Sd-mi dai cojocul ce-ai cumpArat alaltdieri din

Se face ziuä. Tiganca, sotia sa, väzänd cä nu i se

Cand tiganul doarme la masa

vacd grasä. Cu cainii alaiu, cu disagii Cu mdlai...

Manama, igane, lapte cu malaiu, cg te taiu !

in care pusese i zahar. Mirosul laptelui supara grozav

frigul nu-1 slAbia din ghiare, mai Cu seamd cd era o

Fa-ti milA i pomanA, cu orbul sdracul I Lemn in-

Atunci, romanul cu glas si mal rugator si mai plan-

Dar cersetorul, deocamdata, II apucd teapdn de par

La aceste cuvinte lingusitoare, tiganul ingamfat peste

lar dupd ce se sated de pdruit, il face scApat. Tiganul

S'au Trita!nit si s'au potrivit.

re ce se vede tricot° cu case mandre i lucioase. AlergAm

cini, de belele, de ti-e asa frica de Dumnezeu si te rogi

Nu, mestere. Fereasca Dumnezeu. Noi traim nein-

firea. Mai sAnAtosi, mai grasi si mai frumosi. Nu-s multi

Vedenia unei tiganci

Am vAzut !... Am vAzut... inganA tiganca gafAind.

I-o tranti, c'un aer de tafnosenie, mama bietului pui-

DascAlul, ii mai tdia mucul, il mai ridica ; ba scurgea

grAdina, alcand serndnOturile $i rAsadurile, rupand

Sedeti finifor i mancati.

Trecura podul. Tiganca îi vede de drum si se duce

Tiganul inaintea lor, rAcnia cat il lua gura si-1 tinea

sa-1 primeasca lSa-i fie Warm wail ! dar nu e

Tiganul, cum vede acea lume multA adunatA, crede

Tiganul cum II zari, incepu sa strige :

jos pe marginea santului, in genunchi, si trage cu

PAcaleala unui tigan

se pusese la masO si se gateau sA ospAteze. Cum intrA